I.

Noţiuni introductive

MASAJUL MEDICAL cuprinde doua noţiuni: masajul regional si masajul zonal. Masajul regional + masajul zonal = masajul terapeutic sau medical.

Masajul regional – reprezintă masajul regiunii in care este inclusa si zona de tratat; pe regiunea respectiva vom executa un masaj compus din neteziri, frământări si bateri pentru stimularea circulaţiei pe întreaga regiune. Masajul zonal – este masajul concentrat asupra articulaţiilor (elementelor periarticulare), tendoanelor, ligamentelor, periostului; este compus din neteziri, geluiri, fricţiuni, vibraţii.

II. Masajul segmentar

MASAJUL SPATELUI Masajul spatelui – cuprinde regiunea dorsala (toracala), regiunea lombara si regiunea sacro-fesiera. Coloana vertebrala: - cervicala C: 7 vertebre C1 – C7; - toracala sau dorsala: 12 vertebre T1 – T12 sau D1 –D12; - lombara: 5 vertebre, cele mai mari: L1 – L5; - sacrala: 5 vertebre sudate care formează osul sacru notat de obicei S1; - coccigiana: 4 sau 5 vertebre sudate.
1

Masajul regiunii dorsale Regiunea este delimitata superior de linia care trece printre vertebrele C7 si T1 si inferior de linia care trece printre T12 si L1. Se executa mai întâi un masaj regional, care depăşeşte liniile de delimitare a regiunii dorsale, iar in cadrul masajului zonal ne concentram cu geluiri, fricţiuni si vibraţii asupra articulaţiilor intervertebrale, capsulei articulare si asupra ligamentelor de prindere a muşchilor paravertebrali. Prelucrăm de asemenea muchiile omoplatului si inserţiile diverşilor muşchi eventual afectaţi. Masajul regiunii lombare Regiunea este delimitata superior de linia care trece printre vertebrele T12 si L1 si inferior de linia care trece printre vertebrele L5 si S1. In cadrul masajului zonal ne vom concentra asupra elementelor care compun coloana vertebrala lombara, asupra articulaţiei dintre L5 si S1 si asupra crestelor iliace lombare. In caz de discopatii sau alte afecţiuni ale coloanei lombare, când apar contracturi ale musculaturii paravertebrale, vom plasa o perna sub abdomenul pacientului pentru delordozareea coloanei lombare si relaxarea musculaturii paravertebrale. Masajul regiunii fesiere Regiunea este delimitata superior de creasta iliaca corespondenta si inferior de plica fesiera. Pacientul este poziţionat cu fata in jos (decubit ventral). Netezirea regiunii: aşezăm mâinile mână peste mână cu partea cubitala lateral de articulaţia soldului; îmbrăcăm cu palmele regiunea fesiera, deschidem in evantai o mana ajungând superior pana la creasta iliaca superioara iar cealaltă inferior până la nivelul plicii fesiere; refacem traseul iniţial până când reajungem la poziţia de început. Prelucram regiunea prin neteziri, frământări si batere sub toate formele; geluiri si fricţiuni vom face printre fibrele muşchilor fesieri, superior pe creasta iliaca, inferior la nivelul plicii fesiere iar lateral la nivelul articulaţiei si al trohanterului. De obicei masajul regiunii fesiere se face in caz de atrofii ale muşchilor fesieri sau in afecţiuni ale articulaţiei soldului (v. coxartroza, de ex.).

MASAJUL MEDICAL IN AFECŢIUNILE COLOANEI VERTEBRALE Scolioza = deviaţie a coloanei vertebrale in plan frontal; - in C sau in S (simpla sau dubla); - se executa in curbura interna a scoliozei un masaj sedativ (- manevre sedative asupra musculaturii paravertebrale contractate) iar in interiorul curburii
2

executam manevre excitante care sa tonifice musculatura paravertebrala întinsa, in felul acesta producându-se o echilibrare a regiunii. Pentru rezultatele cele mai bune masajul se va asocia in mod obligatoriu cu gimnastica medicala. Cifoza = „cocoaşa”; - in unghiul cifotic maxim vom executa manevre sedative, iar deasupra si dedesubtul acestei zone vom executa manevre excitante care sa forţeze coloana si musculatura sa se echilibreze. Masajul trebuie combinat cu gimnastica medicala. Spondilita Se face un masaj sedativ asupra musculaturii spatelui, in special asupra muşchilor paravertebrali si un masaj zonal uşor asupra articulaţiilor intervertebrale, combinat cu gimnastică respiratorie pentru a preîntâmpina prinderea articulaţiilor dintre coloana si coaste si a celor dintre coaste si stern, care ar putea duce mai târziu la probleme respiratorii destul de grave. Discopatiile - sunt afecţiuni ale discurilor intervertebrale (uzuri, degenerări); - produc dureri locale si contracturi ale musculaturii paravertebrale locale; - se întâlnesc cel mai frecvent la nivel lombar si cervical. Se executa manevre sedative (de relaxare) asupra musculaturii paravertebrale si se face un masaj zonal asupra articulaţiilor intervertebrale si asupra discurilor, masaj care va produce o creştere de metabolism locala cu fenomen de regenerare. Trebuie sa se facă apoi, in mod regulat, un masaj de întreţinere. Hernia de disc - cel mai frecvent se întâlneşte tot in regiunea lombara; - apare o iritaţie cu dureri puternice atât locale cat si cu iradieri in lungul nervului afectat – sciatic; - in faza acuta, când sunt dureri violente, masajul este contraindicat; recomandarea principala; repaus realizat fie in decubit ventral cu o perna sub abdomen, fie in decubit dorsal cu doua perne plasate sub genunchi. Masajul se va începe in faza subacuta: sedativ asupra regiunii lombare si sacrofesiere, si un masaj sedativ sau excitant – după caz – asupra membrelor inferioare.

3

apoi pe lângă tendonul rotulian până pe tibie. poziţionăm membrul inferior in dublă flexie si facem un masaj zonal asupra articulaţiei. alunecăm apoi cu policele netezind pe sub rotulă până la spaţiul articular.piciorul propriu-zis: de la gleznă în jos. deasupra sau in faţa rotulei. 4 . refacem traseul în sens invers până la rotulă. afecţiuni ale meniscului. mişcări de lateralitate etc. 3 si indexul la nivelul plicii genunchiului (sub articulaţia genunchiului) iar policele de o parte si de alta a tendonului muşchiului cvadriceps.facem mai întâi un masaj regional al gambei si coapsei. Gimnastica: contracţii izometrice ale musculaturii fesiere. Invitam pacientul sa se întoarcă cu fata in sus: . . 2. la nivelul trohanterului si lateral de articulaţie. bicicleta. coborâm pe sub rotulă. vibraţii – la nivelul plicii fesiere si lateral. fricţiuni. după care plasam o mana sub glezna pacientului. Cele mai frecvente afecţiuni (de obicei la sportivi dar nu numai): de natură traumatică . geluiri. Ca gimnastică avem flexia şi extensia genunchiului (a gambei pe coapsă).MASAJUL MEMBRULUI INFERIOR Membrul inferior se descompune in: .regiunea gambei: de la articulaţia gleznei la articulaţia genunchiului. prelucrând spaţiul articular. ridicam uşor gamba flectând genunchiul si facem neteziri (cu partea cubitala a mâinii).facem apoi geluiri.entorse. . Tot aici este cuprinsa si articulaţia coxofemurala (şoldul).netezirea: plasam degetele 1. fricţiuni si vibraţii la nivelul plicii genunchiului. . Masajul articulaţiei genunchiului Poziţia iniţiala a pacientului: in decubit ventral. . coborâm apoi cu policele pe părţile laterale ale articulaţiei spre plica genunchiului. . la nivelul plicii inghinale.regiunea coapsei: de la genunchi la articulaţia soldului. la nivelul articulaţiei si al trohanterului. după care executam un masaj zonal – geluiri. gonartroză etc. fricţiuni.poziţionăm membrul inferior in duble flexie si executam masajul zonal asupra articulaţiei genunchiului. Încheiem cu gimnastica (mişcări) pentru articulaţia şoldului: flexia coapsei pe bazin.facem întâi un masaj regional al gambei si coapsei. Masajul articulaţiei şoldului La început pacientul va sta cu fata in jos si facem un masaj regional asupra regiunii fesiere si a coapsei. . vibraţii pe aceleaşi trasee. Afecţiunile cele mai frecvente ale articulaţiei şoldului: coxartroza si subluxaţia de şold – se combina obligatoriu cu gimnastica medicala. Invitam pacientul sa se întoarcă cu fata in sus si începem cu un masaj regional al coapsei.

mişcări de rotaţie. redori după fracturi. vibraţii pe tot traseul coloanei cervicale. In caz de torticolis: facem un masaj sedativ asupra regiunii contractate (muşchiul trapez) si un masaj tonifiant pe musculatura antagonista 5 . . Gimnastică: . artroze la nivelul tarsului etc. . Gimnastica gâtului: .flexia şi extensia articulaţiei piciorului. de altfel şi în masajul regional trebuie să insistăm pe tonifierea lui (prin frământări contratimp.flexia şi extensia piciorului. fractură sau după fracturi. fricţiunea. transversal. fricţiuni. Masajul articulaţiei gleznei Pacientul va sta la început cu faţa în jos şi vom face un masaj regional asupra gambei şi un masaj zonal la nivelul tendonului lui Ahile şi la nivelul calcaneului. vibraţia în jurul maleolelor. . MASAJUL REGIUNII CERVICALE În caz de spondiloză vom insista cu geluiri. În caz de nevralgii Arnold vom insista cu geluiri şi fricţiuni în jurul găurilor nervului Arnold şi pe linia nucală. Patologii: diverse. apoi un masaj zonal asupra articulaţiei gleznei şi asupra tendonului care trece peste articulaţia gleznei.extensie. bateri etc.mişcări de circumducţie.flexie . . Afecţiunile cel mai des întâlnite: recuperarea după entorsă. de-a lungul liniei articulare şi printre tendoanele muşchilor flexori ai degetelor. inclusiv la nivelul braţului. în nevralgii cervico-brahiale vom face un masaj de-a lungul traseului dureros. artroza gleznei.se face în caz de platfus. În contracturi musculare insistăm pe zona de contractură. iar geluirea. Netezirea: se realizează intre police si index in jurul maleolelor.).mişcări de lateralitate şi de circumducţie. Masajul medical la nivelul piciorului . vom decontracta musculatura contractată şi vom face o uşoară gimnastică la nivelul coloanei cervicale. . Invităm pacientul să se întoarcă cu faţa în sus şi facem un masaj regional asupra gambei şi piciorului.lateral dreapta – lateral stânga.Încheiem cu gimnastică pentru articulaţia genunchiului şi pentru tonifierea muşchiului cvadriceps.

Tot pe acest traseu executăm geluiri. . musculatura de pe omoplat. Mişcări: . (muşchiul deltoid are doua fascicule: unul anterior si altul posterior. apoi o palma îmbracă anterior muşchiul pectoral. Masajul articulaţiei umărului: cel mai complex. 0 0 6 . fricţiuni. de la acromion in jos.regiunea braţului: de la umăr la cot. .poziţionăm mâinile mana peste mana la nivelul vârfului deltoid.cu doua degete. Trecem la masajul zonal: netezim spaţiul articular cu partea cubitală a mâinilor. . îmbrăcăm cu palmele deltoidul pana la nivelul articulaţiei umărului. articulaţia umărului are toate gradele de mobilitate. Netezirile: .flexia anterioara (anteducţie 180 ).sănătoasă. de la vârful acestuia pana la umăr. . . Bateri: uşoare. La masajul regional vom face masajul muşchiului deltoid (treimea superioară a braţului).a doua netezire: netezim intre index si police separat cele doua fascicule ale deltoidului. apoi masaj de relaxare al întregii regiuni. anterior vom prelucra muşchiul pectoral si posterior jumătate din regiunea cervicala (muşchiul trapez si muşchii care se insera pe omoplat). spre linia axilei.netezirea pe muşchiul trapez. Mâinile refac apoi acelaşi traseu in sens invers. daca situaţia e mai grava încercam o metoda de suprasolicitare a muşchiului trapez contractat prin mişcări cu rezistenta.extensia posterioara a braţului (retroducţie). omoplatul.regiunea antebraţului: de la cot la articulaţia pumnului.regiunea mâinii: de la articulaţia pumnului în jos. încercând o reechilibrare a situaţiei. până ajungem la poziţia iniţială. pe sub clavicula. căuş si nuiele pe muşchi. Frământări: frământăm cele doua fascicule ale muşchiului deltoid. posterior. de la umăr spre regiunea cervicala. MASAJUL MEMBRULUI SUPERIOR Membrul superior cuprinde: . lateral in sus la 180 (abducţie). . Mai rar: o fricţiune uşoara cu policele in axila (in caz de luxaţie in special). care converg spre braţ si formează un unghi ca litera V = vârful deltoidian). de la acromion la manubriul sternal (de la umăr la stern).depărtarea braţului de corp. iar cealaltă. . . vibraţii. muşchiul trapez si muşchiul pectoral.apropierea braţului de corp (adducţie). Masajul articulaţiei scapulo-humerale = masajul umărului.

.artroza pumnului. mai întâi alunecăm cu policele spre părţile laterale. policele rămânând fix. indexul rămânând fix.). Afecţiuni: . Pe acelaşi traseu executăm şi geluiri. tratament postentorsă. Masajul articulaţiei pumnului Vom face întâi masajul regional al antebraţului si al mâinii. insistam cu masajul zonal: geluiri. redori după fracturi sau de alte origini (tăieri etc. Încheiem cu mişcări gimnastica: flexia si extensia pumnului.flexia si extensia cotului (cotul = pârghie de gradul II. circumducţie. la spate etc.mişcări largi.redori după fracturi. mişcări de pronaţie si supinaţie. iar in cadrul masajul regional sau zonal prelucram si tendoanele extensorilor degetelor care traversează articulaţia. .diverse afecţiuni ale muşchilor (întinderi) etc. . luxaţie. gen balama). fără presiune prea mare. Masajul articulaţiei cotului Facem mai întâi un masaj regional care sa cuprindă antebraţul si braţul. apoi un masaj zonal asupra articulaţiei cotului. punem mâna pacientului in şold. refacem traseul in sens invers până ajungem pe articulaţie intre cei doi epicondili. artroza cotului. Afecţiuni: entorse. de obicei după PSH. . vibraţii – si la nivelul plicii cotului. în cerc.indexul de la ambele mâini pe fata articulaţiei si policele posterior pe linia articulara. . pe braţ. coborâm în lateral spre plica cotului pe linia articulara. . probleme ligamentare etc. mişcări de lateralitate.rar: artroze. iar apoi cu indexul înspre părţile laterale.tratament după entorsa pumnului. Gimnastica: . geluiri. de circumducţie. alunecăm cu policele până la nivelul articulaţiei (până între cei doi epicondili). Masajul mâinii Putem insista in caz de retracţie a tendoanelor flexorilor degetelor (boala Dupuytraine).mişcări combinate: ducerea mâinii sus la cap. după care facem masajul zonal al articulaţiei pumnului netezind articulaţiile astfel: . iar policele deasupra articulaţiei. după care alunecăm pe antebraţ. . vibraţii spaţiul articular.mişcări de rotaţie interna si externa (cu cotul îndoit in interiorul articulaţiei). Afecţiuni mai des întâlnite: . indexul de la ambele mâini îl poziţionăm la plica cotului. Prelucrăm apoi prin geluiri.după entorse sau luxaţii. fricţiuni si vibraţii pentru elasticizarea 7 . de o parte şi de alta a tendonului tricepsului. . fricţiuni.PSH (periartrita scapulo-hunerala) de origine reumatica sau traumatica.

tendoanelor. Se mai face in caz de artroza a mâinii, a oaselor carpului, in redori dupa fracturi, pareze. Se insista mult cu gimnastica; se fac mişcări de închidere si deschidere a pumnului, flexia si extensia degetelor si a palmei; abducţia si adducţia degetelor pentru coordonare (ducem policele pana se întâlneşte cu pulpa fiecărui deget in parte), incheiat – descheiat singuri la nasturi; in caz de redori: gimnastica in bai călduţe; gimnastica cu mâinile in tarate înmuiate in apa calda. MASAJUL FEŢEI ŞI AL FRUNŢII In caz de pareze faciale vom face un masaj selectiv (pe musculatura flasca – tonifiere; pe musculatura normala – masaj de relaxare). Insistam in mod deosebit pe gimnastica; închiderea si deschiderea ochilor; închiderea si deschiderea ochilor si a gurii concomitent; ridicarea si încruntarea sprâncenelor; mandibula dusă înainte si înapoi; lateral dreapta – lateral stânga; vom insista spre partea afectata pentru a tonifia zona cu musculatura flască; se vor face si mişcări cu opoziţie; se umfla muşchii obrazului; gimnastica mimicii in oglinda – se strâmbă pentru reechilibrare); când pacientul poate sa fluiere singur: cazul este aproape rezolvat. Cu cât tratamentul este început mai repede, cu atât rezultatele sunt mai bune si mai rapide; lăsata: se produce asimetrie a feţei etc. In caz de recuperare după fractură de mandibulă gimnastica se va face unilateral tot către partea afectata. MASAJUL CAPULUI Masajul capului se face in scopul de a activa circulaţia la acest nivel si pentru activarea unor mecanisme reflexe. Se mai face intr-o anumită formulă în tratamentul migrenelor rebele (reflexoterapie; masaj terapeutic al regiunii cervicale; masaj terapeutic al capului, al feţei şi al frunţii). MASAJUL GÂTULUI (ANTERIOR) Pacientul poate sta fie culcat pe spate fie in şezut pe un scaun Terapeutul se poate poziţiona la capul pacientului daca acesta este culcat pe spate sau in fata acestuia atunci când este aşezat pe scaun. Avem doua neteziri:
8

- cu partea cubitala a mâinii, de sub mandibula pana la nivelul claviculelor, simetric pe ambele părţi ale gâtului anterior; - netezim cei doi muşchi SCM intre index si police de la occipital manubriul sternal (in masajul cosmetic netezirile se fac in sens invers); se vor executa frământări uşoare asupra muşchiului SCM cu atenţie in zona carotidei; In caz de torticolis: frământarea contratimp se va executa selectiv, unilateral. Geluirea si fricţiunea le vom executa pe clavicule si pe mandibula dar si pe occipital. Vibraţia se poate realiza pe toata suprafaţa, in funcţie de scopul urmărit. Baterea: numai sub forma de ciupituri. Mişcări – de lateralitate, de rotaţie; când e muşchiul afectat: flexii unilaterale; daca nu trece in acest fel: aplicam tehnica suprasolicitării pe partea muşchiului contractat. Putem mobiliza stânga-dreapta inelele esofagului prinzându-le intre index si police. Mişcări active: torticolis rebel – gimnastica cu rezistenţă pentru suprasolicitarea, apoi pentru relaxarea muşchiului contractat.

9

III. REUMATOLOGIE
Reumatologia – se ocupa cu studiul bolilor reumatice. Bolile reumatice pot fi clasificate in funcţie de factorii etiologici, patogeni sau morfologici. Putem avea: - reumatisme articulare; - reumatisme abarticulare (extraarticulare): nu prind articulaţiile, ci ţesuturile moi; de ex: bursite, fascite, miozite, nevralgii si nefrite, periartrite, tenosinovite, tendinite etc. De reţinut ca reumatismul este o boală a ţesutului conjunctiv (ţesut de susţinere); este caracterizata prin apariţia unor noduli numiţi Aschoff Talalaev mai ales la nivelul inserţiilor tendinoase si pe periost. Grupa reumatismelor articulare Reumatismele articulare pot fi de două feluri: 1). reumatisme inflamatorii; 2). reumatisme degenerative.

