P. 1
Www.referat.ro-formarea Constiintei Istorice

Www.referat.ro-formarea Constiintei Istorice

|Views: 1,416|Likes:
Published by Alexandra Rusu

More info:

Published by: Alexandra Rusu on Oct 22, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/17/2012

pdf

text

original

www.referat.

ro

Studiu de caz

Componenta grupei:

-

Cociu Andreea-Cristina – raportor Pascu Alexandra - profesor Moraru-Olteanu Ionela Vîrlan Iuliana Morosan Andrei Daniel – informatician Dascălu Adrian Ianusi Florin Alexandru Data primirii proiectului: 18.10.2010 Data predării proiectului: 18.11.2010

Premisa Datoriă condiţiilor istorice, macate de evoluţia socială, politică şi culturală, în provinciile româneşti, destinul culturii capătă o direcţie nouă începând din secolul al XVII-lea. Atfel, cultura românească nu mai este influenţată hotărâtor de viaţa religioasă sau de activitatea mitropoliţilor, a preoţilor sau a călugărilor. Mai ales, în Moldova şi în Muntenia, cultura se îndepărtează de activitatea mănăstirilor şi a bisericilor.

Influenţa ideilor umaniste îşi pune amprenta tot mai puternic asupra unor minţi luminate, mai întâi ale unor boieri, care vor să recupereze trecutul istoric, spre a nu fi uitat. În felul acesta, apar scrierile lor istoriografice, în care ei încearcă să demonstreze, pentru prima dată, ideea unităţii poporului român şi a latinităţii limbii române. În ţările române s-a manifestat începând cu secolul al XVII-lea, o nouă tendinţă şi anume prezenţa unor idei umaniste influenţate de apariţia unui nou tip de cărturari, oameni cu posibilităţi materiale importante, călători prin ţări străine, cunoscători ai mai multor limbi, deci persoane instruite, iubitoare de cultură. Acesti oameni aveau deseori functii importante în stat. În acest sens, prezenta cronicarilor moldoveni si munteni cu operele lor istoriografice a fost un eveniment deosebit de important în formarea constiintei istorice a poporului român. Cronicarii români ,,deprindeau încă din copilărie, odată cu mânuirea penei de scris, şi folosirea spadei, a arcului şi a buzduganului” după cum aminteşte George Ivaşcu în ,,Istoria Literaturii Române”. De cele mai multe ori ei erau buni militari, ca şi intelectuali, curteni şi artişti, precum cei din Occident. Pe umerii lor apăsau ,,reale şi

grave răspunderi”(George Ivascu). Fiind în centrul evenimentelor, ca militari, oameni politici şi diplomaţi, cronicarii moldoveni şi munteni din secolele al XVII-lea si al XVIIIlea au cunoscut din plin viaţa dramatică şi aspră a locuitorilor de la Carpati şi Dunăre, despre care au relatat în scrierile lor atât de preţioase ca documente istorice. Dar mărturisirile lor sunt însoţite de exprimarea unor sentimente şi gânduri născute în strânsă legătură cu istoria ţării şi cu frământările şi evenimentele ce au avut loc în acele timpuri. Ideile şi tendinţele umaniste din operele cronicarilor români se regăsesc alături de evocarea epică a evenimentelor şi eroilor istoriei, de farmecul limbii şi calităţile stilului narativ arhaic, fapt pentru care creaţiile acestea sunt privite şi astăzi cu bune aprecieri, fiind considerate piatra de temelie a literaturii istoriografice românesti. În literatura istorică medievală românească s-au afirmat personalităţi de mare talent recunoscut unanim, fiecare cu stilul său, întâii noştri prozatori precum: Griogore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Radu Popescu, Constantin Cantacuzino, etc. Aceştia au materializat visurile lor de înaltare spirituală, nutriţie în vremurile atât de zbuciumate ale istoriei neamului, în lucrările lor, numite în general letopiseţe. Buni cunoscători ai culturii clasice şi ai limbilor greacă şi latină, cronicarii moldoveni şi munteni prin activitatea şi scrierile lor, au determinat apariţia unui umanism specific românesc, cum ar fi elogiul adus Ţărilor Române pentru lupta împotriva expansiunii otomane sau argumentarea originii romane a poporului şi a latinităţii limbii române, punând bazele istoriografiei naţionale. Ţarile Române s-au numărat printre primele centre ale tiparului în Europa de est, la Târgovişte, luând fiinţă prima tipografie. Un rol important l-au avut şi domnitorii luminaţi prin construirea unor biserici sau a unor monumente laice şi care au înfiinţat şcoli domneşti şi biblioteci voievodale: Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu, Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir, etc. Letopiseţele scrise în secolele al XVII-lea de cronicari realizează cea dintâi imagine scrisă a istoriei noastre. În concepţia lor, istoria este purtătoare de valori educative, iar operele lor sunt un act de mare patriotism, pentru că am surprins trecutul nostru istoric, nelasându-l uitârii. Începand din secolul al XVII-lea, restul cultural al bisericii începe să scadă. Mai ales în Moldova, clasa socială a boierimii dobândeşte treptat un loc tot mai important în viaţa culturală a neamului. Această ascensiune apare ca rezultat al mai multor prefaceri adânci produse, care au jucat un rol deosebit în cultura noastră veche. Urmând şcoli înalte în Polonia şi Constantinopol, boierii Moldovei, au venit în contact cu ideile umanismului european care s-au caracterizat prin afirmarea identităţii naţionale în lucrările lor istoriogeografice, la Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce. În vizitele lor, în ţări străine , şi domnii însoţiţi de boieri veneau în contact şi cu viaţa spirituală din acele teritorii, fapt ce a trezit în ei dorinţa de a-şi însuşi orizonturile mai largi ale culturii occidentale, la randul ei, îmbogăţită cu un suflu nou datorat Renaşterii. În mediul cosmopolit al Constantinopolului şi în marea şcoală a Patriarhiei, cu profesori şcoliţi la Roma, Veneţia şi Padova,caţiva boieri români şi-au făcut ucenicia: Nicolae Milescu, domnul Constantin Duca, Sotlnicul Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir şi alţii.

iar de cele rele să se ferească”. deveniţi cronicarii secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea au meritul de a face din istorie un isntrument al conştiinţei naţionale. Umanismul este o miscare culturală apărută între secolele al XIV-lea si al XVI-lea care pune în centrul preocupărilor sale omul avandu-se în vedere educaţia trupului şi a minţii sale. umanismul a apărut ca o necesitate firească.ca să fie cele bune de învătătură. Rezultatul acestor strânse legături a fost că tinerimea moldoveană a început să frecventeze şcolile polone sau şcolile întemeiate de iezuiţi. chiar în Moldova. Apariţia ideii unităţii poporului român şi a latinităţii limbii sale. Între cele două partide se iscă lupte înverşunate în care este prinsă toată boierimea. în secolele anterioare. nici simţul realităţii obiective. Animaţi de ideea de a spune adevărul. sprijinit de poloni.Un al doilea curent de cultură occidentală a venit în Moldova din Polonia. în acelaşi timp. care dorea înlăturarea turcilor. ca elevi. Umanismul influenţează concepţia cronicarilor în ce priveşte rolul educativ al istoriei. unde şi-au găsit adăpost familiile unor mari boieri. a studiului limbii latine şi a autorilor clasici. precum şi aceea a originii comune a tuturor românilor trebuie puse de asemenea pe seama influenţei umanismului. Cronicarii au scris ca să afle . Contactul cu şcolile Poloniei şi cu lumea greacă din Constantinopol a înlesnit boierimii noastre să câştige un loc de frunte în cultura principatelor române şi a deschis o nouă eră în istoria literaturii noastre. de spiritul de obiectivitate. în urma înlăturării limbii slavone în actele de cancelarie şi ca urmare a tendinţelor boierimii de a subordona puterea domnească şi de a întemeia statul feudal nobililor. şi.. drept replică la rigorile inchiziţiei sau la regulile dogmatismului religios. totuşi boierii moldoveni. în Polonia. a căror dominaţie era din ce în ce mai apăsătoare.. cunoscut de cronicari direct. nu într-o limbă neînţeleasă de masele poulare. de spiritul critic. Caracteristic Renaşterii. Acest măreţ poem al neamului nostru a fost făurit de-a lungul veacurilor în frământările istoriei şi transmis moştenire generaţiilor următoare de către înaintaşi. de obicei. ale căror fapte să se servească drept norme pentru urmaşi: .. rolul personalităţii în istorie (ei fiind adepţii teoriei că istoria o fac eroii). În condiţiile istorice prezentate mai sus. Considerând că viaţa . conceptul de glorie (cronicarii crezând că războaiele sunt purtate de monarhi în scopul ilustrării numelui lor). l-a jucat umanismul târziu al unor şcoli din Polonia.întâiul poem al unui popor”. cap şi începătură moşilor”. Un rol însemnat în dezvoltarea istoriografiei. datorită următoarelor împrejurări: în moldova secolului al XVII-lea s-au creat două partide. Deşi nu găsim nici sentimentul naţional. istoriografia în limba română s-a născut în acelaşi timp cu ridicarea noii boierimi la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea. mai ales a celei moldovene. aceşti istoriografi au scris istoria naţională. Ei au creat sub impulsul unui sentiment patriotic pe care îl mărturisesc răspicat în predosliviile lor. ci în limba română. Lucian Blaga definea limba drept . în cronicile moldoveneşti scrise de călugari în limba slavonă. Boierii aceştia care se refugiau în ţară străină au cerut şi au primit cetăţenia polonă. unul care ţinea cu turcii şi altul. boierii erau nevoiţi să se refugieze. inclusiv tatăl lui Grigore Ureche. Limba s-a format în strânsă legătură cu formarea şi dezvoltarea conştiinţei sociale şi istorice şi a unităţii poporului român.Unii sau alţii pierzând.

mai degrabă o întruchipare a forţelor. economice. Credinţa anticilor era. Zeii erau. Ca urmare iau un mare avant descoperirile ştiinţifice.că eşti drept vlah. O victimă foarte conoscută a bisericii creştine.. Mişcarea umanistă şi-a ales ca modele culturale valorile antichităţii greco-latine. Trasătura fundamentală a umanismului românesc constă în redescoperirea rădăcinilor trecutului nostru şi în afirmarea originii latine a limbii române şi a poporului român. umanismul recunoştea dreptul funadamental la viaţă. merită pomeniţi în primul rând. Rafael. o atitudine de respect faţă de natură. adică italian şi rîmlean”. Cronica este sinonim cu letopiseţ şi hronic.. care presupunea o mai mare libertate de gândire şi de liber arbitru. etc. Jan van Eyck. Dante. Studiul De Caz Cronica este o lucrare cu caracter istoric. în literatură: Picodella Mirandola. apărută în Evul Mediu. ficare . prin înfiinţarea de şcoli şi alte instituţii ale statului. datorită influenţelor occidentale. deosebindu-se de dogma monoteistă creştină. Copernic. Grigore Ureche. Prin receptarea trăsăturilor generale ale umanismului european. . Omul umanist avea un spirit enciclopedic. Michelangelo. a valorilor culturale ale antichităţii greco-latine. artele şi georgrafia. pentru teoria sa conform căreia în centrul Universului s-ar afla Soarele.. prin contacte comerciale. Boccacio.Poate de aceea ei eu creat cele mai importante opere istoriogeografice. condiţiile istorice. pentru antici. ale căror suflete au vibrat la ideea că neamul nostru are o origine aşa de glorioasă. în Evul Mediu. ca intr-o oglindă şi te priveşte de unde eşti. Aşadar.Căuta-te acum. nu Pământul. uşor de observat. cu profunde cunoştinţe din mai multe domenii ale existenţei. Durer. deci a identităţii nationale şi a conştiinţei istorice.. a fost Galileo Galilei. precum şi prin tipărirea şi traducerea a numeroase cărţi. Miron Costin şi Ion Neculce. de fapt.. sociale. politice şi culturale. elementelor şi fenomenelor naturii. etc. toate sub semnul specificului national. însufleţiţi şi influenţaţi de atmosfera acelor timpuri. patriotismul. .Letopiseţul Ţării Moldovei”. Umanismul românesc s-a dezvoltat mai întai şi mai ales în Moldova feudală. cuprinzând o consemnare conologică a evenimentelor sociale. politice şi culturale din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea au determinat apariţia şirului de mari cronicari moldoveni şi munteni. mijlocite de anumiţi boieri şi domnitori români cu mediul culrural din Europa. Cei trei sunt uniţi prin conştiinţa originii romane a neamului şi latinitatea limbii române.omului este cea mai importantă. marii cronicari au demonstrat originea romană a poporului nostru şi a limbii române. iar în domeniul ştiinţelor: Galileo Galilei. cititorule. . politice şi familiale. Giordano Bruno. numindule. unitatea de neam. Cei mai cunoscuţi umanişti sunt: în domeniul artelor plastice: Botticelii. scria Miron Costin în . Leonardo da Vinci (spirit inteligent enciclopedic). ars pe rug. desteptând în ei mândria de neam. Petraca. În acelasi timp. continuitatea românilor pe teritoriul carpato-dunărean. Nicolo Machiavelli de Cervantes. propunând politeismului (credinta în zei). Din galeria acestora. cultura ia un mare avânt.De neamul moldovenilor”.

cu nume bun şi cu laudă celor buni.pentru că o baladă păstrată în mai multe variante transmite povestirea unei lupte”la vadurile Brăilei” pe la mijlocul veacului al XV-lea între pescari şi orăşeni.cronicarul moldovean Nicolae Costin scrie că Matei Corvin(1443-1490)avea obiceiul după ce „părăsiia de oştit” de „poronciia cîntăreţilor de cînta în canoane faptele a oameni bine numiţi şi îndrăzneţi la războaiele cu turcii.şi la turci.leto”=ani şi ..diacul Gheorghe. Un astfel de cîntăreţ sîrb.unde exista o tradiţie rapsodică.înfăţişează un cântareţ care fusese la începutul secolului al XV-lea în Ţara Românească şi se înapoiase bogat.într-o satiră în proză imitată după Lucian.iară cu ocară celor răi şi cumpliţi..vedem şi pînă astăzi.pisăţ”=a scrie). în care evenimentele sunt prezentate în ordine cronologică.”.pe deoparte.Letopiseţul este o scriere veche cu caracter istoric. Secolul al V-lea Începând din secolul al XV-lea mărturiile despre existenţa unei literaturi populare orale.şi aicea în ţară la noi..scrisă pre limba a lor de moşie”. conform desfăşurării lor (cuvântul provine din limba slavă din .continuă el.în stihuri.la mesăli domnilor.ca şi piesele databile.”Care obicei. Cronicarii sunt autorii de cronici sau de letopiseţe.pe de alta..şi turci şi genovezi. Un scriitor bizantin.şi în Italia.este pomenit de documente la curtea domnitorului moldovean Petru Aron(1451-1457).şi în alte ţări.şi în Ţara Sîrbească.se înmulţesc.cîntînd lăutarii cîntecele domnilor trecuţi. . În predoslovia letopiseţului său de la zidirea lumii pînă la 1601.Mazaris.

