ETHNOS

REVISTĂ ŞCOLARĂ INTERCULTURALĂ

A INSPECTORATULUI ŞCOLAR JUDEŢEAN TULCEA

ANUL II – NR. 3 – APRILIE 2004

REVISTA ETHNOS
OFERÃ TUTUROR CITITORILOR SCOLARI: ROMÂNI, TURCI, RUSI, GRECI, AROMÂNI,
UCRAINENI, POSIBILITATEA SÃ COMUNICE ÎN LIMBA MATERNÃ

RUBRICA:
DIALECTUL ŞI CULTURA
AROMÂNĂ
1
 DOINA
Di la Nistru pîn’ la Tisa
Tut rumânlu-si plîndzi
chisa-
Că nu poati s-treacă,
frate,
Di ahîtă xinătate.
Di Hotin pîn’ la Amari
Vin Aruşl’ i di-acălari,
Di la-Amari la Hotin
Daima-n calea noastră
vin;
Di Boian la Vatra Dornii
Acâţă uñida corñil’ i
Şi xinitlu tut ti paşti,
Di nu ti mai poţ cunoaşti.
’Nsus la munti, ’nghios la
MIHAI EMINESCU
Zoia Masaca(X), Costas
Anagnosti(IX), Nicoleta Eleonora
Iancu (X), Oana Lucica Ilaş(X),
Lic.”Gr.Moisil” Tulcea
LA
DIALECTUL AROMÂN
EMINESCU,
descendentul unor aromâni
Trei ani, după ce V.Gherasim desemnase
Bucovina drept vatră străbună a
Eminoviceştilor, un critic literar interbelic
D.Caracostea, observa cu justeţe că
cercetările de arhivă întreprinse în satul de
baştină al căminarului au dat totuşi rezultate
limitate, întrucât, pe baza lor, ascendenţii în
linie paternă ai poetului „pot fi urmăriţi până
către 1736”, ceea ce, pentru biografia lui
Eminescu, era totuşi puţin. De aceea,
sugera eminescologul, „singurul îndreptar”
la care putem apela, pentru a afla ceva în
plus despre obârşia poetului era tot numele
său strămoşesc, respectiv: „Iminovici”;
„Ieminovici”. Şi cum rădăcina „Emin” nu
exista la nici unul din vecinii noştri dinspre
nord-est, logic era să ne îndreptăm spre
sud, fără a ieşi însă în afara graniţelor
noastre etnice. Cercetând toponimia
Munteniei (...) D.Caracostea remarcă două
vechi toponime româneşti, azi dispărute şi
anume: cătunul Imina, din Jud. Brăila, şi
pârâul Iminoglu, din jud. Olt, care „observă

