I.

Noţiuni introductive

MASAJUL MEDICAL cuprinde doua noţiuni: masajul regional si masajul zonal. Masajul regional + masajul zonal = masajul terapeutic sau medical.

Masajul regional – reprezintă masajul regiunii in care este inclusa si zona de tratat; pe regiunea respectiva vom executa un masaj compus din neteziri, frământări si bateri pentru stimularea circulaţiei pe întreaga regiune. Masajul zonal – este masajul concentrat asupra articulaţiilor (elementelor periarticulare), tendoanelor, ligamentelor, periostului; este compus din neteziri, geluiri, fricţiuni, vibraţii.

II. Masajul segmentar

MASAJUL SPATELUI Masajul spatelui – cuprinde regiunea dorsala (toracala), regiunea lombara si regiunea sacro-fesiera. Coloana vertebrala: - cervicala C: 7 vertebre C1 – C7; - toracala sau dorsala: 12 vertebre T1 – T12 sau D1 –D12; - lombara: 5 vertebre, cele mai mari: L1 – L5; - sacrala: 5 vertebre sudate care formează osul sacru notat de obicei S1; - coccigiana: 4 sau 5 vertebre sudate.
1

Masajul regiunii dorsale Regiunea este delimitata superior de linia care trece printre vertebrele C7 si T1 si inferior de linia care trece printre T12 si L1. Se executa mai întâi un masaj regional, care depăşeşte liniile de delimitare a regiunii dorsale, iar in cadrul masajului zonal ne concentram cu geluiri, fricţiuni si vibraţii asupra articulaţiilor intervertebrale, capsulei articulare si asupra ligamentelor de prindere a muşchilor paravertebrali. Prelucrăm de asemenea muchiile omoplatului si inserţiile diverşilor muşchi eventual afectaţi. Masajul regiunii lombare Regiunea este delimitata superior de linia care trece printre vertebrele T12 si L1 si inferior de linia care trece printre vertebrele L5 si S1. In cadrul masajului zonal ne vom concentra asupra elementelor care compun coloana vertebrala lombara, asupra articulaţiei dintre L5 si S1 si asupra crestelor iliace lombare. In caz de discopatii sau alte afecţiuni ale coloanei lombare, când apar contracturi ale musculaturii paravertebrale, vom plasa o perna sub abdomenul pacientului pentru delordozareea coloanei lombare si relaxarea musculaturii paravertebrale. Masajul regiunii fesiere Regiunea este delimitata superior de creasta iliaca corespondenta si inferior de plica fesiera. Pacientul este poziţionat cu fata in jos (decubit ventral). Netezirea regiunii: aşezăm mâinile mână peste mână cu partea cubitala lateral de articulaţia soldului; îmbrăcăm cu palmele regiunea fesiera, deschidem in evantai o mana ajungând superior pana la creasta iliaca superioara iar cealaltă inferior până la nivelul plicii fesiere; refacem traseul iniţial până când reajungem la poziţia de început. Prelucram regiunea prin neteziri, frământări si batere sub toate formele; geluiri si fricţiuni vom face printre fibrele muşchilor fesieri, superior pe creasta iliaca, inferior la nivelul plicii fesiere iar lateral la nivelul articulaţiei si al trohanterului. De obicei masajul regiunii fesiere se face in caz de atrofii ale muşchilor fesieri sau in afecţiuni ale articulaţiei soldului (v. coxartroza, de ex.).

MASAJUL MEDICAL IN AFECŢIUNILE COLOANEI VERTEBRALE Scolioza = deviaţie a coloanei vertebrale in plan frontal; - in C sau in S (simpla sau dubla); - se executa in curbura interna a scoliozei un masaj sedativ (- manevre sedative asupra musculaturii paravertebrale contractate) iar in interiorul curburii
2

executam manevre excitante care sa tonifice musculatura paravertebrala întinsa, in felul acesta producându-se o echilibrare a regiunii. Pentru rezultatele cele mai bune masajul se va asocia in mod obligatoriu cu gimnastica medicala. Cifoza = „cocoaşa”; - in unghiul cifotic maxim vom executa manevre sedative, iar deasupra si dedesubtul acestei zone vom executa manevre excitante care sa forţeze coloana si musculatura sa se echilibreze. Masajul trebuie combinat cu gimnastica medicala. Spondilita Se face un masaj sedativ asupra musculaturii spatelui, in special asupra muşchilor paravertebrali si un masaj zonal uşor asupra articulaţiilor intervertebrale, combinat cu gimnastică respiratorie pentru a preîntâmpina prinderea articulaţiilor dintre coloana si coaste si a celor dintre coaste si stern, care ar putea duce mai târziu la probleme respiratorii destul de grave. Discopatiile - sunt afecţiuni ale discurilor intervertebrale (uzuri, degenerări); - produc dureri locale si contracturi ale musculaturii paravertebrale locale; - se întâlnesc cel mai frecvent la nivel lombar si cervical. Se executa manevre sedative (de relaxare) asupra musculaturii paravertebrale si se face un masaj zonal asupra articulaţiilor intervertebrale si asupra discurilor, masaj care va produce o creştere de metabolism locala cu fenomen de regenerare. Trebuie sa se facă apoi, in mod regulat, un masaj de întreţinere. Hernia de disc - cel mai frecvent se întâlneşte tot in regiunea lombara; - apare o iritaţie cu dureri puternice atât locale cat si cu iradieri in lungul nervului afectat – sciatic; - in faza acuta, când sunt dureri violente, masajul este contraindicat; recomandarea principala; repaus realizat fie in decubit ventral cu o perna sub abdomen, fie in decubit dorsal cu doua perne plasate sub genunchi. Masajul se va începe in faza subacuta: sedativ asupra regiunii lombare si sacrofesiere, si un masaj sedativ sau excitant – după caz – asupra membrelor inferioare.

3

Gimnastica: contracţii izometrice ale musculaturii fesiere. . Invitam pacientul sa se întoarcă cu fata in sus si începem cu un masaj regional al coapsei. Ca gimnastică avem flexia şi extensia genunchiului (a gambei pe coapsă). după care plasam o mana sub glezna pacientului. mişcări de lateralitate etc. . coborâm pe sub rotulă.MASAJUL MEMBRULUI INFERIOR Membrul inferior se descompune in: . vibraţii pe aceleaşi trasee. fricţiuni si vibraţii la nivelul plicii genunchiului. la nivelul articulaţiei si al trohanterului. deasupra sau in faţa rotulei. . Afecţiunile cele mai frecvente ale articulaţiei şoldului: coxartroza si subluxaţia de şold – se combina obligatoriu cu gimnastica medicala.facem apoi geluiri.piciorul propriu-zis: de la gleznă în jos. prelucrând spaţiul articular. .poziţionăm membrul inferior in duble flexie si executam masajul zonal asupra articulaţiei genunchiului. 2. bicicleta. vibraţii – la nivelul plicii fesiere si lateral.netezirea: plasam degetele 1. apoi pe lângă tendonul rotulian până pe tibie. fricţiuni.facem întâi un masaj regional al gambei si coapsei. Cele mai frecvente afecţiuni (de obicei la sportivi dar nu numai): de natură traumatică . refacem traseul în sens invers până la rotulă. . coborâm apoi cu policele pe părţile laterale ale articulaţiei spre plica genunchiului.regiunea coapsei: de la genunchi la articulaţia soldului. Încheiem cu gimnastica (mişcări) pentru articulaţia şoldului: flexia coapsei pe bazin. 4 . Tot aici este cuprinsa si articulaţia coxofemurala (şoldul).entorse.regiunea gambei: de la articulaţia gleznei la articulaţia genunchiului. la nivelul plicii inghinale. fricţiuni. . la nivelul trohanterului si lateral de articulaţie. geluiri. Masajul articulaţiei şoldului La început pacientul va sta cu fata in jos si facem un masaj regional asupra regiunii fesiere si a coapsei. afecţiuni ale meniscului.facem mai întâi un masaj regional al gambei si coapsei. ridicam uşor gamba flectând genunchiul si facem neteziri (cu partea cubitala a mâinii). Invitam pacientul sa se întoarcă cu fata in sus: . alunecăm apoi cu policele netezind pe sub rotulă până la spaţiul articular. 3 si indexul la nivelul plicii genunchiului (sub articulaţia genunchiului) iar policele de o parte si de alta a tendonului muşchiului cvadriceps. poziţionăm membrul inferior in dublă flexie si facem un masaj zonal asupra articulaţiei. după care executam un masaj zonal – geluiri. Masajul articulaţiei genunchiului Poziţia iniţiala a pacientului: in decubit ventral. gonartroză etc.

redori după fracturi. Netezirea: se realizează intre police si index in jurul maleolelor. Masajul medical la nivelul piciorului .lateral dreapta – lateral stânga.mişcări de circumducţie. de-a lungul liniei articulare şi printre tendoanele muşchilor flexori ai degetelor. fricţiuni. transversal. . . . Afecţiunile cel mai des întâlnite: recuperarea după entorsă. artroza gleznei.Încheiem cu gimnastică pentru articulaţia genunchiului şi pentru tonifierea muşchiului cvadriceps. Gimnastică: . . apoi un masaj zonal asupra articulaţiei gleznei şi asupra tendonului care trece peste articulaţia gleznei. bateri etc. vom decontracta musculatura contractată şi vom face o uşoară gimnastică la nivelul coloanei cervicale.se face în caz de platfus.flexie . de altfel şi în masajul regional trebuie să insistăm pe tonifierea lui (prin frământări contratimp. fractură sau după fracturi. artroze la nivelul tarsului etc. Masajul articulaţiei gleznei Pacientul va sta la început cu faţa în jos şi vom face un masaj regional asupra gambei şi un masaj zonal la nivelul tendonului lui Ahile şi la nivelul calcaneului.).flexia şi extensia piciorului. Invităm pacientul să se întoarcă cu faţa în sus şi facem un masaj regional asupra gambei şi piciorului. Gimnastica gâtului: . în nevralgii cervico-brahiale vom face un masaj de-a lungul traseului dureros. În caz de nevralgii Arnold vom insista cu geluiri şi fricţiuni în jurul găurilor nervului Arnold şi pe linia nucală.mişcări de rotaţie. MASAJUL REGIUNII CERVICALE În caz de spondiloză vom insista cu geluiri. iar geluirea. Patologii: diverse. vibraţia în jurul maleolelor.flexia şi extensia articulaţiei piciorului.extensie. In caz de torticolis: facem un masaj sedativ asupra regiunii contractate (muşchiul trapez) si un masaj tonifiant pe musculatura antagonista 5 .mişcări de lateralitate şi de circumducţie. inclusiv la nivelul braţului. În contracturi musculare insistăm pe zona de contractură. fricţiunea. vibraţii pe tot traseul coloanei cervicale. .

Bateri: uşoare. Frământări: frământăm cele doua fascicule ale muşchiului deltoid. articulaţia umărului are toate gradele de mobilitate. 0 0 6 . . pe sub clavicula. Masajul articulaţiei umărului: cel mai complex.netezirea pe muşchiul trapez. de la acromion la manubriul sternal (de la umăr la stern).cu doua degete. omoplatul. apoi o palma îmbracă anterior muşchiul pectoral. fricţiuni. musculatura de pe omoplat. lateral in sus la 180 (abducţie). . spre linia axilei.poziţionăm mâinile mana peste mana la nivelul vârfului deltoid.flexia anterioara (anteducţie 180 ). . . îmbrăcăm cu palmele deltoidul pana la nivelul articulaţiei umărului. iar cealaltă. Mai rar: o fricţiune uşoara cu policele in axila (in caz de luxaţie in special). vibraţii. Netezirile: . de la umăr spre regiunea cervicala.depărtarea braţului de corp. daca situaţia e mai grava încercam o metoda de suprasolicitare a muşchiului trapez contractat prin mişcări cu rezistenta.a doua netezire: netezim intre index si police separat cele doua fascicule ale deltoidului. Tot pe acest traseu executăm geluiri. posterior. . Mâinile refac apoi acelaşi traseu in sens invers. căuş si nuiele pe muşchi.sănătoasă. (muşchiul deltoid are doua fascicule: unul anterior si altul posterior.apropierea braţului de corp (adducţie). încercând o reechilibrare a situaţiei.regiunea braţului: de la umăr la cot.regiunea antebraţului: de la cot la articulaţia pumnului. . care converg spre braţ si formează un unghi ca litera V = vârful deltoidian). până ajungem la poziţia iniţială. de la acromion in jos.regiunea mâinii: de la articulaţia pumnului în jos. MASAJUL MEMBRULUI SUPERIOR Membrul superior cuprinde: . muşchiul trapez si muşchiul pectoral. anterior vom prelucra muşchiul pectoral si posterior jumătate din regiunea cervicala (muşchiul trapez si muşchii care se insera pe omoplat). Masajul articulaţiei scapulo-humerale = masajul umărului. apoi masaj de relaxare al întregii regiuni. . Trecem la masajul zonal: netezim spaţiul articular cu partea cubitală a mâinilor. de la vârful acestuia pana la umăr. Mişcări: . La masajul regional vom face masajul muşchiului deltoid (treimea superioară a braţului).extensia posterioara a braţului (retroducţie). .

indexul de la ambele mâini pe fata articulaţiei si policele posterior pe linia articulara. Pe acelaşi traseu executăm şi geluiri. indexul rămânând fix. punem mâna pacientului in şold.redori după fracturi.tratament după entorsa pumnului. iar policele deasupra articulaţiei. geluiri. . după care facem masajul zonal al articulaţiei pumnului netezind articulaţiile astfel: .mişcări largi. iar apoi cu indexul înspre părţile laterale. luxaţie. iar in cadrul masajul regional sau zonal prelucram si tendoanele extensorilor degetelor care traversează articulaţia.mişcări de rotaţie interna si externa (cu cotul îndoit in interiorul articulaţiei). apoi un masaj zonal asupra articulaţiei cotului. după care alunecăm pe antebraţ. circumducţie. alunecăm cu policele până la nivelul articulaţiei (până între cei doi epicondili). artroza cotului. insistam cu masajul zonal: geluiri. Afecţiuni: . pe braţ. Afecţiuni: entorse. de circumducţie. probleme ligamentare etc. fricţiuni. tratament postentorsă.artroza pumnului.după entorse sau luxaţii. Masajul mâinii Putem insista in caz de retracţie a tendoanelor flexorilor degetelor (boala Dupuytraine).. Încheiem cu mişcări gimnastica: flexia si extensia pumnului.mişcări combinate: ducerea mâinii sus la cap.PSH (periartrita scapulo-hunerala) de origine reumatica sau traumatica.flexia si extensia cotului (cotul = pârghie de gradul II. . . la spate etc. .diverse afecţiuni ale muşchilor (întinderi) etc. . de o parte şi de alta a tendonului tricepsului. refacem traseul in sens invers până ajungem pe articulaţie intre cei doi epicondili. indexul de la ambele mâini îl poziţionăm la plica cotului. . policele rămânând fix. mişcări de lateralitate. Masajul articulaţiei cotului Facem mai întâi un masaj regional care sa cuprindă antebraţul si braţul. vibraţii spaţiul articular. gen balama). coborâm în lateral spre plica cotului pe linia articulara.). mai întâi alunecăm cu policele spre părţile laterale. Masajul articulaţiei pumnului Vom face întâi masajul regional al antebraţului si al mâinii. fricţiuni si vibraţii pentru elasticizarea 7 . mişcări de pronaţie si supinaţie. redori după fracturi sau de alte origini (tăieri etc. vibraţii – si la nivelul plicii cotului. Gimnastica: . în cerc. fără presiune prea mare. de obicei după PSH.rar: artroze. Prelucrăm apoi prin geluiri. Afecţiuni mai des întâlnite: . .

tendoanelor. Se mai face in caz de artroza a mâinii, a oaselor carpului, in redori dupa fracturi, pareze. Se insista mult cu gimnastica; se fac mişcări de închidere si deschidere a pumnului, flexia si extensia degetelor si a palmei; abducţia si adducţia degetelor pentru coordonare (ducem policele pana se întâlneşte cu pulpa fiecărui deget in parte), incheiat – descheiat singuri la nasturi; in caz de redori: gimnastica in bai călduţe; gimnastica cu mâinile in tarate înmuiate in apa calda. MASAJUL FEŢEI ŞI AL FRUNŢII In caz de pareze faciale vom face un masaj selectiv (pe musculatura flasca – tonifiere; pe musculatura normala – masaj de relaxare). Insistam in mod deosebit pe gimnastica; închiderea si deschiderea ochilor; închiderea si deschiderea ochilor si a gurii concomitent; ridicarea si încruntarea sprâncenelor; mandibula dusă înainte si înapoi; lateral dreapta – lateral stânga; vom insista spre partea afectata pentru a tonifia zona cu musculatura flască; se vor face si mişcări cu opoziţie; se umfla muşchii obrazului; gimnastica mimicii in oglinda – se strâmbă pentru reechilibrare); când pacientul poate sa fluiere singur: cazul este aproape rezolvat. Cu cât tratamentul este început mai repede, cu atât rezultatele sunt mai bune si mai rapide; lăsata: se produce asimetrie a feţei etc. In caz de recuperare după fractură de mandibulă gimnastica se va face unilateral tot către partea afectata. MASAJUL CAPULUI Masajul capului se face in scopul de a activa circulaţia la acest nivel si pentru activarea unor mecanisme reflexe. Se mai face intr-o anumită formulă în tratamentul migrenelor rebele (reflexoterapie; masaj terapeutic al regiunii cervicale; masaj terapeutic al capului, al feţei şi al frunţii). MASAJUL GÂTULUI (ANTERIOR) Pacientul poate sta fie culcat pe spate fie in şezut pe un scaun Terapeutul se poate poziţiona la capul pacientului daca acesta este culcat pe spate sau in fata acestuia atunci când este aşezat pe scaun. Avem doua neteziri:
8

- cu partea cubitala a mâinii, de sub mandibula pana la nivelul claviculelor, simetric pe ambele părţi ale gâtului anterior; - netezim cei doi muşchi SCM intre index si police de la occipital manubriul sternal (in masajul cosmetic netezirile se fac in sens invers); se vor executa frământări uşoare asupra muşchiului SCM cu atenţie in zona carotidei; In caz de torticolis: frământarea contratimp se va executa selectiv, unilateral. Geluirea si fricţiunea le vom executa pe clavicule si pe mandibula dar si pe occipital. Vibraţia se poate realiza pe toata suprafaţa, in funcţie de scopul urmărit. Baterea: numai sub forma de ciupituri. Mişcări – de lateralitate, de rotaţie; când e muşchiul afectat: flexii unilaterale; daca nu trece in acest fel: aplicam tehnica suprasolicitării pe partea muşchiului contractat. Putem mobiliza stânga-dreapta inelele esofagului prinzându-le intre index si police. Mişcări active: torticolis rebel – gimnastica cu rezistenţă pentru suprasolicitarea, apoi pentru relaxarea muşchiului contractat.

9

III. REUMATOLOGIE
Reumatologia – se ocupa cu studiul bolilor reumatice. Bolile reumatice pot fi clasificate in funcţie de factorii etiologici, patogeni sau morfologici. Putem avea: - reumatisme articulare; - reumatisme abarticulare (extraarticulare): nu prind articulaţiile, ci ţesuturile moi; de ex: bursite, fascite, miozite, nevralgii si nefrite, periartrite, tenosinovite, tendinite etc. De reţinut ca reumatismul este o boală a ţesutului conjunctiv (ţesut de susţinere); este caracterizata prin apariţia unor noduli numiţi Aschoff Talalaev mai ales la nivelul inserţiilor tendinoase si pe periost. Grupa reumatismelor articulare Reumatismele articulare pot fi de două feluri: 1). reumatisme inflamatorii; 2). reumatisme degenerative.

