I.

Noţiuni introductive

MASAJUL MEDICAL cuprinde doua noţiuni: masajul regional si masajul zonal. Masajul regional + masajul zonal = masajul terapeutic sau medical.

Masajul regional – reprezintă masajul regiunii in care este inclusa si zona de tratat; pe regiunea respectiva vom executa un masaj compus din neteziri, frământări si bateri pentru stimularea circulaţiei pe întreaga regiune. Masajul zonal – este masajul concentrat asupra articulaţiilor (elementelor periarticulare), tendoanelor, ligamentelor, periostului; este compus din neteziri, geluiri, fricţiuni, vibraţii.

II. Masajul segmentar

MASAJUL SPATELUI Masajul spatelui – cuprinde regiunea dorsala (toracala), regiunea lombara si regiunea sacro-fesiera. Coloana vertebrala: - cervicala C: 7 vertebre C1 – C7; - toracala sau dorsala: 12 vertebre T1 – T12 sau D1 –D12; - lombara: 5 vertebre, cele mai mari: L1 – L5; - sacrala: 5 vertebre sudate care formează osul sacru notat de obicei S1; - coccigiana: 4 sau 5 vertebre sudate.
1

Masajul regiunii dorsale Regiunea este delimitata superior de linia care trece printre vertebrele C7 si T1 si inferior de linia care trece printre T12 si L1. Se executa mai întâi un masaj regional, care depăşeşte liniile de delimitare a regiunii dorsale, iar in cadrul masajului zonal ne concentram cu geluiri, fricţiuni si vibraţii asupra articulaţiilor intervertebrale, capsulei articulare si asupra ligamentelor de prindere a muşchilor paravertebrali. Prelucrăm de asemenea muchiile omoplatului si inserţiile diverşilor muşchi eventual afectaţi. Masajul regiunii lombare Regiunea este delimitata superior de linia care trece printre vertebrele T12 si L1 si inferior de linia care trece printre vertebrele L5 si S1. In cadrul masajului zonal ne vom concentra asupra elementelor care compun coloana vertebrala lombara, asupra articulaţiei dintre L5 si S1 si asupra crestelor iliace lombare. In caz de discopatii sau alte afecţiuni ale coloanei lombare, când apar contracturi ale musculaturii paravertebrale, vom plasa o perna sub abdomenul pacientului pentru delordozareea coloanei lombare si relaxarea musculaturii paravertebrale. Masajul regiunii fesiere Regiunea este delimitata superior de creasta iliaca corespondenta si inferior de plica fesiera. Pacientul este poziţionat cu fata in jos (decubit ventral). Netezirea regiunii: aşezăm mâinile mână peste mână cu partea cubitala lateral de articulaţia soldului; îmbrăcăm cu palmele regiunea fesiera, deschidem in evantai o mana ajungând superior pana la creasta iliaca superioara iar cealaltă inferior până la nivelul plicii fesiere; refacem traseul iniţial până când reajungem la poziţia de început. Prelucram regiunea prin neteziri, frământări si batere sub toate formele; geluiri si fricţiuni vom face printre fibrele muşchilor fesieri, superior pe creasta iliaca, inferior la nivelul plicii fesiere iar lateral la nivelul articulaţiei si al trohanterului. De obicei masajul regiunii fesiere se face in caz de atrofii ale muşchilor fesieri sau in afecţiuni ale articulaţiei soldului (v. coxartroza, de ex.).

MASAJUL MEDICAL IN AFECŢIUNILE COLOANEI VERTEBRALE Scolioza = deviaţie a coloanei vertebrale in plan frontal; - in C sau in S (simpla sau dubla); - se executa in curbura interna a scoliozei un masaj sedativ (- manevre sedative asupra musculaturii paravertebrale contractate) iar in interiorul curburii
2

executam manevre excitante care sa tonifice musculatura paravertebrala întinsa, in felul acesta producându-se o echilibrare a regiunii. Pentru rezultatele cele mai bune masajul se va asocia in mod obligatoriu cu gimnastica medicala. Cifoza = „cocoaşa”; - in unghiul cifotic maxim vom executa manevre sedative, iar deasupra si dedesubtul acestei zone vom executa manevre excitante care sa forţeze coloana si musculatura sa se echilibreze. Masajul trebuie combinat cu gimnastica medicala. Spondilita Se face un masaj sedativ asupra musculaturii spatelui, in special asupra muşchilor paravertebrali si un masaj zonal uşor asupra articulaţiilor intervertebrale, combinat cu gimnastică respiratorie pentru a preîntâmpina prinderea articulaţiilor dintre coloana si coaste si a celor dintre coaste si stern, care ar putea duce mai târziu la probleme respiratorii destul de grave. Discopatiile - sunt afecţiuni ale discurilor intervertebrale (uzuri, degenerări); - produc dureri locale si contracturi ale musculaturii paravertebrale locale; - se întâlnesc cel mai frecvent la nivel lombar si cervical. Se executa manevre sedative (de relaxare) asupra musculaturii paravertebrale si se face un masaj zonal asupra articulaţiilor intervertebrale si asupra discurilor, masaj care va produce o creştere de metabolism locala cu fenomen de regenerare. Trebuie sa se facă apoi, in mod regulat, un masaj de întreţinere. Hernia de disc - cel mai frecvent se întâlneşte tot in regiunea lombara; - apare o iritaţie cu dureri puternice atât locale cat si cu iradieri in lungul nervului afectat – sciatic; - in faza acuta, când sunt dureri violente, masajul este contraindicat; recomandarea principala; repaus realizat fie in decubit ventral cu o perna sub abdomen, fie in decubit dorsal cu doua perne plasate sub genunchi. Masajul se va începe in faza subacuta: sedativ asupra regiunii lombare si sacrofesiere, si un masaj sedativ sau excitant – după caz – asupra membrelor inferioare.

3

. mişcări de lateralitate etc. 4 . Gimnastica: contracţii izometrice ale musculaturii fesiere. fricţiuni. poziţionăm membrul inferior in dublă flexie si facem un masaj zonal asupra articulaţiei. bicicleta. .facem apoi geluiri. afecţiuni ale meniscului. Masajul articulaţiei genunchiului Poziţia iniţiala a pacientului: in decubit ventral.facem mai întâi un masaj regional al gambei si coapsei. ridicam uşor gamba flectând genunchiul si facem neteziri (cu partea cubitala a mâinii). Invitam pacientul sa se întoarcă cu fata in sus si începem cu un masaj regional al coapsei.entorse. Cele mai frecvente afecţiuni (de obicei la sportivi dar nu numai): de natură traumatică .MASAJUL MEMBRULUI INFERIOR Membrul inferior se descompune in: . Invitam pacientul sa se întoarcă cu fata in sus: . după care plasam o mana sub glezna pacientului. Ca gimnastică avem flexia şi extensia genunchiului (a gambei pe coapsă). Afecţiunile cele mai frecvente ale articulaţiei şoldului: coxartroza si subluxaţia de şold – se combina obligatoriu cu gimnastica medicala. gonartroză etc. coborâm apoi cu policele pe părţile laterale ale articulaţiei spre plica genunchiului. 3 si indexul la nivelul plicii genunchiului (sub articulaţia genunchiului) iar policele de o parte si de alta a tendonului muşchiului cvadriceps. deasupra sau in faţa rotulei. la nivelul articulaţiei si al trohanterului. alunecăm apoi cu policele netezind pe sub rotulă până la spaţiul articular.regiunea coapsei: de la genunchi la articulaţia soldului.facem întâi un masaj regional al gambei si coapsei. vibraţii pe aceleaşi trasee.regiunea gambei: de la articulaţia gleznei la articulaţia genunchiului. . 2.poziţionăm membrul inferior in duble flexie si executam masajul zonal asupra articulaţiei genunchiului. geluiri. la nivelul plicii inghinale. Tot aici este cuprinsa si articulaţia coxofemurala (şoldul). apoi pe lângă tendonul rotulian până pe tibie. prelucrând spaţiul articular. fricţiuni. vibraţii – la nivelul plicii fesiere si lateral. . coborâm pe sub rotulă. după care executam un masaj zonal – geluiri. fricţiuni si vibraţii la nivelul plicii genunchiului. . .netezirea: plasam degetele 1. refacem traseul în sens invers până la rotulă. Masajul articulaţiei şoldului La început pacientul va sta cu fata in jos si facem un masaj regional asupra regiunii fesiere si a coapsei. Încheiem cu gimnastica (mişcări) pentru articulaţia şoldului: flexia coapsei pe bazin.piciorul propriu-zis: de la gleznă în jos. la nivelul trohanterului si lateral de articulaţie.

vibraţia în jurul maleolelor.mişcări de circumducţie. apoi un masaj zonal asupra articulaţiei gleznei şi asupra tendonului care trece peste articulaţia gleznei. redori după fracturi.lateral dreapta – lateral stânga. În contracturi musculare insistăm pe zona de contractură. Masajul medical la nivelul piciorului . vibraţii pe tot traseul coloanei cervicale. Gimnastica gâtului: . . . Masajul articulaţiei gleznei Pacientul va sta la început cu faţa în jos şi vom face un masaj regional asupra gambei şi un masaj zonal la nivelul tendonului lui Ahile şi la nivelul calcaneului. In caz de torticolis: facem un masaj sedativ asupra regiunii contractate (muşchiul trapez) si un masaj tonifiant pe musculatura antagonista 5 . iar geluirea. Invităm pacientul să se întoarcă cu faţa în sus şi facem un masaj regional asupra gambei şi piciorului. de altfel şi în masajul regional trebuie să insistăm pe tonifierea lui (prin frământări contratimp.mişcări de lateralitate şi de circumducţie. Afecţiunile cel mai des întâlnite: recuperarea după entorsă. Patologii: diverse. vom decontracta musculatura contractată şi vom face o uşoară gimnastică la nivelul coloanei cervicale. inclusiv la nivelul braţului. transversal.).flexia şi extensia articulaţiei piciorului. fricţiuni. fractură sau după fracturi. Gimnastică: .extensie.flexie .mişcări de rotaţie. de-a lungul liniei articulare şi printre tendoanele muşchilor flexori ai degetelor. Netezirea: se realizează intre police si index in jurul maleolelor.se face în caz de platfus. artroza gleznei. MASAJUL REGIUNII CERVICALE În caz de spondiloză vom insista cu geluiri. fricţiunea. .flexia şi extensia piciorului. În caz de nevralgii Arnold vom insista cu geluiri şi fricţiuni în jurul găurilor nervului Arnold şi pe linia nucală. . bateri etc. în nevralgii cervico-brahiale vom face un masaj de-a lungul traseului dureros. artroze la nivelul tarsului etc. .Încheiem cu gimnastică pentru articulaţia genunchiului şi pentru tonifierea muşchiului cvadriceps.

până ajungem la poziţia iniţială. (muşchiul deltoid are doua fascicule: unul anterior si altul posterior.flexia anterioara (anteducţie 180 ). de la vârful acestuia pana la umăr. . încercând o reechilibrare a situaţiei. Tot pe acest traseu executăm geluiri. de la umăr spre regiunea cervicala.regiunea antebraţului: de la cot la articulaţia pumnului. .sănătoasă. apoi o palma îmbracă anterior muşchiul pectoral. . 0 0 6 . apoi masaj de relaxare al întregii regiuni. pe sub clavicula. spre linia axilei. Mâinile refac apoi acelaşi traseu in sens invers. . MASAJUL MEMBRULUI SUPERIOR Membrul superior cuprinde: . de la acromion la manubriul sternal (de la umăr la stern). Masajul articulaţiei umărului: cel mai complex. . musculatura de pe omoplat. La masajul regional vom face masajul muşchiului deltoid (treimea superioară a braţului). daca situaţia e mai grava încercam o metoda de suprasolicitare a muşchiului trapez contractat prin mişcări cu rezistenta. iar cealaltă.apropierea braţului de corp (adducţie).regiunea braţului: de la umăr la cot. căuş si nuiele pe muşchi. muşchiul trapez si muşchiul pectoral.depărtarea braţului de corp.a doua netezire: netezim intre index si police separat cele doua fascicule ale deltoidului. Bateri: uşoare. .cu doua degete. anterior vom prelucra muşchiul pectoral si posterior jumătate din regiunea cervicala (muşchiul trapez si muşchii care se insera pe omoplat).regiunea mâinii: de la articulaţia pumnului în jos. . Trecem la masajul zonal: netezim spaţiul articular cu partea cubitală a mâinilor. Mişcări: . de la acromion in jos. omoplatul. . Netezirile: . lateral in sus la 180 (abducţie). Masajul articulaţiei scapulo-humerale = masajul umărului.extensia posterioara a braţului (retroducţie). vibraţii.poziţionăm mâinile mana peste mana la nivelul vârfului deltoid. posterior. articulaţia umărului are toate gradele de mobilitate. Mai rar: o fricţiune uşoara cu policele in axila (in caz de luxaţie in special). care converg spre braţ si formează un unghi ca litera V = vârful deltoidian).netezirea pe muşchiul trapez. îmbrăcăm cu palmele deltoidul pana la nivelul articulaţiei umărului. Frământări: frământăm cele doua fascicule ale muşchiului deltoid. fricţiuni.

. punem mâna pacientului in şold.tratament după entorsa pumnului. după care alunecăm pe antebraţ. . la spate etc. de circumducţie. fricţiuni si vibraţii pentru elasticizarea 7 . mişcări de lateralitate. alunecăm cu policele până la nivelul articulaţiei (până între cei doi epicondili).redori după fracturi.. Masajul articulaţiei cotului Facem mai întâi un masaj regional care sa cuprindă antebraţul si braţul. în cerc. Gimnastica: . . mişcări de pronaţie si supinaţie. fără presiune prea mare. Încheiem cu mişcări gimnastica: flexia si extensia pumnului. Afecţiuni: entorse. Prelucrăm apoi prin geluiri.rar: artroze. apoi un masaj zonal asupra articulaţiei cotului. . Masajul articulaţiei pumnului Vom face întâi masajul regional al antebraţului si al mâinii.indexul de la ambele mâini pe fata articulaţiei si policele posterior pe linia articulara. Afecţiuni: . tratament postentorsă.flexia si extensia cotului (cotul = pârghie de gradul II. Masajul mâinii Putem insista in caz de retracţie a tendoanelor flexorilor degetelor (boala Dupuytraine). geluiri. policele rămânând fix.artroza pumnului. fricţiuni. circumducţie. Pe acelaşi traseu executăm şi geluiri. luxaţie. refacem traseul in sens invers până ajungem pe articulaţie intre cei doi epicondili.mişcări de rotaţie interna si externa (cu cotul îndoit in interiorul articulaţiei). după care facem masajul zonal al articulaţiei pumnului netezind articulaţiile astfel: . iar in cadrul masajul regional sau zonal prelucram si tendoanele extensorilor degetelor care traversează articulaţia. vibraţii spaţiul articular. indexul de la ambele mâini îl poziţionăm la plica cotului. . probleme ligamentare etc. . pe braţ. iar policele deasupra articulaţiei. indexul rămânând fix. insistam cu masajul zonal: geluiri. de obicei după PSH. vibraţii – si la nivelul plicii cotului. de o parte şi de alta a tendonului tricepsului. redori după fracturi sau de alte origini (tăieri etc. iar apoi cu indexul înspre părţile laterale. gen balama).mişcări largi.mişcări combinate: ducerea mâinii sus la cap.). mai întâi alunecăm cu policele spre părţile laterale.PSH (periartrita scapulo-hunerala) de origine reumatica sau traumatica. coborâm în lateral spre plica cotului pe linia articulara.diverse afecţiuni ale muşchilor (întinderi) etc.după entorse sau luxaţii. artroza cotului. Afecţiuni mai des întâlnite: . .

tendoanelor. Se mai face in caz de artroza a mâinii, a oaselor carpului, in redori dupa fracturi, pareze. Se insista mult cu gimnastica; se fac mişcări de închidere si deschidere a pumnului, flexia si extensia degetelor si a palmei; abducţia si adducţia degetelor pentru coordonare (ducem policele pana se întâlneşte cu pulpa fiecărui deget in parte), incheiat – descheiat singuri la nasturi; in caz de redori: gimnastica in bai călduţe; gimnastica cu mâinile in tarate înmuiate in apa calda. MASAJUL FEŢEI ŞI AL FRUNŢII In caz de pareze faciale vom face un masaj selectiv (pe musculatura flasca – tonifiere; pe musculatura normala – masaj de relaxare). Insistam in mod deosebit pe gimnastica; închiderea si deschiderea ochilor; închiderea si deschiderea ochilor si a gurii concomitent; ridicarea si încruntarea sprâncenelor; mandibula dusă înainte si înapoi; lateral dreapta – lateral stânga; vom insista spre partea afectata pentru a tonifia zona cu musculatura flască; se vor face si mişcări cu opoziţie; se umfla muşchii obrazului; gimnastica mimicii in oglinda – se strâmbă pentru reechilibrare); când pacientul poate sa fluiere singur: cazul este aproape rezolvat. Cu cât tratamentul este început mai repede, cu atât rezultatele sunt mai bune si mai rapide; lăsata: se produce asimetrie a feţei etc. In caz de recuperare după fractură de mandibulă gimnastica se va face unilateral tot către partea afectata. MASAJUL CAPULUI Masajul capului se face in scopul de a activa circulaţia la acest nivel si pentru activarea unor mecanisme reflexe. Se mai face intr-o anumită formulă în tratamentul migrenelor rebele (reflexoterapie; masaj terapeutic al regiunii cervicale; masaj terapeutic al capului, al feţei şi al frunţii). MASAJUL GÂTULUI (ANTERIOR) Pacientul poate sta fie culcat pe spate fie in şezut pe un scaun Terapeutul se poate poziţiona la capul pacientului daca acesta este culcat pe spate sau in fata acestuia atunci când este aşezat pe scaun. Avem doua neteziri:
8

- cu partea cubitala a mâinii, de sub mandibula pana la nivelul claviculelor, simetric pe ambele părţi ale gâtului anterior; - netezim cei doi muşchi SCM intre index si police de la occipital manubriul sternal (in masajul cosmetic netezirile se fac in sens invers); se vor executa frământări uşoare asupra muşchiului SCM cu atenţie in zona carotidei; In caz de torticolis: frământarea contratimp se va executa selectiv, unilateral. Geluirea si fricţiunea le vom executa pe clavicule si pe mandibula dar si pe occipital. Vibraţia se poate realiza pe toata suprafaţa, in funcţie de scopul urmărit. Baterea: numai sub forma de ciupituri. Mişcări – de lateralitate, de rotaţie; când e muşchiul afectat: flexii unilaterale; daca nu trece in acest fel: aplicam tehnica suprasolicitării pe partea muşchiului contractat. Putem mobiliza stânga-dreapta inelele esofagului prinzându-le intre index si police. Mişcări active: torticolis rebel – gimnastica cu rezistenţă pentru suprasolicitarea, apoi pentru relaxarea muşchiului contractat.

9

III. REUMATOLOGIE
Reumatologia – se ocupa cu studiul bolilor reumatice. Bolile reumatice pot fi clasificate in funcţie de factorii etiologici, patogeni sau morfologici. Putem avea: - reumatisme articulare; - reumatisme abarticulare (extraarticulare): nu prind articulaţiile, ci ţesuturile moi; de ex: bursite, fascite, miozite, nevralgii si nefrite, periartrite, tenosinovite, tendinite etc. De reţinut ca reumatismul este o boală a ţesutului conjunctiv (ţesut de susţinere); este caracterizata prin apariţia unor noduli numiţi Aschoff Talalaev mai ales la nivelul inserţiilor tendinoase si pe periost. Grupa reumatismelor articulare Reumatismele articulare pot fi de două feluri: 1). reumatisme inflamatorii; 2). reumatisme degenerative.

Reumatismul poliarticular acut (febra reumatică sau reumatismul Socolski Buyot) - este de natura infecţioasă (dat de infecţii cu streptococul betahemolitic din grupa A; poate debuta in urma unor faringo - amigdalite streptococice sau scarlatina, la 1-4 săptămâni); - se manifesta la persoane cu vârsta intre 3-27 de ani; intre 3 – 12 ani poate avea si prindere cardiaca (trebuie tratat din timp căci altfel se poate rămâne cu o cardita reumatica; 6-12 ani este perioada critică). - sunt cuprinse de obicei articulaţiile mari: genunchi, gleznă, cot, pumn, sold, intro succesiune relativ rapidă; poliartrita ce durează in general 2-3 săptămâni si nu lasă semne articulare; in perioada afectării, articulaţiile se tumefiază, devin calde, roşii si dureroase (principiul: rubor – calor – tumor - dolor), mai ales la mobilizarea activa; pot apărea si palpitaţii. - in momentul apariţiei acestor manifestări, in sânge apar anticorpi specifici (streptolizina) împotriva acestor antigene streptococice (in laborator ii determinam prin titrul Aslow; daca in mod normal este sub 200, acum creste peste 333). Examene de laborator: pentru diagnostic precis: - VSH: creste cu mult peste 25-30 mm/h; - Creste proteina C reactivă; - numărul de leucocite creste cu mult peste 15.000 – 20.000 pe mm3;
10

. . regim igieno-dietetic. creează leziuni si in organe si ţesuturi. Tratamentul antibiotic cu penicilina G (1600 unităţi/zi) sau cu eritromicina (copii: 40mg/kg corp/zi.la ochi : pot apărea irido-ciclite.are caracter inflamator.) sau poliartrita cronica primara (p. se usucă si se descuamează. adulţi: si 1 g/kg corp/zi). se alterează starea generala. . tegumentul se subţiază. apatie. cu redoare dimineaţa. 10 zile. încep sa fie prinse si articulaţiile mijlocii. uşor.pe lângă articulaţii. se asociază cu hematurie microscopica. . cura balneara. la copii trebuie combătut rahitismul (bai de soare. daca apare si cardita . străvezie. consum sporit de miere. tinctura de propolis in diverse proporţii. tratamentul trebuie sa dureze timp de aprox.cauza apariţiei: imunitate scăzuta. căldura). la examenul de urina apar proteine (sau) albumine in urina= proteinurie (albuminurie). . 11 . apar dureri la nivelul articulaţiilor mici. in ţesutul interstiţial apar numeroşi noduli.2 sau 3 săptămâni. apar leziuni nervoase (in special in coarnele anterioare ale măduvei spinării). muşchii încep sa se atrofieze de timpuriu.r.e. la nevoie se poate repeta. mana stânga-dreapta etc). chiar progresiv. in funcţie de cat de virulent a fost reumatismul).p) este o boala generala a ţesutului conjunctiv. pielea devine atrofică.c. primele leziuni apar la nivelul sinovialei si apoi la nivelul cartilagiilor (la epifiza: capul osului) si in final se instalează anchiloza fibroasa. se poate si la mâini si la picioare. . Daca nu apar complicaţii durează 2-4 săptămâni. cura cu polen-lăptişor de matcă. de asemenea. .Aslow creşte peste 333. cura cu oţet de mere si miere.apare de obicei la femei si are incidenta maxima la 45-50 ani. boala manifestându-se simetric. degetele se subţiază si apare degetul in fus. apere o demielinizare.200. factori favorizanţi: frig. fibrinogenul creste de asemenea.c.durerile pot fi prezente luni-ani.când apar tumefacţiile: au caracter permanent.boala începe insidios. mişcare-sport moderat.000 unităţi/1 . oboseala. articulaţiile sunt prinse simetric: cot stâng-drept. devine lucios. pot exista si cazuri explozive. Tratamentul fizioterapic: creşterea factorilor imunitari. discreta pierdere in greutate. se va face apoi profilaxie cu Moldamin (1. Cu tratament se poate vindeca in totalitate.poate dura 2-3 luni. fără tumefierea articulaţiilor sau pot apărea/dispărea pana se permanentizează. . progresiv si simetric. oboseala.) sau poliartrita cronica evolutiva (p. cel mai frecvent degetele mijlocii la ambele mâini. - Poliartrita reumatoidă (p.

cu tendinţa de a anchiloza. . . Spondilita anchilozanta . Tratament fizioterapic: La orice bănuiala fizioterapeutul trebuie sa înceapă tratamentul. mai târziu. sensibilitate crescuta/durere la mobilizare.la început nu este concludent. uşor masaj de întreţinere. . gimnastica moderata. . de la articulaţiile distale spre centuri (de la exterior spre interior). apifitoterapie. polen (primăvara-toamna). pentru a nu se ajunge in faza in care nu se mai poate face nimic. Pe toate căile vom întări factorii imunitari.Prinderea articulaţiilor: centripeta. sunt prinse articulaţiile mici si mijlocii. apare anchiloza fibroasa si o atrofie musculara mare. Examenul de laborator: . boala Behterev. 12 .si beta-globulinele sunt crescute. G si A). prinderea articulaţiilor simetric. uneori si degetul in fus. echilibru munca-odihna. scăzut de albumine. semne de osteoporoza. procesul de anchiloza fibroasa si osoasa se definitivează.la electroforeza proteinelor serice. articulaţiile încep sa se deformeze. G). 4. . apare osteoporoza. . 3. propolis. Boala evoluează in patru stadii: 1. regim alimentar. apare atrofia musculara. exista si microteste pentru evidenţierea factorilor reumatoizi (de obicei este vorba de imunoglobuline: M. dureri spontane la mişcare. redoarea articulaţiilor dimineaţa. tumefierea părţilor moi si a articulaţiilor. iar alfa.este o boala a bărbatului tânăr: 20-30 ani.testele de aglutinare: testul Valer Rozen si Latex: pozitiv. fixarea degetelor si genunchilor in poziţii vicioasa. 2.apare o uşoara anemie la hemograma. tratament cu înţepături de albine.VSH-ul creste la 80-100 ml/h. apar tumefierile articulare. M.mai este numita si: spondilartrita anchilozanta. consum sporit de miere. apar subluxaţii. arata un nr. . regim de viata. stare generala de inapetenţa si pierdere ponderata. . cura balneara (ape sărate). Tratament : nu prea exista. lăptişor de matca.stadiu terminal. cura cu oţet de miere si mere.are ca substrat o inflamaţie evolutiva si progresiva a articulaţiilor coloanei vertebrale. testul reumatic cu imunoglobulinele A. pot fi prinse si articulaţiile sterno-claviculare si temporomandibulare. încep sa se limiteze mişcările in articulaţii.stabilirea diagnosticului: in final tot pe semiologie (prinderea articulaţiilor mici.

in 10% din cazuri apare si irido-cicleita. Mangalia. dar nu putem scăpa de ea.începe sa apară o paloare tegumentara.semne: dureri si rigiditate lombara care persista mai mult de trei luni.regim de viata echilibrat. .cauzele apariţiei nu sunt cunoscute. pe contracturi. .cura balneara. Tratamentul fizioterapic: . dar nu o putem îndepărta. apare o rigiditate vertebrala. gimnastica de întreţinere. lordoza lombara începe sa dispară.. pot fi confundate cu tabloul clinic de sciatica. care dau probleme respiratorii. uşor se extinde la coloana vertebrala pana o cuprinde toata si in final prinde si centurile (bazin si umeri). . o data pe an (Sovata. . si înţepături albine).masaj de întreţinere a coloanei si musculaturii. in special regiunea lombara si CDL medical. Când apar deja anchilozele: putem tine boala in frâu.gimnastica respiratorie pe o perioada nelimitata.examenul de laborator: neconcludent. . gimnastica respiratorie. . polen – o linguriţa după sau in timpul mesei.semne de iritaţie la ochi. mersul: devine legănat.creşterea factorilor imunitari – întreţinere si întărire a organismului din punct de vedere imunitar. flexia anterioara se limitează. . Daca boala ajunge in stadiul final: o putem doar ameliora. când apare ulterior atrofia musculara: masaj de tonifiere. de cele mai multe ori coloana se cifozează sau se poate rigidiza si in poziţie rectilinie. la început apar contracturi pe musculatura paravertebrala si muşchiul trapez. Masajul se va face iniţial sedativ. In etapa de manifestare evidenta a bolii: gimnastica medicala. . Examenul radiologic: . miere.apifitoterapie (lăptişor de matcă. uneori si Felix). doar încurajare si întreţinere. tinctura de propolis – 20 picături pe zi.raport echilibrat: munca-odihna. atrofii.primele articulaţii prinse: articulaţiile sacro-iliace: apare o sinovita. Techirghiol. . sunt prinse si articulaţiile coastelor.procese de calcifiere a ligamentelor interspinoase si latero-laterale (aşa-numita „coloană de bambus”). treptat se instalează o redoare a coloanei vertebrale pana la cap si încep sa se modifice curburile coloanei vertebrale. cu cat evoluează : devine cifoza. iradierea este de natura osoasa.intr-un număr variabil de ani coloana se anchilozează complet. implicit. 13 .fenomenul clinic dominant: durerea care cuprinde întreaga coloana. . .sacroileita bilaterala. . o uşoara subfebrilitate. nu exista tratament medicamentos. . . in final sunt prinse si centurile scapulara si pelvica. . .debutează cu dureri sacro-iliace.mişcare moderata si constanta. o uşoara scădere in greutate.

mai rar: cauze congenitale. uneori însoţite de rotaţia vertebrelor. La prepubertate pot apărea si din cauza unor tulburări de creştere.cauzate de o lombosciatica. de obicei mai accentuata in zona dorsala.putem avea deviaţii chiar de natura isterica. rahiticii sunt predispuşi. uneori si după intoxicaţii. cand avem o anomalie de tip muscular. putând provoca paralizii de diverse grade. după poliomielita sau meningoencefalita. Musculatura in concavitate este contractata. dorsala sau lombara.AFECŢIUNI ALE COLOANEI VERTEBRALE (recapitulare si completare) Scolioza Scolioza este o boala evolutiva caracterizata prin una sau mai multe curburi (C sau S) laterale ale coloanei vertebrale. la copii si tineri: reducerile pot fi 100 %. exista si cauze endocrine. devenind cifoscolioza. apare in regiunea cervicala.de compensare (in cazul unei subluxatii de sold. pe curbura convexa: musculatura este întinsa si cu forţa redusa. probabil din cauza unui exces de foliculina. miozită. cu tendinţa de compensare superioara si inferioara (. . se poate asocia uneori cu scolioza. Ele pot fi: . asociate cu o postura vicioasa la 14 . vizibile in plan frontal. osteomielită. Cifoza patologica se întâlneşte tot in regiunea dorsala. .posturale (stăm strâmb). . Cel mai grav: când apar in perioada de creştere. Scolioze: . dar fara o reducere completa a acestora. Atunci când apare si o rotaţie vertebrala apare progresiv o gibozitate costo-musculara. De partea spre care se rotesc vertebrele apofizele spinoase costo-vertebrale se înfunda si toata zona apare ca înfundata. sifilis). Cifoza poate fi congenitala sau dobândita.inflamatorii (TBC. Scoliozele au răsunet asupra morfologiei trunchiului. mai frecvent la fete. Tratament: gimnastica medicala corelata cu masaj selectiv.nepatogene. de exemplu).patogene. cea nepatogena este cel mai adesea in regiunea dorsala. fie din cauza unor distrofii musculare (provocate de tulburări neuroendocrine si metabolice. poate cuprinde mai mulţi sau mai putini muşchi. Cifoza Este deviaţia in flexie a coloanei vertebrale.curburile). cu caracter tranzitoriu sau definitiv. . . Cea mai frecventa: scolioza idiopatica. factorii agravanţi: reumatismul.

). trebuie tratata fizioterapic neapărat. in forma algică: laser. poliomielita etc. cu diminuarea atât cantitativa cat si calitativa a lichidului sinovial si cu modificarea apofizelor articulare. birou. In hernia de disc acuta : masajul este contraindicat. Artrozele Artroza este o afecţiune cronica degenerativa articulara. Spondiloza Este o evoluţie degenerativa a discopatiei. lipsa de mişcare. caracterizata prin leziuni degenerative cartilaginoase. cu rol antiinflamator decontracturant si antalgic si reflexoterapie. Tratament: gimnastica medicala si masaj terapeutic. presează rădăcina nervului. chiar se calcifiază. frecventa lor creste in raport cu vârsta. cel puţin o data pe săptămâna.cei care fac eforturi profesionale. mişcarea începe sa fie limitata. care da algii locale. repaus la pat. Se va continua apoi cu masaj medical si gimnastica de întreţinere circa 6 luni. lucrează in frig. cu fata-n jos. sau poate fi de natura traumatica (după spondilita anchilopoietica.). nu sunt însoţite de semne generale si nici de leziuni extraarticulare. şofat). in rahitism etc. Artrozele sunt artropatii cronice dureroase si deformante. dureri de ceafa. Tratament de durata: masaj. apoi: masaj abdominal si exerciţii numai din poziţie stând pe spate (pentru a întări pereţii abdominali ca sa poată prelua o parte din suprasarcina paravertebralilor). discul herniază puţin. Organismul începe sa depună calciu interapofizar. Se pot produce regenerări dar in timp îndelungat. Discopatia netratata poate degenera in hernie de disc. ceafa ca „in gheare”. umezeala) dar si sedentarii (munca la calculator. cu o perna sub burta pentru delordozarea coloanei si elongarea spaţiului intervertebral sau cu fata-n sus. Se recomanda o cura intr-o staţiune balneara o data pe an. Predispuşi sunt cei care muncesc mai greu (ridica. La fenomene de suprasolicitare repetata apare o uzura /degenerare/îmbătrânire a discului intervertebral. indefinit.. masaj si mişcare uşoara – discopatia este reversibila. manifestare in diverse grade0. gimnastica uşoara. Discopatia Este o afecţiune a discului intervertebral. 15 . durerile nu mai sunt locale. se poate regenera. Discul se fibrizează. merg pe nerv (lombosciatică. Tratament de întreţinere. Pe măsura ce durerile cedează introducem masajul regiunii lombare si al membrelor inferioare. cel mai frecvent: in regiunea lombara si cervicala. alte semne: vertij. Tratamentul de urgenta: masaj cu gheata. laser terapeutic pe zona afectata. cu doua perne sub genunchi.

3. luxaţii care produc alterări ale cartilagiului articular. insa mai ales capsula. umărul dureros simplu. 5. umărul acut hiperalgic. Periartrita scapulo-humerală (PSH) Este un sindrom clinic caracterizat prin dureri ale umărului si prin redoare determinata de leziuni degenerative si inflamatorii ale tendoanelor si burselor de la nivelul articulaţiei umărului (scapulo-humerala).traumatici: fracturi. Este o diartroza acoperita cu un cartilaj gros.îmbătrânirea Simptome: .inflamatorii-reumatici.mecanici: produc o repartiţie anormala a presiunii asupra articulaţiilor (obezitatea. in final articulaţia se deformează si apar proliferări osteo-cartilaginoase si lichid intraarticular (hidrartroza). In PSH toate aceste elemente pot fi afectate.Cele mai frecvente artroze le întâlnim la articulaţiile mari sau la articulaţiile care suporta sarcini mari (în special genunchi: gonartroza si şold: coxartroza). mai târziu apar cracmente (troznituri). Este o boala reumatismala care afectează acest cartilaj. dislipidemie = creşterea peste normal a colesterolului). mijlociu si inferior). umărul pseudo-paralitic. . de exemplu).durerea si oboseala articulara care se calmează la repaus. care pot afecta si cotul sau glezna. când apare un focar de inflamaţii in aceeaşi zona.endocrini/metabolici (menopauza. crepitaţii intraarticulare la mobilizarea articulaţiei. Capsula este întărita superior de ligamentul coraco-humeral iar anterior de trei ligamente gleno-humerale (superior. . Exista si un PSH posttraumatic. . 16 . 2. . La artrozele obişnuite nu sunt afectate cotul si glezna. noaptea nu doare de obicei.apare o limitare funcţionala a articulaţiei.cinci forme clinice: 1. atât cel din cavitatea glenoida cat si ligamentele care susţin cele doua suprafeţe articulare in contact cu capsula. umărul blocat. umărul mixt. PSH . Factori predispozanţi: . . 4. insa putem avea artroze cauzate de traumatisme/fracturi.

repaus. mai ales cu ocazia unor mişcări uzuale sau când poarta unele greutăţi. chiar si de către pacienţi singuri. Umărul dureros simplu Este forma clinica cea mai frecventa (dar si cea mai usoara). Apar si semnele inflamaţiei: rubor. o bursita sau o tenosinovita. ajungându-se la o blocare aproape completa a umărului. se poate încerca si reflexoterapie. Sunt afectate in mod deosebit mişcările de flexie anterioara. burselor si sinovialei si produce limitarea mişcării prin contractura musculara antalgica (fără durere). gimnastica. Peritendinita = afectarea tendoanelor de inserţie. care il tine la 35-45 grade. Umărul acut hiperalgic De obicei tendinita se repeta. si susţinut de o eşarfa.1. abducţie si rotaţie externa. In acest stadiu gimnastica devine dureroasa. dar trebuie făcută ca sa rupem aderentele. Se recomanda sa facem mişcare de tragere a umerilor înapoi. la baza fiind o tendinita. Când sunt dureri in articulaţie facem gimnastica pe articulaţia sănătoasa (umărul celalalt) si contracţii izometrice. intr-o uşoara abducţie. calor. Daca forma este mai grava. In umărul dureros acut durerile sunt violente. braţul poate fi imobilizat cu o pernuţa in axila. dolor (se înroşeşte. 3. Pe lângă tratamentul de mai înainte. in faza acuta se va face masaj cu gheata. Ca tratament se recomanda: repausul umărului. se recomanda mişcări izometrice cu exerciţii de relaxare care se pot face uşor. masaj uşor cu crema antiinflamatoare. Apar leziuni inflamatorii ale capsulei gleno-humerale. Se pot face bai calde cu efect calmant. mişcările devenind mai uşoare. 2. laser terapeutic. insuportabile si se exacerbează noaptea. Durerea poate interveni chiar in timpul somnului si se intensifica in anumite poziţii. se inflameaza. uneori si in bursa acromiodeltoidiana. e fierbinte. 4. Tratament: masaj cu gheata. Putem găsi un punct sensibil subacromial in zona antero-exterioara sau in zona dureroasa pe fata anterioara a umărului. Se va face un masaj de relaxare pentru atenuarea acestor dureri. Umărul mixt In acest caz inflamaţia se extinde la nivelul tendoanelor. doare). apare un proces de calcifiere. 17 . masaj. pentru menţinerea ligamentelor si a muşchilor la inserţie. Mişcarea devine imposibila datorita durerii si contracţiei musculare. Umărul blocat Mişcările se limitează progresiv. cu evoluţie către fibroză. Pacientul acuza dureri moderate la nivelul umărului. tumor. laser terapeutic. pe tendonul muşchiului biceps.

apare pe fondul unei tuberculoze. cu conservarea componentei fosfo-calcice.presupune in primul rând o alimentaţie echilibrata. de exemplu. . Tratamentul alopat: recomanda de obicei pentru faza sa incipienta un medicament numit Alfa D 3.cauze iatrogene: administrarea de anticoagulante precum heparina. dar ulterior durerea va dispărea treptat.când afectează coloana. Osteoporoza reprezintă aşadar pierderea substanţei calcice din os ca urmare a unui dezechilibru hormonal si implicit metabolic. pentru a menţine capsula in bunăstare si sa nu devina retractila pentru a recupera forta musculara si pentru a învăţa mişcări compensatorii. Osteoporoza Este o distrofie metabolica a osului.cel mai frecvent apare la femei. Cauzele apariţiei: . organismul ia din os. Toate aceste trei medicamente au insa reacţii negative puternice. . Pacientul nu mai poate face mişcările active.baza tratamentului va fi constituita de laptişorul de matcă (sublingual. post-menopauza. pentru faza sa medie. se produce o ruptura întinsa a tendoanelor. le va executa pasiv.5. Osteoporoza trebuie tratata din fazele ei incipiente de osteopenie. sau exces de medicamente etc. 18 . Analiza densităţii osului se numeşte osteodensimetrie. uneori se perforează si capsula. Reumatismul secundar tuberculos (Poncett) . caracterizata prin diminuarea matricei proteice. Pentru a echilibra formula calciului din sânge. in interiorul acestuia apar geodele (goluri) ce determina tasări ale osului si astfel. Tratamentul fizioterapic: . . apoi se recomanda kinetoterapie. aceasta poate fi determinata chiar prin semne clinice si se evidenţiază la radiografie sub forma unor pete întunecate. La Fosamax de pilda.2mg/ 2-3 ori pe zi timp de 6-12 luni) ce trebuie administrat din faza de premenopauza pentru a regla organismul din punct de vedere hormonal.poate apărea si sub forma localizata. mai intai va fi destul de dureros. micşorarea înălţimii. 0. riscul cel mai mare îl reprezintă apariţia ulceraţiilor esofagiene si a iritaţiilor de colon. tratament injectabil de Miocalcic (calcitonina sintetica-fiole) iar pentru faza declarata. apar dureri ale oaselor ce se pot fractura uşor. Are in mod special cauze endocrine. ca urmare. pe nemâncate. Umărul pseudo-paralitic Este o tendoperiostita posttraumatica. . In faza avansata. Se pot face intervenţii chirurgicale. in urma unor traumatisme. apare gibozitatea numita „morbul lui Pott”. Fosamax.cauze metabolice. .

poate fi incompleta sau completa (când linia de rupere este transversala). Hematomul: acumulare de sânge in ţesut prin ruperea unor vase de sânge. Hidrosadenita: inflamaţie acuta a glandelor sudoripare. Entorsa: traumatism al articulaţiei. Halus valgus: o deviere si o deformare statica a piciorului. Luxaţia = se produce atunci cand cele doua suprafeţe articulare ies din capsula articulara. deschisa sau închisa.regim igieno-dietetic.bai de soare/lumina. 19 .1 linguriţa/zi.cura cu oţetul de mere si miere.tratamentul cu tinctura de propolis echilibrează metabolismul si potenţează sistemul imunitar: 20 picături/zi administrate intr-o singura repriza. grava. .mişcare moderata. poate fi cu deplasare (capetele osoase se deplasează) sau fără deplasare. Paralizia: este diminuarea sau dispariţia funcţiei motorii musculare. se mai poate administra si păstura (polen prelucrat) . Halus varus: deviaţia mediana a halucelui. fără leziune tegumentara. amestecat cu apa. miere sau lapte. Fractura: întreruperea continuităţii unui os. . poate fi: uşoara. La osteoporoza nu se face fizioterapie ci reflexoterapie si mişcare moderata. de consistenta relativ moale. . cu devierea laterala a halucelui. Escara : este o necroza cutanata printr-o presiune prelungita. produs printr-o mişcare brusca si brutala. . este mai aproape de fiziologie decât de anatomie. Lipomul: acumulare de ţesut conjunctiv adipos bine delimitata. care se dezvolta in ţesutul subcutanat. IV.consum sporit de miere. superficiala sau profunda. Definitii uzuale Contuzia: leziune anatomica închisa. produce întinderi ale părţilor moi si periarticulare. BIOMECANICĂ ŞI KINETOLOGIE Biomecanica – studiază funcţiile motorii. Limfangita acuta: este o inflamaţie a reţelei limfatice dintr-o anumita regiune. . Escoriaţia: leziune superficiala a epidermei. pot fi uşoare sau grave (fisuri sau microrupturi ale fibrelor muşchiului).

Pârghia de gradul I Punctul de sprijin se afla la mijloc. capul este dus pe spate. Rolul pârghiei este de a permite efectuarea unui lucru mecanic util cu economie de forţa. Putem înlătura anumite greşeli si vom sti sa corelam gimnastica cu particularităţile individuale.). ex: articulaţia din coloana vertebrala a primei vertebre (C1: atlas) cu capul (osul occipital) este o pârghie de gradul I. la noi: prof. in echilibru sau in mers este o pârghie biologica de gradul III la care punctul de sprijin este suprafaţa tălpilor. iar F si R se afla la capete. Iliescu de la IEFS. forţa activa F este data de muşchii spatelui si de cei posteriori ai membrelor inferioare. Asupra oaselor acţionează forţa tracţiunii musculare. Forţa de rezistenta R este 20 . Pârghiile biologice: In cazul pârghiilor mecanice. La o extremitate este forţa activa care realizează mişcarea. Pârghia de gradul III Forţa activa F este la mijloc intre punctul de sprijin si forţa rezistenta R. clasificate după numărul de grade. Poziţia in picioare (omul in poziţie ortostatica). de la I până la III. Pârghia permite efectuarea unui lucru mecanic util cu economie de forţa si deplasare. biomecanica a constituit un domeniu de interes pentru numeroşi oameni de ştiinţa (in antichitate . Greutatea capului in fata reprezintă momentul forţei F.Prin cunoaşterea biomecanicii putem aprecia calitatea execuţiei exerciţiilor fizice pentru a obţine rezultatul terapeutic dorit. La pârghia biologica. Leonardo da Vinci – a folosit fotografia in studiul legilor biomecanicii etc. pârghia este reprezentata de o bara rigida ce se poate roti in jurul unui ax fix (punct de sprijin) si care la extremităţi se afla sub acţiunea unei forte pasive si a uneia de rezistenta. Pârghiile sunt de trei categorii. Asupra oaselor privite ca pârghii acţionează forţa tracţiunii musculare. forţa de rezistenta R la mijloc intre punctul fix si forţa activa iar forţele au sens diferit. Menţinerea unei greutăţi in mâna cu braţul îndoit din articulaţia cotului este o pârghie biologica de gradul 2 in care cotul este punctul fix. având acelaşi sens. forta activa F este muşchiul biceps iar greutatea este forţa rezistenta R. Forţa rezistenta R este data de muşchii paravertebrali ai coloanei (extensori) care se inserează pe occipital si pe apofizele transversale ale coloanei. forţa activa de muşchi iar forţa de rezistenta de greutăţi sau de forţa gravitaţionala. Pârghia de gradul II Punctul de sprijin si F sunt la extremităţi. In aparatul locomotor al omului oasele se pot roti in jurul unei articulaţii care reprezintă punctul de sprijin. iar la cealaltă este forţa de rezistenta care se opune. De-a lungul istoriei.Galen. bara este reprezentata de os. avem trei elemente: punctul de sprijin. La contractarea muşchilor paravertebrali. forţa activa F si forţa de rezistenta R. La o extremitate este foarte activa (contracţia musculara) iar la celalalt capăt este forţa de rezistenta.

bazinul) Mişcările coloanei vertebrale se orientează după cele trei planuri principale: sagital. In plus. încă de la vârste fragede si se menţine numai prin practica continua. Tulburări ale mecanicii coloanei vertebrale: scoliozele si cifozele Biomecanica articulaţiei umărului La articulaţia umărului participa doua oase: . Mobilitatea coloanei vertebrale poate fi mult mărită prin exerciţii speciale de supleţe. Forţele care acţionează asupra coloanei vertebrale sunt pe de o parte gravitaţia iar pe de alta parte. Coloana cervicala: cea mai mobila. Mobilitatea articulaţiilor intervertebrale este mica.data de muşchii anteriori ai abdomenului si ai membrelor inferioare. 21 . Coloana toracală (dorsala) este cea mai puţin mobila. Însumata.intrinsece (intervertebrale) . 2) flexia-extensia laterala (in plan frontal). flexia ajunge la 180 de grade. Mobilitatea coloanei vertebrale variază după vârsta si sex. In extensie.omoplatul (scapula) prin cavitate glenoida. Când variem aceste forte: variază poziţia corpului si se declanşează mersul. discurile intervertebrale se turtesc si isi pierd din elasticitate. Articulaţii . Cu vârsta. ligamentele si discurile intervertebrale. frontal si transversal. permanente. Extensia este mult mai redusa: 50-55 de grade. putem ajunge la o răsucire completa de 180 de grade. . 3). determina o amplitudine mai mare. muşchii. 1) flexia – extensia in plan sagital O amplitudine mai mare a flexiei o executa coloana cervicala si cea lombara. in cea mai mare măsura. se executa din zona lombara si cervicala – 55 de grade. se exagerează curbura cervicala si cea lombara iar cea dorsala se redresează.extrinsece (capul. răsucirea – zona cervicala si cea lombara – 120 de grade. exista si diferenţieri individuale destul de mari.humerus-ul prin capul humeral. la copii si femei. combinat cu rotirea soldurilor/membrelor inferioare. Funcţionalitatea dinamica a coloanei vertebrale este in raport cu mobilitatea sa. mobilitatea este mai mare. coastele. Coloana vertebrala este suport al greutăţii corpului cap-gât-trunchi de care sunt legate prin centuri membrele inferioare si superioare. Biomecanica mersului si a coloanei vertebrale Rolul static al coloanei vertebrale consta in menţinerea atitudinii verticale a capului in mod special si a corpului in general. in general redusa dar atunci când se însumează mobilitatea (porţiunea cervicala + toracală). apoi coloana lombara si ultima este cea dorsala.

cu baza in sus. rotunjit. iar de jur împrejur se afla un burelet bogat in vase d sânge si nervi. pe ea se insera lunga porţiune a tricepsului. extremitatea superioara a humerus-ului prezintă un cap cu care se prinde de restul osului. Humerus: este un os lung si reprezintă scheletul braţului. Cele doua suprafeţe articulare (capul humeral si cavitatea glenoida) sunt menţinute in contact de o capsula întărita superior de un ligament coraco-humeral si anterior de trei ligamente gleno-humerale. in unghiul supero-extern al omoplatului se găseşte cavitatea glenoida. . Cele trei ligamente dintre omoplat si humerus (gleno-humerale0 sunt: 22 . Ligamentul coraco-humeral: se întinde de la spina coracoida a omoplatului la marea tuberozitate a humerus-ului. orientat in sus si puţin in fata. micul si marele rotund. . Capul humeral reprezintă a doua suprafaţa articulara a articulaţiei umărului . Lateral-exterior se îngroaşă si formează o apofiza numita acromion(aici se prinde clavicula). Cavitatea glenoida se uneşte cu corpul omoplatului printr-un gât iar pe marginea superioara a omoplatului se ridica apofiza coracoida (de care se fixează muşchiul coracoid). Ligamentul coraco-brahial este cel mai important ligament al articulaţiei. el susţine capul humeral si de aceea se mai numeşte si ligamentul suspensor (al capului humeral). pe vârful acestei apofize se insera scurta porţiune a bicepsului si muşchiul coraco-brahial. denumita spina omoplatului. Articulaţia scapulo-humerala este cea mai mobila articulaţie din corpul omenesc. marele rotund si fascicule din marele dinţat. este neted.externa (spre umăr) – se mai numeşte si faţeta subglenoidiana. sub spina se formează fosa subspinoasă. Pe fata anterioara se inserează muşchiul subscapular. nu se insera muşchi pe ea. Acest ligament este întărit de tendonul lungii porţiuni a bicepsului. Este înconjurata de un burelet fibrocartilaginos si împreuna formează cavitatea articulara a omoplatului. o tuberozitate mare numita trohiter si una mica numita trohin. priveşte in afara si puţin in sus. are doua fete: anterioara (cea dinspre coaste.Scapula (omoplatul) este un os lat cu forma triunghiulara situat in treimea superioara a spatelui.interna/vertebrala: se insera muşchiul marele dinţat si romboidul. In unghiul inferior al omoplatului se insera muşchiul subscapular. Pe marginea superioara a spinei se insera muşchiul trapez si muşchiul deltoid. Capsula articulara se insera pe omoplat pe marginea externa a bureletului glenoidian.de sus (superioara): cea mai subţire. Fata posterioara (sau dorsala) este convexa si prezintă o creasta înalta care se măreşte spre umăr. pe grilajul costal. Deasupra spinei se formează fosa supraspinoasă unde se insera muşchiul supraspinos. este concava) si posterioara. are forma ovala. Omoplatul are trei margini: . unde se insera muşchiul subspinos. cavitatea glenoida este acoperita de un cartilaj hialin nevascularizat la interior. Pe faţa superioara a acestei apofize se insera ligamentele coraco-claviculare si muşchiul micul pectoral. intre coastele 2 si 7.

Muşchiul deltoid Este cel mai mare muşchi al umărului. Toate aceste fascicule converg intr-un tendon distal. pe apofiza coracoida. Acţiunea deltoidului este complexa. Aceste ligamente sunt foarte laxe in menţinerea contactului intre cele doua suprafeţe articulare. etc.Europa: Hipocrat –parintele gimnasticii medicale. . pentru perfectioanare miscarii. Ele se inseră pe humerus in puncte diferite. Cand ia punct fix pe torace si pe centura scapulara. Un rol important in menţinerea articulaţiei revine musculaturii umărului. iar procesele inflamatorii sau traumatice de la acest nivel reduc mişcarea prin durere (sindromul PSH). Paralizia deltoidului are drept consecinţa depărtarea suprafeţei articulare si apariţia frecventa a subluxaţiei de umăr. in special deltoidului. miscare) + logos (cuvant. discurs. Se insera proximal pe marginea anterioara a claviculei. O a doua articulaţie a umărului este considerata spatiul dintre deltoid si acromion. Mai sus de aceasta poziţie.ligamentul pregleno-subhumeral. . KINETOLOGIE < kinein (.esthesis: senzatie. pentru a permite mişcari ample. . Când ia punct fix pe apofiza coracoida este proiector al braţului înainte. iar fasciculele spinale proiectează braţul înapoi. .. stiinta). Este o articulaţie interscapulotoracica.in China antica: marele chirurg Hua To – introduce gimnastica medicala ca parte obligatorie intr-un tratament. A doua inserţie este pe marginea exterioara a acromionului – fascicolele acromiale. 23 . stimularea organismului si imbunatatirea starii de sanatate.. Rolul ei este foarte important: participa la dinamica articulaţiei scapulohumerale. Kinestezie = ansamblul de senzatii pe care-l are corpul uman in miscare. fascicul clavicular. împreuna cu scurta porţiune a bicepsului. iar distal se inseră pe fata interna a humerusului. care se insera pe fata externa a humerusului. in treimea exterioara. este superficial si are forma triunghiulara. Ridicarea braţului in lateral până la 90 de grade este realizata de deltoid. a se mişca. Contracţia izolata a fasciculelor claviculare proiecteaza braţul înainte.ligamentul supragleno-suprahumeral.a merge.ligamentul supragleno-prehumeral. braţul este ridicat de trapez. Kinetologie = stiinta care se ocupa cu studiul miscarii. Muşchiul coraco-brahial Este un muşchi fusiform care se insera proximal pe omoplat. A treia inserţie este pe buza inferioara a spinei omoplatului – fascicolul spinal. Kinetoterapie = terapia prin miscare. Scurta incursiune in istoria kinetoterapiei: . el va fi abductor al braţului. iar când are punct fix pe humerus apropie omoplatul de humerus.

Planurile frontale: sunt planuri verticale paralele cu planul fruntii. „cubital” = latero-intern. planul sagital principal (cel median.reprezinta axa de simetrie a corpului. planul transversal superior este tangent la cap.„posterior” desemnează tot ce se apropie de planul frontal posterior (dorsal). . Axa longitudinala a corpului: este o dreapta imaginara care uneste crestetul capului (=vertex) cu centrul poligonului de susţinere.- - Asia: celebrul medic Avicena (Abu-Ali-Ibi-Sina) introduce in tratament baile de soare si aer. Planul frontal posterior este tangent la ceafa si spate. dreaptă si stângă.abducţia: este mişcarea prin care membrul se depărtează de planul sagital median. 24 . . Şcoala Românească: prof. Planul frontal anterior este tangent la frunte.frontale. Haţeganu la Cluj.la nivelul membrelor: folosim „proximal” pentru apropiat si „distal” pentru depărtat (apropiat sau depărtat fata de o articulaţie de ex. etc. . este cel dintâi care scrie un tratat de gimnastică.sagitale.flexia: realizeaza apropierea segmentelor. pe mijloc) împarte corpul in doua jumatati simetrice. Intersectia celor trei planuri (planul transversal median cu cel sagital median si cu cel frontal median) .la antebraţ: „radial” = lateral-extern. . . Planurile sagitale: sunt planuri verticale perpendiculare pe planul frontal. etc. Elementele de orientare ale corpului omenesc Pentru a preciza poziţia unei părti din corp fata de celelalte ne folosim de anumite elemente de orientare care sunt axe sau planuri.la gamba: „tibial” = median. prof. .„medial”: spre interior. spre planul sagital median. . planul frontal principal trece prin axa longitudinala a corpului si imparte corpul in doua parti: anterioara si posterioara.„lateral”: spre exterior fata de planul median. Termeni uzuali: .extensia: realizează depărtarea segmentelor.„anterior” desemnează tot ce se apropie de planul frontal anterior (ventral).transversale. Planurile transversale: sunt planuri perpendiculare pe planurile frontale si sagitale. . Adrian Ionescu la Bucuresti.). Planul transversal principal trece prin ombilic si imparte corpul in superior si inferior. . . iar cel inferior este tangent la tălpi. Planurile de orientare: . regimul alimentar si exercitiii de gimnastica medicala. .

putem intâlni persoane cu mobilitate rigida dar si persoane care pot ridica mâinile si peste 180 de grade.Extensia sau proiecţia braţului înapoi: priza este aceeaşi ca si la flexie. Priza: prindem cu o mana antebraţul pacientului si cu cealaltă braţul deasupra cotului. se ridica mâinile prin inainte pe rând sau împreuna. ligamentele si capsula) care in aceasta poziţie impiedica continuarea miscarii. cu mina intinsa.genvar (picioare in O). cu palmele spre corp. . Mişcările pasive arata întotdeauna o mobilitate mai mare decât cele active. . Mişcari in articulaţia umărului: . . se poate depasi chiar trunchiul. din cauza elementelor anatomice ale articulatiei(bureletul glenoidian. pentru a anihila tendinta de a se apleca putem fixa cu o mana umarul. . pana la 90 de grade palmele vor sta cu fata in jos. când braţul ajunge la 90 grade facem o mica oprire după care continuam pana la verticala. Cercetarea mobilităţii articulare (bilanţul articular) Articulaţia umărului Mobilitatea articulara se cercetează in primul rând prin mişcări active dirijate si apoi prin mişcări pasive.rotaţia poate fi: interna. Mobilitatea normala este de 180 de grade. persoanele rigide vor incerca sa încurbeze coloana pentru a ajunge cu membrul superior deasupra umerilor (vom nota cu – rigid. fie prin fata cu coatele intinse(usoara extensie si rotatie interna)..Flexia sau proiecţia braţului înainte: pacientul sta in picioare (sau şezând pe un scaun sau chiar culcat cu fata in sus). cu + prea lax).circumducţia este insumarea tuturor celorlalte miscari. pasiv cu tensiune puternica: 50 grade chiar 90 grade la copii). la copii putem fixa umărul. . pozitia anatomica a membrului superior este cu palma in sus sau in fata si cu degetul mare spre lateral. se duce membrul bine întins din cot înapoi. cu membrele superioare întinse pe langa corp.adducţia: este mişcarea prin care membrul se apropie de planul sagital median (si adunarea degetelor= tot abducţie). cu degetul mare spre înainte.supinaţia: este mişcarea de rotatie prin care mâna ajunge cu palma in fata atunci când cotul este extins sau cu palma in sus cand cotul este indoit la 90 de grade. . poziţia de plecare: 0 grade. cu cotul indoit la 90 de grade . La sfârşitul miscarii se poate face o uşoara presiune. fie 25 .Abducţia: ducem membrele superioare in lateral si in sus in plan frontal. cu greu se ajunge la 140 de grade. Daca in timpul abductiei pozitia ramane neschimbata.Adductia: se executa revenind din abductie la pozitia de plecare. la 90 de grade facem o mica oprire si intoarcem palmele cu fata in sus si continuam pana la 180 de grade. externa. pana la limita maxima a miscarii (activ: 30-35 grade. la nevoie mişcarea se poate face si cu cotul indoit. .genvalg (genunchi in X).

interna: 95 de grade. dar in special trapezul. Putem cerceta rotaţia din doua poziţii: 1). Cu braţul in adducţie (pe lângă corp). dând posibilitatea urmăririi eficientei tratamentului si compararea gradelor de miscare in timpul tratamentului. In cazul adducţiei: când coborârea este controlata. participa marele pectoral. marele dintat. muschii care realizeaza flexia sunt: marele pectoral. Tot in plan frontal se realizeaza miscarea de rotatie: externa 90 de grade. in sus avem rotatia externa si in jos avem rotatia interna. de supraspinos. 150-180 de grade: toţi muschii abductori. indoind coatele (atunci miscarea se continua si cu o mica flexie si rotatie interna). Cu bratul in abducţie la 90 de grade. numit conul de circumducţie. pana la 90 de grade intra in acţiune si deltoidul. cu cotul indoit tot la 90 de grade pe orizontala (antebratul se mentine in plan orizontal). subscapularul si coraco-brahialul. extensia sau retropulsia 45-50 de grade. Datele de mai sus reprezinta bilantul functional (articular). miscarea de rotatie. fiecare atingând circa 90 de grade. cu cotul intins-se adauga si miscarile de pronatie si supinatie a antebraţului. cotul ramânând fix. trapez si marele dorsal. Pe lângă miscarea capului humeral se produce si o basculare a omoplatului. cu o mana sprijinim cotul si cu cealalta prindem de antebraţ si-l ducem înăuntru si in afara si vedem gradele de rotaţie. marele rotund. . Antepulsia sau adducţia anterioara: 140 de grade. romboid. .Rotatia interna si externa a umarului: rotatia umarului se cerceteaza intotdeauna cu cotul idoit la 90 de grade. in aceasta poziţie trunchiul împiedica o rotaţie interna maxima.prin spate.aceasta este poziţia 0-zero). in plan transversal (orizontal): antepulsia si retropulsia. deplasam antebratul in sus si in jos. este realizata de deltoid cu fascicolul spinos. in jurul celor trei axe: brtaul descrie in spatiu un trunchi de con neregulat. Mişcarea de circumducţie combina toate miscarile. este realizata de muschiul deltoid. la rotaţia externa cu bratul orizontal avem o mobilitate mai mare. muschii care realizeaza extensia sunt: romboidul. micul pectoral si marele dinţat. 90-150 de grade: muşchiul trapez si marele dintat. prin fascicolul clavicular. Retropulsia sau adducţia posterioara: 30 de grade. marele si micul rotund. cu coatele îndoite la 90 de grade si cu aplmele privind înăuntru (. permiţând o descriere concreta si completa a mobilitatii articulare. In articulatia umarului miscarile se realizeaza in toate cele trei planuri: . cu vârful in articulatia umarului. trapezul prin fascicolul transvers si muschiul marele dorsal. 26 .in plan frontal: abducţia si adducţia. dorsalul mare. marele si micul pectoral. Daca rotam umarul cu bratul intins atingem 180 de grade. In cazul abducţiei: primele 10 grade starterul e supraspinosul.in plan sagital: flexia 180 de grade. muschiul subscapulr (care se intinde). 2).

oprind astfel mişcările de lateralitate si de rotaţie – ligamentele colaterale (încrucişate) ale genunchiului. acesta este cazul oaselor carpiene. la centura. 27 . Daca este fixat in trei puncte necoliniare. îi rămân trei grade de mobilitate. cotului si genunchiului. cu amplitudine mica a mişcării. ischiocapsular si pubocapsular).In gimnastica medicala pe care o vom face dupa traumatisme ale umarului vom urmari obtinerea gesturilor fiziologice (mişcările de zi cu zi: ducerea mâinii la gura. însemnătatea hotărâtoare pentru amplitudinea mişcării o au ţesuturile moi: capsula articulara. ca de pilda la articulaţia genunchiului. cartilagiul periarticular favorizează mişcarea insa din punct de vedere biomecanic. osul este sferic. Mai multe ligamente menţin aceasta articulaţie in cazul in care sunt structurate din tesuturi puternice cum este cazul articulaţiei coxofemurale (ligamentul iliofemural. La articulaţiile cu amplitudine mare. ligamentele. pe cap. va fi imobil. Amplitudinea miscarii intr-o articulatie Limitarea mişcărilor depinde de particularităţile structurii articulaţiei si a ţesuturilor moi care înconjoară articulaţia. in raport cu suprafaţa articulaţiei. In articulaţiile cu amplitudine mare a mişcării. limitarea mişcării este făcuta de ligamente si tuberozităti. sagital si transversal. el se poate învârti in jurul acestui punct in cele trei planuri fundamentale: frontal. Daca un os (sau orice corp) este fixat intr-un punct. In cazul articulaţiei scapulohumerale. Articulaţia umărului este o astfel de articulaţie. lungimea si elasticitatea ligamentelor si rezistenta tracţiunii muşchilor. Gradele de libertate ale unei articulatii Putem avea trei grade de libertate. muşchii. la ceafa. care limitează mişcările. cum este cazul articulaţiilor umărului. In articulaţiile strânse. Mişcarea in general se poate realiza intr-un lanţ cinematic deschis (ca in cazul articulaţiei umărului) ori poate fi un alt gen de mişcare intr-un lanţ cinematic închis (ca la articulaţia dintre coaste si stern ori dintre coaste si coloana). cum este cazul articulaţiilor costovertebrale si intercarpiene. acesta este cazul articulaţiei cotului (osul radius: doar rotaţie) sau intre radius si cubitus (la fel. forma oaselor si a cartilajelor. micşorând astfel amplitudinea miscarii.). nu este fixata pe articulaţie ci se cutează. uneori sunt dispuse sub forma de evantai. pot executa doar rotaţie). Daca este fixat in doua puncte: îşi menţine un singur grad de libertate. capsulele au fibre scurte si mai solide. capsula are fibre mai lungi. In alte cazuri. la spate etc. ligamentele sunt foarte puternice dar scurte.

Poziţia zero este cu cotul întins (in extensie totala). muşchii nu sunt contractaţi si de aceea. Articulaţia cotului este o trohleoartroza deoarece humerusul prezintă o trohlee mare (structura anatomica de tip scripete.nu depind doar de forma articulaţiei. Biomecanica articulaţiei cotului Cotul este o articulaţie formata din trei oase lungi: . in timp ce in flexia pasiva se poate ajunge si la 160 de grade la o mobilitate buna a cotului (adică atunci când nu mai apare opoziţia muşchiului contractat).cubitus sau ulna (latero-extern la antebraţ). 28 . Extensia cotului este realizata de un singur muşchi: tricepsul brahial. împreuna cu capsula articulara. la omul viu.humerus (osul braţului). lungul supinator si bicepsul brahial (care este principalul muşchi flexor). in funcţie de persoana). Muşchii nu au doar efect limitativ asupra mişcărilor ci. . Exista variaţii in forţa si amplitudinea mişcării in raport cu tonusul muscular. Asuplizare = mobilitate. la copii si la femei poate apărea o extensie până la 15-20 de grade (este o hiperlaxitate normala sau anormala. Articulaţia este menţinuta intr-o capsula articulara puternica întărita de doua ligamente: ligamentul lateral intern (cubital) si cel lateral extern (radial). Ea funcţionează pe o axa transversala si are un anumit grad de libertate. La mişcarea pasiva. cu degetul mare in afară. Flexia activa poate fi la un unghi ceva mai mic (145 de grade) in cazul unei mase musculare mai mari. la mişcarea de flexie a antebraţului pe braţ. muşchii flexori ai antebraţului si braţului in contracţie se îngroaşă si nu permit antebraţului sa se apropie de braţ. De aceea. mişcarea activa este de amplitudine mai mica decât cea pasiva. braţul pe lângă corp si palma spre înainte.radius (latero-extern) la antebraţ. Particularităţile in mişcările articulare . va avea o amplitudine mai mare.Elementele care frânează de fapt mişcarea sunt muşchii ce fixează articulaţiile. balama: doar flexie si extensie) pe care sunt articulate radius (extern) si cubitus (intern). De pilda. ligamente si tendoane întăresc articulaţia. Muşchii flexori: muşchiul brahial anterior. . ci sunt influenţate de ţesuturile moi ce înconjoară articulaţia si de forţele ce acţionează asupra părţilor articulate. Biomecanica articulaţiei radio-cubitale Mişcări: pronaţia si supinaţia – singurele realizabile. ce depind si de gradul de pregătire fizica si de antrenament.ca direcţia si amplitudinea . In repaus. realizând mişcări de flexie-extensie.

a rezistenţei. . poate ajunge până la 45 de grade. KINETOLOGIE Gimnastica in general urmăreşte întărirea sănătăţii omului. Muşchii pronatori: pătratul pronator (înfăşurat in jurul extremităţii superioare a cubitusului.flexori: marele palmar.al treilea metacarpian sau degetul medius).abductori: abductorul policelui si scurtul extensor al policelui (sunt muşchi radiali). . policele priveşte in afara. Poziţia de supinaţie: cu palma in sus. acţionând prin desfăşurarea cubitusului in raport cu radiusul – muşchiul se desfăşoară si osul se roteşte) si rotundul pronator inserat pe vârful radiusului. 29 . a vitezei. Mişcările de abducţie si adducţie se măsoară de la axul mâinii (. Prin exerciţiu fizic aplicat sistematic se urmăreşte dezvoltarea forţei. poate fi mai mica sau egala cu 15 grade. Abducţia – mişcarea mâinii in afara. Combinând cele patru mişcări realizăm circumducţia. .extensori: cubitalul posterior si cei doi muşchi radiali. aceste limite pot varia in funcţie de poziţionarea mâinii. degetul mare in sus.adductori: doi muşchi cubitali care încadrează apofiza stiloidă a cubitusului. daca ţinem braţul întins se adăuga rotaţia umărului care creste unghiul in mod fals si ne poate induce in eroare. iar policele se roteşte înăuntru. Biomecanica articulaţiei pumnului Flexia palmara a pumnului trebuie sa fie de 85 de grade. poate atinge 85 de grade. Poziţia de pronaţie: cu palma in jos. . Amplitudinea: supinaţie – 90 de grade si pronaţia – 85 de grade. palm ape verticala. Muşchii: . Pronaţia si supinaţia: se cercetează cu cotul flexat la 90 de grade. . Adducţia – mişcarea mâinii înăuntru..gimnastica sportiva (se urmăreşte dezvoltarea performanţei intr-o anumită ramură sportivă).Poziţia zero: cotul îndoit la 90 de grade.gimnastica artistică: in care esteticul este predominant.gimnastica medicală: pe primul plan este sănătatea. Putem avea: . Extensia se realizează mai uşor si poate depăşi 85 de grade. palma este in sus. poate atinge maxim 90 de grade Muşchii supinatori: scurtul supinator (in jurul radiusului) si bicepsul (inserat pe tuberozitatea bicipitala). precum si coordonarea. micul palmar si cubitalul anterior.

creşte frecvenţa cardiacă şi se reglează ritmul prin reglarea conştientă a respiraţiei. gimnastica generala se va face in raport cu vârsta. Revine întotdeauna in sarcina terapeutului si psihoterapia. Legile compensării Orice persoana care a suferit o pierdere somatica sau funcţionala este capabila sa se compenseze funcţional. Urmărim să ameliorăm funcţiile segmentului/segmentelor interesate si prevenirea instalării deprinderilor compensatorii vicioase (defectuoase). Compensarea este un proces continuu. Efortul trebuie sa aibă o curba 30 . in raport cu starea generala a pacientului. respiraţia. Precocitatea tratamentului Tratamentul se va începe imediat după cedarea complicaţiilor. 2. Foarte important: urmărim să stimulăm starea psihică. pentru refacerea capacităţii funcţionale (după accidente. creşte troficitatea ţesuturilor. Prin gimnastică se stimulează circulaţia. Etapele procesului de compensare vor fi progresive. se produce adaptarea funcţională a tuturor sistemelor din organism si in final se ajunge la stimularea refacerii organelor bolnave. Trebuie sa prevenim de la bun început fixarea unor compensări greşite. Gimnastica generala se va combina cu gimnastica respiratorie. La copii se echilibrează procesele de creştere. Pentru ca procesul compensării sa fie posibil sistemul nervos central trebuie sa funcţioneze normal. Primum non nocere (in primul rând sa nu faci . In gimnastica la copii folosim jocurile si imitaţia mişcărilor. aptitudinile si afecţiunile persoanei respective. Gradarea efortului Se va începe cu mişcări de încălzire si vom câştiga progresiv calitatea mişcării pana la limitele normale. Pentru a se favoriza dezvoltarea compensării pierderea funcţionala trebuie semnalata precoce. 3. Depăşirea nivelului funcţional de mişcare este cea mai mare greşeala in kinetoterapie (nu trebuie sa forţam). traumatisme. Exista si o terapie ocupaţională care poate crea noi deprinderi printr-o reantrenare a organismului a organismului la diverse mişcări profesionale (ergoterapie). Scopul kinetoterapiei Urmărim să ameliorăm capacităţile generale de mişcare si marile funcţiuni (circulaţia. metabolismul). Mijloace de recuperare Recuperarea sănătăţii o facem după sechelele diverselor afecţiuni. care trebuie antrenat.Pentru fiecare gen de eficienţă/gimnastică se pot aplica diverse tipuri de exerciţii. Se echilibrează procesele neurovegetative (sistemul nervos vag si simpatic).mai .rău). intervenţii chirurgicale etc. Principiile de baza ale kinetoterapiei 1.).

o data cu rotaţia capului. Tratamentul prin kinetoterapie este de obicei de durata. urmărind tonifierea muşchilor. de localizarea motorii. ligamentelor si periostului.proprii . Durata tratamentului este condiţionata de: sexul pacientului (femeile recapăta mai uşor mobilitatea iar bărbaţii. durere. 3) Jacobson – se fac preponderent exerciţii de relaxare. Întreruperile de tratament inainte de recuperarea totala pot avea ca urmare întreruperea proceselor de vindecare iar in situaţii mai grave. Trebuie actionat in spiritul eticii corecte fata de pacient.recepţionează stimulii din mediul extern (termic. Metode in kinetoterapie Metodele reprezintă un grup restrâns de exerciţii fizice care au un anumit scop. Un pacient neobişnuit cu gimnastica trebuie abordat cu răbdare si conştientizat de rolul acestui exerciţiu fizic. bineînţeles că există si excepţii. Receptorii sunt clasificaţi in trei categorii importante: . atât in cadrul unei şedinţe cât si de-a lungul întregii perioade de tratament. muşchilor. se executa rotaţia capului spre stânga in hiperextensie lateral stânga si apoi la fel spre dreapta. 2) Watkins (Oxford) – urmăreşte creşterea forţei musculare prin exerciţii cu rezistenta progresiva. care sunt esenţiale. vizual. Principiul continuării tratamentului până la recuperarea integrala.interni (viscerali) – culeg stimuli de la organele interne. Principiul individualizării tratamentului . gustativ). rezistenta si coordonare.permanent ascendenta si sa urmărească nivelul calităţii mişcării. trunchiul si umerii se rotesc si se flecteaza spre dreapta (respectiv stânga) cu tendinţa 31 . rotaţii interne sau externe.se urmăreşte stimularea proprioceptorilor. se foloseşte in nevrite.in funcţie de natura afecţiunii. vârsta (la copii si la tineri rezultatele sunt mai rapide decât la adulţi). combinate cu abducţiiadducţii. 4. articulaţiilor.externi . A conceput o schema de gimnastica reprezentata prin cate doua flexii. . 5. gradul de deficienta fizica si eventual de natura intervenţiei chirurgicale care a avut loc anterior asupra pacientului. Se urmăreşte creşterea calitativa de viteza. psihicul si activitatea pacientului. 4) Kabat – se bazează pe tehnici de facilitare neuromusculare proprioceptive. forţa. chiar un regres. 1) Bobath – se bazează pe o reacţie de redresare a capului sau corpului. când se fac exerciţii fie de relaxare fie de tonifiere. de personalitatea. daca a fost intervenţie chirurgicala. De exemplu. Metoda Kabat . Kabat a observat ca majoritatea miscarilor cotidiene sunt facute in diagonala sau in spirala si ca pentru fiecare segment al corpului exista doua diagonale de mişcare. forţa).culeg stimuli de la nivelul tendoanelor. respectiv doua extensii pe diagonala dreapta-stânga. auditiv. In general nu trebuie depăşit elementul durere. tactil. grăbind răspunsul mecanismului neuromuscular. olfactiv. trebuie câştigata încrederea pacientului in tratamentul aplicat. .

arsuri de gradul 2 sau 3. rupturi ligamentare. reumatism cronic. Acelaşi lucru se poate face si cu trunchiul. Categorii de afecţiuni tratate prin kinetoterapie: A) REDORI – limitări patologice ale miscarii/mobilitatii intr-o articulatie Redorile congenitale grave se tratează prin interventie chirurgicala. boala Dupuytren = retractia aponevrozei palmare). Redorile usoare se pot trata prin kinetoterapie. 3). leziuni cartilaginoase si osoase in caz de traumatisme majore. afecţiuni cartilaginoase. ANCHILOZE – fibroase sau osoase. procese de retracţie si adaptare după traumatisme cu imobilizare prelungita. inflamaţii. reflexe locale patologice. elongaţii tendinoase (entorse). B). calcifieri. osteofite (ciocuri). fibrele se subtiaza si chiar se imputineaza prin procese metabolice deficitare (scade sinteza de ADN si ARN si consumul de O2). după ce a depăşit linia mediana. leziuni musculo-tendinoase cu diverse cauze: ruptura. in astfel de situaţii se face kineto pasiva foarte blânda si numai după aceea mişcari active. 2). ce ţin de vârsta. La cea terapeutica trebuie determinat deficitul după caracterul afecţiunii la nivelul articulaţiei. leziuni posttraumatice. 4)..genvalg (picioarele in X). cicatrici ce limitează mişcarea (scleroza reumatismala cronica). Bazele fiziopatologice ale kinetoterapiei Kinetoterapia poate fi atât profilactica cit si terapeutica. cu privirea îndreptata in jos. scleroza. vine de sus in jos. tulburări endocrine sau vasculare. Are caracter reversibil. hipotomie musculara si cartilaginoasa. leziuni aponevrotice (retracţii ale aponevrozelor ce limiteaza sau blocheaza mobilizarea unui segment (ca de ex. putand fi remediata prin kinetoterapie 32 . LAXITATE ARTICULARA – mobilitate exagerata a articulaţiei – poate proveni din copilărie. calcifiere. al muşchiului sau al complexului nerv-muşchi.de a cobori spre sold. de multe ori au cauze genetice. hematom. ostificari. Redorile dobândite sunt de mai multe categorii: 1). fie posttraumatice fie postreumatismale cronice. ligamentele sunt prea laxe . leziuni ale tegumentelor si ale tesuturilor celulare subcutanate. Acest deficit poate însemna o pierdere a stabilităţii sau a gradului de mobilitate a corpului. genvar (cracanat). 5). 6). leziuni capsulo-ligamentare posttraumatice cu inflamaţii. leziuni sinoviale de natura inflamatorie cu reactie lichidiana (apa la genunchi). infiltraţii hematoase sau sangvine (vânătăi). Stările patologice ale muşchiului Atrofie musculara – apare după imobilizări in aparat gipsat. C). bărbia. articulatiile se dau peste cap (unghiul este mai mare decat cel fiziologic). mişcarea se limitează datorita contracturii musculare si retractiei aponevrotice. 7).

33 . până la exerciţii cu rezistenta. in aceasta situatie este obligatorie verificarea existentei unei rotaţii vertebrale – pacientul este pus sa se aplece mult in fata din poziţia in picioare. O postura corecta in perioada de creştere a organismului este foarte importanta pentru dezvoltarea sa ulterioara. funcţionalitatea muşchiului este normala. calciu. daca exista vreo rotatie de vertebre. intre 6-7 ani si la inceputul pubertatii. Mersul si deficientele de mers Postura corecta a corpului se realizează prin echilibru static si dinamic in jurul axei principale a corpului.asimetrii nesemnificative in lungimile membrelor inferioare ceea ce duce îndeobşte la o inclinare a bazinului. in zona respectiva va apare o gibozitate. nu inlatura complet. consum de miere. magneziu. are caracter ireversibil. de aceea trebuie sa fim foarte atenti la atitudinea corecta a copiilor/tinerilor. Febra musculara este o stare de oboseala musculara in urma unui efort fizic intens si continuu depus de muşchi neantrenaţi. greutatea si armonia corpului. masaj. Omul creste staturala in primele trei luni dupa nastere. stările patologice: rahitismul duce la cifoscolioze. In timpul pubertatii. scăzând doar forţa sa in timp ce la distrofie atât funcţionalitatea cât si inervaţia sunt anormale iar coordonarea este afectata. tuberculoza osoasa la cifoza (morbul lui Pott). zona geografica. Ea apare prin acumulare de acid piruvic (o fractiune a acidului lactic) in muşchi si se combate prin repaus. adeseori genetice. singurul mijloc de recuperare sunt exerciţiile active cu un program încărcat progresiv. In cazul unor muşchi ai spatelui cu forţa redusa pot apărea diverse deviaţii ale coloanei vertebrale. In dezvoltarea fizica se apreciaza statura(inaltimea). reumatismul la necroza. . perioada de pubertate reprezinta ultimul puseu de creştere si defineşte practic in linii mari statura individului (la fete: mai devreme decât la baieti). dupa incheierea perioadei de crestere aceste deficiente nu mai pot fi remediate total. Hipertrofia nu este o stare patologica a muşchiului. creşterea in inaltime este de 1-15 cm/an.Distrofia musculara – „topirea” musculaturii.coloana vertebrala perpendiculara pe bazinul inclinat determina o scolioza lombara pe partea piciorului afectat pentru a determina o corectie pe bazin. Este si perioada optima de remediere a deficientelor staturale. Se poate doar stopa. Armonia cu privire la proportiile dintre diferitele parti ale corpului si pozitia acestora trebuie sa fie in raport cu varsta si sexul. glucide. Factorii care influenţează postura coloanei vertebrale sunt: ereditatea. axa care trece prin C7 si prin centrul poligonului de sprijin dintre tălpi. La atrofie. Perturbaţii ale mersului . apare datorita unor boli degenerative. Distrofia mai este definita in termeni populari si ca “topirea muşchiului”. Ea apare ca urmare a cultivarii voluntare a muşchiului prin exerciţiu fizic sau efort fizic sistematic.

procentul de masa musculara activa trebuie sa fie de 8590% iar cel de tesut adipos de 10-15%. In alimentaţie trebuie păstrata o proporţie echilibrata intre glucide (zaharuri si făinoase) – 50-55%. STATURA Mica Medie Înalta Bărbaţi 157.la barbati: inaltimea exprimata in cm –(minus) 100. etc. Cresterea exagerata in inaltime este denumita gigantism la copii.si polisaturate) si proteine –15-25% (aminoacizi esenţiali pe care organismul nostru nu-i poate produce-sintetiza). Statura si cauzele deficientelor de inaltime Exista trei tipuri de statura: longilina (peste 185 cm la barbati si 160 la femei). 34 . Creşterea insuficienta in inaltime se numeşte nanism. 140). In caz contrar.4 cm 178. 205 proteine si 10% minerale. de la 7 ani. brevilina (150.5-185 cm Femei 147.Scoliozele trebuie depistate cât mai devreme iar gimnastica inceputa cit mai devreme.5-168. Greutatea corpului depinde de o serie întreaga de factori (ereditari.la femei: inaltimea exprimata in cm – (minus) 105. in general 30 % sau chiar mai mult reprezinta stratul adipos/grăsimea. Cauzele deficientelor de inaltime pot fi de natura endocrina: dereglarea glandei hipofize. Greutatea Organismul uman este compus din: 65-70% apa. se manifesta prin cresterea anumitor extremitati ale corpului (nas. mediolina (170.5-154. curbura scoliotica se accentueaza si se ajunge la o încetinire a creşterii. urechi. lipide – 25-30% (sunt recomandate lipidele de natura vegetala. Mai mult de 15% ţesut adipos reprezintă exces de grăsime. 150).4 cm 168.4 cm 154.4 cm 164.5-174 cm Bineînţeles ca exista întotdeauna si excepţii: extremele – statura foarte mica si statura foarte înalta. geografici. Greutatea ideala a corpului se determina astfel: . mono. principala responsabila pentru inaltimea omului.5-178. In cazul ideal teoretic. In cifoza dorsala se executa exercitii de extensie pe spate insa acestea pot accentua lordoza si atunci trebuie intarita foarte bine musculatura abdomenului prin flexia trunchiului in fata din asezat sau din picioare iar din culcat ridicarea membrelor inferioare sau a trunchiului pâna la 90 de grade. .) peste limitele normale si se numeşte acromegalie. climatici etc). La adulţi. In realitate.5-164.

terapeutul trebuie sa-i afle motivaţia si sa întocmească o schema de tratament. in acest caz se va pune accentul pe exerciţii de elongaţie. capul îl ţinem in uşoara extensie. .tendinţe de ingrasare. . Exemple de exerciţii pentru scolioza in C (spre stânga) . cifoze sau lordoze patologice (accentuarea curburilor anatomice) sau cifoscolioze. vom face apoi rotaţii pe spate cu mâinile fie in aceeaşi poziţie fie in forma de U. 1).mişcări de rotaţie cu tensiuni pe punctul maxim de rotaţie. după care relaxam musculatura. ne deplasam spre dreapta (aducem umărul lăsat in fata). îl ridicam in sus. Programul de gimnastica va cuprinde exerciţii cu acţiune asimetrica. in general doar mişcări active.exerciţii in patru labe: ex. Scolioza poate fi complicata prin apariţia unei rotaţii de vertebre (de obicei in zona dorsala ori lombara). + 10 kg – obezitate de gradul I.braţul stâng. iar braţul drept îl ridicam lateral cu palma in fata..(umărul stâng este mai coborât. cu cotul stâng cat mai sus si cotul drept pe spate si coborât: se vor face cate doua tensiuni puternice. 2). se pot folosi si gantere uşoare. 3).cu mâinile la ceafa. o parte fundamentala si o parte de încheiere. din aceasta poziţie . 35 . . cu palma drept in sus.hiperextensie pe spate. partea fundamentala: se introduc exerciţii cu grad de complexitate maxim. cu picioarele uşor depărtate facem tensiuni pe spate. + 15 kg – obezitate de gradul II etc. La prima întâlnire cu pacientul. necesare pentru recuperarea afecţiunii respective. Întocmirea unui program de gimnastica Un program de gimnastica trebuie sa cuprindă trei părţi: o parte introductiva (încălzire). Terapeutul va evalua pacientul si va urmări amplitudinea mişcărilor. convex: dreapta. partea introductiva: se încălzesc treptat muşchii si articulaţiile si se adaptează progresiv organismul la efort. iar la exerciţiile cu rotirea coloanei vertebrale se va lucra cu foarte mare grija. mai coborât. mai rar si pasive. la fete sunt mai frecvente lordozele. .Din punct de vedere al obezităţii ce depaseste cu 5 kg greutatea ideala . prin care sa fie mobilizate si solicitate toate articulaţiile si toate grupele de muşchi. Gimnastica pentru afecţiunile coloanei vertebrale Putem avea scolioze (in C sau in S). partea finala: exerciţiile revin la un ritm mai lent. insistându-se pe exerciţii de respiraţie astfel încât organismul sa revină uşor la normal. Programul se va încheia când pulsul si respiraţia au revenit la normal.gimnastica la inele inegale. un rol important îl vor juca in prima parte exerciţiile de respiraţie. concav: stânga): . starea generala si evoluţia pacientului.ridicam mana cu umărul lăsat si piciorul opus.

Se executa apoi mişcări de flexie-extensie a genunchiului. in ritm din ce in ce mai rapid. Daca degetele sunt cianotice. cu genunchiul apăsând pe abdomen.. ale musculaturii feselor si membrelor inferioare. + gimnastica abdominala. In general. concomitent cu mişcările de respiraţie. Schema de gimnastica in cazul fracturilor de humerus Un element important de interes in astfel de cazuri este existenta durerii. unde prin stimularea circulaţiei in membrele inferioare se stimulează circulaţia in întregul organism. . 10 ori. 36 . cu abdomenul supt puternic iar expiraţia va fi urmata de relaxarea abdomenului. Daca pacientul reacţionează bine. De aceea. Pot urma apoi mişcări de tip foarfecă pe orizontala a membrelor inferioare. Mişcarea izotonica – mişcarea cu deplasare. fără deplasarea membrului gipsat. pentru ameliorarea circulaţiei periferice. trunchiului (înclinări laterale. înseamnă ca circulaţia de întoarcere este deficitara.piciorul drept. Se continua cu mişcări de crawl cu labele picioarelor. frecventa exerciţiilor va creste progresiv. Schema de gimnastica in cazul aparatului gipsat pe torace Programul începe cu exerciţii de respiraţii lente in poziţiile cele mai comode pentru pacient. . mişcări de abducţie a membrelor inferioare cu genunchii îndoiţi (mişcări lente) contracţii pasive ale musculaturii antebraţului si mâinii. Se încheie printr-un set de exerciţii de respiraţie profunda si foarte lenta.scurt program pentru tot corpul: mişcări ale capului. mişcarea de rotaţie rapida a labei piciorului. progresiv ca distanta si ritm. braţelor. se poate executa flexia genunchiului pe abdomen. extensii si flexii).mersul pe jos. Pe măsura creşterii numărului de şedinţe. Daca insa pacientul acuza dureri. ridicarea alternativa a membrelor inferioare. Se executa exerciţii generale. fractura de humerus in treimea medie nu doare. Inspiraţia va fi profunda.cu un baston la ceafa: răsuciri cu umărul drept in fata. . membrul gipsat se tine mai sus decât restul corpului pentru a favoriza circulaţia de întoarcere. Un alt set de mişcări ce pot fi executate sunt mişcări alternative ale membrelor inferioare cu mişcări de flexie-extensie ample.exerciţii din poziţie ventrala (pe burta): ridicam mana stânga . . acesta este un semnal ca exista probleme. Mişcarea izometrica – mişcarea sau contracţia fără deplasare.controlul respiraţiei: inspiraţie in doi timpi si expiraţie in patru timpi – in raport cu condiţia fizica. la fracturi. Contracţia muşchilor stimulează circulaţia sângelui si a limfei. la început ample si lente apoi mărunte si rapide. Elemente de gimnastica pentru abdomen . creste forţa muşchiului si o menţine la un nivel optim. Fiecare set de exerciţii se repeta de cca.alergări pe loc 1-5 minute sub diverse forme.

din poziţia culcat lateral se ridica concomitent piciorul si braţul opus.se intercalează un minut de alergare cu respiraţii profunde. 37 ..exerciţii din toate cele patru membre. . cercuri.din poziţia culcat pe spate: aducerea genunchilor la piept urmata de întinderea lor.exerciţii de echilibru: cumpăna. . crawl. foarfeca. . . bicicleta. lumânarea.

pacientul executa o tensiune a tendonului prin încordarea muşchiului. Afecţiunile pentru care se aplica aceasta tehnica de masaj sunt: entorse mai vechi ale articulaţiei tibiotarsiene. Pentru leziuni vechi. de sediul acestei afecţiuni si implicit de tipul de manevre ce urmează a fi aplicate. aceste substanţe sunt îndepărtate. 38 . trebuie cunoscut cu precizie sediul leziunii. acest tip de masaj are indicaţii in afecţiunile in care medicina alopată indica infiltraţii cu corticoizi. Contraindicaţii: artrite septice (inflamarea unei articulaţii din cauza unei infecţii microbiene). Posturarea pacientului este in funcţie de afecţiunea care trebuie tratata.MTP MTP se adresează manifestărilor posttraumatice ale aparatului musculo-tendinos si capsulo-ligamentar. la tratarea unei tenosinovite de pilda. In general. tendinite. calcifieri periarticulare. durerea locala va creste in primele minute (2-3 minute) după care va disparea progresiv. traumatisme musculare (lovituri.). etc. Timpul de execuţie este variabil. Pentru o aplicare corecta. Daca in timpul tratamentului durerea se intensifica. se opreşte imediat masajul pentru a nu provoca o reacţie tendinostala. Profunzimea manevrei depinde de elementul asupra căruia se acţionează. capsulite retractile reci. Astfel. Pentru leziuni recente se începe cu efleuraj (5-10 minute) si apoi masaj Cyriax (3 minute). la locul unei dureri stagnează anumite substanţe chimice ce întreţin durerea iar prin hiperemia locala provocata de masaj. TEHNICI SPECIALE DE MASAJ Masajul Transversal Profund (Cyriax) . Acest tip de tratament nu se face zilnic. Presiunea se aplica perpendicular pe sediul leziunii si se executa mişcări in toate sensurile. In timpul tratamentului pot apărea fluctuaţii ale sindromului dureros. se măreşte timpul aplicaţiei la 5-10 minute. Daca se fac si mişcări active.V. sechele postentorsa. De obicei. Tehnica de execuţie Practic. El are efecte antalgice si de rearmonizare funcţionala. El este totodată util pentru ruperea aderentelor posttraumatice. se efectuează o fricţiune punctiforma cu pulpa indexului peste care se suprapune mediusul pentru augmentarea forţei. entorsa recenta de gr 1. bursite. aderentele nu se vor mai reconstitui. tenosinovite. Se urmăreşte reacţia pacientului întrucât de obicei. cu o amplitudine suficient de mare pentru a mobiliza structura masata. artropatie gutoasa.

de 4-5 ori in acelaşi loc si din aproape in aproape. in ritm aproximativ de 3 manevre la 10 sec. din aproape in aproape. Poziţia mâinilor: degetele sunt perpendiculare pe vasele limfatice.Masajul de drenaj limfatic manual (după Leduc – şcoala franceza) Acest tip de masaj se executa in trei etape succesive: .drenajul de resorbţie. Daca avem un edem mare el trebuie fragmentat in decursul manevrei de resorbţie. aceasta manevra se repeta de 5-10 ori pe fiecare nucleu ganglionar. presiunea exercitata in cursul manevrei începe distal si se termina proximal. Tehnica de execuţie Mana relaxata urmează mişcările induse de circumducţia umărului. 2) Drenajul de apel . Edemul periferic invadează ţesuturile situate intre derma si fascia musculara. Poziţia mâinilor: mâinile vor cuprinde in brăţara zona edematizată (umflata) in totalitatea sa. fiind orientata spre colectori. adică trebuie sa rămână foarte uşoara. Lichidul excedentar din spaţiul interstiţial este progresiv împins spre capilarele limfatice prin care limfa va fi condusa încet spre colectori. Drenajul de resorbţie se realizează la nivelul zonelor infiltrate si are rolul de a dirija lichidul interstiţial spre capilare si apoi spre vasele colectoare. Presiunea are in vedere stimularea limfaticelor superficiale hipodermice. progresiv.drenajul ganglionilor limfatici. Mişcările trebuie sa se execute foarte lent..drenajul de apel (drenajul colectorilor limfatici). in scopul de a le stimula in timpul presiunii. Drenajul se face in scopul evacuării limfei lor prin presiuni repetate. Rolul vaselor colectoare: . Tehnica de execuţie: Mişcarea mâinii relaxate urmează mişcarea de circumducţie a umărului. degetele apasă perpendicular prin presiuni moderate: 2-3 mişcări la fiecare 10 secunde. daca acest 39 . in aval de regiunea tratata. Are drept scop golirea colectorilor prin realizarea unei „aspiraţii” la nivelul regiunii pe care dorim s-o drenăm. spre regiunea pe care dorim s-o drenam. astfel ca presiunea degetelor trebuie resimţita la nivelul subcutanatului. lente si de intensitate medie. Stimularea colectorilor începe de la rădăcina membrelor (după ce stimulam mai întâi nucleele ganglionare) si mâinile se deplasează odată. . 1) Drenajul ganglionilor limfatici Ganglionii pot face acumulări de limfa si pot avea mărimea variind intre cea a unui bob de orez până la cea a unei măsline.dirijează limfa colectată din capilare spre nucleele ganglionare. Contactul dintre mâna maseurului si corpul pacientului începe întotdeauna proximal si se termina distal. 3) Drenajul de resorbţie se realizează doar daca avem edem. Mana este culcata pe nucleele ganglionare.se executa asupra vaselor colectoare si de evacuare a limfei. adică el va fi drenat progresiv. .

Presiunile si relaxările repetate vor avea o intensitate care creste pana când atinge limita suportabilului. moment in care capilarele îşi regăsesc calibrul iniţial. acţionându-se cu: articulaţia interfalangiana proximala a degetelor 2 sau 3. Indicaţii: Drenajul limfatic manual este indicat in: .tratarea leziunilor cutanate: drenajul limfatic manual al pielii si al ţesuturilor subcutanate accelerează procesul de regenerare.si post-operatorie a inserţiilor de grefe cutanate. . Masajul periostal . cu excepţia edemului elefantiazic congenital (unde un avem cai limfatice si deci nu avem ce stimula). . ritmul lent al manevrei asociat cu blândeţea execuţiei contribuind la relaxarea fizică si psihica a pacientului. manevrele se dezvolta in forma de stea. faza cea mai importanta a manevrei este relaxarea presiunii. O data atinsa aceasta limita.consta in stimularea unor zone periostale punctiforme si poate influenta zone reflexogene aflate la distanta. Drenajul limfatic are de asemenea un efect relaxant. relaxarea permite capilarelor sa se umple din nou. pulpa degetului mare.in perioada pre.in faza iniţiala a tratamentului tuturor formelor de edem de origine venoasa. Plecând de la punctul tratat. înlăturând ţesutul superficial pana la limita zona masate. cardiaca sau limfatica. Presiunea este orientata spre colectori. colici hepatice sau nefritice. făcută publică începând cu 1953. manevrele descriu mişcări circulare 40 . . trebuie sa cuprindem total fragmentul de edem pe care dorim sa-l drenam. Vogler) Tehnica lui Vogler.in tratarea proceselor inflamatorii cu conţinut mare de proteine. Manevrele trebuie sa fie lente. pulpa degetului 2 si/sau 3. pulpa degetului 2 întărita de 3.recidive metastazice. . Prin excitaţii bine dozate ale sistemului neuro-vegetativ se obţin efecte antalgice in durerile provocate de ulcer gastric. Masajul periostal (dupa dr. . Succesiunea manevrelor: 3 mişcări la 10 secunde. accese inflamatorii de origine reumatica si chiar osteoporoza. se bazează pe declanşarea efectelor reflexogene plecând cu manevre efectuate asupra anumitor puncte ale periostului.lucru nu este posibil.procese infecţioase grave. Tehnica manuala Este punctuala. a doua falanga a indexului. Contraindicaţii: .tratarea tulburărilor trofice cauzate de insuficiente arteriale sau venoase. daca presiunea propulsează limfa din capilare spre colectori. Se realizează presiuni punctuale ritmice pe suprafeţele osoase accesibile. insa fara ca degetele sa alunece cumva pe piele.

pe articulaţiile interapofizare din paravertebral lateral (nu se fac presiuni pe apofizele spinoase nici la bolta craniana. La apariţia hipereremiei intense. 41 . ce au in vedere mobilizarea părţilor moi vecine. La finalul acestei părţi se va face un masaj al ţesutului subiacent. in torticolis recent (foarte eficient). Puncte de electie: . in contracturi sau chiar rupturi musculare. se opreşte tratamentul. profunde. şedinţa poate dura intre 20 si 30 minute. mai puternic decât medicaţia antiinflamatorie clasica. in genul presiunilor alunecânde. . vertebroterapie) se ocupa cu rearanjarea articulatiilor interapofizare si intervertebrale. hernii de disc. alternativ. Chiropractica (chiropraxie.foarte lente. eficient după traumatisme. apoi o vasodilataţie cu efecte trofice si analgezice locale. In funcţie de durere. se caută sediul durerii si se apasă pe punctul de durere maxima. întotdeauna in locul dureros. nici pe rotula sau pe clavicula). Este un masaj profund care presează direct periostul. Consta in fricţiuni locale sau regionale cu un cub de gheata (pahar) timp de 5-10 minute. Masajul cu gheaţă Este un masaj antiinflamator si decongestiv. Produce iniţial o vasoconstricţie (contractarea vaselor de sânge). In felul acesta pot fi tratate. efectuând o fricţiune in stea si tratând mai multe puncte alternativ. in funcţie de necesităţi. periartrite sau spasmicitate neurologica (se executa pe musculatura antagonista).pe articulaţia condrosternala in anghina pectorala. cu o presiune ce se va diminua uşor pana la simplul contact. Se poate executa de câteva ori de zi. mai multe puncte dureroase.

In fazele iniţiale procedurile se însuşesc ca îndemânare si dexteritate de mişcare a mâinii. cu pauza de o zi. Pentru şedinţele la copii se recomanda ca acestea sa fie efectuate in timpul somnului. Executarea procedurilor generale se va face cu mişcări uşoare. doar in cazuri excepţionale. nu se va încerca nici un fel de acţionare a organismului bolnav. La metoda masajului fără contact se recurge in cazurile in care pacientul simte o stare de oboseala. ci prin executarea corecta a unor manipulări ale mâinilor pe parcursul unei durate determinate de timp – şedinţa. Numărul si durata şedinţelor depind de caracterul si diagnosticul îmbolnăvirii. Nu încercaţi niciodată sa trataţi îmbolnăvirile grave. cu furtunile magnetice. Acestea trebuie executate cu răbdare si perseverenta. Masajul bioenergetic după Djuna Davitaşvili (. cu stările date de tensionările nervoase. stres sau in alte situaţii similare. Daca nu se cunoaşte diagnosticul exact. In caz de necesitate. pentru ele. Şedinţele profilactice trebuie sa se desfăşoare pe parcursul unei săptămâni. Următoarea pauza trebuie sa fie de minimum o săptămâna pentru a nu permite organismului sa se dezobişnuiască sa funcţioneze in regim normal. se pot face şedinţe profilactice care tratează îmbolnăvirile renale. iar cel care aplica metoda nu l-a putut stabili. Doar după ce simţiţi ca aţi ajuns la un oarecare automatism si aţi căpătat siguranţa gesturilor puteţi trece la desfăşurarea şedinţelor. prin efectuarea unui antrenament sistematic de exersare a lor duce la rezultate remarcabile.VI. dar aceasta sub o stricta supraveghere medicala. Mâinile trebuie sa fie învăţate sa nu capete niciodată o poziţie încordata. însuşirea si învăţarea lor atenta. o proasta dispoziţie sufleteasca care de multe poate fi in conexiune cu stările atmosferice. line.„Masajul fără contact”) Înainte de a începe descrierea si metodele de aplicare ale masajului fără contact trebuie sa reţinem ca bolile nu se vindeca printr-un magnetism deosebit al mâinii. mai ales in fazele de acutizare. pana la atingerea unui nivel de execuţie ritmic si corect. după care urmează repetarea şedinţelor timp de încă o săptămâna. Nu se vor face şedinţe cu femei însărcinate. tratamentul se va repeta. Studiul masajului fără contact trebuie început cu învăţarea si exersarea primelor proceduri generale profilactice. sa nu începem sa ne ocupam de recuperarea sau tratarea unor deficiente asupra cărora nu avem certitudini. Mişcarea va fi 42 .

Faceţi ca mişcările dvs. Doar după ce sunteţi convins ca acţiunea executata de dvs. sa iradiaţi forţă şi bine. dar prin concentrarea care se face asupra lor ele nu pot fi nici total destinse. si pacient. Faceţi efortul de a va concentra asupra vârfurilor degetelor si printr-un susţinut efort interior încercaţi sa va sugeraţi ca va îndreptaţi energiile către ele. Printr-o mişcare lenta maseurul va simţi în mâini o senzaţie de căldură. Fixaţi atenţia asupra vârfurilor degetelor dvs si doriţi-vă intens. maseurul va începe sa perceapă diferite stări de iradiere a corpului pacientului pe diferite puncte si va învăţa sa descifreze informaţia pe care organismul uman o transmite in mediul înconjurător. cu degetele intr-o uşoară flexie. Nu încercaţi sa executaţi procedurile care vor fi descrise dintr-o data. destul de extenuant. Va puteţi imagina situaţia ca si cum aceste 43 . fără a mai conştientiza mişcările pe care le faceţi. Deasupra capului pacientului mâinile aproape ating (distanta dintre ele ajunge la aproape 2-3 cm). constructiv. la început de sus in jos (podul palmei îndreptat in jos). lent. Începeţi executarea unei mişcări line. datorită experienţei. uneori chiar înţepături în vârful degetelor. fără nici o încordare voită. După ce învăţaţi si executaţi foarte corect aceste proceduri puteţi trece la şedinţe de durată. este corecta. învăţarea metodei presupune un efort constant. Ţineţi mana cu palma întoarsă in aşa fel încât ea sa fie deschisa si îndreptata spre corpul pacientului. Pentru început este suficient daca pacientul va simţi căldura mâinii dvs.continua. intr-un tempo constant. Mâinile se ţin lejer. apoi in sens invers de jos in sus. ea fiind baza de pornire pentru toate procedurile ulterioare. ca ele să devină automate. mai ales in etapele de învăţare. in care o sa începeţi sa simţiţi in mod evident legătura dintre dvs. insa acest efort va fi răsplătit atunci când veţi aduce satisfacţii si sănătate dumneavoastră si celor din jur. căci numai aşa se poate atinge efectul scontat al acţiunii întreprinse. Aceasta mişcare trebuie însuşita temeinic. atât ca durată de timp cât şi ca rapiditate si ca rezultat al acţionărilor sale. Perfecţionaţi-vă in timp. plutitoare a mâinilor de-a lungul corpului pacientului. Puteţi începe antrenamentele si pe propria persoana. chiar printr-o sugestionare verbala şoptita. sa nu mai necesite nici un fel de încordare mentală specială. ca va putea fi resimţita de pacient. Principalele proceduri Maseurul acţionează in timpul şedinţei asupra biocâmpului pacientului având mâinile la o distanţă de 5-10 cm de corpul sau capul pacientului. cu atât începeţi sa simţiţi legătura cu pacientul. insa fiecare persoana si le va însuşi in maniera proprie. Cu cat o exersaţi mai mult si devine un automatism. ritmice si continue pe o durat a de 10-15 minute. se executa o uşoara răsucire si palmele încep sa alunece din nou in jos. ca ii produce o reala senzaţie de uşurare prin îmbunătăţirea stării generale de sănătate o sa puteţi trece la şedinţe care sa fie îndreptate direcţionat către anumite organe. In mod practic procedurile sunt accesibile tuturor. De aceea trebuie sa aveţi multa răbdare si sa depuneţi sârguinţa de la bun început. Cu timpul. Pana la obţinerea unui automatism deplin in executarea acestor proceduri nu lăsaţi ca atenţia sa va fie distrasa de la acţiunea pe care o executaţi.

Decizia care se va lua privind poziţia pacientului va fi luata de masor in funcţie de mai mulţi factori: boala pe care o tratează. prin aceasta procedura se începe şedinţa. 44 . se parcurge traseul până in regiunea lombara (şalelor). apa opune o anumita rezistenta. aşezate pe genunchi. acesta va sta relaxat. De regula.mişcări le-aţi executa in apa. in spatele sau in lateral de pacient. este o procedura in care nu exista un contact fizic strict intre maseur si pacient. Mişcările se vor executa atât pe partea din fata cat si pe cea din spate a pacientului. şezând sau culcat. dar nepermiţând o deviere brusca de la traseul propus. la care se executa mişcarea de modificare a direcţiei. cu palmele îndreptate in sus. la o distanta de corp de 10-12 cm. Si aceste mişcări se efectuează atât in fata cat si in spatele persoanei supuse tratamentului. dar se creează legătura dintre cei doi. Locul si poziţia terapeutului sunt determinate de procedura aplicata – in fata. Mâinile intr-o stare de relativa relaxare sunt îndreptate cu vârful degetelor către pacient. înapoi către creştetul pacientului. particularităţile individuale ale pacientului. degetele sunt uşor îndoite. dispoziţia sufleteasca a pacientului etc. continuându-se dea lungul corpului până in partea inferioara a bustului. organismul pacientului este deja pregătit pentru recepţionarea şedinţei de tratament propriu-zis. se îmbunătăţeşte radical starea generala a pacientului. Prin simpla lor executare. întrucât execuţia corecta si eficienta a acestei proceduri va determina desfăşurarea în continuare a şedinţei. orice ora aleasa va fi buna. daca şedinţa se executa corect. Antrenamentul acestei mişcări se va face temeinic. după executarea acestor proceduri. pe scurt. Cele doua mişcări . se face o reglare a tensiunii arteriale. Pentru poziţia culcat nu se dau indicaţii speciale dar este absolut obligatoriu ca pacientul sa caute sa găsească o poziţie optima in care sa evite orice fel de încordare si care sa-i dea starea de relaxare. Alta procedura pe care trebuie s-o exersaţi foarte bine si cu care se face deschiderea şedinţei de interacţionare este cea sub forma de „intersecţii” – „ochiuri”. Când poziţia aleasa pentru pacient va fi in picioare. Execuţia acestor mişcări se începe pe deasupra capului pacientului. Difuzarea energiei este o parte componenta a fiecărei şedinţe de tratament.proceduri descrise mai sus poarta denumirea comuna de mişcări de difuzare a energiei si stau la baza metodei profilactice. prin mişcări de intersectare (petrecere a mâinilor una deasupra alteia). In poziţia şezând mâinile pacientului vor fi relaxate. efectuata corect si cu răbdare. mărind capacitatea de lucru a organismului pacientului. maseurul reduce starea de oboseala a pacientului. in acelaşi timp dând si senzaţia de elasticitate a mişcării. Acest proceduri ridica tonusul general. Începând de la creştetul pacientului. cu gesturi de alunecare lina. cu mâinile lăsate pe lângă corp. in picioare. ca intr-un fel de poziţie „pe loc repaus”. In timpul masajului fără contact pacientul poate adopta trei poziţii. se îmbunătăţeşte regimul de somn. Nu exista o ora speciala la care se recomanda executarea şedinţelor.

cu degetele îndreptate spre pacient. dar ea variază in funcţie de cazul tratat si de pacient. Mişcările de masaj tradiţional se executa simultan pe spatele si pieptul pacientului. furnicături in extremităţile degetelor). A timusului.constau intr-o îndepărtare si apropiere a mâinilor in plan orizontal.Şedinţa se începe prin procedurile de difuzare a energiei. începând coborârea inversa. La terminarea şedinţei prin masaj fără contact este obligatorie executarea unui masaj de contact a cutiei toracice si a părţii superioare a spatelui. ele stimulează activitatea inimii. durata medie a unei şedinţe este de 10-15 minute. podul palmei se îndreaptă in jos. palmele se găsesc la o distanta de 10-15 cm una fata de alta. ca si cum ar întinde un fir nevăzut pana la o distanta de 3-5 cm. întrerup intr-un mod lent. perpendicular fata de o anumita porţiune a corpului. delicat. care ii apar ca o manifestare a stării de răspuns – frig sau căldură. se executa mişcări line de îndepărtare si apropiere a mâinilor cu amplitudine de 5-7 cm. Prin 45 . aproape de starea de automatism. Mâinile au podul palmei îndreptat in sus. pentru aceasta mâinile se afla in poziţie orizontala. Mişcarea de dirijare a energiei se realizează printr-o acţiune a mâinilor dirijata de direcţia dorita. in timpul aplicării procedurii degetele mâinii sunt adunate in mănunchi. Durata de executare a fiecărei proceduri va fi de 2-3 minute. făcându-se mişcări de apropiere ai de depărtare de locul bolnav. Mişcarea de extracţie este o mişcare circulara cu degetele in jurul locului bolnav. După ce sau executat 5-6 mişcări circulare. duc la aport fizic sporit de sânge in partea superioara a plămânilor. se trece la învăţarea celorlalte proceduri care se executa in timpul tratamentului. legătura creata intre terapeut si pacient. in plan perpendicular. la fiecare şedinţa procedurile repetându-se in aceeaşi ordine. in funcţie de necesitate. palmele sunt îndreptate in jos. mişcările de difuzare a energiei. trecând la nivelul umerilor pacientului. mişcarea începe sa se execute de la nivelul plexului solar pana in dreptul bărbiei. Mişcarea necesita cu obligativitate stabilirea legăturii dintre pacient si terapeut (dacă. Mişcările de presare . de exemplu la nivelul umerilor pacientului. şedinţa se repeta continuu pe o perioada de 5-10 minute. palmele terapeutului se apropie si se îndepărtează intr-o mişcare de îmbinare si dezbinare. degetele sunt îndepărtate de locul in care se aplica procedura pana la o distanta de 7-10 cm si se face o mişcare fina de scuturare a lor. înţepături. mâinile terapeutului simt radiaţiile date de corpul pacientului. in sensul acelor de ceasornic. Mişcările sabie – sunt o varianta a mişcării de presare. prin aceste mişcări se cuplează organismul pacientului la legătura cu terapeutul si îl aduce intr-o stare de receptivitate activa. degetele întinse către corpul pacientului. in poziţie nemişcata. Orice şedinţa trebuie finalizata cu aceste mişcări ale masajului tradiţional. După ce se însuşesc temeinic. Mişcarea de pompare – se executa cu ambele mâini aduse in partea din fata a corpului pacientului. unde se face o răsucire semi-brusca.

procedura de pompare se poate induce si o descărcare energetica. Mişcarea de lipire – se executa la o distanta de 7-10 cm de corpul pacientului. îndepărtate la o distanta de 5-8 cm ţineţi o bila elastica. care se va face la modificarea direcţiei de mişcare a mâinilor. După ce un timp ati exersat sistematic aceasta mişcare cu dumneavoastră puteţi trece la însuşirea principalelor proceduri ale masajului fără contact. imaginaţi-vă ca intre palmele dvs. Masajul bioenergetic se poate face si independent. De la amplitudini de îndepărtare mici (3-4 cm) ajungeţi in timp sa resimţiţi aceleaşi senzaţii si de la o distanta de 20-30 cm de îndepărtare a palmelor una de alta. insa combinat cu masajul clasic este si mai benefic 46 . insa fiecare persoana are un potenţial propriu. printr-o scuturare energica a mâinilor intr-o parte.după cum arate denumirea. capacităţi unice. Toate procedurile descrise mai sus compun baza masajului fără contact. noi am propus aici masajul după Djuna Davitaşvili. Pentru deprinderea iniţiala este bine sa efectuaţi următorul exerciţiu. timp in care degetul mare se uneşte cu degetul arătător si mijlociu. pe care va învaţa sa si le folosească singura in mod optim. ca si cum ar lipsi ceva. Mişcarea de presărare a sării . degetele mâinii executa o mişcare in care degetul mare trece pe rând peste toate celelalte degete foarte fin. ca si cum aţi presa aceasta mingiuţă elastica. Încercaţi sa simţiţi căldura care se degaja de la o palma la alta. Începeţi o mişcare de apropiere si îndepărtare a palmelor. intr-o maniera in care se sugerează presărarea. Mişcarea perie se executa cu mâinile ce degetele foarte încordate pentru a căpăta poziţia unei aparente gheare ce efectuează o mişcare ce ar sugera perierea locului bolnav. intr-o maniera originala. Ceea ce trebuie reţinut este ca masajul bioenergetic nu are de fapt nişte reguli speciale.

lumină. ele se clasifica in: 47 . helioterapie (helios = soare).terapia prin intermediul apei (fie simpla fie combinata cu alte substanţe).). balneoterapia. cu parargil etc. Factorul termic si cel mecanic influenţează terminaţiile nervoase ale pielii. BALNEOTERAPIE Balneologia: ştiinţa care se ocupa cu descoperirea. talazoterapia (thalassa = mare.calea umorala – prin intermediul metaboliţilor tisulari (vitamine). kinetoterapie. transmiţând semnale la creier ce elaborează la rândul său răspunsuri sub forma reflexelor. de aceea se poate spune ca trebuie avut mai degrabă in vedere pacientul in particular decât boala in general. Hidroterapia . metoda necesita indicaţii corecte. precauţii si o cunoaştere foarte buna a tehnicii.) Fizioterapia este o terapie cu ajutorul agenţilor fizici (aer. Termoterapia este terapia care foloseşte factorul termic cald. are caracter atât profilactic cât si curativ. nămoluri. .calea nervoasa – prin arcul reflex. gaze etc. electroterapia. este influenţata prin trei cai: . Crioterapia (frigoterapia) metoda de hidrotermoterapie bazata pe acţiunea excitantului termic rece la temperaturi sub 0 grade sau foarte apropiate de temperatura de îngheţ. Băile sunt proceduri de hidrotermoterapie.calea neuroendocrina – prin sistemul nervos vegetativ si glandular. Homeostazia – reprezintă starea de echilibru si de autoreglare instalata intre diversele procese fiziologice ale organismului uman. studiul complex si aplicarea in practica medicala a factorilor naturali: ape minerale. factorul sau cel mai activ este cel termic. . electricitate etc). intre 45-80 de grade prin intermediul căldurii (45-80 grade). In funcţie de temperatura lor. apa sub forma de aburi (sauna.VII. apă. Balneofizioterapia este o ramura a medicinii generale ce foloseşte in scop terapeutic agenţii fizici naturali sau artificiali. hidroterapie. împachetări cu parafina. Balneoterapia = terapia prin întrebuinţarea acestor factori naturali (ape. Cuprinde: masaj si reflexoterapie. Excitantul extern poate determina efecte diferite pentru subiecţi diferiţi. nămoluri. valuri). gaze terapeutice etc.

stăm in apa cam ½ . stratul superficial are temperatura de afara. climat sedativ. afecţiuni respiratorii.09. . pentru rezultate: minim 6 şedinţe. recomandat in special pentru afecţiuni ginecologice. Nămolul conţine substanţe active ce pătrund prin canalele pielii până la nivelul hipodermului si dermului de unde sunt preluate de sânge prin reţeaua capilara sub forma de substanţe coloidale in decurs de 24 de ore. din punct de vedere al compoziţiei straturile de apa nu se schimba in decursul anului. numai pana la gât. in lac. peste 45 grade: insuportabile . ne ungem apoi cu nămol in strat cat mai subţire. mecanic (presiunea hidrostatica) si chimic (compoziţia nămolului). Ideal: o cura de 12 zile pe an. pe măsura ce se înaintează in profunzime este din ce in ce mai cald. . de aici se extrage nămolul negru de stejar.răcoroase (21-33). ne uscam.1 ora. cel puţin 12 bai/an.bai reci (sub 20 de grade). astfel încât pe fundul lacului apa poate ajunge si la 90 de grade. fie in bazele de tratament special amenajate... Sovata – cura cu nămolul negru de stejar La Sovata: 500-600 m altitudine. amplificând radiaţia soarelui in mod diferit. . Cura in aceasta zona este foarte recomandata: fie natural. helioterm. afecţiuni musculo-ligamentare si osoase. după ce ne uscam la soare stăm la umbra 15-20 minute ca sa ne revină pulsul/tensiunea la normal. apoi se varsă in alt lac vecin (Aluniş). 48 . Nu sunt izvoare termale. rahitism. In aceeaşi zona se afla si lacul Negru. bazata pe acţiunea cumulata a excitantului termic. apa de ploaie rămâne la suprafaţă. putem face o uşoara gimnastica in apa.calde (36-40). se face mai întâi expunerea la soare cam de 20 minute pentru a pregăti corpul. afecţiuni ginecologice inflamatorii cornice (cu avizul medicului specialist) etc.fierbinţi (40-45).multistratificat: fiecare strat are o alta compoziţie chimica. nămolul se usucă. Este indicata in afecţiuni reumatice (boli reumatismale degenerative cu localizare articulara si abarticulara).nu mai mult de o şedinţa/zi. când începem sa transpiram intram in lac. . cel mai mare de acest gen din lume si singurul din Europa. declanşând fenomene imunologice in organism.07-15. in perioada 1. putem face un duş. înot. Cura de nămol la Techirghiol: . ieşim. avem lacul Ursu. Cura de nămol se recomanda a se face maxim una la fiecare 24 de ore. Compoziţia chimica a apei: unicat mondial . Baia de nămol: este o metoda de balneoterapie cu aplicarea generala. adâncime 17 m.neutre (34-35) temperatura de indiferenţă a apei.

indiferent de vârsta. respectiv: cu cât mai devreme. cu solicitarea mecanismelor de termoreglare in ambele sensuri (termoliză1 . datorita fenomenului de reflexie favorizat de apa si nisipul plajei si la munte datorita lipsei nebulozităţii si prezentei stratului de zăpada.m. Iradiatia solara cea mai intensa este la mare. ca suprafaţa de piele expusa si durata. Pentru cei cu surmenaj fizic si intelectual expunerile al soare vor fi mai scurte. Persoanele care nu au făcut o pregătire înainte de a pleca la mare (expuneri la soare in localitatea de reşedinţa) nu trebuie sa depăşească durata totala de expunere de 60’ in primele 4-5 zile. Helioterapia la mare – tehnica de aplicare: expunerile la soare se fac progresiv. apoi cu 15’-20’-30’. durata totala a primelor doua zile poate fi o ora. Pentru o persoana care vine pe plaja la orele 7-8 a. dar un total de 2 h-2 . După acest interval de timp durata expunerii la soare poate fi crescuta. Perioada cea mai indicata este intre orele 7-11 a. mecanisme prin care organismul se adaptează la condiţiile create de scaderea temperaturii mediului ambient. mecanisme prin care organismul se adaptează la condiţiile create de creşterea temperaturii mediului ambient. capul va fi protejat cu o pălărie de soare. ştergerea cu prosopul. Mod de acţiune: efectele cumulate ale razelor ultraviolete (chimice). cu atât expunerea poate fi mai lunga. Helioterpia este un tratament solicitant pentru organism si trebuie făcuta cu avizul medicului. piscine. la umbra. urmate de o scurta baie in mare de 5’. Expunerile la soare se vor intercala cu perioade de odihna egale. helioterapia este asociata cu aeroterapia (baia de aer) si talasoterapia (baia in mare) sau baie in lacuri. odihna sub cort 10’ după care totul se repetă. ştranduri.m. Pomezile grase pentru piele nu sunt indicate. Hidrotermoterapia rece mobilizează organismul uman in sensul declanşării mecanismelor de termogeneză. cu cât e mai aproape de prânz. plaja) – expunerea totala sau parţiala a corpului la actiunea razelor solare directe si a aerului. care răcoreşte in 1 Termoliza= pierderea de căldura. In cazul in care nu exista contraindicaţii se vor intercala si scurte imersii in apa. De regula. Sub acest aspect se adaugă si efectele termoterapiei contrastante (cald-rece). Durata expunerii descreşte proporţional cu creşterea orei la care se merge la plaja. 2 Termogeneza = producere de căldura. schimbarea costumului cu unul uscat.. urmata de expunerea la soare: 10’ faţă si 10’ spate. Plaja se poate face oriunde este soare. Menţiune: efectul ultravioletelor asupra pielii (eritemul) apare după o perioada de latenta de 4-6 ore de la terminarea plajei.termogeneză2). Baia de soare (helioterapie. In zilele următoare expunerea la soare creste cu 10’. Datorita brizei marii. Orientativ: se poate începe cu baia de aer de 10 – 15’ (odihna sub cort).Helioterapia – terapia prin intermediul expunerii la soare (helios = soare).1/2 h prin expuneri intercalate de odihna la umbra si bai in mare este suficient. cu atât durata va fi mai scurta. râuri. după acest interval de timp razele ultraviolete cresc in intensitate si concomitent cu infraroşiile (calorice) apar si condiţii favorizante pentru accidente. infraroşii (calorice) si luminoase in contextul caracteristicilor unui anumit climat. Hidrotermoterapia calda mobilizează organismul uman in sensul declanşării mecanismelor de termoliza (vezi si termoreglarea). 49 .

2000 de m). efectuarea unui consult medical general pentru depistarea contraindicaţiilor posibile. Predeal. afecţiuni cardiovasculare grave (preinfarct). întreg litoralul Marii Negre). Bioclima sedativa (de cruţare) se caracterizează printr-o solicitare de mica intensitate a sistemului nervos central si vegetativ si a glandelor cu secreţie interna: Felix. Azuga. Astfel. Pentru ca organismul sa răspundă adecvat solicitării complexului de factori. Lacul Sărat. cu unele precauţii (vezi ultravioletele). ateroscleroza sistemica in faza avansata. in cazul nerespectării parametrilor indicaţi de medic. cat si a consumului exagerat de lichide pe plaja. epilepsie etc. in condiţii de sănătate aparenta. In stepa: bai de aer. Indicaţii: profilaxie la copii si adulţi (staţiunile de litoral maritim). hiperfoliculinie etc. pot apărea incidente si accidente ca : arsuri de diverse grade. de soare. Buşteni – pentru rahitism si tulburări de creştere la copii. traheobronşite. Bioclima excitant – solicitanta se afla la: a) climatul alpin de mare altitudine (1000-2000 m) – pentru astm bronşic. cancer (indiferent de tratament prealabil efectuat si de starea generala bun actuala).. Cheia. mic dejun uşor dimineaţa. Borsec (900 m). Olanesti. Contraindicaţii. respectarea orelor de somn si evitarea consumului de băuturi alcoolice. la adulţi: astmă alergic. TBC pulmonar. Caciulata. submontane).cu climat sedativ (regiune de deal. Buzias. refacere după pneumonii. Sinaia. Sovata. Precizare: băile de soare sunt indicate in general copiilor încă din primele luni de viata. . supradozarea nu este sesizata. in faza activa. Este recomandat in afecţiuni ale aparatului locomotor. Bazna. apa – doar vara. Litoralul are o bioclimă solicitanta a sistemului nervos central si vegetativ si a activităţii glandelor si activează intens procesele imuno-biologice si de depunere a calciului in oase. hipofuncţii endocrine etc.cu climat neutru dar cu efect sedativ.). staţiuni la mare altitudine . . hipofuncţii endocrine. sunt necesare unele precauţii. Tratament curativ la copii: afecţiuni otorinolaringologice si traheobronşice. unele afecţiuni dermatologice etc. sistemului 50 . Calimanesti. afecţiuni ginecologice cronice. Staţiunile subalpine: Vatra Dornei (808 m altitudine). Covasna. Balneoterapie – staţiunile balneare Staţiunile balneare se clasifica in principal după climatul lor: . Herculane. crize de tetanie etc. evitarea alimentaţiei. nămol. Sangeorz – Bai. Slanic-Prahova. rahitism. pe care in însumează helioterapia. contraindicate in tulburari cardiace. Tuşnad. b) litoral si stepa Bărăganului (Amara. nevroza astenica. boala ulceroasa. anemii (favorizează hematopoieza). Slanic Moldova.permanenta pielea. insuficienta cardiorespiratorie. insolaţii. hipertensiune arterial in stadii înaintate. hiperfuncţii glandulare (hipertiroidii. Govora.cu climat excitant (litoral. afecţiuni reumatismale inflamatorii.

nevroze grave. osteoporoza. Bălţăteşti. Este contraindicat in tuberculoza pulmonara activa. in cele cu ape minerale sărate: Govora. Cura balneara poate fi: .curativa (afecţiuni uşoare). . 51 . sterilitate. Cure naturale se pot face pe tot litoralul.nervos periferic. orice afecţiune in faza acuta.sau ca tratament in pentru afecţiuni declarate. Sovata.in primul rând preventiva si de refacere. hipertiroidie. inclusiv Techirghiol. Slănic Moldova. ulcer acut. rahitism. tuberculoza nepulmonara. reumatism. După cură. organismul trece printr-o perioada de criza balneara – care reprezinta răspunsul organismului prin modificări vegetative progresive. afecţiuni cardiovasculare grave. O cura balneara trebuie sa dureze 12 – 18 zile. . Lacul Sărat. si in statiuni cu ape sărate: Bazna. chiar mai mult in unele cazuri.

când e apropiat produce efecte de suprafaţa iar când e depărtat produce efecte de profunzime. Se lucrează cu patru electrozi aşezaţi in cruce. B. ELECTROTERAPIE Electroterapia este terapia care foloseşte ca agent fizic terapeutic curentul electric.000 – 30. Se poate face de-a lungul traseului unui nerv. Trőbert – curenţi de 50 Hz invariabili Se folosesc electrozi mici si polul negativ se pune direct pe punctul dureros. C. Electrozii trebuie sa fie paraleli iar ţesutul uman sa fie la mijloc. intervine riscul unei arsuri. se produce ionoforeza (ion pozitiv la polul pozitiv.VIII. Procedura presupune un ciclu cu durata de 15 minute in trei faze a cite 5 minute fiecare: a) curent difazat. Când se pune substanţa hidrofila. NaHO. Terapia cu curent continuu 1. Curenţii diadinamici produc o creştere circulatorie locala si se mizează pe o creştere de metabolism local. Polul activ este cel negativ (-). Diapuls – emite in pulsaţii Se folosesc doi electrozi mari protejaţi de sticla sau de plastic si poate fi apropiat sau depărtat de stratul protector. b) curent monofazat. Curenţi galvanici – sunt curenţi continui unde polul pozitiv este anesteziant (activ). ion negativ la polul negativ). A. Terapia cu curent de medie frecventa electrostimulator – curenţi interferenţiali cu frecventa de 10. Curenţi de înalta frecventa cu unde scurte 2. 3. Curenţi diadinamici Prin intermediul unui strat hidrofil se aplica doi electrozi (unul pozitiv si unul negativ) prin care trece un curent de joasa frecventa ce variaza intre 50 si 100 Hz. intensitatea este de ordinul miliamperilor. Aceasta procedura durează 15 minute si are efect anesteziant. Pacientul trebuie atent supravegheat întrucât se pot produce iritaţii tegumentare si chiar arsuri. c) curent ritmic sincopat. Terapia cu curent electric de joasa frecventa 1. 2. Aparatul poate lucra pe trei puteri diferite cu efecte diferite: 52 . el se va simţi mai intens pentru ca acolo se acumulează NaCl iar la cel pozitiv.000 Hz. Daca stratul hidrofil este prea gros.

Ultrasunetele nu se propaga prin aer ci doar prin mediu dens. cronice. Fototerapia (terapia cu lumina) foloseşte raze ultraviolete la intensităţi mici si timpi mici. câte 5-25 de secunde pe fiecare punct.8-1 W au efect ireversibil. timp de 5-10 minute pentru toata zona. se netezeşte zona. arsuri. Se lucrează cu c. Puterile mici. recente. se reglează puterea si US trec din traductor in ţesutul uman.6 W au efect maxim. Parametrii de lucru se aleg in funcţie de tipologia afecţiunii si a pacientului.unde slabe (reci). in derma.a. produc efecte reversibile. puteri mai mici iar la cele vechi. cu frecventa de 80. cu sonda poziţionata perpendicular. Terapeutul poarta mănuşi de bumbac. de 0.unde medii (calde). se aplica traductorul pe piele.000 – 100. Puterile de 0. US se propaga si prin apa .. Laserul Laser: acronim in limba engleza de la light amplified by the stimulated emission of radiation Laserul terapeutic: LLLT. Puterile de 0. 53 .2-0. cu maxima precauţie in calculul biodozei.unde puternice (fierbinţi).4 W.Low Label Laser Therapy Energia fotonilor emişi de aparat măreşte capacitatea de regenerare a ţesuturilor. la afecţiunile acute. . Bioptronul Foloseşte lumina filtrata. La persoanele vârstnice are efect antiinflamator (in anexite.se folosesc la răni. La sfârşit. Se unge tegumentul cu gel. la persoanele supraponderale si/sau cu tenul închis (brunete) se folosesc puteri mai mari. In lucrul cu laserul se delimitează zona ce trebuie tratata si se lucrează pe puncte. nu pătrunde mai mult de 3 mm. etc. puteri mai mari. Se folosesc ochelari speciali de protecţie. reumatisme) Terapia cu ultrasunete Radiostatul are un corp activ ce are înglobat un cristal piezoelectric si un cablu de înalta tensiune ce rezista la înalta frecventa. fără goluri de aer. Efectul caloric este mai mare in grăsime si in os. .000 Hz.

împotriva arsurilor. APITERAPIE Apiterapia este terapia cu produse apicole. cu ajutorul secreţiilor salivare glandulare. magneziu. Se administrează in timpul meselor. a stărilor de slăbire. Ceara se poate consuma sub forma de fagure cu miere. nu îngraşă. clor. In timp ce zaharul trebuie sa fie supus unui proces de invertire in organism. Mierea conţine: monozaharide direct asimilabile (levuloza si dextroza). energie si dioxid de carbon. inapetenţă. Păstura – este polenul prelucrat natural de către albina. cura cu polen va dura cam o luna. este 54 . si in cantităţi foarte mici. enzime. minerale. in cazul copiilor: fixează calciul. in perioade critice se iau cate 2-3 linguriţe pe zi. cu cat densitatea ei este mai mare. acest proces a fost efectuat deja de către albina. are proprietăţi net superioare polenului. Mierea matura are ardere completa. prin intermediul salivei bucale. sodiu. convalescenţă. calciu. proteine (aproximativ de 5 ori mai multe decât carnea) si toţi aminoacizii (esenţiali si neesenţiali). Polenul – conţine absolut toate vitaminele si complexele vitaminice. fier. in cazul mierii. Mierea se asimilează uşor si repede. mierea este recomandata in diverse afecţiuni. hormoni. Ea umple toate golurile care ar putea apărea in hrana zilnica. potasiu. vitamine. fosfor. cu atât mierea intra mai mult intr-un proces natural de cristalizare care-i conserva calităţile. Din punct de vedere medical. este folosita in fabricarea unor creme cosmetice. in creme depilatorii (ceara si colofoniu-sacâz). trebuie mestecat foarte bine si dizolvat încă in gura.IX. albina consuma cam 10 kg de miere pentru a produce 1 kg de ceara(=vitamina A condensata). nu se fac mai mult de 2-3 cure cu polen pe an. Densitatea mierii este mai mare decât a apei. aluminiu. Ea nu are aşadar nici un element chimic comun cu zaharul. Ceara – este o substanţa grasa. este un foarte bun protector hepatic. Este tonic muscular. in procesul de metabolizare nu necesita nici o prelucrare din partea organismului uman. prin arderea ei rezulta apă. Este foarte benefic intr-o multitudine de afecţiuni: in terapia anemiei. susţine si întreţine starea de sănătate a organismului. inhibine (= antibiotici naturali) etc. La mierea matura procentul de apa trebuie sa fie de maxim 18%. apoi pauza. Mierea –este singurul produs dulce cu calităţi datatoare de viata care nu se găsesc in nici un alt aliment. insa este destul de greu de recoltat. căpăcelele de la fagure (conţin şi fracţiuni de propolis) – pot fi mestecate in afecţiuni respiratorii.

Foarte eficient in giardia. îl secreta doar albinele tinere. seva din muguri. ceai. când începe sa apară o uzura a organismului: pentru întinerire. când începe sa fie administrat: se tine in frigider. combinata cu propolisul are rezultate extraordinare si in hepatita B sau C. antitumoral. pe nemâncate. si sub forma de cataplasme pe răni. de aceea – sub forma de tinctura. la copii: 3-5 pic/zi.sub forma pura. Este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut.cel mai adesea sub forma prelucrata: tinctura de propolis (cu o concentraţie de 30% + alcool natural din cereale de obicei). trăieşte 45 zile. cel mai eficient in candida. daca afecţiunea este mai grava doza poate fi uşor mărita.). Foarte eficienta. bătături. matca trăieşte aproximativ 6 ani si depune zilnic 1500 oua. o bobiţă mica (mărgeluţa).prelucrata: fiole sau drajeuri (amestecat cu glicol). pe lângă celelalte afecţiuni mai uşoare. cu el se hrăneşte doar matca. sportivi. inhibând înmulţirea celulara haotica. la pubertate. sub 12 zile.lăptişorul cu care se hrăneşte este foarte eficient împotriva uzurii si in activitatea hormonala intensa. Compoziţia sa este încă insuficient elucidata. Se recoltează foarte greu si in cantităţi foarte mici. in infecţii ascunse. furuncule. in hepatite si in scleroza multipla. lapte. Sub doua forme: . Se consuma cam ½ linguriţa pe zi.cea mai buna protectoare si reconstructoare a ficatului. conţine foarte multe elemente/uleiuri esenţiale (printre care si substanţe antibiotice naturale ale plantelor. in premenopauza si menopauza: tratament de prevenire a osteoporozei. pentru copii in convalescenta. reuşeşte sa întinerească permanent celulele. iar iarna 2-3 luni. Lăptişorul de matcă – produs glandular al albinei. apoi pauza. Propolisul – este produsul natural cel mai apropiat de panaceu. sublingual. Cel din comerţ: mare atenţie sa scrie pe sticluţa pentru uz intern. adică dublul greutăţii ei . Reglează metabolismele intime celulare. secretat de glanda hipofaringiana din creierul albinei. La adulţi: 20 picături/zi dizolvat in apa. preadolescenţi: 10-15 picături/zi etc. căci este caustic. O albina. sub forma de masca. singurul remediu cu adevărat in paradontoză (trebuie supt sub forma pura. pentru întărirea imunităţii. ermetic – se consuma câte o bobiţă pe zi. in stare bruta.pura: de la recoltare pana la începerea administrării se tine in congelator. exina etc. cura cu lăptişor: 2-5 grame. atenţie mare sa nu adoarmă cu el in gura. ca atare. Combinat cu apa distilata: in cosmetica. este restructurant si regenerator celular (vindeca răni interne si externe). se pot face bobiţe de mărimea unui sâmbure de vişină si păstrat in miere de salcâm de obicei. Conţine o serie întreaga de elemente foarte rare. Intensifica activitatea hormonala. vara. . Poate fi folosit: . trebuie dizolvat). 55 . Lăptişorul reglează foarte bine activitatea hormonala: pentru fete. .

Oţetul se face din suc natural de mere combinat cu miere: fermentat. brom. culturişti (pentru creşterea masei musculare). iod etc. începe faza a doua de fermentaţie. este radioprotector. Se administrează cate doua linguriţe oţet + 1-2 linguriţe de mire. chiar daca este alergic. potasiu. Dizolva calciul si uraţii din articulaţii. Când procesul e gata: deasupra se formează ca o membrana de 2-3 cm. cu infecţii renale. poliartrita reumatoida. metabolismul grăsimilor. se face mai întâi testul daca pacientul este alergic: o înţepătura la glezna. la cele cu ulcer activ: nu se administrează. pentru osteopenie: Miacalcic (= calcitonina sintetica de somon). stors prin tifon. cântărite. fluor. 1 kg mere/2 l apa – 150 g miere /1 l apa. in general. cu o zi înainte ca larva sa fie căpăcită. după doua săptămâni: strecurat. după doua săptămâni se poate folosi. la fiecare litru de suc se pun 50 g de miere. cu guta. este un excelent energizant pentru omul sănătos. in osteoporoza declarata: Fosamax – risc de ulceraţii esofagiene. trecându-se chiar prin tifon.pauza. Este un reglator metabolic. este un produs destinat bărbaţilor. Cura cu oţetul de mere şi miere – cura după dr. Se poate administra sub trei forme: . intr-o cana cu apa (1-3 ori pe zi). in spondilita. timp de doi ani isi păstrează calităţile. se lasă sa fermenteze 40-60 de zile. naturale. conţine magneziu. se folosesc albine tinere.Mierea + propolis + cura cu oţet de mere si miere: tratament preventiv pentru osteoporoza (cura . cantitatea de miere folosita: 150 g . in boli antiimune. conţine lăptişor şi un precursor hormonal masculin. se trage cu furtun in alt vas. pentru persoanele cu probleme de dinamica sexuala/activitate hormonala masculina. In cazuri speciale poate fi folosit si de către femei. scade colesterolul si acidul uric. rase cu totul pe răzătoarea mare sau zdrobite.înţepături naturale. se pune sucul intr-un butoiaş legat cu tifon la gura de data aceasta. are o tărie de 4-7 grade. sucul – evaluat la loc. reglează echilibrul acido-bazic. se da membrana la o parte. Veninul de albine – se foloseşte in toate cazurile in care imunitatea organismului trebuie crescuta: in reumatisme. Fabricarea oţetului de mere si miere: mere spălate. Jarvis. calciu.pauza). in funcţie de temperatura. amestecate binebine. indirect: pentru slăbit. cura . la cele cu probleme digestive: la ¼ h după masa. foarte bun pentru cei cu tendinţe de depuneri calcice. gelatinoasa si lichidul este limpede. uşor alcoolic.maxim 300 g /litru. Alfa D3. pentru rinichi este foarte bun. persoanele sănătoase: poate fi administrat oricând. pentru sportivi. in scleroza multipla. se pun intr-un butoiaş descoperit si se lasă sa fermenteze la o temperatura de minim 24 de grade. medicaţia clasica pentru osteoporoza: Ca + D3. dar. Apilarminul – este triturat de larve de trântori. Este mult mai eficienta tratarea osteoporozei prin produse apicole. nu va fi 56 . când cidrul rezultat după prima faza.

se va urma schema 1 înţepătura mai multe zile. fata. abdomen sau alte zone sensibile.- foarte afectat. 5x5. după ce trece reacţia: in funcţie de afecţiune. in zone musculare sau articulaţii. daca nu este alergic: va avea un uşor edem 1. înţepăturile se vor face in zona afectata de obicei. nu pe gat. apoi scădem progresiv. se repeta. 4x4. pauza. unguente speciale care conţin venin de albine (ex. Apirevin etc. sub forma injectabila. 6x6 stagnare in platou mai multe zile. numărul maxim de înţepături admise intr-o singura şedinţa: 12. paravertebral. in scleroza: pe membre.) 57 . apoi 2x2. antebraţ. 3x3.zile.

consum sporit de miere. durerile sunt vagi si localizate in zona sacro-iliaca. la copii mai mari de 6 ani – 10-15 picături. Se recomanda si apiterapie pentru intarirea factorilor imunitari: cura cu tinctura de propolis: la adulţi . gimnastica. Când ataca muşchii. Este o boala infecţioasa declanşata de infecţia cu streptococ betahemolitic (in sânge) ca urmare a unor abcese. cura cu oţet de mere si miere. Tratamentul consta in reflexoterapie si cura cu tinctura de propolis. nu se aplica masaje. reflexoterapie. articulaţii.. tratament intensiv: apiterapie. apoi la cot. masaj terapeutic. reflexoterapie. gimnastica. Este mai frecventa la bărbaţi si evoluează spre anchilozarea lenta a CV.X. Analize: ASLO si VSH. In faza sa cea mai grava. Poliartrita reumatoida este mai frecventa la femei si debutează încet. la copii mici – 3-5 picături. infecţii urinare etc. Analiza prin care se diagnostichează se numeşte SA. Când apar. umăr. sub forma unor pusee periodice (o data la 6 luni). In faze avansate se formează noduri in articulaţii. Spondilita anchilozanta este dificil de diagnosticat din timp întrucât nu se manifesta dureros.20 picături de 3 ori pe zi. Tratamentul in faza incipienta consta in cura cu oţet de mere si miere si tinctura de propolis. La un nivel mai ridicat al evoluţiei bolii se aplica masaj terapeutic. gimnastica 58 . cu scopul întăririi sistemului imunitar al organismului. Inflamaţia cuprinde treptat întreaga coloana vertebrala si fie o deformează sub forma unei cocoaşe. La radiografie are aspectul unui trunchi de bambus sau a unei linii de tramvai cu trei sine. poate genera miozita (inflamaţia muşchilor). fie ca blochează gâtul (brad). ca urmare a sudurilor dintre apofizele spinoase si cele laterale. apărute cel mai adesea in copilărie. In reumatismul infecţios acut tratamentul cu antibiotice este obligatoriu. daca aşteptam confirmarea diagnosticului va fi prea târziu boala avansând mult prea mult. fara simptome deosebite. Reumatismul se poate instala la nivelul oricarui organ. sejur in staţiuni balneare cu lacuri sărate. Diagnosticul se pune in urma analizei reumatoide. RECUPERARE MEDICALA Reumatismul poate lua doua forme: articular acut si abarticular (la muşchi). Se manifesta prin dureri ale articulaţiei degetului mijlociu după care se întinde la toata mina. boala anchilozează coastele si sternul ceea ce duce la insuficienta respiratorie si cardiaca. Tratamentele moderne sunt eficiente astfel incât streptococul este înlăturat definitiv. cervicala si a centurii scapulo-humerale. Lacul Sarat). sejur in staţiuni balneare. soare si nămol (Amara. Reumatismul articular acut se tratează cu reflexoterapie. In cazul spondilitei si poliartritei: la cea mai mica bănuiala tratamentul trebuie început.

59 . apoi la parestezie sau chiar la pareza. deşi calmează durerile. lombalgia duce la hernia de disc. Discopatiile reprezintă afecţiuni ale discului intervertebral avănd drept cauze cifozele. Discopatia lombara poate fi fie sub forma lombalgiei (dureri ale CV in zona lombara) fie sub forma lombosciaticii (dureri al CV in zona lombara si ale piciorului). daca se ia decizia intervenţiei chirurgicale. Netratata. coloana rectilinie. Tratamentul consta in masaj cu gheata aplicat paravertebral si fesier in zona dureroasa. el consta in masaj terapeutic executat cel puţin o data pe săptămâna sau măcar doua serii de 10-15 şedinţe de doua ori pe an. Pe măsura ce pacientul îşi revine se renunţa la masajul cu gheata si se trece la gimnastica uşoara executata din poziţia întins pe spate. se începe un tratament preoperator ce urmăreşte delordozarea coloanei lombare prin relaxarea muşchilor si dilatarea spatiilor intervertebrale. lordozele. Intervenţia chirurgicala consta in curăţarea sau chiar îndepărtarea discului afectat. L3L4). gimnastica de întreţinere. Lombalgia (discopatia acuta) se tratează cu masaj cu gheaţă (local) si cu laser. In timpul acestui tratament. După o astfel de operaţie este absolut necesar un tratament de recuperare având ca scop evitarea sclerozării ţesutului. laser (cu efect decongestiv si antiinflamator). Terminaţia -oza = degenerare iar –ita = inflamare. masaj sedativ al cutiei toracice. Ele mai pot evolua si in direcţia iritării rădăcinii nervoase ce determina hipoxia nervului si in final spondiloza. in funcţie de stadiul bolii – tratamentul adecvat: exerciţii respiratorii. reflexoterapie.medicala articulara. Masajul terapeutic se aplica numai după ieşirea din criza iar gimnastica doar la final. Daca sta pe o parte se recomanda cu picior întins si unul flexat spre piept. timp de 5-10 minute de 3 ori pe zi. Tratament: in prima faza doar repaus la pat. sedentarism. Periartrita este inflamaţia ţesuturilor (bureletul si capsula) care înconjoară o articulaţie. Tratamentul alopat frecvent uzitat in astfel de cazuri si anume infiltraţiile cu hidrocortizon. Discopatiile netratate duc la depunerea de substanţa calcica intre apofizele laterale sub forma de osteofite (ciocuri). este provocata de forţarea articulaţiei sau tendoanelor. in serii de 5-15 zile. determinând contracţii musculare. apoi. duc in timp la sclerozarea ţesuturilor si la ruperea tendoanelor. pacientul va avea perna sub genunchi daca este aşezat cu fata in sus si sub glezne si pântece daca este aşezat cu fata in jos. de-a lungul a 56 luni. Tratament: masaj terapeutic de regenerare. Se manifesta prin dureri violente pe traseul nervului sciatic (in zona L5-S1. In astfel de cazuri nu este afectat doar discul ci si ligamentele. Sunt contraindicate băile fierbinţi. Cel mai adesea un astfel de tratament se continua pentru tot restul vieţii.

pot apărea si la articulaţiile pumnului. la băieţi: 26-28 ani. Periartrita scapulo-humerala (PSH) este cea mai frecventa dintre formele de periartrita. Tratamentul consta in cura cu oţet de mere si miere. pot fi corectate. Ele apar datorita lipsei de mişcare.). Tratamentul este gradat in funcţie de faza de evoluţie a bolii: in prima faza . evoluează spre faza a doua: cuprinde articulaţia iar durerea devine acuta si apare in special noaptea. alimentaţie. laser.(Artrita este inflamaţia articulaţiei.masaj terapeutic si gimnastica uşoara activa. dorsal. masaj de relaxare in cazul contracturilor si blocajelor. gimnastica. Scolioze si cifoze Vârsta optima de începere a tratamentului: de mici. sejur in staţiune balneara. Ea poate evolua spre gibozitate (cocoaşa) datorita infecţiei cu morbul lui Pott. Artrozele sunt afecţiuni articulare degenerative (de uzura) caracterizate prin alterarea distructiva a cartilagiilor sau fibrocartilagiilor articulare. tinctura de propolis. bai sau cataplasme cu tărâţe si foi de varza. In prima faza. inflamaţiilor articulaţiei. la fete: pana la 24 – 25 ani. depistate la timp. flebita este inflamaţia unei vene iar tromboflebita este inflamaţia venei însoţita de apariţia unui cheag de sânge). gimnastica in apa. masaj selectiv tot pentru echilibrare (excitant si relaxant). Tuberculoza osoasa duce la înmuierea osului prin apariţia unor fistule osoase si este adeseori urmarea tuberculozei pulmonare (bacilul lui Koch) care devine rezistenta si ataca sistemul osos. lăptişor da matca. gimnastica medicala (fără greutate pe genunchi/sold etc. Gonartroza este artroza genunchiului iar coxartroza este cea a soldului. umărului si gleznei ca urmare a unor fracturi sau chiar la articulaţia temporo-mandibulara. arterita este inflamaţia unui vas de sânge. umărul este dureros. După echilibrarea musculaturii se urmăreşte tonifierea musculaturii paravertebrale si abdominale. in faza a patra – kinetoterapie pentru ruperea aderentelor. regim alimentar si controlul greutăţii. Pot exista si forme parţiale de artroza la coloana vertebrala: cervical inferior. reflexoterapie. gimnastica uşoara. masajul pentru tonifierea musculaturii si creşterea metabolismului local. Netratata. traumatismelor (fracturi). Laser la nivelul articulaţiei. Mai rar. in faza a treia – masaj. La articulaţiile mici se recomanda gimnastica in apa calda iar la articulaţiile mari se poate face încălzirea acestora si cu foenul. reflexoterapie si fără gimnastica. in faza a doua – masaj cu gheata. Tratamentul consta in kinetoterapie de echilibrare. In faza a treia sunt cuprinse tendoanele si muşchii iar in ultima faza are loc blocarea umărului ca urmare a depunerilor de calciu. 60 .

plica genunchiului. ca sa fim siguri. trebuie verificat si şoldul. sa nu fie o subluxaţie congenitala de sold. Examenul pentru trenul inferior . eventual cura cu nămol. Examenul: . dintr-o parte. masajul este adjuvant. Tratament: aparat gipsat. bolta plantara. pentru a vedea eventualele diferenţe de lungime. daca sunt crepitaţii/cracmente: avem gonartroza in diverse stadii. La kinetoterapie: nu exista programe standard. daca sunt mai sus sau mai jos si musculatura paravertebrala. va fi un masaj selectiv pentru reechilibrarea musculaturii. Tratamentul de recuperare: apiterapie de regenerare. când se ia in greutate sau la prima sarcina.pacientul pe canapea cu fata in sus: echilibram si relaxam soldurile. se face flexia coapsei pa bazin. daca apare scolioza. Luxaţia poate fi completa când cele doua suprafeţe articulare nu mai au nici un fel de contact ori incompleta (subluxaţie) când mai exista un oarecare contact intre suprafeţele articulare. deşi datează de la naştere. subluxaţia poate fi corectata prin tehnici speciale de reechilibrare si gimnastica medicala. urmăreşte linia umerilor.Tratamentul de baza cuprinde: kinetoterapie (inclusiv subacvatica. urmăreşte apoi vârful omoplaţilor. măsuram membrele inferioare din creasta iliaca anterioara pana la maleola interna. de la 1. helioterapie.5-2 m de pacient. terapeutul. dupa scoaterea aparatului gipsat: si LT. daca sunt diferenţe de nivel. . înot). Problema. pentru menisc: forţăm prin 61 . acesta urmăreşte simetria claviculelor. Luxaţia este deplasarea anormala a doua suprafeţe articulare care isi pierd raporturile lor normale si sunt menţinute permanent in aceasta situaţie. . tangenta ceafa – umeri – fese. in anumite situaţii poate fi adjuvanta si reflexoterapia.pacientul in picioare: se urmăreşte linia genunchilor. apropiem călcâiele (tălpile). gimnastica articulara pe membrul sanatos. poate sa se manifeste in adolescenta. trebuie conceput un program pentru fiecare persoana in parte. Daca diferenţa este de 3 cm.la genunchi: se verifica rotula (lateral si longitudinal). . Subluxaţia congenitala de şold La fete.pacientul cu spatele la noi. se urmăreşte unghiul maxim de cifoza/lordoza.pacientul cu fata spre terapeut. . O data cu ieşirea osului din articulaţie are loc si ruperea bureletului si capsulei articulare (trauma mecanica). apoi masaj si gimnastica pana la recuperare. daca diferenţa este mai mica de 3 cm: poate fi corectata. reflexoterapie. Când centrul de greutate este pe tricepsul sural (pe gamba avem ca o gâlmă ) – pacientul fie poarta tocuri fie are platfus. in general se merge pe gimnastica asimetrica. chiar a mameloanelor si simetria soldurilor. facem presiune sub rotula cu degetul (depistam daca este lichid). cura balneara. in spatele acestuia.pacientul din profil: terapeutul urmăreşte.

dimineata si seara inainte de culcare (doarme cu ea). creme pe baza de spânz. stimulând astfel circulaţia si revigorarea somatica a membrului gipsat prin influx nervos. daca simţim „cârâieli/cracmente/crepitaţii” avem o afecţiune a meniscului. apoi gimnastica si cu membrul care este in ghips – contractii izometrice. Consolidarea efectiva a osului fracturat are loc intr-un interval de 6-12 luni. Tratamentul de recuperare consta in repaus total/imobilizarea articulatiei.10 sec. In cazul fracturilor tratamentul de recuperare incepe inca in timpul aparatului gipsat.constau in fisurarea sau ruperea osului. medie sau grava. gimnastica izometrica (serii de contracţii – 4. compozitia se refoloseste mai multe zile. masaj cu gheata de 2-3 ori pe zi. se va face masaj si gimnastica a membrului sanatos. Se poate face si reflexoterapie. brusca. Fracturile .). daca degetele sunt libere: miscari de flexie. daca nu: se strecoara si se aplica cataplasme cu tărâţele respective.5 sec. laser. Entorsa . Diclofenac. este foarte bogata in vitamina B (intreg complexul de vitamine B). Fastum Gel. ce antrenează întinderea.când apare joc lateral avem deficienţe ligamentare. Se mai recomanda cataplasme/bai călduţe cu tărâţe si cataplasme cu frunze de varza si tinerea picioarelor ridicate pe perna.este o leziune traumatica articulara (capsulo-ligamentara). cu membrul bolnav se fac miscari in vasul cu apa si târăţe. Pacientul urmeaza o dieta cu alimente bogate in calciu. se poate face si reflexoterapie. tot ce ne permite. Voltaren. si de relaxare –8. masaj (mai întâi sedativ apoi excitant). slabite ca urmare a laxitatii posttraumaticearticulaţiei). Entorsa poate fi uşoară. masaj terapeutic. fricţiuni si laser se urmăreşte îndepărtarea depunerilor de calciu vicios de pe traiectul de fisura. astfel ca după îndepărtarea aparatului gipsat este absolut necesar un tratament intensiv de recuperare ce consta in LT pe locul fracturat. arnica. Prin geluiri. Dupa aparenta recuperare (dupa faza acuta) se va face masaj terapeutic de restabilire si kinetoterapie (gimnastica de întărire a ligamentelor. vasul se pune la fiert si se lasa apoi la racit pana la temperatura corpului. . menta etc.). Cele mai frecvente sunt entorsa gleznei sau a genunchiului. la scoaterea aparatului gipsat constatam ca membrul este tumefiat datorita stazei limfatice si venoase – masaj intens de decongestionare si drenaj limfatic. In formele sale cele mai grave pot avea loc si rupturi de fibre musculare sau chiar de muşchi întregi si de tendoane sau ligamente. 62 . ruptura sau smulgerea tendoanelor sau ligamentelor fara deplasarea suprafeţelor articulare. Prepararea amestecului de tărâţe: se pune un pumn de târăţe intr-un vas cu apa.rotirea gambei (in flexie la 90 de grade) faţă de coapsa. laser terapeutic. masaj uşor cu crema antiinflamatorie (Heat Lotion crema roşie Aloe Vera. extensie. Tratament: in funcţie de gravitate: kinetoterapie. produsa de o mişcare forţata.

fitoterapie (frunze de salvie. spanac. in special după depăşirea vârstei de 40 de ani. ştevie. Atipic. carne tânără. in plus. ochii si da diaree severa. regim de viata si mişcare. grăsimi. reflexoterapie (minim 1520 de şedinţe de doua ori pe an iar in rest cel puţin o şedinţa pe luna. urinari in cantitati mari. astfel încât zaharoza nu mai poate fi metabolizata. cura cu oţetul de mere 63 . Se manifesta prin crize de artrita acuta. cura cu oţet de mere si miere (– cu precauţie. Semnele sale clinice sunt sete. pe cele din membrana rinichilor (scapă in sânge substanţe ce trebuiau prelucrate) si din membrele superioare si inferioare (ceea ce duce la neuropatia diabetica ce generează arterita diabetica ce se manifesta îndeosebi prin crampe in moleta). Valorile normale ale zaharului in sânge sunt de 70-140. Guta .este o boala metabolica ce poate apărea si dintr-o predispoziţie ereditara dar si din excese alimentare . pentru întreţinere). rinichii. Diabetul poate fi insulinodependent (apariţie juvenila) sau in timpul vieţii (se tratează cu sulfamida si regim alimentar). Pentru stagnarea creşterii nivelului de acid uric se administreaza Milurit si Alopurinol. Tratamentul natural presupune mai întâi un regim alimentar fără alcool. de cruţare (nu pe litoral. poate fi atacata si articulaţia genunchiului. fasole. fasole uscata). dau si dependenta.este o boala metabolica ce afectează pancreasul.conţin insulina vegetala. Tratamentul consta din regim alimentar. Zaharoza circulanta in sânge distruge ţesuturile si vasele de sânge in special pe cele din retina (ceea ce duce la retinopatie diabetica). Creşterea concentraţiei acestuia in sânge se numeşte hiperuricemie. uscăciune in gura. vânat. Cel mai frecvent se întâlneşte la bărbaţi. carne grasa. Peste 200 apare glucozoria (zahar in urina). numai la cei cu glicemie sub 130). porc. de afin .multe purine (proteine) provenite preponderent din carnea animalelor tinere. Durerea este pulsatorie. se înroşeşte (RUBOR). Tratamentul alopat pentru guta este Colchicina care este insa toxic: ataca ficatul. Aceste medicamente nu rezolva insa problema ci doar îndepărtează crizele. cura balneara in climat sedativ. localizata deseori la articulaţia halucelui. se încălzeşte (CALOR) si devine dureroasa (DOLOR). cura cu polen. ideal una pe săptămâna. nici la cote înalte). acesta fie nu mai produce insulina deloc fie o produce dar in cantitate insuficienta. efort fizic mediu (gimnastica medicala moderat sau simple plimbări in parc). Aceste purine. Articulaţia se umfla (TUMOR). prin metabolizare. bulimie. La depunerea de trofi peste un anumit nivel se declanşează criza gutoasa. îndeosebi noaptea. lăptişor de matca (scade glicemia si previne degradarea ţesuturilor). Până in 180-200 se controlează cu sulfamida si regim alimentar.Boli metabolice Diabetul . generează cantităţi mari de acid uric pe care rinichiul nu reuşeşte sa le elimine si care se depune subcutanat pe articulaţie sub forma de cristale (trofi).

reflexoterapie (insistenta si pe bila. feţei şi frunţii. apiterapie. Migrena rebelă ./cura – pauza. in ceai călduţ (nici rece. Căciulata). cura cu oţet de mere si miere. cruditati. Masa: un singur fel. fructe. reflexoterapie – foarte benefica. Obezitatea Reprezinta cresterea greutatii cu mai mult de 5 kg fata de greutatea normala (la barbati greutatea normala este exprimata astfel: inaltimea in cm – 100. Regim alimentar in primul rând: mese regulate si cantitativ mici.gimnastica de intretinere. Terapia: . 64 . multe legume si fructe. masaj cervical. gimnastica uşoara. dimpotrivă. afecţiuni ovariene.cauzata adesea de trio-ul: tulburări biliare. Osteoporoza Poate apărea la orice vârsta. echilibru cu factorii de stres.regim alimentar adecvat in raport cu efortul depus. . cauzele sunt multiple. gimnastica obligatorie. nu numai pe intestine si colon). izvoare. Tratamentul fizioterapic: cure cu lăptişor de matca (2-5 g. Cauzele obezitatii: alimentatia. apoi iar cura). tinctura de propolis diluat in lapte (daca îl suporta). mese mici si dese 3-5/zi. Dieta: fara alimete rafinate. când tranzitul intestinal se normalizează – sa avem grija sa-l menţinem. . fara grasimi. puţin si bogat. tinctura de propolis. fie. lichide multe. Afecţiuni gastrice/Ulcer Nu trebuie sa se ajungă la ulcer. Constipaţia Stare patologică caracterizată prin dificultatea sau imposibilitatea de eliminare a materiilor fecale. fără extreme)– îndulcit cu o miere pe care o suporta cel mai bine. regim alimentar bogat in produse care conţin Calciu. Tratament fizioterapic: regim alimentar. după anestezii. iaurt. cauze glandulare.si miere. in funcţie de afecţiune: fie lapte cald cu miere. cura cu polen. cura cu ape minerale (Călimăneşti. tinctura de propolis pentru reglare metabolica. Reflexoterapia: foarte indicata. cura balneara. nici fierbinte. la femei: inaltimea in cm – 105. sedentarismul. Tratamentul: reflexoterapie. la bărbaţi după 40 de ani sau după traumatisme. tărâţe in apa/lapte cu miere. fără lichide in timpul meselor.reflexoterapie (insistenta si pe sistemul endocrin). ce depaseste: reprezinta tendinte de ingrasare – pana la obezitate). dar cel mai frecvent la femei după menopauza. Olăneşti. masajul capului.