STEAUA el”, „pornesc, potrivit graiului poporan, de la

vali acelaşi nume „Emin”, şi „care ne trimit către
Ş-feaţiră duşmañl’ i cali, o mai probabilă origine suddunăreană” a
Di Sătmar pînă Săcele, La steaua cari s-alînci Eminoviceştilor, respectiv la aromâni. „E
Ină cale-ahît di lungă deci posibil – scria în încheiere
Por di aţi maşi-oi-lele! D.Caracosrtea – ca dintr-acolo au pribegit
Vai di el-rumânlu-moi, Că ună etă îl’ i lipsi Eminovicenii (sic), adăugând că, atunci
Că vîr cavru dă năpoi, Luminăl’ ei s-agiungă. „când vom cunoaşte mai bine onomastica
macedoneană (...), vom putea preciza mai
S-tradzi-azvarna ca’nă mult”.
stamnă, Di multu-aopusea-l’ i si Opt ani mai târziu, N.Iorga avea să
tuchi pledeze şi el(în 1934, n.r.), indirect, în
Niţi l’ i-esti toamna favoarea obârşiei macedonene a
toamnă, Tu dipărtări nalbastre Eminoviceştilor, de vreme ce presupunea
Nu-i ni veară veara lui Ma munda-l’ i asîndză că, iniţial, patronimul Iminoici trebuie să fi
sunat drept „Minovici”, nume, după cum se
Şi-easti xen tu ţara lui. ghilci ştie, aromânesc...
Di la Turnu-Dorohoi, Videril’ ei a noastre. Spre deosebire de N.Iorga, D.Caracostea
avea, după cum am văzut, o idee cu mult
Vin duşmañl’ i tuţ poroi mai atrăgătoare: aceea de a-l deriva pe
Şi n-aplucusesc pri noi Icoana steaul’ ei te mari Eminovici nu de la un nume de botez (fie el
Şi cum vin cu drum di her, Pri ţer paghalea-acreaşte, Emin sau Mina), ci de la numele comun de
origine turcă „emin”, care a devenit, în graiul
Tuti cîntiţli nă cher, Iara cîndu nu si-andzîri, aromânesc, mai întâi, porecla Eminu/Iminu,
Fug azburătoarli toati Adz-u videm ş-nu easte. iar mai apoi patronimul Iminovici. Posibilitate
reală, întrucât o parte din aromâni au stat
Di uruta xinătati, multă vreme sub dublă influenţă: orientală şi
Maşi aumbra, vai, a Aşi ş-cîndu dorlu-a sârbească...
schinlui, nostru-apres Punând, aşadar, de o parte pe aromâni şi
de cealaltă parte pe Iminoviceştii din Blaj şi
Creaşti la uşa creştinlui. Lu lo tu noapte tora, din Bucovina (emigraţi din părţile
Fexea sivdălui ţe-i astea macedoniei în sec. Al XII-lea, n.r.), s-ar
Nă aghuneaşte ş-tora. părea că cei din urmă îşi pot recunoaşte
rădăcinile în cei dintâi şi că deci, la obârşie,
Eminescu este descententul unor aromâni.
(Transpunere de Ioan
Ion Roşu (Din Legendă şi adevăr în
Cutova) biografia lui M.Eminescu. Originile.)
2
 DZUA DIALECTUL
AROMÂN
NOASTRĂ, A
TUTURORU
30 DI YINAR
Fciori shi feattili ditu
LENA ŞI MUNTILI liceulu a nostru, ca tuts
Steriuş Cristian, Şcoala Stejaru, alantsă, vrură shi elj s-
jud. Tulcea aibă una dzua a sculiei
Haidi Lenă, hai să-vdzim a loru. Ashi cum vrură
Tati ti aşteaptâ nafoarâ elj shi di comunu acordu
Ta-svdzim aclo tru munţă,
Iu zdusi întreaga hoard. cu chihăeji, armasi dzua
di 30 di yinar alăvdarea
Hai c-azinu fratili a meu Distinsa profesoară de lb. Latină,
Aclo în suntie tuţ armâni număeji atsălui cari fu PARTNOI TANŢA, de la Liceul Teoretic
Featili şi fciorii dea dun “Grighore Moisil”. Tu „Grigore Moisil” Tulcea – coordonator al
Aclo a nâ videm noi tuţ. revistei editate în dialect aromân,
aistă dzuă, Bâsearica AGAPI MARI.
Ortodoxă îi alavdă Sub coordonarea domniei sale s-a
ARMÂNE, FRATE! multu pi Sămtsăi Trei alcătuit un colegiu de redacţie, constituit
din:
Ierarhi: Vasile Naima Redactor şef: ZOIA MASACA, cl. a X-a
Paris Şamata, Şcoala
Stejaru, jud. Tulcea Marli, Grigorie Teologlu A;
shi Ioan Gură di Malmă. Secretar de redacţie: COSTAS
ANAGNOSTI, cl. a IX-a C;
Veara cându ini Anulu tsi tricu adrămu Redactori: NICOLETA ELEONORA
Soarli lumineadzî aradfa prota oară a IANCU, cl. a X-a E, OANA LUCICA
Hoarli armîneshtri ILAŞ, cl. a X-a D.
Sh-câmpurli cu vîrdeatsî. dzuăeji sculiei a noasrti.
Revista şi-a făcut apariţia la 30 ianuarie
Nu va vă yină s-cridetsă 2004 şi a fost editată de ZIUA
Io shedu pi minduiari tsi fu dzua atsea ti tuts ŞCOLII.Mottoul publicaţiei îl constituie
Sh-tsî dzâcu armâne, cilimneanji. Cafi unu următoarea frază:
frate, Timirida „Agapi mari” agiuta
Nu-agârshea grailu a vrea s-hibă naima bunlu giunamea armânească s-azburască
nostu tu atseali tsi adra shi-s cunoască adetsili a noastri”.
Revista începe cu imnul Dimandarea
Sh-adetsli atseali dinintea tuturoru shi a părintească , continuă cu elogierea
msheati! giurului. Criparea shi liceului, cu articole despre Eminescu,
multi bătăi di mânji. operele acestuia traduse în aromână,
Giunamea fugu tu xeani tradiţiile şi obiceiurile aromânilor,
Sh-alasî grilu zati Anlu aistu cafi unu va s- Gheorghe Hagi, paginidistractive, etc.
Nu potu-s pistipsescu antreacă pi elu. Tuts FELICITĂRI!
Sh-mi doari armâne, voru s-ia marli premiu
frate!
“MoisiVision”. Grigore
S-nu agârsheshtsi vâr Moisil v-ai veadă.
oarî,
Armânii suntu steali
Tsu anghicescu daima
Tu noptsâli di veari!
3
DIALECT AROMÂN
Hristu Candroveanu:
"Nu suntem o
minoritate. Suntem
romani si vrem sa
ramanem romani"
Scriitor, ziarist si editor,
Hristu Candroveanu
este presedintele
Societatii de Cultura
Macedoromana si un
reputat specialist în
problemele românilor de
la sudul Dunarii. Este
editorul a numeroase
culegeri de folclor
macedoroman, precum:
"Antologie de lirica
aromana" (1975),
"Antologie de proza
aromana" (1977),
"Povesti de la
miazazi" (1976), "Cinci
balade aromane" (1996)
etc. Editeaza revistele
"Desteptarea" si
"Dimandarea
parinteasca". Este
autorul unui
impresionant roman
inspirat din viata
românilor sud-dunareni
("Marea serenitatii",
1996). Hristu
Candroveanu este, într-
un cuvant, omul cel mai
potrivit pentru a vorbi
despre chestiunea
aromana.
4
Vorbind despre aromani, cineva
spunea ca singura diferenta
dintre ei si români este un a
protetic: aromani - români. Dar,
cei mai numerosi dintre ei,
farserotii, nici macar nu-si spun
aromani, ci ramâni. Deci, exista
chiar constiinta populara ca ei,
aromanii, sunt români si nu
altceva. Este limpede ca este
asa, pentru ca aromanii sunt
urmasii tracilor balcanici si, dupa
cum se stie, getii si dacii erau si
ei traci, tracii din Dacia. Sigur ca
între geto-daci si tracii din sud
erau oarecare deosebiri
dialectale, asa cum exista, si în
prezent, deosebirea aceasta
dialectala între dacoromani si
aromani. Se stie ca aromanii nu
vorbesc dialectul dacoroman - si
nici nu era posibil asa ceva, ei
fiind formati în sud -, ci dialectul
macedoroman, adica cel din
sudul Dunarii. Lingvistul german
Gustav Weigand a fost primul
care i-a numit aromani si, de
atunci, s-a încetatenit acest
termen. Deci, repet si subliniez:
aromanii sunt urmasii locali ai
tracilor. Aceasta este una dintre
teoriile privind originea lor si mi se
pare cea mai plauzibila. Exista si
o alta teorie: ca aromanii ar fi
urmasii unei parti din populatia
romanizata a Daciei, care s-ar fi
deplasat în sud, mai ales ca
romanii erau crescatori de oi, si
care ar fi ajuns, cu turmele lor,
pana în Pind. Exista o asemenea
populatie, dar ea este putin
numeroasa si nu se poate explica
asa prezenta masiva a aromanilor
în Peninsula Balcanica.
Majoritatea covarsitoare a
aromanilor se afla în Peninsula
Balcanica. Cei mai multi dintre ei
sunt în Grecia, în jur de 700 000
de suflete. Dimitrie Bolintineanu
spunea, într-o carte scrisa în
1856, dupa o calatorie în locurile
natale ale tatalui sau, ca, la
începutul sec. al XIX-lea, conform
unor statistici turcesti, aromanii
erau cam 1 250 000. Si în Albania
sunt destul de multi, mai ales în
sud: în jur de 400 000. In
Macedonia, sunt cam 200
000-250 000 de aromani. Si chiar
aici, în tara romaneasca, veniti
succesiv, începand din sec. al
XVIII-lea, s-ar afla iarasi în jur de
200 000 de aromani.
 TOPA EASTI BANA LUI La 5-6 ani, pe Gică Hagi îl preocupa joaca şi