Reumatismul poliarticular acut (febra reumatică sau reumatismul Socolski Buyot) - este de natura infecţioasă (dat de infecţii cu streptococul betahemolitic din grupa A; poate debuta in urma unor faringo - amigdalite streptococice sau scarlatina, la 1-4 săptămâni); - se manifesta la persoane cu vârsta intre 3-27 de ani; intre 3 – 12 ani poate avea si prindere cardiaca (trebuie tratat din timp căci altfel se poate rămâne cu o cardita reumatica; 6-12 ani este perioada critică). - sunt cuprinse de obicei articulaţiile mari: genunchi, gleznă, cot, pumn, sold, intro succesiune relativ rapidă; poliartrita ce durează in general 2-3 săptămâni si nu lasă semne articulare; in perioada afectării, articulaţiile se tumefiază, devin calde, roşii si dureroase (principiul: rubor – calor – tumor - dolor), mai ales la mobilizarea activa; pot apărea si palpitaţii. - in momentul apariţiei acestor manifestări, in sânge apar anticorpi specifici (streptolizina) împotriva acestor antigene streptococice (in laborator ii determinam prin titrul Aslow; daca in mod normal este sub 200, acum creste peste 333). Examene de laborator: pentru diagnostic precis: - VSH: creste cu mult peste 25-30 mm/h; - Creste proteina C reactivă; - numărul de leucocite creste cu mult peste 15.000 – 20.000 pe mm3;
10

daca apare si cardita . progresiv si simetric.r. cura cu polen-lăptişor de matcă. . încep sa fie prinse si articulaţiile mijlocii. se poate si la mâini si la picioare. tegumentul se subţiază.boala începe insidios. apar dureri la nivelul articulaţiilor mici. .c. mişcare-sport moderat. degetele se subţiază si apare degetul in fus. pot exista si cazuri explozive. 11 . .) sau poliartrita cronica primara (p. cura balneara. in ţesutul interstiţial apar numeroşi noduli.e.2 sau 3 săptămâni. Daca nu apar complicaţii durează 2-4 săptămâni. Tratamentul fizioterapic: creşterea factorilor imunitari.pe lângă articulaţii. regim igieno-dietetic. la copii trebuie combătut rahitismul (bai de soare. apar leziuni nervoase (in special in coarnele anterioare ale măduvei spinării).p) este o boala generala a ţesutului conjunctiv. fără tumefierea articulaţiilor sau pot apărea/dispărea pana se permanentizează. la examenul de urina apar proteine (sau) albumine in urina= proteinurie (albuminurie). . . . creează leziuni si in organe si ţesuturi. pielea devine atrofică.poate dura 2-3 luni. cel mai frecvent degetele mijlocii la ambele mâini. se alterează starea generala. muşchii încep sa se atrofieze de timpuriu. la nevoie se poate repeta. factori favorizanţi: frig. tratamentul trebuie sa dureze timp de aprox. se asociază cu hematurie microscopica.cauza apariţiei: imunitate scăzuta. de asemenea.c. . oboseala. apere o demielinizare. devine lucios. adulţi: si 1 g/kg corp/zi).durerile pot fi prezente luni-ani.când apar tumefacţiile: au caracter permanent. uşor. căldura). se usucă si se descuamează. boala manifestându-se simetric. apatie. Cu tratament se poate vindeca in totalitate.) sau poliartrita cronica evolutiva (p. chiar progresiv. - Poliartrita reumatoidă (p. cu redoare dimineaţa. mana stânga-dreapta etc). Tratamentul antibiotic cu penicilina G (1600 unităţi/zi) sau cu eritromicina (copii: 40mg/kg corp/zi.are caracter inflamator.la ochi : pot apărea irido-ciclite. 10 zile. in funcţie de cat de virulent a fost reumatismul). primele leziuni apar la nivelul sinovialei si apoi la nivelul cartilagiilor (la epifiza: capul osului) si in final se instalează anchiloza fibroasa. consum sporit de miere. oboseala.200.apare de obicei la femei si are incidenta maxima la 45-50 ani. fibrinogenul creste de asemenea. discreta pierdere in greutate.Aslow creşte peste 333. se va face apoi profilaxie cu Moldamin (1. cura cu oţet de mere si miere. articulaţiile sunt prinse simetric: cot stâng-drept. străvezie. . tinctura de propolis in diverse proporţii.000 unităţi/1 .

Boala evoluează in patru stadii: 1. regim alimentar. gimnastica moderata. uneori si degetul in fus. dureri spontane la mişcare. apar subluxaţii. redoarea articulaţiilor dimineaţa. Spondilita anchilozanta . apare osteoporoza. încep sa se limiteze mişcările in articulaţii.testele de aglutinare: testul Valer Rozen si Latex: pozitiv. Tratament fizioterapic: La orice bănuiala fizioterapeutul trebuie sa înceapă tratamentul. . boala Behterev. arata un nr.la început nu este concludent.are ca substrat o inflamaţie evolutiva si progresiva a articulaţiilor coloanei vertebrale. fixarea degetelor si genunchilor in poziţii vicioasa. pentru a nu se ajunge in faza in care nu se mai poate face nimic. . 3. cura cu oţet de miere si mere. apifitoterapie. semne de osteoporoza. . uşor masaj de întreţinere. echilibru munca-odihna. pot fi prinse si articulaţiile sterno-claviculare si temporomandibulare. propolis. iar alfa. Pe toate căile vom întări factorii imunitari.Prinderea articulaţiilor: centripeta. . polen (primăvara-toamna). . sensibilitate crescuta/durere la mobilizare. 4. cu tendinţa de a anchiloza. apare anchiloza fibroasa si o atrofie musculara mare.si beta-globulinele sunt crescute.apare o uşoara anemie la hemograma. articulaţiile încep sa se deformeze.VSH-ul creste la 80-100 ml/h. . sunt prinse articulaţiile mici si mijlocii.stabilirea diagnosticului: in final tot pe semiologie (prinderea articulaţiilor mici. 2. mai târziu. 12 .stadiu terminal. exista si microteste pentru evidenţierea factorilor reumatoizi (de obicei este vorba de imunoglobuline: M. procesul de anchiloza fibroasa si osoasa se definitivează. G). G si A). prinderea articulaţiilor simetric. de la articulaţiile distale spre centuri (de la exterior spre interior).mai este numita si: spondilartrita anchilozanta. cura balneara (ape sărate). apare atrofia musculara. . scăzut de albumine.la electroforeza proteinelor serice. apar tumefierile articulare. Examenul de laborator: .este o boala a bărbatului tânăr: 20-30 ani. tumefierea părţilor moi si a articulaţiilor. M. . lăptişor de matca. consum sporit de miere. testul reumatic cu imunoglobulinele A. stare generala de inapetenţa si pierdere ponderata. tratament cu înţepături de albine. regim de viata. Tratament : nu prea exista.

debutează cu dureri sacro-iliace.examenul de laborator: neconcludent.regim de viata echilibrat. de cele mai multe ori coloana se cifozează sau se poate rigidiza si in poziţie rectilinie. gimnastica respiratorie. .fenomenul clinic dominant: durerea care cuprinde întreaga coloana.intr-un număr variabil de ani coloana se anchilozează complet. .începe sa apară o paloare tegumentara. la început apar contracturi pe musculatura paravertebrala si muşchiul trapez. si înţepături albine). flexia anterioara se limitează. o uşoara subfebrilitate.cura balneara. Techirghiol.cauzele apariţiei nu sunt cunoscute. pot fi confundate cu tabloul clinic de sciatica. o uşoara scădere in greutate. . in 10% din cazuri apare si irido-cicleita.sacroileita bilaterala.mişcare moderata si constanta.masaj de întreţinere a coloanei si musculaturii. . când apare ulterior atrofia musculara: masaj de tonifiere. nu exista tratament medicamentos. tinctura de propolis – 20 picături pe zi. mersul: devine legănat. 13 . Daca boala ajunge in stadiul final: o putem doar ameliora.gimnastica respiratorie pe o perioada nelimitata. . .semne: dureri si rigiditate lombara care persista mai mult de trei luni.raport echilibrat: munca-odihna.primele articulaţii prinse: articulaţiile sacro-iliace: apare o sinovita.procese de calcifiere a ligamentelor interspinoase si latero-laterale (aşa-numita „coloană de bambus”). implicit. dar nu o putem îndepărta. . in special regiunea lombara si CDL medical. .semne de iritaţie la ochi. lordoza lombara începe sa dispară. . . gimnastica de întreţinere. apare o rigiditate vertebrala. miere. dar nu putem scăpa de ea. .. In etapa de manifestare evidenta a bolii: gimnastica medicala. . sunt prinse si articulaţiile coastelor.creşterea factorilor imunitari – întreţinere si întărire a organismului din punct de vedere imunitar. in final sunt prinse si centurile scapulara si pelvica. Când apar deja anchilozele: putem tine boala in frâu. uşor se extinde la coloana vertebrala pana o cuprinde toata si in final prinde si centurile (bazin si umeri). iradierea este de natura osoasa. Mangalia. doar încurajare si întreţinere. . cu cat evoluează : devine cifoza. Examenul radiologic: . atrofii.apifitoterapie (lăptişor de matcă. treptat se instalează o redoare a coloanei vertebrale pana la cap si încep sa se modifice curburile coloanei vertebrale. Tratamentul fizioterapic: . Masajul se va face iniţial sedativ. . polen – o linguriţa după sau in timpul mesei. . pe contracturi. o data pe an (Sovata. care dau probleme respiratorii. uneori si Felix). .

putând provoca paralizii de diverse grade.inflamatorii (TBC. sifilis).patogene. la copii si tineri: reducerile pot fi 100 %. rahiticii sunt predispuşi. osteomielită. Cifoza Este deviaţia in flexie a coloanei vertebrale. cea nepatogena este cel mai adesea in regiunea dorsala. . după poliomielita sau meningoencefalita.de compensare (in cazul unei subluxatii de sold. uneori si după intoxicaţii. pe curbura convexa: musculatura este întinsa si cu forţa redusa. Atunci când apare si o rotaţie vertebrala apare progresiv o gibozitate costo-musculara. exista si cauze endocrine. asociate cu o postura vicioasa la 14 . La prepubertate pot apărea si din cauza unor tulburări de creştere. vizibile in plan frontal. cu tendinţa de compensare superioara si inferioara (. apare in regiunea cervicala. cu caracter tranzitoriu sau definitiv. De partea spre care se rotesc vertebrele apofizele spinoase costo-vertebrale se înfunda si toata zona apare ca înfundata.curburile). Cifoza poate fi congenitala sau dobândita.nepatogene. probabil din cauza unui exces de foliculina. cand avem o anomalie de tip muscular. . Scoliozele au răsunet asupra morfologiei trunchiului. fie din cauza unor distrofii musculare (provocate de tulburări neuroendocrine si metabolice. Ele pot fi: . se poate asocia uneori cu scolioza. Cifoza patologica se întâlneşte tot in regiunea dorsala. Scolioze: . Cea mai frecventa: scolioza idiopatica. poate cuprinde mai mulţi sau mai putini muşchi. miozită. Cel mai grav: când apar in perioada de creştere. uneori însoţite de rotaţia vertebrelor. Musculatura in concavitate este contractata. factorii agravanţi: reumatismul.AFECŢIUNI ALE COLOANEI VERTEBRALE (recapitulare si completare) Scolioza Scolioza este o boala evolutiva caracterizata prin una sau mai multe curburi (C sau S) laterale ale coloanei vertebrale. . . devenind cifoscolioza. de exemplu). Tratament: gimnastica medicala corelata cu masaj selectiv.cauzate de o lombosciatica.putem avea deviaţii chiar de natura isterica. mai rar: cauze congenitale. de obicei mai accentuata in zona dorsala.posturale (stăm strâmb). . mai frecvent la fete. dar fara o reducere completa a acestora. dorsala sau lombara.

Se recomanda o cura intr-o staţiune balneara o data pe an. manifestare in diverse grade0. trebuie tratata fizioterapic neapărat.. Predispuşi sunt cei care muncesc mai greu (ridica. repaus la pat. Tratament de durata: masaj. cu doua perne sub genunchi. laser terapeutic pe zona afectata. Pe măsura ce durerile cedează introducem masajul regiunii lombare si al membrelor inferioare. La fenomene de suprasolicitare repetata apare o uzura /degenerare/îmbătrânire a discului intervertebral. Spondiloza Este o evoluţie degenerativa a discopatiei. birou. Discopatia Este o afecţiune a discului intervertebral. durerile nu mai sunt locale. lucrează in frig. Se pot produce regenerări dar in timp îndelungat. frecventa lor creste in raport cu vârsta. Tratament de întreţinere. Se va continua apoi cu masaj medical si gimnastica de întreţinere circa 6 luni. 15 . ceafa ca „in gheare”. care da algii locale. masaj si mişcare uşoara – discopatia este reversibila. Artrozele Artroza este o afecţiune cronica degenerativa articulara. gimnastica uşoara. se poate regenera. cel mai frecvent: in regiunea lombara si cervicala. cu o perna sub burta pentru delordozarea coloanei si elongarea spaţiului intervertebral sau cu fata-n sus. cel puţin o data pe săptămâna. lipsa de mişcare. Tratament: gimnastica medicala si masaj terapeutic. Tratamentul de urgenta: masaj cu gheata. merg pe nerv (lombosciatică. Organismul începe sa depună calciu interapofizar. apoi: masaj abdominal si exerciţii numai din poziţie stând pe spate (pentru a întări pereţii abdominali ca sa poată prelua o parte din suprasarcina paravertebralilor). cu fata-n jos. In hernia de disc acuta : masajul este contraindicat. dureri de ceafa.). Discul se fibrizează. cu rol antiinflamator decontracturant si antalgic si reflexoterapie. umezeala) dar si sedentarii (munca la calculator. caracterizata prin leziuni degenerative cartilaginoase. in rahitism etc.cei care fac eforturi profesionale. Artrozele sunt artropatii cronice dureroase si deformante. nu sunt însoţite de semne generale si nici de leziuni extraarticulare. sau poate fi de natura traumatica (după spondilita anchilopoietica. indefinit. şofat).). in forma algică: laser. presează rădăcina nervului. Discopatia netratata poate degenera in hernie de disc. cu diminuarea atât cantitativa cat si calitativa a lichidului sinovial si cu modificarea apofizelor articulare. chiar se calcifiază. alte semne: vertij. discul herniază puţin. mişcarea începe sa fie limitata. poliomielita etc.

umărul dureros simplu.mecanici: produc o repartiţie anormala a presiunii asupra articulaţiilor (obezitatea.endocrini/metabolici (menopauza. 16 . . crepitaţii intraarticulare la mobilizarea articulaţiei.apare o limitare funcţionala a articulaţiei. umărul mixt. Capsula este întărita superior de ligamentul coraco-humeral iar anterior de trei ligamente gleno-humerale (superior. insa putem avea artroze cauzate de traumatisme/fracturi. 3. luxaţii care produc alterări ale cartilagiului articular. Este o boala reumatismala care afectează acest cartilaj. dislipidemie = creşterea peste normal a colesterolului). Factori predispozanţi: . . Periartrita scapulo-humerală (PSH) Este un sindrom clinic caracterizat prin dureri ale umărului si prin redoare determinata de leziuni degenerative si inflamatorii ale tendoanelor si burselor de la nivelul articulaţiei umărului (scapulo-humerala). . când apare un focar de inflamaţii in aceeaşi zona. mijlociu si inferior). In PSH toate aceste elemente pot fi afectate. mai târziu apar cracmente (troznituri). .durerea si oboseala articulara care se calmează la repaus.traumatici: fracturi.cinci forme clinice: 1.îmbătrânirea Simptome: . de exemplu). atât cel din cavitatea glenoida cat si ligamentele care susţin cele doua suprafeţe articulare in contact cu capsula. La artrozele obişnuite nu sunt afectate cotul si glezna. care pot afecta si cotul sau glezna. Exista si un PSH posttraumatic. umărul acut hiperalgic. 2. PSH .inflamatorii-reumatici. noaptea nu doare de obicei. in final articulaţia se deformează si apar proliferări osteo-cartilaginoase si lichid intraarticular (hidrartroza). umărul blocat. . umărul pseudo-paralitic. Este o diartroza acoperita cu un cartilaj gros. 5.Cele mai frecvente artroze le întâlnim la articulaţiile mari sau la articulaţiile care suporta sarcini mari (în special genunchi: gonartroza si şold: coxartroza). 4. insa mai ales capsula.

chiar si de către pacienţi singuri. in faza acuta se va face masaj cu gheata. o bursita sau o tenosinovita. doare). Umărul dureros simplu Este forma clinica cea mai frecventa (dar si cea mai usoara). Umărul mixt In acest caz inflamaţia se extinde la nivelul tendoanelor. braţul poate fi imobilizat cu o pernuţa in axila. se poate încerca si reflexoterapie. Putem găsi un punct sensibil subacromial in zona antero-exterioara sau in zona dureroasa pe fata anterioara a umărului. laser terapeutic. Mişcarea devine imposibila datorita durerii si contracţiei musculare. dar trebuie făcută ca sa rupem aderentele. Se va face un masaj de relaxare pentru atenuarea acestor dureri. repaus. Sunt afectate in mod deosebit mişcările de flexie anterioara. uneori si in bursa acromiodeltoidiana. apare un proces de calcifiere. Umărul blocat Mişcările se limitează progresiv. abducţie si rotaţie externa. Daca forma este mai grava. mişcările devenind mai uşoare. Ca tratament se recomanda: repausul umărului. Apar leziuni inflamatorii ale capsulei gleno-humerale. Peritendinita = afectarea tendoanelor de inserţie. care il tine la 35-45 grade. In umărul dureros acut durerile sunt violente. 2. burselor si sinovialei si produce limitarea mişcării prin contractura musculara antalgica (fără durere). 3. 17 . e fierbinte. mai ales cu ocazia unor mişcări uzuale sau când poarta unele greutăţi. cu evoluţie către fibroză. In acest stadiu gimnastica devine dureroasa. Se recomanda sa facem mişcare de tragere a umerilor înapoi. pentru menţinerea ligamentelor si a muşchilor la inserţie. laser terapeutic. Când sunt dureri in articulaţie facem gimnastica pe articulaţia sănătoasa (umărul celalalt) si contracţii izometrice. masaj. Se pot face bai calde cu efect calmant. Durerea poate interveni chiar in timpul somnului si se intensifica in anumite poziţii. Tratament: masaj cu gheata. masaj uşor cu crema antiinflamatoare. gimnastica. se recomanda mişcări izometrice cu exerciţii de relaxare care se pot face uşor. intr-o uşoara abducţie. pe tendonul muşchiului biceps. Pe lângă tratamentul de mai înainte. Umărul acut hiperalgic De obicei tendinita se repeta. dolor (se înroşeşte. la baza fiind o tendinita. tumor. si susţinut de o eşarfa. Pacientul acuza dureri moderate la nivelul umărului. Apar si semnele inflamaţiei: rubor. se inflameaza. 4.1. calor. ajungându-se la o blocare aproape completa a umărului. insuportabile si se exacerbează noaptea.

. Se pot face intervenţii chirurgicale. Analiza densităţii osului se numeşte osteodensimetrie. Cauzele apariţiei: . . In faza avansata.cel mai frecvent apare la femei. de exemplu. in interiorul acestuia apar geodele (goluri) ce determina tasări ale osului si astfel. uneori se perforează si capsula. tratament injectabil de Miocalcic (calcitonina sintetica-fiole) iar pentru faza declarata. apare gibozitatea numita „morbul lui Pott”. Are in mod special cauze endocrine. micşorarea înălţimii. Pacientul nu mai poate face mişcările active. Umărul pseudo-paralitic Este o tendoperiostita posttraumatica. Tratamentul fizioterapic: . mai intai va fi destul de dureros. Fosamax.cauze iatrogene: administrarea de anticoagulante precum heparina. 0. Osteoporoza reprezintă aşadar pierderea substanţei calcice din os ca urmare a unui dezechilibru hormonal si implicit metabolic.apare pe fondul unei tuberculoze. Osteoporoza trebuie tratata din fazele ei incipiente de osteopenie. caracterizata prin diminuarea matricei proteice. ca urmare. La Fosamax de pilda. in urma unor traumatisme. Pentru a echilibra formula calciului din sânge.cauze metabolice. pe nemâncate. Tratamentul alopat: recomanda de obicei pentru faza sa incipienta un medicament numit Alfa D 3. apoi se recomanda kinetoterapie. riscul cel mai mare îl reprezintă apariţia ulceraţiilor esofagiene si a iritaţiilor de colon. Toate aceste trei medicamente au insa reacţii negative puternice. organismul ia din os. Osteoporoza Este o distrofie metabolica a osului. pentru a menţine capsula in bunăstare si sa nu devina retractila pentru a recupera forta musculara si pentru a învăţa mişcări compensatorii. se produce o ruptura întinsa a tendoanelor. dar ulterior durerea va dispărea treptat. apar dureri ale oaselor ce se pot fractura uşor. sau exces de medicamente etc.5. le va executa pasiv.2mg/ 2-3 ori pe zi timp de 6-12 luni) ce trebuie administrat din faza de premenopauza pentru a regla organismul din punct de vedere hormonal. . post-menopauza. 18 . pentru faza sa medie. cu conservarea componentei fosfo-calcice.presupune in primul rând o alimentaţie echilibrata.când afectează coloana. . aceasta poate fi determinata chiar prin semne clinice si se evidenţiază la radiografie sub forma unor pete întunecate.baza tratamentului va fi constituita de laptişorul de matcă (sublingual. . Reumatismul secundar tuberculos (Poncett) .poate apărea si sub forma localizata.

