Brand de politist

Branding. Diferenta dintre un produs vandut si altul uitat, pierdut pe un raft. Plus
valoarea comunicata vis-a-vis de un produs sau serviciu. Totul pare deja incetatenit
atunci cand vorbim de produse sau servicii, dar ce se intampla cu organizatiile aflate de
multa vreme in fata noastra, dar a caror existenta nu o asociem direct cu un brand? Au
institutiile publice, caci despre ele vorbim, nevoie de branding? Sunt ele autosuficiente
sau modul in care se prezinta ele in fata noastra are nevoie de imbunatatiri?

Ce este important, indiferent daca ne referim la brandul unor produse sau la brandul unor
institutii publice este necesitatea de a oferi ”valoarea” promisa. Nivelurile de incredere in
institutiile statului oscileaza avand consecinte directe fata de modul in care respectiva
organizatie isi face simtita prezenta in randurile publicului larg. Nivelul criminalitatii
tine, in cazul politiei de exemplu, si de puterea brandului respectiv. Sondajele legate de
increderea in politie pot fi considerate adevarate barometre ale valorii de brand a
institutiei respective. E suficient oare ca politia sa-si indeplineasca obligatiile pentru a
creste in limitele barometrului respectiv? Nu. Simplu si clar. Fara a comunica eficient
valoarea, fara a o demonstra in fata publicului tinta, orice efort de reducere a
criminalitatii poate avea doar un efect de moment, fara a rezolva problemele pe termen
lung.

Perceptia populatiei vis-a-vis de modul in care politia se comporta in relatia directa cu ei

afecteaza, conform studiilor, modul in care populatia respecta legea si Politia ca institutie.
Exista o serie de factori ce influenteaza aceasta perceptie. Astfel, majoritatea cetatenilor
privesc mass-media ca o sursa primara de informatii vis-a-vis de criminalitate. Ca o
relatie directa, cu cat exista mai multe stiri legate de jafuri, crime, etc. cu atat se considera
ca politia nu a fost in stare sa prinda infractorii. Relatia poate fi observata si conform
graficului increderii in politie din ultimii ani. Daca inainte de 1989 incerderea in politie
era ridicata (stiri despre cazuri nerezolvate sau crime aproape ca nu existau) in prezent
asistam la o scadere drastica a increderii respective (stirile de la ora 5 sunt exemplul
concret de relatie criminalitate-politie).

Din alt punct de vedere si legat tot de relatia mass-media – politie, de multe ori, imaginea
politiei, promovata in cadrul unor emisiuni de divertisment, este una ce poate distorsiona
realitatile vietii de politist (politistul e personificat de multe ori ca incompetent, fara prea
multa minte si mai degraba dispus sa incalce legea decat sa o respecte). Cazurile de
coruptie din randurile politiei, demonstrate in ultima vreme, au ajuns sa intareasca insa
aceasta imagine. Conform raportului de activitate D.N.A. pe 2008, la nivel national au
fost realizate 158 actiuni de prindere în flagrant, în urma acestora fiind depistate 194 de
persoane din care 47 erau lucratori din M.A.I. Ca urmare a activitatilor procedurale
derulate de catre D.N.A., au fost invinuite 848 persoane (+90% fata de 2007), iar 336
dintre acestea provin din cadrul ministerului (+68% fata de 2007), dintre care 75 aveau
functii de conducere si 261 de executie.
Ce e important de stiut in relatia directa dintre brandul politiei si cetatenii este faptul ca
acesta institutie nu ar trebui sa ofere mesaje seci legate de statistici ale criminalitatii ci
mesaje care sa ofere siguranta si liniste pentru comunitatile in care isi desfasoara
activitatea. Brandingul unei astfel de institutii ar trebui sa duca la crearea sentimentului
ca institutia respectiva este solutia problemelor cetatenilor. Iar cand vorbim de branding
nu ne referim la uniforme, sigle sau alte elemente vizuale. Acestea sunt doar simboluri.
Valoarea brandului se construieste prin mesajele transmise, prin promisiunile indeplinite,
prin activitatea de zi cu zi a angajatilor. Valoarea brandului e data de transmiterea unui
mesaj coerent, onest si credibil. Acest mesaj trebuie sa creeze o relatie emotionala
pozitiva intre politie si cetatenii pe care ii protejeaza. Din pacate, momentan, aceasta
relatie este mai degraba una de genul „mai bine sa nu ai de-a face” decat una de incredere
in capacitatea de rezolvare a problemelor.