influenta sociala si conformismul

Ce este influenta sociala

Nu ar fi o exagerare daca am spune sa toate comportamentele umane sunt rezultatul
influentei sociale. Chiar si în experimentele de laborator,în studiile în care subiectii erau
izolati, exista interactiunea dintre acestia si experimentator. Efectul acestei interactiuni
poate fi considerabil(Shaw, 1976 ). Definitia termenul influenta sociala sugereaza mai
multe efecte pe care un individ sau un grup le au asupra altui individ sau grup. Aceste
efecte se dezvolta doar pentru unele dintre interactiuni si depind în mare masura de
maniera în care comportamentul unei persoane determina comportamentul altei persoane.

Procesul influentei sociale poate fi întâlnit atât la nivel individual, cât si la nivel grupal
sau macrosocial, unde, de fapt, da masura schimbarii sociale. O buna parte din vreme,
studiul psihologiei sociale s-a ocupat numai de influenta sociala, considerându-se ca
aceasta înglobeaza totalitatea interactiunilor individului cu grupul. Ulterior, aceasta
acceptiune s-a modificat, psihologia sociala contemporana operând cu perspectiva
propusa de Germain de Montmollin (1977), care restrânge sfera influentei sociale la
ansamblul modificarilor, judecatilor, opiniilor, comportamentelor, valorilor, modelelor de
viata, etc. intervenite ca urmare a interactiunii cu un individ sau cu un grup (Chelcea,
2003).

Ce este conformismul. Definitie, clasificari

În cadrul influentei sociale s-a studiat procese de grup, printre care conformismul,
obedienta, inclusiv devianta.

O trasatura evidenta a societatilor umane este aceea ca toti, sau cel putin majoritatea
membrilor grupurilor social, dovedesc remarcabile similaritati ale comportamentelor,
ceea ce înseamna ca, într-un fel sau altul, grupul exercita presiuni catre uniformitate. Dar
uniformitatea si conformismul, desi sunt în relatie, nu sunt identice. Uniformitatea este o
stare a grupului observabila la un moment dat, iar conformismul este rezultatul unui
proces ulterior acestei stari, care implica faptul ca indivizii si-au modificat felul lor de a
actiona, de a vorbi sau de a gândi, prin armonizare cu ceilalti indivizi.

Ce este conformismul
Conformismul este o forma de influenta sociala, care consta în schimbari atitudinale
sau comportamentale, determinate de preluarea voluntara a pozitiei sustinute de
majoritatea membrilor grupului de apartenenta. (Chelcea, 2003). Pentru a-si satisface
nevoile de securitate si de afiliere, indivizii accepta sa renunte la o parte din libertatea
proprie si adopta anumite norme si reguli specifice mediului în care traiesc, situatie
reflectata în gradul de conformare manifestat de individ. Când indivizii interactioneaza cu
ceilalti membri ai grupului, se genereaza presiunea catre uniformitate, si fiecare membru
tinde sa se comporte în conformitate cu modelul general propus de ceilalti membri ai
grupului.

Presiunea catre uniformitate si conformismul

Festinger (1950) a identificat doua surse majore ale presiunii catre uniformitate,
si anume realitatea sociala si locomotia grupurilor. El a indicat ca atunci când un individ
nu are un obiectiv de baza pentru a determina validitatea credintelor sale, el este
dependent de realitatea sociala, realitate care se refera la consensul judecatilor între
membrii ai caror judecati le respecta, pentru a stabili încrederea în credintele sale. Lipsa
de întelegere printre membrii unui grup ofera o baza instabila pentru credintele care
depind de suportul social, si din acest motiv apar forte pentru producerea uniformitatii.
Presiunea catre uniformitate a membrilor grupului poate apare si pentru ca o asemenea
uniformitate este de dorit sau necesara pentru ca grupul sa se deplaseze catre anumite
scopuri dorite de membrii grupului, dar care nu pot fi atinse decât prin eforturile comune
depuse de membrii grupului. Un individ care nu se conformeaza scopului comun al
grupului, poate împiedica atingerea acestuia, sau poate fi exclus din grup.

Desi în acceptiunea uzuala, termenul are uneori conotatii negative, în cele mai multe
cazuri, el are o functie foarte importanta, aceea de a stabili ordinea si stabilitatea în
interactiunile cu ceilalti. O alta precizare care trebuie facuta neaparat este legata de
distinctia dintre conformism si imitatie. Câtiva dintre primii sociologi, printre care
Bagehot, Durkheim si Tarde, au vazut în conceptul de imitatie singura explicatie pentru
totalitatea comportamentelor conformiste

Unul dintre fondatorii psihosociologiei, Gabriel Tarde considera ca imitatia este

elementul esential al vietii sociale. Dupa el exista "imitatia traditie", care lega generatiile
între ele, si "imitatie moda", care constituia liantul indivizilor din aceeasi generatie.

Din nefericire, termenul de imitatie face doar sa numeasca un fapt care poate fi observat
de toata lumea, si anume comportamentul unui individ este modelat dupa
comportamentul altuia. Imitatia este un comportament se aseamana comportamentului
altei persoane. Nimeni nu imita fara încetare; unii imita mai mult decât altii, sau imita
mai mult unele comportamente. Imitatia este o tendinta generala (Shivers,1980), ea se
aseamana celorlalte expresii comportamentale deoarece încorporeaza procese psihologice
de baza precum motivatia, perceptia, învatarea. Actul imitatiei trezeste perceptii
interpersonale prin care se recunoaste ca acel comportament care este imitat tinde sa
satisfaca unele dorinta ale imitatorului. Comportamentul imitativ este mai probabil sa
apara în acele conditii sociale unde sunt dorite anumite abilitati sau caracteristici
comportamentale. În ceea ce priveste relatiile interpersonale, este mai probabil ca un
individ sa imite pe altul atunci când percepe la acesta calitati de superioritate, ca si
atitudini care reflecta similaritate cu cel pe care îl va lua ca model.

Clasificarea conformismului
O întrebare care apare în legatura cu conformismul este daca modificarea
comportamentului este de durata, daca este interiorizata, sau este doar efectul unei
influente sociale tranzitorii. Persista conformismul dincolo de situatia în care s-a produs,
sau nu? Aceste chestiuni au fost revizuite de Allen (1965), care a sugerat patru
combinatii posibile de conformism: conformism public si acceptare privata,
conformism public si neacceptare privata ("private disagreement"), nonconformism
public si neacceptare privata, si nonconformism public si acceptare privata. În doua
cazuri exista corespondenta între raspunsul public si cel privat, în celelalte doua exista
discrepante.

Cazul de conformism public si neacceptare privata constituie ceea ce literatura de

specialitate americana numeste complezenta.

În legatura cu sensurile conformismului, Charles Kiesler a stabilit a stabilit existenta a

trei sensuri. În primul rând, mai ales în psihologia simtului comun, conformismul estre
vazut ca o trasatura de personalitate. Aceasta expresie a aparut si în unele studii de
psihosociologie, desi aceasta conceptie implica anumite responsabilitati. A admite
existenta conformismului ca o trasatura de personalitate, înseamna a admite ca o persoana
care se conformeaza, se va conforma întotdeauna, indiferent de situatie. Apoi
conformismul este considerat ca o schimbare cognitiva sau atitudinala, si în ultimul rând,
conformismul este asociat cu respectarea normelor