Referatul va fi abordat din prisma unei metodologii ce vizeaz o analiz de corelare al sistemului axiologic cu sistemul de deprinderi si abilitati(valori): Comunicare

profesionala>confidentialitate Comunicare non verbala>dreptate Punctualitate>responsabilitate Rezistenta>libertate Spirit de echipa>dreptate Spirit de conducator>legalitate Pentru ca proiectul s se ncadreze n liniile unei analize ct mai obiective i realiste voi tine cont, n realizarea lui de principalele aspecte prevzute de Legea 188/1999 privind Statutul Funcionarilor Publici i de Codul de Conduit al funcionarilor publici. 1. Aspecte generale privind deontologia functiei publice Termenul deontologie provine din grecescul deontor care inseamna ceea ce se cuvine si logos care inseamna stiinta. Deontologia poate fi desemnata ca fiind ansamblul normelor etico-juridice care contureaza un comportament profesional sau privat. Pornind de la definitia generala data deontologiei, putem sa particularizam deontologia functionarului public si sa o definim ca fiind ansamblul normelor ce guverneaza comportamentul profesional si privat al functionarului public, ca titular al functiei publice. In situatia in care functionarul public a incalcat normele privind deontologia functiei publice, respectiv, si-a incalcat obligatiile profesionale deduse din raportul de functie publica precum si normele de comportament in interiorul si in afara institutiei publice, intervine raspunderea disciplinara a acestuia. Prin astfel de abateri disciplinare, functionarul public isi lezeaza demnitatea si prestigiul, statutul sau socio-profesional si moral. Reglementarea comportamentului profesional al functionarului public se face atat prin dispozitii constitutionale cu valoare de principiu, cat si prin acte juridice emise de organul legislativ, alte categorii de acte normative, dar si cu ajutorul normelor cutumiare, in special in domeniul diplomatiei sau al jurisprudentei. DEFINIREA CONCEPTELOR UTILIZATE Funcia public - este un complex de atribuii specifice, prestabilite legal, cu care sunt dotate serviciile publice, atribuii exercitate n mod continuu de ctre persoane fizice legal investite, n vederea satisfacerii intereselor generale ale membrilor societii. Funcionarul public - este persoana numit, ntr-o funcie public i investit n mod legal cu atribuiile acesteia, persoan titular de drepturi i obligaii chemat s le exercite n scopul realizrii competenei autoritii publice sau instituiei publice din care face funcia public.

Functia in cadrul administratiei publice, poate fi definita ca un ansablu de atributii stabilite prin lege sau prin actele juridice emise pe baza si in executarea legii, atributii pe care le indeplineste o persoana fizica angajata intr-un organ al administratiei publice si care are abilitatea legala de a indeplini aceste atributii ale administratiei publice. Fiecare functie publica se caracterizeaza prin anumite trasaturi, dar tuturor functiilor publice le sunt comune urmatoarele functia publica reprezinta un complex de drepturi si obligatii, care nu sunt facultative, ci obligatorii pentru persoana investita; de asemenea functia publica are caracter de continuitate care decurge din insasi continuitatea existentei statului; din aceasta nu trebuie sa tragem concluzia ca functia publica nu poate fi exercitata intermitent; nu trebuie confundata functia insasi cu realizarea ei; functia publica nu poate face obiectul unei intelegeri intre parti; ea este rezultatul unui act universal de vointa prin investirea legala ce acorda persoanei care exercita functia; functia publica este accesibila tuturor cetatenilor, in conditiile legii; Asupra functiei publice exista mai multe tipuri de conceptii pe care le au in general, functionarii: functia publica este vazuta ca: *o meserie de contact cu publicul (functiile de ghiseu, functiile prin care se realizeaza anumite prestatii in favoarea cetatenilor, functile prin care se exercita controlul de vama, de bilete de tren etc.); *o meserie tehnica, dificila si adesea periculoasa, functionarul nefiind intr-un raport direct cu publicul (dispeceratul unui nod de cale ferata ce dirijeaza circulatia trenurilor); mijloc de exprimare a autoritatii, functie ce le da functionarilor anumite satisfactii; *functia publica este privita prin natura sa ca o functie sociala; aceasta implica de la inceput ca acela care o exercita sa aiba o veritabila vocatie de a se preocupa de cauza publica. Functionarul pubic este, deci, persoana fizica investita cu o functie publica cu caracter de permanenta in serviciile autoritatii centrale sau locale, ori in institutiile publice care apartin acestora. Ocuparea functiei de catre functionar, in mod legal se face prin simpla investire sau prin investirea urmata de incheierea unui contract de munca, sau prin simpla incheiere a unui contract de munca. COMUNICAREA Procesul care satisface aceste trebuinte ale omului si care este n stransa legatura cu latura sociala a acestuia este comunicarea. Procesul comunicarii, in sine, poarta cinci intelesuri majore: Comunicarea reprezinta intelegerea dintre doua sau mai multe entitati Aceasta inelegere se bazeaza pe transfer si contratransfer informational. Altfel spus, intelegerea se bazeaza pe emisie de informatie, pe perceptia si darea unui sens acestei informatii. Intelegerea dintre doua entitati se realizeaza in baza unui principiu si anume: orice entitate emitenta trebuie sa aiba capacitatea de a se transforma intr-o entitate receptoare si

