TIPURI DE ABORDARI IN RELATIILE CU PRESA

Termenul de “relatii publice” este relativ nou in vocabularul organizational

romanesc, el cuprinzand tot ceea ce tine de crearea si intretinerea imaginii, cei care
lucreaza in domeniu fiind considerati niste adevarati “creatori de imagine”. In
lucrearea “Effective Public Relations”, autorii Scott M. Cutlip si Allen H. Center arata
ca relatiile publice sunt “acea functie a managementului care stabileste si mentine
relatii reciproc avantajoase intre o organizatie si publicul de care depinde succesul sau
esecul acesteia”.

COMUNICAREA

In activitatea de relatii publice, comunicarea se deruleaza in doua directii:

intern si extern. Comunicarea interna se desfasoara intre purtatorul de cuvant si
personalul organizatiei din care face parte. Comunicarea externa este indreptata catre
opinia publica si se deruleaza pe doua planuri:1. cu populatia, cu lideri de opinie din
comunitate si cu mass media; 2. in medii internationale de interes.
Relatiile cu mass-media constituie unul dintre canalele de comunicare
specifice activitatii de relatii publice. Una dintre cele mai importante atributii ale
biroului de presa este de a stabili si intretine o buna comunicare cu mass-media, in
interesul institutiei (organizatiei) pe care o reprezinta.
Exista doua modalitati de abordare a relatiilor cu mass-media: abordarea
activa si abordarea reactiva.
Abordarea activa are la baza atat initiativa de a veni in intampinarea
solicitarilor jurnalistilor , cat si anticiparea interesului lor pentru anumite subiecte.
Abordarea activa presupune un efort planificat de a starni interesul presei pentru un
anumit subiect. Este cea mai dorita, deoarece, avand initiativa, se poate contrabalansa
caracterul critic al unor materiale de presa. Abordarea activa este cea care starneste
interesul presei.
Abordarea reactiva se rezuma doar la a reactiona la solicitarile presei. Prin
acest tip de comunicare nu sunt transmise intotdeauna mesajele dorite, deoarece
majoritatea timpului este alocat raspunsurilor la intrebarile jurnalistilor sau
dezmintirilor la materialele aparute in presa. In cazul abordarii reactive nu puteti
controla intotdeauna fluxul informational.

Tema: ce tip de abordare folositi cel mai adesea in cadrul institutiei unde lucrati. dati
exemple de situatii in care ati folosit aceste tipuri de abordari in relatia cu mass-
media. Cum le-ati gestionat?

ATITUDINEA FATA DE MASS-MEDIA

Oricat de deranjati ar fi unii manageri sau simpli angajati de ideea de a

comunica cu presa, trebuie sa recunoastem cu totii ca avem nevoie de mass-media in
princpal pentru informarea publicului despre actiunile derulate de institutia noastra.
Angajatii care nu au fost imputerniciti de catre managerul institutie sa ofere informatii
presei, dar care sunt solicitati de ziaristi pentru a obtine unele date pot evita acest
lucru cerandu-si scuze reporterilor ca nu le pot oferi informatiile respective si
indrumandu-i catre purtatorul de cuvant sau catre seful institutiei. Principiile care
trebuie respectate in relatia cu mass media sunt:

 Transparenta – o atitudine deschisa in fata ziaristilor si cetatenilor,

disponibilitatea in orice imprejurare.
 Echidistanta – pregatiti o documentatie adecvata pentru jurnalisti si evitati ca
atunci cand discutati cu acestia sa lasati loc la interpretari tendentioase, care sa
afecteze imaginea institutiei sau a unor institutii partenere.
 Secretul de serviciu - nu furnizati acele informatii care constituie secret de
serviciu sau care pot afecta imaginea unei persoane (copil, persoana abuzata
etc).

CARACTERISTICILE MATERIALELOR PENTRU PRESA

Materialele transmise mass-media trebuie sa aiba anumite calitati pentru a

capta intereul:
  Actualitatea: o informatie veche nu va fi niciodata prelkuata de mass-
media. Elementul de noutate starneste mereu interesul presei.
 Ineditul: mass-media si publicul sunt atrase de evenimente
neobisnutie. Totusi, aceasta nu inseamna ca senzationalul sa afecteze
mesajele dumneavoastra.
 Conflictul: acesta da stirilor o mare cautare.
 Proximitatea: publicul este interesat de evenimentele din imediata sa
apropiere. Informatiile locale prezinta mai mult interes.
 Suspansul: stirile cu un astfel de element sunt foarte cautate de mass-
media. De exemplu: luari de ostatici, disparitii misterioase etc.
 Progresul: printre stirile de presa interesante se numara cele legate de
ultimele descoperiri sau inventii in anumite domenii, cum ar fi
genetica, medicina, industria spatiala etc.
 Proeminenta: stirile de senzatie despre personalitatile momentului
sunt foarte gustate de public si, implicit, de jurnalisti. Trebuie evitata
suprasaturarea cu astfel de informatii, deoarece se poate ajunge la
interpretari de tipul “cultul personalitatii”.

Insitutia poate transmite informatia catre mass-media sub mai multe forme,
cele mai utilizate fiind: stirea de presa, comunicatul de presa, conferinta de presa,
briefing-ul de presa, dosarul de presa.