Reumatismul poliarticular acut (febra reumatică sau reumatismul Socolski Buyot) - este de natura infecţioasă (dat de infecţii cu streptococul betahemolitic din grupa A; poate debuta in urma unor faringo - amigdalite streptococice sau scarlatina, la 1-4 săptămâni); - se manifesta la persoane cu vârsta intre 3-27 de ani; intre 3 – 12 ani poate avea si prindere cardiaca (trebuie tratat din timp căci altfel se poate rămâne cu o cardita reumatica; 6-12 ani este perioada critică). - sunt cuprinse de obicei articulaţiile mari: genunchi, gleznă, cot, pumn, sold, intro succesiune relativ rapidă; poliartrita ce durează in general 2-3 săptămâni si nu lasă semne articulare; in perioada afectării, articulaţiile se tumefiază, devin calde, roşii si dureroase (principiul: rubor – calor – tumor - dolor), mai ales la mobilizarea activa; pot apărea si palpitaţii. - in momentul apariţiei acestor manifestări, in sânge apar anticorpi specifici (streptolizina) împotriva acestor antigene streptococice (in laborator ii determinam prin titrul Aslow; daca in mod normal este sub 200, acum creste peste 333). Examene de laborator: pentru diagnostic precis: - VSH: creste cu mult peste 25-30 mm/h; - Creste proteina C reactivă; - numărul de leucocite creste cu mult peste 15.000 – 20.000 pe mm3;
10

pot exista si cazuri explozive. tratamentul trebuie sa dureze timp de aprox.2 sau 3 săptămâni. muşchii încep sa se atrofieze de timpuriu. . încep sa fie prinse si articulaţiile mijlocii. apatie.) sau poliartrita cronica evolutiva (p. de asemenea. discreta pierdere in greutate. . . oboseala. căldura). . apere o demielinizare. devine lucios. .are caracter inflamator. se usucă si se descuamează.Aslow creşte peste 333.cauza apariţiei: imunitate scăzuta. 10 zile. 11 . la examenul de urina apar proteine (sau) albumine in urina= proteinurie (albuminurie). adulţi: si 1 g/kg corp/zi). Daca nu apar complicaţii durează 2-4 săptămâni. tegumentul se subţiază.la ochi : pot apărea irido-ciclite.durerile pot fi prezente luni-ani.pe lângă articulaţii. la copii trebuie combătut rahitismul (bai de soare. .când apar tumefacţiile: au caracter permanent. in ţesutul interstiţial apar numeroşi noduli. cura cu oţet de mere si miere.boala începe insidios. factori favorizanţi: frig. se poate si la mâini si la picioare. cu redoare dimineaţa.e. fără tumefierea articulaţiilor sau pot apărea/dispărea pana se permanentizează. daca apare si cardita . apar dureri la nivelul articulaţiilor mici. se asociază cu hematurie microscopica. cura balneara. fibrinogenul creste de asemenea.apare de obicei la femei si are incidenta maxima la 45-50 ani. cura cu polen-lăptişor de matcă. creează leziuni si in organe si ţesuturi.c. se alterează starea generala.) sau poliartrita cronica primara (p. apar leziuni nervoase (in special in coarnele anterioare ale măduvei spinării). Tratamentul antibiotic cu penicilina G (1600 unităţi/zi) sau cu eritromicina (copii: 40mg/kg corp/zi.p) este o boala generala a ţesutului conjunctiv.c. Cu tratament se poate vindeca in totalitate. străvezie. consum sporit de miere. cel mai frecvent degetele mijlocii la ambele mâini. . articulaţiile sunt prinse simetric: cot stâng-drept. tinctura de propolis in diverse proporţii. in funcţie de cat de virulent a fost reumatismul).poate dura 2-3 luni. . uşor. oboseala. chiar progresiv. boala manifestându-se simetric. la nevoie se poate repeta. mana stânga-dreapta etc). progresiv si simetric. - Poliartrita reumatoidă (p.200.r. mişcare-sport moderat. se va face apoi profilaxie cu Moldamin (1. primele leziuni apar la nivelul sinovialei si apoi la nivelul cartilagiilor (la epifiza: capul osului) si in final se instalează anchiloza fibroasa. regim igieno-dietetic. Tratamentul fizioterapic: creşterea factorilor imunitari.000 unităţi/1 . pielea devine atrofică. degetele se subţiază si apare degetul in fus.

consum sporit de miere. regim alimentar. Examenul de laborator: .este o boala a bărbatului tânăr: 20-30 ani. G si A). . apare osteoporoza. . regim de viata. . .apare o uşoara anemie la hemograma. 4. uşor masaj de întreţinere. tumefierea părţilor moi si a articulaţiilor. Pe toate căile vom întări factorii imunitari.mai este numita si: spondilartrita anchilozanta. . Boala evoluează in patru stadii: 1. sunt prinse articulaţiile mici si mijlocii. Spondilita anchilozanta . echilibru munca-odihna. sensibilitate crescuta/durere la mobilizare. pentru a nu se ajunge in faza in care nu se mai poate face nimic. apare anchiloza fibroasa si o atrofie musculara mare. apare atrofia musculara. apar subluxaţii. polen (primăvara-toamna).la început nu este concludent. .stadiu terminal. redoarea articulaţiilor dimineaţa. . încep sa se limiteze mişcările in articulaţii. iar alfa. prinderea articulaţiilor simetric. Tratament : nu prea exista. procesul de anchiloza fibroasa si osoasa se definitivează. cura cu oţet de miere si mere. arata un nr. fixarea degetelor si genunchilor in poziţii vicioasa. pot fi prinse si articulaţiile sterno-claviculare si temporomandibulare.testele de aglutinare: testul Valer Rozen si Latex: pozitiv.VSH-ul creste la 80-100 ml/h.stabilirea diagnosticului: in final tot pe semiologie (prinderea articulaţiilor mici. 3.si beta-globulinele sunt crescute. boala Behterev. articulaţiile încep sa se deformeze. stare generala de inapetenţa si pierdere ponderata.Prinderea articulaţiilor: centripeta. gimnastica moderata. apar tumefierile articulare. 2. M. . testul reumatic cu imunoglobulinele A. dureri spontane la mişcare. cura balneara (ape sărate). 12 . cu tendinţa de a anchiloza. de la articulaţiile distale spre centuri (de la exterior spre interior). exista si microteste pentru evidenţierea factorilor reumatoizi (de obicei este vorba de imunoglobuline: M. propolis. scăzut de albumine. G). lăptişor de matca. Tratament fizioterapic: La orice bănuiala fizioterapeutul trebuie sa înceapă tratamentul. mai târziu.are ca substrat o inflamaţie evolutiva si progresiva a articulaţiilor coloanei vertebrale.la electroforeza proteinelor serice. uneori si degetul in fus. tratament cu înţepături de albine. semne de osteoporoza. apifitoterapie.

Daca boala ajunge in stadiul final: o putem doar ameliora. . Masajul se va face iniţial sedativ.examenul de laborator: neconcludent. care dau probleme respiratorii. Mangalia.primele articulaţii prinse: articulaţiile sacro-iliace: apare o sinovita.semne de iritaţie la ochi. nu exista tratament medicamentos. uneori si Felix). . Tratamentul fizioterapic: . polen – o linguriţa după sau in timpul mesei. o uşoara scădere in greutate. in final sunt prinse si centurile scapulara si pelvica. o data pe an (Sovata.apifitoterapie (lăptişor de matcă. . . gimnastica respiratorie.sacroileita bilaterala. miere. cu cat evoluează : devine cifoza. o uşoara subfebrilitate.cura balneara. Techirghiol. atrofii. . In etapa de manifestare evidenta a bolii: gimnastica medicala. iradierea este de natura osoasa. 13 . in 10% din cazuri apare si irido-cicleita. . in special regiunea lombara si CDL medical.fenomenul clinic dominant: durerea care cuprinde întreaga coloana.creşterea factorilor imunitari – întreţinere si întărire a organismului din punct de vedere imunitar.intr-un număr variabil de ani coloana se anchilozează complet.începe sa apară o paloare tegumentara.raport echilibrat: munca-odihna. .semne: dureri si rigiditate lombara care persista mai mult de trei luni.masaj de întreţinere a coloanei si musculaturii. . . . când apare ulterior atrofia musculara: masaj de tonifiere. . dar nu putem scăpa de ea. implicit. tinctura de propolis – 20 picături pe zi. Examenul radiologic: ..mişcare moderata si constanta. . . uşor se extinde la coloana vertebrala pana o cuprinde toata si in final prinde si centurile (bazin si umeri). mersul: devine legănat.cauzele apariţiei nu sunt cunoscute. flexia anterioara se limitează. .gimnastica respiratorie pe o perioada nelimitata. sunt prinse si articulaţiile coastelor.regim de viata echilibrat. de cele mai multe ori coloana se cifozează sau se poate rigidiza si in poziţie rectilinie. pot fi confundate cu tabloul clinic de sciatica. si înţepături albine). apare o rigiditate vertebrala. la început apar contracturi pe musculatura paravertebrala si muşchiul trapez. doar încurajare si întreţinere. lordoza lombara începe sa dispară. .procese de calcifiere a ligamentelor interspinoase si latero-laterale (aşa-numita „coloană de bambus”). gimnastica de întreţinere. dar nu o putem îndepărta. pe contracturi. .debutează cu dureri sacro-iliace. treptat se instalează o redoare a coloanei vertebrale pana la cap si încep sa se modifice curburile coloanei vertebrale. Când apar deja anchilozele: putem tine boala in frâu.

mai frecvent la fete. la copii si tineri: reducerile pot fi 100 %. cand avem o anomalie de tip muscular. Musculatura in concavitate este contractata.cauzate de o lombosciatica. Cea mai frecventa: scolioza idiopatica.AFECŢIUNI ALE COLOANEI VERTEBRALE (recapitulare si completare) Scolioza Scolioza este o boala evolutiva caracterizata prin una sau mai multe curburi (C sau S) laterale ale coloanei vertebrale. exista si cauze endocrine.posturale (stăm strâmb). Cifoza poate fi congenitala sau dobândita. vizibile in plan frontal. pe curbura convexa: musculatura este întinsa si cu forţa redusa. . putând provoca paralizii de diverse grade. de obicei mai accentuata in zona dorsala. uneori si după intoxicaţii. . dar fara o reducere completa a acestora. Tratament: gimnastica medicala corelata cu masaj selectiv.curburile). sifilis). după poliomielita sau meningoencefalita. osteomielită. Atunci când apare si o rotaţie vertebrala apare progresiv o gibozitate costo-musculara. probabil din cauza unui exces de foliculina. Ele pot fi: . de exemplu). rahiticii sunt predispuşi. cu caracter tranzitoriu sau definitiv. uneori însoţite de rotaţia vertebrelor. .nepatogene. factorii agravanţi: reumatismul.inflamatorii (TBC.de compensare (in cazul unei subluxatii de sold. cea nepatogena este cel mai adesea in regiunea dorsala. mai rar: cauze congenitale. Cel mai grav: când apar in perioada de creştere. fie din cauza unor distrofii musculare (provocate de tulburări neuroendocrine si metabolice. . Scolioze: . De partea spre care se rotesc vertebrele apofizele spinoase costo-vertebrale se înfunda si toata zona apare ca înfundata. La prepubertate pot apărea si din cauza unor tulburări de creştere. devenind cifoscolioza. . cu tendinţa de compensare superioara si inferioara (. Cifoza patologica se întâlneşte tot in regiunea dorsala. poate cuprinde mai mulţi sau mai putini muşchi. se poate asocia uneori cu scolioza. apare in regiunea cervicala.patogene. asociate cu o postura vicioasa la 14 . miozită. Scoliozele au răsunet asupra morfologiei trunchiului. Cifoza Este deviaţia in flexie a coloanei vertebrale. dorsala sau lombara.putem avea deviaţii chiar de natura isterica.

Organismul începe sa depună calciu interapofizar. in forma algică: laser.cei care fac eforturi profesionale. caracterizata prin leziuni degenerative cartilaginoase. durerile nu mai sunt locale. in rahitism etc. birou. Spondiloza Este o evoluţie degenerativa a discopatiei. lucrează in frig. care da algii locale. cu o perna sub burta pentru delordozarea coloanei si elongarea spaţiului intervertebral sau cu fata-n sus. poliomielita etc. chiar se calcifiază. La fenomene de suprasolicitare repetata apare o uzura /degenerare/îmbătrânire a discului intervertebral. Predispuşi sunt cei care muncesc mai greu (ridica. frecventa lor creste in raport cu vârsta. sau poate fi de natura traumatica (după spondilita anchilopoietica. cu diminuarea atât cantitativa cat si calitativa a lichidului sinovial si cu modificarea apofizelor articulare. Tratament: gimnastica medicala si masaj terapeutic. Artrozele sunt artropatii cronice dureroase si deformante.). dureri de ceafa. alte semne: vertij. discul herniază puţin. cu rol antiinflamator decontracturant si antalgic si reflexoterapie. Artrozele Artroza este o afecţiune cronica degenerativa articulara. 15 . se poate regenera. cu fata-n jos. ceafa ca „in gheare”. presează rădăcina nervului.. lipsa de mişcare. umezeala) dar si sedentarii (munca la calculator. indefinit. cel puţin o data pe săptămâna. cel mai frecvent: in regiunea lombara si cervicala. gimnastica uşoara. trebuie tratata fizioterapic neapărat. Tratament de durata: masaj. laser terapeutic pe zona afectata. masaj si mişcare uşoara – discopatia este reversibila. Tratamentul de urgenta: masaj cu gheata. cu doua perne sub genunchi. Pe măsura ce durerile cedează introducem masajul regiunii lombare si al membrelor inferioare. apoi: masaj abdominal si exerciţii numai din poziţie stând pe spate (pentru a întări pereţii abdominali ca sa poată prelua o parte din suprasarcina paravertebralilor). Discul se fibrizează. Discopatia Este o afecţiune a discului intervertebral. Se recomanda o cura intr-o staţiune balneara o data pe an. mişcarea începe sa fie limitata. Se va continua apoi cu masaj medical si gimnastica de întreţinere circa 6 luni. şofat). nu sunt însoţite de semne generale si nici de leziuni extraarticulare. repaus la pat. Discopatia netratata poate degenera in hernie de disc. Se pot produce regenerări dar in timp îndelungat. In hernia de disc acuta : masajul este contraindicat.). manifestare in diverse grade0. merg pe nerv (lombosciatică. Tratament de întreţinere.

PSH . La artrozele obişnuite nu sunt afectate cotul si glezna. 5. mai târziu apar cracmente (troznituri). umărul pseudo-paralitic. 16 . luxaţii care produc alterări ale cartilagiului articular. noaptea nu doare de obicei. dislipidemie = creşterea peste normal a colesterolului). Factori predispozanţi: . umărul blocat. In PSH toate aceste elemente pot fi afectate.Cele mai frecvente artroze le întâlnim la articulaţiile mari sau la articulaţiile care suporta sarcini mari (în special genunchi: gonartroza si şold: coxartroza). . 2.traumatici: fracturi. insa mai ales capsula. umărul dureros simplu. Exista si un PSH posttraumatic. . Este o diartroza acoperita cu un cartilaj gros. umărul acut hiperalgic. mijlociu si inferior). in final articulaţia se deformează si apar proliferări osteo-cartilaginoase si lichid intraarticular (hidrartroza).îmbătrânirea Simptome: . 3. care pot afecta si cotul sau glezna. . de exemplu). când apare un focar de inflamaţii in aceeaşi zona. 4.mecanici: produc o repartiţie anormala a presiunii asupra articulaţiilor (obezitatea.endocrini/metabolici (menopauza. Capsula este întărita superior de ligamentul coraco-humeral iar anterior de trei ligamente gleno-humerale (superior. insa putem avea artroze cauzate de traumatisme/fracturi.cinci forme clinice: 1. crepitaţii intraarticulare la mobilizarea articulaţiei.apare o limitare funcţionala a articulaţiei. Este o boala reumatismala care afectează acest cartilaj. . Periartrita scapulo-humerală (PSH) Este un sindrom clinic caracterizat prin dureri ale umărului si prin redoare determinata de leziuni degenerative si inflamatorii ale tendoanelor si burselor de la nivelul articulaţiei umărului (scapulo-humerala). . atât cel din cavitatea glenoida cat si ligamentele care susţin cele doua suprafeţe articulare in contact cu capsula.inflamatorii-reumatici. umărul mixt.durerea si oboseala articulara care se calmează la repaus.

Pe lângă tratamentul de mai înainte. 4. si susţinut de o eşarfa. Tratament: masaj cu gheata. la baza fiind o tendinita. laser terapeutic. laser terapeutic. in faza acuta se va face masaj cu gheata.1. In umărul dureros acut durerile sunt violente. repaus. Pacientul acuza dureri moderate la nivelul umărului. calor. Apar si semnele inflamaţiei: rubor. dar trebuie făcută ca sa rupem aderentele. gimnastica. braţul poate fi imobilizat cu o pernuţa in axila. doare). dolor (se înroşeşte. burselor si sinovialei si produce limitarea mişcării prin contractura musculara antalgica (fără durere). Umărul acut hiperalgic De obicei tendinita se repeta. se recomanda mişcări izometrice cu exerciţii de relaxare care se pot face uşor. Se recomanda sa facem mişcare de tragere a umerilor înapoi. abducţie si rotaţie externa. insuportabile si se exacerbează noaptea. Sunt afectate in mod deosebit mişcările de flexie anterioara. pentru menţinerea ligamentelor si a muşchilor la inserţie. Durerea poate interveni chiar in timpul somnului si se intensifica in anumite poziţii. intr-o uşoara abducţie. Mişcarea devine imposibila datorita durerii si contracţiei musculare. Umărul mixt In acest caz inflamaţia se extinde la nivelul tendoanelor. Ca tratament se recomanda: repausul umărului. chiar si de către pacienţi singuri. Putem găsi un punct sensibil subacromial in zona antero-exterioara sau in zona dureroasa pe fata anterioara a umărului. Umărul blocat Mişcările se limitează progresiv. pe tendonul muşchiului biceps. Umărul dureros simplu Este forma clinica cea mai frecventa (dar si cea mai usoara). Când sunt dureri in articulaţie facem gimnastica pe articulaţia sănătoasa (umărul celalalt) si contracţii izometrice. uneori si in bursa acromiodeltoidiana. care il tine la 35-45 grade. Daca forma este mai grava. mişcările devenind mai uşoare. o bursita sau o tenosinovita. e fierbinte. ajungându-se la o blocare aproape completa a umărului. Se pot face bai calde cu efect calmant. 17 . cu evoluţie către fibroză. In acest stadiu gimnastica devine dureroasa. 3. Se va face un masaj de relaxare pentru atenuarea acestor dureri. masaj. mai ales cu ocazia unor mişcări uzuale sau când poarta unele greutăţi. masaj uşor cu crema antiinflamatoare. tumor. se inflameaza. 2. se poate încerca si reflexoterapie. Peritendinita = afectarea tendoanelor de inserţie. Apar leziuni inflamatorii ale capsulei gleno-humerale. apare un proces de calcifiere.

.cauze iatrogene: administrarea de anticoagulante precum heparina.baza tratamentului va fi constituita de laptişorul de matcă (sublingual. La Fosamax de pilda. Osteoporoza reprezintă aşadar pierderea substanţei calcice din os ca urmare a unui dezechilibru hormonal si implicit metabolic. Osteoporoza trebuie tratata din fazele ei incipiente de osteopenie. Pentru a echilibra formula calciului din sânge. post-menopauza.cel mai frecvent apare la femei. apoi se recomanda kinetoterapie.poate apărea si sub forma localizata.presupune in primul rând o alimentaţie echilibrata. se produce o ruptura întinsa a tendoanelor. de exemplu.cauze metabolice. . apare gibozitatea numita „morbul lui Pott”. Tratamentul fizioterapic: . Umărul pseudo-paralitic Este o tendoperiostita posttraumatica. sau exces de medicamente etc. in interiorul acestuia apar geodele (goluri) ce determina tasări ale osului si astfel. le va executa pasiv. Cauzele apariţiei: . 0. In faza avansata. ca urmare. Tratamentul alopat: recomanda de obicei pentru faza sa incipienta un medicament numit Alfa D 3. Pacientul nu mai poate face mişcările active. Se pot face intervenţii chirurgicale. aceasta poate fi determinata chiar prin semne clinice si se evidenţiază la radiografie sub forma unor pete întunecate. dar ulterior durerea va dispărea treptat. riscul cel mai mare îl reprezintă apariţia ulceraţiilor esofagiene si a iritaţiilor de colon. Osteoporoza Este o distrofie metabolica a osului. apar dureri ale oaselor ce se pot fractura uşor.când afectează coloana. micşorarea înălţimii. caracterizata prin diminuarea matricei proteice. pe nemâncate.apare pe fondul unei tuberculoze. pentru faza sa medie.2mg/ 2-3 ori pe zi timp de 6-12 luni) ce trebuie administrat din faza de premenopauza pentru a regla organismul din punct de vedere hormonal. in urma unor traumatisme. Reumatismul secundar tuberculos (Poncett) . pentru a menţine capsula in bunăstare si sa nu devina retractila pentru a recupera forta musculara si pentru a învăţa mişcări compensatorii. . . Are in mod special cauze endocrine. mai intai va fi destul de dureros. . tratament injectabil de Miocalcic (calcitonina sintetica-fiole) iar pentru faza declarata. uneori se perforează si capsula. 18 . organismul ia din os.5. Toate aceste trei medicamente au insa reacţii negative puternice. cu conservarea componentei fosfo-calcice. Analiza densităţii osului se numeşte osteodensimetrie. Fosamax.