Ca în Scrisoare a III-a a lui Eminescu. Cronica de la Bistriţa”. care cuprinde evenimentele cele mai importante din Moldova.natura este aici aliată cu pămîntenii..de un ger năpraznic.Crivăţul.O naraţiune populară în proză despre lupta lui Ştefan cel Mare de la Tereblecea.în unele variante. Cronica lui Ștefan cel Mare Cronica lui Ştefan cel Mare este o lucrare de mici dimensiuni.este La fîntîna Gerului.răspîndită atît în Moldova cît şi în Ţara Românească. din perioada 1457-1499.sat locuit de unguri lângă Tîrgul Siretului.Arcoş) sau. Cea mai caracteristică baladă populară.întemeiată pe evenimentul nimicirii expediţiei turceşti a lui Malcocioglu în 1499.nasul şi buzele îi cad de frig.un supravieţuitor retează capul lui Malcoci (Marcoş.dar stihia Gerului împrăştie cu o suflare flăcările.personificat într-un bătrîn „cu toiag de gheaţă în mînă”.împotriva tătarilor.La sfîrşit.la întoarcerea din Pocuţia.are de bună seamă la bază un cântec bătrânesc.Atunci paşa dă ordin soldaţilor să despice coşul piepturilor cailor şi să se adăpostească în ele de frig (aseastă imagine o vom regasi în Alexandria) . formată din 32 de file de manuscris. Se aseamănă foarte mult cu . ambele .dar nici aşa oastea nu scapă de îngheţ.iese dintr-o fîntînă şi cere socoteală paşei că a cotropit ţara: Ce cauţi în moşia mea Tu şi cu oştirea ta? Soldaţii pun armele şi stranele din biserici pe foc.cunoscut din Cronica lui Ştefan cel Mare.Din legendă rezultă că balada preamărea vitejia unui flăcău care a izbutit să aducă oastea ţării în ajutorul domnitorului tăbărît în apărare pe un deal.când acesta îngenunchie cerând îndurare Gerului. Balada povesteşte că oastea turcească a fost decimată în Moldova.

Secolul al XVI-lea . confruntările cu ungurii. La anul 1470. O astfel de ştire este un eveniment din 1462 (6970): În luna iunie. în ziua de 27. autorul foloseşte prezentarea laconică. luptele de la Vaslui şi Valea Albă. pe care autorul le consideră fapte vitejeşti[4]. formate din 13. motiv pentru care prezintă informaţii despre boierii vremii şi despre viaţa bisericească a lui Ştefan cel Mare. mai ales acţiunile pline de cruzime ale acestuia.Cronica lui Ştefan cel Mare”. prin buric. precum şi luptele dintre moldoveni şi armata Ţării Româneşti. Cronica prezintă preponderent evenimente cu caracter militar sau războinic. Cronica începe cu prezentarea anului 1457. 1459. Ci a fost împuşcat cu o puşcă la glezna stângă. în timp ce . 1460 etc. Atunci a plecat la Chilia. puţine relatări despre alte tipuri de evenimente pot fi regăsite în rândurile lucrării. accentul fiind pus activitatea militară. prezintă puţine detalii despre viaţa domnitorului. Ca stil de redactare a textelor. în ziua de 22. Ştefan este descris astfel: În luna februarie. sub forma unor ştiri scurte.000 de oameni.). vreo 2300. cucerirea cetăţii Chilia.. Pe cei care-i prinse îi trase cruciş în ţeapă. an în care Ştefan cel Mare ocupă scaunul domnesc al Moldovei. Cronica de la Bistriţa era destinată uzului în interiorul ţării. Interesant este şi faptul că în paginile cronicii nu există nici o referire la contribuţia lui Ştefan în domeniul bisericesc. respectiv 6. servea drept izvor de informaţii pentru exteriorul ţării. Ştefan Vodă porni înspre Brăila şi Muntenia şi vărsă mult sânge şi arse târgul cu desăvârşire şi nu lăsă să trăiască pe copil în pântecele maicăi-sale şi spintecă sânul mamei şi spânzură copii de el.000: Dumnezeu îl ajută să-i ucidă pe toţi. veni Ştefan Vodă înaintea Chiliei şi nu putu s-o cucerească. motiv pentru care cronica are o caracteristică laică. Printre evenimentele prezentate se numără: campania împotriva secuilor. Din cronică nu lipseşte portretul lui Ştefan cel Mare. Urmează o prezentare cronologică a războaielor purtate de Ştefan. O altă descriere a cruzimii lui Ştefan este descrisă în contextul luptelor cu armatele turcilor şi a muntenilor. deosebirea dintre cele două fiind motivaţia scrierii acestora. exceptând unii ani neimportanţi pentru autor (1458.[3] O altă caracteristică a acestei cronici este tipul de evenimente descrise.conţin informaţii asemănătoare.

eliberând forţele spirituale laice şi deschizând drumul unei noi culturi.manifestându-se tot în numele autorităţii domneşti.un diacon din Ţara Romîneasca.Literatura originală scrisă în limba română întârzie încă în acest secol.întrucît acum se ivesc primele manifestări scrise în limba naţională.Peninsula Balcanică şi Rusia.boierii şi clerul.prima şcoală literară românească.neîncredinţată scrisului.legăturile comerciale cu oraşe din Polonia.Ţara Romînească şi Transilvania în sec al XVI-lea caractere în parte deosebite de cele din veacul anterior.oglindă fidelă a luptei antifeudale.tipăreşte cele dintâi cărţi în limba română.Se poate însă deduce viaţa socială din literatura scrisă în alte limbi (slavonă.latină) .Macarie creează în Moldova o şcoală.Curentului slavonesc i se datorează aici cea mai importantă operă a literaturii romîne vechi.care vor câştiga tot mai mult teren şi vor deveni precumpănitoare în secolul următor.Luându-şi ca model versiunea medio-bulgară a cronografului bizantin (în versuri) al lui Manasses. În Transilvania. unde alături de concepţii înapoiate.caracteristic oraşelor.ecouri ale luptei maselor împotriva exploatării interne şi a jugului turcesc.îndeosebi datorită dezvoltării vieţii orăşeneşti.care cere folosirea unui instrument viu de comunicare.totuşi el a însemnat cea dintâi breşă în cultura bisericească.Orânduirea feudală imprimă dezvoltării culturii şi literaturii române în Moldova.tipic feudale. Secolul al XVI-lea marchează încă de la început o cotitură în cultura şi literatura noastră.apariţia unor fenomene de cultură nemaiîntâlnite pînă acum. „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”.unde au fost imprimate.autorii se silesc să scrie după anumite norme retorice.greacă.Umanismul.tendinţe de eliberare socială şi naţională.căci deşi se compune din cronici oficiale. a avut un caracter antifeudal limitat.Coresi.pătrund adesea şi idei înaintate de revoltă împotriva asupririi.întemeiate pe formele antice.comparabilă cu Principele lui Machiavelli.beneficiind de anumite privilegii. Acţiunea domnească de întărire a autorităţii bisericii ca reazim ideologic al statului a necesitat introducerea tiparului cu însemnate consecinţe pentru dezvoltarea culturii.păturile orăşeneşti.sunt fapte în stare să determine importante modificări în suprastructură.Ungaria.a fost posibilă pătrunderea atât a umanismului.Lupta acestor pături cu marii feudali pentru păstrarea privilegiilor lor.înregistrăm un curent grecesc care va creşte în secolele următoare.rămâne şi în acest secol principala cale de manifestare a rezistentei împotriva aservirii. Literatura orală.În a doua jumătate a secolului. Literatura istorică în limba slavonă merită pe drept cuvânt numele de literatură.redactate din porunca domnitorilor.răspândite nu numai în Transilvania.amestecul de populaţii de limbi diferite.paralel slavonismul. Începînd din a doua jumătate a secolului al XV-lea. În Ţara Românească.monument al culturii slavone în ţara noastră.ca urmare a schimburilor dintre sat şi oraş.datorită unor condiţii social-economice speciale.încât de o reflectare a vieţii sociale textele româneşti ale secolului al XVI-lea nu se poate vorbi.corespunzătoare dezvoltării economico-sociale. cât şi a reformei ca produse ale luptei ideologice împotriva feudalismului.introdus prin şcolile latine de pe lângă episcopiile catolice de la Oradea şi Alba Iulia. Factorii principali ai literaturii scrise continuă să fie şi în acest secol reprezentanţii claselor dominante.dar şi în Ţara Românească şi Moldova.Iniţiatorul curentului umanist în Transilvania a fost Nicolaus .Italia.aduc o înnoire în viaţa social-culturală.

istoric şi poet român de limbă latină. De aci încolo. fiul lui Muşat.Scurta domnie.în care scop şi adusese în ţară pe eruditul filolog Gaspar Peucer. Existenţa unei istoriografii slavone în Ţara Romînească în secolul al XVI-lea nu se poate deocamdată dovedi documentar.în 1562. Istoriografia.A rămas biografia sa în versuri latine de I.din cronica latină a lui Szamoskozi (care a folosit un raport diplomatic prezentat de Petru Grigorovici) şi din memoriul adresat de Mihai Viteazul însuşi marelui duce de Tocsana.Sebastian Borsos. cu traducere. pare a fi formată din două . dacă nu aflăm altceva. Însemnările acestea devin din ce în ce mai complete şi ajungem la cronicile primitive. Iată începutul acestei cronici.Cronica de la Putna.Pe lângă cronicile latineşti ale lui Ştefan Szamoskozi.el a luat în a doua jumătate a secolului al XVI-lea un avânt important.care a predominat în veacul al XVI-lea în Moldova.zice cronicarul Azarie. Dezvoltarea lor se poate urmări mai bine în Moldova decât în Muntenia. adică genul literar care ne păstrează faptele trecutului. Cronica de la Bistriţa este cea mai veche cronică moldovenească. s-a început prin simple pomelnice prin mănăstiri şi prin însemnări foarte scurte ale evenimentelor din acele mănăstiri.Ieronim Ostermayer.părăsind manifestările exclusive în limba latină. După el domni fiul său Sas Voevod 4 ani. însă scrisă slavoneşte.pe Ioachim Rhaeticus şi Ioan Sommer. trebuie să aibă pomelnice speciale.vor apărea cronici în limba maghiară şi germană. Petru Voevod. publicată tot de I. Aceste pomelnice şi aceste însemnări cu totul locale dobândesc o importanţă generală prin faptul că cititorii.descendent dintr-o familie domnitoare a Ţării Româneşti. Se cunoaşte o parte din ea cuprinsă în zbornicul de la Tulcea.a căror învăţătură o împărtăşea şi el”. După acesta domni fiul său Latco Voevod 8 ani.Olahus. aflăm măcar date cronologice. Partea care urmează este intitulată . Roman Voevod 3 ani. care. sunt mai ales domnitori ai ţărilor.Despot a înfiinţat o şcoală medie latină la Cotnari. Acesta s-a publicat însoţită de traducere română de I. natural. În Moldova 1. astfel că. În Moldova.Ştefan Szekely.Despot-vodă.. După el domni Bogdan Voevod 6 ani. 2. După acesta domni fratele său Ştefan Voevod 7 ani.Apariţia la sfârşitul acestui secol a unei cronici în limba romînă (Cronica lui Mihai Viteazul) este ea însăşi problematică.cum sunt cele ale lui Gaspar Heltai. „luterani urîţi de Dumnezeu.Suntem în domeniul istoriografiei oficial.Eustaţiu Gyulafi.nu chiar o academie.Bogdan.teolog. „În anul 6867(1359) veni Dragoş Vodă în ţara ungurească de la Maramureş la vânat de zimbru şi domnii 2 ani. singura cronică unde se dă acest nume domnitorilor noştri.folosită de scriitorii care l-au zugrăvit ca personaj literar mai târziu. ceea ce dă drept a se crede că din vremea acestuia încep letopiseţele moldoveneşti şi de aci încolo se copiază şi se completează şi una din aceste copii este şi manuscrisul numit Cronica de la Bistriţa. adică de la Alexandru cel Bun.Bogdan.Mihail Siegler.instalat la domnie în 1561 avusese de gând să pună bazele unei culturi umaniste. Iar după el domni fratele sau.în Transilvania.terminată în 1563.Originalul românesc se deduce din cronica latină a silezianului Balthasar Walter.ginerele lui Melanchton. Iar după el domni Iuga Voevod 2 ani”. se dau mai multe amănunte. domni 12 ani.Sommer. Dacă umanismul nu s-a putut impune în Moldova sau Ţara Românescă.de curte.l-a împiedicat să facă mai mult.cum s-a crezut.ţării moldoveneşti”.sub influenţa reformei.

Se pot deosebi două părţi: partea până la Rareş e o compilaţiune după analele putnene. Ea are valoare pentru că una din cele mai vechi însemnări istorice moldoveneşti şi ne arată cum se făceau acestea.zice: .XVIII). Traducerea lui Brzeski s-a numit Cronica moldo-polonă pentru că a tradus povestirea evenimentelor de la 1359 şi până la 1525. Lăpuşneanu este zugrăvit în culorile cele mai favorabile.Macarie a fost egumen la mănăstirea Neamţului şi mai târziu episcop al Romanului. bazându-se pe faptul că un adnotator al lui Ureche dă nişte notiţe care se găsesc în această cronică şi zice că le-a găsit într-un letopiseţ sârbesc (adică slavon) al lui Azarie călugărul. Ea cuprinde istoria Moldovei de la moartea lui Ştefan cel Mare (1504)până la instalarea lui Petru Rareş. valoarea cronicii e mică şi prin faptul că se arată foarte pătimitor pentru Petru Rares.. pe de alta fiindcă ne dă lămuriri în privinţa fiilor lui Petru Rareş.Arhiva Istorică”.Bogdan o atribuie unui călugăr numit Azarie. Lucrări mai lungi nu s-au putut scrie:aceasta este. El a fost influienţat de Macarie. Lucrarea aceasta a fost publicată de Wojcki(1844) şi tradusă de Haşdeu în . iar de aci şi până la 1566 a adus de la sine.Viteazul şi prea înţeleptul ostaş. cel puţin. pomelnice şi scurte însemnări cronologice. un sol trimis de regele Sigismund al Poloniei la Poartă. reflexiuni şi de multe ori le-a pus în cronica sa în locuri în care nu erau nicidecum potrivite. dar nu s-au păstrat. Şi-a început cronica pe când era egumen.II al Istor. care scrie cu multă pompă retorică. 3.lit sec. spunând al cui fiu era fiecare domn şi câţi ani a stat pe tron.. încât a luat expansiuni. Imitaţiunea a mers aşa departe. Partea întâia e mai mult o simplă genealogie. care merge de la 1541 până la 1553. alta mai pe larg. Cronica de la Putna a fost tradusă în limba polonă de Nicolae Brzeski. după îndemnul lui Petru Rareş şi al marelui logofăt Teodor. de la suirea lui Ştefan cel Mare(1457) până la Petru fiul lui Bogdan Chiorul(1525). I. minunatul Alexandru care ca o stea strălucitoare şi-a îndreptat cursul său spre ţara sa”. dar reţinut la Iaşi de către Alexandru Lăpuşneanu. care se temea să nu reclame contra lui.Bogdan se datoreşte şi publicarea Cronicei lui Eftimie.de bunătatea. căruia îi dă cu belşug toate laudele şi merge uneori până la denaturarea faptelor pentru a putea să vorbească bine despre dânsul. comparaţiuni. 4.. Se pomenesc totuşi două lucrări din secolul XVI: o biografie a patriarhului Nifon şi o istorie a .bucăţi:prima mai pe scurt de la Dragoş (1359)până la Petru Aron (1456). Eftimie a fost egumen la mănăstirea Neamţului şi a scris cronica din porunca lui Alexandru Lăpuşneanu. dar nu a dat atâta importanţă ca dânsul modului de expunere şi s-a preocupat mai mult de fapte.Bogdan. în a doua domnie (1541). despre care avem puţine cunoştinţe.Cronica lui Macarie. îl numeşte: . Afară de acestea. de asemenea. Natural. Iar când arată impresia ce-a produs-o asupra poporului. Când vorbeşte despre suirea lui pe tron. El a căutat să imite pe scriitorii slavoni şi în special traducerea slavonă a scriitorului bizantin Manasses.de blândeţea şi de frumuseţea lui şi se uitau la chipul voevodului ca la chipul lui Hristos”… În Muntenia În Muntenia se vor fi scris. istoria lui Rareş e partea principală. e importantă pentru noi. continuând pe Macarie. părerea d-lui Iorga în cercetarea asupra vechilor cornice muntene (excursul II în vol.Tot lui I.Veneau din toate locurile oamenii să se îndulcească de vederea feţii lui.a fost descoperită şi publicată cu traducere română de I. Lucrarea lui. pe de o parte fiindcă n-a fost folosită de Ureche.

S-a reprodus însă în . gonit de turci din situaţia de patriarh al Constantinopolului.Erbiceanu. O redacţie românească s-a publicat în 1843 într-un volum separat. Grecul Nifon. Poate că prima redacţie a logofătului Teodosie a fost românească.Îndată ce s-a dat la lumină lucrarea.. Neagoe. alta a fost dată la lumină de Haşdeu (în Arhiva istorică). care avea o adevărată adoraţie pentru acest cuvios călugăr.C. aduce cu mare pompă moaştele lui şi le îngroapă la mănăstirea Dealului. Macarie . Dacă ar vrea cineva să citească azi acest text.căci se tipărise în putine exemplare. E vorba de aşa zisa Cronică a lui Huru. dar nu-i spune numele) şi aprobată de domn.vei avea informaţii sigure despre traiul românilor înainte de întemeierea principatelor scrise de un contemporan. certându-se cu domnul. Gavril.Îşi poate închipui oricine vâlva produsă de această publicaţie:intâi.Negruzzi). Această îndoială în privinţa autorului şi epocii ne oblige a menţiona o altă chestiune în legătura cu vechea noastră istoriografie.care l-ar fi lucrat cu stirea lui Asachi. În 1857 apare. duce Ion Michaele gestarum…) scrisă de Baltasar Walther din Silezia.Laurian. desigur. vine şi superiorul mănăstirii din muntele Athos. cu mai mulţi călugări.Tezaur de monumente istorice”.domnitorul Moldovei a numit o comisiune compusă din mai mulţi istorici şi alti oameni de seamă (între care M. dar nu e sigur dacă va fi compus el însuşi sau altcineva.l-ar găsi cu greu .O întâmplare mai curioasă a fost faptul că cei ce dăduseră la lumină manuscrisul au declarat că l-au pierdut. scris de Arbore Campodux.lui Mihai Viteazul.. Taranoviu(Taranovski)a tradus-o în polonă şi de pe această traducere el a dat-o pe latineşte. Acest Gavril este autorul biografiei lui Nifon pe care a scris-o greceşte şi a trimis-o lui Neagoe. redacţia primitivă a Învăţăurilor lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie.S-au făcut însă alte câteva studii asupra limbii şi ideilor cuprinse în el şi concluzia a fost că ne aflăm in faţa unei falsificări. Un polon care se afla la Curte. a fost silit să plece din ţară şi s-a dus în Muntele Athos. Ea nu s-a găsit până acum. Cartea latinească ea însăşi este foarte rară. În anul 1599 s-a tipărit la Gorlici o carte latinescă despre faptele lui Mihai (Brevis et vera descriptio rerum ab illoust. care constituie cea mai interesantă încercare de mistificare literară. Chiar din detaliile titlului se vede că pe vremea lui Ştefan cel Mare un spătar numit Petre Clănau a găsit în anul 1495 şi a tradus româneşte o cronică.Revista Romană”. pe care un oarecare Huru a copiat-o în anul 1280 de pe un original mai vechi. unde a şi murit. Acolo a aflat o scurtă descriere a faptelor eroului creştinătăţii făcută de cancelar (adică de logofăt.Kogălniceanu.Rousso (Studii bizantino-române).astfel ca studii asupra condiţiilor materiale nu s-au mai putut face.Se presupune că autorul este G. Pentru paternitatea lui Neagoe se pronunţă d-l Iorga(în „Istoria literaturii bisericeşti”) pentru un autor deosebit argumentează domnul D. în tipografia lui Asachi din Iaşi o broşură intitulată Fragment istoric scris în vechea limbă română din 1495. a locuit în Ţara Românească în vremea lui Radu (domn între 1495-1508)şi a cercat să organizeze episcopatul român. Nu ştim când şi de cine s-a tradus în româneşte.Aceştia făcură un raport prin care afirmară că lucrarea este apocrifă. când ajunge domn (1512-1521).vei avea un document românesc din vremea lui Ştefan cel Mare şi apoi. dar n-a reprodus-o cu traducere Papiu Ilarian în . D-l Iorga presupune că Neagoe însuşi a tradus-o în slavoneşte şi în această formă a fost cunoscută pe la începutul secolului XVII. dar se cunosc două traduceri: una publicată Haşdeu alta de C.Săulescu.A. Slavonă a fost. care a atribuit-o piosului domnitor al Ţării Româneşti. Autorul ne spune în prefaţă că în 1597 se afla la curtea lui Mihail în Târgovişte. dacă n-a fost slavonă. Când se sfinţeşte biserica de la Argeş. dar.

De la Macarie.cîte o frază.ne-a rămas o cronică de la 1504 şi pînă la 1551(întâitul an din domnia lui Ştefan Rareş).a nu lăsa ca faptele întîmplate în vremurile şi domniile trecute să rămînă învăluite în mormîntul uitării.smeritului Macarie..împrumutînd adică figuri de stil.discipol al mitropolitului Teoctist..celui de pe urmă între călugări..versiunea slavonească în proză.silindu-se şi el „a împodobi cununa povestirii cu vorbe în aur împletite”..scrisă din porunca lui Petru Rareş şi a marelui logofăt Teodor: „.fost episcop al Romanului.” Macarie îşi alege ca model Istoria sinoptică a lui Constantin Manasses.îmi porunciră nemerniciei mele.. .şi potrivind chiar unele fapte din cronicarul bizantin întîmplarilor de la noi..

dar exerciţiile de retorică ale lui Macarie sunt totuşi demne de reţinut.silit de împrejurări.sageată fără de fier..vor să părăsească pe Petru Rareş.Macarie însuşi a fost despuiat de scaun şi lăsat „mai gol decît văzduhul”: „O. „prea îngîmfatul stăpînitor al turcilor”.domnitorul „îşi hrăneşte cinstitele bătrîneţe cu băi şi băuturi şi mîncări.pe Inderih(Hilderich).doamna îl aşteaptă cu nerăbdare.le beleşte feţele.suliţă mai ascuţită decât toate!” Iliaş a plecat la Constantinopol şi s-a turcit. „suflînd ca vîntul năpraznic de la apus” porneşte toată păgînitatea împotriva Moldovei.a murit.Pe acesta nu-l interesau treburile ţării.Ianoş crai ţine pe Rareş prizonier întocmai cum a ţinut Ghelimer.soare.Rareş trece la pedepse împotriva viclenilor: „.dreptate.De îndată ce reia domnia.rămas „mai gol decât văzduhul”.ci „se lăuda că ştie să prinză păsări în laţ”.acesta.ca de altminteri şi celelalte.Pînă şi „barbarului” turc i se face milă de Petru care stă închis „ca fiara în cursă”..Îşi apleca „urechile şi inima la turcoaice spurcate” şi a luat toate „averile mişcătoare şi nemişcătoare ale episcopilor şi ale mănăstirilor”. „ajunse” „în suişul ei”şi pe „smeritul”... Petru. „căci om era şi el”şi în locul lui a venit fiul lui.Drept recunoştiinţă.fuge neştiind încotro.se pune pe schingiuiri şi pe ferecaţii mai sus-numiţi îi măcelăreşte.o.ori ca Tindarida pe bărbatul său”(Agamemnon). „nu ca ucigătoarea Dalilă pe Samson.Iliaş.fiară crudă.cum ai putut suferi astfel de fărădelegi ale celui . pe cei ce se răsvrătiseră. „ca luceafărul ce se ascunde sub pământ sau ca bătrânul Cronos”. „om foarte viclean”.episcopul laudă faptele vitejeşti ale domnitorului şi osîndeşte uneltirea boierului Mihu.Soliman.întocmai ca o lebădă cu penele aurite d-asupra unei clădiri.exclamă ex-episcopul.” Liniştit în fine.fapt ce face pe Macarie să izbutească în imprecaţii: „O.prinţul vandalilor. „rostogolindu-se roata bisericească” de la unii la alţii.zavistie.Boierii.iar Petru îşi îmbrăţişează copiii „ca un vultur ce-şi acopere puişorii fără pene”. „ca nişte câini turbaţi”.aşezându-l în scaunul epicopal.continuă letopiseţul(în copia lui Azarie)..La Ciceu.tigru mâncător de oameni.autorul făcîndu-şi şi el loc în letopiseţ.În 1531..” Imaginea cu lebăda care stă pe casă.Cu Macarie apare caracterul memorialistic al cronicilor.sunt luate din Manasses.

un înşelător al creştinilor...Ştefan Rareş.scăparea din cetatea Ciceiului(după scăparea lui Vasile Macedoneanul din cursele bulgarilor)şi ultimii ani(după viaţa „în băi.un încătuşat la minte de înşelători vicleni.plecându-şi creştetul său înflorit şi genunchii înaintea feţei împăratului împăraţilor. n-a fost mai bun. Din respect pentru Ştefan Rareş.El l-a uns domn: „.fratele lui Iliaş.mâncări şi băuturi”a împaratului Mihail).Macarie a compilat în special pasajele referitoare la Petru Rareş:fuga în Ardeal(după o vânătoare a împaratului Marcian).Macarie n-a mai continuat cronica. Eftimie .Noul domnitor.ce au fost un batjocoritor al lui Hristos.al cărui nume l-au şi luat de trei ori blestematul!” Se înţelege că Macarie nu poate face abstracţie de persoana lui.dar fiindcă i-a încredinţat iarăşi cîrja arhierească.deoarece trebuia să arate motivele pentru care domnitorul a fost ucis de boieri un an mai târziu.un vîndut diavolului şi afurisitului Muhamet al turcilor.nemernicul”.din mila lui dumnezeu cu untdelemnul binecuvântării fu pomăzuit de mine. Din cronica lui Manasses.Părerea că recursul la Manasses ar altera însă complet adevărul istoric al cronicii este exagerată..Macarie îl prezintă drept „suflet luminat”.

evlaviosul Io Alexandru voievod mi-au poruncit mie.în special pe Hădăr.Era împotriva clerului: „.” Cronica lui Eftimie e violent critică faţă de urmaşii lui Petru Rareş şi encomiastică faţă de Alexandrul Lăpuşneanu..Iliaş şi-a făcut dascăli pe nişte „afurisiţi”de turci.ura pe preoţi şi pe diaconi..Părăsindu-şi credinţa. „inima i s-a înăsprit ca arama”.ieromonahului Eftimie.zice el.n-a cunoscut cronica lui Macarie decât în redacţia care se opreşte la primul an din a doua domnie a lui Petru Rareş.pe călugări îi numea vrăjmaşi şi pe diavoli.episcopul de Roman.1542: „Până aici.a le scrie pe scurt.Călugărul Eftimie.s-au scris cu osteneala preasfinţitului părinte al nostru Macarie.celui din urmă între egumeni.Iar cele ce s-au întamplat de aici înainte. .el care cu adevărat şi de la început au fost fiul şi moştenitorul diavolului celui de oameni ucigător”..Avea harem turcesc şi „început-au neruşinatul a nu mânca carne de porc şi a nu bea vin”.. „cel mai viclean şi mai răutăcios prin diavoleasca lui învaţătură şi vrăjitorie”.ca nu cumva cu trecerea vremilor să se cufunde şi acestea în adâncul uitării.egumen la Căpriana.

în realitate plecând definitiv.ca ale lui Macarie.Mănăstirea a fost terminată în 1558. Imaginile lui Eftimie nu pare a veni direct din Manasses.avea cumpătare cuviincioasă în vorbă şi blândeţe şi linişte şi bună rânduială. „Lup în piele de oaie”.S-a spurcat într-atâtea orgii şi infamii.într-o anumită măsură. „sugător de sânge”.pretinde superstiţiosul Eftimie a vrut să împiedice zidirea lăcaşului. Eftimie nu are de ce să se menajeze nici pe Ştefan Rareş. Cronica se încheie cu o povestire în legătură cu alegerea locului mănăstirii Slatina.Acest lucru s-a întâmplat cam prin 1554.iar moartea care i s-a dat i se cuvenea.trântind pe Lăpuşneanu cu cal cu tot în apa Moldovei.dar Eftimie se opreşte cu patru ani înainte. „de dumnezeu alesul”.pe care jurase că nu–şi va lăsa legea.Mânca de frupt în post şi se juca cu păsările.Însă domnul a înţeles încercarea şi „cu privire veselă în ochi şi cu inimă slobodă merse mai departe şi ajunse la locul hotârît şi de dumnezeu ales pentru a zidi mănăstirea”.şi toţi câţi se uitau la dânsul înălţau laudă mulţumitoare dumnezeului atotţiitor.Şi acesta avea hogi şi harem turcesc.Diavolul.fiincă era bun şi milostiv cu toţi oamenii”.între satele Corlăteşti şi Todereşti. „plin de mânia femeiască şi bărbătească”.Era „turbat de nebun”.în prima domnie: „Cu adevărat creştinul Alexandru voievod vorbea cu dulceaţă şi cu înduioşare tuturor.din propria lui ţară.probabil motivate.şi în felul acesta exemplul lui Macarie dădea roade. Azarie .a luat haraci pînă şi de la mitropolit.ca să se turcească.într-o latrină.Eftimie îl copleşeşte de laude.încît era ocolit ca un „şarpe îngrozitor”.A aruncat crucea. Pe Alexandru Lăpuşnenu.a minţit că se duce la Poarta să ceară micşorarea tributului.Dar Eftimie se putea adresa acum unui model mai apropiat.deşi nu avem motive să credem că el nu citise pe cronicarul bizantin.

ar fi vrut(aşa scrie şi Manasses despre Vasile Macedoneanul) să împartă norodului „mertice”.Să încep dar şi eu.Îi plăceau măscăricii şi distracţiile: .ca în vechime Roboam.care.Bogdan.Azarie n-a cunoscut pe Eftimie.avea însă cunoştinţă de letopiseţul ce mergea până la anul 1551.Lăpuşnenu era şi după Azarie „om voinic şi frumos la faţă”.fu prins fiincă omorîse un tunar ungur pe nedrept şi fu „călcat şi turtit”de popor.era „învăţat în cărţi” şi viteaz.ca ucenic al lui Macarie(„Vai.reveni în scaun şi „iarăşi străluciră razele binefăcătoare ale pravoslaviei”.Primind poruncă de la Petru Şchiopul prin mijlocirea marelui logofăt Ioan Golia şi cu binecuvântarea mitropolitului Anastasie.ce mare şi luminos luceafăr au apus!”.fiul lui Solomon”.el decide să ducă mai departe letopiseţul lăsat de „părintele dătător de vorbe bogate”: „Până aici au mers alcătuirile ritoriceşti ale părintelui Macarie.fostul şi nemernicul lui ucenic Azarie.Pe timp de foamete.Lăpuşneanu „ca un vultur scăpat din laţ”.după părerea lui.la 1 ianuarie 1558). „cucernic şi blînd cu toţi”.dar luîndu-se cu nebunii şi răii „şi-au plecat urechea la sfaturile lor.era inocent ca un „miel”şi a fost măcelărit în cortul său „fără milă”.şi în locul cununii de mărgăritare şi de pietre scumpe au primit tunsura părului şi au îmbrăţişat viaţa monahală şi şi-au schimbat după cinul îngeresc numele în Pahomie”.Către sfîrşitul vieţii. Azarie trece cu vederea măcelul celor 47 de boieri şi prezinta pe Lăpuşneanu ca pe un domnitor exclusiv bisericos. „în locul porfirei ţesute în aur s-au îmbrăcat în haina de lînă a călugăriei. „bunastare a bisericilor”.” Cronicarul reabilitează întîi memoria lui Ştefan Rareş. „al doilea Baltazar”.exclamă el la moartea acestuia.Asediat în Suceava de Tomşa.care „asuprea pe oameni cu dări grele şi de săraci n-avea milă”.fiul lui Lăpuşneanu.Epoca de linişte a Lăpuşnenului a fost întreruptă de venirea „tiranului” Despot.

iar pe alţii îi îngropa de vii”. „pe alţii îi dezghina în patru.nau avut înrîurire asupra literaturii ulterioare.lepădat de dumnezeu şi prieten al diavolului.băutor de sânge.se îndeletnicea cu alergări de cai şi împărţea tovarăşilor săi de joc toată averea sa..Temniţele „gemeau ....„.Jupuia pielea (de pe boieri)ca de pe nişte berbeci.mănăstirile şi călugării s-au adăpat din undele răcoroase ale binefacerilor lui.” Azarie urâşte pe Ion Armeanul.tirane.pricina tuturor relelor: „O.” Azarie şi-a scris cronica între 1574(unde o întrerupe)şi 1577.dar sfetnicul a vorbit domnitorului ca cineva care ţine discurs unui mort „sau cîntă cîntece de laudă unui surd”. Învătăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie Domnitorul Neagoe Basarab(23 ianuarie 1512-15 septembrie 1521)este autorul celui mai însemnat monument al literaturii române în formă slavonă...făcător de nenorociri.omorîtor de prieteni şi vânzător de neam.Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie (Teodosie a urmat la tron tatălui său.fără să te saturi vreodată”..cronica lui Azarie ca şi acelea ale lui Macarie şi Eftimie.şi blănile cele moi.Împrumutând o apostrofă din Manasses.Azarie osîndeşte aurul.viaţa tuturor au început să curgă lin...Ion vodă s-a arătat ca un al doilea Copronim „în postul cel mare şi-a luat soţie”. Opinia lui Azarie este că lui Ion vodă trebuia să asculte sfatul lui Ioan Golia şi să evite războiul cu „oastea turcească cea îngîmfată”.cîntările dumnezeieşti au răsunat iarăşi în bisericile împodobite cu flori.aur.pretinde el.rădăcină a tuturor relelor ţesătură a vicleniei.de călugări legaţi în fiare”.cum le învîrteşte şi le suceşti tu pe toate.Cum faptele au fost repovestite de Ureche.cum luceşti pe din afară şi pătrunzi în fundul inimii.căci.Situaţia nu s-a schimbat decît la sosirea lui Petru Şchiopul(din ordinul căruia scrie cronicarul) „.era „rob aurului „şi „ucigaş din fire şi sîngele i se părea mai dulce decît mustul”.domnind numai câteva luni.până în ianuarie 1522) .scrise în slavoneşte.şi hainele ţesute în aur.Epoca tratată de el(1551-1574)e bogată în evenimente epice şi dramatice.

nu mai era în viaţă: „.” Bineînţeles.din Alexandria.cum se ţine judecata.ca şi unele alterări.R.În opera lui Neagoe Basarab au intrat apoi multe pasaje din Biblie(mai ales din Cartea Regilor)..pentru că ei îţi sunt fii şi ţie.N.îndemnătoare la virtute.Evangheliarul slavon din 1512(Liturghierul a fost imprimat de călugărul sârb Macarie în 1508. În traduceri şi apoi în copii.lucru care a făcut pe unii să conteste paternitatea lui Neagoe.scrierea lui Neagoe nu e în întregime originală.mai puţin interpolată.1895 şi a fost publicată împreună cu traducerea în limba română de Vasile Grecu în 1942.Învăţăturile au suferit interpolări şi omisiuni.Iată cîteva învăţături exprimate aforistic(cităm după traducerea.Lavrov sub titlul Slova nacazatelnîia voevodî valaşskogo Ioana Neagoia k sînu Feodosiiu în revista petersburgheză Monumente de literatură şi artă veche.ci am trimis(să asiste la îngroparea oaselor mamei lui Neagoe)pe iubiţii mei fii:Teodosie.CLII.din greceşte): .Neagoe a folosit de asemenea literatura bizantină omiletică(Zlatostruja lui Ioan Hrisostomul)şi parenetică.Luxandra şi Anghelina.şi Ioasaf.cum se primesc şi se trimit solii.sub Mihnea.El a mutat în 1517 mitropolia de la Curtea de Argeş la Târgovişte.cum să-şi trateze boierii şi slugile.conţine numai două fragmente din Învăţături şi a fost publicat de Iosij Naniescu şi C.Petru şi Ioan şi pe dragele mele fiice:Stana. ca toate operele din această vreme. Cambridge.O versiune grecească de la începutul secolului al XVII-lea a fost semnalată întâia oară de Sp.Din astfel de scrieri şi-a extras el preceptele privitoare la conduita etică şi la atribuţiile şi îndatoririle unui bun demnitar.P.inadvertenţele datorindu-se editorului Ioan Eclesiarhul..după cum îmi sunt şi mie şi pe care domnul dumnezeu i-a luat în cămara sa cerească.Unele din aceste cărţi circulau la noi în copii manuscrise în limba slavonă încă din secolul al XV-lea ca de pildă Viaţa lui Varlaam şi Ioasaf sau Viaţa lui Alexandru cel Mare.Erbiceanu.şi nu s-a păstrat în întregime în original.cum se întocmesc oştile.la data când Neagoe scrie învăţăturile.din Varlaam.după modelul Învăţăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon(sec.adresate fiului său(cum se cade să stea la masă.Recomandările de ordin religios seamănă în parte şi cu cele din Dioptra(Oglinda) lui Filip Solitarul şi Leastviţa lui Ioan Scărarul.împreună cu Viaţa şi traiul sfinţiei sale părintelui nostru Nifon. Ms.Textul slavonesc(cât s-a găsit)şi cel grecesc nu îngăduie îndoieli asupra paternităţii.vol.al IX-lea)sau al Învăţăturilor lui Constantin Porfirogeniitul către fiul său(sec.aproximativ în ultimii cinci.din scrieri isihastice ca Umilinţa lui Simion cel Nou.sum se face ocârmuirea plăcută oamenilor. Al X-lea). La întocmirea Învăţăturilor.Biblioteca Academiei R.464.cum se lasă în urmă un nume bun).ca încât să se sature de oasele tale.iar Octoihul în 1510 sub Vlad cel Tânăr)..Cartojan citează un pasaj din care ar reieşi că Teodosie.a lui Dionisie Areopagitul.Opera a fost redactată în ultimii ani ai vieţii domnitorului.fără argumente temeinice.ci o compilaţie de lucrări cu caracter similar.Învăţăturile lui Vladimir Monomah către fiii săi(sec.trebuie să admitem că Neagoe era un om cu multă dragoste pentru cultură. al XI-lea).I. posedă şapte manuscrise din opera lui Neagoe Basarab tradusă în limba română.datând din secolele al XVII-LEA şi al XVIIILEA.din anul 1682.Lambros în Catalogue of the greek manuscripts on Mount Athos.Aceleaşi modele le-a avut şi un monument al literaturii ruse vechi.din Fiziolog şi din Melissa.Fragmente din textul slavon au fost descoperite la biblioteca naţională din Sofia în 1895 şi au fost publicate în 1904 de profesorul rus A.Ţinând seama că acum apare şi cea de a treia carte tipărită pe teritoriul ţării noastre.

..care în limba românească a secolului al XVII-lea sunt superioare poemului Viaţa lumii de Miron Costin.pleacă şi nu-l poţi opri.Florile sunt slujitorii şi sfetnicii domnului..” „..au căzut..nu ni s-a transmis direct..nu mai găseşte leac.şi gândul de răzbunare aşa strică sufletul”.cea dintîi cronică datînd din vremea de cult.sunt în Învăţăturile lui Neagoe Barab către fiul său Teodosie pasaje de o mare elevaţie lirică.întâile elegii patetice.datorită logofătului Teodosie Rudeanu.căci mincinoşii sunt urâţi de dumnezeu!” „..ale lui Marc Aureliu din literatura latină.Unde sunt mâinile cele albe şi frumoase?Iată....ci intr-o prelucare .” „Viaţa e ca şi o corabie încărcată de păcate.” „Inima omului este asemenea sticlei..Precum cariul mănâncă copacul pe dinăuntru de putrezeşte.au tăcut.La judecată cugetarea ta să nu fie şovăitoare.Unde este rumeneala feţei şi buzele cele roşii?Iată.după ce iese din gură.s-au vestejit.ci şi un mare poet.Unde este părul cel frumos şi pieptănat?Iată.„.ci către domniile.Fiţi înţelepţi şi cuminţi ca albina.” Nicolae Bălcescu a utilizat părţile referitoare la tactica de luptă din Învăţături în studiul său din 1844 Puterea armată şi arta militară la români..” Afară de astfel de sfaturi înţelepte.când sufere vreo rănire.ca inima să i se îndulcească.s-au frânt.se topiră.......s-au deznodat.Unde sunt grumazii cei netezi?Iată.cumnat cu Stroe Buzescu .şi-ţi pare rău apoi..fost mai inainte vistiernic.către puterile....” „Cuvântul e ca şi vântul.Să nu stăm spre război!Căci nu este nouă lupta către sânge şi carne.Unde este limba cea repede şi desluşită?Iată.s-au negrit.clâtinându-se încoa şi încoace ca trestia în vânt.care culege mierea nu din toate florile.că l-ai spus..care....către puternicii întunerecului veacului acestuia.Neagoe nu este numai un domnitor înţelept şi vitez.Unde este clipeala ochilor şi vederilor tale? Iată.Iubeşte adevărul..” „..cel mai mare poet român din perioada slavonă.echivalente în literatura noastră maximelor greceşti.. Cronica lui Mihai Viteazul În Țara Romănească nu s-a păstrat nici un letopiset in limba slavonă. „.. Neagoe deplânge fragilitatea corpului supus putrezirii: „Unde este acum frumuseţea obrazului?Iată.ca şi albina..Nu-i de mirare că figura lui de ctitor al bisericii Curtea de Argeş a trecut în legendă.să avem grijă să nu se înece de greutatea lor.ci numai din cele bune şi mirositoare.să asculte numai sfaturile lor cele bune.

ci auzind vuietul se ridicau în două picioare si stăteau putin privind”).Mărturia lui baltasar Walther este însă cam întortochiată căci desi el însusi declară că a tradus versiunea poloneză a cronicii.unde relatiunea este foarte asemănătore cu aceea a lui Baltasar Walther: „…Învocînd numele lui dumnezeu m-am încăierat cu ei în asa chip că lupta a tinut toată ziua.Tehnica naratiunii la prezentul istoric vine la Bălcescu tot din Baltasar Walther: „Atunci.Nu stiu dacă ardelenii îl vor fi lăsat să treacă.Bălcescu.merse de se ascunse în pădure.în afară de stil.celălalt. Haud satis ingeniosa manus depinget Apellis Carmine vix justo doctus Apollo canet Iste Caput Geticis opponit viribus adest.amănuntul cel mai interesant din punct de vedere literar fiind cel mai interesant din punct de vedere literar fiind cel despre cerbii domesticiti ai lui Mihai-vodă care-l însoteau(„Ei se aflau mai cu seamă lîngă cortul domnului.cu rusine pentru Sinan-pasa.stăteau de fată în războaie si lupte.mergînd curajos.scrisă şi închinată în Tîrgoviste: Haec ducis est facues:at quae viget ardua virtus Pectore.loveste în piept pe unul din căpitanii turci.quo fortis robore dextra valet. .” Cronica lui Baltasar Walther se opreste la anul 1597.taie în bucăti pe altul si după o luptă de erou se întoarce la ai săi neatins”.Episodul a intrat în Romînii sub Mihai voevodViteazul de N.se aruncă singur în sirul inamic.cînd alăturea de el.Baltasar Walther a obtinut la Tîrgoviste în lunile iunie şi iulie 1597.nici fulgerele tunurilor nu-I înspăimîntau.invocînd ajutorul Mîntuitorului. După cum mărturiseste el însusi.pe care el traducînd-o în latineste o îmbracă .pe care l-am trimis măriei-sale împăratului.cînd înaintea lui.autorul asază o epigramă asupra icoanei domnitorului.latină(Brevis et vera description rerum ab… Ion Michaele.înmînate în 1600 ducelui de Toscana..Baltasar Walther.în cele mai alese circumstante".Nici zgomotul bombelor.prin mijlocirea solului polon Andrei Taranowski. Exiguus numero:sed dextra et pectore magnus.si am câstigat cinci tunuri si un steag verde al proorocului lor Mohamed.prietenul si corespondentul filozofului Iacob Bőhme.cît şi de la alti însemnati şi demni de credintă osteni(non tam walachorum quam aliorum egregiorum militium fide dignis).o scurtă descriere a faptelor lui Mihai Viteazul compusă de cancelar în limba romînă(walachico sermone) şi aprobată de domnitor.de unde cu multă osteneală a fost scos. Innumeros hostes morte fugaque domat.ci a coroborat textul cronicii logofătului Teodosie Rudeanu cu informatii orale.unul dintre cerbi pierind.generosul Io Mihai.a pus putine lucruri de la el.asa că în acea bătălie au murit patru pasi si sapte sangiaci.apucă în mînă o secure militară.La sfîrsit.asa că în acea zi însusi sinan-pasa a căzut de pe cal într-o prea adîncă mocirlă.apoi întoarsă în limba polonă.făcînd turcilor foarte mare pagubă. În arhivele din Florenta s-a găsit o povestire propie a lui Mihai Viteazul asupra luptelor sale.Moldavie Transalpinae sive walachide Palatino gestarum) a diplomatului german Baltasar walther-junior din Silezia. Cu toate acestea.de durere.foarte pretuit de ei si foarte respectat.În bătălia de la Călugăreni.Prin urmare nu s-a mărginit să traducă.scrie Baltasar Walther.se simte totusi dator să adauge că alesele circumstante nu le-a adunat atît de la valahi.l-a prelucrat.

.la capitolul.Redactia folosită în compilatia de letopisete ale Țării Romînesti făcută în a doua jumătate a secolului al XVll-lea.carele au făcut multe războie cu turcii pentru crestinătate.arme si trădare.” Secolul al XVII-lea Grigore Ureche . a ajuta cum vei voi.Christe.nici învătatul Apollo să cînte în versuri demne.precum de aicea înainte să arată diferă sensibil.Mic după număru(ostasilor)dar mare de inimă si cu brat robust.o.” Nu stim dacă Teodosie Rudeanu si-a continuat cronica după 1597.fraude.istoria lui Mihai vodă.tuum propter nomen defende.el e zidul si răzbunătorul gintei crestine.Crist:apără căpitanul care luptă pentru numele tău de silnicie.ti-a plăcut cauza norocoasă.El îsi pune capul în luptă cu barbarii.sin Pătrasco vodă.Numai la tine e mîntuirea:esti liber.Rugă-mu-te.proditione ducem.rogamus A vi.doamne.nici mîna ingenioasă a lui Apelles n-ar putea să picteze. „Iată chipul domnului:dar cîtă virtute zace în pieptu-i.cît valorează dreapta-i puternică. A te sola salus:at liber ut omnia proestas: Saepe tibi domino caussa secunda placet.armis.osti nenumărate stinge prin moarte si goană.

mare spătar în timpul domniei lui Vasile Lupu. iar cel care a stârnit reacţii de revoltă a fost Simion Dascălu. care a jucat un rol important în viaţa politică a Moldovei.. gramatica. Ureche s-a inspirat din toate documentele vremii( cronicile polone şi latine. . spătar. Scrisoarea sa se numeşte .. letopiseţele moldovene în limba slavonă). Acolo a studiat latina. şi luând ca model scrieri istorice străine pe care le-a cunoscut în Polonia. alimentat de o cultură profundă.Letopiseţul Ţării Moldovei” de când s-au descălecat ţara şi cursul anilor şi de viata domnilor care o consemnează evenimentele desfăşurate între anii 1359-11594. devenind unul dintre sfetnicii domnitorului. [. îndeplinind funcţia de mare logofăt. de către Dragoş Vodă până la a doua domnie a lui Aron Vodă. după cum însuşi mărturisea: . Grigore Ureche începe să redacteze în limba română un Letopiseţ amplu al Moldovei în care vroia să consemneze evenimentele mai importante din istoria ţării. Nestor Ureche. precum şi din scrisorile primite de la străini şi actele aflate la curtea domnească. cel mai fidel a fost Uricariul. retorica şi poetica pe textele scriitorilor clasici. Din patriotism. fiul lui Nestor Ureche. Din numărul mare de copişti. a îndeplinit cateva funcţii: logofăt. începând cu întemeierea Moldovei. Grigore Ureche ce au fost vornic mare. apoi mare vornic al Ţării de Jos. om cu cultură aleasă. Acest letopiseţ este singura sa lucrare cunoscută. ca să nu mă aflu scriitorii de cuvinte deşarte”.] au cercat ca să putem afla adevărul. ale altor boieri bătrâni.Letopiseţul Ţării Moldovei” reprezintă începutul istoriografiei în limba română. Grigore Ureche s-a refugiat de cateva ori în Polonia împreună cu familia sa. urmaş al unei vechi familii boiereşti. deoarece şi-a permis să introducă în textul cronicii capitole proprii..Primul dintre marii cronicari este Grigore Ureche(1590-1677). Întors în Moldova. . păstrată sub formă de copii şi rămasă neterminată. din amintiririle tatălui său. Preocupat de faptul că letopiseţul trebuie să consemneze istoria adevărată a Moldovei.. care povesteau evenimente istorice pe care le auziseră de la străbuni.. prin care a deformat adevărul istoric.

. căruia îi dedică trei sferturi din cronica sa. au aflat cap şi începătură moşilor.. căruia nu-i lipsesc observaţiile morale în schiţarea. de aceea este considerat primul portret literar: . nu pierdea nădejdea. .. că ştiindu-se căzut gios.. să ridica deasupra biruitorilor”. La lucruri de războaie meşter. ca văzându-l ai săi. Istoriograful Ureche a intuit primul originea romană a poporului nostru şi a afirmat ideea latinităţii limbii şi a poporului român. ca să nu să înece anii trecuţi şi să nu să ştie ce s-au lucrat. În capitolul .căci de la Râm ne tragem şi cu ale lor (ale latinilor) cuvinte ni-s amestecate”. Grigore Ureche realizează portretul marelui domnitor într-un stil artistic. ci de dreptate”. Acest cronicar e un narator fără podoabe lingvistice.” Grigore Ureche a consemnat în mod obiectiv evenimentele şi întâmplările cele mai importante. să nu îndepărteze. şi ale noastre şi cele străine. sobru. şi unde nu gandeai. şi pentru aceia raru război de nu biruia.Fost-au Ştefan-Vodă om nu mare de statu... vă leato 7012”. . intitulat . Şi unde-l biruia alţii..De moartea lui Ştefan Vodă celui Bun. cetind cărţile şi izvoarele. în linii mari. şi lucrul său il ştia a-l acoperi. acolo îl aflai. În opera lui mai apare şi ideea originii comune a tuturor românilor din Translvania şi Maramaureş cu aceea a moldovenilor: . cum este cel al voievodului Stefan cel Mare... însuşi să vârâia. neleneşu.Cronicarul Grigore Ureche îşi expune intenţiile în capitolul introductiv al lucrării. ţinând foarte mult să fie nu un ..Predoslovia”.scriitor de cuvinte deşarte. a unui portret. Amintrilea era un om întreg la fire. pe doi iulie 1504. de multe ori la ospeţe omorâea fără judeţu.. mânios şi de grabă vărsătoriu de sânge nevinovat.. unde era nevoie. Autorul însuşi mărturiseşte că: .