orice entitate receptoare trebuie sa aiba capacitatea de a se transforma intr-o entitate emitenta. Procesul comunicarii, ca intelegere, este unul circular in care cele doua entitati participante isi schimba mereu rolurile. Comunicarea inseamna si comunitate Pe baza procesului de comunicare-intelegere, mai multe entitati ce comunica intre ele pot ajunge la concluzii, teluri, norme, valori si principii comune fiind capabile, astfel, sa creeze structuri sociale intragrup. Prin procesul de comunicare comunitatile nu numai ca se creeaza dar ele se si dezvolta si din pacate se si distrug. Comunicarea vazuta ca participare sau coparticipare Comunicarea este un proces in care se cedeaza si se primesc informatii. Este un proces implicativ in care participarea membrilor unui anumit grup este necesara. Aceasta participare nu trebuie nteleasa ca fiind existenta doar la nivelul procesului de comunicare deoarece existenta grupurilor si a actiunilor comune ale acestora implica participarea. Coparticiparea reprezinta o implicare partiala. In orice grup exista un nucleu constant care participa efectiv la realizarea telului propus si duce tot greul actiunilor si exista si anumite elemente care nu sunt nici ostile dar nici pasive dar care participa, uneori, doar la anumite actiuni in vederea atingerii acelui tel comun. Comunicarea poate fi inteleasa si ca organizare Existenta grupurilor si mai ales a structurilor sociale formale din cadrul acestora implica, alaturi de norme, legi, reguli, ierarhizare, automat si organizarea. Putem afirma ca unul dintre marile avantaje ale organizarii actiunilor este reprezentat de scurtarea perioadei de timp in care se atinge telul propus. Un alt mare avantaj al organizarii este cresterea nivelului de siguranta al membrilor grupului precum si increderii in ceea ce priveste atingerea telului propus. Ultimul mare avantaj pe care o sa-l evidentiem legat de organizare este reprezentat de posibilitatea controlului actiunilor. La nivel macro, comunicarea-organizare se imparte in doua, rezultand comunicareaorganizare intrasistemica, caz in care focalizarea se manifesta in interiorul sistemului si comunicarea-organizare intersistemica, situatie in care actiunile sunt axate pe legatura sistem-sistem. Comunicarea este i neintelegere Intelegerea este valenta pozitiva sub care recunoastem, in general, comunicarea iar neintelegerea este cea negativa ce poate avea, de cele mai multe ori, efect pozitiv. Neintelegerea poate sa apara intre emitator si un receptor atunci cand fluxul informational este bruiat sau cand sursa de zgomot este prea puternica. Comunicarea-neintelegere se poate datora insa si neintersectarii sau intersectarii pe falii foarte restranse a repertoriilor entitatilor participante la transferul i contratransferul informational. O alta cauza a nentelegerii dintre doua sau mai multe entitati este reprezentata de diferenta de opinii, de pareri dar mai cu seama de diferenta dintre interesele acestora.

Memorarea informatiilor

Dobandirea informatiilor

Preluarea informatiilor

Prelucrarea informatiilor

Predarea informatiilor

public

Transmitere

Comunicarea ntre instituia public i ceteni

Autoritile publice trebuie ca, prin ntreaga lor activitate, s urmreasc satisfacerea interesului general al populaiei, iar instituiile administraiei publice au obligaia s se apropie de membrii colectivitilor locale i s menin un contact permanent cu acetia. n acest sens, administraia public trebuie s comunice, s fie deschis dialogului, s respecte i s ia n considerare ceteanul. Comunicarea public reprezint forma de comunicare ce nsoete activitatea instituiilor publice n vederea satisfacerii interesului general. Mesajele transmise cuprind informaii de utilitate public. Astfel comunicarea public trebuie s fac cunoscute cetenilor existena oraganizaiilor din sectorul public, modul de funcionare i atribuiile acestora, legalitatea i oportunitatea deciziilor adoptate. Totodat, prin comunicarea public se urmrete cunoaterea nevoilor i dorinelor populaiei pentru ca instituiile publice, prin rolul i atribuiile pe care le dein, s vin n ntmpinarea acestora, realiznd astfel un interes general. Comunicrii publice i revine rolul de a convinge, c prin politicile instituionale realizate, precum i prin deciziile publice adoptate, se urmrete un interes general, obinndu-se astfel adeziunea cetenilor. Ceteanul trebuie s fie informat cu privire la existena i modul de funcionare a serviciilor publice, trebuie ascultat cnd i exprim nemulumirea, trebuie s-i fie luate n considerare dorinele i nevoile. In cadrul instituiilor publice locale, comunicarea public are urmtoarele forme: *punerea la dispoziia cetenilor a informaiilor de interes local; *prezentarea i promovarea serviciilor publice oferite de colectivitile locale; *promovarea instituiilor publice i a colectivitilor teritoriale. Cetenii vin n contact cu instituiile publice locale i, ca urmare, au nevoie s tie cum se adreseaz pentru satisfacerea unui interes legitim, ce documente trebuie s completeze, ce proceduri trebuie s urmeze. Instituiilor publice locale le revine obligaia de a pune la dispoziia publicului informaii cu caracter practic, de natur s fac cunoscute cetenilor regulile pe care trebuie s le respecte n demersurile lor, s le nlesneasc accesul acestora n raport cu serviciile publice locale.1
1