TOPA EASTI BANA LUI GHEORGHE numai joaca. Grupul său de prieteni
cuprindea doi veri din partea mamei,
Tănase şi Gheorghe Mega, pe fraţii Gîrbă -
HAGI Costel, Stere şi Mihai -, pe Mihai şi Iani
Babaşcu, pe Nicu şi Stere Paris, pe Vasilică
Bratu şi Gheorghiţă Gurahan, cu toţii
aromâni.

Gheorghe Hagi s-amintă pi 5

shcurtu 1965, tu hoara Săcele dit
câsâbălu Custantsa, iu shidzu
până-n 1973. Ăoa ancipu s-gioacă
topa cu ună bishică di porcu, d-
apoaia pap-su i-adrp una topă ditu
peru di calu sh-la 6 añji mă-sa i-
ancupără ună di cauciuc.
Tu apriir 1975, Hagi vidzu tsi i-
atsel fotbal dealihea. Protlu antrenor
îi fu Iosif Bukossi.
La 11 añji, Hagi giucă la prota
competsii oficială: „Cupa
Speranţelor ediţia a 6-a”. La 13 añji
ancipu cariera di giucător di topă, Acestora li se alătura uneori Dina Terzi,
cari tsănu 23 di añji, la „Farlu” di poreclit şi „Omul negru” pentru boacănele
Custantsa. sale, precum şi Vali şi Nicu Burhală, ce
Hagi ancipu s-gioacă la echipa veneau de dincolo de Derea.
natsională pi 10 augustu 1983 la Cel mai desea, Gică îl avea ca tovarăşi de
Oslo tu un meciu di sotsă, joacă pe „ai lu’ Babaşcu” şi ai lu’ Gârbă”,
Norvegia-Armâñjia, la 18 añji. El fu care-i erau şi vecini. Ziua înălţau zmeie sau
alesu prota oară, naima bunlu paraşute cu foc de pe pajiştea din apropiere,
giucător alu echipei dit Armâñjiei la iar seara veneau acasă flămânzi, repezindu-
20 añji (16 sumedru 1985) la mecilu se la cratiţă să-şi potolească foamea.
Armâñjia-Irlanda dit Nordu. Di
atumtsea fu naima bunlu de 65 di
ori.
Tu 1999 s-califică cu natsional
Armâñjiei la Cupa Mondială dit Italii.
Tu anlu 200 Hagi fu alesu „Naima
bunlu giucător armănu di topă, di
tută eta.”
Pi 24 apriir 2001, Gica Hagi s- Căshtigătorlu...
retradzi dit echipa natsională.
Johan Criujff dispri Hagi:
„Cându îl vindu pi Hagi, Real chiru Supercupei Europei
naima bunlu giucător.” (1987, 2000)
„Tehnica shi pasili al Hagi suntu
fantastitsi.”
Cupei UEFA (2000)
Campionatului României
(1987, 1988, 1999, 2000)
Campionatului Turciei
(1987, 1988, 1999, 2000)
Cupei României
(1987, 1989)
Cupei Turciei
(1999, 2000)
Supercupei Turciei
(1997)

5
 Casa din Săcele în care s-a născut Hagi

DESPRE HAGI...
Fumelja Hagi...
Gyuri Pascu: „...geniu, dăruie,
inteligenţă în joc şi patimă” Fen-su: Iancu
Ion Cristoiu:” În afara gazonului dă Mă-sa: Chiraţa
impresia unui om foarte serios. Cred că
e jucătorul care a reabilitat această Surări: Sultana shi Elena
categorie prin prestaţiile sale în presă
şi la televizor. L-am remarcat ca un om
Mulyari: Marinela
care gândeşte, pentru că, de regulă, Fciori: Kira shi Ianis
jucătorii gândesc cu piciorul”
Andreea Marin: „Foarte talentat, de un
bun simţ rar întâlnit şi interlocutor
foarte plăcut, sincer şi nesofisticat, un
om adevărat.”

(Din Revista TV Mania)

Românii se înghesuiau să-l vadă pe

Gică Hagi oriunde s-ar afla. Mii de
oameni se îmbulzeau pe stadion pentru
a-l vedea pe acest Rege al fotbalului
românesc. Este cel mai bun fotbalist
român al tuturor timpurilor.
A jucat la: Farul Constanţa, Sportul
Studenţesc, Steaua, Real Madrid, FC
Barcelona, Galatasaray.
Actuala soţie: Marilena. Copiii: Chira
şi Ianis. A avut porecle: A lu’ Palavra,
Ana, Machedonu, Maradona din
Carpaţi, Regele.