Entorsa: traumatism al articulaţiei. Escara : este o necroza cutanata printr-o presiune prelungita. cu devierea laterala a halucelui. poate fi: uşoara. produs printr-o mişcare brusca si brutala. 19 .tratamentul cu tinctura de propolis echilibrează metabolismul si potenţează sistemul imunitar: 20 picături/zi administrate intr-o singura repriza. poate fi cu deplasare (capetele osoase se deplasează) sau fără deplasare. fără leziune tegumentara. poate fi incompleta sau completa (când linia de rupere este transversala). . Paralizia: este diminuarea sau dispariţia funcţiei motorii musculare. amestecat cu apa. La osteoporoza nu se face fizioterapie ci reflexoterapie si mişcare moderata. Hematomul: acumulare de sânge in ţesut prin ruperea unor vase de sânge.mişcare moderata. Limfangita acuta: este o inflamaţie a reţelei limfatice dintr-o anumita regiune. se mai poate administra si păstura (polen prelucrat) . produce întinderi ale părţilor moi si periarticulare. . miere sau lapte. . IV. de consistenta relativ moale. . grava.regim igieno-dietetic. este mai aproape de fiziologie decât de anatomie.bai de soare/lumina.cura cu oţetul de mere si miere. deschisa sau închisa. Escoriaţia: leziune superficiala a epidermei. . BIOMECANICĂ ŞI KINETOLOGIE Biomecanica – studiază funcţiile motorii. Fractura: întreruperea continuităţii unui os. Halus varus: deviaţia mediana a halucelui. Hidrosadenita: inflamaţie acuta a glandelor sudoripare. pot fi uşoare sau grave (fisuri sau microrupturi ale fibrelor muşchiului). Luxaţia = se produce atunci cand cele doua suprafeţe articulare ies din capsula articulara. superficiala sau profunda. care se dezvolta in ţesutul subcutanat. Halus valgus: o deviere si o deformare statica a piciorului. Definitii uzuale Contuzia: leziune anatomica închisa.1 linguriţa/zi. Lipomul: acumulare de ţesut conjunctiv adipos bine delimitata.consum sporit de miere.

Pârghia permite efectuarea unui lucru mecanic util cu economie de forţa si deplasare. Leonardo da Vinci – a folosit fotografia in studiul legilor biomecanicii etc. De-a lungul istoriei. Asupra oaselor privite ca pârghii acţionează forţa tracţiunii musculare. Forţa de rezistenta R este 20 . Pârghia de gradul III Forţa activa F este la mijloc intre punctul de sprijin si forţa rezistenta R. având acelaşi sens. de la I până la III. Menţinerea unei greutăţi in mâna cu braţul îndoit din articulaţia cotului este o pârghie biologica de gradul 2 in care cotul este punctul fix. iar F si R se afla la capete. forţa de rezistenta R la mijloc intre punctul fix si forţa activa iar forţele au sens diferit. Iliescu de la IEFS. bara este reprezentata de os. Greutatea capului in fata reprezintă momentul forţei F. Pârghia de gradul II Punctul de sprijin si F sunt la extremităţi. Pârghiile sunt de trei categorii. forţa activa F si forţa de rezistenta R. La o extremitate este forţa activa care realizează mişcarea. Putem înlătura anumite greşeli si vom sti sa corelam gimnastica cu particularităţile individuale. in echilibru sau in mers este o pârghie biologica de gradul III la care punctul de sprijin este suprafaţa tălpilor.). Rolul pârghiei este de a permite efectuarea unui lucru mecanic util cu economie de forţa. La pârghia biologica.Prin cunoaşterea biomecanicii putem aprecia calitatea execuţiei exerciţiilor fizice pentru a obţine rezultatul terapeutic dorit. La o extremitate este foarte activa (contracţia musculara) iar la celalalt capăt este forţa de rezistenta. capul este dus pe spate. clasificate după numărul de grade. In aparatul locomotor al omului oasele se pot roti in jurul unei articulaţii care reprezintă punctul de sprijin. la noi: prof. Pârghiile biologice: In cazul pârghiilor mecanice. Pârghia de gradul I Punctul de sprijin se afla la mijloc. forţa activa F este data de muşchii spatelui si de cei posteriori ai membrelor inferioare. pârghia este reprezentata de o bara rigida ce se poate roti in jurul unui ax fix (punct de sprijin) si care la extremităţi se afla sub acţiunea unei forte pasive si a uneia de rezistenta. avem trei elemente: punctul de sprijin.Galen. forta activa F este muşchiul biceps iar greutatea este forţa rezistenta R. iar la cealaltă este forţa de rezistenta care se opune. forţa activa de muşchi iar forţa de rezistenta de greutăţi sau de forţa gravitaţionala. La contractarea muşchilor paravertebrali. Poziţia in picioare (omul in poziţie ortostatica). Asupra oaselor acţionează forţa tracţiunii musculare. ex: articulaţia din coloana vertebrala a primei vertebre (C1: atlas) cu capul (osul occipital) este o pârghie de gradul I. Forţa rezistenta R este data de muşchii paravertebrali ai coloanei (extensori) care se inserează pe occipital si pe apofizele transversale ale coloanei. biomecanica a constituit un domeniu de interes pentru numeroşi oameni de ştiinţa (in antichitate .

extrinsece (capul. Biomecanica mersului si a coloanei vertebrale Rolul static al coloanei vertebrale consta in menţinerea atitudinii verticale a capului in mod special si a corpului in general. determina o amplitudine mai mare.omoplatul (scapula) prin cavitate glenoida. muşchii. se executa din zona lombara si cervicala – 55 de grade. încă de la vârste fragede si se menţine numai prin practica continua. Funcţionalitatea dinamica a coloanei vertebrale este in raport cu mobilitatea sa.humerus-ul prin capul humeral. Cu vârsta. permanente. 3). . putem ajunge la o răsucire completa de 180 de grade. 1) flexia – extensia in plan sagital O amplitudine mai mare a flexiei o executa coloana cervicala si cea lombara. Forţele care acţionează asupra coloanei vertebrale sunt pe de o parte gravitaţia iar pe de alta parte. Însumata. Articulaţii . Mobilitatea coloanei vertebrale poate fi mult mărită prin exerciţii speciale de supleţe. bazinul) Mişcările coloanei vertebrale se orientează după cele trei planuri principale: sagital. Coloana vertebrala este suport al greutăţii corpului cap-gât-trunchi de care sunt legate prin centuri membrele inferioare si superioare. in general redusa dar atunci când se însumează mobilitatea (porţiunea cervicala + toracală). in cea mai mare măsura. Coloana cervicala: cea mai mobila. Când variem aceste forte: variază poziţia corpului si se declanşează mersul. 2) flexia-extensia laterala (in plan frontal). Mobilitatea articulaţiilor intervertebrale este mica. exista si diferenţieri individuale destul de mari. Coloana toracală (dorsala) este cea mai puţin mobila. Tulburări ale mecanicii coloanei vertebrale: scoliozele si cifozele Biomecanica articulaţiei umărului La articulaţia umărului participa doua oase: . Extensia este mult mai redusa: 50-55 de grade. apoi coloana lombara si ultima este cea dorsala. ligamentele si discurile intervertebrale. In plus.data de muşchii anteriori ai abdomenului si ai membrelor inferioare. Mobilitatea coloanei vertebrale variază după vârsta si sex. la copii si femei.intrinsece (intervertebrale) . discurile intervertebrale se turtesc si isi pierd din elasticitate. coastele. flexia ajunge la 180 de grade. frontal si transversal. se exagerează curbura cervicala si cea lombara iar cea dorsala se redresează. mobilitatea este mai mare. In extensie. combinat cu rotirea soldurilor/membrelor inferioare. 21 . răsucirea – zona cervicala si cea lombara – 120 de grade.

Cele doua suprafeţe articulare (capul humeral si cavitatea glenoida) sunt menţinute in contact de o capsula întărita superior de un ligament coraco-humeral si anterior de trei ligamente gleno-humerale. micul si marele rotund. .interna/vertebrala: se insera muşchiul marele dinţat si romboidul. iar de jur împrejur se afla un burelet bogat in vase d sânge si nervi. cavitatea glenoida este acoperita de un cartilaj hialin nevascularizat la interior. cu baza in sus. Este înconjurata de un burelet fibrocartilaginos si împreuna formează cavitatea articulara a omoplatului. Cavitatea glenoida se uneşte cu corpul omoplatului printr-un gât iar pe marginea superioara a omoplatului se ridica apofiza coracoida (de care se fixează muşchiul coracoid). Fata posterioara (sau dorsala) este convexa si prezintă o creasta înalta care se măreşte spre umăr. Deasupra spinei se formează fosa supraspinoasă unde se insera muşchiul supraspinos. are doua fete: anterioara (cea dinspre coaste. este concava) si posterioara.externa (spre umăr) – se mai numeşte si faţeta subglenoidiana. marele rotund si fascicule din marele dinţat. o tuberozitate mare numita trohiter si una mica numita trohin. pe ea se insera lunga porţiune a tricepsului. Lateral-exterior se îngroaşă si formează o apofiza numita acromion(aici se prinde clavicula). Ligamentul coraco-humeral: se întinde de la spina coracoida a omoplatului la marea tuberozitate a humerus-ului. in unghiul supero-extern al omoplatului se găseşte cavitatea glenoida. Articulaţia scapulo-humerala este cea mai mobila articulaţie din corpul omenesc. Pe faţa superioara a acestei apofize se insera ligamentele coraco-claviculare si muşchiul micul pectoral. extremitatea superioara a humerus-ului prezintă un cap cu care se prinde de restul osului. pe vârful acestei apofize se insera scurta porţiune a bicepsului si muşchiul coraco-brahial. nu se insera muşchi pe ea. este neted. intre coastele 2 si 7. Acest ligament este întărit de tendonul lungii porţiuni a bicepsului. pe grilajul costal. Pe marginea superioara a spinei se insera muşchiul trapez si muşchiul deltoid. sub spina se formează fosa subspinoasă. unde se insera muşchiul subspinos. Humerus: este un os lung si reprezintă scheletul braţului. are forma ovala. orientat in sus si puţin in fata.Scapula (omoplatul) este un os lat cu forma triunghiulara situat in treimea superioara a spatelui.de sus (superioara): cea mai subţire. In unghiul inferior al omoplatului se insera muşchiul subscapular. Omoplatul are trei margini: . . Capsula articulara se insera pe omoplat pe marginea externa a bureletului glenoidian. Ligamentul coraco-brahial este cel mai important ligament al articulaţiei. denumita spina omoplatului. Pe fata anterioara se inserează muşchiul subscapular. priveşte in afara si puţin in sus. Cele trei ligamente dintre omoplat si humerus (gleno-humerale0 sunt: 22 . Capul humeral reprezintă a doua suprafaţa articulara a articulaţiei umărului . el susţine capul humeral si de aceea se mai numeşte si ligamentul suspensor (al capului humeral). rotunjit.

KINETOLOGIE < kinein (. stimularea organismului si imbunatatirea starii de sanatate. iar procesele inflamatorii sau traumatice de la acest nivel reduc mişcarea prin durere (sindromul PSH). . Ele se inseră pe humerus in puncte diferite. Muşchiul deltoid Este cel mai mare muşchi al umărului. Muşchiul coraco-brahial Este un muşchi fusiform care se insera proximal pe omoplat. 23 . Scurta incursiune in istoria kinetoterapiei: . Kinetologie = stiinta care se ocupa cu studiul miscarii. Rolul ei este foarte important: participa la dinamica articulaţiei scapulohumerale. pentru a permite mişcari ample. O a doua articulaţie a umărului este considerata spatiul dintre deltoid si acromion. iar când are punct fix pe humerus apropie omoplatul de humerus. . Kinestezie = ansamblul de senzatii pe care-l are corpul uman in miscare. discurs.in China antica: marele chirurg Hua To – introduce gimnastica medicala ca parte obligatorie intr-un tratament. Toate aceste fascicule converg intr-un tendon distal. A treia inserţie este pe buza inferioara a spinei omoplatului – fascicolul spinal. Mai sus de aceasta poziţie. etc. . Un rol important in menţinerea articulaţiei revine musculaturii umărului. braţul este ridicat de trapez. Cand ia punct fix pe torace si pe centura scapulara. in special deltoidului. . Acţiunea deltoidului este complexa.. el va fi abductor al braţului. Ridicarea braţului in lateral până la 90 de grade este realizata de deltoid. pe apofiza coracoida.ligamentul supragleno-suprahumeral. este superficial si are forma triunghiulara. Este o articulaţie interscapulotoracica. pentru perfectioanare miscarii. A doua inserţie este pe marginea exterioara a acromionului – fascicolele acromiale. Paralizia deltoidului are drept consecinţa depărtarea suprafeţei articulare si apariţia frecventa a subluxaţiei de umăr. miscare) + logos (cuvant. stiinta).ligamentul supragleno-prehumeral.esthesis: senzatie. Aceste ligamente sunt foarte laxe in menţinerea contactului intre cele doua suprafeţe articulare. in treimea exterioara. Când ia punct fix pe apofiza coracoida este proiector al braţului înainte. împreuna cu scurta porţiune a bicepsului.. Se insera proximal pe marginea anterioara a claviculei.Europa: Hipocrat –parintele gimnasticii medicale. care se insera pe fata externa a humerusului. a se mişca.ligamentul pregleno-subhumeral. iar distal se inseră pe fata interna a humerusului. fascicul clavicular.a merge. Kinetoterapie = terapia prin miscare. Contracţia izolata a fasciculelor claviculare proiecteaza braţul înainte. iar fasciculele spinale proiectează braţul înapoi.

spre planul sagital median. Şcoala Românească: prof. .abducţia: este mişcarea prin care membrul se depărtează de planul sagital median. . .la gamba: „tibial” = median. Planurile transversale: sunt planuri perpendiculare pe planurile frontale si sagitale. Axa longitudinala a corpului: este o dreapta imaginara care uneste crestetul capului (=vertex) cu centrul poligonului de susţinere. . Planurile frontale: sunt planuri verticale paralele cu planul fruntii.„medial”: spre interior. Planul transversal principal trece prin ombilic si imparte corpul in superior si inferior. . etc.flexia: realizeaza apropierea segmentelor. Planul frontal posterior este tangent la ceafa si spate.transversale. „cubital” = latero-intern.„lateral”: spre exterior fata de planul median.la antebraţ: „radial” = lateral-extern. Haţeganu la Cluj.„anterior” desemnează tot ce se apropie de planul frontal anterior (ventral). prof. Planurile sagitale: sunt planuri verticale perpendiculare pe planul frontal. iar cel inferior este tangent la tălpi. .la nivelul membrelor: folosim „proximal” pentru apropiat si „distal” pentru depărtat (apropiat sau depărtat fata de o articulaţie de ex.reprezinta axa de simetrie a corpului. planul transversal superior este tangent la cap.sagitale. etc. Elementele de orientare ale corpului omenesc Pentru a preciza poziţia unei părti din corp fata de celelalte ne folosim de anumite elemente de orientare care sunt axe sau planuri. este cel dintâi care scrie un tratat de gimnastică. . planul frontal principal trece prin axa longitudinala a corpului si imparte corpul in doua parti: anterioara si posterioara. . Planul frontal anterior este tangent la frunte.extensia: realizează depărtarea segmentelor.- - Asia: celebrul medic Avicena (Abu-Ali-Ibi-Sina) introduce in tratament baile de soare si aer. . dreaptă si stângă. . pe mijloc) împarte corpul in doua jumatati simetrice.frontale. regimul alimentar si exercitiii de gimnastica medicala. 24 . planul sagital principal (cel median. Termeni uzuali: . .). Planurile de orientare: . Intersectia celor trei planuri (planul transversal median cu cel sagital median si cu cel frontal median) . Adrian Ionescu la Bucuresti.„posterior” desemnează tot ce se apropie de planul frontal posterior (dorsal).

Daca in timpul abductiei pozitia ramane neschimbata. ligamentele si capsula) care in aceasta poziţie impiedica continuarea miscarii. . cu degetul mare spre înainte.adducţia: este mişcarea prin care membrul se apropie de planul sagital median (si adunarea degetelor= tot abducţie).Abducţia: ducem membrele superioare in lateral si in sus in plan frontal. fie 25 . la nevoie mişcarea se poate face si cu cotul indoit. Cercetarea mobilităţii articulare (bilanţul articular) Articulaţia umărului Mobilitatea articulara se cercetează in primul rând prin mişcări active dirijate si apoi prin mişcări pasive. . .supinaţia: este mişcarea de rotatie prin care mâna ajunge cu palma in fata atunci când cotul este extins sau cu palma in sus cand cotul este indoit la 90 de grade. se ridica mâinile prin inainte pe rând sau împreuna. . la 90 de grade facem o mica oprire si intoarcem palmele cu fata in sus si continuam pana la 180 de grade. Mişcari in articulaţia umărului: . cu cotul indoit la 90 de grade . cu mina intinsa.Adductia: se executa revenind din abductie la pozitia de plecare. .genvalg (genunchi in X). Priza: prindem cu o mana antebraţul pacientului si cu cealaltă braţul deasupra cotului. putem intâlni persoane cu mobilitate rigida dar si persoane care pot ridica mâinile si peste 180 de grade. poziţia de plecare: 0 grade. Mişcările pasive arata întotdeauna o mobilitate mai mare decât cele active. . pozitia anatomica a membrului superior este cu palma in sus sau in fata si cu degetul mare spre lateral. persoanele rigide vor incerca sa încurbeze coloana pentru a ajunge cu membrul superior deasupra umerilor (vom nota cu – rigid. se poate depasi chiar trunchiul. pana la limita maxima a miscarii (activ: 30-35 grade.Flexia sau proiecţia braţului înainte: pacientul sta in picioare (sau şezând pe un scaun sau chiar culcat cu fata in sus).. se duce membrul bine întins din cot înapoi.rotaţia poate fi: interna. fie prin fata cu coatele intinse(usoara extensie si rotatie interna). La sfârşitul miscarii se poate face o uşoara presiune.Extensia sau proiecţia braţului înapoi: priza este aceeaşi ca si la flexie. la copii putem fixa umărul.circumducţia este insumarea tuturor celorlalte miscari. .genvar (picioare in O). Mobilitatea normala este de 180 de grade. când braţul ajunge la 90 grade facem o mica oprire după care continuam pana la verticala. pasiv cu tensiune puternica: 50 grade chiar 90 grade la copii). din cauza elementelor anatomice ale articulatiei(bureletul glenoidian. pentru a anihila tendinta de a se apleca putem fixa cu o mana umarul. cu + prea lax). pana la 90 de grade palmele vor sta cu fata in jos. cu palmele spre corp. cu membrele superioare întinse pe langa corp. externa. cu greu se ajunge la 140 de grade.

subscapularul si coraco-brahialul. este realizata de deltoid cu fascicolul spinos. in aceasta poziţie trunchiul împiedica o rotaţie interna maxima. muschii care realizeaza flexia sunt: marele pectoral. cu cotul indoit tot la 90 de grade pe orizontala (antebratul se mentine in plan orizontal). Pe lângă miscarea capului humeral se produce si o basculare a omoplatului. trapezul prin fascicolul transvers si muschiul marele dorsal. Daca rotam umarul cu bratul intins atingem 180 de grade. in sus avem rotatia externa si in jos avem rotatia interna. dorsalul mare. 90-150 de grade: muşchiul trapez si marele dintat. Cu bratul in abducţie la 90 de grade. deplasam antebratul in sus si in jos. cu o mana sprijinim cotul si cu cealalta prindem de antebraţ si-l ducem înăuntru si in afara si vedem gradele de rotaţie. romboid. In cazul abducţiei: primele 10 grade starterul e supraspinosul. marele dintat.prin spate. marele si micul pectoral. Putem cerceta rotaţia din doua poziţii: 1). cu coatele îndoite la 90 de grade si cu aplmele privind înăuntru (. Retropulsia sau adducţia posterioara: 30 de grade. Antepulsia sau adducţia anterioara: 140 de grade. muschii care realizeaza extensia sunt: romboidul.in plan sagital: flexia 180 de grade.aceasta este poziţia 0-zero). marele si micul rotund. indoind coatele (atunci miscarea se continua si cu o mica flexie si rotatie interna). cu cotul intins-se adauga si miscarile de pronatie si supinatie a antebraţului. participa marele pectoral. extensia sau retropulsia 45-50 de grade.in plan frontal: abducţia si adducţia. este realizata de muschiul deltoid. la rotaţia externa cu bratul orizontal avem o mobilitate mai mare. 150-180 de grade: toţi muschii abductori. muschiul subscapulr (care se intinde). Datele de mai sus reprezinta bilantul functional (articular). cu vârful in articulatia umarului. numit conul de circumducţie. dar in special trapezul. 2). Tot in plan frontal se realizeaza miscarea de rotatie: externa 90 de grade. permiţând o descriere concreta si completa a mobilitatii articulare. . dând posibilitatea urmăririi eficientei tratamentului si compararea gradelor de miscare in timpul tratamentului. in jurul celor trei axe: brtaul descrie in spatiu un trunchi de con neregulat. fiecare atingând circa 90 de grade. de supraspinos. prin fascicolul clavicular. Cu braţul in adducţie (pe lângă corp). . micul pectoral si marele dinţat. trapez si marele dorsal. In articulatia umarului miscarile se realizeaza in toate cele trei planuri: . cotul ramânând fix. pana la 90 de grade intra in acţiune si deltoidul. Mişcarea de circumducţie combina toate miscarile. miscarea de rotatie. marele rotund. interna: 95 de grade. in plan transversal (orizontal): antepulsia si retropulsia. 26 .Rotatia interna si externa a umarului: rotatia umarului se cerceteaza intotdeauna cu cotul idoit la 90 de grade. In cazul adducţiei: când coborârea este controlata.