Halus varus: deviaţia mediana a halucelui. grava. se mai poate administra si păstura (polen prelucrat) .1 linguriţa/zi. Escoriaţia: leziune superficiala a epidermei. Fractura: întreruperea continuităţii unui os. fără leziune tegumentara.regim igieno-dietetic.bai de soare/lumina. cu devierea laterala a halucelui. La osteoporoza nu se face fizioterapie ci reflexoterapie si mişcare moderata. BIOMECANICĂ ŞI KINETOLOGIE Biomecanica – studiază funcţiile motorii. amestecat cu apa. care se dezvolta in ţesutul subcutanat. pot fi uşoare sau grave (fisuri sau microrupturi ale fibrelor muşchiului). Halus valgus: o deviere si o deformare statica a piciorului. Paralizia: este diminuarea sau dispariţia funcţiei motorii musculare. superficiala sau profunda.cura cu oţetul de mere si miere. produce întinderi ale părţilor moi si periarticulare.mişcare moderata.consum sporit de miere. . . . . poate fi incompleta sau completa (când linia de rupere este transversala). Escara : este o necroza cutanata printr-o presiune prelungita. deschisa sau închisa. . de consistenta relativ moale. poate fi: uşoara. Hematomul: acumulare de sânge in ţesut prin ruperea unor vase de sânge. miere sau lapte. Definitii uzuale Contuzia: leziune anatomica închisa. Lipomul: acumulare de ţesut conjunctiv adipos bine delimitata. IV. produs printr-o mişcare brusca si brutala. este mai aproape de fiziologie decât de anatomie. Luxaţia = se produce atunci cand cele doua suprafeţe articulare ies din capsula articulara.tratamentul cu tinctura de propolis echilibrează metabolismul si potenţează sistemul imunitar: 20 picături/zi administrate intr-o singura repriza. Limfangita acuta: este o inflamaţie a reţelei limfatice dintr-o anumita regiune. Hidrosadenita: inflamaţie acuta a glandelor sudoripare. poate fi cu deplasare (capetele osoase se deplasează) sau fără deplasare. 19 . Entorsa: traumatism al articulaţiei.

Pârghia permite efectuarea unui lucru mecanic util cu economie de forţa si deplasare. avem trei elemente: punctul de sprijin. in echilibru sau in mers este o pârghie biologica de gradul III la care punctul de sprijin este suprafaţa tălpilor.). De-a lungul istoriei. biomecanica a constituit un domeniu de interes pentru numeroşi oameni de ştiinţa (in antichitate . forţa activa F si forţa de rezistenta R. La pârghia biologica. Poziţia in picioare (omul in poziţie ortostatica). Asupra oaselor acţionează forţa tracţiunii musculare. Pârghiile sunt de trei categorii. forta activa F este muşchiul biceps iar greutatea este forţa rezistenta R. capul este dus pe spate. Iliescu de la IEFS. ex: articulaţia din coloana vertebrala a primei vertebre (C1: atlas) cu capul (osul occipital) este o pârghie de gradul I. Pârghia de gradul II Punctul de sprijin si F sunt la extremităţi. Pârghiile biologice: In cazul pârghiilor mecanice. Rolul pârghiei este de a permite efectuarea unui lucru mecanic util cu economie de forţa. Greutatea capului in fata reprezintă momentul forţei F.Galen. In aparatul locomotor al omului oasele se pot roti in jurul unei articulaţii care reprezintă punctul de sprijin. bara este reprezentata de os. Leonardo da Vinci – a folosit fotografia in studiul legilor biomecanicii etc. Pârghia de gradul I Punctul de sprijin se afla la mijloc. având acelaşi sens.Prin cunoaşterea biomecanicii putem aprecia calitatea execuţiei exerciţiilor fizice pentru a obţine rezultatul terapeutic dorit. clasificate după numărul de grade. Menţinerea unei greutăţi in mâna cu braţul îndoit din articulaţia cotului este o pârghie biologica de gradul 2 in care cotul este punctul fix. Pârghia de gradul III Forţa activa F este la mijloc intre punctul de sprijin si forţa rezistenta R. iar F si R se afla la capete. de la I până la III. Forţa de rezistenta R este 20 . Forţa rezistenta R este data de muşchii paravertebrali ai coloanei (extensori) care se inserează pe occipital si pe apofizele transversale ale coloanei. pârghia este reprezentata de o bara rigida ce se poate roti in jurul unui ax fix (punct de sprijin) si care la extremităţi se afla sub acţiunea unei forte pasive si a uneia de rezistenta. La contractarea muşchilor paravertebrali. forţa activa de muşchi iar forţa de rezistenta de greutăţi sau de forţa gravitaţionala. la noi: prof. forţa activa F este data de muşchii spatelui si de cei posteriori ai membrelor inferioare. forţa de rezistenta R la mijloc intre punctul fix si forţa activa iar forţele au sens diferit. La o extremitate este foarte activa (contracţia musculara) iar la celalalt capăt este forţa de rezistenta. La o extremitate este forţa activa care realizează mişcarea. Putem înlătura anumite greşeli si vom sti sa corelam gimnastica cu particularităţile individuale. Asupra oaselor privite ca pârghii acţionează forţa tracţiunii musculare. iar la cealaltă este forţa de rezistenta care se opune.

discurile intervertebrale se turtesc si isi pierd din elasticitate. ligamentele si discurile intervertebrale. Când variem aceste forte: variază poziţia corpului si se declanşează mersul. frontal si transversal. Mobilitatea coloanei vertebrale variază după vârsta si sex. Biomecanica mersului si a coloanei vertebrale Rolul static al coloanei vertebrale consta in menţinerea atitudinii verticale a capului in mod special si a corpului in general. Coloana vertebrala este suport al greutăţii corpului cap-gât-trunchi de care sunt legate prin centuri membrele inferioare si superioare. Funcţionalitatea dinamica a coloanei vertebrale este in raport cu mobilitatea sa. 2) flexia-extensia laterala (in plan frontal). permanente. Articulaţii . determina o amplitudine mai mare. se exagerează curbura cervicala si cea lombara iar cea dorsala se redresează. mobilitatea este mai mare.omoplatul (scapula) prin cavitate glenoida. se executa din zona lombara si cervicala – 55 de grade. combinat cu rotirea soldurilor/membrelor inferioare. .data de muşchii anteriori ai abdomenului si ai membrelor inferioare. 3). Extensia este mult mai redusa: 50-55 de grade. Coloana toracală (dorsala) este cea mai puţin mobila. In plus. coastele. muşchii.humerus-ul prin capul humeral.intrinsece (intervertebrale) . Mobilitatea coloanei vertebrale poate fi mult mărită prin exerciţii speciale de supleţe. flexia ajunge la 180 de grade. putem ajunge la o răsucire completa de 180 de grade. exista si diferenţieri individuale destul de mari. încă de la vârste fragede si se menţine numai prin practica continua. Forţele care acţionează asupra coloanei vertebrale sunt pe de o parte gravitaţia iar pe de alta parte. apoi coloana lombara si ultima este cea dorsala. răsucirea – zona cervicala si cea lombara – 120 de grade. la copii si femei. In extensie. in general redusa dar atunci când se însumează mobilitatea (porţiunea cervicala + toracală). Tulburări ale mecanicii coloanei vertebrale: scoliozele si cifozele Biomecanica articulaţiei umărului La articulaţia umărului participa doua oase: . in cea mai mare măsura. 21 . 1) flexia – extensia in plan sagital O amplitudine mai mare a flexiei o executa coloana cervicala si cea lombara.extrinsece (capul. Coloana cervicala: cea mai mobila. bazinul) Mişcările coloanei vertebrale se orientează după cele trei planuri principale: sagital. Mobilitatea articulaţiilor intervertebrale este mica. Cu vârsta. Însumata.

Pe faţa superioara a acestei apofize se insera ligamentele coraco-claviculare si muşchiul micul pectoral. are doua fete: anterioara (cea dinspre coaste. Ligamentul coraco-humeral: se întinde de la spina coracoida a omoplatului la marea tuberozitate a humerus-ului. marele rotund si fascicule din marele dinţat. orientat in sus si puţin in fata. Pe marginea superioara a spinei se insera muşchiul trapez si muşchiul deltoid. priveşte in afara si puţin in sus. Lateral-exterior se îngroaşă si formează o apofiza numita acromion(aici se prinde clavicula). Capsula articulara se insera pe omoplat pe marginea externa a bureletului glenoidian. Cele doua suprafeţe articulare (capul humeral si cavitatea glenoida) sunt menţinute in contact de o capsula întărita superior de un ligament coraco-humeral si anterior de trei ligamente gleno-humerale. cu baza in sus. Este înconjurata de un burelet fibrocartilaginos si împreuna formează cavitatea articulara a omoplatului. extremitatea superioara a humerus-ului prezintă un cap cu care se prinde de restul osului. Fata posterioara (sau dorsala) este convexa si prezintă o creasta înalta care se măreşte spre umăr. intre coastele 2 si 7. nu se insera muşchi pe ea. rotunjit. Pe fata anterioara se inserează muşchiul subscapular. . are forma ovala. unde se insera muşchiul subspinos. Humerus: este un os lung si reprezintă scheletul braţului. pe vârful acestei apofize se insera scurta porţiune a bicepsului si muşchiul coraco-brahial. denumita spina omoplatului.Scapula (omoplatul) este un os lat cu forma triunghiulara situat in treimea superioara a spatelui. pe grilajul costal. cavitatea glenoida este acoperita de un cartilaj hialin nevascularizat la interior. este concava) si posterioara. micul si marele rotund. Cele trei ligamente dintre omoplat si humerus (gleno-humerale0 sunt: 22 .externa (spre umăr) – se mai numeşte si faţeta subglenoidiana. . in unghiul supero-extern al omoplatului se găseşte cavitatea glenoida. Omoplatul are trei margini: . Deasupra spinei se formează fosa supraspinoasă unde se insera muşchiul supraspinos. In unghiul inferior al omoplatului se insera muşchiul subscapular. Articulaţia scapulo-humerala este cea mai mobila articulaţie din corpul omenesc. el susţine capul humeral si de aceea se mai numeşte si ligamentul suspensor (al capului humeral). este neted. sub spina se formează fosa subspinoasă. o tuberozitate mare numita trohiter si una mica numita trohin. Cavitatea glenoida se uneşte cu corpul omoplatului printr-un gât iar pe marginea superioara a omoplatului se ridica apofiza coracoida (de care se fixează muşchiul coracoid). Capul humeral reprezintă a doua suprafaţa articulara a articulaţiei umărului . Ligamentul coraco-brahial este cel mai important ligament al articulaţiei.interna/vertebrala: se insera muşchiul marele dinţat si romboidul. Acest ligament este întărit de tendonul lungii porţiuni a bicepsului.de sus (superioara): cea mai subţire. pe ea se insera lunga porţiune a tricepsului. iar de jur împrejur se afla un burelet bogat in vase d sânge si nervi.

KINETOLOGIE < kinein (. este superficial si are forma triunghiulara. Muşchiul coraco-brahial Este un muşchi fusiform care se insera proximal pe omoplat. care se insera pe fata externa a humerusului. .esthesis: senzatie. stiinta). Aceste ligamente sunt foarte laxe in menţinerea contactului intre cele doua suprafeţe articulare. Acţiunea deltoidului este complexa. a se mişca. braţul este ridicat de trapez. Contracţia izolata a fasciculelor claviculare proiecteaza braţul înainte. Se insera proximal pe marginea anterioara a claviculei. iar fasciculele spinale proiectează braţul înapoi. A doua inserţie este pe marginea exterioara a acromionului – fascicolele acromiale.. iar când are punct fix pe humerus apropie omoplatul de humerus. . Kinetologie = stiinta care se ocupa cu studiul miscarii. in treimea exterioara. Mai sus de aceasta poziţie. Paralizia deltoidului are drept consecinţa depărtarea suprafeţei articulare si apariţia frecventa a subluxaţiei de umăr. O a doua articulaţie a umărului este considerata spatiul dintre deltoid si acromion. stimularea organismului si imbunatatirea starii de sanatate. 23 . împreuna cu scurta porţiune a bicepsului. pe apofiza coracoida. Când ia punct fix pe apofiza coracoida este proiector al braţului înainte. Kinetoterapie = terapia prin miscare.ligamentul pregleno-subhumeral. in special deltoidului.in China antica: marele chirurg Hua To – introduce gimnastica medicala ca parte obligatorie intr-un tratament.Europa: Hipocrat –parintele gimnasticii medicale. pentru perfectioanare miscarii. Toate aceste fascicule converg intr-un tendon distal. Muşchiul deltoid Este cel mai mare muşchi al umărului. discurs. Cand ia punct fix pe torace si pe centura scapulara. Kinestezie = ansamblul de senzatii pe care-l are corpul uman in miscare.. Un rol important in menţinerea articulaţiei revine musculaturii umărului. iar procesele inflamatorii sau traumatice de la acest nivel reduc mişcarea prin durere (sindromul PSH). pentru a permite mişcari ample. Este o articulaţie interscapulotoracica.a merge. Ridicarea braţului in lateral până la 90 de grade este realizata de deltoid. . miscare) + logos (cuvant. etc. el va fi abductor al braţului. Scurta incursiune in istoria kinetoterapiei: . fascicul clavicular. Ele se inseră pe humerus in puncte diferite. . A treia inserţie este pe buza inferioara a spinei omoplatului – fascicolul spinal.ligamentul supragleno-prehumeral. iar distal se inseră pe fata interna a humerusului.ligamentul supragleno-suprahumeral. Rolul ei este foarte important: participa la dinamica articulaţiei scapulohumerale.

.sagitale. Planul frontal anterior este tangent la frunte.).„lateral”: spre exterior fata de planul median. etc. Haţeganu la Cluj.„anterior” desemnează tot ce se apropie de planul frontal anterior (ventral). Planurile de orientare: . Planurile frontale: sunt planuri verticale paralele cu planul fruntii.„posterior” desemnează tot ce se apropie de planul frontal posterior (dorsal). Termeni uzuali: . 24 . .la gamba: „tibial” = median.la antebraţ: „radial” = lateral-extern. prof. .la nivelul membrelor: folosim „proximal” pentru apropiat si „distal” pentru depărtat (apropiat sau depărtat fata de o articulaţie de ex. iar cel inferior este tangent la tălpi. regimul alimentar si exercitiii de gimnastica medicala. .- - Asia: celebrul medic Avicena (Abu-Ali-Ibi-Sina) introduce in tratament baile de soare si aer.abducţia: este mişcarea prin care membrul se depărtează de planul sagital median. Axa longitudinala a corpului: este o dreapta imaginara care uneste crestetul capului (=vertex) cu centrul poligonului de susţinere. Planul frontal posterior este tangent la ceafa si spate. . Adrian Ionescu la Bucuresti. Şcoala Românească: prof. dreaptă si stângă.flexia: realizeaza apropierea segmentelor. . planul sagital principal (cel median. . planul frontal principal trece prin axa longitudinala a corpului si imparte corpul in doua parti: anterioara si posterioara. .extensia: realizează depărtarea segmentelor. Planurile transversale: sunt planuri perpendiculare pe planurile frontale si sagitale. este cel dintâi care scrie un tratat de gimnastică. . . Intersectia celor trei planuri (planul transversal median cu cel sagital median si cu cel frontal median) . spre planul sagital median.reprezinta axa de simetrie a corpului. Planurile sagitale: sunt planuri verticale perpendiculare pe planul frontal.frontale. planul transversal superior este tangent la cap.transversale. Planul transversal principal trece prin ombilic si imparte corpul in superior si inferior. pe mijloc) împarte corpul in doua jumatati simetrice. „cubital” = latero-intern. . Elementele de orientare ale corpului omenesc Pentru a preciza poziţia unei părti din corp fata de celelalte ne folosim de anumite elemente de orientare care sunt axe sau planuri.„medial”: spre interior. etc.

persoanele rigide vor incerca sa încurbeze coloana pentru a ajunge cu membrul superior deasupra umerilor (vom nota cu – rigid. La sfârşitul miscarii se poate face o uşoara presiune. cu cotul indoit la 90 de grade . cu membrele superioare întinse pe langa corp. pentru a anihila tendinta de a se apleca putem fixa cu o mana umarul. se poate depasi chiar trunchiul. pozitia anatomica a membrului superior este cu palma in sus sau in fata si cu degetul mare spre lateral. . Mobilitatea normala este de 180 de grade.Extensia sau proiecţia braţului înapoi: priza este aceeaşi ca si la flexie.circumducţia este insumarea tuturor celorlalte miscari.genvar (picioare in O). Mişcari in articulaţia umărului: . la nevoie mişcarea se poate face si cu cotul indoit. fie prin fata cu coatele intinse(usoara extensie si rotatie interna). cu palmele spre corp. se duce membrul bine întins din cot înapoi. .adducţia: este mişcarea prin care membrul se apropie de planul sagital median (si adunarea degetelor= tot abducţie). cu greu se ajunge la 140 de grade. Daca in timpul abductiei pozitia ramane neschimbata. cu mina intinsa. Cercetarea mobilităţii articulare (bilanţul articular) Articulaţia umărului Mobilitatea articulara se cercetează in primul rând prin mişcări active dirijate si apoi prin mişcări pasive. . .Abducţia: ducem membrele superioare in lateral si in sus in plan frontal. poziţia de plecare: 0 grade.rotaţia poate fi: interna. pana la limita maxima a miscarii (activ: 30-35 grade. . pana la 90 de grade palmele vor sta cu fata in jos. Mişcările pasive arata întotdeauna o mobilitate mai mare decât cele active. din cauza elementelor anatomice ale articulatiei(bureletul glenoidian. . se ridica mâinile prin inainte pe rând sau împreuna. când braţul ajunge la 90 grade facem o mica oprire după care continuam pana la verticala. externa. la copii putem fixa umărul. pasiv cu tensiune puternica: 50 grade chiar 90 grade la copii). la 90 de grade facem o mica oprire si intoarcem palmele cu fata in sus si continuam pana la 180 de grade.Adductia: se executa revenind din abductie la pozitia de plecare.Flexia sau proiecţia braţului înainte: pacientul sta in picioare (sau şezând pe un scaun sau chiar culcat cu fata in sus). fie 25 . putem intâlni persoane cu mobilitate rigida dar si persoane care pot ridica mâinile si peste 180 de grade.genvalg (genunchi in X).. Priza: prindem cu o mana antebraţul pacientului si cu cealaltă braţul deasupra cotului. . cu degetul mare spre înainte. ligamentele si capsula) care in aceasta poziţie impiedica continuarea miscarii. cu + prea lax).supinaţia: este mişcarea de rotatie prin care mâna ajunge cu palma in fata atunci când cotul este extins sau cu palma in sus cand cotul este indoit la 90 de grade.

indoind coatele (atunci miscarea se continua si cu o mica flexie si rotatie interna). fiecare atingând circa 90 de grade. marele dintat. Tot in plan frontal se realizeaza miscarea de rotatie: externa 90 de grade. Putem cerceta rotaţia din doua poziţii: 1). prin fascicolul clavicular. Mişcarea de circumducţie combina toate miscarile. cu o mana sprijinim cotul si cu cealalta prindem de antebraţ si-l ducem înăuntru si in afara si vedem gradele de rotaţie. 26 . muschii care realizeaza extensia sunt: romboidul. permiţând o descriere concreta si completa a mobilitatii articulare. este realizata de deltoid cu fascicolul spinos. in sus avem rotatia externa si in jos avem rotatia interna. dorsalul mare. 150-180 de grade: toţi muschii abductori. marele si micul rotund. cotul ramânând fix. Datele de mai sus reprezinta bilantul functional (articular). Retropulsia sau adducţia posterioara: 30 de grade. cu vârful in articulatia umarului. Pe lângă miscarea capului humeral se produce si o basculare a omoplatului. extensia sau retropulsia 45-50 de grade. micul pectoral si marele dinţat. cu cotul intins-se adauga si miscarile de pronatie si supinatie a antebraţului. la rotaţia externa cu bratul orizontal avem o mobilitate mai mare. In articulatia umarului miscarile se realizeaza in toate cele trei planuri: . deplasam antebratul in sus si in jos. romboid. trapez si marele dorsal. In cazul adducţiei: când coborârea este controlata. muschii care realizeaza flexia sunt: marele pectoral.aceasta este poziţia 0-zero). subscapularul si coraco-brahialul. in aceasta poziţie trunchiul împiedica o rotaţie interna maxima. . dar in special trapezul. in jurul celor trei axe: brtaul descrie in spatiu un trunchi de con neregulat. muschiul subscapulr (care se intinde). cu cotul indoit tot la 90 de grade pe orizontala (antebratul se mentine in plan orizontal).prin spate. Cu bratul in abducţie la 90 de grade. participa marele pectoral.Rotatia interna si externa a umarului: rotatia umarului se cerceteaza intotdeauna cu cotul idoit la 90 de grade. de supraspinos. marele si micul pectoral.in plan sagital: flexia 180 de grade. Antepulsia sau adducţia anterioara: 140 de grade. 2).in plan frontal: abducţia si adducţia. numit conul de circumducţie. este realizata de muschiul deltoid. . In cazul abducţiei: primele 10 grade starterul e supraspinosul. dând posibilitatea urmăririi eficientei tratamentului si compararea gradelor de miscare in timpul tratamentului. in plan transversal (orizontal): antepulsia si retropulsia. Cu braţul in adducţie (pe lângă corp). interna: 95 de grade. 90-150 de grade: muşchiul trapez si marele dintat. pana la 90 de grade intra in acţiune si deltoidul. cu coatele îndoite la 90 de grade si cu aplmele privind înăuntru (. trapezul prin fascicolul transvers si muschiul marele dorsal. miscarea de rotatie. marele rotund. Daca rotam umarul cu bratul intins atingem 180 de grade.

oprind astfel mişcările de lateralitate si de rotaţie – ligamentele colaterale (încrucişate) ale genunchiului. pe cap. nu este fixata pe articulaţie ci se cutează. acesta este cazul oaselor carpiene. însemnătatea hotărâtoare pentru amplitudinea mişcării o au ţesuturile moi: capsula articulara. care limitează mişcările. acesta este cazul articulaţiei cotului (osul radius: doar rotaţie) sau intre radius si cubitus (la fel. In cazul articulaţiei scapulohumerale. lungimea si elasticitatea ligamentelor si rezistenta tracţiunii muşchilor. capsula are fibre mai lungi. Daca este fixat in trei puncte necoliniare. osul este sferic. micşorând astfel amplitudinea miscarii. cotului si genunchiului.). In alte cazuri. uneori sunt dispuse sub forma de evantai. In articulaţiile cu amplitudine mare a mişcării. îi rămân trei grade de mobilitate. cum este cazul articulaţiilor costovertebrale si intercarpiene. La articulaţiile cu amplitudine mare. Amplitudinea miscarii intr-o articulatie Limitarea mişcărilor depinde de particularităţile structurii articulaţiei si a ţesuturilor moi care înconjoară articulaţia. limitarea mişcării este făcuta de ligamente si tuberozităti. Daca este fixat in doua puncte: îşi menţine un singur grad de libertate. sagital si transversal. pot executa doar rotaţie). va fi imobil. ca de pilda la articulaţia genunchiului. el se poate învârti in jurul acestui punct in cele trei planuri fundamentale: frontal. cartilagiul periarticular favorizează mişcarea insa din punct de vedere biomecanic.In gimnastica medicala pe care o vom face dupa traumatisme ale umarului vom urmari obtinerea gesturilor fiziologice (mişcările de zi cu zi: ducerea mâinii la gura. ischiocapsular si pubocapsular). muşchii. in raport cu suprafaţa articulaţiei. Mai multe ligamente menţin aceasta articulaţie in cazul in care sunt structurate din tesuturi puternice cum este cazul articulaţiei coxofemurale (ligamentul iliofemural. la centura. forma oaselor si a cartilajelor. In articulaţiile strânse. cum este cazul articulaţiilor umărului. la spate etc. ligamentele. Mişcarea in general se poate realiza intr-un lanţ cinematic deschis (ca in cazul articulaţiei umărului) ori poate fi un alt gen de mişcare intr-un lanţ cinematic închis (ca la articulaţia dintre coaste si stern ori dintre coaste si coloana). capsulele au fibre scurte si mai solide. Articulaţia umărului este o astfel de articulaţie. 27 . cu amplitudine mica a mişcării. Daca un os (sau orice corp) este fixat intr-un punct. la ceafa. ligamentele sunt foarte puternice dar scurte. Gradele de libertate ale unei articulatii Putem avea trei grade de libertate.

va avea o amplitudine mai mare. Flexia activa poate fi la un unghi ceva mai mic (145 de grade) in cazul unei mase musculare mai mari. Poziţia zero este cu cotul întins (in extensie totala). braţul pe lângă corp si palma spre înainte. Articulaţia cotului este o trohleoartroza deoarece humerusul prezintă o trohlee mare (structura anatomica de tip scripete. 28 . Muşchii nu au doar efect limitativ asupra mişcărilor ci. cu degetul mare in afară.nu depind doar de forma articulaţiei.humerus (osul braţului). realizând mişcări de flexie-extensie.Elementele care frânează de fapt mişcarea sunt muşchii ce fixează articulaţiile. la copii si la femei poate apărea o extensie până la 15-20 de grade (este o hiperlaxitate normala sau anormala. ligamente si tendoane întăresc articulaţia. In repaus. Muşchii flexori: muşchiul brahial anterior. împreuna cu capsula articulara. muşchii nu sunt contractaţi si de aceea. la mişcarea de flexie a antebraţului pe braţ. ci sunt influenţate de ţesuturile moi ce înconjoară articulaţia si de forţele ce acţionează asupra părţilor articulate. Extensia cotului este realizata de un singur muşchi: tricepsul brahial. Ea funcţionează pe o axa transversala si are un anumit grad de libertate. balama: doar flexie si extensie) pe care sunt articulate radius (extern) si cubitus (intern). muşchii flexori ai antebraţului si braţului in contracţie se îngroaşă si nu permit antebraţului sa se apropie de braţ.radius (latero-extern) la antebraţ. De aceea. mişcarea activa este de amplitudine mai mica decât cea pasiva.ca direcţia si amplitudinea . lungul supinator si bicepsul brahial (care este principalul muşchi flexor). Biomecanica articulaţiei cotului Cotul este o articulaţie formata din trei oase lungi: . La mişcarea pasiva. Asuplizare = mobilitate. Biomecanica articulaţiei radio-cubitale Mişcări: pronaţia si supinaţia – singurele realizabile. in timp ce in flexia pasiva se poate ajunge si la 160 de grade la o mobilitate buna a cotului (adică atunci când nu mai apare opoziţia muşchiului contractat). in funcţie de persoana). . la omul viu. . Exista variaţii in forţa si amplitudinea mişcării in raport cu tonusul muscular.cubitus sau ulna (latero-extern la antebraţ). Particularităţile in mişcările articulare . De pilda. Articulaţia este menţinuta intr-o capsula articulara puternica întărita de doua ligamente: ligamentul lateral intern (cubital) si cel lateral extern (radial). ce depind si de gradul de pregătire fizica si de antrenament.

. acţionând prin desfăşurarea cubitusului in raport cu radiusul – muşchiul se desfăşoară si osul se roteşte) si rotundul pronator inserat pe vârful radiusului.flexori: marele palmar. palma este in sus.adductori: doi muşchi cubitali care încadrează apofiza stiloidă a cubitusului. degetul mare in sus. .abductori: abductorul policelui si scurtul extensor al policelui (sunt muşchi radiali). poate atinge maxim 90 de grade Muşchii supinatori: scurtul supinator (in jurul radiusului) si bicepsul (inserat pe tuberozitatea bicipitala). a rezistenţei. Mişcările de abducţie si adducţie se măsoară de la axul mâinii (. 29 .gimnastica sportiva (se urmăreşte dezvoltarea performanţei intr-o anumită ramură sportivă). Muşchii: . poate fi mai mica sau egala cu 15 grade. .Poziţia zero: cotul îndoit la 90 de grade. Amplitudinea: supinaţie – 90 de grade si pronaţia – 85 de grade. a vitezei. KINETOLOGIE Gimnastica in general urmăreşte întărirea sănătăţii omului. . . poate ajunge până la 45 de grade. palm ape verticala. poate atinge 85 de grade. Abducţia – mişcarea mâinii in afara.gimnastica artistică: in care esteticul este predominant. Combinând cele patru mişcări realizăm circumducţia. policele priveşte in afara. Pronaţia si supinaţia: se cercetează cu cotul flexat la 90 de grade.gimnastica medicală: pe primul plan este sănătatea. iar policele se roteşte înăuntru. Adducţia – mişcarea mâinii înăuntru. micul palmar si cubitalul anterior. Putem avea: . Poziţia de pronaţie: cu palma in jos.al treilea metacarpian sau degetul medius). Biomecanica articulaţiei pumnului Flexia palmara a pumnului trebuie sa fie de 85 de grade. Muşchii pronatori: pătratul pronator (înfăşurat in jurul extremităţii superioare a cubitusului..extensori: cubitalul posterior si cei doi muşchi radiali. Extensia se realizează mai uşor si poate depăşi 85 de grade. Prin exerciţiu fizic aplicat sistematic se urmăreşte dezvoltarea forţei. daca ţinem braţul întins se adăuga rotaţia umărului care creste unghiul in mod fals si ne poate induce in eroare. aceste limite pot varia in funcţie de poziţionarea mâinii. precum si coordonarea. Poziţia de supinaţie: cu palma in sus.

). Pentru ca procesul compensării sa fie posibil sistemul nervos central trebuie sa funcţioneze normal. Mijloace de recuperare Recuperarea sănătăţii o facem după sechelele diverselor afecţiuni. Gradarea efortului Se va începe cu mişcări de încălzire si vom câştiga progresiv calitatea mişcării pana la limitele normale. Efortul trebuie sa aibă o curba 30 . creşte troficitatea ţesuturilor.rău). traumatisme. Precocitatea tratamentului Tratamentul se va începe imediat după cedarea complicaţiilor.Pentru fiecare gen de eficienţă/gimnastică se pot aplica diverse tipuri de exerciţii. Gimnastica generala se va combina cu gimnastica respiratorie. Scopul kinetoterapiei Urmărim să ameliorăm capacităţile generale de mişcare si marile funcţiuni (circulaţia.mai . Foarte important: urmărim să stimulăm starea psihică. respiraţia. in raport cu starea generala a pacientului. Compensarea este un proces continuu. aptitudinile si afecţiunile persoanei respective. 3. Depăşirea nivelului funcţional de mişcare este cea mai mare greşeala in kinetoterapie (nu trebuie sa forţam). creşte frecvenţa cardiacă şi se reglează ritmul prin reglarea conştientă a respiraţiei. care trebuie antrenat. Urmărim să ameliorăm funcţiile segmentului/segmentelor interesate si prevenirea instalării deprinderilor compensatorii vicioase (defectuoase). Revine întotdeauna in sarcina terapeutului si psihoterapia. gimnastica generala se va face in raport cu vârsta. Exista si o terapie ocupaţională care poate crea noi deprinderi printr-o reantrenare a organismului a organismului la diverse mişcări profesionale (ergoterapie). Etapele procesului de compensare vor fi progresive. se produce adaptarea funcţională a tuturor sistemelor din organism si in final se ajunge la stimularea refacerii organelor bolnave. Trebuie sa prevenim de la bun început fixarea unor compensări greşite. 2. pentru refacerea capacităţii funcţionale (după accidente. Primum non nocere (in primul rând sa nu faci . Principiile de baza ale kinetoterapiei 1. Prin gimnastică se stimulează circulaţia. metabolismul). intervenţii chirurgicale etc. Se echilibrează procesele neurovegetative (sistemul nervos vag si simpatic). Pentru a se favoriza dezvoltarea compensării pierderea funcţionala trebuie semnalata precoce. La copii se echilibrează procesele de creştere. In gimnastica la copii folosim jocurile si imitaţia mişcărilor. Legile compensării Orice persoana care a suferit o pierdere somatica sau funcţionala este capabila sa se compenseze funcţional.

1) Bobath – se bazează pe o reacţie de redresare a capului sau corpului. 2) Watkins (Oxford) – urmăreşte creşterea forţei musculare prin exerciţii cu rezistenta progresiva. 5. rotaţii interne sau externe. care sunt esenţiale. Durata tratamentului este condiţionata de: sexul pacientului (femeile recapăta mai uşor mobilitatea iar bărbaţii. Receptorii sunt clasificaţi in trei categorii importante: . trunchiul si umerii se rotesc si se flecteaza spre dreapta (respectiv stânga) cu tendinţa 31 . olfactiv. Un pacient neobişnuit cu gimnastica trebuie abordat cu răbdare si conştientizat de rolul acestui exerciţiu fizic. 3) Jacobson – se fac preponderent exerciţii de relaxare. gradul de deficienta fizica si eventual de natura intervenţiei chirurgicale care a avut loc anterior asupra pacientului. bineînţeles că există si excepţii. Tratamentul prin kinetoterapie este de obicei de durata. gustativ). atât in cadrul unei şedinţe cât si de-a lungul întregii perioade de tratament. Principiul continuării tratamentului până la recuperarea integrala.externi .proprii . respectiv doua extensii pe diagonala dreapta-stânga.in funcţie de natura afecţiunii. urmărind tonifierea muşchilor. vârsta (la copii si la tineri rezultatele sunt mai rapide decât la adulţi). Trebuie actionat in spiritul eticii corecte fata de pacient. forţa). tactil. o data cu rotaţia capului. 4. Întreruperile de tratament inainte de recuperarea totala pot avea ca urmare întreruperea proceselor de vindecare iar in situaţii mai grave.culeg stimuli de la nivelul tendoanelor. auditiv.se urmăreşte stimularea proprioceptorilor. Se urmăreşte creşterea calitativa de viteza. durere. vizual. trebuie câştigata încrederea pacientului in tratamentul aplicat. muşchilor. . se executa rotaţia capului spre stânga in hiperextensie lateral stânga si apoi la fel spre dreapta. A conceput o schema de gimnastica reprezentata prin cate doua flexii. De exemplu.permanent ascendenta si sa urmărească nivelul calităţii mişcării. articulaţiilor. . de localizarea motorii. daca a fost intervenţie chirurgicala. Principiul individualizării tratamentului . Kabat a observat ca majoritatea miscarilor cotidiene sunt facute in diagonala sau in spirala si ca pentru fiecare segment al corpului exista doua diagonale de mişcare. In general nu trebuie depăşit elementul durere. grăbind răspunsul mecanismului neuromuscular. se foloseşte in nevrite. combinate cu abducţiiadducţii. 4) Kabat – se bazează pe tehnici de facilitare neuromusculare proprioceptive. Metoda Kabat . ligamentelor si periostului. Metode in kinetoterapie Metodele reprezintă un grup restrâns de exerciţii fizice care au un anumit scop.interni (viscerali) – culeg stimuli de la organele interne.recepţionează stimulii din mediul extern (termic. de personalitatea. când se fac exerciţii fie de relaxare fie de tonifiere. forţa. rezistenta si coordonare. chiar un regres. psihicul si activitatea pacientului.

Redorile usoare se pot trata prin kinetoterapie. 5). inflamaţii. Redorile dobândite sunt de mai multe categorii: 1). leziuni sinoviale de natura inflamatorie cu reactie lichidiana (apa la genunchi). al muşchiului sau al complexului nerv-muşchi. tulburări endocrine sau vasculare. genvar (cracanat). ostificari. 3).. reumatism cronic. vine de sus in jos. La cea terapeutica trebuie determinat deficitul după caracterul afecţiunii la nivelul articulaţiei. după ce a depăşit linia mediana. ligamentele sunt prea laxe . 2). calcifiere. infiltraţii hematoase sau sangvine (vânătăi). leziuni posttraumatice. scleroza. bărbia. arsuri de gradul 2 sau 3. Bazele fiziopatologice ale kinetoterapiei Kinetoterapia poate fi atât profilactica cit si terapeutica. elongaţii tendinoase (entorse). Acest deficit poate însemna o pierdere a stabilităţii sau a gradului de mobilitate a corpului. osteofite (ciocuri). leziuni musculo-tendinoase cu diverse cauze: ruptura. fie posttraumatice fie postreumatismale cronice. rupturi ligamentare.de a cobori spre sold. 4). cicatrici ce limitează mişcarea (scleroza reumatismala cronica). leziuni cartilaginoase si osoase in caz de traumatisme majore. fibrele se subtiaza si chiar se imputineaza prin procese metabolice deficitare (scade sinteza de ADN si ARN si consumul de O2). Categorii de afecţiuni tratate prin kinetoterapie: A) REDORI – limitări patologice ale miscarii/mobilitatii intr-o articulatie Redorile congenitale grave se tratează prin interventie chirurgicala. hematom. afecţiuni cartilaginoase. B). de multe ori au cauze genetice. calcifieri. C). reflexe locale patologice.genvalg (picioarele in X). 6). Stările patologice ale muşchiului Atrofie musculara – apare după imobilizări in aparat gipsat. ANCHILOZE – fibroase sau osoase. Acelaşi lucru se poate face si cu trunchiul. procese de retracţie si adaptare după traumatisme cu imobilizare prelungita. LAXITATE ARTICULARA – mobilitate exagerata a articulaţiei – poate proveni din copilărie. ce ţin de vârsta. leziuni ale tegumentelor si ale tesuturilor celulare subcutanate. Are caracter reversibil. articulatiile se dau peste cap (unghiul este mai mare decat cel fiziologic). leziuni aponevrotice (retracţii ale aponevrozelor ce limiteaza sau blocheaza mobilizarea unui segment (ca de ex. hipotomie musculara si cartilaginoasa. in astfel de situaţii se face kineto pasiva foarte blânda si numai după aceea mişcari active. 7). cu privirea îndreptata in jos. boala Dupuytren = retractia aponevrozei palmare). mişcarea se limitează datorita contracturii musculare si retractiei aponevrotice. putand fi remediata prin kinetoterapie 32 . leziuni capsulo-ligamentare posttraumatice cu inflamaţii.

glucide. In dezvoltarea fizica se apreciaza statura(inaltimea). funcţionalitatea muşchiului este normala. nu inlatura complet. creşterea in inaltime este de 1-15 cm/an.asimetrii nesemnificative in lungimile membrelor inferioare ceea ce duce îndeobşte la o inclinare a bazinului. scăzând doar forţa sa in timp ce la distrofie atât funcţionalitatea cât si inervaţia sunt anormale iar coordonarea este afectata. perioada de pubertate reprezinta ultimul puseu de creştere si defineşte practic in linii mari statura individului (la fete: mai devreme decât la baieti). Ea apare prin acumulare de acid piruvic (o fractiune a acidului lactic) in muşchi si se combate prin repaus. Armonia cu privire la proportiile dintre diferitele parti ale corpului si pozitia acestora trebuie sa fie in raport cu varsta si sexul. singurul mijloc de recuperare sunt exerciţiile active cu un program încărcat progresiv. in zona respectiva va apare o gibozitate. magneziu. Mersul si deficientele de mers Postura corecta a corpului se realizează prin echilibru static si dinamic in jurul axei principale a corpului. Febra musculara este o stare de oboseala musculara in urma unui efort fizic intens si continuu depus de muşchi neantrenaţi. daca exista vreo rotatie de vertebre. consum de miere. Factorii care influenţează postura coloanei vertebrale sunt: ereditatea. Hipertrofia nu este o stare patologica a muşchiului. Distrofia mai este definita in termeni populari si ca “topirea muşchiului”.coloana vertebrala perpendiculara pe bazinul inclinat determina o scolioza lombara pe partea piciorului afectat pentru a determina o corectie pe bazin. adeseori genetice. . stările patologice: rahitismul duce la cifoscolioze. până la exerciţii cu rezistenta. Se poate doar stopa.Distrofia musculara – „topirea” musculaturii. in aceasta situatie este obligatorie verificarea existentei unei rotaţii vertebrale – pacientul este pus sa se aplece mult in fata din poziţia in picioare. dupa incheierea perioadei de crestere aceste deficiente nu mai pot fi remediate total. Perturbaţii ale mersului . O postura corecta in perioada de creştere a organismului este foarte importanta pentru dezvoltarea sa ulterioara. reumatismul la necroza. axa care trece prin C7 si prin centrul poligonului de sprijin dintre tălpi. intre 6-7 ani si la inceputul pubertatii. In cazul unor muşchi ai spatelui cu forţa redusa pot apărea diverse deviaţii ale coloanei vertebrale. Omul creste staturala in primele trei luni dupa nastere. are caracter ireversibil. tuberculoza osoasa la cifoza (morbul lui Pott). zona geografica. greutatea si armonia corpului. Este si perioada optima de remediere a deficientelor staturale. Ea apare ca urmare a cultivarii voluntare a muşchiului prin exerciţiu fizic sau efort fizic sistematic. calciu. 33 . apare datorita unor boli degenerative. de aceea trebuie sa fim foarte atenti la atitudinea corecta a copiilor/tinerilor. In timpul pubertatii. masaj. La atrofie.

