Dr european

an III

MULTIPLE CHOICE

1. Comitetul European de Cooperare Economica a avut menirea:

a. de a favoriza cooperarea Est-Vest;
b. de a realiza un studiu privind necesitatile de import din zona dolarului;
c. distribuirea ajutorului american si realizarea unei cooperari intraeuropene.

ANS: B

2. Marcati enuntul gresit

a. Comitetul European de Cooperare Economica a avut menirea de a realiza un studiu
privind necesitatile de import din zona dolarului;
b. la 9 mai 1950 Robert Schuman a propus crearea unei Comisii Europene care sa
dirijeze productia si desfacerea carbunelui si otelului in Europa;
c. la baza propunerii lui Robert Schuman se afla planul lui Jean Monnet.

ANS: B

3. Marcati enuntul gresit

a. Tratatul CECO viza plasarea productiei franco-germane de carbune si otel sub o
Inalta Autoritate comuna, intr-un organism deschis pariciparii celorlalte tari ale
Europei;
b. Principiile fundamentale ale Tratatului CECO prevedeau si ca deciziile vor fi luate
de organe compuse din reprezentantii guvernelor si vor obliga numai statele care le
accepta;
c. Tratatul CECO prin art.4 care definea fundamentul economic al CECO prevedea
posibilitatea restrictiilor cantitative privind circulatia produselor.

ANS: A

4. Marcati varianta gresita

a. Tratatul instituind Comunitatea Europeana de Aparare crea o organizatie
supranationala de aparare a celor 6 state fondatoare CECO;
b. Conferinta la nivel inalt de la Messina din 1955 a decis ca viitorul cooperarii
europene sa se bazeze pe integrare economica si crearea unei piete comune pe
calea unei comunitati europene care sa absoarba CECO, Comunitatea Economica
Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM)
c. Tratatul de la Roma prevedea si constituirea institutiilor sale politice - Comisia,
Consiliul, Curtea de Justitie, Curtea de Conturi

ANS: B

1
5. Marcati varianta gresita
a. Pricipalele institutii politice ale CECO au fost Comisia, Parlamentul, Consiliul,
Curtea de Justitie si comisarii delegati pentru conturi;
b. Tratatul de fuziune din 1967 a unificat executivele celor 3 comunitati
c. alegerile directe pentru Parlamentul European au avut loc pentru prima data in
1979 pe baza Actului pentru alegerea reprezentantilor in Adunarea cu sufragiu
universal direct din 1976, desi Tratatul CECO din 1951 prevedea alegerea
membrilor acestuia.

ANS: A

6. Marcati varianta gresita

a. Adunarea comuna a CECO, responsabila cu controlul politic impartea atributiile
legislative cu Consiliul de Ministri iar initiativa legislativa apartinea Comisiei;
b. Adunarea Comuna responsabila cu controlul Politic putea initia si aproba motiune
de cenzura privind Inalta Autoritate a CECO;
c. Consiliul de Ministiri CECO era organ interguvernamental si autoritate legislativa.

ANS: A

7. Marcati varianta gresita

a. printre prevederile majore ale AUE se afla si introducerea a sase noi domenii de
strategie incluzand cooperarea monetara, politicile sociale, piata unica, coeziunea,
cercetarea si dezvolatarea, standardele de mediu;
b. AUE continea si extinderea competentelor Parlamentul European, Consiliul putand
trece peste un veto al acestuia numai printr-un vot in unanimitate;
c. institutionalizarea Consiliului European in care sefii de stat sau de guvern se
intalnesc pentru a stabili politici.

ANS: C

8. Marcati varianta corecta

a. AUE prevedea ca piata interna urma sa fie competa pana la 31 decembrie 1992
b. introducerea votului cu majoritate calificata (V.M.C.) in Consiliu a fost facuta prin
TUE
c. piata interna asa cum a fost definita prin TUE era o zona fara frontiere interne in
care erau asigurate cele patru libertati fundamentale.

ANS: A

9. Marcati varianta gresita:

a. AUE prevedea o cooperare mai stransa in domeniul JAI;
b. TUE prevedea 3 piloni ai formelor de cooperare;
c. TUE prevedea extinderea in continuare a competentei CE si la alte domenii decat
cel economic.

2
 ANS: A

10. Marcati varinata gresita

a. “conceptul flexibilitatii”, introdus prin Tratatul de la Amsterdam, presupune
acceptarea unei “cooperari mai stranse” a unui grup de state hotarate sa atinga un
nivel mai ridicat de integrare fara ca progresul in aceasta directie sa fie conditionat
de celelalte state membre;
b. prin Tratatul de la Amsterdam Curtea Europeana de Justitie a primit o
responsabilitate directa privind drepturile omului;
c. functionalismul sectorial al lui Monnet a stat la baza realizarii CEE.

ANS: C

11. Marcati varianta gresita

a. CECO a fost bazat e supranational iar federalismul interguvernamental este in
perfecta continuitate cu interguvernamentalismul;
b. neofunctionalismul are ca intemeiere conceptul de “spilover process”;
c. constructia comunitara a evoluat de la economic la politic spre o unitate cu
competente largite.

ANS: A

12. Consiliul Europei

a. este reuniunea sefilor de stat sau de guvern ai statelor membre UE;
b. este organiztie internationala distincta de Uniunea Europeana;
c. este institutie politica a UE.

ANS: B

13. Consiliul Europei a fost infiintat prin:

a. TUE;
b. AUE;
c. Statutul adoptat la 5 mai 1949 la Londra de 10 state

ANS: C

14. Marcati varianta gresita

a. Consiliul Europei are ca scop realizarea unei mai mari unitati intre membrii sai
pentru salvgardarea si realizarea idealurilor si principiilor care sunt mostenitrea lor
comuna;
b. Consiliul Europei are ca scop realizarea unei mai mari unitati intre membrii sai
prin facilitarea progresului economic si social;
c. Consiliul Europei are competente in chestiunile referitoare la apararea nationala.

3
 ANS: C

15. Organele Consiliului Europei sunt:

a. Consiliul Ministrilor, Adunarea Parlamentara si secretariatul;
b. Comitetul Ministrilor, Adunarea Parlamentara si secretariatul;
c. Comitetul Ministrilor, Parlamentul European si Secretariatul General al
Consiliului.

ANS: B

16. Marcati varianta gresita

a. Scopul Consiliului Europei se realizeaza prin discutarea chestiunilor de interes
comun prin organele consiliului;
b. Scopul Consiliului European se realizeaza prin incheierea de acorduri si adoptarea
de actiuni;
c. Romania a devenit membra in Consiliul Europei in 2007

ANS: C

17. Marcati varianta gresita

a. Competenta UE priveste dreptul de a legifera;
b. UE exercita doar competentele care i-au fost repartizate;
c. in domeniile de competenta exclusiva statele legifereaza si adopta acte juridice cu
forta obligatorie.

ANS: C

18. Alegeti varianta corecta:

a. Competentele Uniunii Europene pot fi: exclusive, protejate de statele membre,
competente complementare si competente implicite;
b. Competentele comunitare sunt prevazute expres si exhaustiv;
c. Uniunea are competenta partajata in domeniul vamal.

ANS: A

19. Marcati varianta gresita

a. Uniunea are competenta exclusiva privind politica comerciala comuna;
b. Uniunea are competenta exclusiva privind concurenta;
c. Uniunea are competenta exclusiva privind domeniul pietei interne.

ANS: C

4
20. Marcati varianta gresita
a. Competentele abolite vizeaza situatiile in care nici Uniunea nu a primit competente
si nici statele nu mai au dreptul sa legifereze in acel domeniu;
b. in cazul competentelor complementare Uniunea poate interveni dar competentele
au ramas ale statelor
c. enumerarea expresa si exhaustiva a competentelor prin tratatele institutive
cuprinde si competentele implicite ale Uniunii Europene.

ANS: C

21. Planul Pierre Werner continea

a. principalele elemente ale Uniunii Monetare Europene si avea ca obiectiv pe termen
lung totala convertibilitate a monedelor si o completa libertate de circulatie a
capitalurilor;
b. prevederi potrivit carora realizarea UEM urma sa se faca, potrivit planului Pierre
Werner, in 4 etape in decurs de 50 ani;
c. Planul Pierre Werner urmarea libera circulatie a serviciilor si persoanelor.

ANS: A

22. Sistemul Monetar European

a. a fost realizat pe baza Acordului de la Bretton Woods;
b. se baza pe sistemul paritatilor fixe dar ajustabile intre monedele nationale;
c. a luat fiinta prin Tratatul de la Nisa.

ANS: B

23. Uniunea Economica si Monetara

a. a fost realizata in baza planului Pierre Werner;
b. a avut la baza raportul Jaques Delors;
c. a avut moneda proprie ECU.

ANS: B

24. Marcati raspunsul gresit

a. independenta bancii centrale nationale este principalul criteriu economic de
convergenta la UEM;
b. deficitul public anual nu trebuie sa fir mai mare de 3 % din PIB pentru indeplinirea
criteriilor de convergenta la UEM;
c. stabilitatea schimburilor este un avantaj al trecerii la Euro.

ANS: A

25. Sunt libertăţi fundamentale în spaţiul Uniunii Europene:

5
 A. libertatea presei
B. libera circulaţie a mărfurilor
C. accesul liber la informaţii
D. libera circulaţie a capitalurilor
E. libera circulaţie a serviciilor
F. libera circulaţie a persoanelor
G. libera circulaţie a informaţiilor

a. A+B+C+D
b. B+D+E+F
c. C+D+E+F

ANS: B

26. Serviciile sunt definite:

a. ca fiind ansamblul prestaţiilor care nu cad sub incidenţa reglementărilor privitoare

la libera circulaţie a mărfurilor, capitalurilor sau persoanelor;
b. orice activitate lucrativă desfăşurată în spaţiul Uniunii Europene;
c. prestaţiile efectuate în beneficiul instituţiilor Uniunii Europene.

ANS: A

27. Libera circulaţie a serviciilor este definită ca:

a. posibilitatea oricărui prestator de servicii de a efectua servicii ce intră în obiectul

său de activitate;
b. posibilitatea de a presta servicii către instituţiile Uniunii Europene de către orice
agent economic având sediul principal, filială, sucursală pe teritoriul Uniunii
Europene;
c. dreptul de a oferi servicii pe teritoriul oricărui stat membru, plecând de la un sediu
principal sau secundar aflat pe teritoriul Uniunii Europene.

ANS: C

28. Sunt criterii de identificare a liberei circulaţii a serviciilor stabilite prin jurisprudenţa Curţii
Europene de Justiţie:
A. prestatorul de servicii să aibă în obiectul de activitate prestarea de servicii în Uniunea
Europeană;
B. prestatorul serviciilor trebuie să fie stabilit pe teritoriul unui Stat Membru, altul decât
el al beneficiarului prestaţiei, iar prestarea serviciului să se facă cu trecerea unei
frontiere interioare a Uniunii;
C. prestatorul serviciilor trebuie să fie stabilit pe teritoriul unui Stat Membru, altul decât
el al beneficiarului prestaţiei, iar prestarea serviciului să se facă cu trecerea unei
frontiere exterioare a Uniunii;

6
 D. prestatorul să fi fost stabilit în spaţiul Pieţei Unice a UE;
E. prestaţia să fie remunerată.

a. A+C+E
b. B+D+E
c. C+D+E

ANS: B

29. Libera circulaţie a serviciilor de tip activ se asigură prin:

A. interdicţia discriminării fondată pe naţionalitatea sau rezidenţa prestatorului;
B. posibilitatea stabilirii sediului pe teritoriul statului în cauză;
C. interdicţia măsurilor naţionale restrictive aplicate în mod discriminatoriu;
D. posibilitatea ca prestarea serviciului să se facă fără trecerea unei frontiere interioare a
Uniunii.

a. A+B
b. A+C
c. A+D

ANS: B

30. Condiţiile în care sunt admise măsuri naţionale restrictive privind libera circulaţie a serviciilor
sunt:
A. domeniul vizat să fi fost armonizat;
B. domeniul vizat să nu fi fost armonizat;
C. măsura să nu fie discriminatorie;
D. măsura să urmărească un interes general;
E. măsura să fie în mod obiectiv necesară;
F. măsura să fie proporţională cu scopul urmărit;
G. măsura nu este ţinută de respectarea reciprocă;
H. măsura să respecte principiul recunoaşterii reciproce.

a A+B+C+D+E+F
b B+C+D+E+F+G
c A+C+D+E+F+G
d A+B+D+E+F+G
e A+C+D+E+F+H
a. A+C+D+E+F+H
b. B+C+D+E+F+G
c. A+C+D+E+F+G

ANS: B

31. Libera circulaţie a capitalurilor vizează:

7
 a. plasarea şi investirea sumelor în cauză;
b. lata serviciilor şi mărfurilor cu ocazia deplasărilor cu trecerea frontierelor interne
ale Uniunii;
c. deplasarea de capital care corespunde unei obligaţii de plată decurgând dintr-o
tranzacţie.

ANS: A

32. Libera circulaţie a persoanelor constă în eliminarea discriminărilor dintre cetăţenii oricărui
Stat membru şi cetăţenii celorlalte State Membre care stau şi muncesc pe teritoriul său. Aceste
discriminări privesc:
A. condiţiile de intrare;
B. condiţiile de deplasare;
C. condiţiile de cazare;
D. condiţiile de muncă;
E. condiţiile de angajare;
F. condiţiile de remuneraţie;
G. condiţiile de recreere.

a. A+B+C+D+E
b. A+B+D+E+F
c. B+C+D+E+F

ANS: B

33.
Cum este cetaţenia europeană?
a. distinctă de cea naţională;
b. aboleşte cetăţeniile naţionale;
c. asemănătoare cu cea naţională.

ANS: A

34. Prin ce tratat este introdusă cetăţenia europeană?

a. tratatul de la Amsterdam;
b. tratatul de la Nisa;
c. tratatul de la Maastricht.

ANS: C

35.
Prin ce tratat sunt acordate dreptul de a alege şi de a fi ales?
a. tratatul de la Nisa
b. tratatul de la Maastricht
c. tratatul asupra Uniunii Europene

8
 ANS: B

36. Care sunt protecţiile conferite de cetăţenia europeană?

a. protecţia acordată de autorităţile diplomatice şi consulare, dreptul de petiţionare;
b. dreptul de a se adresa mediatorului, dreptul de comunicare cu instituţiile şi anumite
organe ale comunităţilor;
c. protecţia acordată de autorităţile diplomatice şi consulare, dreptul de petiţionare,
dreptul de a se adresa mediatorului, dreptul de comunicare cu instituţiile şi anumite
organe ale comunităţilor.

ANS: C

37. Cum poate fi petiţia?

a. individuală
b. colectivă
c. individuală si colectivă

ANS: C

38. Prin ce tratat a fost introdus dreptul de a se adresa mediatorului?

a. prin tratatul Uniunii Europene
b. prin tratatul de la Nisa
c. prin tratatul de la Amsterdam

ANS: A

39. Când începe mediatorul studiul problemei?

a. când consideră plângerea admisibilă;
b. când îi este adresată plângerea;
c. oricând.

ANS: A

40. Căror instituţii transmite mediatorul raportul?

a. Parlamentului European;
b. Instituţiei vizate;
c. Instituţiei vizate şi Parlamentului European.

ANS: C

41. Ce presupune dreptul de a comunica cu instituţiile şi organele comunitare?

a. dreptul de a scrie;

9
 b. dreptul de a primi un răspuns la petiţie;
c. dreptul de a scrie şi dreptul de a primi un răspuns.

ANS: C

42. Care sunt instrumentele juridice ale politicii externe şi de securitate a Uniunii Europene?
a. poziţiile comune şi acţiunile comune;
b. acordurile internaţionale şi strategiile comune;
c. poziţiile comune, acţiunile comune, acordurile internaţionale şi strategiile comune.

ANS: C

43. Ce include politica externă si de securitate comună?

a. ansamblul problemelor relative la securitatea U.E.;
b. definirea unei politice de apărare comună si ansamblul problemelor relative la
securitatea U.E.;
c. apărarea comună.

ANS: B

44. Ce includ politicile comune ale Uniunii în asigurarea spaţiului de libertate, securitate şi
justiţie?
a. politica în domeniul controlului frontierelor, politica comună în domeniul azilului
şi protecţia temporară, politica comună de imigraţie;
b. politica comună de imigraţie, politica în domeniul frontierelor;
c. politica comună în domeniul azilului şi protecţiei temporare, politica comună de
imigraţie.

ANS: A

45. Pe ce principiu sunt reglementate politicile Uniunii în domeniul controlului frontierelor,

azilului şi emigraţiei?
a. pe principiul solidarităţii;
b. pe principiul distribuirii echitabile a responsabilităţilor statelor membre, inclusiv
pe plan financiar;
c. pe principiul solidarităţii şi distribuirii echitabile a responsabilităţilor statelor
membre, inclusiv pe plan financiar.

ANS: C

46. Ce respectă Uniunea privită din perspectiva unui spaţiu de libertate, de securitate şi de
justiţie?
a. drepturile fundamentale, diversitatea tradiţiilor de orice fel, sistemele juridice ale
statelor membre;

10
 b. sistemele juridice ale statelor membre;
c. drepturile fundamentale.

ANS: A

47. Care sunt garanţiile oferite de U.E. plecând de la principiile care guvernează spaţiul de
liberate, securitate şi justiţie?
a. neefectuuarea controalelor asupra persoanelor la frontierele interne;
b. dezvoltarea unei politici comune în domeniul azilului, emigrării şi controlului la
frontierele externe;
c. neefectuarea controalelor asupra persoanelor la frontierele interne, dezvoltarea
unei politici comune în domeniul azilului, imigrării şi controlului la frontierele
externe întemeiată pe solidaritatea între statele membre care este echitabilă faţă de
resortisanţii ţărilor terţe.

ANS: C

48. Pe baza cărui principiu Uniunea facilitează accesul la Justiţie?

a. al recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti şi extrajudecătoreşti în materie
civilă;
b. al autorităţii de lucru judecat;
c. al egalităţii.

ANS: A

49. Ce faze a cunoscut procesul de unificare a politicilor economice şi monetare?

a. şarpele monetar european, sistemul monetar european
b. şarpele monetar european, sistemul monetar european, Uniunea Economică şi
monetară
c. Uniunea Economică si Monetară, Şarpele monetar european

ANS: B

50. De cine este definită şi pusă în aplicare politica monetară?

a. de băncile centrale ale statelor membre;
b. de Uniunea Economică şi monetară;
c. de Sistemul European al Băncilor Centrale.

ANS: C

51. Care este obiectivul Sistemului European al Băncilor Centrale?

a. de a menţine stabilitatea preţurilor;
b. eliminarea avantajelor concurenţiale pe piaţa comună;
c. respectarea principiului unei economii de piaţă deschisă.

11
 ANS: A

52. În ce tratat sunt prevăzute obiectivele şi principiile directoare ale politicii economice şi
monetare?
a. tratatul de la Nisa;
b. tratatul Constituţional;
c. tratatul de la Amsterdam.

ANS: B

53. Ce includ obiectivele şi principiile directoare ale politicii Economice şi Monetare prevăzute în
Tratatul Constituţional?
a. adaptarea unei politici economice bazate pe strânsa coordonare a politicilor
economice ale statelor membre; definirea de obiective comune; respectarea
principiului unei economii de piaţă deschisă;
b. definirea de obiective comune, eliminarea avantajelor concurenţiale pe piaţa
comună;
c. respectarea principiului unei economii de piaţă deschisă, acces reciproc la pieţele
financiare.

ANS: A

54. Ce necesită pieţele Comune ale U.E.?

a. aplicarea unui tarif extern comun;
b. eliminarea totală a taxelor aferente, a restricţiilor cantitative şi normative;
c. politici comerciale comune.

ANS: C

55. Ce a constituit obiectivul central al politicii comune?

a. înfiinţarea unei uniuni vamale;
b. înfiinţarea unei uniuni vamale şi a unui tarif vamal comun;
c. înfiinţarea unui tarif extern comun.

ANS: B

56. Care a fost scopul politicii Comerciale Comune?

a. de a institui o Uniune Vamală în spaţiul comunitar;
b. aplicarea unui tarif extern comun;
c. existenţa unei libertăţi totale în circulaţia mărfurilor pe teritoriul Uniunii.

ANS: A

12
57. Când a fost atins scopul politicii Comerciale Comune?
a. 2 august 1970;
b. 1 iulie 1968;
c. 4 septembrie 1967.

ANS: B

58. Care sunt fazele în care se realizează procesul decizional al Uniunii Europene?
a. stabilirea obiectivelor negocierilor, adoptarea rezultatelor;
b. stabilirea obiectivelor, purtarea negocierilor;
c. stabilirea obiectivelor şi purtarea negocierilor, adoptarea rezultatelor.

ANS: C

59. Cui aparţine competenţa de a stabili obiectivele negocierilor în procesul decizional al UE

asupra comerţului?
a. Consiliului Uniunii Europene la propunerea Comisiei Europene;
b. Comisiei Europene în numele Uniunii Europene;
c. Uniunii Europene.

ANS: A

60. Cui aparţine competenţa de a purta negocierile în procesul decizional al U.E. asupra
comerţului?
a. Comisiei Europene în numele Uniunii Europene;
b. Uniunii Europene;
c. Consiliului Uniunii Europene.

ANS: A

61. Cui aparţine competenţa de a adopta rezultatele finale în procesul decizional al U.E. asupra
comerţului ?
a. Consiliului Uniunii Europene;
b. Comisiei Europene;
c. Uniunii Europene.

ANS: A

62. Prin ce se stabilesc măsurile necesare pentru punerea în aplicare a politicii comerciale
comune?
a. legi europene;
b. legi comune statelor membre Uniunii Europene;
c. legi sau legi-cadru europene.

13
 ANS: C

63. Care a fost scopul declarat de Politica Agricolă Comună (PAC)?

a. menţinerea unui sector economic instituţional şi social distinct;
b. menţinerea unui sector economic instituţional economic şi social distinct,
multifuncţional şi orientat către fermele de familie, cu reglementări stufoase pentru
intreaga uniune;
c. adoptarea unor acte normative cu reglementări pentru întreaga Uniune Europeană.

ANS: B

64. Care sunt obiectivele Politicii Agricole Comune?

a. creşterea productivităţii agriculturii, asigurarea unui nivel de trai echitabil;
b. asigurarea unui nivel de trai echitabil, stabilizarea pieţelor;
c. creşterea productivităţii agriculturii, asigurarea unui nivel de trai echitabil,
stabilizarea pieţelor.

ANS: C

65. Care au fost premisele elborării politicii agricole comune?

a. caracterul special al activităţii agricole; necesitatea de a opera treptat modificările
necesare; faptul că, în statele membre agricultura este un sector strâns legat de
ansamblul economiei;
b. necesitatea de a opera treptat modificările necesare în domeniul agriculturii;
caracterul special al activităţii agricole;
c. caracterul special al activităţii agricole; asigurarea unui nivel de trai echitabil
pentru populaţia agricolă.

ANS: A

66. Ce vizează măsurile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor Politicii Agricole Comune?
a. reglementarea preţurilor; sisteme de depozitare şi de report; subvenţii atât pentru
producerea cât şi pentru comercializarea diferitelor produse;
b. reglementarea preţurilor; subvenţii atât pentru producerea cât şi pentru
comercializarea diferitelor produse; sisteme de depozitarea si de report, mecanisme
comune de stabilizarea a importurilor si exporturilor;
c. reglementarea preţurilor; mecanisme de stabilizare a importurilor şi exporturilor.

ANS: C

67. Ce presupune organizarea comună a pieţelor agricole ?

a. să se limiteze la urmărirea obiectivelor politicii agricole comune;
b. să excludă orice discriminare între producătorii din cadrul Uniunii;

14
 c. să se limiteze la urmărirea obiectivelor politicii agricole comune, să excludă orice
discriminare între producătorii şi consumatorii din cadrul Uniunii.

ANS: C

68. Când a fost atins scopul politicii comerciale comune de a institui Uniune Vamală în spaţiul
comunitar?
a. 1 iulie 1968;
b. 4 decembrie 1970;
c. 17 ianuarie 1979.

ANS: A

69. Care au fost obiectivele majore mai profunde ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte politica
comercială comună?
a. eliminarea totală a taxelor aferente, a restricţiilor cantitative şi normative, aplicarea
unui tarif extern comun, existenţa unei libertăţi totale în circulaţia mărfurilor, pe
teritoriul Uniunii, oricare ar fi provenienţa lor;
b. aplicarea unui tarif extern comun, existenţa unei libertăţi totale în circulaţia
mărfurilor pe teritoriul Uniunii;
c. aplicarea unui tarif extern comun; eliminarea totală a taxelor aferente, a restricţiilor
cantitative şi normative.

ANS: A

71. Când au fost atinse obiectivele majore mai profunde ale U.E. privind politica comercială
comună?
a. 1 ianuarie 1993;
b. 20 februarie 1999;
c. 4 decembrie 2001.

ANS: A

72. Care sunt elementele cheie ale politicii comerciale comune?

a. elaborarea deciziei în Uniunea Europeană, stabilirea obiectivelor negocierilor;
b. elaborarea deciziei în U.E. şi competenţele instituţionale;
c. competenţele instituţionale, purtarea negocierilor.

ANS: B

73. Cum este evidenţiată importanţa consacrată Politicii Comerciale Comune?

a. prin atribuirea competenţei reglementării măsurilor de aplicare a politicii
comerciale comune numai legilor europene sau a legilor-cadru europene;
b. prin încheierea de acorduri tarifare şi comerciale;

15
 c. prin uniformizarea măsurilor de liberalizare.

ANS: A

74. Cui aparţine competenţa negocierilor acordurilor cu unul sau mai multe state sau organizaţii
internaţionale în ceea ce priveşte politca comercială comună?
a. Consiliului de Miniştri;
b. Comitetului Special;
c. Comisiei, cu consultarea Comitetului Special.

ANS: C

75. Cu cine supraveghează Comisia, ca acordurile negociate (privind politica comercială) să fie
compatibile cu politicile şi normele interne ale U.E.?
a. cu Comitetul Special;
b. cu Consiliul Uniunii;
c. cu Consiliul de Miniştri.

ANS: C

76. Ce presupune principiul “preferinţa pentru produsele comunitare”?

a. să fie favorizat consumul produselor originare din Europa în raport cu cele din alte
ţări, iar pătrunderea acestor produse pe piaţa comunitară să fie descurajată prin
taxe prohibitive;
b. circulaţia liberă a produselor agricole;
c. organizarea comună a pieţei.

ANS: A

77. Ce presupune principiul “o organizare comună a pieţei”?

a. favorizarea consumului produselor originare din Europa;
b. înlocuirea sistemelor naţîonale cu un preţ unic în interiorul Uniunii, fixat pentru
fiecare produs;
c. circulaţia liberă a produselor.

ANS: B

78. Ce presupune principiul “circulaţia liberă a produselor”:

a. favorizarea consumului produselor;
b. fixarea unui preţ unic în interiorul Uniunii pentru fiecare produs;
c. constituirea unui spaţiu unic comun fără taxe vamale, impozite sau subvenţii, dar
cu reglementări administrative, sanitare şi veterinare armonizate progresiv.

ANS: C

16
79. Care a fost scopul adoptării sistemului garantării preţurilor?
a. garantarea veniturilor producătorilor
b. menţinerea costului vieţii în limite rezonabile; dezvoltarea unor produse anume;
c. de a favoriza o anumita perioadă dezvoltarea unor produse anume; garantarea
veniturilor producătorilor şi menţinerea costului vieţii în limite rezonabile.

ANS: C

80. Ce presupune sistemul garantării preţurilor?

a. stabilirea unui preţ orientativ care se aplică importurilor la intrarea în Uniune;
b. stabilirea unui preţ prag care se aplica importurilor la intrarea In Uniune;
c. stabilirea unui preţ orientativ, un preţ de prag care se aplica importurilor şi un preţ
de intervenţie, corespunzător unui minim garantat.

ANS: C

81. Ce constituie Politica Agricola Comuna?

a. un mecanism politic şi economic;
b. un mecanism politic având ca obiect central integrarea populaţiei naţionale a
fermierilor în politica naţîonală şi în cea comunitară;
c. un mecanism economic şi politic având ca obiect central integrarea populaţîei
naţionale a fermierilor în politica naţională şi in cea comunitară, protecţionismul
agricol, reflectat în preţurile alimentelor interne, fiind instrumentul de bază.

ANS: C

82. Care sunt obiectivele majore ale Politicii agricole Comune fixate prin Tratatul C.E.?
a. garantarea securităţii aprovizionării şi preţuri rezonabile pentru cumpărător;
b. asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru producători şi prin menţinerea şi
securitatea veniturilor fermierilor, stabilizarea cursului şi a pieţelor, ameliorarea
productivităţii, garantarea securităţii aprovizionării şi preţuri rezonabile pentru
cumpărători;
c. ameliorarea productivităţii, stabilizarea cursului şi a pieţelor.

ANS: B

83. Care dintre următoarele condiţii trebuie îndeplinite, printre altele, pentru a fi admise măsuri
naţionale restrictive în domeniul circulaţiei serviciilor:

A. domeniul să nu fi fost armonizat;

B. măsura să fie proporţională cu scopul urmărit;
C. măsura să fie aprobată de Consiliul European;
D. măsura să se ia cu respectarea contingentelor aprobate.
a. A+C

17
 b. A+B
c. B+C

ANS: B

84. Regulile comunitare privind combaterea monopolizării interzic:

A. acordurile restrictive;
B. practica concertată;
C. vânzarea condiţionată.
a. A+B
b. A+C
c. B+C

ANS: A

85. Regulile concurenţiale au fost stabilite pentru crearea unui sistem care să asigure o concurenţă
nedistorsionată pe piaţa internă şi vizează:

A. combaterea monopolizării;
B. combaterea spălării banilor;
C. combaterea evaziunii fiscale;
D. abuzul de poziţie dominantă;
E. ajutoarele de stat.
a. C+D+E
b. B+D+E
c. B+C+D

ANS: B

86. Potrivit Tratatului CEE, o serie de excepţii au fost considerate ajutoare de stat compatibile cu
piaţa internă a Uniunii:

A. ajutorul de stat cu caracter social dat consumatorilor individuali sub garanţia

nediscriminării legate de originea produselor în cauză;
B. ajutorul dat pentru repararea daunelor produse de dezastre naturale sau în situaţii
excepţionale;
C. ajutoarele date pentru reconversia profesională;
D. ajutorul dat zonelor din Germania afectate de divizarea ţării după reunificarea
acesteia;
E. ajutoarele de stat pentru sectorul minier şi energia electrică produsă în centrale
nucleare.
a. B+C+D
b. A+B+D
c. B+C+E

18
 ANS: B

87. Libera circulaţie a mărfurilor se aplică:

a. tuturor produselor originare din Statele Membre;
b. tuturor produselor originare din Statele Membre şi tuturor produselor din terţe ţări cu
drept de liberă circulaţie în spaţiul comunitar;
c. tuturor produselor originare din terţe ţări cu drept de liberă circulaţie în spaţiul
comunitar.

ANS: B

88.
Care sunt criteriile de identificare a liberei circulatii a serviciilor conform jurisprudenţei Curţii
de Justiţie:
a. Prestatorul serviciilor trebuie să fie stabilit pe teritoriul unui Stat Membru, altul decât cel al
beneficiarului prestaţiei, iar prestarea serviciului să se facă cu trecerea unei frontiere interioare
a Uniunii;
b. Prestatorul să fi fost stabilit în spaţiul Pieţei unice a UE;
c. Prestaţia să fie remunerată.
a. a+b
b. a+c
c. a+b+c

ANS: C

89. Libera circulaţie a serviciilor poate fi:

a) activa;
b) pasiva;
c) interactiva.
a. a+c
b. a+b+c
c. a+b

ANS: C

90. Libera circulaţie a serviciilor de tip activ se asigură prin:

a. Interdicţia discriminării fondată pe naţionalitatea sau rezidenţa prestatorului;
b. Aplicarea discriminării fondată pe naţionalitatea sau rezidenţa prestatorului;
c. Aplicarea măsurilor naţionale restrictive aplicate în mod nediscriminatoriu.

ANS: A

92. Condiţiile in care sunt admise şi măsuri naţionale restrictive care pot fi justificate prin raţiuni
de ordin general sunt:
a. domeniul vizat să nu fi fost armonizat;

19
 b. măsura să urmărească un interes general;
c. măsura să nu fie discriminatorie;
d. măsura să fie în mod obiectiv necesară;
e. măsura să fie proporţională cu scopul urmărit;
f. măsura să respecte principiul recunoaşterii reciproce.
a. a+b+c+d+e+f
b. a+b+c+d
c. a+c+d+f

ANS: A

93. În cazul liberei circulaţii a serviciilor pasivă:

a. eneficiarul care se deplasează la prestator, renunţând astfel la protecţia dreptului
său naţional, trebuie să aibă acces la toate serviciile, fără să fie supus unor restricţii
pe criteriul naţionalităţii sau rezidenţei;
b. beneficiarul care se deplasează la prestator, renunţând astfel la protecţia dreptului
său naţional, nu trebuie să aibă acces la toate serviciile, fără să fie supus unor
restricţii pe criteriul naţionalităţii sau rezidenţei;
c. nici o varianta nu este corecta.

ANS: A

94. Beneficiarii liberii circulaţii a serviciilor pot fi:

a. doar persoanele fizice;
b. doar persoanele juridice;
c. atat persoanele fizice cat si persoanele juridice.

ANS: C

95. Beneficiarii liberei circulaţii a capitalurilor sunt:

a. doar cetăţenii Statelor Membre;
b. doar cetăţenii unor state terţe care au reşedinţa pe teritoriul unui Stat Membru UE;
c. cetăţenii Statelor Membre, dar şi cetăţenii unor state terţe care au reşedinţa pe
teritoriul unui Stat Membru UE.

ANS: C

96.
Conceptul de liberă circulaţie a persoanelor are două componente:
a) dreptul de a exercita o profesie ca lucrători salariaţi sau care desfăşoară o activitate
independentă, într-un alt stat mebru decât cel în care şi-a obţinut calificările profesionale;
b) dreptul de stabilire (libertatea de stabilire);
c) dreptul de a exercita o profesie ca lucrători nesalariaţi sau care nu desfăşoară o activitate
independentă, într-un alt stat mebru decât cel în care şi-a obţinut calificările profesionale.
a. a+b
b. a+c
c. b+c

20
 ANS: A

97. Libera circulaţie a lucrătorilor implică dreptul:

a) de a accepta ofertele reale de încadrare în muncă;
b) de a circula liber în acest scop pe teritoriul statelor membre;
c) de şedere într-un stat membru pentru a desfăşura o activitate salarizată în conformitate cu
actele cu putere de lege şi actele administrative care reglementează încadrarea în muncă a
lucrătorilor statului respectiv.
a. a+b
b. a+c
c. a+b+c

ANS: C

98. Legislatorul comunitar s-a mărginit a fixa elementele caracteristice esenţiale care servesc la
identificarea ajutoarelor de stat , respectiv:
a. ajutorul să nu fie acordat de un stat membru sau din resurse de stat, indiferent de
formă;
b. ajutorul ameninţă să distorsioneze concurenţa prin favorizarea anumitor
întreprinderi sau a producţiei anumitor bunuri;
c. ajutorul să nu afecteze comerţul între statele membre.

ANS: B

99. Legislatorul comunitar s-a mărginit a fixa elementele caracteristice esenţiale care servesc la
identificarea ajutoarelor de stat , respectiv:
a. ajutorul să fie acordat de un stat membru sau din resurse de stat, indiferent de
formă;
b. ajutorul nu ameninţă să distorsioneze concurenţa prin favorizarea anumitor
întreprinderi sau a producţiei anumitor bunuri;
c. ajutorul să nu afecteze comerţul între statele membre.

ANS: A

100. Legislatorul comunitar s-a mărginit a fixa elementele caracteristice esenţiale care servesc la
identificarea ajutoarelor de stat , respectiv:
a. ajutorul să nu fie acordat de un stat membru sau din resurse de stat, indiferent de
formă;
b. ajutorul nu ameninţă să distorsioneze concurenţa prin favorizarea anumitor
întreprinderi sau a producţiei anumitor bunuri;
c. ajutorul să afecteze comerţul între statele membre.

ANS: C

21