P. 1
Umbra lui Mircea. La Cozia

Umbra lui Mircea. La Cozia

|Views: 1,114|Likes:
Published by 439703

More info:

Published by: 439703 on Mar 14, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/05/2013

pdf

text

original

Poezia apartine în special curentului romantic deoarece poetul exprima admiratie pentru Mircea, el fiind reprezentantul poporului din

care face parte. Opera arata un interes deosebit pentru natura, mai ales pentru peisajul nocturn. Compozitional poezia are trei parti. Prima parte este ampla si reliefeaza personalitatea lui Mircea cel Batrân, care va aparea ca personaj epic în "Scrisoarea III". Prima strofa reprezinta imaginea initiala, care declanseaza incursiunea în trecut. Aici se evidentiaza imaginea de epoca trecuta a mânastirii Cozia si totodata a Oltului care este personificat si devine personaj literar, reluat în aceeasi maniera mai târziu de Octavian Goga în "Oltul" si de Geo Bogza în secolul XX în "Cartea Oltului". Peste tot acesta apare ca martor al trecutului. Poezia realizeaza în totalitate un peisaj nocturn, deoarece este prezentata mânastirea "la ceasul naluciri" când "un mormânt se dezveleste". Comentariul istoric, recitat somnambulic, se încadreaza într-o scenã de unitate perfectã. Cortina se ridicã peste medievalisme fantastice. Dupa apariï ia maretei umbre a lui Mircea, se realizeaza o gradatie ascendenta a puternicelor caracteristici ale domnitorului care a bagat spaima în toate neamurile vecine: "Transilvania îl aude, ungurii se înarmez" În cel mai potrivit spirit romantic, poetul întreaba, ca într-o chemare de duhuri, daca are în fata lui pe Mircea. Printr-o norocoasa intuitie muzicala, îi raspund apele Oltului si ecourile: "Mircea! îmi raspunde dealul; Mircea! Oltul repeteaza." Monologul ce urmeaza este somnoros, ca un descântec cavernos: "Sarutare, umbra veche! primeste-nchinaciune De la fii României, care tu o ai cinstit: Noi venim mirarea noastra la mormântu-ti a depune; Veacurile ce-nghit neamuri al tau nume l-au hranit..." În partea a doua a poeziei autorul condamna razboiul. Pentru prima oara se realizeaza o antiteza prezent trecut în favoarea prezentului. Acesta i se pare superior trecutului chiar daca nu are fapte eroice pentru ca, în viziunea autorului, conflictele dintre state ar trebui sã se rezolve pe calea culturii. Totodata "Umbra lui Mircea. La Cozia" are drept scop sa trezeasca din amortire contemporaneitatea prin exaltarea vechilor virtuti în frumoase visuri larg desfasurate, cu paranteze reflexive, condamnând spiritul razboinic al veacului de mijloc: "Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte stralucite, Însa triste si amare; legi, naravuri se-ndulcesc; Prin stiinte si prin arte natiile înfratite În gândire si în pace drumul slavei îl gasesc." În partea a treia, la sfârsitul poeziei, se reia peisajul initial si elementele strofei întâi sunt reluate ca într-o cadere înceata de cortina: "Lumea e în asteptare... tunurile cele-nalte Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jelesc; Si-ale valurilor mândre generatii spumegate Zidul vechi al mânastirii în cadenta îl izbesc."

Umbra lui Mircea. La Cozia

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->