). forma oaselor si a cartilajelor. acesta este cazul oaselor carpiene. ligamentele sunt foarte puternice dar scurte. osul este sferic. cotului si genunchiului. cu amplitudine mica a mişcării. cartilagiul periarticular favorizează mişcarea insa din punct de vedere biomecanic. capsulele au fibre scurte si mai solide. uneori sunt dispuse sub forma de evantai. in raport cu suprafaţa articulaţiei. va fi imobil. pot executa doar rotaţie). acesta este cazul articulaţiei cotului (osul radius: doar rotaţie) sau intre radius si cubitus (la fel. muşchii. Mai multe ligamente menţin aceasta articulaţie in cazul in care sunt structurate din tesuturi puternice cum este cazul articulaţiei coxofemurale (ligamentul iliofemural. pe cap. In alte cazuri. la centura. la ceafa. cum este cazul articulaţiilor costovertebrale si intercarpiene.In gimnastica medicala pe care o vom face dupa traumatisme ale umarului vom urmari obtinerea gesturilor fiziologice (mişcările de zi cu zi: ducerea mâinii la gura. el se poate învârti in jurul acestui punct in cele trei planuri fundamentale: frontal. Daca un os (sau orice corp) este fixat intr-un punct. nu este fixata pe articulaţie ci se cutează. In articulaţiile cu amplitudine mare a mişcării. oprind astfel mişcările de lateralitate si de rotaţie – ligamentele colaterale (încrucişate) ale genunchiului. îi rămân trei grade de mobilitate. cum este cazul articulaţiilor umărului. In articulaţiile strânse. la spate etc. ischiocapsular si pubocapsular). însemnătatea hotărâtoare pentru amplitudinea mişcării o au ţesuturile moi: capsula articulara. 27 . Daca este fixat in doua puncte: îşi menţine un singur grad de libertate. lungimea si elasticitatea ligamentelor si rezistenta tracţiunii muşchilor. Amplitudinea miscarii intr-o articulatie Limitarea mişcărilor depinde de particularităţile structurii articulaţiei si a ţesuturilor moi care înconjoară articulaţia. Daca este fixat in trei puncte necoliniare. In cazul articulaţiei scapulohumerale. Mişcarea in general se poate realiza intr-un lanţ cinematic deschis (ca in cazul articulaţiei umărului) ori poate fi un alt gen de mişcare intr-un lanţ cinematic închis (ca la articulaţia dintre coaste si stern ori dintre coaste si coloana). Gradele de libertate ale unei articulatii Putem avea trei grade de libertate. La articulaţiile cu amplitudine mare. ca de pilda la articulaţia genunchiului. ligamentele. capsula are fibre mai lungi. care limitează mişcările. sagital si transversal. Articulaţia umărului este o astfel de articulaţie. limitarea mişcării este făcuta de ligamente si tuberozităti. micşorând astfel amplitudinea miscarii.

Extensia cotului este realizata de un singur muşchi: tricepsul brahial. in funcţie de persoana). Biomecanica articulaţiei radio-cubitale Mişcări: pronaţia si supinaţia – singurele realizabile. muşchii nu sunt contractaţi si de aceea. ci sunt influenţate de ţesuturile moi ce înconjoară articulaţia si de forţele ce acţionează asupra părţilor articulate.humerus (osul braţului). la omul viu. Articulaţia cotului este o trohleoartroza deoarece humerusul prezintă o trohlee mare (structura anatomica de tip scripete. ce depind si de gradul de pregătire fizica si de antrenament. la copii si la femei poate apărea o extensie până la 15-20 de grade (este o hiperlaxitate normala sau anormala. Muşchii nu au doar efect limitativ asupra mişcărilor ci. cu degetul mare in afară.nu depind doar de forma articulaţiei. Asuplizare = mobilitate. lungul supinator si bicepsul brahial (care este principalul muşchi flexor). braţul pe lângă corp si palma spre înainte. împreuna cu capsula articulara. realizând mişcări de flexie-extensie. Muşchii flexori: muşchiul brahial anterior. La mişcarea pasiva. Exista variaţii in forţa si amplitudinea mişcării in raport cu tonusul muscular.cubitus sau ulna (latero-extern la antebraţ). Flexia activa poate fi la un unghi ceva mai mic (145 de grade) in cazul unei mase musculare mai mari. 28 .Elementele care frânează de fapt mişcarea sunt muşchii ce fixează articulaţiile. Particularităţile in mişcările articulare . mişcarea activa este de amplitudine mai mica decât cea pasiva. In repaus. Ea funcţionează pe o axa transversala si are un anumit grad de libertate. va avea o amplitudine mai mare. balama: doar flexie si extensie) pe care sunt articulate radius (extern) si cubitus (intern). . De pilda. . Poziţia zero este cu cotul întins (in extensie totala). la mişcarea de flexie a antebraţului pe braţ.ca direcţia si amplitudinea . in timp ce in flexia pasiva se poate ajunge si la 160 de grade la o mobilitate buna a cotului (adică atunci când nu mai apare opoziţia muşchiului contractat). ligamente si tendoane întăresc articulaţia. Biomecanica articulaţiei cotului Cotul este o articulaţie formata din trei oase lungi: . Articulaţia este menţinuta intr-o capsula articulara puternica întărita de doua ligamente: ligamentul lateral intern (cubital) si cel lateral extern (radial).radius (latero-extern) la antebraţ. muşchii flexori ai antebraţului si braţului in contracţie se îngroaşă si nu permit antebraţului sa se apropie de braţ. De aceea.

gimnastica artistică: in care esteticul este predominant. iar policele se roteşte înăuntru. . . aceste limite pot varia in funcţie de poziţionarea mâinii. Biomecanica articulaţiei pumnului Flexia palmara a pumnului trebuie sa fie de 85 de grade. daca ţinem braţul întins se adăuga rotaţia umărului care creste unghiul in mod fals si ne poate induce in eroare. Amplitudinea: supinaţie – 90 de grade si pronaţia – 85 de grade.al treilea metacarpian sau degetul medius). poate atinge maxim 90 de grade Muşchii supinatori: scurtul supinator (in jurul radiusului) si bicepsul (inserat pe tuberozitatea bicipitala). Muşchii: .abductori: abductorul policelui si scurtul extensor al policelui (sunt muşchi radiali).flexori: marele palmar. . Combinând cele patru mişcări realizăm circumducţia.gimnastica sportiva (se urmăreşte dezvoltarea performanţei intr-o anumită ramură sportivă).extensori: cubitalul posterior si cei doi muşchi radiali. poate atinge 85 de grade.Poziţia zero: cotul îndoit la 90 de grade. a vitezei. Adducţia – mişcarea mâinii înăuntru. policele priveşte in afara. Muşchii pronatori: pătratul pronator (înfăşurat in jurul extremităţii superioare a cubitusului. Extensia se realizează mai uşor si poate depăşi 85 de grade. poate fi mai mica sau egala cu 15 grade. Putem avea: . Poziţia de supinaţie: cu palma in sus. palma este in sus. Pronaţia si supinaţia: se cercetează cu cotul flexat la 90 de grade. Mişcările de abducţie si adducţie se măsoară de la axul mâinii (. micul palmar si cubitalul anterior. Abducţia – mişcarea mâinii in afara. poate ajunge până la 45 de grade. KINETOLOGIE Gimnastica in general urmăreşte întărirea sănătăţii omului. acţionând prin desfăşurarea cubitusului in raport cu radiusul – muşchiul se desfăşoară si osul se roteşte) si rotundul pronator inserat pe vârful radiusului.gimnastica medicală: pe primul plan este sănătatea. 29 . palm ape verticala..adductori: doi muşchi cubitali care încadrează apofiza stiloidă a cubitusului. . precum si coordonarea. a rezistenţei. . degetul mare in sus. Poziţia de pronaţie: cu palma in jos. Prin exerciţiu fizic aplicat sistematic se urmăreşte dezvoltarea forţei.

Se echilibrează procesele neurovegetative (sistemul nervos vag si simpatic).). creşte frecvenţa cardiacă şi se reglează ritmul prin reglarea conştientă a respiraţiei. respiraţia. Legile compensării Orice persoana care a suferit o pierdere somatica sau funcţionala este capabila sa se compenseze funcţional. Exista si o terapie ocupaţională care poate crea noi deprinderi printr-o reantrenare a organismului a organismului la diverse mişcări profesionale (ergoterapie). pentru refacerea capacităţii funcţionale (după accidente. aptitudinile si afecţiunile persoanei respective. Prin gimnastică se stimulează circulaţia. 2. 3. Revine întotdeauna in sarcina terapeutului si psihoterapia.Pentru fiecare gen de eficienţă/gimnastică se pot aplica diverse tipuri de exerciţii. in raport cu starea generala a pacientului. Primum non nocere (in primul rând sa nu faci . La copii se echilibrează procesele de creştere.mai . Principiile de baza ale kinetoterapiei 1. Gimnastica generala se va combina cu gimnastica respiratorie. Urmărim să ameliorăm funcţiile segmentului/segmentelor interesate si prevenirea instalării deprinderilor compensatorii vicioase (defectuoase). Precocitatea tratamentului Tratamentul se va începe imediat după cedarea complicaţiilor. Gradarea efortului Se va începe cu mişcări de încălzire si vom câştiga progresiv calitatea mişcării pana la limitele normale. Pentru ca procesul compensării sa fie posibil sistemul nervos central trebuie sa funcţioneze normal. In gimnastica la copii folosim jocurile si imitaţia mişcărilor. Scopul kinetoterapiei Urmărim să ameliorăm capacităţile generale de mişcare si marile funcţiuni (circulaţia. creşte troficitatea ţesuturilor. Efortul trebuie sa aibă o curba 30 . gimnastica generala se va face in raport cu vârsta. Foarte important: urmărim să stimulăm starea psihică. Compensarea este un proces continuu. Trebuie sa prevenim de la bun început fixarea unor compensări greşite. care trebuie antrenat. Etapele procesului de compensare vor fi progresive. traumatisme. Pentru a se favoriza dezvoltarea compensării pierderea funcţionala trebuie semnalata precoce.rău). se produce adaptarea funcţională a tuturor sistemelor din organism si in final se ajunge la stimularea refacerii organelor bolnave. Depăşirea nivelului funcţional de mişcare este cea mai mare greşeala in kinetoterapie (nu trebuie sa forţam). intervenţii chirurgicale etc. Mijloace de recuperare Recuperarea sănătăţii o facem după sechelele diverselor afecţiuni. metabolismul).

urmărind tonifierea muşchilor. rotaţii interne sau externe. trunchiul si umerii se rotesc si se flecteaza spre dreapta (respectiv stânga) cu tendinţa 31 . Receptorii sunt clasificaţi in trei categorii importante: . De exemplu. o data cu rotaţia capului. ligamentelor si periostului. forţa). articulaţiilor.se urmăreşte stimularea proprioceptorilor.proprii . combinate cu abducţiiadducţii. . când se fac exerciţii fie de relaxare fie de tonifiere. . vârsta (la copii si la tineri rezultatele sunt mai rapide decât la adulţi). gradul de deficienta fizica si eventual de natura intervenţiei chirurgicale care a avut loc anterior asupra pacientului. olfactiv. Principiul individualizării tratamentului . Tratamentul prin kinetoterapie este de obicei de durata. Trebuie actionat in spiritul eticii corecte fata de pacient. Kabat a observat ca majoritatea miscarilor cotidiene sunt facute in diagonala sau in spirala si ca pentru fiecare segment al corpului exista doua diagonale de mişcare. A conceput o schema de gimnastica reprezentata prin cate doua flexii. 4. Întreruperile de tratament inainte de recuperarea totala pot avea ca urmare întreruperea proceselor de vindecare iar in situaţii mai grave. forţa. gustativ). respectiv doua extensii pe diagonala dreapta-stânga. trebuie câştigata încrederea pacientului in tratamentul aplicat. care sunt esenţiale.culeg stimuli de la nivelul tendoanelor. 3) Jacobson – se fac preponderent exerciţii de relaxare. rezistenta si coordonare. 4) Kabat – se bazează pe tehnici de facilitare neuromusculare proprioceptive. Metode in kinetoterapie Metodele reprezintă un grup restrâns de exerciţii fizice care au un anumit scop. tactil. Durata tratamentului este condiţionata de: sexul pacientului (femeile recapăta mai uşor mobilitatea iar bărbaţii. auditiv. chiar un regres. In general nu trebuie depăşit elementul durere. Se urmăreşte creşterea calitativa de viteza. muşchilor. de personalitatea. 1) Bobath – se bazează pe o reacţie de redresare a capului sau corpului. psihicul si activitatea pacientului. se executa rotaţia capului spre stânga in hiperextensie lateral stânga si apoi la fel spre dreapta. 2) Watkins (Oxford) – urmăreşte creşterea forţei musculare prin exerciţii cu rezistenta progresiva.in funcţie de natura afecţiunii. grăbind răspunsul mecanismului neuromuscular.permanent ascendenta si sa urmărească nivelul calităţii mişcării.externi . Metoda Kabat . atât in cadrul unei şedinţe cât si de-a lungul întregii perioade de tratament.recepţionează stimulii din mediul extern (termic. Principiul continuării tratamentului până la recuperarea integrala. se foloseşte in nevrite. 5. daca a fost intervenţie chirurgicala. durere. vizual. de localizarea motorii. bineînţeles că există si excepţii. Un pacient neobişnuit cu gimnastica trebuie abordat cu răbdare si conştientizat de rolul acestui exerciţiu fizic.interni (viscerali) – culeg stimuli de la organele interne.

reumatism cronic. Bazele fiziopatologice ale kinetoterapiei Kinetoterapia poate fi atât profilactica cit si terapeutica. leziuni sinoviale de natura inflamatorie cu reactie lichidiana (apa la genunchi). leziuni ale tegumentelor si ale tesuturilor celulare subcutanate. bărbia. ce ţin de vârsta. rupturi ligamentare. LAXITATE ARTICULARA – mobilitate exagerata a articulaţiei – poate proveni din copilărie. fie posttraumatice fie postreumatismale cronice. Acest deficit poate însemna o pierdere a stabilităţii sau a gradului de mobilitate a corpului. calcifiere. inflamaţii. leziuni capsulo-ligamentare posttraumatice cu inflamaţii. leziuni aponevrotice (retracţii ale aponevrozelor ce limiteaza sau blocheaza mobilizarea unui segment (ca de ex. in astfel de situaţii se face kineto pasiva foarte blânda si numai după aceea mişcari active. leziuni musculo-tendinoase cu diverse cauze: ruptura. vine de sus in jos. Categorii de afecţiuni tratate prin kinetoterapie: A) REDORI – limitări patologice ale miscarii/mobilitatii intr-o articulatie Redorile congenitale grave se tratează prin interventie chirurgicala. Redorile usoare se pot trata prin kinetoterapie. cu privirea îndreptata in jos. 6). arsuri de gradul 2 sau 3. ligamentele sunt prea laxe . La cea terapeutica trebuie determinat deficitul după caracterul afecţiunii la nivelul articulaţiei. cicatrici ce limitează mişcarea (scleroza reumatismala cronica). fibrele se subtiaza si chiar se imputineaza prin procese metabolice deficitare (scade sinteza de ADN si ARN si consumul de O2). după ce a depăşit linia mediana. leziuni cartilaginoase si osoase in caz de traumatisme majore.de a cobori spre sold. procese de retracţie si adaptare după traumatisme cu imobilizare prelungita. ANCHILOZE – fibroase sau osoase. 4). B). elongaţii tendinoase (entorse). afecţiuni cartilaginoase. osteofite (ciocuri). infiltraţii hematoase sau sangvine (vânătăi). C). genvar (cracanat).. leziuni posttraumatice. 5). hipotomie musculara si cartilaginoasa. tulburări endocrine sau vasculare. scleroza. boala Dupuytren = retractia aponevrozei palmare). ostificari. 2). 7). de multe ori au cauze genetice. Stările patologice ale muşchiului Atrofie musculara – apare după imobilizări in aparat gipsat. putand fi remediata prin kinetoterapie 32 . Acelaşi lucru se poate face si cu trunchiul. calcifieri. Redorile dobândite sunt de mai multe categorii: 1). 3). Are caracter reversibil.genvalg (picioarele in X). reflexe locale patologice. al muşchiului sau al complexului nerv-muşchi. hematom. mişcarea se limitează datorita contracturii musculare si retractiei aponevrotice. articulatiile se dau peste cap (unghiul este mai mare decat cel fiziologic).

scăzând doar forţa sa in timp ce la distrofie atât funcţionalitatea cât si inervaţia sunt anormale iar coordonarea este afectata. Armonia cu privire la proportiile dintre diferitele parti ale corpului si pozitia acestora trebuie sa fie in raport cu varsta si sexul. glucide. Distrofia mai este definita in termeni populari si ca “topirea muşchiului”. In timpul pubertatii. O postura corecta in perioada de creştere a organismului este foarte importanta pentru dezvoltarea sa ulterioara. până la exerciţii cu rezistenta. nu inlatura complet. de aceea trebuie sa fim foarte atenti la atitudinea corecta a copiilor/tinerilor. greutatea si armonia corpului. Ea apare ca urmare a cultivarii voluntare a muşchiului prin exerciţiu fizic sau efort fizic sistematic. in zona respectiva va apare o gibozitate. Omul creste staturala in primele trei luni dupa nastere. Perturbaţii ale mersului . tuberculoza osoasa la cifoza (morbul lui Pott). consum de miere. perioada de pubertate reprezinta ultimul puseu de creştere si defineşte practic in linii mari statura individului (la fete: mai devreme decât la baieti). in aceasta situatie este obligatorie verificarea existentei unei rotaţii vertebrale – pacientul este pus sa se aplece mult in fata din poziţia in picioare. singurul mijloc de recuperare sunt exerciţiile active cu un program încărcat progresiv.coloana vertebrala perpendiculara pe bazinul inclinat determina o scolioza lombara pe partea piciorului afectat pentru a determina o corectie pe bazin. 33 . stările patologice: rahitismul duce la cifoscolioze. intre 6-7 ani si la inceputul pubertatii. La atrofie. adeseori genetice. Ea apare prin acumulare de acid piruvic (o fractiune a acidului lactic) in muşchi si se combate prin repaus. reumatismul la necroza. zona geografica. daca exista vreo rotatie de vertebre. In dezvoltarea fizica se apreciaza statura(inaltimea). are caracter ireversibil. Factorii care influenţează postura coloanei vertebrale sunt: ereditatea. dupa incheierea perioadei de crestere aceste deficiente nu mai pot fi remediate total. Hipertrofia nu este o stare patologica a muşchiului. Febra musculara este o stare de oboseala musculara in urma unui efort fizic intens si continuu depus de muşchi neantrenaţi. Mersul si deficientele de mers Postura corecta a corpului se realizează prin echilibru static si dinamic in jurul axei principale a corpului. funcţionalitatea muşchiului este normala. creşterea in inaltime este de 1-15 cm/an.Distrofia musculara – „topirea” musculaturii.asimetrii nesemnificative in lungimile membrelor inferioare ceea ce duce îndeobşte la o inclinare a bazinului. Este si perioada optima de remediere a deficientelor staturale. . magneziu. apare datorita unor boli degenerative. axa care trece prin C7 si prin centrul poligonului de sprijin dintre tălpi. calciu. Se poate doar stopa. masaj. In cazul unor muşchi ai spatelui cu forţa redusa pot apărea diverse deviaţii ale coloanei vertebrale.

4 cm 178.4 cm 168. lipide – 25-30% (sunt recomandate lipidele de natura vegetala. Creşterea insuficienta in inaltime se numeşte nanism.5-164. La adulţi. In cifoza dorsala se executa exercitii de extensie pe spate insa acestea pot accentua lordoza si atunci trebuie intarita foarte bine musculatura abdomenului prin flexia trunchiului in fata din asezat sau din picioare iar din culcat ridicarea membrelor inferioare sau a trunchiului pâna la 90 de grade. .5-174 cm Bineînţeles ca exista întotdeauna si excepţii: extremele – statura foarte mica si statura foarte înalta. Statura si cauzele deficientelor de inaltime Exista trei tipuri de statura: longilina (peste 185 cm la barbati si 160 la femei). Greutatea corpului depinde de o serie întreaga de factori (ereditari. Cauzele deficientelor de inaltime pot fi de natura endocrina: dereglarea glandei hipofize. brevilina (150. 205 proteine si 10% minerale. In cazul ideal teoretic. geografici.5-154.4 cm 164. Mai mult de 15% ţesut adipos reprezintă exces de grăsime.la barbati: inaltimea exprimata in cm –(minus) 100. etc.5-185 cm Femei 147. 150).la femei: inaltimea exprimata in cm – (minus) 105. curbura scoliotica se accentueaza si se ajunge la o încetinire a creşterii. 34 . mono. STATURA Mica Medie Înalta Bărbaţi 157. se manifesta prin cresterea anumitor extremitati ale corpului (nas. in general 30 % sau chiar mai mult reprezinta stratul adipos/grăsimea. mediolina (170.si polisaturate) si proteine –15-25% (aminoacizi esenţiali pe care organismul nostru nu-i poate produce-sintetiza). In caz contrar. In realitate.5-178.4 cm 154. Greutatea Organismul uman este compus din: 65-70% apa. climatici etc). de la 7 ani. procentul de masa musculara activa trebuie sa fie de 8590% iar cel de tesut adipos de 10-15%. In alimentaţie trebuie păstrata o proporţie echilibrata intre glucide (zaharuri si făinoase) – 50-55%. principala responsabila pentru inaltimea omului.) peste limitele normale si se numeşte acromegalie.5-168.Scoliozele trebuie depistate cât mai devreme iar gimnastica inceputa cit mai devreme. Cresterea exagerata in inaltime este denumita gigantism la copii. 140). urechi. Greutatea ideala a corpului se determina astfel: .

in acest caz se va pune accentul pe exerciţii de elongaţie.. iar braţul drept îl ridicam lateral cu palma in fata.Din punct de vedere al obezităţii ce depaseste cu 5 kg greutatea ideala . Programul se va încheia când pulsul si respiraţia au revenit la normal. iar la exerciţiile cu rotirea coloanei vertebrale se va lucra cu foarte mare grija. partea fundamentala: se introduc exerciţii cu grad de complexitate maxim. cu palma drept in sus. insistându-se pe exerciţii de respiraţie astfel încât organismul sa revină uşor la normal. din aceasta poziţie .hiperextensie pe spate. Exemple de exerciţii pentru scolioza in C (spre stânga) . vom face apoi rotaţii pe spate cu mâinile fie in aceeaşi poziţie fie in forma de U.ridicam mana cu umărul lăsat si piciorul opus. cifoze sau lordoze patologice (accentuarea curburilor anatomice) sau cifoscolioze. un rol important îl vor juca in prima parte exerciţiile de respiraţie. La prima întâlnire cu pacientul. Terapeutul va evalua pacientul si va urmări amplitudinea mişcărilor. in general doar mişcări active. la fete sunt mai frecvente lordozele. partea introductiva: se încălzesc treptat muşchii si articulaţiile si se adaptează progresiv organismul la efort. mai coborât. se pot folosi si gantere uşoare.mişcări de rotaţie cu tensiuni pe punctul maxim de rotaţie. după care relaxam musculatura. 1). .tendinţe de ingrasare. cu picioarele uşor depărtate facem tensiuni pe spate. starea generala si evoluţia pacientului.exerciţii in patru labe: ex. concav: stânga): . mai rar si pasive. Programul de gimnastica va cuprinde exerciţii cu acţiune asimetrica. Gimnastica pentru afecţiunile coloanei vertebrale Putem avea scolioze (in C sau in S). prin care sa fie mobilizate si solicitate toate articulaţiile si toate grupele de muşchi. .gimnastica la inele inegale. + 15 kg – obezitate de gradul II etc. partea finala: exerciţiile revin la un ritm mai lent.cu mâinile la ceafa. . 35 . îl ridicam in sus. o parte fundamentala si o parte de încheiere. necesare pentru recuperarea afecţiunii respective. cu cotul stâng cat mai sus si cotul drept pe spate si coborât: se vor face cate doua tensiuni puternice. capul îl ţinem in uşoara extensie. . convex: dreapta. Întocmirea unui program de gimnastica Un program de gimnastica trebuie sa cuprindă trei părţi: o parte introductiva (încălzire). 3). + 10 kg – obezitate de gradul I. Scolioza poate fi complicata prin apariţia unei rotaţii de vertebre (de obicei in zona dorsala ori lombara). ne deplasam spre dreapta (aducem umărul lăsat in fata).(umărul stâng este mai coborât. terapeutul trebuie sa-i afle motivaţia si sa întocmească o schema de tratament.braţul stâng. 2).

36 . + gimnastica abdominala.cu un baston la ceafa: răsuciri cu umărul drept in fata. Se continua cu mişcări de crawl cu labele picioarelor. . Daca degetele sunt cianotice. 10 ori. unde prin stimularea circulaţiei in membrele inferioare se stimulează circulaţia in întregul organism. ale musculaturii feselor si membrelor inferioare.controlul respiraţiei: inspiraţie in doi timpi si expiraţie in patru timpi – in raport cu condiţia fizica. progresiv ca distanta si ritm. se poate executa flexia genunchiului pe abdomen. membrul gipsat se tine mai sus decât restul corpului pentru a favoriza circulaţia de întoarcere. Se executa exerciţii generale. cu genunchiul apăsând pe abdomen. Fiecare set de exerciţii se repeta de cca. Se încheie printr-un set de exerciţii de respiraţie profunda si foarte lenta. De aceea. Se executa apoi mişcări de flexie-extensie a genunchiului.mersul pe jos. Contracţia muşchilor stimulează circulaţia sângelui si a limfei. trunchiului (înclinări laterale. Un alt set de mişcări ce pot fi executate sunt mişcări alternative ale membrelor inferioare cu mişcări de flexie-extensie ample. Daca pacientul reacţionează bine. înseamnă ca circulaţia de întoarcere este deficitara.exerciţii din poziţie ventrala (pe burta): ridicam mana stânga . creste forţa muşchiului si o menţine la un nivel optim. pentru ameliorarea circulaţiei periferice. . Schema de gimnastica in cazul aparatului gipsat pe torace Programul începe cu exerciţii de respiraţii lente in poziţiile cele mai comode pentru pacient. extensii si flexii). Inspiraţia va fi profunda. frecventa exerciţiilor va creste progresiv. . fractura de humerus in treimea medie nu doare. concomitent cu mişcările de respiraţie. Pot urma apoi mişcări de tip foarfecă pe orizontala a membrelor inferioare. braţelor.scurt program pentru tot corpul: mişcări ale capului. in ritm din ce in ce mai rapid. Schema de gimnastica in cazul fracturilor de humerus Un element important de interes in astfel de cazuri este existenta durerii. mişcări de abducţie a membrelor inferioare cu genunchii îndoiţi (mişcări lente) contracţii pasive ale musculaturii antebraţului si mâinii. cu abdomenul supt puternic iar expiraţia va fi urmata de relaxarea abdomenului. la început ample si lente apoi mărunte si rapide. In general.alergări pe loc 1-5 minute sub diverse forme. fără deplasarea membrului gipsat. Mişcarea izometrica – mişcarea sau contracţia fără deplasare. Mişcarea izotonica – mişcarea cu deplasare. ridicarea alternativa a membrelor inferioare. Daca insa pacientul acuza dureri. acesta este un semnal ca exista probleme. mişcarea de rotaţie rapida a labei piciorului. Elemente de gimnastica pentru abdomen . la fracturi.. Pe măsura creşterii numărului de şedinţe.piciorul drept. .

.exerciţii din toate cele patru membre.. 37 . .din poziţia culcat pe spate: aducerea genunchilor la piept urmata de întinderea lor. bicicleta. cercuri.se intercalează un minut de alergare cu respiraţii profunde. crawl. lumânarea.exerciţii de echilibru: cumpăna. . foarfeca.din poziţia culcat lateral se ridica concomitent piciorul si braţul opus. .

Profunzimea manevrei depinde de elementul asupra căruia se acţionează. Pentru leziuni vechi. acest tip de masaj are indicaţii in afecţiunile in care medicina alopată indica infiltraţii cu corticoizi. se opreşte imediat masajul pentru a nu provoca o reacţie tendinostala. se măreşte timpul aplicaţiei la 5-10 minute.MTP MTP se adresează manifestărilor posttraumatice ale aparatului musculo-tendinos si capsulo-ligamentar. de sediul acestei afecţiuni si implicit de tipul de manevre ce urmează a fi aplicate. Daca se fac si mişcări active. entorsa recenta de gr 1.V. tenosinovite. Afecţiunile pentru care se aplica aceasta tehnica de masaj sunt: entorse mai vechi ale articulaţiei tibiotarsiene. Tehnica de execuţie Practic. la tratarea unei tenosinovite de pilda. calcifieri periarticulare. trebuie cunoscut cu precizie sediul leziunii. TEHNICI SPECIALE DE MASAJ Masajul Transversal Profund (Cyriax) . Pentru o aplicare corecta. Daca in timpul tratamentului durerea se intensifica. In general. artropatie gutoasa. etc. pacientul executa o tensiune a tendonului prin încordarea muşchiului. Astfel. la locul unei dureri stagnează anumite substanţe chimice ce întreţin durerea iar prin hiperemia locala provocata de masaj. Presiunea se aplica perpendicular pe sediul leziunii si se executa mişcări in toate sensurile. El are efecte antalgice si de rearmonizare funcţionala. aderentele nu se vor mai reconstitui. Posturarea pacientului este in funcţie de afecţiunea care trebuie tratata. Pentru leziuni recente se începe cu efleuraj (5-10 minute) si apoi masaj Cyriax (3 minute). Se urmăreşte reacţia pacientului întrucât de obicei. De obicei. cu o amplitudine suficient de mare pentru a mobiliza structura masata. In timpul tratamentului pot apărea fluctuaţii ale sindromului dureros. bursite. Acest tip de tratament nu se face zilnic. traumatisme musculare (lovituri. capsulite retractile reci. 38 . aceste substanţe sunt îndepărtate. se efectuează o fricţiune punctiforma cu pulpa indexului peste care se suprapune mediusul pentru augmentarea forţei. Timpul de execuţie este variabil. El este totodată util pentru ruperea aderentelor posttraumatice.). durerea locala va creste in primele minute (2-3 minute) după care va disparea progresiv. Contraindicaţii: artrite septice (inflamarea unei articulaţii din cauza unei infecţii microbiene). sechele postentorsa. tendinite.

daca acest 39 . .dirijează limfa colectată din capilare spre nucleele ganglionare.Masajul de drenaj limfatic manual (după Leduc – şcoala franceza) Acest tip de masaj se executa in trei etape succesive: . 2) Drenajul de apel . in aval de regiunea tratata. spre regiunea pe care dorim s-o drenam. Stimularea colectorilor începe de la rădăcina membrelor (după ce stimulam mai întâi nucleele ganglionare) si mâinile se deplasează odată..se executa asupra vaselor colectoare si de evacuare a limfei. . lente si de intensitate medie. Mişcările trebuie sa se execute foarte lent. Contactul dintre mâna maseurului si corpul pacientului începe întotdeauna proximal si se termina distal. Poziţia mâinilor: degetele sunt perpendiculare pe vasele limfatice. Drenajul se face in scopul evacuării limfei lor prin presiuni repetate. de 4-5 ori in acelaşi loc si din aproape in aproape. Tehnica de execuţie: Mişcarea mâinii relaxate urmează mişcarea de circumducţie a umărului. Poziţia mâinilor: mâinile vor cuprinde in brăţara zona edematizată (umflata) in totalitatea sa. din aproape in aproape. 1) Drenajul ganglionilor limfatici Ganglionii pot face acumulări de limfa si pot avea mărimea variind intre cea a unui bob de orez până la cea a unei măsline.drenajul de apel (drenajul colectorilor limfatici).drenajul de resorbţie. presiunea exercitata in cursul manevrei începe distal si se termina proximal. adică trebuie sa rămână foarte uşoara. Daca avem un edem mare el trebuie fragmentat in decursul manevrei de resorbţie. aceasta manevra se repeta de 5-10 ori pe fiecare nucleu ganglionar. adică el va fi drenat progresiv. fiind orientata spre colectori.drenajul ganglionilor limfatici. Tehnica de execuţie Mana relaxata urmează mişcările induse de circumducţia umărului. Edemul periferic invadează ţesuturile situate intre derma si fascia musculara. progresiv. Lichidul excedentar din spaţiul interstiţial este progresiv împins spre capilarele limfatice prin care limfa va fi condusa încet spre colectori. in scopul de a le stimula in timpul presiunii. 3) Drenajul de resorbţie se realizează doar daca avem edem. Drenajul de resorbţie se realizează la nivelul zonelor infiltrate si are rolul de a dirija lichidul interstiţial spre capilare si apoi spre vasele colectoare. Are drept scop golirea colectorilor prin realizarea unei „aspiraţii” la nivelul regiunii pe care dorim s-o drenăm. Rolul vaselor colectoare: . in ritm aproximativ de 3 manevre la 10 sec. Presiunea are in vedere stimularea limfaticelor superficiale hipodermice. Mana este culcata pe nucleele ganglionare. astfel ca presiunea degetelor trebuie resimţita la nivelul subcutanatului. degetele apasă perpendicular prin presiuni moderate: 2-3 mişcări la fiecare 10 secunde.

tratarea leziunilor cutanate: drenajul limfatic manual al pielii si al ţesuturilor subcutanate accelerează procesul de regenerare. a doua falanga a indexului. O data atinsa aceasta limita.procese infecţioase grave. insa fara ca degetele sa alunece cumva pe piele. relaxarea permite capilarelor sa se umple din nou.in perioada pre. Prin excitaţii bine dozate ale sistemului neuro-vegetativ se obţin efecte antalgice in durerile provocate de ulcer gastric. moment in care capilarele îşi regăsesc calibrul iniţial. daca presiunea propulsează limfa din capilare spre colectori. manevrele se dezvolta in forma de stea. . Plecând de la punctul tratat. Manevrele trebuie sa fie lente. se bazează pe declanşarea efectelor reflexogene plecând cu manevre efectuate asupra anumitor puncte ale periostului. accese inflamatorii de origine reumatica si chiar osteoporoza. Presiunea este orientata spre colectori.si post-operatorie a inserţiilor de grefe cutanate. . pulpa degetului 2 si/sau 3. Masajul periostal . Contraindicaţii: .in faza iniţiala a tratamentului tuturor formelor de edem de origine venoasa. Vogler) Tehnica lui Vogler. Presiunile si relaxările repetate vor avea o intensitate care creste pana când atinge limita suportabilului. faza cea mai importanta a manevrei este relaxarea presiunii.tratarea tulburărilor trofice cauzate de insuficiente arteriale sau venoase. Drenajul limfatic are de asemenea un efect relaxant. Tehnica manuala Este punctuala. înlăturând ţesutul superficial pana la limita zona masate. Indicaţii: Drenajul limfatic manual este indicat in: . pulpa degetului mare. Se realizează presiuni punctuale ritmice pe suprafeţele osoase accesibile. acţionându-se cu: articulaţia interfalangiana proximala a degetelor 2 sau 3. colici hepatice sau nefritice. . făcută publică începând cu 1953.recidive metastazice.lucru nu este posibil. manevrele descriu mişcări circulare 40 . .consta in stimularea unor zone periostale punctiforme si poate influenta zone reflexogene aflate la distanta. Succesiunea manevrelor: 3 mişcări la 10 secunde.in tratarea proceselor inflamatorii cu conţinut mare de proteine. cardiaca sau limfatica. trebuie sa cuprindem total fragmentul de edem pe care dorim sa-l drenam. Masajul periostal (dupa dr. cu excepţia edemului elefantiazic congenital (unde un avem cai limfatice si deci nu avem ce stimula). pulpa degetului 2 întărita de 3. . ritmul lent al manevrei asociat cu blândeţea execuţiei contribuind la relaxarea fizică si psihica a pacientului.

Produce iniţial o vasoconstricţie (contractarea vaselor de sânge). Masajul cu gheaţă Este un masaj antiinflamator si decongestiv. periartrite sau spasmicitate neurologica (se executa pe musculatura antagonista). vertebroterapie) se ocupa cu rearanjarea articulatiilor interapofizare si intervertebrale. eficient după traumatisme. Chiropractica (chiropraxie.pe articulaţia condrosternala in anghina pectorala. In felul acesta pot fi tratate. Consta in fricţiuni locale sau regionale cu un cub de gheata (pahar) timp de 5-10 minute. întotdeauna in locul dureros. mai multe puncte dureroase. 41 .foarte lente.pe articulaţiile interapofizare din paravertebral lateral (nu se fac presiuni pe apofizele spinoase nici la bolta craniana. hernii de disc. La finalul acestei părţi se va face un masaj al ţesutului subiacent. La apariţia hipereremiei intense. in contracturi sau chiar rupturi musculare. se caută sediul durerii si se apasă pe punctul de durere maxima. cu o presiune ce se va diminua uşor pana la simplul contact. mai puternic decât medicaţia antiinflamatorie clasica. se opreşte tratamentul. in torticolis recent (foarte eficient). apoi o vasodilataţie cu efecte trofice si analgezice locale. şedinţa poate dura intre 20 si 30 minute. in funcţie de necesităţi. Puncte de electie: . Se poate executa de câteva ori de zi. alternativ. ce au in vedere mobilizarea părţilor moi vecine. . in genul presiunilor alunecânde. nici pe rotula sau pe clavicula). Este un masaj profund care presează direct periostul. In funcţie de durere. profunde. efectuând o fricţiune in stea si tratând mai multe puncte alternativ.

