Teza Xi SemII

Colegiul Tehnic De Arhitectură Şi Lucrări Publice
“IoAn N. Socolescu”
STR. OCCIDENTULUI NR. 12 BUCURESTI, SECTOR 1, CP.010983
TEL / FAX : 310 89 58, 310 89 55, email : ctalp2002@yahoo.com
TEZĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

CLASA A XI-A
NR.1
I. Se dă textul:
„La steaua care-a răsărit
E-o cale atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate demult s-a stins în drum

În depărtări albastre,
Dar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie.
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem şi nu e.
Tot astfel când al nostru dor

Pieri în noapte-adâncă
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.
(M. Eminescu – „La steaua”)
CERINŢE:
1. Menţionează câte un sinonim contextual pentru: cale, icoană, s-a zărit, dor.
2. Prezintă rolul cratimei în structura „Pieri în noapte-adâncă”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul drum.
4. Identifică o temă/ un motiv.
5. Argumentează tipul de lirism.
6. Selectează o sintagma care sugerează timpul.
7. Analizează 2 figuri de stil.
8. Încadrează textul într-un curent/ într-o orientare culturală.
9. Analizează titlul prin raportare la operă.
II. Scrie un eseu structurat de 2-3 pagini despre un personaj dintr-un text narativ studiat,
aparţinând realismului, având în vedere următoarele repere:
- precizarea a două caracteristici ale realismului existente în opera literară studiată
şi identificabile în analiza personajului;
- prezentarea personajului prin referire la statut, la tipologie şi la evoluţia acestuia;
- evidenţierea relaţiilor cu alte personaje reprezentative prin analiza a două scene/
momente semnificative;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat despre modul în care se reflectă
personajul în textul realist, pornind de la următoarea afirmaţie critică a lui Georg
Lukacs: „Categoria centrală, criteriul fundamental al concepţiei realiste este
tipul, mai precis acea sinteză specială care, atât în câmpul caracterelor, cât şi în
acel al situaţiilor, uneşte organic genericul şi individualul. Tipul devine tip, nu
prin caracterul de medie şi nici chiar prin caracterul său individual, oricât de
aprofundat, cât mai curând prin faptul că în el confluează şi se întemeiază toate
momentele determinate din punct de vedere uman şi social, esenţiale unei

perioade istorice”.
NOTA! Ordinea integrării reperelor in cuprinsul lucrării este la alegere.
Pentru conţinutul lucrării vei primi 30 de puncte (7+10+7+6); pentru redactarea eseului – 20 de puncte
(organizarea ideilor în scris -3; utilizarea limbii romane literare -6; abilităţi de analiză si argumentare
-6; ortografie -2; punctuaţie -2; aşezare în pagina, lizibilitate -1)
In vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie sa aibă minimum 2 pagini.

CLASA A XI-A
NR.2
I. Se dă textul:
„Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată,
Iar vântul svârle 'n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într'un ceas gândeşti la viaţa toată.
Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,

N'ai vrea ca nimeni 'n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.
Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,

Visez la basmul vechi al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;
Deodat'aud foşnirea unei rochii,

Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii”
(Mihai Eminescu – „Afară-i toamnă”)
CERINŢE:
1. Menţionează un omonim contextual al cuvântului somn, evidenţiindu-l într-un
enunţ.
2. Prezintă rolul semnelor de ortografie în structura „Afară-i toamnă”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul frunză.
5. Transcrie o secvenţa care conţine o imagine de mişcare.
6. Selectează o sintagmă care sugerează spaţiul.
9. Analizează titlul prin raportare la opera.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini despre principalele componente de structură şi de

compoziţie ale unui text narativ aparţinând realismului. În elaborarea eseului vei avea în
vedere:
- prezentarea a patru componente şi/ sau elemente de compoziţie ale textului
pentru care ai optat (temă, viziune despre lume, construcţia subiectului,
particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, tehnici narative, secvenţă
narativă, episod, relaţii temporale şi spaţiale, personaj, modalităţi de caracterizare
a personajului etc.)
- ilustrarea trăsăturilor realiste alese prin exemple din opera literară analizată;
- comentarea a două scene sau secvenţe semnificative pentru curentul literar
analizat;
- exprimarea unei opinii argumentate despre semnificaţia/ semnificaţiile

perspectivei narative , pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie:
„Naratorul se află totdeauna de altă parte a baricadei decât personajele,
evenimentele şi simţirile lor; înfăţişează o lume care există în afara lui şi poate fi
foarte bine închipuită şi în absenţa lui, adopta o poziţie de extrateritorialitate,
indiferent că este un comentator locvace sau un regizor impersonal” (N.
Manolescu – „Arca lui Noe”).

CLASA A XI-A
NR.3
I. Se dă textul:
„Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă isvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopţi întregi am mas1,
Blând îngânat de-al valurilor glas.
Răsare luna,-mi bate drept în faţă:

Un rai din basme văd printre pleoape,
Pe câmpi un val de argintie ceaţă,
Sclipiri pe cer, văpaie preste ape,
Un bucium cântă tainic cu dulceaţă,
Sunând din ce în ce tot mai aproape...
Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii,
Părea c-aud venind în cete cerbii.”
(Mihai Eminescu – „Fiind băiet păduri cutreieram ”)
CERINŢE:
1. Menţionează un sinonim contextual al cuvântului sună.
2. Prezintă rolul semnelor de ortografie şi de punctuaţie în structura „Răsare luna,-
mi bate drept în faţă:”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul apa.
5. Transcrie o secvenţa care conţine o imagine vizuală.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini, despre trăsăturile romanului ilustrate printr-o opera
literara care aparţine lui G. Călinescu. În elaborarea eseului vei avea în vedere
următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea
romanului ales (acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia
subiectului, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.)
- prezentarea mişcării literare/ culturale în care se poate integra romanul;
- relevarea trăsăturilor romanului ales, ilustrate prin două secvenţe/ episoade
narative/ situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat despre roman, pornind de la
următorul citat: „Atenta observaţie a socialului, zugrăvirea unor caractere bine
individualizate, gustul detaliului, observarea umanităţii sub latura morală, fresca
1
A mânea – (verb) a rămâne peste noapte undeva
Bucureştiului de dinainte de Primul Război Mondial, naraţiunea la persoana a

treia şi menţinerea naratorului omniscient constituie trăsături predilecte ale
romanului de tip balzacian, asimilate şi de G. Călinescu”.
-6; ortgrafie -2; punctuaţie -2; aşezare în pagina, lizibilitate -1)

CLASA A XI-A
NR.4
I. Se dă textul:
„Ah! garafa pântecoasă doar de sfeşnic mai e bună!
Şi mucoasa lumânare sfârâind săul şi-l arde.
Şi-n această sărăcie, te inspiră, cântă, barde -
Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună.
Un regat pentru-o ţigară, s-umplu norii de zăpadă

Cu himere!... Dar de unde? Scârţâie de vânt fereasta,
În pod miaună motanii - la curcani vânătă-i creasta
Şi cu pasuri melancolici meditând umblă-n ogradă.(...)
Cum nu sunt un şoarec, Doamne, - măcar totuşi are blană.

Mi-aş mânca cărţile mele - nici că mi-ar păsa de ger...
Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer,
Un palat, borta-n perete şi nevasta - o icoană.”
(Mihai Eminescu – „Cugetările sărmanului Dionis”)
CERINŢE:
1. Menţionează un sinonim contextual al cuvântului cânta.
2. Prezintă rolul semnelor de ortografie şi de punctuaţie in structura „Şi-n această
sărăcie, te inspiră, cântă, barde -”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul luna.
4. Identifică o tema/ un motiv.
5. Transcrie o secvenţa care conţine o imagine vizuala.
8. Argumentează tipul de lirism. Ai în vedere şi tonalitatea ironica!
II. Scrie un eseu structurat de 2-3 pagini despre tema şi viziunea despre lume într-un roman de
G. Călinescu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru tema/ temele alese
(temă, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii spaţio-temporale, construcţia
subiectului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- evidenţierea viziunii despre lume a scriitorului;
- relevarea temei, prin raportare la două episoade/ secvenţe narative;
- exprimarea unei opinii argumentate despre tema/ temele analizate, pornind de la
următorul citat: ”Ce este, pe scurt, un roman? O scriere tipic realistă, demonstrarea unei
idei printr-o experienţă”.

CLASA A XI-A
NR.5
I. Se dă textul:
„Ce-ţi lipseşte să fii înger - aripi lungi şi constelate.
Dar ce văd: Pe-a umbrei tale umeri vii ce se întinde?
Două umbre de aripe ce se mişcă tremurânde,
Două aripe de umbră către ceruri ridicate.
O, nu-i umbra ei aceea - este îngeru-i de pază;

Lângă marmura cea albă văd fiinţa-i aeriană.
Peste viaţa-i inocentă, viaţa lui cea sântă plană,
Lângă dânsa el se roagă, lângă ea îngenunchează..”
(Mihai Eminescu – „Înger şi demon”)
CERINŢE:
1. Menţionează un antonim contextual al cuvântului înger.
2. Prezintă rolul semnelor de ortografie şi de punctuaţie in structura „O, nu-i umbra
ei aceea - este îngeru-i de pază;”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul aripa.
6. Selectează o sintagmă care sugerează subiectivitatea.
8. Argumentează integrarea într-un curent literar/ cultural.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini despre relaţiile dintre două personaje ale unui text
narativ studiat, aparţinând lui G. Călinescu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere:
- prezentarea, prin referire la romanul studiat, a patru elemente de construcţie a
subiectului şi/sau ale compoziţiei (acţiune, secvenţă narativă, conflict, relaţii
spatio-temporale, construcţia personajelor, titlu, incipit, final, perspectivă
narativă, tehnici narative etc.);
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în
care se încadrează, a statutului lor social, psihologic, moral etc;
- relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea
relaţiilor prin raportare la două episoade/ secvenţe ale textului narativ ales;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflecta o
idee sau tema în nuvela pentru care ai optat.

CLASA A XI-A
NR.6
I. Se dă textul:
„Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă,
Prin care trece albă regina nopţii moartă.
O, dormi, o, dormi în pace printre făclii o mie
Şi în mormânt albastru şi-n pânze argintie,
În mausoleu-ţi mândru, al cerurilor arc,
Tu adorat şi dulce al nopţilor monarc!

Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă,
Ce sate şi câmpie c-un luciu văl îmbracă;
Văzduhul scânteiază şi ca unse cu var
Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar.”
(Mihai Eminescu – „Melancolie”)
CERINŢE:
1. Menţionează doua forme neliterare.
2. Prezintă rolul semnelor de punctuaţie în structura „O, dormi, o, dormi în pace
printre făclii o mie”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul mie.
5. Transcrie o secvenţa care conţine o imagine vizuala.
6. Selectează o sintagma care sugerează spatiul.
8. Argumentează încadrarea într-un curent literar/ cultural.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-
un roman studiat, având in vedere:
- evidenţierea tipului de roman pentru care ai optat şi a trăsăturilor care fac posibilă
încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau orientare
tematică;
- prezentarea temei, reflectată în textul narativ ales, prin referire la 2 episoade/ secvenţe
narative;
- sublinierea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea viziunii
despre lume a autorului/ a naratorului (acţiune, conflict, relaţii spaţio-temporale,
construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, tehnici
narative, construcţia personajului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.)
- exprimarea unei opinii argumentate, despre modul în care tema şi viziunea despre lume
sunt reflectate în nuvela aleasă.
(organizarea ideilor în scris -3; utilizarea limbii romane literare -6; abilităţi de analiză si argumentare -6;
ortgrafie -2; punctuaţie -2; aşezare în pagina, lizibilitate -1)

CLASA A XI-A
NR.7
I. Se dă textul:
„Când priveşti oglinda mărei,
Vezi în ea,
Ţărmuri verzi şi cerul sărei,
Nor şi stea.
Unda-n plesnetul ei geme
Şi Eol
Sună-n papura ce freme
Bacarol.
Un minut dacă te-ai pierde,

Tu, măcar,
Sub noianul mării verde
Şi amar,
Acolo-n umeda-i pustie,
Ca-n sicriu,
Te-ai simţi pe vecinicie
Mort de viu.
Vezi pe buza mea pălită

Un surâs,
Vezi pe fruntea-mi liniştită
Dulce vis,
Şi al luncei vânt de vară
Călduros
Cântă-n lira mea amară
Languros.
De-ai pătrunde c-o privire

Al meu sân,
Să vezi marea-i mâhnire
Şi venin,
Ai cunoaşte-atunci bine
Traiul meu:
Suflet mort, zâmbiri senine –
Iată eu.”
(M. Eminescu – [„Când priveşti oglinda mărei”])
CERINŢE:
1. Menţionează un antonim contextual al verbului ai pierde.
2. Identifică patru forme neliterare din text şi scrie forma lor actuală.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul cer.
5. Transcrie o secvenţă care conţine o imagine de mişcare.
6. Selectează o sintagma care sugerează subiectivitatea.
8. Argumentează încadrarea într-un curent sau mişcare literară.
II. Scrie un eseu structurat de 2-3 pagini, despre relaţia dintre incipit şi final într-un
roman studiat, scris de G. Călinescu, având în vedere:
- prezentarea a 4 elemente de structura şi/ sau de compoziţie din romanul pentru
care ai optat (temă, viziune despre lume, construcţia subiectului, particularităţi ale
compoziţiei, perspectivă narativă, tehnici narative, secvenţă narativă, episod,
relaţii spatio-temporale, personaj, titlu, modalităţi de caracterizare a personajului
etc.);
- ilustrarea trăsăturilor incipitului, prin referire la textul narativ ales;
- comentarea particularităţilor construcţiei finalului în textul narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre semnificaţia/ semnificaţiile relaţiei
dintre incipitul şi finalul romanului ales.

CLASA A XI-A
NR.8
I. Se dă textul:
„S-a stins viaţa falnicei Veneţii,
N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;
Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,
Pătrunde luna înălbind pereţii.
Okeanos se plânge pe canaluri...

El numai-n veci e-n floarea tinereţii,
Miresei dulci i-ar da suflarea vieţii,
Izbeşte-n ziduri vechi sunând din valuri.
Ca-n ţintirim tăcere e-n cetate,

Preot rămas din a vechimii zile,
San Marc sinistru miezul nopţii bate.
Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,

Rosteşte lin în clipe cadenţate:
Nu-nvie morţii – e-n zadar, copile!” (Mihai Eminescu – „Veneţia”)
CERINŢE:
1. Menţionează un sinonim contextual al verbului se plânge.
2. Prezintă rolul semnelor de punctuaţie în structura „Nu-nvie morţii – e-n zadar,
copile!”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul viaţa.
5. Transcrie o secvenţa care conţine o imagine artistica si numeşte felul ei.
8. Argumentează caracterul de arta poetică.
II. Scrie un eseu structurat de 2-3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui
personaj dintr-un roman de G. Călinescu, având în vedere:
personajului ales (acţiune, conflict, relaţii spatio-temporale, construcţia
subiectului, perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc al personajului ales, prin
raportare la conflict/ conflictele romanului studiat;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin 2 episoade/
secvenţe narative si/sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat despre modul în care se reflectă o
idee sau tema romanului în construcţia personajului pentru care ai optat.

CLASA A XI-A
NR.9
I. Se dă textul:
„La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
Când nu s-ascundea nimica deşi tot era ascuns...
Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
Căci era un întuneric ca o mare făr’o rază,
Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
Umbra celor desfăcute nu-ncepuse-a se desface,
Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!...
Dar deodat-un punct se mişcă... cel dintâi şi singur.
Iată-l
Cum din chaos face mumă iară el devine Tatăl
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii
E stăpânul fără margini peste marginile lumii...
De-atunci negura eternă se desface în fâşii,
De-atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii...
De-atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute
Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute...”
(M. Eminescu – „Scrisoarea I”)
CERINŢE:
1. Menţionează două enunţuri prin care să ilustrezi polisemantismul verbului a veni.
2. Prezintă rolul semnelor de punctuaţie şi de ortografie în structura „La-nceput, pe când
fiinţă nu era, nici nefiinţă,”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul umbra.
5. Transcrie o secvenţa care conţine o imagine artistica şi numeşte felul ei.
6. Selectează o sintagma care sugerează spaţiul.
8. Argumentează încadrarea într-un curent literar.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini despre relaţiile dintre două personaje ale unui roman studiat
scris de G. Călinescu, având in vedere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ semnificative pentru construcţia
personajelor alese (temă, titlu, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii spatio-
temporale, construcţia subiectului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea
relaţiilor, prin raportare la două episoade/ secvenţe narative;
- analiza raporturilor dintre cele două personaje de-a lungul romanului ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaţiile dintre cele doua personaje, din
perspectiva situaţiei finale/ a deznodământului.

CLASA A XI-A
NR.10
I. Se dă textul:
„Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze,
Mii de fire viorie ce cu raza încetează,
Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă,
Avem clipa, avem raza care tot mai ţine încă...
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric,
Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric... [...]
Soarele ce azi e mândru, el îl vede trist roş
Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoşi,
Cum planeţii toţi îngheaţă şi s-asvârl rebeli în spaţ
Ei, din frânele luminii şi ai soarelui scăpaţi;
Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit
Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au pierit;
Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie,
Căci nimic nu se întâmplă pe întinderea pustie,
Şi în noaptea nefiinţii totul cade, totul tace,
Caci în sine împăcată reîncep eterna pace...”
CERINŢE:
1. Menţionează un sinonim al metaforei „catapeteasma lumii”.
2. Prezintă rolul semnelor de punctuaţie în structura „Cum s-o stinge, totul piere, ca
o umbră”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul a ajunge.
5. Transcrie o secvenţă care conţine o imagine artistica şi numeşte felul ei.
6. Selectează o sintagmă care sugerează timpul.
8. Argumentează integrarea textului în romantism.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini despre tema iubirii, reflectată într-un text narativ/ liric
aparţinând lui Eminescu, Călinescu sau Camil Petrescu, având in vedere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ/ liric semnificative pentru
construcţia personajelor/ ipostazele eului liric alese (temă, titlu, perspectivă
narativă, tip de lirism, acţiune, conflict, planuri lirice, figuri de stil, imagini
artistice, relaţii spatio-temporale, construcţia subiectului, modalităţi de
caracterizare, limbaj etc.);
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două ipostaze umane, prin raportare la două
episoade/ secvenţe narative ale textului alese/ evidenţierea ipostazelor cuplului/
eului liric prin raportare la două secvenţe/ imagini artistice semnificative;
- analiza raporturilor dintre cele două personaje de-a lungul textului ales/ evoluţiei
motivului cuplului;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaţiile dintre cele două personaje/
ipostaze lirice pornind de la următorul citat: „Iubirea are atâtea feţe, atâtea devieri
şi atâtea forme, încât este destul de greu să găseşti un sâmbure central sau o formă
tipică a iubirii.” (Emil Cioran – „Pe culmile disperării”)