lipide – 25-30% (sunt recomandate lipidele de natura vegetala. procentul de masa musculara activa trebuie sa fie de 8590% iar cel de tesut adipos de 10-15%.5-178. de la 7 ani.la femei: inaltimea exprimata in cm – (minus) 105. mediolina (170.5-168. Greutatea ideala a corpului se determina astfel: . 34 . In realitate. curbura scoliotica se accentueaza si se ajunge la o încetinire a creşterii.la barbati: inaltimea exprimata in cm –(minus) 100.Scoliozele trebuie depistate cât mai devreme iar gimnastica inceputa cit mai devreme. Statura si cauzele deficientelor de inaltime Exista trei tipuri de statura: longilina (peste 185 cm la barbati si 160 la femei). climatici etc). . In caz contrar. In alimentaţie trebuie păstrata o proporţie echilibrata intre glucide (zaharuri si făinoase) – 50-55%. in general 30 % sau chiar mai mult reprezinta stratul adipos/grăsimea.4 cm 154. Greutatea corpului depinde de o serie întreaga de factori (ereditari. etc.4 cm 164. 140).4 cm 168.5-185 cm Femei 147.5-154. STATURA Mica Medie Înalta Bărbaţi 157. geografici.) peste limitele normale si se numeşte acromegalie. Greutatea Organismul uman este compus din: 65-70% apa. Creşterea insuficienta in inaltime se numeşte nanism.5-164.5-174 cm Bineînţeles ca exista întotdeauna si excepţii: extremele – statura foarte mica si statura foarte înalta. Cauzele deficientelor de inaltime pot fi de natura endocrina: dereglarea glandei hipofize. Cresterea exagerata in inaltime este denumita gigantism la copii.si polisaturate) si proteine –15-25% (aminoacizi esenţiali pe care organismul nostru nu-i poate produce-sintetiza). La adulţi.4 cm 178. Mai mult de 15% ţesut adipos reprezintă exces de grăsime. se manifesta prin cresterea anumitor extremitati ale corpului (nas. In cazul ideal teoretic. brevilina (150. urechi. mono. 150). principala responsabila pentru inaltimea omului. 205 proteine si 10% minerale. In cifoza dorsala se executa exercitii de extensie pe spate insa acestea pot accentua lordoza si atunci trebuie intarita foarte bine musculatura abdomenului prin flexia trunchiului in fata din asezat sau din picioare iar din culcat ridicarea membrelor inferioare sau a trunchiului pâna la 90 de grade.

cu palma drept in sus. cu picioarele uşor depărtate facem tensiuni pe spate. vom face apoi rotaţii pe spate cu mâinile fie in aceeaşi poziţie fie in forma de U. + 15 kg – obezitate de gradul II etc. ne deplasam spre dreapta (aducem umărul lăsat in fata). in general doar mişcări active.cu mâinile la ceafa. concav: stânga): . convex: dreapta. 3). .gimnastica la inele inegale. iar la exerciţiile cu rotirea coloanei vertebrale se va lucra cu foarte mare grija. îl ridicam in sus. . Gimnastica pentru afecţiunile coloanei vertebrale Putem avea scolioze (in C sau in S). Întocmirea unui program de gimnastica Un program de gimnastica trebuie sa cuprindă trei părţi: o parte introductiva (încălzire).exerciţii in patru labe: ex. 35 . cifoze sau lordoze patologice (accentuarea curburilor anatomice) sau cifoscolioze. . Terapeutul va evalua pacientul si va urmări amplitudinea mişcărilor.. capul îl ţinem in uşoara extensie.hiperextensie pe spate. prin care sa fie mobilizate si solicitate toate articulaţiile si toate grupele de muşchi. terapeutul trebuie sa-i afle motivaţia si sa întocmească o schema de tratament.ridicam mana cu umărul lăsat si piciorul opus. necesare pentru recuperarea afecţiunii respective. mai rar si pasive.tendinţe de ingrasare. 2). un rol important îl vor juca in prima parte exerciţiile de respiraţie. + 10 kg – obezitate de gradul I. in acest caz se va pune accentul pe exerciţii de elongaţie.mişcări de rotaţie cu tensiuni pe punctul maxim de rotaţie. cu cotul stâng cat mai sus si cotul drept pe spate si coborât: se vor face cate doua tensiuni puternice.Din punct de vedere al obezităţii ce depaseste cu 5 kg greutatea ideala . se pot folosi si gantere uşoare. insistându-se pe exerciţii de respiraţie astfel încât organismul sa revină uşor la normal. . partea introductiva: se încălzesc treptat muşchii si articulaţiile si se adaptează progresiv organismul la efort. după care relaxam musculatura.braţul stâng. Scolioza poate fi complicata prin apariţia unei rotaţii de vertebre (de obicei in zona dorsala ori lombara). la fete sunt mai frecvente lordozele.(umărul stâng este mai coborât. La prima întâlnire cu pacientul. Exemple de exerciţii pentru scolioza in C (spre stânga) . din aceasta poziţie . Programul se va încheia când pulsul si respiraţia au revenit la normal. mai coborât. o parte fundamentala si o parte de încheiere. Programul de gimnastica va cuprinde exerciţii cu acţiune asimetrica. iar braţul drept îl ridicam lateral cu palma in fata. partea finala: exerciţiile revin la un ritm mai lent. 1). partea fundamentala: se introduc exerciţii cu grad de complexitate maxim. starea generala si evoluţia pacientului.

Se executa exerciţii generale. la fracturi. Elemente de gimnastica pentru abdomen . in ritm din ce in ce mai rapid. cu abdomenul supt puternic iar expiraţia va fi urmata de relaxarea abdomenului. cu genunchiul apăsând pe abdomen. mişcarea de rotaţie rapida a labei piciorului.exerciţii din poziţie ventrala (pe burta): ridicam mana stânga . . mişcări de abducţie a membrelor inferioare cu genunchii îndoiţi (mişcări lente) contracţii pasive ale musculaturii antebraţului si mâinii. + gimnastica abdominala. fractura de humerus in treimea medie nu doare. frecventa exerciţiilor va creste progresiv. Daca insa pacientul acuza dureri. Inspiraţia va fi profunda. Contracţia muşchilor stimulează circulaţia sângelui si a limfei. In general. Se executa apoi mişcări de flexie-extensie a genunchiului.. Fiecare set de exerciţii se repeta de cca. .controlul respiraţiei: inspiraţie in doi timpi si expiraţie in patru timpi – in raport cu condiţia fizica. Daca pacientul reacţionează bine. .scurt program pentru tot corpul: mişcări ale capului. . creste forţa muşchiului si o menţine la un nivel optim. extensii si flexii).piciorul drept. Mişcarea izometrica – mişcarea sau contracţia fără deplasare. Un alt set de mişcări ce pot fi executate sunt mişcări alternative ale membrelor inferioare cu mişcări de flexie-extensie ample. Schema de gimnastica in cazul fracturilor de humerus Un element important de interes in astfel de cazuri este existenta durerii. Se încheie printr-un set de exerciţii de respiraţie profunda si foarte lenta. progresiv ca distanta si ritm. ale musculaturii feselor si membrelor inferioare. la început ample si lente apoi mărunte si rapide. acesta este un semnal ca exista probleme. Mişcarea izotonica – mişcarea cu deplasare. membrul gipsat se tine mai sus decât restul corpului pentru a favoriza circulaţia de întoarcere. concomitent cu mişcările de respiraţie.alergări pe loc 1-5 minute sub diverse forme. unde prin stimularea circulaţiei in membrele inferioare se stimulează circulaţia in întregul organism. înseamnă ca circulaţia de întoarcere este deficitara. Se continua cu mişcări de crawl cu labele picioarelor. Daca degetele sunt cianotice.mersul pe jos. Pot urma apoi mişcări de tip foarfecă pe orizontala a membrelor inferioare.cu un baston la ceafa: răsuciri cu umărul drept in fata. braţelor. Schema de gimnastica in cazul aparatului gipsat pe torace Programul începe cu exerciţii de respiraţii lente in poziţiile cele mai comode pentru pacient. 10 ori. ridicarea alternativa a membrelor inferioare. se poate executa flexia genunchiului pe abdomen. trunchiului (înclinări laterale. Pe măsura creşterii numărului de şedinţe. 36 . De aceea. pentru ameliorarea circulaţiei periferice. fără deplasarea membrului gipsat.

foarfeca.din poziţia culcat lateral se ridica concomitent piciorul si braţul opus. crawl.exerciţii din toate cele patru membre. 37 .se intercalează un minut de alergare cu respiraţii profunde. . lumânarea.exerciţii de echilibru: cumpăna. cercuri..din poziţia culcat pe spate: aducerea genunchilor la piept urmata de întinderea lor. . bicicleta. . .

De obicei. 38 . aceste substanţe sunt îndepărtate. El este totodată util pentru ruperea aderentelor posttraumatice. tendinite. Timpul de execuţie este variabil. capsulite retractile reci. Profunzimea manevrei depinde de elementul asupra căruia se acţionează. Daca se fac si mişcări active. durerea locala va creste in primele minute (2-3 minute) după care va disparea progresiv. sechele postentorsa. Posturarea pacientului este in funcţie de afecţiunea care trebuie tratata. Pentru o aplicare corecta. entorsa recenta de gr 1. Daca in timpul tratamentului durerea se intensifica. Se urmăreşte reacţia pacientului întrucât de obicei. pacientul executa o tensiune a tendonului prin încordarea muşchiului. Pentru leziuni recente se începe cu efleuraj (5-10 minute) si apoi masaj Cyriax (3 minute). se opreşte imediat masajul pentru a nu provoca o reacţie tendinostala. de sediul acestei afecţiuni si implicit de tipul de manevre ce urmează a fi aplicate. la locul unei dureri stagnează anumite substanţe chimice ce întreţin durerea iar prin hiperemia locala provocata de masaj. Presiunea se aplica perpendicular pe sediul leziunii si se executa mişcări in toate sensurile. la tratarea unei tenosinovite de pilda. cu o amplitudine suficient de mare pentru a mobiliza structura masata. Contraindicaţii: artrite septice (inflamarea unei articulaţii din cauza unei infecţii microbiene). aderentele nu se vor mai reconstitui. Afecţiunile pentru care se aplica aceasta tehnica de masaj sunt: entorse mai vechi ale articulaţiei tibiotarsiene. artropatie gutoasa. calcifieri periarticulare. In general.V. traumatisme musculare (lovituri. bursite. In timpul tratamentului pot apărea fluctuaţii ale sindromului dureros. acest tip de masaj are indicaţii in afecţiunile in care medicina alopată indica infiltraţii cu corticoizi. se efectuează o fricţiune punctiforma cu pulpa indexului peste care se suprapune mediusul pentru augmentarea forţei. El are efecte antalgice si de rearmonizare funcţionala.MTP MTP se adresează manifestărilor posttraumatice ale aparatului musculo-tendinos si capsulo-ligamentar. etc. trebuie cunoscut cu precizie sediul leziunii.). tenosinovite. Acest tip de tratament nu se face zilnic. Tehnica de execuţie Practic. Astfel. se măreşte timpul aplicaţiei la 5-10 minute. TEHNICI SPECIALE DE MASAJ Masajul Transversal Profund (Cyriax) . Pentru leziuni vechi.

. Drenajul se face in scopul evacuării limfei lor prin presiuni repetate. astfel ca presiunea degetelor trebuie resimţita la nivelul subcutanatului.dirijează limfa colectată din capilare spre nucleele ganglionare.drenajul de apel (drenajul colectorilor limfatici). adică trebuie sa rămână foarte uşoara. degetele apasă perpendicular prin presiuni moderate: 2-3 mişcări la fiecare 10 secunde. adică el va fi drenat progresiv. Poziţia mâinilor: degetele sunt perpendiculare pe vasele limfatice. Tehnica de execuţie: Mişcarea mâinii relaxate urmează mişcarea de circumducţie a umărului. in aval de regiunea tratata. presiunea exercitata in cursul manevrei începe distal si se termina proximal. in ritm aproximativ de 3 manevre la 10 sec.se executa asupra vaselor colectoare si de evacuare a limfei. Tehnica de execuţie Mana relaxata urmează mişcările induse de circumducţia umărului. daca acest 39 . de 4-5 ori in acelaşi loc si din aproape in aproape. 2) Drenajul de apel . 3) Drenajul de resorbţie se realizează doar daca avem edem. Edemul periferic invadează ţesuturile situate intre derma si fascia musculara. lente si de intensitate medie. din aproape in aproape.Masajul de drenaj limfatic manual (după Leduc – şcoala franceza) Acest tip de masaj se executa in trei etape succesive: . spre regiunea pe care dorim s-o drenam.drenajul ganglionilor limfatici. Rolul vaselor colectoare: .. Daca avem un edem mare el trebuie fragmentat in decursul manevrei de resorbţie. Are drept scop golirea colectorilor prin realizarea unei „aspiraţii” la nivelul regiunii pe care dorim s-o drenăm. fiind orientata spre colectori. Presiunea are in vedere stimularea limfaticelor superficiale hipodermice. . Mana este culcata pe nucleele ganglionare. in scopul de a le stimula in timpul presiunii. Stimularea colectorilor începe de la rădăcina membrelor (după ce stimulam mai întâi nucleele ganglionare) si mâinile se deplasează odată. progresiv. Lichidul excedentar din spaţiul interstiţial este progresiv împins spre capilarele limfatice prin care limfa va fi condusa încet spre colectori. aceasta manevra se repeta de 5-10 ori pe fiecare nucleu ganglionar. Poziţia mâinilor: mâinile vor cuprinde in brăţara zona edematizată (umflata) in totalitatea sa. Contactul dintre mâna maseurului si corpul pacientului începe întotdeauna proximal si se termina distal. Drenajul de resorbţie se realizează la nivelul zonelor infiltrate si are rolul de a dirija lichidul interstiţial spre capilare si apoi spre vasele colectoare.drenajul de resorbţie. 1) Drenajul ganglionilor limfatici Ganglionii pot face acumulări de limfa si pot avea mărimea variind intre cea a unui bob de orez până la cea a unei măsline. Mişcările trebuie sa se execute foarte lent.

Presiunile si relaxările repetate vor avea o intensitate care creste pana când atinge limita suportabilului.consta in stimularea unor zone periostale punctiforme si poate influenta zone reflexogene aflate la distanta. moment in care capilarele îşi regăsesc calibrul iniţial. relaxarea permite capilarelor sa se umple din nou. . acţionându-se cu: articulaţia interfalangiana proximala a degetelor 2 sau 3. . manevrele descriu mişcări circulare 40 . pulpa degetului 2 si/sau 3. trebuie sa cuprindem total fragmentul de edem pe care dorim sa-l drenam. colici hepatice sau nefritice.in perioada pre. daca presiunea propulsează limfa din capilare spre colectori. faza cea mai importanta a manevrei este relaxarea presiunii. înlăturând ţesutul superficial pana la limita zona masate. cu excepţia edemului elefantiazic congenital (unde un avem cai limfatice si deci nu avem ce stimula). Succesiunea manevrelor: 3 mişcări la 10 secunde. accese inflamatorii de origine reumatica si chiar osteoporoza.in tratarea proceselor inflamatorii cu conţinut mare de proteine. manevrele se dezvolta in forma de stea. insa fara ca degetele sa alunece cumva pe piele.si post-operatorie a inserţiilor de grefe cutanate.tratarea tulburărilor trofice cauzate de insuficiente arteriale sau venoase. . Tehnica manuala Este punctuala.recidive metastazice. Vogler) Tehnica lui Vogler. făcută publică începând cu 1953. Indicaţii: Drenajul limfatic manual este indicat in: . Se realizează presiuni punctuale ritmice pe suprafeţele osoase accesibile. Drenajul limfatic are de asemenea un efect relaxant. Contraindicaţii: . a doua falanga a indexului. Prin excitaţii bine dozate ale sistemului neuro-vegetativ se obţin efecte antalgice in durerile provocate de ulcer gastric.procese infecţioase grave. . .tratarea leziunilor cutanate: drenajul limfatic manual al pielii si al ţesuturilor subcutanate accelerează procesul de regenerare. ritmul lent al manevrei asociat cu blândeţea execuţiei contribuind la relaxarea fizică si psihica a pacientului. pulpa degetului mare.in faza iniţiala a tratamentului tuturor formelor de edem de origine venoasa. O data atinsa aceasta limita.lucru nu este posibil. se bazează pe declanşarea efectelor reflexogene plecând cu manevre efectuate asupra anumitor puncte ale periostului. Presiunea este orientata spre colectori. pulpa degetului 2 întărita de 3. Masajul periostal . Plecând de la punctul tratat. cardiaca sau limfatica. Manevrele trebuie sa fie lente. Masajul periostal (dupa dr.

in funcţie de necesităţi. in genul presiunilor alunecânde. . mai puternic decât medicaţia antiinflamatorie clasica. La finalul acestei părţi se va face un masaj al ţesutului subiacent. nici pe rotula sau pe clavicula). vertebroterapie) se ocupa cu rearanjarea articulatiilor interapofizare si intervertebrale. Produce iniţial o vasoconstricţie (contractarea vaselor de sânge).foarte lente. cu o presiune ce se va diminua uşor pana la simplul contact. Consta in fricţiuni locale sau regionale cu un cub de gheata (pahar) timp de 5-10 minute. se caută sediul durerii si se apasă pe punctul de durere maxima. Masajul cu gheaţă Este un masaj antiinflamator si decongestiv. şedinţa poate dura intre 20 si 30 minute. se opreşte tratamentul. întotdeauna in locul dureros. La apariţia hipereremiei intense. hernii de disc. in torticolis recent (foarte eficient). Chiropractica (chiropraxie. efectuând o fricţiune in stea si tratând mai multe puncte alternativ. periartrite sau spasmicitate neurologica (se executa pe musculatura antagonista). In funcţie de durere. in contracturi sau chiar rupturi musculare. Puncte de electie: .pe articulaţia condrosternala in anghina pectorala. Este un masaj profund care presează direct periostul. In felul acesta pot fi tratate. 41 . ce au in vedere mobilizarea părţilor moi vecine.pe articulaţiile interapofizare din paravertebral lateral (nu se fac presiuni pe apofizele spinoase nici la bolta craniana. profunde. apoi o vasodilataţie cu efecte trofice si analgezice locale. eficient după traumatisme. Se poate executa de câteva ori de zi. mai multe puncte dureroase. alternativ.

Nu se vor face şedinţe cu femei însărcinate. Masajul bioenergetic după Djuna Davitaşvili (. Mişcarea va fi 42 . ci prin executarea corecta a unor manipulări ale mâinilor pe parcursul unei durate determinate de timp – şedinţa. cu pauza de o zi. Pentru şedinţele la copii se recomanda ca acestea sa fie efectuate in timpul somnului. o proasta dispoziţie sufleteasca care de multe poate fi in conexiune cu stările atmosferice. cu furtunile magnetice. dar aceasta sub o stricta supraveghere medicala. prin efectuarea unui antrenament sistematic de exersare a lor duce la rezultate remarcabile.VI. Executarea procedurilor generale se va face cu mişcări uşoare. In fazele iniţiale procedurile se însuşesc ca îndemânare si dexteritate de mişcare a mâinii.„Masajul fără contact”) Înainte de a începe descrierea si metodele de aplicare ale masajului fără contact trebuie sa reţinem ca bolile nu se vindeca printr-un magnetism deosebit al mâinii. pentru ele. sa nu începem sa ne ocupam de recuperarea sau tratarea unor deficiente asupra cărora nu avem certitudini. Nu încercaţi niciodată sa trataţi îmbolnăvirile grave. cu stările date de tensionările nervoase. se pot face şedinţe profilactice care tratează îmbolnăvirile renale. iar cel care aplica metoda nu l-a putut stabili. Următoarea pauza trebuie sa fie de minimum o săptămâna pentru a nu permite organismului sa se dezobişnuiască sa funcţioneze in regim normal. după care urmează repetarea şedinţelor timp de încă o săptămâna. Acestea trebuie executate cu răbdare si perseverenta. Studiul masajului fără contact trebuie început cu învăţarea si exersarea primelor proceduri generale profilactice. line. stres sau in alte situaţii similare. pana la atingerea unui nivel de execuţie ritmic si corect. In caz de necesitate. mai ales in fazele de acutizare. Doar după ce simţiţi ca aţi ajuns la un oarecare automatism si aţi căpătat siguranţa gesturilor puteţi trece la desfăşurarea şedinţelor. Şedinţele profilactice trebuie sa se desfăşoare pe parcursul unei săptămâni. Daca nu se cunoaşte diagnosticul exact. Mâinile trebuie sa fie învăţate sa nu capete niciodată o poziţie încordata. Numărul si durata şedinţelor depind de caracterul si diagnosticul îmbolnăvirii. La metoda masajului fără contact se recurge in cazurile in care pacientul simte o stare de oboseala. tratamentul se va repeta. nu se va încerca nici un fel de acţionare a organismului bolnav. doar in cazuri excepţionale. însuşirea si învăţarea lor atenta.

ca va putea fi resimţita de pacient. ca ele să devină automate.continua. Cu cat o exersaţi mai mult si devine un automatism. De aceea trebuie sa aveţi multa răbdare si sa depuneţi sârguinţa de la bun început. căci numai aşa se poate atinge efectul scontat al acţiunii întreprinse. Doar după ce sunteţi convins ca acţiunea executata de dvs. Ţineţi mana cu palma întoarsă in aşa fel încât ea sa fie deschisa si îndreptata spre corpul pacientului. in care o sa începeţi sa simţiţi in mod evident legătura dintre dvs. fără a mai conştientiza mişcările pe care le faceţi. maseurul va începe sa perceapă diferite stări de iradiere a corpului pacientului pe diferite puncte si va învăţa sa descifreze informaţia pe care organismul uman o transmite in mediul înconjurător. intr-un tempo constant. cu degetele intr-o uşoară flexie. cu atât începeţi sa simţiţi legătura cu pacientul. fără nici o încordare voită. si pacient. datorită experienţei. învăţarea metodei presupune un efort constant. Pentru început este suficient daca pacientul va simţi căldura mâinii dvs. constructiv. Cu timpul. Printr-o mişcare lenta maseurul va simţi în mâini o senzaţie de căldură. se executa o uşoara răsucire si palmele încep sa alunece din nou in jos. Perfecţionaţi-vă in timp. la început de sus in jos (podul palmei îndreptat in jos). Pana la obţinerea unui automatism deplin in executarea acestor proceduri nu lăsaţi ca atenţia sa va fie distrasa de la acţiunea pe care o executaţi. atât ca durată de timp cât şi ca rapiditate si ca rezultat al acţionărilor sale. Principalele proceduri Maseurul acţionează in timpul şedinţei asupra biocâmpului pacientului având mâinile la o distanţă de 5-10 cm de corpul sau capul pacientului. ritmice si continue pe o durat a de 10-15 minute. plutitoare a mâinilor de-a lungul corpului pacientului. lent. Fixaţi atenţia asupra vârfurilor degetelor dvs si doriţi-vă intens. Puteţi începe antrenamentele si pe propria persoana. După ce învăţaţi si executaţi foarte corect aceste proceduri puteţi trece la şedinţe de durată. Deasupra capului pacientului mâinile aproape ating (distanta dintre ele ajunge la aproape 2-3 cm). sa nu mai necesite nici un fel de încordare mentală specială. chiar printr-o sugestionare verbala şoptita. Aceasta mişcare trebuie însuşita temeinic. Faceţi ca mişcările dvs. Nu încercaţi sa executaţi procedurile care vor fi descrise dintr-o data. apoi in sens invers de jos in sus. ca ii produce o reala senzaţie de uşurare prin îmbunătăţirea stării generale de sănătate o sa puteţi trece la şedinţe care sa fie îndreptate direcţionat către anumite organe. sa iradiaţi forţă şi bine. uneori chiar înţepături în vârful degetelor. Faceţi efortul de a va concentra asupra vârfurilor degetelor si printr-un susţinut efort interior încercaţi sa va sugeraţi ca va îndreptaţi energiile către ele. ea fiind baza de pornire pentru toate procedurile ulterioare. insa acest efort va fi răsplătit atunci când veţi aduce satisfacţii si sănătate dumneavoastră si celor din jur. Va puteţi imagina situaţia ca si cum aceste 43 . Mâinile se ţin lejer. mai ales in etapele de învăţare. Începeţi executarea unei mişcări line. dar prin concentrarea care se face asupra lor ele nu pot fi nici total destinse. este corecta. insa fiecare persoana si le va însuşi in maniera proprie. destul de extenuant. In mod practic procedurile sunt accesibile tuturor.

dar se creează legătura dintre cei doi. Mâinile intr-o stare de relativa relaxare sunt îndreptate cu vârful degetelor către pacient. in spatele sau in lateral de pacient. cu palmele îndreptate in sus.mişcări le-aţi executa in apa. Alta procedura pe care trebuie s-o exersaţi foarte bine si cu care se face deschiderea şedinţei de interacţionare este cea sub forma de „intersecţii” – „ochiuri”. Decizia care se va lua privind poziţia pacientului va fi luata de masor in funcţie de mai mulţi factori: boala pe care o tratează. orice ora aleasa va fi buna. se îmbunătăţeşte regimul de somn. acesta va sta relaxat. mărind capacitatea de lucru a organismului pacientului. maseurul reduce starea de oboseala a pacientului. Mişcările se vor executa atât pe partea din fata cat si pe cea din spate a pacientului. Antrenamentul acestei mişcări se va face temeinic. se face o reglare a tensiunii arteriale. in picioare. prin mişcări de intersectare (petrecere a mâinilor una deasupra alteia). la care se executa mişcarea de modificare a direcţiei. in acelaşi timp dând si senzaţia de elasticitate a mişcării. pe scurt. ca intr-un fel de poziţie „pe loc repaus”. continuându-se dea lungul corpului până in partea inferioara a bustului. 44 . şezând sau culcat. Si aceste mişcări se efectuează atât in fata cat si in spatele persoanei supuse tratamentului. întrucât execuţia corecta si eficienta a acestei proceduri va determina desfăşurarea în continuare a şedinţei. apa opune o anumita rezistenta. Cele doua mişcări . Locul si poziţia terapeutului sunt determinate de procedura aplicata – in fata. organismul pacientului este deja pregătit pentru recepţionarea şedinţei de tratament propriu-zis. la o distanta de corp de 10-12 cm. Nu exista o ora speciala la care se recomanda executarea şedinţelor. se îmbunătăţeşte radical starea generala a pacientului. este o procedura in care nu exista un contact fizic strict intre maseur si pacient. De regula. degetele sunt uşor îndoite. se parcurge traseul până in regiunea lombara (şalelor). cu gesturi de alunecare lina. după executarea acestor proceduri. prin aceasta procedura se începe şedinţa. particularităţile individuale ale pacientului. In poziţia şezând mâinile pacientului vor fi relaxate. dispoziţia sufleteasca a pacientului etc. Prin simpla lor executare. dar nepermiţând o deviere brusca de la traseul propus. Pentru poziţia culcat nu se dau indicaţii speciale dar este absolut obligatoriu ca pacientul sa caute sa găsească o poziţie optima in care sa evite orice fel de încordare si care sa-i dea starea de relaxare. Difuzarea energiei este o parte componenta a fiecărei şedinţe de tratament. cu mâinile lăsate pe lângă corp. Începând de la creştetul pacientului. efectuata corect si cu răbdare. daca şedinţa se executa corect. înapoi către creştetul pacientului. aşezate pe genunchi. Execuţia acestor mişcări se începe pe deasupra capului pacientului. Acest proceduri ridica tonusul general. Când poziţia aleasa pentru pacient va fi in picioare.proceduri descrise mai sus poarta denumirea comuna de mişcări de difuzare a energiei si stau la baza metodei profilactice. In timpul masajului fără contact pacientul poate adopta trei poziţii.

mâinile terapeutului simt radiaţiile date de corpul pacientului. delicat. degetele întinse către corpul pacientului. aproape de starea de automatism. şedinţa se repeta continuu pe o perioada de 5-10 minute. mişcarea începe sa se execute de la nivelul plexului solar pana in dreptul bărbiei. Durata de executare a fiecărei proceduri va fi de 2-3 minute. de exemplu la nivelul umerilor pacientului. legătura creata intre terapeut si pacient. in funcţie de necesitate. care ii apar ca o manifestare a stării de răspuns – frig sau căldură. Mişcările sabie – sunt o varianta a mişcării de presare. in sensul acelor de ceasornic.Şedinţa se începe prin procedurile de difuzare a energiei. palmele sunt îndreptate in jos. întrerup intr-un mod lent. durata medie a unei şedinţe este de 10-15 minute. duc la aport fizic sporit de sânge in partea superioara a plămânilor. Mişcarea necesita cu obligativitate stabilirea legăturii dintre pacient si terapeut (dacă. pentru aceasta mâinile se afla in poziţie orizontala. degetele sunt îndepărtate de locul in care se aplica procedura pana la o distanta de 7-10 cm si se face o mişcare fina de scuturare a lor. trecând la nivelul umerilor pacientului. unde se face o răsucire semi-brusca. dar ea variază in funcţie de cazul tratat si de pacient. palmele terapeutului se apropie si se îndepărtează intr-o mişcare de îmbinare si dezbinare. făcându-se mişcări de apropiere ai de depărtare de locul bolnav. După ce se însuşesc temeinic. in plan perpendicular. Mişcarea de extracţie este o mişcare circulara cu degetele in jurul locului bolnav. Orice şedinţa trebuie finalizata cu aceste mişcări ale masajului tradiţional. Mişcarea de dirijare a energiei se realizează printr-o acţiune a mâinilor dirijata de direcţia dorita. Mişcarea de pompare – se executa cu ambele mâini aduse in partea din fata a corpului pacientului. ca si cum ar întinde un fir nevăzut pana la o distanta de 3-5 cm. palmele se găsesc la o distanta de 10-15 cm una fata de alta. cu degetele îndreptate spre pacient. Prin 45 . Mâinile au podul palmei îndreptat in sus. in timpul aplicării procedurii degetele mâinii sunt adunate in mănunchi. ele stimulează activitatea inimii. începând coborârea inversa. podul palmei se îndreaptă in jos. se executa mişcări line de îndepărtare si apropiere a mâinilor cu amplitudine de 5-7 cm. După ce sau executat 5-6 mişcări circulare. A timusului. Mişcările de presare . furnicături in extremităţile degetelor). înţepături. mişcările de difuzare a energiei. La terminarea şedinţei prin masaj fără contact este obligatorie executarea unui masaj de contact a cutiei toracice si a părţii superioare a spatelui. prin aceste mişcări se cuplează organismul pacientului la legătura cu terapeutul si îl aduce intr-o stare de receptivitate activa.constau intr-o îndepărtare si apropiere a mâinilor in plan orizontal. se trece la învăţarea celorlalte proceduri care se executa in timpul tratamentului. la fiecare şedinţa procedurile repetându-se in aceeaşi ordine. in poziţie nemişcata. perpendicular fata de o anumita porţiune a corpului. Mişcările de masaj tradiţional se executa simultan pe spatele si pieptul pacientului.

procedura de pompare se poate induce si o descărcare energetica. noi am propus aici masajul după Djuna Davitaşvili. care se va face la modificarea direcţiei de mişcare a mâinilor. ca si cum ar lipsi ceva. capacităţi unice. intr-o maniera originala. printr-o scuturare energica a mâinilor intr-o parte. Toate procedurile descrise mai sus compun baza masajului fără contact. degetele mâinii executa o mişcare in care degetul mare trece pe rând peste toate celelalte degete foarte fin. insa combinat cu masajul clasic este si mai benefic 46 . Încercaţi sa simţiţi căldura care se degaja de la o palma la alta. pe care va învaţa sa si le folosească singura in mod optim. Masajul bioenergetic se poate face si independent. timp in care degetul mare se uneşte cu degetul arătător si mijlociu. Mişcarea de presărare a sării . De la amplitudini de îndepărtare mici (3-4 cm) ajungeţi in timp sa resimţiţi aceleaşi senzaţii si de la o distanta de 20-30 cm de îndepărtare a palmelor una de alta. intr-o maniera in care se sugerează presărarea. insa fiecare persoana are un potenţial propriu. Ceea ce trebuie reţinut este ca masajul bioenergetic nu are de fapt nişte reguli speciale. imaginaţi-vă ca intre palmele dvs. Pentru deprinderea iniţiala este bine sa efectuaţi următorul exerciţiu. ca si cum aţi presa aceasta mingiuţă elastica. Mişcarea de lipire – se executa la o distanta de 7-10 cm de corpul pacientului. îndepărtate la o distanta de 5-8 cm ţineţi o bila elastica.după cum arate denumirea. Începeţi o mişcare de apropiere si îndepărtare a palmelor. Mişcarea perie se executa cu mâinile ce degetele foarte încordate pentru a căpăta poziţia unei aparente gheare ce efectuează o mişcare ce ar sugera perierea locului bolnav. După ce un timp ati exersat sistematic aceasta mişcare cu dumneavoastră puteţi trece la însuşirea principalelor proceduri ale masajului fără contact.

talazoterapia (thalassa = mare. Factorul termic si cel mecanic influenţează terminaţiile nervoase ale pielii. kinetoterapie. de aceea se poate spune ca trebuie avut mai degrabă in vedere pacientul in particular decât boala in general.). Cuprinde: masaj si reflexoterapie. hidroterapie. Băile sunt proceduri de hidrotermoterapie. electroterapia. Balneofizioterapia este o ramura a medicinii generale ce foloseşte in scop terapeutic agenţii fizici naturali sau artificiali. lumină. Crioterapia (frigoterapia) metoda de hidrotermoterapie bazata pe acţiunea excitantului termic rece la temperaturi sub 0 grade sau foarte apropiate de temperatura de îngheţ.VII. nămoluri. In funcţie de temperatura lor. Hidroterapia . studiul complex si aplicarea in practica medicala a factorilor naturali: ape minerale.calea umorala – prin intermediul metaboliţilor tisulari (vitamine). helioterapie (helios = soare). transmiţând semnale la creier ce elaborează la rândul său răspunsuri sub forma reflexelor. metoda necesita indicaţii corecte. nămoluri. cu parargil etc. este influenţata prin trei cai: .calea neuroendocrina – prin sistemul nervos vegetativ si glandular. . apă. Homeostazia – reprezintă starea de echilibru si de autoreglare instalata intre diversele procese fiziologice ale organismului uman. valuri).terapia prin intermediul apei (fie simpla fie combinata cu alte substanţe). Excitantul extern poate determina efecte diferite pentru subiecţi diferiţi. intre 45-80 de grade prin intermediul căldurii (45-80 grade). împachetări cu parafina. . BALNEOTERAPIE Balneologia: ştiinţa care se ocupa cu descoperirea. gaze etc. Balneoterapia = terapia prin întrebuinţarea acestor factori naturali (ape. ele se clasifica in: 47 .calea nervoasa – prin arcul reflex. Termoterapia este terapia care foloseşte factorul termic cald. balneoterapia. factorul sau cel mai activ este cel termic. electricitate etc). gaze terapeutice etc. apa sub forma de aburi (sauna.) Fizioterapia este o terapie cu ajutorul agenţilor fizici (aer. precauţii si o cunoaştere foarte buna a tehnicii. are caracter atât profilactic cât si curativ.

avem lacul Ursu. climat sedativ. cel puţin 12 bai/an. adâncime 17 m. recomandat in special pentru afecţiuni ginecologice.neutre (34-35) temperatura de indiferenţă a apei. 48 . amplificând radiaţia soarelui in mod diferit.1 ora. Sovata – cura cu nămolul negru de stejar La Sovata: 500-600 m altitudine. din punct de vedere al compoziţiei straturile de apa nu se schimba in decursul anului. apoi se varsă in alt lac vecin (Aluniş). Este indicata in afecţiuni reumatice (boli reumatismale degenerative cu localizare articulara si abarticulara). când începem sa transpiram intram in lac. de aici se extrage nămolul negru de stejar. rahitism. ieşim. bazata pe acţiunea cumulata a excitantului termic. declanşând fenomene imunologice in organism. ne ungem apoi cu nămol in strat cat mai subţire. Nămolul conţine substanţe active ce pătrund prin canalele pielii până la nivelul hipodermului si dermului de unde sunt preluate de sânge prin reţeaua capilara sub forma de substanţe coloidale in decurs de 24 de ore. Cura de nămol la Techirghiol: .multistratificat: fiecare strat are o alta compoziţie chimica.răcoroase (21-33).. pe măsura ce se înaintează in profunzime este din ce in ce mai cald.fierbinţi (40-45). Baia de nămol: este o metoda de balneoterapie cu aplicarea generala. putem face o uşoara gimnastica in apa. cel mai mare de acest gen din lume si singurul din Europa. fie in bazele de tratament special amenajate. Ideal: o cura de 12 zile pe an. mecanic (presiunea hidrostatica) si chimic (compoziţia nămolului). in perioada 1. . putem face un duş. . Nu sunt izvoare termale. afecţiuni ginecologice inflamatorii cornice (cu avizul medicului specialist) etc.bai reci (sub 20 de grade).calde (36-40). astfel încât pe fundul lacului apa poate ajunge si la 90 de grade.09. Compoziţia chimica a apei: unicat mondial . înot. peste 45 grade: insuportabile .. pentru rezultate: minim 6 şedinţe. afecţiuni respiratorii. . helioterm. ne uscam. In aceeaşi zona se afla si lacul Negru. Cura de nămol se recomanda a se face maxim una la fiecare 24 de ore. numai pana la gât.nu mai mult de o şedinţa/zi. stratul superficial are temperatura de afara. nămolul se usucă. după ce ne uscam la soare stăm la umbra 15-20 minute ca sa ne revină pulsul/tensiunea la normal. stăm in apa cam ½ . Cura in aceasta zona este foarte recomandata: fie natural. afecţiuni musculo-ligamentare si osoase.07-15. in lac. se face mai întâi expunerea la soare cam de 20 minute pentru a pregăti corpul. apa de ploaie rămâne la suprafaţă. .

Hidrotermoterapia calda mobilizează organismul uman in sensul declanşării mecanismelor de termoliza (vezi si termoreglarea). râuri. Perioada cea mai indicata este intre orele 7-11 a. Mod de acţiune: efectele cumulate ale razelor ultraviolete (chimice). urmata de expunerea la soare: 10’ faţă si 10’ spate. Hidrotermoterapia rece mobilizează organismul uman in sensul declanşării mecanismelor de termogeneză. Pentru o persoana care vine pe plaja la orele 7-8 a. după acest interval de timp razele ultraviolete cresc in intensitate si concomitent cu infraroşiile (calorice) apar si condiţii favorizante pentru accidente. cu atât expunerea poate fi mai lunga. In cazul in care nu exista contraindicaţii se vor intercala si scurte imersii in apa. Pomezile grase pentru piele nu sunt indicate. odihna sub cort 10’ după care totul se repetă. mecanisme prin care organismul se adaptează la condiţiile create de scaderea temperaturii mediului ambient. apoi cu 15’-20’-30’. datorita fenomenului de reflexie favorizat de apa si nisipul plajei si la munte datorita lipsei nebulozităţii si prezentei stratului de zăpada. Durata expunerii descreşte proporţional cu creşterea orei la care se merge la plaja. Persoanele care nu au făcut o pregătire înainte de a pleca la mare (expuneri la soare in localitatea de reşedinţa) nu trebuie sa depăşească durata totala de expunere de 60’ in primele 4-5 zile. Pentru cei cu surmenaj fizic si intelectual expunerile al soare vor fi mai scurte. piscine. 49 .Helioterapia – terapia prin intermediul expunerii la soare (helios = soare). Orientativ: se poate începe cu baia de aer de 10 – 15’ (odihna sub cort). durata totala a primelor doua zile poate fi o ora.m. Datorita brizei marii. urmate de o scurta baie in mare de 5’. De regula. plaja) – expunerea totala sau parţiala a corpului la actiunea razelor solare directe si a aerului.. infraroşii (calorice) si luminoase in contextul caracteristicilor unui anumit climat. ştranduri.m. dar un total de 2 h-2 . 2 Termogeneza = producere de căldura. mecanisme prin care organismul se adaptează la condiţiile create de creşterea temperaturii mediului ambient. După acest interval de timp durata expunerii la soare poate fi crescuta. Expunerile la soare se vor intercala cu perioade de odihna egale. Helioterpia este un tratament solicitant pentru organism si trebuie făcuta cu avizul medicului. helioterapia este asociata cu aeroterapia (baia de aer) si talasoterapia (baia in mare) sau baie in lacuri. cu atât durata va fi mai scurta.termogeneză2). Sub acest aspect se adaugă si efectele termoterapiei contrastante (cald-rece).1/2 h prin expuneri intercalate de odihna la umbra si bai in mare este suficient. schimbarea costumului cu unul uscat. Baia de soare (helioterapie. ca suprafaţa de piele expusa si durata. Plaja se poate face oriunde este soare. Iradiatia solara cea mai intensa este la mare. cu cât e mai aproape de prânz. In zilele următoare expunerea la soare creste cu 10’. care răcoreşte in 1 Termoliza= pierderea de căldura. la umbra. capul va fi protejat cu o pălărie de soare. respectiv: cu cât mai devreme. ştergerea cu prosopul. Menţiune: efectul ultravioletelor asupra pielii (eritemul) apare după o perioada de latenta de 4-6 ore de la terminarea plajei. cu solicitarea mecanismelor de termoreglare in ambele sensuri (termoliză1 . indiferent de vârsta. Helioterapia la mare – tehnica de aplicare: expunerile la soare se fac progresiv.

b) litoral si stepa Bărăganului (Amara. respectarea orelor de somn si evitarea consumului de băuturi alcoolice.cu climat sedativ (regiune de deal. Azuga. întreg litoralul Marii Negre). . Lacul Sărat. Contraindicaţii. hiperfoliculinie etc. cat si a consumului exagerat de lichide pe plaja. contraindicate in tulburari cardiace. de soare. Bioclima sedativa (de cruţare) se caracterizează printr-o solicitare de mica intensitate a sistemului nervos central si vegetativ si a glandelor cu secreţie interna: Felix. efectuarea unui consult medical general pentru depistarea contraindicaţiilor posibile. mic dejun uşor dimineaţa. Slanic-Prahova. afecţiuni cardiovasculare grave (preinfarct). apa – doar vara. Cheia. unele afecţiuni dermatologice etc. hipofuncţii endocrine etc. ateroscleroza sistemica in faza avansata. staţiuni la mare altitudine . sistemului 50 . Govora. traheobronşite. afecţiuni reumatismale inflamatorii. la adulţi: astmă alergic. Bioclima excitant – solicitanta se afla la: a) climatul alpin de mare altitudine (1000-2000 m) – pentru astm bronşic. Staţiunile subalpine: Vatra Dornei (808 m altitudine). Borsec (900 m).). Pentru ca organismul sa răspundă adecvat solicitării complexului de factori. supradozarea nu este sesizata. pe care in însumează helioterapia. Buşteni – pentru rahitism si tulburări de creştere la copii. Predeal. Tuşnad. in cazul nerespectării parametrilor indicaţi de medic. Precizare: băile de soare sunt indicate in general copiilor încă din primele luni de viata. submontane). . Caciulata. Herculane.cu climat neutru dar cu efect sedativ.permanenta pielea. in condiţii de sănătate aparenta. sunt necesare unele precauţii. Bazna. Sovata. insolaţii. Covasna. Sangeorz – Bai. nevroza astenica. hipofuncţii endocrine.cu climat excitant (litoral. Slanic Moldova. Tratament curativ la copii: afecţiuni otorinolaringologice si traheobronşice. Sinaia. hiperfuncţii glandulare (hipertiroidii. Buzias. In stepa: bai de aer. boala ulceroasa. TBC pulmonar. Calimanesti. epilepsie etc. hipertensiune arterial in stadii înaintate. Balneoterapie – staţiunile balneare Staţiunile balneare se clasifica in principal după climatul lor: . Astfel. Indicaţii: profilaxie la copii si adulţi (staţiunile de litoral maritim). anemii (favorizează hematopoieza).. cu unele precauţii (vezi ultravioletele). pot apărea incidente si accidente ca : arsuri de diverse grade. crize de tetanie etc. in faza activa. Litoralul are o bioclimă solicitanta a sistemului nervos central si vegetativ si a activităţii glandelor si activează intens procesele imuno-biologice si de depunere a calciului in oase.2000 de m). insuficienta cardiorespiratorie. afecţiuni ginecologice cronice. evitarea alimentaţiei. cancer (indiferent de tratament prealabil efectuat si de starea generala bun actuala). Olanesti. nămol. rahitism. Este recomandat in afecţiuni ale aparatului locomotor. refacere după pneumonii.

Cura balneara poate fi: . 51 . Lacul Sărat.in primul rând preventiva si de refacere. O cura balneara trebuie sa dureze 12 – 18 zile. sterilitate. hipertiroidie.nervos periferic.curativa (afecţiuni uşoare). reumatism. ulcer acut. inclusiv Techirghiol. si in statiuni cu ape sărate: Bazna. Cure naturale se pot face pe tot litoralul. Slănic Moldova. tuberculoza nepulmonara. După cură. Bălţăteşti. orice afecţiune in faza acuta. organismul trece printr-o perioada de criza balneara – care reprezinta răspunsul organismului prin modificări vegetative progresive. afecţiuni cardiovasculare grave.sau ca tratament in pentru afecţiuni declarate. rahitism. in cele cu ape minerale sărate: Govora. Sovata. . chiar mai mult in unele cazuri. nevroze grave. . Este contraindicat in tuberculoza pulmonara activa. osteoporoza.

000 – 30. ELECTROTERAPIE Electroterapia este terapia care foloseşte ca agent fizic terapeutic curentul electric. Terapia cu curent electric de joasa frecventa 1. Când se pune substanţa hidrofila.000 Hz. Electrozii trebuie sa fie paraleli iar ţesutul uman sa fie la mijloc. Curenţi diadinamici Prin intermediul unui strat hidrofil se aplica doi electrozi (unul pozitiv si unul negativ) prin care trece un curent de joasa frecventa ce variaza intre 50 si 100 Hz. 3. Aceasta procedura durează 15 minute si are efect anesteziant. NaHO.VIII. b) curent monofazat. intervine riscul unei arsuri. Terapia cu curent continuu 1. Curenţi de înalta frecventa cu unde scurte 2. Curenţi galvanici – sunt curenţi continui unde polul pozitiv este anesteziant (activ). Trőbert – curenţi de 50 Hz invariabili Se folosesc electrozi mici si polul negativ se pune direct pe punctul dureros. A. Se poate face de-a lungul traseului unui nerv. 2. c) curent ritmic sincopat. Procedura presupune un ciclu cu durata de 15 minute in trei faze a cite 5 minute fiecare: a) curent difazat. Curenţii diadinamici produc o creştere circulatorie locala si se mizează pe o creştere de metabolism local. el se va simţi mai intens pentru ca acolo se acumulează NaCl iar la cel pozitiv. Polul activ este cel negativ (-). Diapuls – emite in pulsaţii Se folosesc doi electrozi mari protejaţi de sticla sau de plastic si poate fi apropiat sau depărtat de stratul protector. Daca stratul hidrofil este prea gros. când e apropiat produce efecte de suprafaţa iar când e depărtat produce efecte de profunzime. Pacientul trebuie atent supravegheat întrucât se pot produce iritaţii tegumentare si chiar arsuri. Aparatul poate lucra pe trei puteri diferite cu efecte diferite: 52 . se produce ionoforeza (ion pozitiv la polul pozitiv. B. Terapia cu curent de medie frecventa electrostimulator – curenţi interferenţiali cu frecventa de 10. C. Se lucrează cu patru electrozi aşezaţi in cruce. intensitatea este de ordinul miliamperilor. ion negativ la polul negativ).

puteri mai mici iar la cele vechi. arsuri.000 Hz. . La sfârşit.2-0. câte 5-25 de secunde pe fiecare punct.unde medii (calde). puteri mai mari. Se folosesc ochelari speciali de protecţie. nu pătrunde mai mult de 3 mm. timp de 5-10 minute pentru toata zona. se netezeşte zona. La persoanele vârstnice are efect antiinflamator (in anexite.se folosesc la răni. cu frecventa de 80. se reglează puterea si US trec din traductor in ţesutul uman. recente. cu maxima precauţie in calculul biodozei. de 0. Ultrasunetele nu se propaga prin aer ci doar prin mediu dens. Laserul Laser: acronim in limba engleza de la light amplified by the stimulated emission of radiation Laserul terapeutic: LLLT. reumatisme) Terapia cu ultrasunete Radiostatul are un corp activ ce are înglobat un cristal piezoelectric si un cablu de înalta tensiune ce rezista la înalta frecventa. Fototerapia (terapia cu lumina) foloseşte raze ultraviolete la intensităţi mici si timpi mici.4 W.unde puternice (fierbinţi). etc. produc efecte reversibile.000 – 100.unde slabe (reci). In lucrul cu laserul se delimitează zona ce trebuie tratata si se lucrează pe puncte. Puterile de 0.a. Terapeutul poarta mănuşi de bumbac. Se lucrează cu c. fără goluri de aer. se aplica traductorul pe piele. Puterile mici. Parametrii de lucru se aleg in funcţie de tipologia afecţiunii si a pacientului. Bioptronul Foloseşte lumina filtrata. US se propaga si prin apa . la afecţiunile acute. Puterile de 0.8-1 W au efect ireversibil.. cu sonda poziţionata perpendicular.Low Label Laser Therapy Energia fotonilor emişi de aparat măreşte capacitatea de regenerare a ţesuturilor. Efectul caloric este mai mare in grăsime si in os. 53 . in derma. . cronice. la persoanele supraponderale si/sau cu tenul închis (brunete) se folosesc puteri mai mari. Se unge tegumentul cu gel.6 W au efect maxim.

cu atât mierea intra mai mult intr-un proces natural de cristalizare care-i conserva calităţile. Păstura – este polenul prelucrat natural de către albina. inhibine (= antibiotici naturali) etc. Este tonic muscular. căpăcelele de la fagure (conţin şi fracţiuni de propolis) – pot fi mestecate in afecţiuni respiratorii. are proprietăţi net superioare polenului. Din punct de vedere medical. Mierea conţine: monozaharide direct asimilabile (levuloza si dextroza). este un foarte bun protector hepatic. vitamine. sodiu. apoi pauza. mierea este recomandata in diverse afecţiuni. proteine (aproximativ de 5 ori mai multe decât carnea) si toţi aminoacizii (esenţiali si neesenţiali). calciu. Ea umple toate golurile care ar putea apărea in hrana zilnica. fosfor. Se administrează in timpul meselor. este 54 . inapetenţă. acest proces a fost efectuat deja de către albina. Mierea –este singurul produs dulce cu calităţi datatoare de viata care nu se găsesc in nici un alt aliment. in perioade critice se iau cate 2-3 linguriţe pe zi. in cazul mierii. magneziu. Ceara se poate consuma sub forma de fagure cu miere. este folosita in fabricarea unor creme cosmetice. Este foarte benefic intr-o multitudine de afecţiuni: in terapia anemiei. Densitatea mierii este mai mare decât a apei. La mierea matura procentul de apa trebuie sa fie de maxim 18%. fier. enzime. in cazul copiilor: fixează calciul. nu îngraşă. In timp ce zaharul trebuie sa fie supus unui proces de invertire in organism. Ceara – este o substanţa grasa. cu ajutorul secreţiilor salivare glandulare. susţine si întreţine starea de sănătate a organismului. nu se fac mai mult de 2-3 cure cu polen pe an. Ea nu are aşadar nici un element chimic comun cu zaharul. APITERAPIE Apiterapia este terapia cu produse apicole. minerale. prin intermediul salivei bucale. si in cantităţi foarte mici. împotriva arsurilor. energie si dioxid de carbon. insa este destul de greu de recoltat. clor. prin arderea ei rezulta apă. Polenul – conţine absolut toate vitaminele si complexele vitaminice. a stărilor de slăbire.IX. hormoni. Mierea se asimilează uşor si repede. convalescenţă. cura cu polen va dura cam o luna. in creme depilatorii (ceara si colofoniu-sacâz). potasiu. albina consuma cam 10 kg de miere pentru a produce 1 kg de ceara(=vitamina A condensata). aluminiu. trebuie mestecat foarte bine si dizolvat încă in gura. Mierea matura are ardere completa. in procesul de metabolizare nu necesita nici o prelucrare din partea organismului uman. cu cat densitatea ei este mai mare.

la pubertate. bătături. Compoziţia sa este încă insuficient elucidata. pentru întărirea imunităţii. sportivi. furuncule. in stare bruta. exina etc. se pot face bobiţe de mărimea unui sâmbure de vişină si păstrat in miere de salcâm de obicei. pentru copii in convalescenta. ca atare. de aceea – sub forma de tinctura. ermetic – se consuma câte o bobiţă pe zi. . La adulţi: 20 picături/zi dizolvat in apa. trăieşte 45 zile. preadolescenţi: 10-15 picături/zi etc.prelucrata: fiole sau drajeuri (amestecat cu glicol).). in premenopauza si menopauza: tratament de prevenire a osteoporozei. sub 12 zile. adică dublul greutăţii ei . sub forma de masca. reuşeşte sa întinerească permanent celulele. singurul remediu cu adevărat in paradontoză (trebuie supt sub forma pura. 55 . si sub forma de cataplasme pe răni.pura: de la recoltare pana la începerea administrării se tine in congelator. o bobiţă mica (mărgeluţa). sublingual. apoi pauza. Intensifica activitatea hormonala.cea mai buna protectoare si reconstructoare a ficatului. căci este caustic. daca afecţiunea este mai grava doza poate fi uşor mărita. matca trăieşte aproximativ 6 ani si depune zilnic 1500 oua. antitumoral. atenţie mare sa nu adoarmă cu el in gura. când începe sa apară o uzura a organismului: pentru întinerire. la copii: 3-5 pic/zi. vara. lapte. Combinat cu apa distilata: in cosmetica. când începe sa fie administrat: se tine in frigider. Se consuma cam ½ linguriţa pe zi. cel mai eficient in candida. inhibând înmulţirea celulara haotica. Sub doua forme: . ceai. in hepatite si in scleroza multipla. Reglează metabolismele intime celulare. îl secreta doar albinele tinere. Se recoltează foarte greu si in cantităţi foarte mici. Foarte eficienta. combinata cu propolisul are rezultate extraordinare si in hepatita B sau C. . O albina. Conţine o serie întreaga de elemente foarte rare.sub forma pura. Este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut. Lăptişorul reglează foarte bine activitatea hormonala: pentru fete.cel mai adesea sub forma prelucrata: tinctura de propolis (cu o concentraţie de 30% + alcool natural din cereale de obicei). Lăptişorul de matcă – produs glandular al albinei. Cel din comerţ: mare atenţie sa scrie pe sticluţa pentru uz intern. Propolisul – este produsul natural cel mai apropiat de panaceu. pe nemâncate. seva din muguri. secretat de glanda hipofaringiana din creierul albinei. conţine foarte multe elemente/uleiuri esenţiale (printre care si substanţe antibiotice naturale ale plantelor. Foarte eficient in giardia. trebuie dizolvat).lăptişorul cu care se hrăneşte este foarte eficient împotriva uzurii si in activitatea hormonala intensa. este restructurant si regenerator celular (vindeca răni interne si externe). cura cu lăptişor: 2-5 grame. in infecţii ascunse. Poate fi folosit: . iar iarna 2-3 luni. cu el se hrăneşte doar matca. pe lângă celelalte afecţiuni mai uşoare.

metabolismul grăsimilor. la fiecare litru de suc se pun 50 g de miere. scade colesterolul si acidul uric. pentru osteopenie: Miacalcic (= calcitonina sintetica de somon). sucul – evaluat la loc. Fabricarea oţetului de mere si miere: mere spălate. Se poate administra sub trei forme: . culturişti (pentru creşterea masei musculare). conţine lăptişor şi un precursor hormonal masculin. Alfa D3. când cidrul rezultat după prima faza. Când procesul e gata: deasupra se formează ca o membrana de 2-3 cm. stors prin tifon. in boli antiimune. trecându-se chiar prin tifon. in general. amestecate binebine.Mierea + propolis + cura cu oţet de mere si miere: tratament preventiv pentru osteoporoza (cura . brom.maxim 300 g /litru. nu va fi 56 .înţepături naturale. calciu. Jarvis. după doua săptămâni se poate folosi. in scleroza multipla. medicaţia clasica pentru osteoporoza: Ca + D3. cu o zi înainte ca larva sa fie căpăcită. uşor alcoolic. in spondilita. se da membrana la o parte. Oţetul se face din suc natural de mere combinat cu miere: fermentat. Este mult mai eficienta tratarea osteoporozei prin produse apicole. se folosesc albine tinere. potasiu. gelatinoasa si lichidul este limpede. se face mai întâi testul daca pacientul este alergic: o înţepătura la glezna. este radioprotector. începe faza a doua de fermentaţie. chiar daca este alergic. Este un reglator metabolic. după doua săptămâni: strecurat. este un produs destinat bărbaţilor. Se administrează cate doua linguriţe oţet + 1-2 linguriţe de mire. dar. Apilarminul – este triturat de larve de trântori. rase cu totul pe răzătoarea mare sau zdrobite. se pun intr-un butoiaş descoperit si se lasă sa fermenteze la o temperatura de minim 24 de grade. la cele cu probleme digestive: la ¼ h după masa. cantitatea de miere folosita: 150 g . Dizolva calciul si uraţii din articulaţii. este un excelent energizant pentru omul sănătos. In cazuri speciale poate fi folosit si de către femei. in funcţie de temperatura.pauza. cu infecţii renale. are o tărie de 4-7 grade. se lasă sa fermenteze 40-60 de zile. cântărite. pentru persoanele cu probleme de dinamica sexuala/activitate hormonala masculina. fluor. poliartrita reumatoida. 1 kg mere/2 l apa – 150 g miere /1 l apa. intr-o cana cu apa (1-3 ori pe zi). indirect: pentru slăbit. timp de doi ani isi păstrează calităţile. persoanele sănătoase: poate fi administrat oricând. conţine magneziu. se trage cu furtun in alt vas. reglează echilibrul acido-bazic. cura .pauza). se pune sucul intr-un butoiaş legat cu tifon la gura de data aceasta. pentru sportivi. cu guta. Cura cu oţetul de mere şi miere – cura după dr. naturale. in osteoporoza declarata: Fosamax – risc de ulceraţii esofagiene. iod etc. la cele cu ulcer activ: nu se administrează. pentru rinichi este foarte bun. foarte bun pentru cei cu tendinţe de depuneri calcice. Veninul de albine – se foloseşte in toate cazurile in care imunitatea organismului trebuie crescuta: in reumatisme.

înţepăturile se vor face in zona afectata de obicei. abdomen sau alte zone sensibile. apoi 2x2. antebraţ. pauza. apoi scădem progresiv.zile. 4x4. paravertebral. se va urma schema 1 înţepătura mai multe zile. fata. in zone musculare sau articulaţii. după ce trece reacţia: in funcţie de afecţiune. numărul maxim de înţepături admise intr-o singura şedinţa: 12. 3x3.- foarte afectat. sub forma injectabila. se repeta. unguente speciale care conţin venin de albine (ex.) 57 . 5x5. Apirevin etc. in scleroza: pe membre. daca nu este alergic: va avea un uşor edem 1. nu pe gat. 6x6 stagnare in platou mai multe zile.

reflexoterapie. poate genera miozita (inflamaţia muşchilor). infecţii urinare etc. fara simptome deosebite. la copii mai mari de 6 ani – 10-15 picături. Diagnosticul se pune in urma analizei reumatoide. umăr. In cazul spondilitei si poliartritei: la cea mai mica bănuiala tratamentul trebuie început. Analiza prin care se diagnostichează se numeşte SA.20 picături de 3 ori pe zi. Când ataca muşchii. Reumatismul articular acut se tratează cu reflexoterapie. La radiografie are aspectul unui trunchi de bambus sau a unei linii de tramvai cu trei sine. Reumatismul se poate instala la nivelul oricarui organ. Se manifesta prin dureri ale articulaţiei degetului mijlociu după care se întinde la toata mina. Când apar. Analize: ASLO si VSH. cervicala si a centurii scapulo-humerale. Inflamaţia cuprinde treptat întreaga coloana vertebrala si fie o deformează sub forma unei cocoaşe. articulaţii. In faza sa cea mai grava. gimnastica.. In faze avansate se formează noduri in articulaţii. la copii mici – 3-5 picături. sejur in staţiuni balneare cu lacuri sărate. consum sporit de miere. Poliartrita reumatoida este mai frecventa la femei si debutează încet. gimnastica 58 . cu scopul întăririi sistemului imunitar al organismului. gimnastica. boala anchilozează coastele si sternul ceea ce duce la insuficienta respiratorie si cardiaca. masaj terapeutic. RECUPERARE MEDICALA Reumatismul poate lua doua forme: articular acut si abarticular (la muşchi). sejur in staţiuni balneare. reflexoterapie. ca urmare a sudurilor dintre apofizele spinoase si cele laterale. durerile sunt vagi si localizate in zona sacro-iliaca. Se recomanda si apiterapie pentru intarirea factorilor imunitari: cura cu tinctura de propolis: la adulţi . daca aşteptam confirmarea diagnosticului va fi prea târziu boala avansând mult prea mult. Spondilita anchilozanta este dificil de diagnosticat din timp întrucât nu se manifesta dureros. Tratamentul in faza incipienta consta in cura cu oţet de mere si miere si tinctura de propolis. cura cu oţet de mere si miere. apoi la cot. Este mai frecventa la bărbaţi si evoluează spre anchilozarea lenta a CV. La un nivel mai ridicat al evoluţiei bolii se aplica masaj terapeutic. In reumatismul infecţios acut tratamentul cu antibiotice este obligatoriu. nu se aplica masaje. Tratamentele moderne sunt eficiente astfel incât streptococul este înlăturat definitiv. fie ca blochează gâtul (brad). sub forma unor pusee periodice (o data la 6 luni). Lacul Sarat). soare si nămol (Amara. Este o boala infecţioasa declanşata de infecţia cu streptococ betahemolitic (in sânge) ca urmare a unor abcese. Tratamentul consta in reflexoterapie si cura cu tinctura de propolis.X. tratament intensiv: apiterapie. apărute cel mai adesea in copilărie.

Tratament: masaj terapeutic de regenerare. in serii de 5-15 zile. Cel mai adesea un astfel de tratament se continua pentru tot restul vieţii. lordozele. Tratament: in prima faza doar repaus la pat. 59 . laser (cu efect decongestiv si antiinflamator). Netratata. gimnastica de întreţinere. Periartrita este inflamaţia ţesuturilor (bureletul si capsula) care înconjoară o articulaţie.medicala articulara. Masajul terapeutic se aplica numai după ieşirea din criza iar gimnastica doar la final. Lombalgia (discopatia acuta) se tratează cu masaj cu gheaţă (local) si cu laser. L3L4). Intervenţia chirurgicala consta in curăţarea sau chiar îndepărtarea discului afectat. de-a lungul a 56 luni. După o astfel de operaţie este absolut necesar un tratament de recuperare având ca scop evitarea sclerozării ţesutului. Tratamentul alopat frecvent uzitat in astfel de cazuri si anume infiltraţiile cu hidrocortizon. Discopatiile reprezintă afecţiuni ale discului intervertebral avănd drept cauze cifozele. Sunt contraindicate băile fierbinţi. In timpul acestui tratament. deşi calmează durerile. Daca sta pe o parte se recomanda cu picior întins si unul flexat spre piept. se începe un tratament preoperator ce urmăreşte delordozarea coloanei lombare prin relaxarea muşchilor si dilatarea spatiilor intervertebrale. apoi. lombalgia duce la hernia de disc. el consta in masaj terapeutic executat cel puţin o data pe săptămâna sau măcar doua serii de 10-15 şedinţe de doua ori pe an. reflexoterapie. Pe măsura ce pacientul îşi revine se renunţa la masajul cu gheata si se trece la gimnastica uşoara executata din poziţia întins pe spate. in funcţie de stadiul bolii – tratamentul adecvat: exerciţii respiratorii. este provocata de forţarea articulaţiei sau tendoanelor. pacientul va avea perna sub genunchi daca este aşezat cu fata in sus si sub glezne si pântece daca este aşezat cu fata in jos. Tratamentul consta in masaj cu gheata aplicat paravertebral si fesier in zona dureroasa. apoi la parestezie sau chiar la pareza. Terminaţia -oza = degenerare iar –ita = inflamare. determinând contracţii musculare. daca se ia decizia intervenţiei chirurgicale. Ele mai pot evolua si in direcţia iritării rădăcinii nervoase ce determina hipoxia nervului si in final spondiloza. In astfel de cazuri nu este afectat doar discul ci si ligamentele. sedentarism. masaj sedativ al cutiei toracice. Se manifesta prin dureri violente pe traseul nervului sciatic (in zona L5-S1. timp de 5-10 minute de 3 ori pe zi. Discopatia lombara poate fi fie sub forma lombalgiei (dureri ale CV in zona lombara) fie sub forma lombosciaticii (dureri al CV in zona lombara si ale piciorului). duc in timp la sclerozarea ţesuturilor si la ruperea tendoanelor. coloana rectilinie. Discopatiile netratate duc la depunerea de substanţa calcica intre apofizele laterale sub forma de osteofite (ciocuri).

umărul este dureros. Tratamentul consta in cura cu oţet de mere si miere. sejur in staţiune balneara. umărului si gleznei ca urmare a unor fracturi sau chiar la articulaţia temporo-mandibulara. Netratata. tinctura de propolis. Pot exista si forme parţiale de artroza la coloana vertebrala: cervical inferior. gimnastica in apa. La articulaţiile mici se recomanda gimnastica in apa calda iar la articulaţiile mari se poate face încălzirea acestora si cu foenul.(Artrita este inflamaţia articulaţiei. dorsal. 60 . masajul pentru tonifierea musculaturii si creşterea metabolismului local. Tratamentul este gradat in funcţie de faza de evoluţie a bolii: in prima faza . pot fi corectate. alimentaţie.masaj terapeutic si gimnastica uşoara activa. gimnastica medicala (fără greutate pe genunchi/sold etc. gimnastica uşoara. masaj selectiv tot pentru echilibrare (excitant si relaxant). pot apărea si la articulaţiile pumnului. Tratamentul consta in kinetoterapie de echilibrare.). bai sau cataplasme cu tărâţe si foi de varza. In faza a treia sunt cuprinse tendoanele si muşchii iar in ultima faza are loc blocarea umărului ca urmare a depunerilor de calciu. in faza a doua – masaj cu gheata. masaj de relaxare in cazul contracturilor si blocajelor. Ea poate evolua spre gibozitate (cocoaşa) datorita infecţiei cu morbul lui Pott. regim alimentar si controlul greutăţii. depistate la timp. la băieţi: 26-28 ani. gimnastica. reflexoterapie. inflamaţiilor articulaţiei. Periartrita scapulo-humerala (PSH) este cea mai frecventa dintre formele de periartrita. După echilibrarea musculaturii se urmăreşte tonifierea musculaturii paravertebrale si abdominale. evoluează spre faza a doua: cuprinde articulaţia iar durerea devine acuta si apare in special noaptea. in faza a patra – kinetoterapie pentru ruperea aderentelor. flebita este inflamaţia unei vene iar tromboflebita este inflamaţia venei însoţita de apariţia unui cheag de sânge). arterita este inflamaţia unui vas de sânge. in faza a treia – masaj. Laser la nivelul articulaţiei. Mai rar. Artrozele sunt afecţiuni articulare degenerative (de uzura) caracterizate prin alterarea distructiva a cartilagiilor sau fibrocartilagiilor articulare. lăptişor da matca. Scolioze si cifoze Vârsta optima de începere a tratamentului: de mici. laser. Tuberculoza osoasa duce la înmuierea osului prin apariţia unor fistule osoase si este adeseori urmarea tuberculozei pulmonare (bacilul lui Koch) care devine rezistenta si ataca sistemul osos. In prima faza. Gonartroza este artroza genunchiului iar coxartroza este cea a soldului. traumatismelor (fracturi). reflexoterapie si fără gimnastica. la fete: pana la 24 – 25 ani. Ele apar datorita lipsei de mişcare.

pacientul in picioare: se urmăreşte linia genunchilor.5-2 m de pacient. apoi masaj si gimnastica pana la recuperare. deşi datează de la naştere. poate sa se manifeste in adolescenta. ca sa fim siguri. trebuie verificat si şoldul. Luxaţia este deplasarea anormala a doua suprafeţe articulare care isi pierd raporturile lor normale si sunt menţinute permanent in aceasta situaţie. chiar a mameloanelor si simetria soldurilor. helioterapie. se urmăreşte unghiul maxim de cifoza/lordoza. eventual cura cu nămol. Problema. acesta urmăreşte simetria claviculelor. pentru menisc: forţăm prin 61 . când se ia in greutate sau la prima sarcina. dintr-o parte.pacientul pe canapea cu fata in sus: echilibram si relaxam soldurile. masajul este adjuvant. La kinetoterapie: nu exista programe standard.la genunchi: se verifica rotula (lateral si longitudinal). apropiem călcâiele (tălpile).pacientul cu fata spre terapeut. . Tratamentul de recuperare: apiterapie de regenerare. înot). in anumite situaţii poate fi adjuvanta si reflexoterapia. facem presiune sub rotula cu degetul (depistam daca este lichid). Examenul: . Examenul pentru trenul inferior . tangenta ceafa – umeri – fese. plica genunchiului. in spatele acestuia. măsuram membrele inferioare din creasta iliaca anterioara pana la maleola interna. subluxaţia poate fi corectata prin tehnici speciale de reechilibrare si gimnastica medicala. cura balneara. daca sunt crepitaţii/cracmente: avem gonartroza in diverse stadii. se face flexia coapsei pa bazin. sa nu fie o subluxaţie congenitala de sold. urmăreşte apoi vârful omoplaţilor. . terapeutul. va fi un masaj selectiv pentru reechilibrarea musculaturii.pacientul cu spatele la noi. gimnastica articulara pe membrul sanatos. Daca diferenţa este de 3 cm. urmăreşte linia umerilor.pacientul din profil: terapeutul urmăreşte. O data cu ieşirea osului din articulaţie are loc si ruperea bureletului si capsulei articulare (trauma mecanica).Tratamentul de baza cuprinde: kinetoterapie (inclusiv subacvatica. pentru a vedea eventualele diferenţe de lungime. trebuie conceput un program pentru fiecare persoana in parte. daca apare scolioza. daca sunt diferenţe de nivel. Când centrul de greutate este pe tricepsul sural (pe gamba avem ca o gâlmă ) – pacientul fie poarta tocuri fie are platfus. daca sunt mai sus sau mai jos si musculatura paravertebrala. de la 1. dupa scoaterea aparatului gipsat: si LT. bolta plantara. reflexoterapie. . in general se merge pe gimnastica asimetrica. Luxaţia poate fi completa când cele doua suprafeţe articulare nu mai au nici un fel de contact ori incompleta (subluxaţie) când mai exista un oarecare contact intre suprafeţele articulare. Subluxaţia congenitala de şold La fete. . daca diferenţa este mai mica de 3 cm: poate fi corectata. Tratament: aparat gipsat.

produsa de o mişcare forţata. 62 . si de relaxare –8. Fracturile . Cele mai frecvente sunt entorsa gleznei sau a genunchiului. daca nu: se strecoara si se aplica cataplasme cu tărâţele respective. daca simţim „cârâieli/cracmente/crepitaţii” avem o afecţiune a meniscului. Pacientul urmeaza o dieta cu alimente bogate in calciu. vasul se pune la fiert si se lasa apoi la racit pana la temperatura corpului.este o leziune traumatica articulara (capsulo-ligamentara).constau in fisurarea sau ruperea osului. creme pe baza de spânz. masaj (mai întâi sedativ apoi excitant). daca degetele sunt libere: miscari de flexie. ce antrenează întinderea. Voltaren. In formele sale cele mai grave pot avea loc si rupturi de fibre musculare sau chiar de muşchi întregi si de tendoane sau ligamente. dimineata si seara inainte de culcare (doarme cu ea). Consolidarea efectiva a osului fracturat are loc intr-un interval de 6-12 luni. Fastum Gel. Diclofenac. masaj uşor cu crema antiinflamatorie (Heat Lotion crema roşie Aloe Vera. brusca. extensie. menta etc. apoi gimnastica si cu membrul care este in ghips – contractii izometrice.10 sec. Se poate face si reflexoterapie. Entorsa . gimnastica izometrica (serii de contracţii – 4. . Dupa aparenta recuperare (dupa faza acuta) se va face masaj terapeutic de restabilire si kinetoterapie (gimnastica de întărire a ligamentelor. compozitia se refoloseste mai multe zile. Se mai recomanda cataplasme/bai călduţe cu tărâţe si cataplasme cu frunze de varza si tinerea picioarelor ridicate pe perna. laser terapeutic.). se va face masaj si gimnastica a membrului sanatos. la scoaterea aparatului gipsat constatam ca membrul este tumefiat datorita stazei limfatice si venoase – masaj intens de decongestionare si drenaj limfatic. masaj cu gheata de 2-3 ori pe zi. cu membrul bolnav se fac miscari in vasul cu apa si târăţe. Tratament: in funcţie de gravitate: kinetoterapie. Tratamentul de recuperare consta in repaus total/imobilizarea articulatiei. este foarte bogata in vitamina B (intreg complexul de vitamine B). stimulând astfel circulaţia si revigorarea somatica a membrului gipsat prin influx nervos. arnica. laser. ruptura sau smulgerea tendoanelor sau ligamentelor fara deplasarea suprafeţelor articulare. medie sau grava. Prepararea amestecului de tărâţe: se pune un pumn de târăţe intr-un vas cu apa. In cazul fracturilor tratamentul de recuperare incepe inca in timpul aparatului gipsat.). Entorsa poate fi uşoară.rotirea gambei (in flexie la 90 de grade) faţă de coapsa. astfel ca după îndepărtarea aparatului gipsat este absolut necesar un tratament intensiv de recuperare ce consta in LT pe locul fracturat. Prin geluiri. fricţiuni si laser se urmăreşte îndepărtarea depunerilor de calciu vicios de pe traiectul de fisura. tot ce ne permite.când apare joc lateral avem deficienţe ligamentare. slabite ca urmare a laxitatii posttraumaticearticulaţiei). masaj terapeutic. se poate face si reflexoterapie.5 sec.

generează cantităţi mari de acid uric pe care rinichiul nu reuşeşte sa le elimine si care se depune subcutanat pe articulaţie sub forma de cristale (trofi). ochii si da diaree severa. cura balneara in climat sedativ. ştevie. ideal una pe săptămâna. Atipic. Se manifesta prin crize de artrita acuta. Până in 180-200 se controlează cu sulfamida si regim alimentar. dau si dependenta. nici la cote înalte). Cel mai frecvent se întâlneşte la bărbaţi. îndeosebi noaptea. cura cu oţet de mere si miere (– cu precauţie. La depunerea de trofi peste un anumit nivel se declanşează criza gutoasa. Aceste medicamente nu rezolva insa problema ci doar îndepărtează crizele. Pentru stagnarea creşterii nivelului de acid uric se administreaza Milurit si Alopurinol. rinichii. regim de viata si mişcare.este o boala metabolica ce poate apărea si dintr-o predispoziţie ereditara dar si din excese alimentare . Tratamentul natural presupune mai întâi un regim alimentar fără alcool. efort fizic mediu (gimnastica medicala moderat sau simple plimbări in parc). Valorile normale ale zaharului in sânge sunt de 70-140. porc. Articulaţia se umfla (TUMOR). urinari in cantitati mari. pentru întreţinere). se încălzeşte (CALOR) si devine dureroasa (DOLOR). in plus. acesta fie nu mai produce insulina deloc fie o produce dar in cantitate insuficienta. cura cu oţetul de mere 63 .Boli metabolice Diabetul . grăsimi. fitoterapie (frunze de salvie. prin metabolizare. spanac. poate fi atacata si articulaţia genunchiului. Semnele sale clinice sunt sete. fasole uscata). Tratamentul alopat pentru guta este Colchicina care este insa toxic: ataca ficatul. localizata deseori la articulaţia halucelui. pe cele din membrana rinichilor (scapă in sânge substanţe ce trebuiau prelucrate) si din membrele superioare si inferioare (ceea ce duce la neuropatia diabetica ce generează arterita diabetica ce se manifesta îndeosebi prin crampe in moleta).multe purine (proteine) provenite preponderent din carnea animalelor tinere. vânat. lăptişor de matca (scade glicemia si previne degradarea ţesuturilor). se înroşeşte (RUBOR). Durerea este pulsatorie. Zaharoza circulanta in sânge distruge ţesuturile si vasele de sânge in special pe cele din retina (ceea ce duce la retinopatie diabetica). Diabetul poate fi insulinodependent (apariţie juvenila) sau in timpul vieţii (se tratează cu sulfamida si regim alimentar).conţin insulina vegetala. reflexoterapie (minim 1520 de şedinţe de doua ori pe an iar in rest cel puţin o şedinţa pe luna. Creşterea concentraţiei acestuia in sânge se numeşte hiperuricemie. uscăciune in gura. Peste 200 apare glucozoria (zahar in urina). carne tânără. carne grasa.este o boala metabolica ce afectează pancreasul. bulimie. Tratamentul consta din regim alimentar. astfel încât zaharoza nu mai poate fi metabolizata. numai la cei cu glicemie sub 130). fasole. Aceste purine. cura cu polen. in special după depăşirea vârstei de 40 de ani. Guta . de cruţare (nu pe litoral. de afin .

cauzata adesea de trio-ul: tulburări biliare. feţei şi frunţii. dimpotrivă. Afecţiuni gastrice/Ulcer Nu trebuie sa se ajungă la ulcer. mese mici si dese 3-5/zi. masaj cervical. Migrena rebelă . izvoare. Regim alimentar in primul rând: mese regulate si cantitativ mici. 64 . in ceai călduţ (nici rece. multe legume si fructe. lichide multe. tinctura de propolis. iaurt. Cauzele obezitatii: alimentatia. in funcţie de afecţiune: fie lapte cald cu miere. masajul capului. fara grasimi. cura cu polen. .regim alimentar adecvat in raport cu efortul depus. gimnastica uşoara. Tratamentul: reflexoterapie. la bărbaţi după 40 de ani sau după traumatisme. la femei: inaltimea in cm – 105. cura balneara. cruditati. regim alimentar bogat in produse care conţin Calciu. Osteoporoza Poate apărea la orice vârsta. reflexoterapie (insistenta si pe bila. Olăneşti. cauzele sunt multiple. cauze glandulare. tinctura de propolis pentru reglare metabolica. apoi iar cura). fără extreme)– îndulcit cu o miere pe care o suporta cel mai bine. apiterapie.si miere. după anestezii. Obezitatea Reprezinta cresterea greutatii cu mai mult de 5 kg fata de greutatea normala (la barbati greutatea normala este exprimata astfel: inaltimea in cm – 100. Masa: un singur fel. afecţiuni ovariene. Constipaţia Stare patologică caracterizată prin dificultatea sau imposibilitatea de eliminare a materiilor fecale. cura cu oţet de mere si miere. fructe. tărâţe in apa/lapte cu miere. ce depaseste: reprezinta tendinte de ingrasare – pana la obezitate). Căciulata). sedentarismul. Dieta: fara alimete rafinate. fie. Reflexoterapia: foarte indicata. nu numai pe intestine si colon). nici fierbinte. echilibru cu factorii de stres. Terapia: . reflexoterapie – foarte benefica. Tratamentul fizioterapic: cure cu lăptişor de matca (2-5 g. Tratament fizioterapic: regim alimentar. . dar cel mai frecvent la femei după menopauza.reflexoterapie (insistenta si pe sistemul endocrin).gimnastica de intretinere. cura cu ape minerale (Călimăneşti./cura – pauza. gimnastica obligatorie. tinctura de propolis diluat in lapte (daca îl suporta). fără lichide in timpul meselor. puţin si bogat. când tranzitul intestinal se normalizează – sa avem grija sa-l menţinem.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful