P. 1
Structura apei

Structura apei

|Views: 114|Likes:
Published by Bogdan Dragoş

More info:

Published by: Bogdan Dragoş on Mar 17, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/29/2012

pdf

text

original

Structura apei Apa a fost initial considerata un element asemeni celor din Sistemul Periodic, insa descoperirea fizicianului

englez H. Cavendish in 1781 evidentia ca apa ia nastere cu ajutorul scanteii electrice, printr-o explozie a unui amestec de hidrogen si oxigen. In 1783, Lavoisier a repetat experienta lui Cavendish, realizand pentru prima oarã sinteza cantitativã a apei si anume 16 grame oxigen se combinã cu 2 grame de hidrogen pentru a da 18 grame de apã. Humboldt si Gay-Lussac au aratat in 1805 cã apa este formatã din douã volume de hidrogen si un volum de oxigen. Insa formula pe care o cunoastem astazi H2O (2 atomi de hidrogen sunt legati de un atom de oxigen) a fost stabilita de italianul Stanislau Cannizzarro.

Molecule hidrofile si hidrofobe In apa lichida, pura, gradul de structurare ( ordonare ) a moleculelor depinde de predominanta uneia din cele doua tendinte contrare: organizare prin formarea legaturilor de hidrogen si dezorganizare, prin agitatie termica. In solutii, la aceste doua fenomene se mai adauga si interactia cu moleculele de solvit, care poate conduce fie la o crestere a gradului de ordonare, fie la o scadere a sa. Principalele tipuri de interactiuni cu moleculele de apa conduc la urmatoarele procese: 1. formarea apei de hidratare in jurul ionilor: 2. formarea apei legate in jurul macromoleculelor: 3. realizarea cristal – hidratilor. Formarea apei de hidratare Moleculele de apa, avand momente de dipol permanente, se dispun in jurul ionilor sau al gruparilor polare in cel putin doua straturi: primul, format din molecule de apa ordonate si imobilizate, iar al doilea, la o oarecare distanta, alcatuit din molecule atrase insuficient pentru a capata o structura propriu zisa, insa insuficient de puternic pentru a-si pierde ordinea pe care o aveau inainte de interactiune. Formarea de apa legata Macromoleculele biologice ( proteine, acizi nucleici, complexe macromoleculare ) au capacitatea de a modifica structura apei lichide. Aceasta modificare depinde de gradul de potrivire sterica a gruparilor chimice laterale ale lantului macromolecular si de distantele intermoleculare realizate de diferite tipuri de retele de apa. Cand exista o astfel de potrivire, macromoleculele capata o mare „capacitate de inductie” structurand moleculele de apa in jurul lor. Formarea de cristal – hidrati

Acest proces are loc in cazul moleculelor hidrofobe care. creeaza o cavitate. . ea tinde sa se ascunda in apa. devenind molecule interstitiale. Gruparea polara este puternic hidrofila si tinde sa se dizolve in apa. Moleculele acestor substante sunt denumite molecule amfifile sau molecule amfipatice. Interactiile hidrofobe apar atunci cand in solutie avem o serie de substante a caror molecule contin grupari polare si grupari nepolare. in momentul dizolvarii in apa. Un exemplu de molecule amfipatice sunt moleculele de acizi grasi. sa formeze hidrati. Aceste substante se disipeaza in apa si formeaza micelii sau se intind pe suprafata apei si formeaza pelicule. in timp ce gruparea nepolara este puternic hidrofoba.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->