CLASA A XI-A
NR.11
I. Se dă textul:
„În singurătatea pustiilor se-nălţa piramida sură cu vârful ajungând la nouri...
Luna o ningea, încât părţile lovite de ea păreau de zăpadă, [...]şi lungă, ţuguietă,
gigantică, se-ntindea pe nisip umbra piramidei. Regele îi făcea drumul pe dunga umbrei,
un punct negru, mişcător, pănă ce veni în apropierea ei. Deschise o uşă c-o cheie de aur, o
închise iar după sine... şi cu asta închisese iar după el... era singur, singur într-un mare
mormânt... El aprinse o faclă... Înăuntru se-ntindeau colonade, chipuri de zei abia lovite
de lumina roşie a făcliei, a cărei raze treceau fulgerătoare pe chipuri urieşeşti şi negre de
zei în umbra umedă a columnelor, încât prea că după fiece piatră, din fiece umbră
sclipesc ochi siniştri, izvoare subţiri roiau de sub picioarele zeilor şi se pierdeau în
pământ... din când în când flacăra roşie a făcliei, izbucnind mai tare, zvârlea dungi de
lumină în deşertele hale, prin arcadele sombre şi sure, prin coloanele reci... şi nimeni,
nimeni în acest lăcaş al morţii...” (M.Eminescu – „[Avatarii faraonului Tla]”)
CERINŢE:
1. Scrie forma actuală a cuvintelor: sombre, pustiilor, lumei, nouri, ţuguietă,
pănă.
2. Prezintă rolul semnelor de punctuaţie si de ortografie în structura „Înăuntru se-
ntindeau colonade, chipuri de zei”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul mare.
8. Încadrează textul în romantismul eminescian.
II. Scrie un eseu structurat de 2-3 pagini despre particularităţile de construcţie a unui
personaj, reflectate într-un text narativ studiat aparţinând lui G. Călinescu, având in
vedere:
subiectului particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, modalităţi de
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin
raportare la conflictul/ conflictele textului narativ studiat;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/
secvenţe narative/ situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea argumentată a unui punct de vedere despre modul în care se reflectă o
idee sau tema textului narativ în construcţia personajului pentru care ai optat.

CLASA A XI-A
NR.12
I. Se dă textul:
„O, moartea e-un chaos, o mare de stele,
Când viaţa-i o baltă de vise rebele;
O, moartea-i un secol cu sori înflorit,
Când viaţa – un basmu pustiu şi urât.
Dar poate... o! Capu-mi pustiu cu furtune,

Gândirile-mi rele sugrum cele bune...
Când sorii se sting şi când stelele pică,
Îmi vine a crede că toate-s nimică.
Se poate că bolta de sus să se spargă,

Să cadă nimicul cu noaptea lui larga,
Să văd cerul negru că lumile-şi cerne
Ca prăzi trecătoare a morţii eterne...
Ş-atunci de-a fi astfel... atunci în vecie

Suflarea ta calda ea n-o să învie,
Atunci graiu-ţi dulce în veci este mut...
Atunci acest înger n-a fost decât lut.”(M. Eminescu - „Mortua est!2”)
CERINŢE:
1. Menţionează un sinonim al substantivului lut, având în vedere contextul.
2. Prezintă rolul semnelor de punctuaţie şi de ortografie în structura „O, moartea e-
un chaos, o mare de stele,”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul lumină.
8. Justifică încadrarea în romantism.
II. Scrie un eseu structurat de 2-3 pagini despre un tip de roman din perioada
interbelică, aparţinând lui Camil Petrescu, având în vedere:
- sublinierea trăsăturilor textului narativ care fac posibilă încadrarea într-o
tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau orientare tematică;
- prezentarea a 4 elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea temei
şi a viziunii despre lume a autorului/ a naratorului (acţiune, conflict, relaţii spaţio-
temporale, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă
narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
2
Moruta est! - (lat) Este moartă!
- reflectarea condiţiei personajului protagonist, reflectată în textul narativ ales, prin

referire la 2 scene/ secvenţe/ situaţii semnificative pentru evoluţia conflictului/ a
conflictelor;
- exprimarea argumentata a unui punct de vedere despre roman, pornind de la
citatele de mai jos:„...dacă partea întâia a acestui roman este o fabulaţie, e adică
născocită [...],şi deci eroul Ştefan Gheorghidiu cu soţia lui sunt pură ficţiune, în
schimb se poate afirma că partea a doua a cărţii, aceea care începe cu întâia
noapte de război, este construită după memorialul de campanie al autorului,
împrumutat cu amănunte cu tot eroului” (Camil Petrescu, Cuvânt după un sfert
de veac, prefaţă la ediţia din 1955 a romanului Ultima noapte de dragoste,
întâia noapte de război)
„Patul lui Procust se desfăşoară, cum s-a observat, pe două planuri, unul de
roman social, altul de roman psihologic, primul cuprinzând pe o suprafaţă largă
nenumărate aspecte şi probleme ale vieţii moderne (politică, finanţe, ziaristică,
aviaţie, modă, sport), cel de-al doilea atacând problemele intime, individuale ale
neamului, iubirea şi moartea”
(M. Sebastian – Eseuri.Cronici.Memorial)

CLASA A XI-A
NR.13
I. Se dă textul:
„Trecut-au anii ca nouri lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,

Abia-nţelese, pline de-nţelesuri –
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară.
Să smulg un sunet din trecutul vieţii,

Să fac, o suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;
Pierdut e totu-n zarea tinereţii

Şi muta-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea... mă-ntunec!” (M. Eminescu – „Trecut-au anii”)
CERINŢE:
1. Menţionează un sinonim contextual pentru termenii să tremuri, liră.
2. Prezintă rolul semnelor de punctuaţie în structura „O, ceas al tainei, asfinţit de sară.”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul gură.
8. Încadrează textul în romantism.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini despre particularităţile de construcţie a unui personaj, dintr-un
text narativ de Camil Petrescu, având in vedere:
- sublinierea trăsăturilor textului narativ care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-o
specie literară, într-un curent literar, într-o perioadă sau orientare tematică;
- prezentarea a 4 elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea temei si a
viziunii despre lume a autorului/ a naratorului (acţiune, conflict, relaţii spatio-temporale,
construcţia subiectului, particularităţi de compoziţie, perspectivă narativă, modalităţi de
- evidenţierea condiţiei personajului, reflectată în textul narativ ales, prin referire la 2
scene/ secvenţe/ situaţii semnificative pentru evoluţia conflictului/ conflictelor;
- exprimarea argumentată a unui punct de vedere despre modul în care se reflectă o idee
sau tema textului narativ în construcţia personajului pentru care ai optat.

CLASA A XI-A
NR.14
I. Se dă textul:
„Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,
Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,
Căci perdelele-ntr-o parte când le dai şi în odaie
Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate
De dureri pe care însa le simţim ca-n vis pe toate.
Luna, tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci
Şi gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci;
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta, fecioară,
Şi câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate!
Câte ţărmuri înflorite, ce palate şi cetăţi,
Străbătute de-al tău farmec ţie singură-ţi arăţi!
Şi în câte mii de case lin pătruns-ai prin fereşti,
Câte frunţi pline de gânduri gânditoare le priveşti!
Vezi pe-un rege ce-mpânzeşte globu-n planuri pe un veac,
Când la ziua cea de mâne abia cuget-un sărac...
Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii,
Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii...”
CERINŢE:
1. Menţionează un sinonim contextual pentru ostenite.
2. Prezintă rolul semnelor de punctuaţie şi de ortografie in structura „Luna, tu,
stăpân-a mării,”.
8. Explică încadrarea în romantism.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini despre relaţiile dintre două personaje într-un text narativ
de Camil Petrescu, având în vedere următoarele repere:
- prezentarea a 4 elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcţia
personajelor alese (acţiune, conflict, relaţii spatio-temporale, construcţia
subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, modalităţi de
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje şi relevarea trăsăturilor

semnificative pentru ilustrarea relaţiilor prin raportare la 2 scene/ secvenţe/
situaţii semnificative pentru evoluţia conflictului/ a conflictelor;
- exprimarea argumentată a unui punct de vedere despre relaţiile dintre cele două
personaje din perspectiva situaţiei finale/ a deznodământului.

CLASA A XI-A
NR.15
I. Se dă textul:
„Dintre sute de catarge
Care lasă malurile,
Câte oare le vor sparge
Vânturile, valurile?
Dintre păsări călătoare,

Ce străbat pământurile,
Câte-o să le-nece oare
Valurile, vânturile?
De-i goni fie norocul,

Fie idealurile,
Te urmează în tot locul
Vânturile, valurile.
Nenţeles rămâne gândul

Ce-ţi străbate cânturile,
Zboară vecinic îngânându-l
Valurile, vânturile.””(M. Eminescu – „Dintre sute de catarge”)
CERINŢE:
1. Menţionează doua antonime contextuale pentru noroc.
2. Prezintă rolul semnelor de punctuaţie în structura: „De-i goni fie norocul,/ Fie idealurile,”
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul vânt.
5. Transcrie o secvenţă care conţine o imagine artistica şi menţionează felul ei.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini despre particularităţile unui roman psihologic, referire la o
opera literară studiată, aparţinând perioadei interbelice, având în vedere:
romanului psihologic (acţiune, conflict, relaţii spatio-temporale, construcţia subiectului,
perspectiva narativa, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- precizarea a două caracteristici ale romanului psihologic, existente în opera literară
aleasă;
- evidenţierea relaţiilor dintre două personaje, reprezentative pentru romanul alese;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflecta o idee sau
tema textului narativ în romanul psihologic pentru care ai optat.

CLASA A XI-A
NR.16
I. Se dă textul:
„Deodată o lumină fantastic izbucneşte
Din zece nalţi mesteacăni cu fruntea-nflăcărată.
Coliba se deschide, umbra se scoală, creşte
Şi splendid maiestoasă la oaste se arată!
Un lung fior pătrunde mulţimea-n admirare.
Toţi zic: E Ştefan! Ştefan!
Dar! Ştefan e cel Mare
Iată-l cărunt, dar încă bărbat între bărbaţi,
Ca muntele Ceahlăul în munţii din Carpaţi!
El întruneşte-n sine o triplă maiestate:
Acea care-o dau anii la conştiinţi curate,
Acea care răsfrânge a tronului splendoare,
Ş-acea întipărită de faima-nvingătoare.
Timpul i-au pus coroană de-argint, ţara de aur,
Şi gloria măreaţă i-au pus cununi de laur.”
(V. Alecsandri – „Dumbrava Roşie”)
CERINŢE:
1. Menţionează două forme neliterare şi oferă-le echivalentul literar actual.
2. Prezintă rolul semnelor de ortografie în structura „întruneşte-n sine”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul frunte.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini despre trăsăturile romantismului reflectate într-
un text poetic studiat din opera lui M. Eminescu, având în vedere:
- prezentarea a patru elemente ale textului poetic semnificative pentru construcţia
textului şi pentru romantismul eminescian (temă, perspectivă lirică/ tip de lirism,
incipit, final, titlu, plan liric, motiv, imagine artistică etc.);
- analiza a doua elemente care permit încadrarea textului ales în romantism;
- relevarea celor două trăsături romantice prin analiza a doua două episoade/
secvenţe/ imagini artistice semnificative ale textului ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre textul ales, pornind de la următoarea
apreciere critica: „Este, în fine, şi un mit al poeziei care se manifestă sub două
înfăţişări: prima e directă, explicită (poezia ca temă de reflecţie în poem; poetul
care pune haine de imagini pe cadavrul trist şi gol) iar a doua – şi aceasta este
esenţială – este indirectă, ca expresia unei muzicalităţi interioare, profunde, [...] o
muzică inconfundabilă, care devine semnul de identitate al eminescianismului;
ideile, stările de suflet, un mod de a fi în lume, viziunile, miturile de care am
vorbit până acum3, toate vin şi se pierd într-un discurs esenţialmente muzical”
(Eugen Simion – „Prefaţa” la volumul M. Eminescu, „Opere”, I)
3
Celelalte şapte mituri identificate de Eugen Simion în poezia eminesciană sunt: mitul naşterii şi morţii
universului, mitul istoriei, mitul dascălului (înţeleptul, magul), mitul erotic, mitul oniric, mitul întoarcerii la
elemente, bazat pe ideea recosmicizării omului şi mitul creatorului („poziţia şi rostul creatorului în raport
cu celelalte experienţe ale sufletului”).

CLASA A XI-A
NR.17.
I.
Se dă textul:
„Era în murgul serei şi soarele sfinţise;
A puţurilor cumpeni ţipând parcă chema
A satului cireadă, ce greu, mereu sosise.
Şi vitele muginde întins la jgheab păşea. [...]
Dar câmpul şi argeaua4 câmpeanul osteneşte

Şi dup-o cină scurtă şi somnul a sosit.
Tăcere pretutindeni acuma stăpâneşte,
Şi lătrătorii numai s-aud necontenit.
E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei

Vestmântul ei cel negru de stele semănat,
Destins coprinde lumea, ce-n braţele somniei
Visează câte-aievea deşteaptă n-a visat.
Tăcere este totul şi nemişcare plină:

Încântec sau descântec pe lume s-a lăsat;
Nici frunza nu se mişcă, nici vântul nu suspină.
Şi apele dorm duse şi morele au stat.” (I.H. Rădulescu – „Zburătorul”)
CERINŢE:
1. Menţionează un antonim contextual pentru sfinţise.
2. Prezintă rolul semnelor de punctuaţie şi de ortografie în structura „Destins
coprinde lumea, ce-n braţele somniei”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul vânt.
5. Transcrie o secvenţă care conţine o imagine auditivă.
8. Încadrează textul în romantismul paşoptist.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume,
reflectate într-un text poetic eminescian, având în vedere:
textului şi pentru tema/ viziunea despre lume (temă, perspectivă lirică/ tip de
lirism, incipit, final, titlu, plan liric, motiv, imagine artistică etc.);
- analiza a doua elemente care permit încadrarea textului ales în romantism;
- relevarea celor două trăsături romantice prin analiza a doua două episoade/
secvenţe/ imagini artistice semnificative ale textului ales;
4
Argea (popular) = război de ţesut; Heliade foloseşte cuvântul cu sensul de “lucru pe lângă casă”, poate
prin apropiere de argat

apreciere critica: „Un fapt izbitor: obişnuit, în centrul poeziilor lui Eminescu stă
un simbol reprezentând o valoare tipică.” (D. Caracostea – „Simbolurile lui
Eminescu”)

CLASA A XI-A
NR.18
I. Se dă textul:
„În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,
La răsărit, sub soare, un negru punt s-arată!
E cocostârcul tainic în lume călător,
Al primăverii dulce iubit prevestitor.
El vine, se înalţă, în cercuri line zboară

Şi, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară;
Iar copilaşii veseli, cu peptul dezgolit,
Aleargă, sar în cale-i şi-i zic: Bine-ai sosit!
În aer ciocârlia, pe casă rândunele,

Pe crengile pădurii un roi de păsărele
Cu-o lunga ciripire la soare se-ncălzesc
Şi pe deasupra bălţii nagâţii5 se-nvârtesc.
Ah! Iată primăvara cu sânu-i de verdeaţa!

În lume-i veselie, amor, sperare, viaţă,
Şi cerul şi pământul preschimbă sărutări
Prin raze aurite şi vesele cântări!”
(Vasile Alecsandri – „Oaspeţii primăverii”)
CERINŢE:
1. Menţionează un sinonim contextual pentru tainic.
2. Prezintă rolul semnelor de punctuaţie şi de ortografie în structura „Ah! Iată
primăvara cu sânu-i de verdeaţa!”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul soare.
5. Transcrie o secvenţa care conţine o imagine vizuală.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini despre relaţia dintre tema iubirii, reflectată într-un text
poetic studiat din opera lui M. Eminescu, având in vedere:
textului şi pentru tema iubirii (temă, perspectivă lirică/ tip de lirism, incipit, final,
titlu, plan liric, motiv, imagine artistică etc.);
- analiza a doua elemente care permit evidenţierea temei;
- relevarea temei prin analiza a două episoade/ secvenţe/ imagini artistice
semnificative ale textului ales;
5
Nagâţ = pasăre de balta, de mărimea unui porumbel, cu o creastă de pene pe cap, numita si ciovlică

apreciere critica: „Pentru Eminescu iubirea este un leagăn de gingaşii erotice, o
necesitate spirituală de a trai viaţa speţei cu toate deliciile de ordin sufletesc,
superior. [...] El este idealist, nici vorbă, un om cu mâini întinse spre fantasma
femeii desăvârşite, pe care n-o va găsi niciodată, pentru că dragostea este căutare,
însă idealitatea lui nu e simbol cu aripi, ci o apariţie concretă şi tangibilă...”. (G.
Călinescu – „Viaţa lui Mihai Eminescu”)

CLASA A XI-A
NR.19
I. Se dă textul:
„Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel
Unde cură6-n poale un râu mititel,
Plânge şi suspină tânăra domniţă,
Dulce şi suavă ca o garofiţă;
Căci în bătălie soţul ei dorit
A plecat cu oastea şi n-a mai venit.
Ochii săi albaştri ard în lăcrimele,
Cum lucesc în rouă două viorele;
Buclele-i de aur cad pe albul sân;
Rozele şi crinii pe faţă-i se-ngân.
Însă doamna soacră lângă ea veghează
Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.
Un orologiu sună noaptea jumătate.

La castel în poartă oare cine bate?
Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;
Eu, şi de oaste mă întorc rănit.
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
Mica mea oştire fuge sfărâmată.
Dar deschideţi poarta... Turcii mă-ncongior...
Vântul suflă rece... ranele mă dor”
(D. Bolintineanu – „Muma lui Ştefan cel Mare”)
CERINŢE:
1. Menţionează un sinonim pentru aur, având în vedere contextul.
2. Prezintă rolul semnelor de punctuaţie şi de ortografie în structura „Dar deschideţi
poarta... Turcii mă-ncongior...”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul gând.
5. Transcrie o secvenţa care conţine o imagine artistică şi menţionează felul ei.
II. Scrie un eseu structurat de 2-3 pagini despre tema şi viziunea despre lume
într-un text poetic preferat din opera lui Eminescu, având în vedere următoarele
repere:
- evidenţierea trăsăturilor care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o tipologie,
într-un curent literar/ cultural, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- sublinierea a patru elemente ale textului poetic semnificative pentru ilustrarea
viziunii despre lume a poetului (imaginar poetic, temă, motiv, titlu, incipit, final,
6
A cura (învechit) = a curge
relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă, simbol central, motiv, figuri

semantice, elemente de prozodie etc);
- prezentarea temei, reflectată în textul poetic ales, prin referire la două imagini/ idei
poetice;
- exprimarea unei opinii argumentate despre modul în care tema si viziunea despre
lume sunt reflectate în textul ales.

CLASA A XI-A
NR.20
I. Se dă textul:
„Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate;
Către ţărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc,
Ş-ale valurilor mândrei generaţii spumegate
Zidul vechi al mănăstirei în cadenţă îl izbesc.
Dintr-o peşteră, din râpă, noaptea iese, mă-mpresoară:

De pe muche, de pe stâncă, chipuri negre se cobor;
Muşchiul zidului se mişcă... pântre iarbă se strecoară
O suflare, care trece ca prin vine un fior.
Este ceasul nălucirei: un mormânt se dezvăleşte,

O fantomă-ncoronată din el iese... o zăresc...
Iese... vine către ţărmuri... stă... în preajma ei priveşte...
Râul înapoi se trage... Munţii vârful îşi clătesc7.
Ascultaţi! Marea fantomă face semn... dă o poruncă...

Oştiri, taberi fără număr împrejuru-i înviez...
Glasul ei se-ntinde, creşte, repetat din stâncă-n stâncă,
Transilvani-l aude, ungurii se înarmez.”(Gr. Alexandrescu – „Umbra lui Mircea. La Cozia”)
CERINŢE:
1. Menţionează un sinonim contextual pentru nălucire.
2. Prezintă rolul semnelor de punctuaţie în structura „Marea fantomă face semn... ”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul umbra.
5. Transcrie o secvenţă care conţine o imagine auditivă.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini despre particularităţile de construcţie a unui personaj al
experienţei, având in vedere:
- prezentarea a 4 elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajului
ales (acţiune, conflict, relaţii spaţio-temporale, construcţia subiectului, perspectiva narativă,
modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la
conflictul/ la conflictele romanului studiat;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/ secvenţe
narative/ situaţii semnificative/ citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o temă sau
o idee în construcţia personajului pentru care ai optat.

CLASA A XI-A
7
A clăti (popular, învechit) = a clătina
NR.21
I. Se dă textul:
„Juni ostaşi ai ţării mele, însemnaţi cu stea în frunte!
Dragii mei vultani de câmpuri, dragii mei şoimani de munte!
Am cântat în tinereţe strămoşeasca vitejie,
Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie
Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume
Dus de Dunărea în Marea şi de Marea dus în lume!
Vin acum, la rândul vostru, să v-aduc o închinare,

Vin cu inima crescută şi cu sufletul mai tare.
Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în faţă,
Voi, nepăsători de moarte, dispreţuitori de viaţă,
Ce-aţi probat cu-avântul vostru lumei pusă în mirare,
Că din vultur vultur naşte, din stejar stejar răsare!”
(V. Alecsandri – „Odă ostaşilor români”)
CERINŢE:
1. Menţionează un sinonim contextual pentru închinare.
2. Prezintă rolul semnelor de punctuaţie în structura „Dragii mei vultani de câmpuri,
dragii mei şoimani de munte!”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul frunte.
5. Transcrie o secvenţă care conţine o imagine vizuală.
8. Încadrează textul în literatura paşoptistă.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini despre relaţiile dintre doua personaje ale unui roman al
experienţei, având in vedere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcţia
personajelor alese (acţiune, conflict, relaţii spatio-temporale, construcţia subiectului,
perspectiva narativa, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.)
care se încadrează, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
relaţiilor prin raportare la două episoade/ secvenţe narative ale romanului ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaţia dintre cele două personaje, din
perspectiva situaţiei finale sau a deznodământului.

CLASA A XI-A
NR.22
I. Se dă textul:
„Trageţi toţi câte o carte: domnule, eşti cu mine.
Şezi mă rog împotrivă8, şi vezi de joacă bine.
Dar ţi-am spus, coconiţă, că eu din întâmplare,
Nici bine, nici nebine nu poci să fac cercare;
Am cuvintele9 mele: aste jocuri plăcute,
Cu voia dumitale îmi sunt necunoscute.
- Nebun cine te-o crede; vrei să te rugăm poate;
Astăzi chiar şi copiii ştiu jocurile toate,
Veacul înaintează; Caro; vezi că ţi-e rândul;
Dar ce făcuşi acolo! Unde îţi este gândul?
Când eu am dat pe riga, baţi cu alta mai mare?
Astfel de neştiinţa e lucru cu mirare.
Aşa-mi zicea deunăzi, cu totul supărată,

O damă ce la jocuri e foarte învăţată,
Apoi şoptind pe taină cu câteva vecine:
Vedeţi, zise, ce soartă, şi ce păcat pe mine?
Două greşeli ca asta, zău, sufletul mi-l scot,
A! Ce nenorocire! Ma chérie10, ce idiot! (...)
Aşa, în loc să critici greşalele streine,

În loc să râzi de alţii, mai bine râzi de tine;
Învaţă dansul, vistul şi multe de-alde alea;
Iar de vrei să faci versuri, ia pildă de la Pralea11.”
(Grigore Alexandrescu – „Satiră. Duhului meu”)
CERINŢE:
1. Menţionează un sinonim contextual pentru să te rugăm.
2. Prezintă rolul semnelor de punctuaţie în structura „A! Ce nenorocire! Ma chérie,
ce idiot!”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul gând.
5. Transcrie o secvenţă care conţine o imagine artistică.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume reflectate
într-un roman al experienţei, având în vedere următoarele repere:
8
Împotrivă (aici) = de cealaltă parte a mesei
9
(Aici cu sensul vechi) = motivele (arhaism semantic)
10
Draga mea (franceza)
11
Ioan Pralea (1769 - 1847), poet, autor de versuri silite, adesea absurde. În Epigonii, M. Eminescu îl
numeşte „Prale, firea cea întoarsă”
încadrarea într-o tipologie, într-un curent literar/ cultural, într-o perioada sau într-
o orientare tematică;
- prezentarea a 4 elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea
viziunii despre lume a autorului/ a naratorului (acţiune, conflict, relaţii spaţio-
- prezentarea temei romanului în textul narativ ales, prin referire la 2 scene/
secvenţe/ situaţii semnificative pentru evoluţia conflictului/ a conflictelor;
- exprimarea argumentată a unui punct de vedere despre modul în care tema şi
viziunea despre lume sunt reflectate în romanul ales.

CLASA A XI-A
NR.23
I. Se dă textul:
„Un viu dor mă-naripează şi mă-ndeamnă din giunie,
Ca să cerc pe alăută româneasca armonie.
Acest vers, ce sună-aice, lui Apollo nu-i străin,
Fiind germine cu rostul ce-i urzit din cel latin.
Armonia-a strâns pe oameni în plăcuta societate,
Adunând pre ei din codruri în statornica cetate;
De cântarea lui Orfeos munţii Traciei s-umpleau
Şi de sunetul cel dulce crude fiare se-mblânzeau.
Însăşi ruga de evlavie unei inimi credincioase
Cătră Domnul se înaltă pe aripi armonioase,
Ş-o sâmţire legănată prin al muzelor organ,
Mângâietă, cursul trece pe al vieţei ocean.
Spre virtute versu-mbie, despre rele face ură,
Fermecându-ni adapă d-o înalt-învăţătură.”(Gheorghe Asachi – „La patrie”)
CERINŢE:
1. Menţionează un antonim contextual pentru mă-naripează.
2. Prezintă rolul semnelor de punctuaţie în structura „Acest vers, ce sună-aice, lui
Apollo nu-i străin”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul dor.
5. Transcrie o secvenţa care conţine o imagine artistică şi menţionează felul ei.
6. Selectează o sintagma care sugerează spaţiul.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume reflectate
într-un roman al experienţei, având în vedere următoarele repere:
încadrarea într-o tipologie, într-un curent literar/ cultural, într-o perioada sau într-
o orientare tematică;
- prezentarea a 4 elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea
viziunii despre lume a autorului/ a naratorului (acţiune, conflict, relaţii spaţio-
- prezentarea temei romanului în textul narativ ales, prin referire la 2 scene/
- exprimarea argumentată a unui punct de vedere despre modul în care tema şi
viziunea despre lume sunt reflectate în romanul ales, pornind de la una dintre
afirmaţiile critice de mai jos:
„Să nu scriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce gândesc eu... Aceasta-i singura
realitate pe care o pot povesti. [...] eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi.”
(Camil Petrescu – „Noua structură şi opera lui Marcel Proust”)
„Literatura nu e decât un aspect al culturii, afirmarea unei poziţii spirituale, colective

sau individuale. Cultura e valorificarea şi organizarea experienţelor. Literatura nu va
fi decât concretizarea acestor experienţe. [...] Literatura va oglindi, deci, în infinite
nuanţe, acest amestec de elemente ce pătrund în conştiinţă prin experienţe.” (Mircea
Eliade – „Itinerariu spiritual”)

CLASA A XI-A
NR.24
I. Se dă textul:
“ O, ziduri întristate! O, monument slăvit!
În ce mărime nalta şi voi aţi strălucit,
Pă când un soare dulce şi mult mai fericit
Îşi revărsa lumina p-acest pământ robit!
Dar în sfârşit Saturnu, cum i s-a dat de sus,
În negura uitării îndată v-a supus.
Ce jale vă coprinde. Cum totul v-a pierit!
Subt osândirea soartei de tot aţi înnegrit!
Din slava strămoşească nimic nu v-a rămas.
Oriunde nu se vede nici urma unui pas.
Şi-n vreme ce odată oricare muritor
Privea la voi cu râvna, cu ochiu-aţintător
Acum cu spaimă multă se trage înapoi
Îndată ce privirea îi cade drept pe voi...”
(Vasile Cârlova – “Ruinurile Târgoviştii”)
CERINŢE:
1. Menţionează un sinonim contextual pentru jale.
2. Prezintă rolul semnelor de punctuaţie în structura „O, ziduri întristate! O,
monument slăvit!”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul sus.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini in care sa caracterizezi personajul preferat din textele
narative studiate în clasa a XI-a, având în vedere următoarele repere:
- prezentarea a 4 elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea
personajului ales (acţiune, conflict, relaţii spatio-temporale, construcţia subiectului,
perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
raportare la conflictul/ la conflictele romanului studiat;
secvenţe narative/ situaţii semnificative/ citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o
temă sau o idee în construcţia personajului pentru care ai optat.

CLASA A XI-A NR.25
I. Se dă textul:
“Verzi sunt dealurile tale, frumoase pădurile şi dumbrăvile spânzurate de coastele

dealurilor, limpede şi senin ceriul tău; munţii se înaltă trufaşi în văzduh; râurile, ca
brâiele pestriţe, ocolesc câmpurile; nopţile tale încântă auzul, ziua farmecă văzduhul...
Pentru ce zâmbetul tău e aşa de amar, mândra mea ţară?
Pe câmpiile Tenechiei răsărit-au florile?... Nu au răsărit florile, sunt turmele multe şi
frumoase ce pasc văile tale; soarele înrodeşte brazda; mâna Domnului te-a bucurat cu
bunuri felurite, cu pomete şi cu flori, cu avuţie şi cu frumuseţe.... Pentru ce gemi şi ţipi,
ţară bogată?
Dunărea bătrână, biruită de părinţii tăi, îţi sărută poala şi îţi aduce avuţii din
ţinuturile de unde soarele răsare şi de unde soarele apune; vulturul din văzduh caută la
tine ca la pământul său de naştere; râurile cele frumoase şi spumegoase, pâraiele cele
răpede şi sălbatice cântă neîncetat lauda ta... O, ţară falnică ca niciuna, pentru ce faţa ţi-e
îmbrobodită?
Nu eşti frumoasă, nu eşti înavuţită?... N-ai ficiori mulţi care te iubesc? N-ai cartea
de vitejie a trecutului, şi viitorului înaintea ta?...” (Alecu Russo – “Cântarea României”)
CERINŢE:
1. Menţionează un sinonim contextual pentru spânzurate.
2. Prezintă rolul semnelor de punctuaţie şi ortografie în structura „O, ţară
falnică ca niciuna, pentru ce faţa ţi-e îmbrobodită?”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul a aduce.
5. Transcrie o secvenţa care conţine o imagine artistica şi menţionează felul
ei.
II. Scrie un eseu structurat de 2-3 pagini despre Titu Maiorescu şi Junimea, prin referire
la un articol critic studiat, având în vedere următoarele repere:
- precizarea a două caracteristici ale mişcării literare Junimea şi încadrarea ei în
epocă din punct de vedere cultural;
- prezentarea, prin referire la articolul studiat a patru elemente de construcţie/ sau
de compoziţiei (relaţii argumentative/ informative, incipit, final, perspectivă
critică, tehnici de argumetare/ informare, titlu, temă, stil etc.)
- evidenţierea a două citate/ fragmente comentate, reprezentative pentru concepţia
critică a lui Maiorescu;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat despre modul în care Maiorescu/
Junimea a influenţat cultura română, pornind de la citatul: „Odată cu Junimea se
produce, de fapt, trecerea la o nouă paradigmă culturală” (Gh. Crăciun); Titu
Maiorescu este „un mit al culturii noastre” (N. Manolescu)
CLASA A XI-A NR.26
I. Se dă textul:
„Stau în cerdacul tău... Noaptea-i senină.
Deasupra-mi crengi de arbori se întind,
Crengi mari în flori de umbră mă cuprind
Şi vântul mişcă arborii-n grădină.
Dar prin fereastra ta eu stau privind

Cum tu te uiţi cu ochii în lumină.
Ai obosit, cu mâna ta cea fină
În val de aur părul despletind
L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,

Desfaci visând pieptarul de la sân,
Încet te-ardici12 şi sufli-n lumânare...
Deasupra-mi stele tremură prin ramuri,

În întuneric ochii mei rămân,
Ş-alături luna bate trist în geamuri.”
(M. Eminescu – „Stau în cerdacul tău”)
CERINŢE:
1. Menţionează un sinonim contextual pentru se întind.
2. Prezintă rolul semnelor de punctuaţie şi de ortografie în structura
„Noaptea-i senină./ Deasupra-mi crengi de arbori se întind”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul creanga.
5. Transcrie o secvenţă care conţine o imagine artistica şi menţionează felul
ei.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini despre relaţia dintre incipit şi final într-un text narativ
studiat în clasa a XI-a. În elaborarea eseului vei avea în vedere:
- prezentarea a patru componente de structură şi/ sau de compoziţie a textului
pentru care ai optat (temă, viziune despre lume, construcţia subiectului,
particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, tehnici narative, secvenţă
narativă, episod, relaţii temporale şi spaţiale, personaj, modalităţi de caracterizare
a personajului etc.)
- ilustrarea trăsăturilor incipitului prin referire la textul narativ ales
- exprimarea unei opinii argumentate despre semnificaţia/ semnificaţiile relaţiei
dintre incipit şi finalul textului ales.
12
A se ardica (verb) – a se ridica
CLASA A XI-A
NR.27
I. Se dă textul:
„De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte;
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă – o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte s-a tot dus
C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare acuma, nici bine nu... ea moare,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
...............................................................................
Suntem tot mai departe deolaltă13 amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi.”(Mihai Eminescu – „De câte ori, iubito...”)
CERINŢE:
1. Menţionează un antonim contextual pentru ostenite.
2. Prezintă rolul semnelor de punctuaţie în structura „Departe doară
luna cea galbenă – o pată;”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul aripă.
5. Transcrie o secvenţă care conţine o imagine artistică şi
menţionează felul ei.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui personaj
dintr-un text narativ realist studiat. În elaborarea eseului vei avea în vedere următoarele
repere:
personajului ales (acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia
subiectului, perspectiva narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.)
raportare la conflictul/ conflictele textului studiat şi relevarea principalei trăsături
a personajului ales, ilustrate prin două secvenţe/ episoade narative/ situaţii
semnificative sau prin citate comentate;
- evidenţierea a două trăsături realiste în construcţia personajului ales;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat despre modul în care se reflecta o
idee sau tema textului ales în construcţia personajului pentru care ai optat.
13
Deolaltă – formă populară hibridă: deodată, împreună
CLASA A XI-A
NR.28
I. Se dă textul:
„Lumea toată-i trecătoare.
Oamenii se trec şi mor
Ca şi miile de unde,
Ce un suflet se pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mării infinit.
Numai poetul,
Ca păsări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului:
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde pasări ca el
Se-ntrec în cântări.”
(Mihai Eminescu – „Numai poetul”)
CERINŢE:
1. Construieşte un enunţ în care să foloseşti un
omonim al lui unde.
2. Prezintă rolul cratimei în structura „Lumea toată-i
trecătoare.”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre
cuvântul mare.
5. Transcrie o secvenţă care conţine o imagine artistică
şi menţionează felul ei.
6. Selectează două mărci ale eului liric.
II. Scrie un eseu structurat de 2-3 pagini despre relaţiile dintre două personaje
aparţinând unui text narativ realist. În elaborarea eseului, vei avea în vedere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcţia
personajelor alese (temă, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii spaţio-
care se încadrează, a statutului lor social, psihologic, moral etc;
relaţiilor, prin raportare la două episoade/ secvenţe narative ale textului ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaţiile dintre cele două personaje, din
perspectiva încadrării în realism.


CLASA A XI-A
NR.29
I. Se dă textul:
„De mult mă lupt cătând în vers măsura,
Ce plină e ca toamna mierea-n faguri,
Ca s-o aştern frumos în lungi şiraguri,
Ce fără piedici trec sunând cezura.
Ce aspru mişcă pânza de la steaguri

Trezind în suflet patima şi ura –
Dar iar cu dulce glas îţi umple gura
Atunci când Amor timid trece praguri!
De l-am aflat la noi a spune n-o pot;

De poţi s-auzi în el al undei şopot,
De e al lui cu drept acest preambul –
Aceste toate singur nu le judec...

Dar versul cel mai plin, mai blând şi pudic,
Puternic iar – de-o vrea – e pururi iambul.”
(Mihai Eminescu – „Iambul”)
CERINŢE:
1. Construieşte un enunţ în care să foloseşti un
paronim al lui cezură.
2. Prezintă rolul cratimei în structura „mierea-n
faguri”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre
cuvântul pururi.
5. Transcrie o secvenţă care conţine o imagine
artistică şi menţionează felul ei.
8. Încadrează textul în romantismul
eminescian.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini despre particularităţile romanului psihologic, prin referire la o
opera literară studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere:
- precizarea a două caracteristici ale speciei literare, existente în opera literară studiată:
- prezentarea, prin referire la romanul studiat, a patru elemente de construcţie a subiectului

şi/sau ale compoziţiei (acţiune, secvenţă narativă, conflict, relaţii spaţio-temporale,
construcţia personajelor, titlu, incipit, final, perspectivă narativă, tehnici narative etc.);
- evidenţierea relaţiilor dintre două personaje, reprezentative pentru romanul studiat;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau
temă în romanul pentru care ai optat.

CLASA A XI-A NR.30
I. Se dă textul:
„Pe malurile Senei, în faeton de gală
Cezarul trece palid, în gânduri adâncit;
Al undelor greu vuiet, vuirea în granit
A sute d-echipajuri, gândirea-i n-o înşală;
Poporul loc îi face tăcut şi umilit.
Zâmbirea lui deşteaptă, adâncă şi tăcută,

Privirea-i ce citeşte în suflete-omeneşti,
Şi mâna-i care poartă destinele lumeşti,
Cea grupă zdrenţuită în cale-i o salută.
Mărirea-i e în taină legată de aceşti. [....]
În orice om o lume îşi face încercarea,

Bătrânul Demiurgos se opinteşte-n van;
În orice minte lumea îşi pune întrebarea
Din nou de unde vine şi unde merge floarea
Dorinţelor obscure sădite în noian?
Când ştii că visu-acesta cu moarte se sfârşeşte,

Că-n urmă-ţi rămân toate astfel cum sunt, de dregi
Oricât ai drege-n lume – atunci te oboseşte
Eterna alergare... ş-un gând te-ademeneşte:
Că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi.” (M. Eminescu – „Împărat şi proletar”)
CERINŢE:
1. Construieşte 2 enunţuri în care să
ilustrezi polisemia lui adânc.
2. Prezintă rolul cratimei în structura
„gândirea-i n-o înşală”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să
intre cuvântul floare.
5. Transcrie o secvenţă care conţine o
imagine artistică şi menţionează felul ei.
6. Comentează ultimul vers.

8. Încadrează textul în romantismul
eminescian.
II. Scrie un eseu structurat de 2-3 pagini, despre relaţia dintre incipit şi final într-un roman
studiat, având în vedere:
- prezentarea a 4 elemente de structura şi/ sau de compoziţie a romanului pentru care ai
optat (temă, viziune despre lume, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei,
perspectivă narativă, tehnici narative, secvenţă narativă, episod, relaţii spaţio-temporale,
personaj, titlu, modalităţi de caracterizare a personajului etc.);
- ilustrarea trăsăturilor incipitului, prin referire la textul narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre semnificaţia/ semnificaţiile relaţiei dintre
incipitul şi finalul romanului nuvelei ales.
CLASA A XI-A
NR.31
I. Se dă textul:
„Pierdut în suferinţa nimicniciei mele,
Ca frunza de pe apa, ca fulgerul în chaos,
M-am închinat ca magul la soare şi la stele
Să-ngăduie intrarea-mi în veşnicul repaus:
Nimic să nu s-audă de umbra vieţii mele,
Să trec ca o suflare, un sunet, o scânteie,
Ca lacrima ce-o varsă zadarnic o femeie...
Zadarnica mea minte de visuri e o schele.
Căci ce-i poetu-n lume şi astăzi ce-i poetul?

La glasu-i singuratic s-asculte cine vra.
Necunoscut strecoară prin lume cu încetul
Şi nimene nu-ntreabă ce este sau era... (...)
Mai bine niciodată el n-ar fi fost pe lume
Şi-n loc să moara astăzi, mai bine murea ieri.”
(M. Eminescu – „Pierdut in suferinţa...”)
CERINŢE:
1. Menţionează un antonim
contextual pentru veşnicul.
2. Prezintă rolul cratimei în
structura „ce-i poetu-n lume.”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune
în care să intre cuvântul lume.
5. Transcrie o secvenţă care

conţine o imagine artistică şi menţionează felul ei.
6. Selectează două mărci ale
eului liric.
8. Încadrează textul în
romantismul eminescian.
9. Analizează titlul prin
raportare la operă.
II. Scrie un eseu structurat de 2-3 pagini, despre particularităţile de construcţie a unui
personaj dintr-un roman al experienţei studiat, având în vedere:
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc al personajului ales, prin
raportare la conflict/ conflictele romanului studiat;
- relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin 2 episoade/
secvenţe narative şi/sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat despre modul în care se reflectă o
idee sau tema romanului în construcţia personajului pentru care ai optat.

CLASA A XI-A NR.32
I. Se dă textul:
„De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi?
De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi?
De ce dorm îngrămădite între galbenele file,
Iambii14 suitori, troheii15, săltăreţele dactile16?
Dacă tu ştiai problema astei vieţi cu care lupt,
Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt,
Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în lupta dreaptă
A turna în formă nouă limba veche şi-nţeleaptă? (...)
Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi,
Care-ncearcă prin poeme să devină cumularzi (...)
De-oi urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumva
Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda,
Dacă port cu uşurinţă şi cu zâmbet a lor ură,
14
Iamb – picior metric caracterizat prin două silabe prima neaccentuată şi a doua accentuată.
15
Troheu – picior metric bisilabic, cu prima silabă accentuată şi a doua neaccentuată: “Muchi de stâncă,
vârf de arbor, ea pe ceruri zugrăveşte” (Eminescu) (- v/ -v/ etc). Cele două ritmuri bisilabice, trohaic şi
iambic, sunt considerate specifice versificaţiei româneşti. Troheul este metrul cel mai frecvent al poeziei
populare.
16
Dactil – picior metric trisilabic, in care silabele neaccentuate/ accentuate sunt dispuse după schema –vv.
Este o formula destul de rară in poezia românească.
Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură.” (M. Eminescu – „Scrisoarea II”)
CERINŢE:
1. Menţionează un
sinonim contextual pentru mă întrebi.
2. Prezintă rolul cratimei
în structura „să mă-nceap-a lăuda.”.
3. Scrie o expresie/ o
locuţiune în care să intre cuvântul viaţa.
4. Identifică o temă/ un
motiv.
5. Transcrie o secvenţă
care conţine o imagine artistică şi menţionează felul ei.
6. Selectează două mărci
ale eului liric.
7. Analizează 2 figuri de
stil.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini despre relaţiile dintre două personaje ale unui roman psihologic
studiat, având în vedere:
personajelor alese (temă, titlu, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii spaţio-
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea
relaţiilor, prin raportare la două episoade/ secvenţe narative ale romanului ales;
- analiza raporturilor dintre cele doua personaje de-a lungul nuvelei alese;

CLASA A XI-A NR.33
I. Se dă textul:
„Când însuşi glasul gândurilor tace,
Mă-ngâna cântul unei dulci evlavii –
Atunci te chem; chemarea asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?
Puterea nopţii blând însenina-vei

Cu ochii mari şi purtători de pace?
Răsai din umbra vremilor încoace,
Ca să te văd venind – ca-n vis, aşa vii!
Cobori încet...aproape, mai aproape,

Te pleacă iar zâmbind peste-a mea faţă,
A ta iubire c-un suspin arat-o,
Cu geana ta m-atinge pe pleoape,

Să simt fiorii strângerii în braţe –
Pe veci pierduto, vecinic adorato!”(M. Eminescu – [Când însuşi glasul...])
CERINŢE:
1. Menţionează un sinonim contextual pentru evlavii.
2. Prezintă rolul semnelor de punctuaţie în structura „Cobori încet...aproape, mai aproape,”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul noapte.
5. Transcrie o secvenţă care conţine o imagine artistică şi menţionează felul ei.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini despre tema iubirii, reflectată într-un text narativ
studiat în clasa a XI-a, având in vedere:
personajelor alese (temă, titlu, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii
spatio-temporale, construcţia subiectului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, semnificative pentru
ilustrarea relaţiilor, prin raportare la două episoade/ secvenţe narative ale textului
alese;
- analiza raporturilor dintre cele două personaje de-a lungul textului ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relaţiile dintre cele două personaje
pornind de la următorul citat: „Iubirea are atâtea feţe, atâtea devieri şi atâtea
forme, încât este destul de greu să găseşti un sâmbure central sau o formă tipică a
iubirii.” (Emil Cioran – „Pe culmile disperării”)

CLASA A XI-A
NR.34
I. Se dă textul:
„Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine (...)
Văd poeţi ce-au scris o limbă ca un fagure de miere:
Cichindeal17 gură de aur, Mumulean18 glas de durere (...)
Iar Negruzzi19 şterge colbul de pe cronice bătrâne,
Căci pe mucedele pagini stau domniile române (...)
17
Dimitrie Tichindeal (1775 - 1818), profesor si publicist bănăţean, traducător de fabule, prelucrate după
sârbul Dositei Obradovici
18
Paris Mumuleanu (1794 - 1836), autor al mai multor poezii satirice, Eminescu face aluzie la „Plângerea
si tânguirea Valahiei”
19
Din opera lui Negruzzi, Eminescu retine referirea la operele de inspiraţie istorică, statut de capodoperă
având nuvela „Alexandru Lăpuşneanul”
Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice,

Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice,
Ce cu basmul povesteşte – veselul Alecsandri (...)
Acum râde printre lacrimi când o vede pe Dridri.
Iară noi? Noi, epigonii?...Simţiri reci, harfe zdrobite,

Mici de inimi, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte
Măşti râzânde puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem in nimic!(...)
S-a întors maşina lumii, cu voi viitorul trece;

Noi suntem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece;
Noi în noi n-avem nimic, totu-i calp, totu-i străin!”
(M. Eminescu – „Epigonii20”)
CERINŢE:
1. Menţionează un sinonim contextual pentru de-aur.
2. Prezintă rolul semnelor de punctuaţie în structura „Iară noi? Noi, epigonii?...Simţiri
reci, harfe zdrobite”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul a sta.
II. Scrie un eseu structurat de 2-3 pagini despre tema familiei, reflectată într-un text
narativ studiat, având in vedere:
- sublinierea trăsăturilor textului narativ care fac posibilă încadrarea într-o specie
literară/ într-un curent literar/ cultural, într-o perioadă şi orientare tematică;
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea
temei şi a viziunii despre lume a autorului/ a naratorului (acţiune, conflict, relaţii
spaţio-temporale, construcţia subiectului particularităţi ale compoziţiei,
perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- evidenţierea imaginii familiei, reflectate în textul narativ ales, prin referire la 2
scene/ secvenţe/ situaţii semnificative pentru evoluţia conflictului/ a conflictelor;
- exprimarea argumentată a unui punct de vedere despre imaginea familiei,
reflectată în textul narativ ales, din perspectiva finalului/ a deznodământului.
20
Termenul epigonii, folosit ca titlu al poeziei este de origine greacă. Grecescul epigonos înseamnă născut
in urmă, urmaş. Cunoscut de Eminescu, probabil din literatura germană, unde epigon se traduce cu „omul
care din lipsa de facultăţii creatoare se mărgineşte a răspândi si a prelucra ideile predecesorilor care au
făcut epocă, adică imitator” – termenul capătă in poezia sa sensul de urmaş nedemn sau inferior înaintaşilor
săi.

CLASA A XI-A
NR.35
I. Se dă textul:
„Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Şi în braţele-mi întinse
Să alergi, la piept să-mi cazi,
Să-ţi desprind din creştet valul,
Să-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei şede-vei,

Vom fi singuri-singurei,
Iar în păr, înfiorate,

Or să-ti cadă flori de tei.
Fruntea albă-n părul galbăn

Pe-al meu braţ încet s-o culci,
Lăsând prada gurii mele
Ale tale buze dulci... (...)
Adormind de armonia
Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri.”
(M. Eminescu – „Dorinţa”)
CERINŢE:
1. Menţionează un antonim contextual pentru ascund.
2. Prezintă rolul semnelor de ortografie în structura „şede-vei”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul creangă.
II. Scrie un eseu structurat despre condiţia arivistului, reflectată într-o opera epică
studiată, având în vedere:
- reflectarea condiţiei arivistului, reflectată în textul narativ ales, prin referire la 2
scene/ secvenţe/ situaţii semnificative pentru evoluţia conflictului/ a conflictelor;
- exprimarea argumentata a unui punct de vedere despre condiţia arivistului prin
raportare la finalul textului.

CLASA A XI-A
NR.36
I. Se dă textul:
„Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.
Şi dacă stele bat în lac

Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.
Şi dacă norii deşi se duc

De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.”
(M. Eminescu – „Şi dacă...”)
CERINŢE:
1. Construieşte un enunţ în care să foloseşti un omonim al lui lac.
2. Prezintă rolul semnelor de ortografie în structura „Adâncu-i luminându-l”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul minte.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini despre condiţia femeii, reflectată într-un text narativ studiat,
având în vedere:
- sublinierea trăsăturilor textului narativ care fac posibila încadrarea într-o tipologie, într-o
specie literară, într-un curent literar, într-o perioadă sau orientare tematică;
- prezentarea a 4 elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea temei şi a
viziunii despre lume a autorului/ a naratorului (acţiune, conflict, relaţii spaţio-temporale,
construcţia subiectului, particularităţi de compoziţie, perspectivă narativă, modalităţi de
- evidenţierea condiţiei femeii, reflectate în textul narativ ales, prin referire la 2 scene/
secvenţe/ situaţii semnificative pentru evoluţia conflictului/ conflictelor;
- exprimarea argumentată a unui punct de vedere despre condiţia femeii reflectată în textul
narativ ales, din perspectiva finalului/ a deznodământului.

CLASA A XI-A
NR.37
I. Se dă textul:
„- Codrule, codruţule,
Ce mai faci, drăguţule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme au trecut
Şi de când m-am depărtat,
Multă lume am îmblat.
- Ia eu fac ce fac de mult,

Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le
Troienind cărările
Şi gonind cântările;
Şi mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult,
Pe cărarea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Împlându-şi cofeile,
Mi-o cântă femeile.” (M. Eminescu – „Revedere”)
CERINŢE:
1. Menţionează un antonim contextual pentru m-am depărtat.
2. Prezintă rolul semnelor de punctuaţie în structura „Codrule, codruţule, /Ce mai
faci, drăguţule”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul vreme.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini despre tema familiei într-un text narativ studiat având în
vedere următoarele repere:
- analiza imaginii familiei, reflectată în textul narativ ales, prin referire la 2 scene/
- exprimarea argumentată a unui punct de vedere despre tema familiei, pornind de
la citatul de mai jos:„ În familie trebuie să stăpânească: iubirea, voinţa zămislirii,
ordinea, conştiinţa datoriei. Nu plăcerea, ci bucuria pură, produsă de frumuseţea
idealului.” (Petre Ţuţea – „Între Dumnezeu şi neamul meu”)

CLASA A XI-A
NR.38
I. Se dă textul:
„Peste vârfuri trece lună,
Codru-şi bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul sună.
Mai departe, mai departe,

Mai încet, tot mai încet,
Sufletu-mi nemângâiet
Îndulcind cu dor de moarte.
De ce taci, când fermecată

Inima-mi spre tine-ntorn?
Mai suna-vei dulce corn,

Pentru mine vreodată?”
(M. Eminescu – „Peste vârfuri”)
CERINŢE:
1. Construieşte 2 enunţuri în care să ilustrezi polisemantismul lui a bate.
2. Prezintă rolul semnelor de punctuaţie în structura „Mai departe, mai departe,/ Mai
încet, tot mai încet,”.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-
un text narativ aparţinând lui Camil Petrescu, având în vedere:
personajului ales (acţiune, conflict, relaţii spaţio-temporale, construcţia
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. ale personajului ales, prin
raportare la conflictul/ conflictele textului narativ ales;
secvenţe narative/ situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o
idee sau tema textului narativ în construcţia personajului pentru care ai optat.

CLASA A XI-A
NR.39
I. Se dă textul:
„Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte.
E uşor a scrie versuri

Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.
Dar când inima-ţi frământă

Doruri vii şi patimi multe(...)
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprima adevărul?
Critici, voi, cu flori deşerte,

Care roade n-aţi adus –
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu e de spus.”(M. Eminescu – „Criticilor mei”)
CERINŢE:
1. Construieşte un enunţ în care să foloseşti omonimul lui poartă.
2. Prezintă rolul cratimei în structura „inima-ţi”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul floare.
III. Scrie un eseu de 2-3 pagini despre relaţiile dintre două personaje ale unui text narativ
aparţinând lui George Călinescu, având în vedere:
personajelor alese (temă, perspectivă narativă, acţiune, conflict, relaţii spaţio-temporale,
construcţia subiectului, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în care se
încadrează, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relaţiilor, prin
raportare la două episoade/ secvenţe semnificative ale textului ales;

CLASA A XI-A NR.40
I. Se dă textul:
„Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?
Te-aş cere doar pe tine, dar nu mai eşti a ta;
Nu floarea vestejită din părul tău bălai,
Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai.
La ce simţirea crudă a stinsului noroc

Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc?
Tot alte unde-i sună aceluiaşi pârău:
La ce statornicia părerilor de rău,
Când prin această lume să trecem ne e scris
Ca visul unei umbre şi umbra unui vis?
La ce de-acu-nainte tu grija mea s-o porţi?
La ce să măsuri anii ce zboară peste morţi?
Totuna-i dacă astăzi sau mâne o să mor

Când voi să-mi piară urma în mintea tuturor,
Când voi să uiţi norocul visat de amândoi.
Trezindu-te, iubito, cu anii înapoi,
Să fie neagră umbra în care-oi fi pierit,
Ca şi când niciodată noi nu ne-am fi găsit,
Ca şi când anii mândri de dor ar fi deşerţi –
Că te-am iubit atâta putea-vei tu să ierţi?” (M. Eminescu – „Despărţire”)
CERINŢE:
1. Construieşte un enunţ în care să foloseşti paronimul lui păr.
2. Prezintă rolul cratimei în structura „de-acu-nainte”.
3. Scrie o expresie/ o locuţiune în care să intre cuvântul noroc.
II. Scrie un eseu de 2-3 pagini despre tema banului într-un text narativ studiat, având în vedere
următoarele repere:
- sublinierea trăsăturilor textului narativ care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-
un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau orientare tematică;
- prezentarea a 4 elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea temei şi a
viziunii despre lume a autorului/ a naratorului (acţiune, conflict, relaţii spaţio-temporale,
construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă, modalităţi de
- reflectarea temei banului în textul narativ ales, prin referire la 2 scene/ secvenţe/ situaţii
semnificative pentru evoluţia conflictului/ a conflictelor;
- exprimarea argumentata a unui punct de vedere despre tema banului prin raportare la final

Teza Xi SemII

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teza Xi SemII

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Colegiul Tehnic De Arhitectură Şi Lucrări Publice

TEZĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Poate demult s-a stins în drum

Icoana stelei ce-a murit

Tot astfel când al nostru dor

momentele determinate din punct de vedere uman şi social, esenţiale unei

TEZĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,

Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,

Deodat'aud foşnirea unei rochii,

II. Scrie un eseu de 2-3 pagini despre principalele componente de structură şi de

- exprimarea unei opinii argumentate despre semnificaţia/ semnificaţiile

TEZĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Răsare luna,-mi bate drept în faţă:

Bucureştiului de dinainte de Primul Război Mondial, naraţiunea la persoana a

TEZĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Un regat pentru-o ţigară, s-umplu norii de zăpadă

Cum nu sunt un şoarec, Doamne, - măcar totuşi are blană.

TEZĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

O, nu-i umbra ei aceea - este îngeru-i de pază;

TEZĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Tu adorat şi dulce al nopţilor monarc!

TEZĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Un minut dacă te-ai pierde,

Vezi pe buza mea pălită

De-ai pătrunde c-o privire

9. Analizează titlul prin raportare la operă.

TEZĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Okeanos se plânge pe canaluri...

Ca-n ţintirim tăcere e-n cetate,

Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,

TEZĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

TEZĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

TEZĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

TEZĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Dar poate... o! Capu-mi pustiu cu furtune,

Se poate că bolta de sus să se spargă,

Ş-atunci de-a fi astfel... atunci în vecie

- reflectarea condiţiei personajului protagonist, reflectată în textul narativ ales, prin

TEZĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,

Să smulg un sunet din trecutul vieţii,

Pierdut e totu-n zarea tinereţii

TEZĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

- evidenţierea situaţiei iniţiale a celor două personaje şi relevarea trăsăturilor

TEZĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Dintre păsări călătoare,

De-i goni fie norocul,

Nenţeles rămâne gândul

TEZĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

TEZĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Dar câmpul şi argeaua4 câmpeanul osteneşte

E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei

Tăcere este totul şi nemişcare plină:

- exprimarea unei opinii argumentate despre textul ales, pornind de la următoarea

TEZĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

El vine, se înalţă, în cercuri line zboară

În aer ciocârlia, pe casă rândunele,

Ah! Iată primăvara cu sânu-i de verdeaţa!

- exprimarea unei opinii argumentate despre textul ales, pornind de la următoarea

TEZĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Un orologiu sună noaptea jumătate.

relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă, simbol central, motiv, figuri