O relaie deschis, de parteneriat, va uura fluxul de informaii n ambele sensuri. Iniiatorul acestei relaii trebuie s fie instituia administrativ, care are obligaia s caute modelele cele mai eficiente i specifice pentru realizarea feed-back-ului i pentru cunoaterea resurselor locale. Buna funcionare a comunicaiilor faciliteaz administrarea i controlul proceselor de prestare, al operaiilor din care se compun diferitele procese i are un impact puternic asupra comportamentului funcionarilor publici, a eficienei i oportunitii n interaciunile cu cele mai diverse categorii de ceteni. Comunicarea ntre funcionarul public i cetean n procesul comunicrii, relaia funcionar public-ceteni constituie substan a actului de administraie public.Unitile comunicaionale, respectiv funcionarul public (ca emitor) i ceteanul (ca receptor de mesaje) au obiective clare: emitorul i propune s informeze, s conving, s ndrume, s capteze interesul, s fie eficient, iar receptorul se va strdui s fie atent, s neleag, s rein. Comunicarea cu cetenii se realizeaz prin: expuneri, activiti de informare, dezbateri, sesiuni de comunicri, programe de investigare, activiti cu caracter culturaleducativ, participare la concursuri, publicaii proprii, afiiere, transmiterea prin forme scrise sau orale de informaii diverse spre i dinspre structurile de conducere i de specialitate ale instituiilor de administraie public. Liderii din administraia public trebuie s acorde o atenie deosebit antrenrii funcionarilor publici n facilitarea comunicrii dintre acetia i ceteni. n acest sens, putem identifica urmtoarele sarcini: *diagnosticarea problemelor; *culegerea, verificarea i diseminarea informaiilor; *trasmiterea rezultatelor evalurii informaiilor; *rezolvarea conflictelor. Pentru realizarea acestor sarcini, pot fi avute n vedere urmtoarele ci de rezolvare: *ascultarea activ; *stimularea autoanalizrii problemelor; *controlul tonului vocii; *cultivarea ntelegerii i toleranei; *detensionarea atmosferei. Parteneriatul interactiv funcionar public-cetean presupune circulaia informaiei n ambele sensuri. Dincolo de aspectele oficiale, instituionale, relaia funcionar publiccetean trebuie s conin o anumit doz de informaii. Comunicarea este absolut eseniala pentru organizare. Este evident c fr comunicare nu poate fi organizare, cci atunci nu exist posibilitatea ca grupul s influeneze comportamentul individului. Pe lng aceasta, disponibilitatea anumitor tehnici de comunicare va determina, n mare parte, modul n care funciile de luare a deciziilor pot i trebuie distribuite n instituie. . Profesionalismul este principiul care le impune funcionarilor publici s-i ndeplineasc exemplar atribuiile i sarcinile de servici. Corelativ acestui principiu

sistemele administrative i-au dezvoltat un sistem de perfecionare i pregtire continu, att n interiorul autoritilor ct i prin instituii specializate din cadrul ministerelor de resort sau din afara administraiei dar n raport contractual cu instituiile beneficiare. n Romnia exist centru regionale de pregtire i perfecionare contin precum instituii universitare care asigur cursuri postuniversitare de perfecionare. Prin ordonana 82/2002 s-a nfiinat Institutul Naional de Administraie.
Clauza de confidentialitate

La articolul 26 din Codul Muncii se precizeaza: "Prin clauza de confidentialitate partile convin ca, pe toata durata contractului individual de munca si dupa incetarea acestuia, sa nu transmita date sau informatii de care au luat cunostinta in timpul executarii contractului, in conditiile stabilite in regulamentele interne, in contractele colective de munca sau in contractele individuale de munca." Exista si o prevedere care este valabila atat pentru angajator, cat si pentru angajat. "Nerespectarea acestei clauze de catre oricare dintre parti atrage obligarea celui in culpa la plata de daune-interese." In alte tari se semneaza un fel de clauza de confidentialitate inca de la interviul de angajare, de obicei la cel de-al doilea prin care trece candidatul. Acest model este preluat si in noul Cod al Muncii romanesc, la aliniatul 5 din articolul 17: "Cu privire la informatiile furnizate salariatului, prealabil incheierii contractului individual de munca, intre parti poate interveni un contract de confidentialitate." Confidenialitatea este obligaia funcionarilor publici de a nu face publice problemele petenilor cu care au fost nsrcinai s le rezolve, sau s nu fac publice actele sau anchetele de la dosar. Spre exemplu obligaia asistenilor sociali de a nu face cunoscut situaia situaia unei anumite persoane sau familii dect celor n drept a rezolva cazul social respectiv. Comunicarea nonverbal este cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin cuvinte i care pot fi decodificate, crend nelesuri. Aceste semnale pot repeta, contrazice, nlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte. A. Mehrabian si M. Weiner au fost primii care au studiat limbajele neverbale si au constatat c proporia n care folosim limbajul verbal i limbajele neverbale este, n comunicarea oral, urmatoarea: 7% cuvinte, 38% paralimbaj (n principal intonaia i inflexiunile vocii), 55% alte elemente de limbaj neverbal (n principal expresia feei, gesturile i postura corpului). Doar 7% din comunicare are loc prin intermediul cuvintelor, restul fiind neverbal.2 De cte ori comunicm, noi trimitem n exterior mesaje i prin intermediul altor mijloace. Chiar atunci cnd nu scriem sau vorbim, noi totui comunicm ceva, uneori neintenionat. Evident, noi putem utiliza imagini pentru a ne comunica mesajul, fie pentru a nlocui cuvintele sau, mai important, pentru a ntri mesajul verbal. Dar, voluntar, sau involuntar, cnd vorbim, comunicm de asemenea prin: expresia feei- un zmbet, o ncruntare; gesturi- micarea minilor i a corpului pentru a explica sau accentua mesajul verbal; poziia corpului- modul n care stm, n picioare sau aezai; orientarea- dac stm cu faa sau cu spatele ctre interlocutor;
2