Următoarea pauza trebuie sa fie de minimum o săptămâna pentru a nu permite organismului sa se dezobişnuiască sa funcţioneze in regim normal. La metoda masajului fără contact se recurge in cazurile in care pacientul simte o stare de oboseala. iar cel care aplica metoda nu l-a putut stabili. In fazele iniţiale procedurile se însuşesc ca îndemânare si dexteritate de mişcare a mâinii. pana la atingerea unui nivel de execuţie ritmic si corect. Masajul bioenergetic după Djuna Davitaşvili (. cu stările date de tensionările nervoase. o proasta dispoziţie sufleteasca care de multe poate fi in conexiune cu stările atmosferice. se pot face şedinţe profilactice care tratează îmbolnăvirile renale. Numărul si durata şedinţelor depind de caracterul si diagnosticul îmbolnăvirii. Nu încercaţi niciodată sa trataţi îmbolnăvirile grave. doar in cazuri excepţionale. Pentru şedinţele la copii se recomanda ca acestea sa fie efectuate in timpul somnului. Mâinile trebuie sa fie învăţate sa nu capete niciodată o poziţie încordata. Doar după ce simţiţi ca aţi ajuns la un oarecare automatism si aţi căpătat siguranţa gesturilor puteţi trece la desfăşurarea şedinţelor. Şedinţele profilactice trebuie sa se desfăşoare pe parcursul unei săptămâni. pentru ele. după care urmează repetarea şedinţelor timp de încă o săptămâna. Nu se vor face şedinţe cu femei însărcinate. sa nu începem sa ne ocupam de recuperarea sau tratarea unor deficiente asupra cărora nu avem certitudini. dar aceasta sub o stricta supraveghere medicala. line. nu se va încerca nici un fel de acţionare a organismului bolnav. Executarea procedurilor generale se va face cu mişcări uşoare. prin efectuarea unui antrenament sistematic de exersare a lor duce la rezultate remarcabile. ci prin executarea corecta a unor manipulări ale mâinilor pe parcursul unei durate determinate de timp – şedinţa. Daca nu se cunoaşte diagnosticul exact. Studiul masajului fără contact trebuie început cu învăţarea si exersarea primelor proceduri generale profilactice. cu furtunile magnetice.VI. Mişcarea va fi 42 . mai ales in fazele de acutizare. tratamentul se va repeta.„Masajul fără contact”) Înainte de a începe descrierea si metodele de aplicare ale masajului fără contact trebuie sa reţinem ca bolile nu se vindeca printr-un magnetism deosebit al mâinii. Acestea trebuie executate cu răbdare si perseverenta. stres sau in alte situaţii similare. însuşirea si învăţarea lor atenta. cu pauza de o zi. In caz de necesitate.

Mâinile se ţin lejer. Aceasta mişcare trebuie însuşita temeinic. chiar printr-o sugestionare verbala şoptita. mai ales in etapele de învăţare. uneori chiar înţepături în vârful degetelor. insa fiecare persoana si le va însuşi in maniera proprie. cu degetele intr-o uşoară flexie. Ţineţi mana cu palma întoarsă in aşa fel încât ea sa fie deschisa si îndreptata spre corpul pacientului. Printr-o mişcare lenta maseurul va simţi în mâini o senzaţie de căldură. atât ca durată de timp cât şi ca rapiditate si ca rezultat al acţionărilor sale. destul de extenuant. Va puteţi imagina situaţia ca si cum aceste 43 . ca ii produce o reala senzaţie de uşurare prin îmbunătăţirea stării generale de sănătate o sa puteţi trece la şedinţe care sa fie îndreptate direcţionat către anumite organe. intr-un tempo constant. fără a mai conştientiza mişcările pe care le faceţi. sa nu mai necesite nici un fel de încordare mentală specială. cu atât începeţi sa simţiţi legătura cu pacientul. se executa o uşoara răsucire si palmele încep sa alunece din nou in jos. datorită experienţei. In mod practic procedurile sunt accesibile tuturor. este corecta. apoi in sens invers de jos in sus. plutitoare a mâinilor de-a lungul corpului pacientului. Începeţi executarea unei mişcări line. Cu cat o exersaţi mai mult si devine un automatism. constructiv. la început de sus in jos (podul palmei îndreptat in jos). Faceţi efortul de a va concentra asupra vârfurilor degetelor si printr-un susţinut efort interior încercaţi sa va sugeraţi ca va îndreptaţi energiile către ele. si pacient. insa acest efort va fi răsplătit atunci când veţi aduce satisfacţii si sănătate dumneavoastră si celor din jur. in care o sa începeţi sa simţiţi in mod evident legătura dintre dvs. După ce învăţaţi si executaţi foarte corect aceste proceduri puteţi trece la şedinţe de durată. Principalele proceduri Maseurul acţionează in timpul şedinţei asupra biocâmpului pacientului având mâinile la o distanţă de 5-10 cm de corpul sau capul pacientului. Nu încercaţi sa executaţi procedurile care vor fi descrise dintr-o data. ca va putea fi resimţita de pacient. Doar după ce sunteţi convins ca acţiunea executata de dvs.continua. dar prin concentrarea care se face asupra lor ele nu pot fi nici total destinse. fără nici o încordare voită. Fixaţi atenţia asupra vârfurilor degetelor dvs si doriţi-vă intens. sa iradiaţi forţă şi bine. căci numai aşa se poate atinge efectul scontat al acţiunii întreprinse. De aceea trebuie sa aveţi multa răbdare si sa depuneţi sârguinţa de la bun început. ritmice si continue pe o durat a de 10-15 minute. lent. Cu timpul. Puteţi începe antrenamentele si pe propria persoana. Deasupra capului pacientului mâinile aproape ating (distanta dintre ele ajunge la aproape 2-3 cm). învăţarea metodei presupune un efort constant. ea fiind baza de pornire pentru toate procedurile ulterioare. Pana la obţinerea unui automatism deplin in executarea acestor proceduri nu lăsaţi ca atenţia sa va fie distrasa de la acţiunea pe care o executaţi. Faceţi ca mişcările dvs. Pentru început este suficient daca pacientul va simţi căldura mâinii dvs. Perfecţionaţi-vă in timp. ca ele să devină automate. maseurul va începe sa perceapă diferite stări de iradiere a corpului pacientului pe diferite puncte si va învăţa sa descifreze informaţia pe care organismul uman o transmite in mediul înconjurător.

maseurul reduce starea de oboseala a pacientului. Decizia care se va lua privind poziţia pacientului va fi luata de masor in funcţie de mai mulţi factori: boala pe care o tratează. In timpul masajului fără contact pacientul poate adopta trei poziţii.mişcări le-aţi executa in apa. degetele sunt uşor îndoite. este o procedura in care nu exista un contact fizic strict intre maseur si pacient. Locul si poziţia terapeutului sunt determinate de procedura aplicata – in fata. ca intr-un fel de poziţie „pe loc repaus”. Antrenamentul acestei mişcări se va face temeinic. daca şedinţa se executa corect. mărind capacitatea de lucru a organismului pacientului. Prin simpla lor executare.proceduri descrise mai sus poarta denumirea comuna de mişcări de difuzare a energiei si stau la baza metodei profilactice. dispoziţia sufleteasca a pacientului etc. Pentru poziţia culcat nu se dau indicaţii speciale dar este absolut obligatoriu ca pacientul sa caute sa găsească o poziţie optima in care sa evite orice fel de încordare si care sa-i dea starea de relaxare. apa opune o anumita rezistenta. organismul pacientului este deja pregătit pentru recepţionarea şedinţei de tratament propriu-zis. Acest proceduri ridica tonusul general. se face o reglare a tensiunii arteriale. cu gesturi de alunecare lina. se îmbunătăţeşte regimul de somn. dar se creează legătura dintre cei doi. Când poziţia aleasa pentru pacient va fi in picioare. Cele doua mişcări . se îmbunătăţeşte radical starea generala a pacientului. 44 . acesta va sta relaxat. Si aceste mişcări se efectuează atât in fata cat si in spatele persoanei supuse tratamentului. la o distanta de corp de 10-12 cm. De regula. in spatele sau in lateral de pacient. orice ora aleasa va fi buna. in acelaşi timp dând si senzaţia de elasticitate a mişcării. dar nepermiţând o deviere brusca de la traseul propus. la care se executa mişcarea de modificare a direcţiei. se parcurge traseul până in regiunea lombara (şalelor). şezând sau culcat. Începând de la creştetul pacientului. Difuzarea energiei este o parte componenta a fiecărei şedinţe de tratament. in picioare. înapoi către creştetul pacientului. Alta procedura pe care trebuie s-o exersaţi foarte bine si cu care se face deschiderea şedinţei de interacţionare este cea sub forma de „intersecţii” – „ochiuri”. întrucât execuţia corecta si eficienta a acestei proceduri va determina desfăşurarea în continuare a şedinţei. Mâinile intr-o stare de relativa relaxare sunt îndreptate cu vârful degetelor către pacient. cu mâinile lăsate pe lângă corp. efectuata corect si cu răbdare. Nu exista o ora speciala la care se recomanda executarea şedinţelor. particularităţile individuale ale pacientului. Mişcările se vor executa atât pe partea din fata cat si pe cea din spate a pacientului. prin mişcări de intersectare (petrecere a mâinilor una deasupra alteia). cu palmele îndreptate in sus. In poziţia şezând mâinile pacientului vor fi relaxate. după executarea acestor proceduri. continuându-se dea lungul corpului până in partea inferioara a bustului. pe scurt. aşezate pe genunchi. prin aceasta procedura se începe şedinţa. Execuţia acestor mişcări se începe pe deasupra capului pacientului.

făcându-se mişcări de apropiere ai de depărtare de locul bolnav. întrerup intr-un mod lent. A timusului. ca si cum ar întinde un fir nevăzut pana la o distanta de 3-5 cm. înţepături. mişcarea începe sa se execute de la nivelul plexului solar pana in dreptul bărbiei. şedinţa se repeta continuu pe o perioada de 5-10 minute. prin aceste mişcări se cuplează organismul pacientului la legătura cu terapeutul si îl aduce intr-o stare de receptivitate activa. degetele sunt îndepărtate de locul in care se aplica procedura pana la o distanta de 7-10 cm si se face o mişcare fina de scuturare a lor. Mişcările de presare . palmele sunt îndreptate in jos. perpendicular fata de o anumita porţiune a corpului. Mişcarea de pompare – se executa cu ambele mâini aduse in partea din fata a corpului pacientului. La terminarea şedinţei prin masaj fără contact este obligatorie executarea unui masaj de contact a cutiei toracice si a părţii superioare a spatelui. palmele terapeutului se apropie si se îndepărtează intr-o mişcare de îmbinare si dezbinare. podul palmei se îndreaptă in jos. Durata de executare a fiecărei proceduri va fi de 2-3 minute. mişcările de difuzare a energiei. se executa mişcări line de îndepărtare si apropiere a mâinilor cu amplitudine de 5-7 cm. cu degetele îndreptate spre pacient. trecând la nivelul umerilor pacientului. ele stimulează activitatea inimii. in plan perpendicular. durata medie a unei şedinţe este de 10-15 minute. Mişcarea de extracţie este o mişcare circulara cu degetele in jurul locului bolnav. in sensul acelor de ceasornic. pentru aceasta mâinile se afla in poziţie orizontala. Mişcarea necesita cu obligativitate stabilirea legăturii dintre pacient si terapeut (dacă. Mişcările sabie – sunt o varianta a mişcării de presare. palmele se găsesc la o distanta de 10-15 cm una fata de alta. in timpul aplicării procedurii degetele mâinii sunt adunate in mănunchi. legătura creata intre terapeut si pacient. care ii apar ca o manifestare a stării de răspuns – frig sau căldură.Şedinţa se începe prin procedurile de difuzare a energiei. dar ea variază in funcţie de cazul tratat si de pacient. in funcţie de necesitate. se trece la învăţarea celorlalte proceduri care se executa in timpul tratamentului. de exemplu la nivelul umerilor pacientului. Prin 45 .constau intr-o îndepărtare si apropiere a mâinilor in plan orizontal. Mişcările de masaj tradiţional se executa simultan pe spatele si pieptul pacientului. Mişcarea de dirijare a energiei se realizează printr-o acţiune a mâinilor dirijata de direcţia dorita. aproape de starea de automatism. începând coborârea inversa. După ce sau executat 5-6 mişcări circulare. delicat. degetele întinse către corpul pacientului. la fiecare şedinţa procedurile repetându-se in aceeaşi ordine. După ce se însuşesc temeinic. mâinile terapeutului simt radiaţiile date de corpul pacientului. furnicături in extremităţile degetelor). Mâinile au podul palmei îndreptat in sus. Orice şedinţa trebuie finalizata cu aceste mişcări ale masajului tradiţional. in poziţie nemişcata. duc la aport fizic sporit de sânge in partea superioara a plămânilor. unde se face o răsucire semi-brusca.

ca si cum ar lipsi ceva. Toate procedurile descrise mai sus compun baza masajului fără contact. ca si cum aţi presa aceasta mingiuţă elastica. pe care va învaţa sa si le folosească singura in mod optim. Mişcarea de presărare a sării . care se va face la modificarea direcţiei de mişcare a mâinilor. Mişcarea perie se executa cu mâinile ce degetele foarte încordate pentru a căpăta poziţia unei aparente gheare ce efectuează o mişcare ce ar sugera perierea locului bolnav. insa fiecare persoana are un potenţial propriu. timp in care degetul mare se uneşte cu degetul arătător si mijlociu. insa combinat cu masajul clasic este si mai benefic 46 . noi am propus aici masajul după Djuna Davitaşvili. După ce un timp ati exersat sistematic aceasta mişcare cu dumneavoastră puteţi trece la însuşirea principalelor proceduri ale masajului fără contact. degetele mâinii executa o mişcare in care degetul mare trece pe rând peste toate celelalte degete foarte fin.după cum arate denumirea. capacităţi unice. Mişcarea de lipire – se executa la o distanta de 7-10 cm de corpul pacientului. Încercaţi sa simţiţi căldura care se degaja de la o palma la alta. imaginaţi-vă ca intre palmele dvs. printr-o scuturare energica a mâinilor intr-o parte. intr-o maniera originala. Masajul bioenergetic se poate face si independent. îndepărtate la o distanta de 5-8 cm ţineţi o bila elastica. Ceea ce trebuie reţinut este ca masajul bioenergetic nu are de fapt nişte reguli speciale. De la amplitudini de îndepărtare mici (3-4 cm) ajungeţi in timp sa resimţiţi aceleaşi senzaţii si de la o distanta de 20-30 cm de îndepărtare a palmelor una de alta. Începeţi o mişcare de apropiere si îndepărtare a palmelor. intr-o maniera in care se sugerează presărarea. Pentru deprinderea iniţiala este bine sa efectuaţi următorul exerciţiu.procedura de pompare se poate induce si o descărcare energetica.

hidroterapie. .calea neuroendocrina – prin sistemul nervos vegetativ si glandular. studiul complex si aplicarea in practica medicala a factorilor naturali: ape minerale. valuri). Crioterapia (frigoterapia) metoda de hidrotermoterapie bazata pe acţiunea excitantului termic rece la temperaturi sub 0 grade sau foarte apropiate de temperatura de îngheţ.calea nervoasa – prin arcul reflex. de aceea se poate spune ca trebuie avut mai degrabă in vedere pacientul in particular decât boala in general.terapia prin intermediul apei (fie simpla fie combinata cu alte substanţe). Termoterapia este terapia care foloseşte factorul termic cald. împachetări cu parafina. cu parargil etc. lumină. nămoluri. kinetoterapie. In funcţie de temperatura lor. BALNEOTERAPIE Balneologia: ştiinţa care se ocupa cu descoperirea. apă. Homeostazia – reprezintă starea de echilibru si de autoreglare instalata intre diversele procese fiziologice ale organismului uman. gaze etc. electroterapia. factorul sau cel mai activ este cel termic. . gaze terapeutice etc.) Fizioterapia este o terapie cu ajutorul agenţilor fizici (aer. ele se clasifica in: 47 .).VII. apa sub forma de aburi (sauna. Balneoterapia = terapia prin întrebuinţarea acestor factori naturali (ape. are caracter atât profilactic cât si curativ. nămoluri. este influenţata prin trei cai: . transmiţând semnale la creier ce elaborează la rândul său răspunsuri sub forma reflexelor. Balneofizioterapia este o ramura a medicinii generale ce foloseşte in scop terapeutic agenţii fizici naturali sau artificiali. precauţii si o cunoaştere foarte buna a tehnicii. balneoterapia. intre 45-80 de grade prin intermediul căldurii (45-80 grade). electricitate etc). Băile sunt proceduri de hidrotermoterapie. Factorul termic si cel mecanic influenţează terminaţiile nervoase ale pielii. metoda necesita indicaţii corecte. Excitantul extern poate determina efecte diferite pentru subiecţi diferiţi. Hidroterapia . Cuprinde: masaj si reflexoterapie.calea umorala – prin intermediul metaboliţilor tisulari (vitamine). talazoterapia (thalassa = mare. helioterapie (helios = soare).

.multistratificat: fiecare strat are o alta compoziţie chimica. pentru rezultate: minim 6 şedinţe. fie in bazele de tratament special amenajate. peste 45 grade: insuportabile .răcoroase (21-33). In aceeaşi zona se afla si lacul Negru. numai pana la gât. Cura in aceasta zona este foarte recomandata: fie natural. stratul superficial are temperatura de afara. declanşând fenomene imunologice in organism. . afecţiuni musculo-ligamentare si osoase. când începem sa transpiram intram in lac. avem lacul Ursu. Nu sunt izvoare termale. de aici se extrage nămolul negru de stejar. ne uscam. amplificând radiaţia soarelui in mod diferit. ieşim. .. 48 . mecanic (presiunea hidrostatica) si chimic (compoziţia nămolului).1 ora. Baia de nămol: este o metoda de balneoterapie cu aplicarea generala. Este indicata in afecţiuni reumatice (boli reumatismale degenerative cu localizare articulara si abarticulara). Ideal: o cura de 12 zile pe an. afecţiuni respiratorii. in perioada 1. se face mai întâi expunerea la soare cam de 20 minute pentru a pregăti corpul. apa de ploaie rămâne la suprafaţă.fierbinţi (40-45). din punct de vedere al compoziţiei straturile de apa nu se schimba in decursul anului.nu mai mult de o şedinţa/zi. Sovata – cura cu nămolul negru de stejar La Sovata: 500-600 m altitudine. afecţiuni ginecologice inflamatorii cornice (cu avizul medicului specialist) etc. putem face un duş.07-15. apoi se varsă in alt lac vecin (Aluniş). .. stăm in apa cam ½ . recomandat in special pentru afecţiuni ginecologice.bai reci (sub 20 de grade). pe măsura ce se înaintează in profunzime este din ce in ce mai cald. Cura de nămol se recomanda a se face maxim una la fiecare 24 de ore. cel puţin 12 bai/an. ne ungem apoi cu nămol in strat cat mai subţire. astfel încât pe fundul lacului apa poate ajunge si la 90 de grade. cel mai mare de acest gen din lume si singurul din Europa. adâncime 17 m. Nămolul conţine substanţe active ce pătrund prin canalele pielii până la nivelul hipodermului si dermului de unde sunt preluate de sânge prin reţeaua capilara sub forma de substanţe coloidale in decurs de 24 de ore. Compoziţia chimica a apei: unicat mondial .09. in lac. bazata pe acţiunea cumulata a excitantului termic. după ce ne uscam la soare stăm la umbra 15-20 minute ca sa ne revină pulsul/tensiunea la normal. Cura de nămol la Techirghiol: . helioterm. înot. nămolul se usucă. climat sedativ.neutre (34-35) temperatura de indiferenţă a apei.calde (36-40). rahitism. putem face o uşoara gimnastica in apa.

care răcoreşte in 1 Termoliza= pierderea de căldura. După acest interval de timp durata expunerii la soare poate fi crescuta. Plaja se poate face oriunde este soare. Baia de soare (helioterapie. Hidrotermoterapia rece mobilizează organismul uman in sensul declanşării mecanismelor de termogeneză. capul va fi protejat cu o pălărie de soare. ca suprafaţa de piele expusa si durata. odihna sub cort 10’ după care totul se repetă. după acest interval de timp razele ultraviolete cresc in intensitate si concomitent cu infraroşiile (calorice) apar si condiţii favorizante pentru accidente. Pomezile grase pentru piele nu sunt indicate. apoi cu 15’-20’-30’. Mod de acţiune: efectele cumulate ale razelor ultraviolete (chimice). urmate de o scurta baie in mare de 5’. In zilele următoare expunerea la soare creste cu 10’. ştergerea cu prosopul. Pentru cei cu surmenaj fizic si intelectual expunerile al soare vor fi mai scurte. Menţiune: efectul ultravioletelor asupra pielii (eritemul) apare după o perioada de latenta de 4-6 ore de la terminarea plajei. cu atât durata va fi mai scurta. Pentru o persoana care vine pe plaja la orele 7-8 a. Hidrotermoterapia calda mobilizează organismul uman in sensul declanşării mecanismelor de termoliza (vezi si termoreglarea).m.m. indiferent de vârsta. mecanisme prin care organismul se adaptează la condiţiile create de scaderea temperaturii mediului ambient. dar un total de 2 h-2 . 49 . Expunerile la soare se vor intercala cu perioade de odihna egale. Datorita brizei marii. urmata de expunerea la soare: 10’ faţă si 10’ spate. Orientativ: se poate începe cu baia de aer de 10 – 15’ (odihna sub cort). De regula. cu cât e mai aproape de prânz. respectiv: cu cât mai devreme. In cazul in care nu exista contraindicaţii se vor intercala si scurte imersii in apa. piscine.. datorita fenomenului de reflexie favorizat de apa si nisipul plajei si la munte datorita lipsei nebulozităţii si prezentei stratului de zăpada.termogeneză2). cu atât expunerea poate fi mai lunga. Persoanele care nu au făcut o pregătire înainte de a pleca la mare (expuneri la soare in localitatea de reşedinţa) nu trebuie sa depăşească durata totala de expunere de 60’ in primele 4-5 zile. schimbarea costumului cu unul uscat. cu solicitarea mecanismelor de termoreglare in ambele sensuri (termoliză1 .Helioterapia – terapia prin intermediul expunerii la soare (helios = soare). 2 Termogeneza = producere de căldura. helioterapia este asociata cu aeroterapia (baia de aer) si talasoterapia (baia in mare) sau baie in lacuri. Sub acest aspect se adaugă si efectele termoterapiei contrastante (cald-rece). Perioada cea mai indicata este intre orele 7-11 a. Iradiatia solara cea mai intensa este la mare. mecanisme prin care organismul se adaptează la condiţiile create de creşterea temperaturii mediului ambient.1/2 h prin expuneri intercalate de odihna la umbra si bai in mare este suficient. la umbra. durata totala a primelor doua zile poate fi o ora. Helioterpia este un tratament solicitant pentru organism si trebuie făcuta cu avizul medicului. infraroşii (calorice) si luminoase in contextul caracteristicilor unui anumit climat. ştranduri. Helioterapia la mare – tehnica de aplicare: expunerile la soare se fac progresiv. Durata expunerii descreşte proporţional cu creşterea orei la care se merge la plaja. plaja) – expunerea totala sau parţiala a corpului la actiunea razelor solare directe si a aerului. râuri.

Bazna. Indicaţii: profilaxie la copii si adulţi (staţiunile de litoral maritim). Sangeorz – Bai. unele afecţiuni dermatologice etc. Caciulata. Bioclima sedativa (de cruţare) se caracterizează printr-o solicitare de mica intensitate a sistemului nervos central si vegetativ si a glandelor cu secreţie interna: Felix. in condiţii de sănătate aparenta. contraindicate in tulburari cardiace. Pentru ca organismul sa răspundă adecvat solicitării complexului de factori. Este recomandat in afecţiuni ale aparatului locomotor. Slanic-Prahova. rahitism. afecţiuni reumatismale inflamatorii. Precizare: băile de soare sunt indicate in general copiilor încă din primele luni de viata.cu climat excitant (litoral. afecţiuni ginecologice cronice. Sinaia. hipertensiune arterial in stadii înaintate. . Azuga. mic dejun uşor dimineaţa. la adulţi: astmă alergic. Olanesti.). in faza activa. In stepa: bai de aer.. afecţiuni cardiovasculare grave (preinfarct). întreg litoralul Marii Negre). Tratament curativ la copii: afecţiuni otorinolaringologice si traheobronşice. Calimanesti. refacere după pneumonii. b) litoral si stepa Bărăganului (Amara. Covasna. Cheia. Bioclima excitant – solicitanta se afla la: a) climatul alpin de mare altitudine (1000-2000 m) – pentru astm bronşic. Tuşnad.cu climat neutru dar cu efect sedativ. . apa – doar vara. crize de tetanie etc. Staţiunile subalpine: Vatra Dornei (808 m altitudine). traheobronşite. efectuarea unui consult medical general pentru depistarea contraindicaţiilor posibile. Contraindicaţii. Slanic Moldova.permanenta pielea. hipofuncţii endocrine etc. Sovata.2000 de m). Litoralul are o bioclimă solicitanta a sistemului nervos central si vegetativ si a activităţii glandelor si activează intens procesele imuno-biologice si de depunere a calciului in oase. ateroscleroza sistemica in faza avansata. cu unele precauţii (vezi ultravioletele). Buşteni – pentru rahitism si tulburări de creştere la copii. Govora. respectarea orelor de somn si evitarea consumului de băuturi alcoolice. Predeal. Herculane. pe care in însumează helioterapia.cu climat sedativ (regiune de deal. nevroza astenica. Lacul Sărat. hiperfuncţii glandulare (hipertiroidii. cat si a consumului exagerat de lichide pe plaja. Balneoterapie – staţiunile balneare Staţiunile balneare se clasifica in principal după climatul lor: . boala ulceroasa. supradozarea nu este sesizata. pot apărea incidente si accidente ca : arsuri de diverse grade. insuficienta cardiorespiratorie. insolaţii. cancer (indiferent de tratament prealabil efectuat si de starea generala bun actuala). de soare. hiperfoliculinie etc. staţiuni la mare altitudine . Buzias. submontane). Borsec (900 m). TBC pulmonar. nămol. epilepsie etc. sistemului 50 . hipofuncţii endocrine. sunt necesare unele precauţii. anemii (favorizează hematopoieza). in cazul nerespectării parametrilor indicaţi de medic. evitarea alimentaţiei. Astfel.

Bălţăteşti. afecţiuni cardiovasculare grave. hipertiroidie. Lacul Sărat. rahitism. Cure naturale se pot face pe tot litoralul. Slănic Moldova. chiar mai mult in unele cazuri. inclusiv Techirghiol. 51 .in primul rând preventiva si de refacere. tuberculoza nepulmonara. si in statiuni cu ape sărate: Bazna. orice afecţiune in faza acuta. . reumatism. nevroze grave. .sau ca tratament in pentru afecţiuni declarate.nervos periferic. O cura balneara trebuie sa dureze 12 – 18 zile. Cura balneara poate fi: . organismul trece printr-o perioada de criza balneara – care reprezinta răspunsul organismului prin modificări vegetative progresive. ulcer acut.curativa (afecţiuni uşoare). Sovata. Este contraindicat in tuberculoza pulmonara activa. După cură. sterilitate. osteoporoza. in cele cu ape minerale sărate: Govora.

A. C. când e apropiat produce efecte de suprafaţa iar când e depărtat produce efecte de profunzime. Electrozii trebuie sa fie paraleli iar ţesutul uman sa fie la mijloc. ion negativ la polul negativ). Curenţi galvanici – sunt curenţi continui unde polul pozitiv este anesteziant (activ). Terapia cu curent continuu 1. Trőbert – curenţi de 50 Hz invariabili Se folosesc electrozi mici si polul negativ se pune direct pe punctul dureros. Terapia cu curent electric de joasa frecventa 1. el se va simţi mai intens pentru ca acolo se acumulează NaCl iar la cel pozitiv. b) curent monofazat. NaHO. Aceasta procedura durează 15 minute si are efect anesteziant. se produce ionoforeza (ion pozitiv la polul pozitiv. B. Terapia cu curent de medie frecventa electrostimulator – curenţi interferenţiali cu frecventa de 10. Diapuls – emite in pulsaţii Se folosesc doi electrozi mari protejaţi de sticla sau de plastic si poate fi apropiat sau depărtat de stratul protector. Se lucrează cu patru electrozi aşezaţi in cruce. Aparatul poate lucra pe trei puteri diferite cu efecte diferite: 52 .000 Hz. Curenţii diadinamici produc o creştere circulatorie locala si se mizează pe o creştere de metabolism local. 3. Pacientul trebuie atent supravegheat întrucât se pot produce iritaţii tegumentare si chiar arsuri. Când se pune substanţa hidrofila. Curenţi de înalta frecventa cu unde scurte 2. intensitatea este de ordinul miliamperilor. ELECTROTERAPIE Electroterapia este terapia care foloseşte ca agent fizic terapeutic curentul electric. 2. c) curent ritmic sincopat.000 – 30.VIII. Polul activ este cel negativ (-). Curenţi diadinamici Prin intermediul unui strat hidrofil se aplica doi electrozi (unul pozitiv si unul negativ) prin care trece un curent de joasa frecventa ce variaza intre 50 si 100 Hz. Se poate face de-a lungul traseului unui nerv. Daca stratul hidrofil este prea gros. intervine riscul unei arsuri. Procedura presupune un ciclu cu durata de 15 minute in trei faze a cite 5 minute fiecare: a) curent difazat.

la afecţiunile acute.8-1 W au efect ireversibil.unde slabe (reci). la persoanele supraponderale si/sau cu tenul închis (brunete) se folosesc puteri mai mari. cu maxima precauţie in calculul biodozei. Se lucrează cu c. 53 . de 0. La persoanele vârstnice are efect antiinflamator (in anexite. produc efecte reversibile. Puterile de 0. Puterile mici.a.unde puternice (fierbinţi).000 Hz. arsuri. etc. se reglează puterea si US trec din traductor in ţesutul uman. .000 – 100.. cronice. In lucrul cu laserul se delimitează zona ce trebuie tratata si se lucrează pe puncte. Ultrasunetele nu se propaga prin aer ci doar prin mediu dens. . puteri mai mici iar la cele vechi. Se unge tegumentul cu gel. se aplica traductorul pe piele. puteri mai mari.se folosesc la răni. timp de 5-10 minute pentru toata zona. nu pătrunde mai mult de 3 mm.6 W au efect maxim. Terapeutul poarta mănuşi de bumbac.2-0. câte 5-25 de secunde pe fiecare punct. in derma. recente. Laserul Laser: acronim in limba engleza de la light amplified by the stimulated emission of radiation Laserul terapeutic: LLLT. La sfârşit. Parametrii de lucru se aleg in funcţie de tipologia afecţiunii si a pacientului.Low Label Laser Therapy Energia fotonilor emişi de aparat măreşte capacitatea de regenerare a ţesuturilor. Puterile de 0. Fototerapia (terapia cu lumina) foloseşte raze ultraviolete la intensităţi mici si timpi mici. fără goluri de aer. US se propaga si prin apa . cu sonda poziţionata perpendicular. Bioptronul Foloseşte lumina filtrata. reumatisme) Terapia cu ultrasunete Radiostatul are un corp activ ce are înglobat un cristal piezoelectric si un cablu de înalta tensiune ce rezista la înalta frecventa. Efectul caloric este mai mare in grăsime si in os. Se folosesc ochelari speciali de protecţie.unde medii (calde). cu frecventa de 80. se netezeşte zona.4 W.

in cazul mierii. vitamine. clor. cura cu polen va dura cam o luna. căpăcelele de la fagure (conţin şi fracţiuni de propolis) – pot fi mestecate in afecţiuni respiratorii. mierea este recomandata in diverse afecţiuni. Mierea matura are ardere completa. Se administrează in timpul meselor. proteine (aproximativ de 5 ori mai multe decât carnea) si toţi aminoacizii (esenţiali si neesenţiali). in cazul copiilor: fixează calciul. are proprietăţi net superioare polenului. cu atât mierea intra mai mult intr-un proces natural de cristalizare care-i conserva calităţile. minerale. este folosita in fabricarea unor creme cosmetice. Din punct de vedere medical. Ea nu are aşadar nici un element chimic comun cu zaharul. hormoni. in creme depilatorii (ceara si colofoniu-sacâz). Mierea –este singurul produs dulce cu calităţi datatoare de viata care nu se găsesc in nici un alt aliment. inapetenţă. cu ajutorul secreţiilor salivare glandulare. sodiu. împotriva arsurilor. La mierea matura procentul de apa trebuie sa fie de maxim 18%. prin arderea ei rezulta apă. trebuie mestecat foarte bine si dizolvat încă in gura. APITERAPIE Apiterapia este terapia cu produse apicole. inhibine (= antibiotici naturali) etc. a stărilor de slăbire. si in cantităţi foarte mici. Este foarte benefic intr-o multitudine de afecţiuni: in terapia anemiei. Ceara – este o substanţa grasa. cu cat densitatea ei este mai mare. enzime. prin intermediul salivei bucale. potasiu. in procesul de metabolizare nu necesita nici o prelucrare din partea organismului uman. In timp ce zaharul trebuie sa fie supus unui proces de invertire in organism. este 54 . Mierea conţine: monozaharide direct asimilabile (levuloza si dextroza). aluminiu. Este tonic muscular. magneziu. fier. Mierea se asimilează uşor si repede. apoi pauza. Ceara se poate consuma sub forma de fagure cu miere. Polenul – conţine absolut toate vitaminele si complexele vitaminice. susţine si întreţine starea de sănătate a organismului. nu îngraşă. fosfor. Ea umple toate golurile care ar putea apărea in hrana zilnica.IX. este un foarte bun protector hepatic. convalescenţă. Densitatea mierii este mai mare decât a apei. albina consuma cam 10 kg de miere pentru a produce 1 kg de ceara(=vitamina A condensata). calciu. nu se fac mai mult de 2-3 cure cu polen pe an. in perioade critice se iau cate 2-3 linguriţe pe zi. acest proces a fost efectuat deja de către albina. insa este destul de greu de recoltat. Păstura – este polenul prelucrat natural de către albina. energie si dioxid de carbon.

Se consuma cam ½ linguriţa pe zi. cu el se hrăneşte doar matca. Conţine o serie întreaga de elemente foarte rare. o bobiţă mica (mărgeluţa). . bătături. adică dublul greutăţii ei . cel mai eficient in candida. Reglează metabolismele intime celulare. Este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut. ceai. inhibând înmulţirea celulara haotica. la pubertate. la copii: 3-5 pic/zi. seva din muguri. iar iarna 2-3 luni. Lăptişorul de matcă – produs glandular al albinei. Se recoltează foarte greu si in cantităţi foarte mici. se pot face bobiţe de mărimea unui sâmbure de vişină si păstrat in miere de salcâm de obicei. Poate fi folosit: .lăptişorul cu care se hrăneşte este foarte eficient împotriva uzurii si in activitatea hormonala intensa. preadolescenţi: 10-15 picături/zi etc. lapte. secretat de glanda hipofaringiana din creierul albinei. antitumoral. conţine foarte multe elemente/uleiuri esenţiale (printre care si substanţe antibiotice naturale ale plantelor. Foarte eficienta.prelucrata: fiole sau drajeuri (amestecat cu glicol). apoi pauza. exina etc. cura cu lăptişor: 2-5 grame. sportivi.pura: de la recoltare pana la începerea administrării se tine in congelator.sub forma pura. Propolisul – este produsul natural cel mai apropiat de panaceu. 55 .). când începe sa fie administrat: se tine in frigider. Foarte eficient in giardia. este restructurant si regenerator celular (vindeca răni interne si externe). Intensifica activitatea hormonala. ermetic – se consuma câte o bobiţă pe zi. reuşeşte sa întinerească permanent celulele. furuncule. pe lângă celelalte afecţiuni mai uşoare. Lăptişorul reglează foarte bine activitatea hormonala: pentru fete. pe nemâncate. . Compoziţia sa este încă insuficient elucidata. trebuie dizolvat). combinata cu propolisul are rezultate extraordinare si in hepatita B sau C. pentru întărirea imunităţii. si sub forma de cataplasme pe răni. Sub doua forme: . in stare bruta. La adulţi: 20 picături/zi dizolvat in apa. ca atare.cea mai buna protectoare si reconstructoare a ficatului. îl secreta doar albinele tinere. când începe sa apară o uzura a organismului: pentru întinerire. căci este caustic. sublingual.cel mai adesea sub forma prelucrata: tinctura de propolis (cu o concentraţie de 30% + alcool natural din cereale de obicei). in infecţii ascunse. O albina. Cel din comerţ: mare atenţie sa scrie pe sticluţa pentru uz intern. singurul remediu cu adevărat in paradontoză (trebuie supt sub forma pura. in premenopauza si menopauza: tratament de prevenire a osteoporozei. vara. daca afecţiunea este mai grava doza poate fi uşor mărita. atenţie mare sa nu adoarmă cu el in gura. pentru copii in convalescenta. matca trăieşte aproximativ 6 ani si depune zilnic 1500 oua. de aceea – sub forma de tinctura. in hepatite si in scleroza multipla. sub forma de masca. Combinat cu apa distilata: in cosmetica. trăieşte 45 zile. sub 12 zile.

in boli antiimune. in funcţie de temperatura. nu va fi 56 . sucul – evaluat la loc. 1 kg mere/2 l apa – 150 g miere /1 l apa. calciu. metabolismul grăsimilor. stors prin tifon. Alfa D3. foarte bun pentru cei cu tendinţe de depuneri calcice. chiar daca este alergic. este un excelent energizant pentru omul sănătos. fluor. conţine lăptişor şi un precursor hormonal masculin. culturişti (pentru creşterea masei musculare). se pun intr-un butoiaş descoperit si se lasă sa fermenteze la o temperatura de minim 24 de grade. brom. după doua săptămâni se poate folosi. după doua săptămâni: strecurat. Cura cu oţetul de mere şi miere – cura după dr. se pune sucul intr-un butoiaş legat cu tifon la gura de data aceasta. rase cu totul pe răzătoarea mare sau zdrobite. cu guta. la cele cu probleme digestive: la ¼ h după masa. potasiu. scade colesterolul si acidul uric. se face mai întâi testul daca pacientul este alergic: o înţepătura la glezna. Jarvis. dar. persoanele sănătoase: poate fi administrat oricând. Fabricarea oţetului de mere si miere: mere spălate. Este un reglator metabolic. se trage cu furtun in alt vas. naturale. Când procesul e gata: deasupra se formează ca o membrana de 2-3 cm. cura . timp de doi ani isi păstrează calităţile. cântărite. iod etc. pentru sportivi.maxim 300 g /litru. conţine magneziu. gelatinoasa si lichidul este limpede. la fiecare litru de suc se pun 50 g de miere. pentru osteopenie: Miacalcic (= calcitonina sintetica de somon). are o tărie de 4-7 grade. medicaţia clasica pentru osteoporoza: Ca + D3. reglează echilibrul acido-bazic. Veninul de albine – se foloseşte in toate cazurile in care imunitatea organismului trebuie crescuta: in reumatisme.pauza. uşor alcoolic. trecându-se chiar prin tifon. este un produs destinat bărbaţilor. Este mult mai eficienta tratarea osteoporozei prin produse apicole. când cidrul rezultat după prima faza. in osteoporoza declarata: Fosamax – risc de ulceraţii esofagiene. Se administrează cate doua linguriţe oţet + 1-2 linguriţe de mire. la cele cu ulcer activ: nu se administrează. pentru persoanele cu probleme de dinamica sexuala/activitate hormonala masculina. Se poate administra sub trei forme: . cu infecţii renale. Apilarminul – este triturat de larve de trântori. intr-o cana cu apa (1-3 ori pe zi). in general.înţepături naturale. Oţetul se face din suc natural de mere combinat cu miere: fermentat. indirect: pentru slăbit.Mierea + propolis + cura cu oţet de mere si miere: tratament preventiv pentru osteoporoza (cura . poliartrita reumatoida. se da membrana la o parte. cu o zi înainte ca larva sa fie căpăcită. pentru rinichi este foarte bun. Dizolva calciul si uraţii din articulaţii. in scleroza multipla. începe faza a doua de fermentaţie.pauza). se lasă sa fermenteze 40-60 de zile. se folosesc albine tinere. cantitatea de miere folosita: 150 g . In cazuri speciale poate fi folosit si de către femei. amestecate binebine. in spondilita. este radioprotector.

se repeta. se va urma schema 1 înţepătura mai multe zile. înţepăturile se vor face in zona afectata de obicei.zile. abdomen sau alte zone sensibile. apoi scădem progresiv. pauza. 4x4.- foarte afectat. sub forma injectabila. apoi 2x2. antebraţ. 5x5. fata. unguente speciale care conţin venin de albine (ex. 3x3.) 57 . Apirevin etc. nu pe gat. paravertebral. in scleroza: pe membre. 6x6 stagnare in platou mai multe zile. in zone musculare sau articulaţii. după ce trece reacţia: in funcţie de afecţiune. daca nu este alergic: va avea un uşor edem 1. numărul maxim de înţepături admise intr-o singura şedinţa: 12.

infecţii urinare etc. La un nivel mai ridicat al evoluţiei bolii se aplica masaj terapeutic. cura cu oţet de mere si miere. In faze avansate se formează noduri in articulaţii. gimnastica. Când apar. Lacul Sarat). Analize: ASLO si VSH.20 picături de 3 ori pe zi. Se recomanda si apiterapie pentru intarirea factorilor imunitari: cura cu tinctura de propolis: la adulţi . Tratamentul consta in reflexoterapie si cura cu tinctura de propolis. soare si nămol (Amara. In faza sa cea mai grava. Analiza prin care se diagnostichează se numeşte SA. gimnastica 58 . fie ca blochează gâtul (brad). apoi la cot. ca urmare a sudurilor dintre apofizele spinoase si cele laterale. Este mai frecventa la bărbaţi si evoluează spre anchilozarea lenta a CV. cervicala si a centurii scapulo-humerale. poate genera miozita (inflamaţia muşchilor). articulaţii. Când ataca muşchii. Spondilita anchilozanta este dificil de diagnosticat din timp întrucât nu se manifesta dureros. In reumatismul infecţios acut tratamentul cu antibiotice este obligatoriu. Tratamentul in faza incipienta consta in cura cu oţet de mere si miere si tinctura de propolis.. apărute cel mai adesea in copilărie. Reumatismul articular acut se tratează cu reflexoterapie. umăr. La radiografie are aspectul unui trunchi de bambus sau a unei linii de tramvai cu trei sine. sub forma unor pusee periodice (o data la 6 luni). tratament intensiv: apiterapie. masaj terapeutic. Poliartrita reumatoida este mai frecventa la femei si debutează încet. reflexoterapie. la copii mai mari de 6 ani – 10-15 picături.X. Reumatismul se poate instala la nivelul oricarui organ. boala anchilozează coastele si sternul ceea ce duce la insuficienta respiratorie si cardiaca. fara simptome deosebite. consum sporit de miere. Inflamaţia cuprinde treptat întreaga coloana vertebrala si fie o deformează sub forma unei cocoaşe. RECUPERARE MEDICALA Reumatismul poate lua doua forme: articular acut si abarticular (la muşchi). In cazul spondilitei si poliartritei: la cea mai mica bănuiala tratamentul trebuie început. Diagnosticul se pune in urma analizei reumatoide. Tratamentele moderne sunt eficiente astfel incât streptococul este înlăturat definitiv. durerile sunt vagi si localizate in zona sacro-iliaca. gimnastica. nu se aplica masaje. Se manifesta prin dureri ale articulaţiei degetului mijlociu după care se întinde la toata mina. reflexoterapie. sejur in staţiuni balneare. daca aşteptam confirmarea diagnosticului va fi prea târziu boala avansând mult prea mult. Este o boala infecţioasa declanşata de infecţia cu streptococ betahemolitic (in sânge) ca urmare a unor abcese. la copii mici – 3-5 picături. cu scopul întăririi sistemului imunitar al organismului. sejur in staţiuni balneare cu lacuri sărate.

Terminaţia -oza = degenerare iar –ita = inflamare. Discopatiile netratate duc la depunerea de substanţa calcica intre apofizele laterale sub forma de osteofite (ciocuri). Netratata. Periartrita este inflamaţia ţesuturilor (bureletul si capsula) care înconjoară o articulaţie. Discopatia lombara poate fi fie sub forma lombalgiei (dureri ale CV in zona lombara) fie sub forma lombosciaticii (dureri al CV in zona lombara si ale piciorului). coloana rectilinie. In astfel de cazuri nu este afectat doar discul ci si ligamentele. el consta in masaj terapeutic executat cel puţin o data pe săptămâna sau măcar doua serii de 10-15 şedinţe de doua ori pe an. apoi la parestezie sau chiar la pareza. După o astfel de operaţie este absolut necesar un tratament de recuperare având ca scop evitarea sclerozării ţesutului. timp de 5-10 minute de 3 ori pe zi.medicala articulara. Se manifesta prin dureri violente pe traseul nervului sciatic (in zona L5-S1. de-a lungul a 56 luni. lombalgia duce la hernia de disc. 59 . gimnastica de întreţinere. Tratament: masaj terapeutic de regenerare. este provocata de forţarea articulaţiei sau tendoanelor. Tratamentul alopat frecvent uzitat in astfel de cazuri si anume infiltraţiile cu hidrocortizon. Intervenţia chirurgicala consta in curăţarea sau chiar îndepărtarea discului afectat. Lombalgia (discopatia acuta) se tratează cu masaj cu gheaţă (local) si cu laser. Tratamentul consta in masaj cu gheata aplicat paravertebral si fesier in zona dureroasa. masaj sedativ al cutiei toracice. In timpul acestui tratament. apoi. laser (cu efect decongestiv si antiinflamator). Ele mai pot evolua si in direcţia iritării rădăcinii nervoase ce determina hipoxia nervului si in final spondiloza. se începe un tratament preoperator ce urmăreşte delordozarea coloanei lombare prin relaxarea muşchilor si dilatarea spatiilor intervertebrale. lordozele. Cel mai adesea un astfel de tratament se continua pentru tot restul vieţii. Tratament: in prima faza doar repaus la pat. in serii de 5-15 zile. Sunt contraindicate băile fierbinţi. duc in timp la sclerozarea ţesuturilor si la ruperea tendoanelor. L3L4). in funcţie de stadiul bolii – tratamentul adecvat: exerciţii respiratorii. reflexoterapie. Discopatiile reprezintă afecţiuni ale discului intervertebral avănd drept cauze cifozele. deşi calmează durerile. Daca sta pe o parte se recomanda cu picior întins si unul flexat spre piept. pacientul va avea perna sub genunchi daca este aşezat cu fata in sus si sub glezne si pântece daca este aşezat cu fata in jos. daca se ia decizia intervenţiei chirurgicale. sedentarism. Masajul terapeutic se aplica numai după ieşirea din criza iar gimnastica doar la final. determinând contracţii musculare. Pe măsura ce pacientul îşi revine se renunţa la masajul cu gheata si se trece la gimnastica uşoara executata din poziţia întins pe spate.

Gonartroza este artroza genunchiului iar coxartroza este cea a soldului. Tratamentul consta in kinetoterapie de echilibrare. In prima faza. pot apărea si la articulaţiile pumnului. masajul pentru tonifierea musculaturii si creşterea metabolismului local. in faza a doua – masaj cu gheata. lăptişor da matca. Pot exista si forme parţiale de artroza la coloana vertebrala: cervical inferior. Scolioze si cifoze Vârsta optima de începere a tratamentului: de mici. gimnastica medicala (fără greutate pe genunchi/sold etc. Mai rar. gimnastica in apa. Tratamentul este gradat in funcţie de faza de evoluţie a bolii: in prima faza . gimnastica uşoara. tinctura de propolis.(Artrita este inflamaţia articulaţiei. Artrozele sunt afecţiuni articulare degenerative (de uzura) caracterizate prin alterarea distructiva a cartilagiilor sau fibrocartilagiilor articulare. Netratata. masaj de relaxare in cazul contracturilor si blocajelor. traumatismelor (fracturi). in faza a treia – masaj. inflamaţiilor articulaţiei. depistate la timp. umărul este dureros. Periartrita scapulo-humerala (PSH) este cea mai frecventa dintre formele de periartrita. sejur in staţiune balneara. reflexoterapie. umărului si gleznei ca urmare a unor fracturi sau chiar la articulaţia temporo-mandibulara. Laser la nivelul articulaţiei. bai sau cataplasme cu tărâţe si foi de varza. După echilibrarea musculaturii se urmăreşte tonifierea musculaturii paravertebrale si abdominale. pot fi corectate. regim alimentar si controlul greutăţii. gimnastica.). La articulaţiile mici se recomanda gimnastica in apa calda iar la articulaţiile mari se poate face încălzirea acestora si cu foenul. Tratamentul consta in cura cu oţet de mere si miere. 60 . laser. flebita este inflamaţia unei vene iar tromboflebita este inflamaţia venei însoţita de apariţia unui cheag de sânge). masaj selectiv tot pentru echilibrare (excitant si relaxant). evoluează spre faza a doua: cuprinde articulaţia iar durerea devine acuta si apare in special noaptea. dorsal. la fete: pana la 24 – 25 ani. arterita este inflamaţia unui vas de sânge. la băieţi: 26-28 ani. Tuberculoza osoasa duce la înmuierea osului prin apariţia unor fistule osoase si este adeseori urmarea tuberculozei pulmonare (bacilul lui Koch) care devine rezistenta si ataca sistemul osos.masaj terapeutic si gimnastica uşoara activa. alimentaţie. Ele apar datorita lipsei de mişcare. Ea poate evolua spre gibozitate (cocoaşa) datorita infecţiei cu morbul lui Pott. reflexoterapie si fără gimnastica. In faza a treia sunt cuprinse tendoanele si muşchii iar in ultima faza are loc blocarea umărului ca urmare a depunerilor de calciu. in faza a patra – kinetoterapie pentru ruperea aderentelor.

se face flexia coapsei pa bazin. apropiem călcâiele (tălpile). deşi datează de la naştere. Tratament: aparat gipsat. reflexoterapie. dupa scoaterea aparatului gipsat: si LT. chiar a mameloanelor si simetria soldurilor. sa nu fie o subluxaţie congenitala de sold. terapeutul.pacientul din profil: terapeutul urmăreşte. Luxaţia este deplasarea anormala a doua suprafeţe articulare care isi pierd raporturile lor normale si sunt menţinute permanent in aceasta situaţie. trebuie conceput un program pentru fiecare persoana in parte. urmăreşte apoi vârful omoplaţilor. de la 1. se urmăreşte unghiul maxim de cifoza/lordoza. va fi un masaj selectiv pentru reechilibrarea musculaturii. Problema. bolta plantara. in general se merge pe gimnastica asimetrica. ca sa fim siguri. trebuie verificat si şoldul. .la genunchi: se verifica rotula (lateral si longitudinal). . daca sunt diferenţe de nivel. O data cu ieşirea osului din articulaţie are loc si ruperea bureletului si capsulei articulare (trauma mecanica). daca apare scolioza. poate sa se manifeste in adolescenta. . Daca diferenţa este de 3 cm. masajul este adjuvant. helioterapie. daca diferenţa este mai mica de 3 cm: poate fi corectata. daca sunt mai sus sau mai jos si musculatura paravertebrala. apoi masaj si gimnastica pana la recuperare.pacientul in picioare: se urmăreşte linia genunchilor.pacientul cu fata spre terapeut. tangenta ceafa – umeri – fese. plica genunchiului. cura balneara. pentru a vedea eventualele diferenţe de lungime. acesta urmăreşte simetria claviculelor. Când centrul de greutate este pe tricepsul sural (pe gamba avem ca o gâlmă ) – pacientul fie poarta tocuri fie are platfus. La kinetoterapie: nu exista programe standard. Examenul pentru trenul inferior . . Luxaţia poate fi completa când cele doua suprafeţe articulare nu mai au nici un fel de contact ori incompleta (subluxaţie) când mai exista un oarecare contact intre suprafeţele articulare. urmăreşte linia umerilor.Tratamentul de baza cuprinde: kinetoterapie (inclusiv subacvatica.pacientul pe canapea cu fata in sus: echilibram si relaxam soldurile. pentru menisc: forţăm prin 61 . măsuram membrele inferioare din creasta iliaca anterioara pana la maleola interna. in anumite situaţii poate fi adjuvanta si reflexoterapia. gimnastica articulara pe membrul sanatos.5-2 m de pacient.pacientul cu spatele la noi. când se ia in greutate sau la prima sarcina. Subluxaţia congenitala de şold La fete. dintr-o parte. subluxaţia poate fi corectata prin tehnici speciale de reechilibrare si gimnastica medicala. in spatele acestuia. daca sunt crepitaţii/cracmente: avem gonartroza in diverse stadii. facem presiune sub rotula cu degetul (depistam daca este lichid). Tratamentul de recuperare: apiterapie de regenerare. înot). Examenul: . eventual cura cu nămol.

Dupa aparenta recuperare (dupa faza acuta) se va face masaj terapeutic de restabilire si kinetoterapie (gimnastica de întărire a ligamentelor. brusca. produsa de o mişcare forţata.este o leziune traumatica articulara (capsulo-ligamentara). Entorsa . este foarte bogata in vitamina B (intreg complexul de vitamine B). daca degetele sunt libere: miscari de flexie. compozitia se refoloseste mai multe zile. Pacientul urmeaza o dieta cu alimente bogate in calciu.constau in fisurarea sau ruperea osului. arnica. masaj (mai întâi sedativ apoi excitant). apoi gimnastica si cu membrul care este in ghips – contractii izometrice. Consolidarea efectiva a osului fracturat are loc intr-un interval de 6-12 luni. Prin geluiri. Voltaren. se poate face si reflexoterapie. dimineata si seara inainte de culcare (doarme cu ea). gimnastica izometrica (serii de contracţii – 4. Se poate face si reflexoterapie.10 sec. laser terapeutic. daca nu: se strecoara si se aplica cataplasme cu tărâţele respective. masaj cu gheata de 2-3 ori pe zi. Fracturile . si de relaxare –8. Tratament: in funcţie de gravitate: kinetoterapie.rotirea gambei (in flexie la 90 de grade) faţă de coapsa. astfel ca după îndepărtarea aparatului gipsat este absolut necesar un tratament intensiv de recuperare ce consta in LT pe locul fracturat. ce antrenează întinderea. cu membrul bolnav se fac miscari in vasul cu apa si târăţe. slabite ca urmare a laxitatii posttraumaticearticulaţiei). Prepararea amestecului de tărâţe: se pune un pumn de târăţe intr-un vas cu apa. In cazul fracturilor tratamentul de recuperare incepe inca in timpul aparatului gipsat. vasul se pune la fiert si se lasa apoi la racit pana la temperatura corpului. Fastum Gel. Tratamentul de recuperare consta in repaus total/imobilizarea articulatiei. se va face masaj si gimnastica a membrului sanatos. extensie. masaj terapeutic. laser. masaj uşor cu crema antiinflamatorie (Heat Lotion crema roşie Aloe Vera. medie sau grava. menta etc. la scoaterea aparatului gipsat constatam ca membrul este tumefiat datorita stazei limfatice si venoase – masaj intens de decongestionare si drenaj limfatic. Cele mai frecvente sunt entorsa gleznei sau a genunchiului.5 sec. daca simţim „cârâieli/cracmente/crepitaţii” avem o afecţiune a meniscului. tot ce ne permite. In formele sale cele mai grave pot avea loc si rupturi de fibre musculare sau chiar de muşchi întregi si de tendoane sau ligamente.). fricţiuni si laser se urmăreşte îndepărtarea depunerilor de calciu vicios de pe traiectul de fisura.).când apare joc lateral avem deficienţe ligamentare. Diclofenac. creme pe baza de spânz. 62 . Se mai recomanda cataplasme/bai călduţe cu tărâţe si cataplasme cu frunze de varza si tinerea picioarelor ridicate pe perna. . ruptura sau smulgerea tendoanelor sau ligamentelor fara deplasarea suprafeţelor articulare. Entorsa poate fi uşoară. stimulând astfel circulaţia si revigorarea somatica a membrului gipsat prin influx nervos.

multe purine (proteine) provenite preponderent din carnea animalelor tinere. localizata deseori la articulaţia halucelui. ştevie. regim de viata si mişcare. spanac. de cruţare (nu pe litoral. urinari in cantitati mari. grăsimi. Se manifesta prin crize de artrita acuta. ochii si da diaree severa. Pentru stagnarea creşterii nivelului de acid uric se administreaza Milurit si Alopurinol. efort fizic mediu (gimnastica medicala moderat sau simple plimbări in parc). poate fi atacata si articulaţia genunchiului. Aceste medicamente nu rezolva insa problema ci doar îndepărtează crizele. Diabetul poate fi insulinodependent (apariţie juvenila) sau in timpul vieţii (se tratează cu sulfamida si regim alimentar). fasole. Până in 180-200 se controlează cu sulfamida si regim alimentar. Guta . in plus. Peste 200 apare glucozoria (zahar in urina). se încălzeşte (CALOR) si devine dureroasa (DOLOR). pe cele din membrana rinichilor (scapă in sânge substanţe ce trebuiau prelucrate) si din membrele superioare si inferioare (ceea ce duce la neuropatia diabetica ce generează arterita diabetica ce se manifesta îndeosebi prin crampe in moleta). Valorile normale ale zaharului in sânge sunt de 70-140. Articulaţia se umfla (TUMOR). Durerea este pulsatorie. rinichii. dau si dependenta. cura cu polen. Tratamentul consta din regim alimentar.conţin insulina vegetala. numai la cei cu glicemie sub 130). Tratamentul alopat pentru guta este Colchicina care este insa toxic: ataca ficatul. porc. in special după depăşirea vârstei de 40 de ani. carne grasa. bulimie. îndeosebi noaptea. Cel mai frecvent se întâlneşte la bărbaţi. Aceste purine. Creşterea concentraţiei acestuia in sânge se numeşte hiperuricemie.este o boala metabolica ce afectează pancreasul. prin metabolizare. generează cantităţi mari de acid uric pe care rinichiul nu reuşeşte sa le elimine si care se depune subcutanat pe articulaţie sub forma de cristale (trofi). Zaharoza circulanta in sânge distruge ţesuturile si vasele de sânge in special pe cele din retina (ceea ce duce la retinopatie diabetica). se înroşeşte (RUBOR). carne tânără. cura cu oţet de mere si miere (– cu precauţie. Atipic. fitoterapie (frunze de salvie. lăptişor de matca (scade glicemia si previne degradarea ţesuturilor).Boli metabolice Diabetul . fasole uscata). reflexoterapie (minim 1520 de şedinţe de doua ori pe an iar in rest cel puţin o şedinţa pe luna. uscăciune in gura. Tratamentul natural presupune mai întâi un regim alimentar fără alcool. acesta fie nu mai produce insulina deloc fie o produce dar in cantitate insuficienta. de afin . vânat. cura balneara in climat sedativ. La depunerea de trofi peste un anumit nivel se declanşează criza gutoasa. cura cu oţetul de mere 63 . Semnele sale clinice sunt sete. nici la cote înalte). astfel încât zaharoza nu mai poate fi metabolizata.este o boala metabolica ce poate apărea si dintr-o predispoziţie ereditara dar si din excese alimentare . pentru întreţinere). ideal una pe săptămâna.

fără extreme)– îndulcit cu o miere pe care o suporta cel mai bine. regim alimentar bogat in produse care conţin Calciu. cura cu ape minerale (Călimăneşti. izvoare. gimnastica obligatorie. masaj cervical. cura balneara. Tratament fizioterapic: regim alimentar. Olăneşti. cura cu oţet de mere si miere. Regim alimentar in primul rând: mese regulate si cantitativ mici. puţin si bogat. dar cel mai frecvent la femei după menopauza. după anestezii. cauze glandulare. sedentarismul. apoi iar cura). fara grasimi. lichide multe. Migrena rebelă . Constipaţia Stare patologică caracterizată prin dificultatea sau imposibilitatea de eliminare a materiilor fecale. când tranzitul intestinal se normalizează – sa avem grija sa-l menţinem. dimpotrivă. Tratamentul fizioterapic: cure cu lăptişor de matca (2-5 g. Reflexoterapia: foarte indicata. Terapia: .si miere. in ceai călduţ (nici rece. Obezitatea Reprezinta cresterea greutatii cu mai mult de 5 kg fata de greutatea normala (la barbati greutatea normala este exprimata astfel: inaltimea in cm – 100. masajul capului.regim alimentar adecvat in raport cu efortul depus. fără lichide in timpul meselor. fructe. gimnastica uşoara. Căciulata). Dieta: fara alimete rafinate. la bărbaţi după 40 de ani sau după traumatisme.cauzata adesea de trio-ul: tulburări biliare. tinctura de propolis diluat in lapte (daca îl suporta). Masa: un singur fel. . fie. reflexoterapie (insistenta si pe bila. apiterapie. Afecţiuni gastrice/Ulcer Nu trebuie sa se ajungă la ulcer. tărâţe in apa/lapte cu miere. echilibru cu factorii de stres.reflexoterapie (insistenta si pe sistemul endocrin). multe legume si fructe. reflexoterapie – foarte benefica. mese mici si dese 3-5/zi. cruditati. la femei: inaltimea in cm – 105. .gimnastica de intretinere./cura – pauza. afecţiuni ovariene. feţei şi frunţii. Tratamentul: reflexoterapie. Osteoporoza Poate apărea la orice vârsta. tinctura de propolis. ce depaseste: reprezinta tendinte de ingrasare – pana la obezitate). iaurt. Cauzele obezitatii: alimentatia. cauzele sunt multiple. 64 . in funcţie de afecţiune: fie lapte cald cu miere. nu numai pe intestine si colon). tinctura de propolis pentru reglare metabolica. nici fierbinte. cura cu polen.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful