U N IV E R S I TATEA E C OLO GI CA DIN BUCURESTI

FAC U LTAT EA DE PS IH OLO GI E

INTRODUCERE IN PSIHOLOGIA SOCIALA

COMPORTAMENTUL PROSOCIAL

- referat -

ZAGREAN (REBREAN)
CAMELIA – ELENA
AN III, ZI, BISTRITA

1
 „ Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, si a cazut intre talhari, care, dupa ce l-au
dezbracat si l-au ranit, au plecat, lasandu-l aproape mort. Din intamplare, un preot cobora pe calea
aceea, si vazandu-l, a trecut pe alaturi. De asemenea, si un levit, ajungand in acel loc si vazand, a
trecut pe alaturi. Iar un samaritean, mergand pe cale, a venit la el si, vazandu-l, i s-a facut mila si,
apropiindu-se, i-a legat ranile, turnand pe ele untdelemn si vin, si, punandu-l pe dobitocul sau, l-a
dus la o casa de oaspeti, si a purtat grija de el. Iar a doua zi, scotand doi dinari, i-a dat gazdei si i-a
zis: -Ai grija de el si, ce vei mai cheltui, eu, cand ma voi intoarce, iti voi da.”.

Prin preluarea parabolei lui Iisus si a bunului samaritean si prin reflectarea la

continutul ei, aproape am putea spune ca e o scena din zilele noastre, cu mentiunea ca acum vedem
destul de rar un samaritean care, plimbandu-se, se mai si ingrijeste de ranile multimii de femei si de
barbati aflati fara mijloace de existenta, fara demnitate, fara speranta și chiar tulburati psihic.
Psihologii sociali si clinicieni incearca sa inteleaga din ce cauza ne vedem de drum
cand altii au nevoie de noi si in ce fel se poate incuraja, la fiecare dintre noi, un comportament de
sprijin, o atitudine prosociala.
In timp ce unii oameni se distanteaza si se abat de la normele si valorile sociale,
dezvoltand comportamente antisociale, altii se plaseaza la extremitatea opusa a acestui
comportament si acestia nu doar ca nu lezeaza, ci, dimpotriva, consolideaza normele si valorile
sociale. Putem spune despre aceste persoane ca dezvolta comportamente prosociale.
Comportamentul prosocial este un tip de comportament, specific uman si el
constituie obiectul psihosociologiei doar de doua-trei decenii.
Cu toate ca el a intrat recent in vocabularul si in domeniul preocuparilor psihologiei,
el a polarizat si continua sa polarizeze interesul multor cercetatori, astfel incat in momentul de fata
exista un volum important de fapte de observatie, numeroase date experimentale, diverse ipoteze si
teorii explicative.
Sociologul polonez Janusz Reykowski, unul dintre fondatorii noii orientari de studiu
defineste comportamentul prosocial ca fiind acel tip de comportament ce este orientat spre
ajutorarea, protejarea, sprijinirea, dezvoltarea celorlalte persoane, fara a astepta vreo recompensa
externa. Sunt si autori care considera ca acest comportament se poate defini ca fiind „o actiune ce
nu aduce beneficii decat celui ce primeste ajutor”. In sfarsit, sunt si alti autori ce definesc
comportamentul prosocial ca pe acele „acte intentionate care ar putea avea consecinte pozitive
pentru altii, fara a se anticipa vreo rasplata”.
In opinia cercetatorilor psihologi sunt necesare urmatoarele conditii pentru
identificarea comportamentelor prosociale:
– intentia de a ajuta alte persoane
– libertatea alegerii, acordarea ajutorului in afara obligatiilor profesionale
– pe langa intentionalitatea si absenta obligatiilor de serviciu, comportamentul trebuie
realizat fara asteptarea comportamentelor externe, aceasta din urma constituind a
treia conditie impusa de cercetatorii psihologi.

Comportamentul prosocial nu trebuie confundat cu altruismul, care nu constituie

decat o subspecie a celui dintai. Altruismul este definit ca fiind acel comportament intentionat,
realizat in afara obligatiilor profesionale si orientat spre sustinerea, conservarea si promovarea
valorilor sociale. Conceptul de comportament prosocial definit astfel capata o extensie mult mai
mare si cuprinde fenomene foarte variate: ajutorarea semenilor, apararea proprietatii, jertfa de sine
pentru dreptate, pentru independenta patriei. Locul central in sistemul comportamentului prosocial
este ocupat de intrajutorarea, protejarea si sprijinirea dezvoltarii semenilor nostri, omul fiind
valoarea sociala suprema.
Nu orice comportament ce ar avea consecinte pozitive poate constitui comportament
 3
prosocial, ci numai acel comportament ce are o intentionalitate de sprijinire a valorilor sociale si
care este produs in mod constient.
Reflectiile lui Seneca despre recunostinta din lucrarea „De benefici” („Despre
binefaceri”) sunt cat se poate de actuale pentru psihologia comportamentului prosocial:”rasplata
unei fapte bune este ca ai facut-o” sau „sunt recunoscator nu fiindca imi foloseste, ci fiindca imi
face placere”.
Atunci cand dorim sa avem o lectura a textului, nu trebuie sa facem altceva, decat sa
inlocuim termenii de „fapta buna”, „recunostinta” cu cel de comportament social.

Atributele unei persoane ce dezvolta comportament prosocial:

• Competenta in domeniu – pentru o persoana compenta in domeniu in care se solicita
ajutor, costul comportamentului prosocial este mai scazut decat pentru persoanele mai putin
competente, care nu stiu cum sa intervina. Competenta creste daca suntem familiarizati cu
mediul social si natural in care se desfasura activitatea. Experimentele au valente nu doar
explicative, ci si formative. Marirea competentelor oamenilor conduc la marirea frecventei
comportamentului prosocial.
• Empatia - capacitatea de a te pune in locul altei persoane, de a vedea lumea asa cum o
vede ea. Preluarea perspectivei persoanei datorita empatiei si atasamentul pentru persoana
respectiva produc o veritabila motivatie altruista de a ajuta.
„Izvorul psihologic al generozitatii – arata M. Ralea – il regasim in impartasirea
emotiva, prin transpunerea imaginativa in situatia celui ce ne solicita asistenta sociala. Intelegem sa
traim o data cu el motivele suferintei ce-l chinuie.”
Comunicarea afectiva cu semenii asigura premisele comprehensiunii suferintei
celuilat. Odata realizata empatia cu o persoana aflata in suferinta sunt declansate alte mecanisme
afective, care permit instalarea unor sentimente de simpatie, compasiune, mila, ce se sustrag
proceselor de judecata constienta.
Empatia se constituie ca o trasatura intrinseca a personalitatii si in profesii ca: medic,
psiholog, asistent social, profesor, manifestarea acesteia devine o condititie sine-qua-non pentru ca
actul profesional performant sa se produca.
• Motivatia – Prin cunoastere empatica se poate dobandi o intelegere a motivatiei
celuilat, dar si o stimulare a motivatiei propriului comportament prin nevoia de
intrajutorare umana.
• Responsabilitatea prin care vocea constiintei dicteaza persoanei sa ia deciziiin a se
implica in actul de sprijinire a unei alte persoane aflate in suferinta, indiferenta și
egoismul apar in unele situatii drept crime, crima de neajutorare a aproapelui.
Pentru depasirea crizei, omul trebuie invatat cum sa se ajute singur, pentru a deveni
astfel o persoana activa. El invata sa-si redobandeasca increderea in sine și sa se motiveze in
vederea luptei pentru castigarea autonomiei și responsabilitatii de a se integra cu succes intr-o
activitate pe masura aptitudinilor si comportamentelor sale sociale prin activarea propriilor resurse.
Prin dezvoltarea comportamentului prosocial, valorificarea si mediatizarea acestuia
atunci cand semenii nostri il manifesta, are loc un impact asupra personalitatii oamenilor ce poate
avea ca efect invatarea si reproducerea acestui tip de comportament.
Granita dintre ajutorul interesat si ajutorul dezinteresat este foarte greu de stabilit, dar
atunci cand beneficiile celui care ajuta nu sunt directe si previzibile, cand actiunile sunt in favoarea
celuilalt, comportamentele pot fi considerate prosociale. In cadrul lor, altruismul adevarat ar fi
varianta maximala a dezinteresului, deoarece in acest caz, in afara unei satisfactii spirituale pure,
lipsita de orice alta compensatie, alte beneficii nu exista.
O serie de studii experimentale au confirmat faptul ca, la fel ca si alte genuri de
comportamente, cel prosocial este invatat in timpul socializarii primare. Invatarea sociala, atat prin
mecanismul direct al recompensei, pedepsei si reintaririi, cat si prin observarea consecintelor
comportamentale ale altor persoane ce intreprind actiuni prosociale (invatarea directa, prin modele),
 4
conduce la insusirea de conduite altruiste la copii. De altfel, s-a dovedit experimental ca reintarirea
influenteaza substantial si comportamentele adulte de ajutorare.
Comportamentele prosociale, aducand, in general, beneficii grupurilor sociale,sunt
promovate la cote inalte de societate. S-au sedimentat si norme in acest sens, trei aparand mai
semnificative:
– Norma responsabilitatii sociale pretinde ca oamenii sa-i ajute pe cei ce depind de ei:
parintii pe copii, profesorii pe elevi, superiorii pe subordonati.Colectivitatile umane
au dezvoltat si instante -formale si informale- care vegheaza la buna functionare a
acestei norme, dintre care legile juridice si institutiile corespunzatoare sunt cele mai
eficiente. Dar si religia si codul moral al oricarei culturi includ printre restrictiile
fundamentale datoria de a-ti ajuta semenul, si cu atat mai mult pe cei apropiati.
Iubirea aproapelui – expresia superioara a prosocialului – este valoarea sociala in
crestinism.
– Norma reciprocitatii (Gouldner, 1960), cere ca, daca ai fost ajutat, sa ajuti si tu pe
facatorii tai de bine, desi aici accentul se muta de pe asistenta dezinteresata –
situandu-ne in paradigma schimbului social – avem de-a face totusi cu acte
prosociale, intrucat schimbul nu este direct si imediat, nu se negociaza, si in tot
cazul, norma trimite la decentrarea de pe egoismul pur. Altfel spus, teoretic, ai putea
fi ajutat, fara ca, in timp, sa returnezi ajutorul. Și, de fapt, cazurile de acest fel sunt
multiple. Norma reciprocitatii pretinde sa-i ajuti pe cei ce te-au ajutat, chiar daca pe
viitor nu vei mai avea beneficii din partea lor.
– O alta norma ce trimite la conduite prosociale este cea a justitiei sociale, care spune
ca trebuie sa existe o distributie cinstita (justa) a resurselor si beneficiilor intre
oameni si grupuri de oameni. Intr-o formula mai tehnica, ea se regaseste in principiul
echitatii, (Adams, 1965) potrivit caruia starea de echitate dintre cei doi actori sociali
se realizeaza atunci cand raportul dintre „ceea ce da” (investeste) si „ceea ce
primeste” (castiga) a unuia e egal cu acelasi raport al celuilalt.

Observatii asupra unor evenimente din derularea vietii de zi cu zi, ca si investigatii

expres proiectate, au sugerat ca exista mai multe stadii in lumea hotararii de a interveni sau nu intr-o
imprejurare de urgenta in care calculul costurilor si beneficiilor este doar unul. Inspirati de modelul
initial al lui J. Darley și B. Latane (1968), cei mai multi autori considera ca patru mari faze pot fi
desprinse in respectivul proces decizional. In legatura cu perceptia nevoii de ajutorare, de notat ca
unele situatii apar clar ca solicitand asistenta urgenta (un batran ce a cazut si nu se poate ridica, un
individ ce este pe punctul de a se ineca, o casa ce ia foc s.a.), in timp ce altele sunt ambigue (un
zgomot de cazatura noaptea in apartamentul vecin sau pe scari). Apoi, in aceste cazuri, perceptia
propriu-zisa este totdeauna insotita de interpretari si definiri ale contextului.
Acordarea de asistenta celui aflat la nevoie are, in general, consecinte pozitive asupra
acesteia. Dar si aici depinde mult contextul de ajutorare. In multe cazuri, cel ajutat, prin faptul ca
este pus, mai mult sau mai putin explicit, intr-o situatie de inferioritate si de obligatie fata de
binefacatorul sau, traieste un disconfort puternic.Disconfortul dispare sau se reduce simtitor cand
ajutorul este reciproc sau cand el nu vine de la o alta persoana. Acest din urma fapt a fost dovedit
experimental (Karabenik și Knapp, 1988). Niste studenti aveau de realizat sarcini dificile la
computere. La jumatate dintre ei li s-a spus ca pot fi ajutati de un specialist, iar la cealalta jumatate,
de catre un computer. Numai 36% din prima categorie au cerut asistenta, in vreme ce, din cea de-a
doua, 86%.doua remarci generale ar merita retinute referitor la tratarea psihosociala a altruismului
si conduitelor prosociale. In primul rand, manualele si tratatele de specialitate (mai ales cele
americane), varietatea actiunilor prosociale este destul de mult redusa la situatiile de interventie
foarte specifica de acordare de ajutor unor persoane necunoscute (bani cersetorilor, asistenta fizica
unor persoane in varsta lovite etc). Aceasta, pe de o parte, pentru ca in asemenea imprejurari
beneficiile directe lipsesc aproape in totalitate – si suntem astfel mai aproape de altruismul autentic
 5
– iar, pe de alta parte, pentru ca aceste situatii pot fi mai usor proiectate experimental. Cuplarea
rezultatelor strict experimentale, ce modeleaza contexte si evenimente mai particulare si mai simple,
cu date privitoare la comportamente prosociale mai complexe și la scara de masa – furnizate de
sociologie si de antropologia culturala – este un deziderat ce incepe sa fie tot mai mult onorat de
specialistii in domeniu.
In al doilea rand, datele empirice, cu explicatiile si interpretarile atasate lor, indica
cat de variabila si de complexa este motivatia si decizia de actiona prosocial. Se subliniaza ca actele
de acest fel sunt rezultanta tensiunii dintre factorii ce blocheaza actiunea și cei ce trimit inspre ea, și
ca, deci, cele mai multe dintre ele sunt departe de a fi total dezinteresate. Aceste preocupari nu
trebuie sa umbreasca valoarea comportamentelor prosociale. Dincolo de motivele ce le stau la baza,
ele sunt in contrast cu cele antisociale, benefice si umane.

Concluzii:

Se impun politici sociale de educatie atat in sistemul de invatamant cat si la nivel de

masa. Cercetarile au demonstrat ca in structura comportamentului prosocial sunt prezente nu doar
predispozitiile innascute ale persoanei ce-l promoveaza ci si invatarea sociala. Recompensa
(intarirea pozitiva) și sanctiunea (intarirea negativa) sunt consecintele sociale ale comportamentului
care influenteaza probabilitatea repetarii lui. Demersul de socializare pe directia empatiei inductoare
de motivatii altruiste poate folosi ca strategie actiunile de modelare a perceptiei altuia aflat in
nevoie, adoptarea perspectivei acestuia, experimentarea emotiei empatice si realizarea unor
comportamente prin care sa fie atinse scopuri altruiste.
Cu certitudine ca unele culturi sunt mai prosociale decat altele. Practicile de crestere
a copiilor, pregatirea religioasa si educatia (in sensul cel mai larg) pot determina masura in care
oamenii sunt motivati sa isi ajute semenii.Interesul pur pentru altii este o „floare fragila” ce poate fi
usor strivita de interese egoiste si ingrijita pentru a prinde rod atunci cand binele grupului este mai
presus decat dorintele individualiste.
BIBLIOGRAFIE:

• CHELCEA, Septimiu (1996), „Comportamentul prosocial „ in A.

Neculau (coord), „Psihologie sociala.Aspecte contemporane”,
Iasi, Polirom
• MOSCOVICI, Serge (1998), „Formele elementare ale
altruismului” in S. Moscovici (coord.), „Psihologia sociala a
relatiilor cu celalalt”, Iasi, Polirom