 proximitatea- distana la care stm fa de interlocutor, n picioare sau aezai; contactul vizual- dac privim interlocutorul sau nu, ct i intervalul de timp n care l privim; contactul corporal- o btaie uoar pe spate, prinderea umerilor; micri ale corpului- pentru a indica aprobarea/dezaprobarea sau pentru a ncuraja interlocutorul s continue; aspectul exterior- nfiarea fizic sau alegerea vestimentaiei; aspectele nonverbale ale vorbirii- variaii ale nlimii sunetelor, tria lor i rapiditatea vorbirii, calitatea i tonul vocii (denumite uneori paralimbaj); aspectele non-verbale ale scrisuluiscrisul de mn, aezare, organizare, acuratee i aspectul vizual general; Ansamblul elementelor non-verbale ale comunicrii este uneori denumit metacomunicare (cuvntul grecesc meta nseamn dincolo sau n plus). Metacomunicarea este deci ceva n plus fa de comunicare i trebuie s fim totdeauna contieni de existena sa. Trebuie s subliniem c metacomunicarea, care nsoete orice mesaj, este foarte important. DreptateA: Principiu moral i juridic care cere s se dea fiecruia ceea ce i se cuvine i s i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoate drepturile fiecruia i de a acorda fiecruia ceea ce i se cuvine. Loc. adv. Cu (sau dup) dreptate = dup lege, cum se cuvine, n mod just, pe drept, echitabil. Pe bun dreptate = pe drept cuvnt, n mod ntemeiat. Punctualitate: exactitate, exactitudine. (~ cu care a venit la ntlnire.) 2. promptitudine. (Om de o rar ~.)/nsuirea de a fi punctual; exactitate, regularitate n executarea unei lucrri Responsabilitatea este principiul conform cruia funcionarul public trebuie s poarte responsabilitatea pentru actele sale. n acest sens exist i protecia, reglementat n toate sistemele de drept, pentru funcionarii publici prin facultatea de a discerne toate chestiunile care i sunt supuse ateniei de problemetica specific realizrii competenilor funciei publice pe care o exercit. P. Fauconnet (La responsabilite. Etude de sociologie, 1920) considera c r. a evoluat de la forma obiectiv, dominant n societile arhaice, la cea subiectiv, caracteriznd societile moderne. n societile marcate de conformism, constrngerea exercitat de instanele socializatoare i de control determin consolidarea unei morale eteronome i expiatoare i a unei r. obiective. n societile moderne, caracterizate prin difereniere social i solidaritatea de tip organic, se pune accentul pe cooperare, care presupune autonomia prilor i o moral a respectului, stnd la baza r. subiective (intenionale). R. i sanciunea snt disociate n acest caz. Cele dou forme de r. coexist, cu ponderi diferite, n toate tipurile de societi, dar accentul s-a mutat, n cursul istoriei, de la r. obiectiv, colectiv i transmisibil la r. subiectiv, individualizat i interiorizat. Rezistenta: 1. proprietate a unui material de a rezista forelor (solicitrilor) exterioare care tind s-l deformeze sau s-l rup. o materialelor = disciplin care studiaz strile de tensiune i de deformaie ale corpurilor solide sub aciunea forelor exterioare. for care se opune efectului unei alte fore.. II. mpotrivire, opoziie; (spec.) respingere a atacurilor inamicului. piedic, obstacol, greutate. Calitatea unui corp de a rezista la

aciunea unui alt corp (care tinde s-l rup). Fora de opunere a unui mediu la realizarea unei aciuni. II. (Fig.) mpotrivire, opoziie. Piedic, obstacol, greutate /Faptul de a rezista; mpotrivire, opoziie, aprare mpotriva unui atac. Respingerea atacurilor repetate ale inamicului i meninerea poziiilor proprii. 1. Calitatea de a fi rezistent. Fora de opunere a unui mediu la realizarea unei aciuniValorile functionarului public se
schimba "de fatada" odata cu schimbarea valorilor sefilor, fapt care se concretizeaza intr-o foarte serioasa rezistenta la schimbare. Succesul unui management performant in administratie este proportional cu gradul de implicare si de motivare a functionarului public. De aceea, obiectivitatea, transparenta si consecventa in evaluarea performantelor profesionale reprezinta elemente esentiale care influenteaza angajamentul functionarului public in institutia publica si in relatiile cu cetatenii.

Libertate:Posibilitate a unui sistem (persoan, grup, organizaie, colectivitate) de a realiza finalitile sale. Pentru sistemele social-umane, caracterizate printr-o logic proprie, cristalizat n finaliti specifice, posibilitatea de a realiza aceste finaliti reprezint o cerin funcional fundamental. Cu ct un sistem social prezint o autonomie funcional mai ridicat, dinamica sa fiind orientat de finaliti proprii, cu att l. va constitui pentru el o cerin mai accentuat, lund forma idealului, aspiraiei, revendicrii. L. are dou nivele: Un nivel negativ - eliberarea de factori perturbatori care mpiedic realizarea finalitilor proprii. Funcionarea autonom a unui sistem poate fi stnjenit fie de dominaia unui alt sistem (constrngere), care i limiteaz posibilitile de aciune impunndu-i o orientare care nu i este proprie, fie de procese perturbatoare induse din afar, limitri ale propriei funcionri (boal, accidente, criminalitate, insecuritate, criz economic, rzboaie etc.). n acest sens, eliberarea apare ca o aspiraie pe care o gsim frecvent cristalizat fie la nivel individual, fie colectiv, Un nivel pozitiv - posibilitatea instrumental de a realiza finalitile proprii. Eliminarea constrngerii, minimizarea proceselor perturbatoare induse din exterior reprezint doar o condiie a funcionrii autonome; existena unor posibiliti de realizare efectiv a acestor finaliti reprezint a doua condiie, implicnd existena cunotinelor, tehnicilor necesare. L. este posibilitatea, efortul unui sistem de a-i promova propriul determinism, determinismul interior, aa cum acesta este cristalizat sub form de finaliti. n sociologia actual, tema l. este legat n mod special de modificrile profunde ale relaiei dintre individ i colectivitate, de tranziia de la formele tradiionale ale autoritii la democraie i participare. Spirit de echipa: Coninutul i rolul spiritului de echip: stabilirea unei misiuni i a unor scopuri clare la care ader persoanele; derularea de procese decizionale participative; motivarea puternic, individual i de grup, pentru a contribui la realizarea elurilor comune. Clement sugereaz apariia i manifestarea spiritului de echip n condiiile participrii i dirijrii procesului de ctre leader.

Heifetz aste de prere c atunci cnd oamenii sunt supui unui mare stress din cauza diferenei dintre felul n care lucrurile sunt i cum ar dori ei s fie, ei au dou tendine la fel de disfuncionale: Prima este s ncerce s dea vina pentru acest stress pe o anumit persoan sau organizaie - s gseasc un ap ispitor. Aceast atitudine simplific problema i ofer o modalitate de ndeprtare a stress-ului. Cea de-a doua este s caute o persoan drept salvator - s aib ncredere nelimitat n capacitatea unui anumit individ de a-i conduce departe de dificulti. Aproape ntotdeauna dictatorii ajung la putere ntr-o perioad de stress naional, cnd oamenii caut cu disperare pe cineva care s le rezolve problemele. Comunicarea e esenial. Liderul este cel care ascult, se consult, se implic, explic att de ce, ct i ce trebuie fcut. ...Ludai cu voce tare, criticai ncet. (Catherine The Great). Spirit de conducator: A fi un leader inseamna, in primul rand, a fi viu, a-ti pastra creativitatea, curiozitatea, compasiunea si dragostea pentru oameni chiar si atunci cand esti umilit, inabusit sau redus la tacere. Dar oameni de toate culorile/rasele, din orice colt al lumii, se auto-protejeaza si se izoleaza din frica de esec. Auto-protejarea are sens atata timp cat pericolele sunt adevarate. Atunci cand te ascunzi si nu mai esti tu insuti, cand lupti sa supravietuiesti si sa te autoconservi, risti, in egala masura, sa pierzi insasi esenta - inocenta, curiozitatea si compasiunea. Acestea devin cinism, aroganta si nesimtire. Cea mai dificila sarcina a unui leader este sa invete sa treaca peste suferinta. A conduce si, totodata, a-ti depasi stress-ul personal care vine odata cu procesul de conducere, necesita disciplina interioara. A conduce inseamna a-ti dezvolta capacitatea de a te gestiona singur, de a-ti administra cu intelepciune propriile resurse psihice si fizice. Exista sapte pasi simpli, practici prin care responsibilitatea de leader poate fi indeplinita pana la capat, fara a pierde din eficienta sau a ceda la presiuni: 1. Leadership-ul este atat activ, cat si reflexiv. Fiecare om poate alege intre a fi participant sau observator. Walt Whitman a descris acest lucru ca fiind, in acelasi timp, "inauntrul si in afara jocului". Chiar daca asta este usor de inteles, devine mult mai dificil de pus in practica. De regula, in loc sa mentinem o perspectiva asupra evenimentelor care ne inconjoara, suntem absorbiti de ele. 2. Distinctia dintre sine si rol Un leader poarta cu el responsabilitatea fata de ceilalti si trebuie sa distinga intre sine si rolul pe care il joaca la un moment dat. El trebuie sa interpreteze reactiile celorlalti la actiunile sale drept reactii la rolul pe care il joaca si perspectiva pe care o reprezinta intr-o anumita situatie. A face distinctia intre sine si rol, fara insa a tine emotiile si pasiunile la distanta, ne permite sa nu interpretam gresit anumite semnale si sa nu luam personal diverse declaratii si evenimente care nu sunt indreptate neaparat impotriva persoanei noastre. 3. Externalizarea conflictului Distinctia dintre sine si rol ajuta la externalizarea conflictului, atragand atentia asupra

problemelor si conducand la conturarea cauzelor si actorilor conflictului. Internalizarea conflictului cauzeaza probleme si conduce la interpretari gresite ale situatiei. Problema devine imediat personalizata si este interpretata ca o problema personala, chiar daca nu este cazul. Mai mult, ea conduce la lipsa de actiune pentru ca permite oamenilor sa-si indrepte atentia catre alte persoane si sa 'paseze' responsabilitatea catre acestea. In plus, persoana angrenata intr-un conflict care ameninta sa escaladeze, se simte datoare sa reactioneze si sa se apere, ceea ce perpetueaza aceasta dinamica. 4. Partenerii Chiar daca greutatea responsabilitatii fata de sperantele si durerile celorlalti apasa pentru o vreme pe umerii tai, leadership-ul nu poate fi exersat de unul singur. Orice leader are nevoie de sustinere pentru a distinge clar sinele de rol si a identifica problemele care exista. Partenerii sunt, in general, de doua tipuri: confidentul si aliatul. Confidentul este acea persoana care ne ofera sustinerea de care avem nevoie pentru ca, la randul nostru, sa-i putem sprijini pe ceilalti, care ne ajuta sa ne mentinem linistea si echilibrul interioare. Al doilea tip de partener este aliatul. Aliatul este un partener care opereaza, de obicei, dintr-o pozitie de autoritate sau o structura organizationala bine definita. Chiar daca aliatii impartasesc valori comune sau puncte de vedere similare si au, de cele mai multe ori, incredere intre ei cu privire la probleme strategice, limitarile organizationale pot limita scurgerea de informatii intre acestia. 5. Ascultarea: A te folosi pe tine insuti ca informatie de referinta! Pentru interpretarea corecta a evenimentelor, un leader are nevoie sa inteleaga modul propriu in care proceseaza si interpreteaza ceea ce aude. Pentru a face fata stress-ului, un leader trebuie sa-si cunoasca propriile subiectivitati pentru a sti sa le compenseze. Ascultarea reprezinta o serie de incercari si greseli pentru gasirea de interpretari corecte, identificarea deficientelor si revizuirea lor. Pentru a gasi reactia adecvata, este bine sa ne pastram un nivel ridicat de auto-examinare 6. Gasirea unui sanctuar! Pentru a te auto-evalua, este nevoie de un loc in care sa te poti asculta cum gandesti, sa iti redefinesti propriile obiective, sa pui lucrurile in perspectiva si sa iti recapeti curajul si motivatia. O data ce suntem atenti la aspiratiile conflictuale din noi insine, putem sa distingem intre vocea interioara si vocile din exterior care ne solicita atentia. Ca leaderi, suntem de cele mai multe ori absorbiti de munca. De aceea, ocaziile pentru reflectie si analiza trebuie planificate pentru a putea anticipa reevaluarea perspectivei. 7. Sa pastrezi directia de mers! Obiectivele precise sunt o busola, ca singura sursa de orientare pentru o actiune tehnica sau pentru una de adaptare. Dar, mai presus de orice obiectiv precis, este sensul actiunilor noastre care ne ajuta sa facem un pas inapoi si sa revizuim, poate cu indoiala, poate cu satisfactie, valorile care ne orienteaza si care sunt inradacinate in toate misiunile noastre. De-a lungul timpului, obiectivele precise pot sa nu reprezinte corect realitatea curenta sau sa aminteasca de modul in care au evoluat valorile. Progresul si evolutia nu sunt niste procese discontinue, ci, mai degraba, evolutive si incrementale. Pastrandu-ne directia de mers, reusim sa prevenim esecurile in cascada. O buna directie de mers ne ofera o capacitate continua de a genera noi posibilitati.

Legalitatea este principiul conform cruia exercitarea funciei publice i realizarea tuturor actelor de competen trebuie s se fac cu respectarea Constituiei i a tuturor legilor n spirutul i litera lor. De asemenea principiul legalitii presupune i aplicarea legilor n interesul cetenilor i pentru atingerea interesului general pentru care au fost elaborate. Astfel dac procedurile administrative sau normele metodologice ale unor acte normetive diferite sunt n conflict, funcionarul public trebuie s fac aplicabil norma care privete drepturile ceteanului. Altfel spus n practica eticii funcionarilor publici sa consacrat principiul c legea sau norme ale ei nu pot fi piedici pentru realizarea unor drepturi dac substana legii presupune conferirea acelui drept. n toate statele europene acest discuie teoretic, care i are resortul n problemele practice, se dezvolt pe marginea principiilor deontologice care guverneaz administraia. Legalitatea - care vizeaz pe lng "loialitatea fa de Constituie i lege" respectarea i principiile eticii funciei publice; Loialitatea fa de lege este reglementat de un capitol special privind "raporturile funcionarului public cu legea" i presupune mai multe aspecte: a. respectarea legalitii prin toate aciunile i inaciunile sale b. punerea n aplicare a unei decizii fundamentate din punct de vedere legal fr a se putea opune sau fr a putea s o zdrniceasc. c. Funcionarul public are obligaia de a refuza executarea unei decizii administrative "pe care o considera ilegal", n condiiile n care va face o motivare n scris ctre superiorul su ierarhic i n msura n care acesta nu struie n aplicarea deciziei, astfel aciunea sa ar "contravine prevederilor art. 43, alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcionarilor publici, cu modificrile i completrile ulterioare". d. funcionarul public are ndatorirea de a susine i oferi informaii pentru orice activitate ntreprins n vederea nfptuirii actului de justiie, norm prevzut i de codul de procedur civil. Aceast obligaie este prevzut cu amndamebntul c pentru informaiile confideniale se va cere acordul conductorului autoritii sau instituiei din care face parte. e. funcionarul public are obilgaiade a pune n aplicare a hotrrii instanelor judectoreti Codul de conduit a funcionarilor publici A ignora dezvoltarea pe coordonate etice a administraiei publice, sub pretextul c este de ajuns aplicarea legii este tot una cu a ignora faptul c funcionarii publici sunt personae, nu simpli executani, c ei au propriile valori, vin din medii diferite iar dorina lor de afirmare ca profesioniti ai administraiei nu se reduce la conformism, datorie pe sarcin, salariu, sanciune, premiere, ci ca identitatea profesional devine o component a identitii personale. mplinirea profesional este o parte a mplinirii omeneti i o condiie a stimei de sine. Zona etic a administraiei publice este cu att mai sensibil cu ct scopul vizat este meninerea ncrederii publice n funcionarea instituiilor, ncredere fr de care democraia este doar spectacol politic. Codul de conduit al funcionarilor publici este unul din puinele coduri care au fost reglementate de legiuitorul romn prin Legea nr. 7 din 18 februarie 2004.

Codul de conduit a funcionarilor publici, reglementeaz n cuprinsul su normele de conduit profesional a functionarilor publici. Normele obligatorii pentru funcionarii publici, precum i pentru persoanele care ocup temporar o funcie public, din cadrul autoritilor i instituiilor publice. Obiectivele codului de conduit urmresc s asigure creterea calitii seviciului public, o bun administrare n realizarea interesului public, precum i s contribuie la eliminarea birocraiei i a faptelor de corupie din administraia public, prin: a) reglementarea normelor de conduit profesional necesare realizrii unor raporturi sociale i profesionale corespunztoare crerii i meninerii la nivel nalt a prestigiului instituit funciei publice i al funcionarilor publici; b) informarea publicului cu privire la conduita profesional la care este ndreptit s se atepte din partea funcionarilor publici n exercitarea funciilor publice; c) crearea unui climat de ncredere i respect reciproc ntre ceteni i funcionarii publici, pe de o parte, i ntre ceteni i autoritile administraiei publice, pe de alt parte . Actualul Cod de conduit a definit drept principiu care guverneaz conduita profesional a funcionarilor publici urmtoarele: a) supremaia Constituiei i a legii, principiu conform cruia funcionarii publici au ndatorirea de a respecta Constituia i legile rii; b) prioritatea interesului public, principiu conform cruia funcionarii publici au ndatorirea de a considera interesul public mai presus dect interesul personal, n exercitarea funciei publice ; c) asigurarea egalitii de tratament a cetenilor n faa autoritilor i instituiilor publice, principiu conform cruia funcionarii publici au ndatorirea de a aplica acelai regim juridic n situaii identice sau similare; d) profesionalismul, principiu conform cruia funcionarii publici au obligaia de a ndeplini atribuiile de serviciu cu responsabilitate, competen, eficien, corectitudine i contiinciozitate; e) imparialitatea i independena, principii conform carora funcionarii publici sunt obligai s aib o atitudine obiectiv, neutr fa de orice interes politic, economic, religios sau de alt natur, n exercitarea funciei publice; f) integritatea moral, principiu conform cruia funcionarilor publici le este interzis s solicite sau s accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alii, vreun avantaj ori beneficiu n considerarea funciei publice pe care o dein sau s abuzeze n vreun fel de aceast funcie; g) libertatea gndirii i a exprimrii, principiu conform cruia funcionarii publici pot s-i exprime i s-i fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept i a bunelor moravuri; h) cinstea i corectitudinea, principiu conform cruia n exercitarea funciei publice i n ndeplinirea atribuiilor de serviciu funcionarii publici trebuie s fie de buncredin; i) deschiderea i transparena, principiu conform cruia activitile desfurate de funcionarii publici n exercitarea funciei lor sunt publice i pot fi supuse monitorizrii cetenilor;

Prin intermediul unui asemenea cod n exercitarea funciei publice, funcionarii publici au obligaia de a avea un comportament profesionist, precum i de a asigura , n condiiile legii, transparena administrativ, pentru a ctiga i a mentine, ncrederea publicului n integritatea, imparialitatea i eficacitatea autoritilor i instituiilor publice. TIPUL IDEAL DE FUNCTIONAR PUBLIC Ce ii este necesar functionarului public pentru a efectua o activitate etica? In primul rand activitate etice este acea activitate care nu contravine cu scopul initial pentru care a fost delegat, iar in ceea ce priveste etica ca si conduita, este acel mod de organizare a ativitatii administrative care are ca scop deservirea cetateanului, a contribuabilului conform regulilor stabilite de catre stat in conformitate cu nevoile sectorului pe care administratia il deserveste. O activitate etica este o activitate eficienta Dupa parerea celor mai multi dintre noi raspunsul este destul de simplu si radical. Functionarul nu ar avea nenoie de nimic, pentru ca oricum nu se va schimba absout nimic. Dezamagirea cetateanului roman fata de sistemul actual este mult prea mare pentru a mai crede in schimbare, cu toate ca aceasta este eminenta si inevitablila. Cel putin in plan teoretic exista elemente care aduc schimbarea, elemente care sunt reglemntate de Codul de conduita. In primul rand functionarul public are obligatia de a asigura un serviciu de calitate, in beneficiul cetatenilor, prin participarea activa la luarea deciziilor si la transpunrea lor in practica. De asemenea functionarii publici au obligatia de a avea un comportament profesionist, precum si de a asigura transparenta administrative pentru a castiga si mentine increderea publicului in integritatea, impartialitatea si eficacitatea autoritatilor si institutiilor publice. In conformitate cu atributiile care le revin si cu respectarea eticii profesionale, functionarii publici au obligatia de a respecta si a fi loiali Constitutiei Romaniei, loiali fata de autiritatile statului si institutiile publice. Adevarul este ca cea mai mare parte a functionarilor publici nu au opregatire speciala pe care ar trebui sa o aiba. Varsta joaca de asemenea un rol important in comportamentul functionarilor carora le este destul de greu sa se dezobisnuiasca de sistemul trecut si sa imbratiseze noul sistem. Acestia nu constientizeaza locul lor in societatea romaneasca,menirea pe care o au si anume de a deservi cetateanul. Chiar daca aceste sunt prevederi ale unei legi, functionarii par sa nu fie deranjati de faptul ca cetatenii sunt de cele mai multe ori dezamagiti de serviciile publice. Calitatea lor este data de felul in care sunt primiti de functionari la ghiseuri, de starea de spirit pe care acestia o genereaza, de felul in care primesc contribuabilii, care este de cele mai multe ori plictisit si gata sa plece lasandu-ne cu problemele noastre. Nimeni nu spune ca functionarii publici nu trebuire sa aiba probleme sau nu ar trebui sa simta stres, suparare, nemultumire,dar intelegand rolul pe care acestia il joaca in viata civila, rol care este extrem de important. Acestia ar trebui sa calmeze, sa fie sprijin pentru cei care le platesc onorariul, nu sa fie izvor si cauza de stres.

Alta parere ar fi ca tocmai pentru ca isi inteleg rolul si puterea pe care o au, functionarii publici, abuzeaza de aceasta in nenumarate feluri. Cel mai des utilizat fel este modalitatea lenta de a rezolva problemele cetatenilor, sau modul deficitar si lacunar de rezolvare. Functionarul ideal ar trebui sa fie prietenos, deschis conversatiilor cu publicul ni probleme care tin de competenta sa, ar trebui sa raspunda prompt cererilor cetatenilor in vederea eficientizarii serviciilor publice si a acresterii increderii ni acest serviciu. Functionarilor publici le este interzis sa se implice in viata politica de orice natura. Acestia ar tebui sa se comporte respectuos fata de cetateni atat ca oameni ci cu atat mai mult ca functionari care deservesc interese publice si care sunt strict in serviciul contribuabiluilui care de altfel cum am amintit este platit de catre cel pe care ar trebui sa il deserveasca impecabil. Remuneratia functionarului public ar trebui (si este de altfel) un factor important in modelarea comportamentului acestuia. Aceasta ar trebui sa fie pe masura muncii si efortului depus in solutionarea problemelor de serviciu. Salariile in sectorul public nu sunt nici pe departe stimulante, si de aceea in sectorul privat unde salariile sunt cu mult mai mari, vom gasi o servire incomparabila cu cea din sectorul public. Etica in activitatea serviciului public da eficienta acestiu sector. Codul deontologic contine prevederi mai mult decat de ajuns pentru a crea o activitate etica. Tot ceea ce este necesar este vionta, si deschiderea functionarilor de a permite schimbarea. Toate aceste aspecte sunt deja implementate noilor generatii de functionari publici, care invata inca de pe bancile scolii ca bunastarea cetateanului este bunastarea si multumirea unei natiuni. Si daca acest lucru sta in mana a catorva sute de oameni, si daca acesti oameni suntem noi, de ce sa nu realizam acest lucru? De ce sa nu fim veriga in acest lant? De ce sa nu lasam la o parte interesele personale egoiste in favoarea intereselor generale ale societatii care oricum ne va recompensa intr-un fel sau altul?