foamete mare şi lăcuste multe”. ca şi luptele interne pentru tronul ţării.Citând memoria neamului ce îşi plânge părintele. cu toate că a promovat ideea izbăvirii Moldovei de turci numai în alianţa cu Polonia.. inteligent. bântuită de . ale căror trăsături principale sunt vitejia şi spiritul de sacrificiu puse în slujba Moldovei.. . ori cu voie. Menţionarea unor fenomene meteorologice susţine semnificaţia simbolică a morţii domnitorului. Talentul lui Ureche este dovedit mai ales de schiţarea profilului moral. cronicarul consemnează pericolul expansiunii otomane şi lăcomia sultanilor care este .ţară”:.. ruşi şi turci ..Iară pre Ştefan Vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire la Putna. leşi. Nucleele epice şi vorba memorabilă consemnate de cronicar (.. autorul lăudându-l pentru multele războaie câştigate şi pentru dăruirea sa pentru ţară.. Ureche îl sanctifica pe voievod”. viteaz.. Atâta jale era. Alt portret este acel al domnitorului sângeros Alexandru Lăpuşneanul. eu îi voiu pe ei şi de nu mă iubesc eu îi iubescu pre dânşii şi voiu merge. Legătura cu poporul şi caracterul exemplar sunt redate prin sinecdoca . apărători ai libertaţii şi independenţei cum este Ştefan cel Mare.. Dorind controlul domniei de către boierime. În privinţa politicii externe a Moldovei. E de subliniat importanţa pe care o acordă cronicarul istoriei în trezirea şi dezvoltarea conştiinţei naţionale a poporului. Tipul domnitorului ideal se completează cu aspecte legate de moartea lui Ştefan cel Mare. tot astfel cum mitul eroului exemplar a servit ca punct de plecare pentru o serie de opere literare şi istorice despre domnitorul Ştefan cel Mare. de plângea toţi ca după un părinte al său”. Prezentarea tablourilor din viaţa internă a Moldovei este realizată simplu şi ilustrează relaţiile dintre domnitori şi boieri. bun conducător de oşti. ori fără voie”) au trecut în nuvela lui Costache Negruzzi. De nu mă vor. Autorul îi laudă însă pe boieri cu dragoste de ţară.Grigore Ureche s-a străduit sa ofere modele de voievozi cu dragoste de ţară. de multe ori se făceau războaie ca să se apere ţara şi pământul său” prădată şi arsă de tătari... dusă între domnitorii ajutaţi de oaste străină. dar a glorificat eroica luptă antiotomană a moldovenilor pentru neatârnarea ţării. obiceiurile de la curtea domnească. Ureche spune că aceasta este determninată de aşezarea ţării . Ureche a scris cronica de pe poziţia marii boierimi. . harnic. În acelaşi registru. realizat concis: aflăm că Ştefan era temperamental.ca sacul fără fund”.în calea răotăţilor” din care cauză .

Barbu Ştefănescu Delavrancea (Apus de soare.. muntenilor şi ardelenilor.cîtau înălbit poiana”.Pentru limba noastră moldovenească”. cronicarul remarcă influenţa altor limbi .. Grigore Ureche a întampinat greutăţi de exprimare din cauză că nu a avut un model de cronică în limba română. istorică şi artistică. atat de bine realizată încât mulţi scriitori de mai târziu au găsit în această scriere un izvor de inspirţtie. carne. Viforul. Nicolae Manolescu. ei zic panis. etc. conţinând sintaxa slavă amestecată cu cea orală românească. Arta scriitorului este pusă în lumină mai ales de capacitatea de a creiona portrete (vezi portretul lui Ştefan cel Mare). sobru. lucrări proprii de o mare valoare literară.. Într-o luptă.. Luceafărul). ei zic galina.. Vasile Alecsandri (Despot-Vodă).. având elemente descriptive şi patriotice. în . Cronicarul afirmă şi originea comună a moldovenilor.În capitolul intitulat . Mihail Sadoveanu (Viaţa lui Ştefan cel Mare.. toate cuvintele le-am întelege”.. NicoarăPotcoavă).Istoria critică a literaturii române” subliniază urmatoarele trăsături ale operei: atitudine critică fată de izvoare..aşişderea şi limba noatră din multe limbi este adunată şi ne iaste amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prin prejur”. găina. moldovenii au pierit . Dintre aceştia. la rândul lor. Stilul letopiseţului este concis. de la rîmleni.. merită amintiţi: Costache Negruzzi (Alexandru Lăpuşneanul). creînd. Şoimii.fierbinţi” pentru trecut. Cronica lui Ureche este prima scriere din literatura română care se depărtează de stilul bisericesc. . precum au alte popoare. scop patriotic şi educativ mărturisit. Cronicarul este conştient de necesitatea ca română să aibă o istorie a lor. Ureche fiind primul autor care a folosit metafora: cronicarii trebuie să fie . fapt pentru care frazele sunt uneori mai greoaie. afirmă dependenţa romană şi face unele aprecieri referitoare la cuvintele româneşti care seamănă cu cele latineşti: . ei zic caro. ce le zicem latini: pâne. că de ne-am socoti pre amănuntu.

pe care îl crează. tonul literaturii române e dat de pe acum. adică învăţătură>> către cititor. cuminte şi plină de ascunzişuri ironice[. la care se adaugă optica populară moralistă în interpretarea istoriei”. spre luare-aminte..Letopiseţul lui Grigore Ureche este o <<construcţie epică de tip linear>> evoluând pe axa timpului istoric[. vorbeşte în pilde şi proverbe. acest prim cronicar de limba natională se va orienta după naraţiunea orală.Istoria literaturii române” afirmă că: ..Adevăratul dar a lui Ureche este.Prima noastră cronică este. în ansamblul ei.. . cât şi ale lecturilor sale istorice. primul nostru poet cult. Criticul literar Ion Rotaru consideră că: ...] În modul de a povesti.]”. o operă clasică a prozei istorice”. Cronicarul (Grigore Ureche) e sfătos şi ţine să facă <<năcăzanie.Toată valoarea cronicii lui Ureche se reduce la cuvânt.[. la acel dar fonetic de a sugera faptele prin foşnitura şi aroma graiului.portretul moral.Dacă stăm bine să ne gândim.. Nicolae Manolescu spune că: .... are un limbaj pitoresc”.Aprecieri critice George Călinescu în .. îl sintetizează”... după cum Dosoftei. .. Elvira Sorohan apreciază că: . Vorbirea cronicarului e dulce şi cruntă. În mentalitatea povestitorului însă se recunosc atât influenţe latine. într-un mod original. va fi influenţat de poezia folclorică..].

Ca şi alţi reprezentanţi ai înaltei boierimi. cronicarul Miron Costin. pe lângă domnitorul Vasile Lupu. nelăsându-şi patria . De aceea el laudă marile personalităţi. că istoria nu o fac masele. alături de oastea polonă. în lupta de la Beresteczko. Idei şi tendinţe mai pronunţat umaniste apar la continuatorul lui Grigore Ureche. dar se cunoaşte exact că tânărul s-a bucurat de încredere.. progresist polonez al secolului al XVI-lea. aşa cum credeau umaniştii. mai trâziu. ca aceea despre armonia dintre monarh şi supuşi sunt aparent asemănătoare cu ideile umanismului. Miron Costin. se presupune că ar fi participat. Miron Costin a fost implicat în principalele evenimente politice ale epocii. împreună cu alţi boieri. Marele cronicar moldovean. a învăţat carte în Polonia. Nicolae Iorga nota cutremurat că în momentul căderii capului lui Miron Costin . cum ar fi: mare vornic. În anii ce au urmat a fost suspectat că a participat la un complot. fiind omorât din ordinul acestuia. În legătură cu viaţa şi activitatea lui Miron Costin în Polonia nu existau ştiri amănunţite. avea să contribuie la elaborarea unor opere dintre cele mai importante în literatura românească veche. ci eroii. care a trăit între anii 1633 şi 1691. urmat şi de alţii. astfel. din punct de vedere individualist. acest drum a fost continuat de Miron Costin. mare logofăt.să rămâie întru întunericul neştiinţei”. cum mărturisea în scrierile sale. Aşa s-a stins mintea cea mai luminată din acea vreme a Moldovei. probabil ca nobil polon cu obligaţii militare. Miron Costin Dacă Grigore Ureche a deschis un drum nou în literatura istorică română. totuşi. care are cuvinte de laudă pentru predecesor. pentru dragsotea lui de ţară. întorcându-se în Moldova. Unele idei ale lui Ureche. împotriva cazacilor şi tătarilor. a îndeplinit funcţii militare şi diplomatice importante. Dar cronicarul susţine.Viziunea realistă a vieţii şi tendinţa de a defini omul ca valoare etică şi socială sunt la Ureche semne de umanism. care. împotriva domnului Constantin Cantemir (tatăl lui Dimitrie Cantemir).

lucrare în care demonstrează originea latină a românilor.După 1653.El povesteste si fapte văzute pe viu în timpul sederii în Polonia.precum.Miron Costin nu s-a limitat la istoria transmisă de bătrâni.punându-le într-o lumină personală. timpul necesar să scrie opere de valoare. om de acţiune politică.Deci. Întradevăr Miron Costin. a găsit totuşi.poemul filozific„Viata Lumii”.si care s-a folosit de proverbe populare în formularea unor judecăti.Totusi.desi intentia lui a fost să înfătiseze istoria Moldovei de la începuturi.A„urzit”-spune el „această începătură” a letopisetului cu partea despre colonizarea Daciei.fiind animat mereu în toate actiunile sale de dragostea de patrie care a devenit legendară si a fost surprinsă în creatiile populare consemnată de Ion Neculce.nu-i mai trebuia nici o rugăciune. Dar Miron Costin a scris si alte opere:„Letopisetul Tării Moldovei de la Aronvodă încoace”(1675). „din descălecatul cu cel dintâi.să interpreteze adânc evenimentele istorice. În timp ce Ureche a emis idei în legătură cu formarea poporului si a limbii române.ca „Alexandria”. Cu o bogată cultură.”.ca om luminat ce era.ci a întrebuintat si izvoare scrise.după cum însusi mărturiseste în prefata cronicii sale.De aceea a continuat cronica lui Grigore Ureche. fiindcă işi mântuise sufletul cu opera pe care o lăsă neamului său.carele au fostu de Traian-împăratul”si până în zilele sale.s-a revoltat.Letopisetul său are.Alexandru Iliasi si Ștefan Tomsa al II-leadin epoca lui Vasile Lupu si Gheorghe Ștefan.pe larg si pe întelesul tuturor.. „Escopia”.dar a folosit din plin istoria orală si amintirile familiei.de aceea..Miron Costin era în măsură să lege faptele. .idei denaturate de unii copisti(Simion Dascălul).poloneze.autorul a rămas cu povestirea departe de evenimentele trăite personal în ultimii treizeci de ani.cu unitatea poporului român din diferite provincii etc.în care să expună.care nu este străin de cărti populare.cronicarul a participat personal la evenimentele interne si. Când s-a apucat să scrie cronica sa..ca şi opera lui Ion Neculce.dar vremurile grele nu iau dat răgazul alcătuirii unei lucrări. având un orizont lărgit prin cunoaşterea „terenului” cu prilejul expeditiilor militare în Transilvania. Miron Costin a continuat cronica lui Ureche..în Muntenia si în Oltenia. în .caracter de memorii.cumplitele vremuri” de care pomeneşte mereu.în drumurile diferitelor solii.din domniile Movilestilor.invazia lăcustelor. militar diplomat.comparatiile si judecătile sugerează cultura clasică a cronicarului(l-a citit pe Plutarh).si s-a hotărât să alcătuiască un letopiset integral al Moldovei .iar din „urzitura” aceea a rezultat mai târziu „De neamul moldovenilor”.în mare măsură.cronica sa „Letopisetul Țării Moldovei” contine evenimente din vremea lui Ștefan Răzvan.i-a fost„mult mai pre lesne a scrie de aceste vremi. cu o experienţă multiplă de viaţă.Miron Costin.etc.apoi la Viena. „începutul” tărilor si al poporului românesc.etc..reluând firul istoriei cu domnia lui Aron vodă si duce naratiunea evenimentelor până la domnia lui Ștefănită vodă Lupu inclusiv(1661).Maximele.care nu se găsesc în alte izvoare contemporane.cu rădăcini în originea romană.luând cunostiintă de asemenea neadevăruri si „ocări”.care cerea liniste si timp.si este de neînlocuit pentru informatiile sale istorice.Miron Costin a pornit de la gândul de a nu lăsa istoria să intre în umbră.În această parte avem de-a face cu memorii propiu-zise.mai ales.Asadar.iar în limba poloneză a redactat: „Cronica Țărilor Moldovei si Munteniei”(Cronica polonă) si „Istoria în versuri polone despre Moldova si Muntenia”(Poema polonă).

că tara într-aceea foamete era.si consideră că cei mari trebuie să înteleagă si să ocrotească multimile.„Nespusă vrăsmăsia prostimei!”.ci prezintă.Miron Costin se declară împotriva puterii nelimitate a domnului.că este cărturariu bun”domnitorul a răspuns „mai carturar decât dracul nu este altul.el fiind adeptul unui stat cu legi interne.omorurile deveniseră pentru domn spectacole de senzatii tari.cât mânca oamenii papură uscată în loc de pâine .să stie ce au fost în vremi trecute.sub domnia lui Ștefănită Vodă Lupu: „.Cu o formatie de umanist.fapt ce denotă un mare progres social-politic.Miron Costin face observatii critice privind.Autorul introduce în cronică amănunte.desi familia lui fugise în Polonia de teama acestuia si personal nu a fost de acord cu toate actiunile voievodului..Astfel el nu narează simple evenimente istorice.cronicarul remarcă faptul că era însufletit de un instinct de ucigas.oameni vii în relatii istorice..ci si tragerea unor învătăminte din desfăsurarea evenimentelor.de afirmatiile sale.Fiecare are firea..descrieri.ca un literat. Cu toată pozitia si ideile sale de clasă.calităti sau defecte.El era de principiul.în fata istoriei.istoria nu însemna doar consemnarea faptelor trecute.Miron Costin nu este indiferent la viata si suferintele maselor populare. Reprezentant al clasei boieresti.care puteau fi evitate „că letopisetele nu sunt numai să le citească omul.cu scene tragicomic.Laudă vitejia domnitorului care se afla „pururea în fruntea ostii sale”..si de aceea lui Ștefănită i-au zis Papură vodă.mai ales că existenta si puterea lor nu sunt de neglijat:„Adu-ti aminte -repetă el stăpânului tării.ca în anul 1659.provocate de boierimea desfrânată.De aceea.actiunile lor si evenimentele istorice.deprinderile lui personale.cerând să li se dea în mâini boierii exploatatori ca să se răzbune. Despre Ștefan Tomsa.Călăul domnitorului era un măscărici :„pentru un dioc.criticându-l pe Gheorghe Ștefan care „în oastea sa de fată n-au fost ci au stătut departe de la oaste”.ce mai mult să fie de învătătură […] ”.caracterul uman.notând cu propria lor vorbă că „blestemul săracilor nu cade pe copaci”.în care domnul să consulte un sfat legal constituit din boieri.paranteze..indiferent dacă i-a fost prieten sau dusman.afirmat în lucrarea sa „De neamul moldovenilor”.din zugrăvirea unor drame sociale sau omenesti.Tot el remarcă suferintele de nedescris ale tărănimii ..”.politice si sociale.acest cronicar se ridică peste micile patimi omenesti si judecă obiectiv pe eroii cronicii sale.exclamă Miron Costin.că istoricul dă seama.Și totusi l-au omorât si pre acela”. Miron Costin are un dar deosebit de a percepe si de a fixa în cuvinte caracterul oamenilor si ipostazele în care ei se complac..un stat feudal bazat pe o ordine internă.amintind că pe tărani îi răpunea deseori foamea.cronicarul apără interesele acestei clase în lupta cu domnia.Personajele cronicii nu sunt zugrăvite în stil sec istoric.devenită proverb.Cronicarul aminteste de revolta tăranilor sub domnia lui Alexandru Ilias(1633) când acestia se tineau ca o haită de lupi de convoiul domnului alungat.Apreciază pozitiv domnia lui Vasile Lupu..ca si Grigore Ureche.de pildă.Conform conceptiei sale.ori cetatea Suceava.că pe multe gloate de oameni esti stăpân”.s-au rugat boierii să-l ierte .actiuni urmate împotriva unui sfat bun sau privind nechibzuinta lui Vasile Lupu de a nu avea o garnizoană în cetatea Hotinului.capabil de actiune si atitudini felurite.având sensul realist istoric al vietii si civilizatiei umane.recunoscându-i meritele. .Miron Costin pune la loc important omul si umanitatea.

.”.negură după negură.Cavaleria polonă(în luptă cu Mihai Viteazul)apare cu sulite „de opt coti de lungi.în frunte si la piept cu „câte o tablă de hier.zburând aproape de pământ .Nice frunze.ori de sămănăturănu rămânea.spunând că la fel ca floarea ofilită de brumă care îsi revine la căldura lină a soarelui.tot asa si tara după greutătile din vremea lui Radu Vodă (Mihnea) si-a revenit la belsugul dinainte.atunci când este vorba de căderea lui Vasile Lupu.pentru fereală de glonturi.asemănând prăbusirea muntilor cu zgomotul mare pe care îl fac pomii cei înalti atunci când sunt doborâti sau casele înalte.ci si o galerie de portrete..vechi care se dărâmă. Cronica lui Miron Costin nu este numai o însusire de evenimente istorice..Cronicarul întrebuintează si comparatii cu efect acustic.După cum am văzut.metafore.Verbul lui inspirat si colorat ... Spitit ascutit de observatie.”si stă „..ori de iarbă.Tablourile sunt pline de nerv si de emotii.cronicarul zugrăveste cu mare măiestrie caractere diverse.După ele rămânea pământul negru împutit.exprimă .sensibil la frumusetile naturii.pe cai mare grosi nemtăsti sau turcesti”..nice pai.ca un zid la războaie”.autorul face cu usurintă comparatii între situatii din viata socială si între fenomenele din natură. Este de citat tabloul invaziei lăcustelor văzut de Costin în Polonia:„pare că vine o furtună..comparatii.dar se observă că este o năvală de lăcuste în convoi gros si dens.ore întregi.

legende narate după cărti populare sau opere clasice.a se oplosi pe langă cineva etc. Pentru alcătuirea unei lucrări.apoi războaiele romane cu dacii.fiecare purtând un titlu explicativ pentru continutul acestora.P.Nicu Gane si altii.El notează chiar si asemănarea între ceremoniile ospătului si ale înmormăntării.Se insistă asupra unitătii de grai a ardelenilor.cetăti vechi.Miron Costin a suferit influenta topicii si vocabularului latin.Moldovei si Țării Muntenesti.si modul de a prezenta faptele văzute de el însusi.iar nu hirea”.cronicarul pledează pentru importanta spirituală a cărtii.Autorul nu este străin nici de legendele antice literare despre războiul Troiei sau despre Romulus si Remus.Hasdeu în„Domnia Arnăutului”(Vasile Lupu). „De neamul moldovenilor”este structurată în sapte capitole.a fost scrisă pentru a suplini lipsa de informatii din trecutul istoric al acestei tări si pentru a combate „ocările si basmele”(„relatirile neadevărate”) celor ce au făcut adausuri cronicii lui Ureche sau lui Miron Costin.dialogul sau monologul.cronicarul acordă mare importantă problemei originii comune a românilor. Cultura bogată.Talentul naratorului stă în capacitatea de a face vie o exprimare plină de idei si de fapte.dar totusi în unele locuri.să scot lumii la vedere felul neamului.Dar naratorul relevă asemănările de port.Este prezentată Dacia.Cronica are de la un capăt la altul o constructie si un stil caracteristic. Energia stilului lui Miron Costin este canalizată spre cugetare si moralizare.talentul.cucerirea si colonizarea Daciei.cunoasterea cărtilor populare. Ca un bun cunoscător al limbii latine si cititor de cărti latinesti. O altă lucrare importantă a lui Miron Costin este „De neamul moldovenilor.romanice si slave.Aceasta are un profund caracter istoric si.expansiunea Imperiului Roman.ca mijloace plastice de exprimare a unei idei:„lupul părul schimbă.îmbrăcăminte si încăltăminte.i-au dat posibilitatea lui Miron Costin să găsească imaginile cele mai potrivite.Întrebuintează de asemenea vorbirea directă a eroilor.Nu lipsesc nici paralelele cu numele popoarelor germanice.de multe ori plastic ideea si sentimentul.Este de remarcat că nu se simte o diferentă între modul de a nara evenimentele cunoscute din izvoare scrise sau din spusele bătrânilor.prin meditatii si parabole.îmbogătindu-sidocumentarea si din alte izvoare.din ce izvor si semintie sântu locuitorii tării noastre.Din cronica lui Miron Costin s-a inspirat B.Este subliniată din nou ideea responsabilitătii istoricului în fata urmasilor.Există o unitate de stil si de artă literară.dintre romani si români.conducând la învătămintele desprinse din text.si românii din Țările Unguresti[…]toti un neam si o dată discălecati sântu”.scriitorul introduce si argumente arheologice:inscriptii de piatră.moldovenilor si muntenilor.operă de gândire matură si de stil desăvârsit.Constructiile ample se armonizează cu prezenta dictoanelor. .asimilarea formelor plastice din graiul popular.cu elemente de stil retoric.influenta sintaxei latine a îngreunat sensul frazei.dintr-o reală datorie patriotică:„Biruit-cu gândul să mă apuc de această trudă.sau locutiuni în limba populară:„a sta ceva într-un fir de păr”(viata lui Constantin vodă).după cum însusi mărturiseste autorul.din ce tară au iesit strămosii lor”. În cuvântul „către cititoriu”(în Predoslovie).care nu sunt făcute cu violente de vocabular ci discret.Mihail Sadoveanu în „Neamul Șoimărestilor”si în „Nunta Domnitei Ruxanda”.Nu lipsesc proverbele în variante vechi.În conformitate cu ideea de responsabilitate a scrisului.monede vechi.din stiri legate de geografie si istorie pentru ca moldovenii să înteleagă nasterea poporului român.

în stare de a exprima orice gând”.Fraza cu perioadă lungă de tip latin alternează cu exprimarea concentrată dar influenta latină este mai rară..El se proiectează în orizontul clasicitătii romanesti..Cu el sintaxa literară apare începută si cu desăvârsire încheiată.pe lângă cele stiute din popor”.Cunoscător al frazei latine.potrivit căreia dragostea si lauda cerului este înlocuită cu dragostea si lauda patriei.el a desfăsurat-o în moldoveneste în spiritulsi cu ajutorul limbii noastre.precizie si naturalete..desi Miron Costin nu a devenit ateu.de Titus Livius”.si ceea ce iese de sub pana lui.orientat în istoria antică si în geografia universală.dezvoltându-le..naratiunea cronicarului trece dincolo de hotarele genului istoric si se apropie....un fel de stea polară a operei lui Costin.situându-l într-un plan superior fată de acela al predecesorului său(Grigore Ureche)”.el a adoptat conceptia umanistă despre lume si viată.compune..... În acestă lucrare scrisul lui Miron Costin capătă un stil personal distinct..Efectul stilistic de o mare calitate rezultă din înlăntuirea frazelor.un număr de proverbe noi.(Alexandru Piru „Literatura română veche”) Tot Alexandru Piru spunea:„Fraza lui Miron Costin..care se potrivesc epocii lui avansate.. Cunoscând bine limbile greacă si latină. Aprecieri critice E.(George Călinescu„Istoria literaturii române.Destinul oamenilor.de la origini până în prezent”) „Însă adevărata contributie a lui Costin la scrisul românesc este sintaxa. Sorohan:„În scrisul lui se întâlneste poezia cu istoria si cu destinul fiimtei umane.Vladimir Streinu lua drept criterii „relieful si densitatea exprimării lui Miron Costin.„De neamul moldovenilor” se termină cu o scurtă încercare de a umple golul medieval al istoriei românilor.e o problemă obsedantă.istoric si poet.de nuvelă si roman”.pretutindeni e vădită tendinta de a comunica gândul cât mai exact.este rodul unei arte”... „Miron observă sistematic.si anume există aici un echilibru si o întrepătrundere între exprimarea populară si fraza căutată.ideile culturii clasice. .literară.Umanismul lui Miron Costin are note proprii.si prin puterea dramatică cu care stie să înfătiseze lucrurile. Miron Costin este o personalitate complexă:om de actiune politică.Cugetările ample si variante ca subiect încarcă de sens discursul narativ..greco-latine.care au sustinut si urmărit.ca indivizi si colectivitate etnică.Cronicarul găseste de obicei expresii potrivite pentru cele mai fine nuante sufletesti”..În literatura română aceste opere sînt echivalente cu istoria De la fundarea Romei din literatura latină.mult mai putin spontan.păstrându-i toate registrele si toate fluierele.Ideea creării unei limbi române literare se leagă de conceptia renascentiscilor italieni si apoi poloni.(George Călinescu„Istoria literaturii române.si De neamul moldovenilor.prin gradatia interesului.care ne-a furnizat.se distinge prin claritate.cu o largă cultură.(Nicolae Cartojan „Istoria literaturii române vechi”) „.Operele capitale ale lui Miron Costin rămân Letopisetul Tării Moldovei.de la origini până în prezent”) „Pe alocurea. Când îl numea pe Miron Costin „primul nostru mare clasic”. George Călinescu:„nu se poate literatura română fără Miron Costin”.

Pentru turci scoate stiri din istoricul bizantin Gheorgh Phrantzes (Frânţi) în prelucarea lui Teodosiu Zygomalas. un istoric din Făgăras pentru poloni. Anonimul foloseşte şi el pe Gavril Protul rezumându-l mult mai pe scurt şi adăugând unele ştiri din tradiţie de pildă că Nifon. umplând sărăcia ştirilor cu informaţii de istorie universală. plecând din Țara Românească. . Noul compilator pune la contribuţie. îndeosebi despre celelalte provincii româneşti si despre ţările vecine.pentru o integrarea lor în geografia Europei. „un istoric lesesc” pentru moldoveni pe Grigore Ureche. „ Istoria Țarii Unguresti”. pentru unguri a folosit. „ Istoria Țării Româneşti de când au descălecat pravoslavnicii creştini”.ci încearcă să creeze opere beletristice(literare). Istoriile domnilor Țarii Româneşti luând-o tot de la întemeiere (1290) şi oprindu-se tot la ultimul an al domine Șerban Cantacuzino (1688). Lucrările lui Miron Costin în limba polonă vor să ridice negura de pe trecutul Țărilor Românesti. Letopisetul Bălenilor Letopisetul cantacuzinesc îi răspunde la oarecare distanţă un anonim din facţiunea adversă a Bălenilor într-o croinica intitulată.Cronicarul român face parte dintre acei umanisti care nu se lasă condusi mecanic de de trecut.„De neamul moldovenilor”urmăreste să lămurească pe compatriotii săi în privinta trecutului neamului lor. „ şi-au scuturat papuci de prah”. Ureche notase după letopisetul lui Istratie logăfătul cum că Ștefanita-voda fusese otrăvit de doamna-sa.cum ar fi:„istoria în versuri polone”si „Viata lumii” care dovedesc acest lucru. ca să nu ia cu el nimic de pe pământul afurisit.

fătul meu. ginerele banului Gheorghe Băleanu.. dacă au vrut dumnezeu asa”. Războaiele lui Ion-vodă cu turcii. După opinia cronicarului Duca -vodă a murit în robie otrăvit de un vătaf Crista. rivalul lui Vasile Lupu (se zice că gheorghe stefan învinuia pe Vasile Lupu. De cine este această cronică anonimă a Bălenilor? N. i-a dat un inel de recunoaştere şi o sută de galbeni de aur (iarăsi legenda cu inelul). din îndemnul lui Șerban Cantacuzino. Anonimul muntean cunoaşte de exemplu anecdota pe care o va însera Neculce în. ca şi moartea să se afle în cronica lui Grigore Ureche. căreia i se ceruse bani de răscumpărare. ci noi acelia nu le stim”. După amănutele cu caracter personal.De altfel se susţine că voievodul era fiul unei văduve frumoase cu un bun gelep pe la Poarta otomană care „ îngrecînd-o”. pre unguri. „porci obraznici”. „den ce pricină ea va stii”. Cronica a fost scrisă după 1668 şi nu mai devreme de 1693 deoarece într-un loc se arată că Constantin Cantemir a domnit sapte ani (1685-1693). „dumnezeu să-l ierte”. de-i avea ca pre neste măgari pre toti”).Se insinuează că si doamnă.Anonimul muntean comentează:„ zău de treabă jupâneasa.În legătură cu luptele lui Ion vodă Armeanu. nepotul lui. pre moldoveni. „zătăcită” de acelasi Șerban Cantacuzino. iar domnitorul fiind compătimit la moarte cu un. să-si omoare bărbătuş!.Ca şi Miron Costin şi Stavrinos. sănătos. C. dorobantii si semenii fiind numiti tot. Domnia lui Matei Basarab este povestită ca şi în letopiseţul cantacuzinesc. „că au umblat cu jupâneasa lui”) Letopisetul cantacuzinesc scrie că în răscoala seimenilor din 1655 a fost ucis între alţii şi Gheroghe Carida vistiarul. Gheorghe vistier de la Popesti. cronica Bălenilor se încheie cu împăcarea celor două tabere prin căsătoria smaragdei (aici) Cantacuzino cu Grigore Băleanu.Iorga a crezut că de Constantin Căpitanul Filipescu (văr cu mama lui Grigore Băleanu). a umblat cam încet. cum îl numea cronica Bălenilor. Ca si letopisetul cantacuzinesc. Această stire poate fi un adaos târziu al autorului dar apare în toate manuscrisele cunoscute ale cronicii. de asemenea anonimul găseste „ să laudă moldoveni. Dovada precisă n-o avem. moldoveancă. Important este deşi n-a cunoscut letopisetul lui Miron Costin autorul are şi despre Moldova ştiri bogate.Giurescu a susţinut că ea aparţine mai curînd lui Radu Popescu. Hrizea a fugit din tara refugiindu-se în Moldova la curtea lui Gheorghe Ștefan. descriu cum că de patru ori au bătut Ion-vodă pre turci. fiul vistierului Hrizea.” Numai că jupâneasa nu era moldoveancă ci munteancă. anonimul înţelege actele lui Mihai numai ca pe nişte cuceriri („au supus domniia lui pre turci. o chema Stana şi era fica lui Neagoe Basarab. Domnia lui Mihai Viteazul este narată mai ales după vistiernicul Stavrinos domnitorul fiind comparat cu Ahileu şi cu Velisarie „vitiajîi grecilor”. „O samă de cuvinte” relativ la Gheorghe Ștefan. Înlocuit în 1658 cu gheorghe ghica agă la el cu aceste cuvinte:„Mergi. Fiul acestuia Hrizea căsătorit cu una din fiicele marelui ban Gheorghe Băleanu este tatăl cronicarului radu Popescu ca să scape de urgia abătută asupara case sale. .de ce nu crede anonimul faptele povestite acolo e o enigmă.

fratele cunoscutului ortodox ardelean Sava Brâncovici.Avem o singură cronică Sf. ungureşte şi turceşte).Despre Iancu Huniade aflăm că era .de felul din Ţara Muntenească născut din fameae greacă .scrise de români.la Moscova fiind primit de ţarul Alexei Mihailovici..Un cronicar ardelean:Gh. Mai importantă este ..Zărand şi Timiş şi era de origine sârbă(Brancovici vorbea româneşte...” În general cronica se ocupa mai mult de sârbi ştirile despre români fiind sumare luate dintr-o sursă comună cu aceea a lui Moxa. sârbeşte. Brancovici Stăpânirea străină în Transilvania a împiedicat apariţia de cronici despre românii din această provicie.Cronica lui Brâncovici seamănă cu cronograful lui Mihai Moxa începe de la facerea lumii şi merge oprindu-se mai mult asupra slavilor din sud până la .scrisă de Gh.Întru acea vreme rumânii din Maramureş au descălecat în Molddova pentru că o pustiise tătarii şi nimenea nu cuteza să şază într-însa până au descălecat moroşanii.Misii cei din sus şi cei din jos”.În zilele împăratului Traian au venit de la Italia şi rumânii care după oraşul Roma s-au numit Rumâni şi s-au aşezat rumânii intre sloveanii cei dupre lângă Dunăre luând pre sine şi botezul pravoslavnicesc.numele tatane-sau au fost But şi pentru că mult bine şi mare omenire făcuse tata-su lui Jigmond crai au dus pre tatăl Iancului-voda în Ardeal şi i-au dăruit cetatea Hinedoara..ca să o aibă cu veacinica stăpânire…” Gheorghe Brancovici s-a născut în 1645 în cetatea Ineului cunoscută din romanul lui Slavici.”Descoperind conspiraţia superintendenul calvin Mihail Tofoe ordona arestarea fraţilor Brancovici.La 18 ani intra în serviciul principiului Apafi care-l numeşte capuchehaia la Constantinopol.Iliricului.” Se aminteşte şi descălecatul Moldovei: .dar reprezentantul apărând interesele bisericii ortodoxe îl trădează ducând tratative secret cu ungurii catolici cu Ghica pentru.Brancovici.rumânii.Apafi îl trimite din nou la capuchehaia la Constantinopole.pocania ce au fost rânduit şi ţinut turcii în 1686”după înfrângerea suferită la asediul Vienei. Autorul este superior lui Moxa prin faptul că avea cunoştinţă de originea latină a românilor despre care vorbeşte cu mândrie: .Aşa şi vulturul dupre sfantatul botez cu sfânta crruce în gura luară ca să le fie samnul ţării lor inchipund vulturul cel mare al Romei pentru ca să se ştie că de la Roma au venit rumânii cu semnul împărăţiei.Mara”.bonum publicum şi pentru lărgirea sfintei bisericii noastre.Familia avea moşii întinse în comitatele Arad.împreună cu fratele său mitropolitul Sava.Niculae din Scheii Braşovului cu date privind Ţara Bîrsei de la 1392 când ar fi venit bulgarii la Brasov până în 1633..Cronica Sloveanilor.Atât Gheorghe .Întors în ţară după patru ani merge la începutul anului 1668.

Poate chiar să zică cineva că plutim în aceasta privinţă. Între cronicarii din acest secol se pun de obicei numele a doi membri din familia Cantacuzineştilor. Secolul al VIII-lea În Muntenia Numărul cronicilor care s-au scris în veacul XVIII în Ţara Românească este destul de mare. În închisoare şi-a refăcut cronica în limba sârbească.ce e mai curios.Manuscrise fără nume sunt atribuite .Moartea lui Şerban Cantazuzino în 1688 a impiedicat realizarea acestor planuri.Gheroghe Brancovici rămâne în Ţara Românească şi în primul an al domnie lui Constantin Brancoveanu apoi habsburgii conferindu-i titlul de grof se întoarce în Transilvania în toamna anului1689.sec XXI).azi unui personaj istoric.Iorga (în „Analele Academiei”.şi Sava Brancovici sunt întemniţai însă Gheorghe scăpa şi se refugiază în Ţara Românească.Îl primeşte la Craiova banul Radu năsturel.A Murit în 1711 la Egger.mâine altuia.Noul domnitor încheiase o alianţă cu creştini şi plănuia restaurarea imperiului bizantin prin ridicarea popoarelor ortodoxe împotriva turcilor.fără a socoti ca definitive o mare parte din concluziile adoptate de cei mai mulţi cercetători asupra istoriografiei noastre.lăsând un voluminos manuscris completat cu împrejurările stagiului sau în Ţara Românească. Cu greu este însă a stabilii numele autorilor.Acest lucru corespundea tocmai aspiraţiilor lui Gheorghe Brancovici care corespundea tocmai aspiraţiilor lui Gheorghe Brancovici care considerându-se urmaş al despoţilor sârbi se gândea la refacerea despotatului sârbesc.de aceea vom arăta şi toate punctele îndoielnice. În paginile ce urmează vom vorbi despre cele mai însemnate din manuscrisele istorice şi vom înfăţişa starea de lucruri de acum . Stolnicul Constantin Cantacuzino . Asupra lor se pot citi cele două memorii ale lui N.Arestat la Cladova e dus la Viena şi aruncat în închisoare unde a stat tot restul vieţii 22 ani.într-o mare nesiguranţă şi.Boema.fiul lui Udrişte şi peste câteva zile îl conduce la curtea lui Şerban Cantazuzino.într-o mare prefacere continuă de nume.

că a luat parte în multe ocazii la conducerea ţării.1853 . pentru vremea când s-a scris.Ioanid.)şi după alte cercetări.se arată că s-a născut pe la 1650. El găseşte că seamănă şi în chip şi în obiceiuri cu românii din nordul Dunării.editor G. Ar fi putut să devie chiar domn.este puţin interesant pentru noi.deşi românească ca a acestora”este „mai stricat㔺i „mai amestecată”cu vorbe turceşti şi greceşti. Nu se cunoaşte cu siguranţă tot ce a scris acest stolnic Cantacuzino.căci.Iorga consideră pe stolnicul Cantacuzino ca autor.fiind ucis din porunca domnitorului în 1716.vol.dar nu a voit.„urme de ale acelora romani. Din aceasta se cunoaşte un fragment care tratează partea privitoare la colonizarea Daciei până în timpul lui Atila .în care va fi avut şi el partea sa de vină .2-a.de Ştefan Cantacuzino(1714-1716).pag. nu este”. După informaţiunile care se găsesc în genealogia Cantacuzinilor(publ.mulţumindu-se a fi . Restul lucrării.95şi urm.iar d-l N. „numai limba lor. I se atribuie o Istorie generală a românilor.un bun sfătuitor al acestui nepot .care se numesc „coţovlahi”.Mai târziu s-au descoperit şi alte manuscrise ale aceleaşi scrieri şi. Se pare că a lucrat mult şi a adunat mult material istoric.Bucureşti 1858) a fost retipărit de Kogălniceanu(Letopiseţe.ca să fi fost mutaţi cu totul într-altă parte.pe vremea lui Brâncoveanu. Despre cea dintâi ne spune că Traian „au poruncit de au adus romani lăcuitori”din care se trag locuitorii de astăzi.XXI).s-a ajuns la concluzia că nu poate fi Milescu.care vorbeşte despre viaţa poporului român în timpul năvălirilor barbare.că a fost om foarte învăţat care a călătorit prin ţări străine. Publicat pentru întâia dată într-un volum de cronici vechi(Istoria Moldo-României .Viaţa Stolnicului Constantin Cantacuzino a fost studiată de Nicolae Iorga („Analele Academiei „.ed. Consultând istoricii străini. Titlul lucrării este :Cronica pe scurt a românilor.discutându-se şi chestia autorului. Despre aceştia ne dă mai multe amănunte decât Miron Costin fiindcă i-a cunoscut de aproape:„şi încă cu dintr-înşii am vorbit”.ce au fost în Dacia .În privinţa celei de-a doua se pronunţă hotărât în contra.I)care l-a atribuit lui Nicolae Milescu. .arată din partea autorului şi cultură şi cercetări serioase.ba de aici i se pricinui şi moartea.în „Buciumul”lui Cezar Bolliac.îl depărtară de urmaşul lui Brâncoveanu. dar.Concede totuşi că vreun împărat „va fi ridicat ostaşi”din Dacia pentru nevoile sale şi astfel s-a format în Peninsula Balcanică grupul de români . Certuri şi intrigi de familie.autorul arată cu de-amănuntul războaiele dacice şi ajunge la chestia colonizării şi a părăsirii Daciei.

Iorga (1901.iar în vremea altora a stat retras ori chiar a fost silit să emigreze.În timpul ocupaţiei ruseşti din1769-1774.fu înălţat la rangul de ban şi stărui ca principatele să se anexeze la imperiul ţarului sau să se unească într-un principat autonom sub suzeranitatea câtorva puteri europene.ci se găseşte în două manuscrise.A ocupat funcţiuni importante sub unii domni.19). Radu Popescu .dar n-avem cunoştinţe sigure. D-l N.al cărui autor se socoteşte a fi el însuşi.el legă relaţii cu generalii ruşi. Iorga îi atribuie şi o lucrare prin care stabileşte „Cronologia Ţării Româneşti”. Ea se află publicată în Operele lui Const. Iorga îi atribuie Genealogia Cantacuzinilor(publicată în „Buciumul” Buc. Sion şi a publicat-o în Bucureşti în 1863.D-l N.care nu s-a publicat până acum .asupra Ţării Româneşti.Iorga(Acte şi fragmente II)şi cu informaţiile din Istoria literaturii în sec.II).pag.Cantacuzino de N. Acestea se pot completa cu ştirile ce se scot din documente publicate de N. Mihail Cantacuzino Despre Mihai Cantacuzino aflăm câteva amănunte biografice în Genealogia Cantacuzinilor.1863)şi o operă de statistică şi de istorie. Născut pe la 1723 va fi făcut studii cum făceau studii toţi fiii marilor boieri pe vremea aceea.După încheierea păcii de la KuciukKainargi(1774)fu silit să se ducă în Rusia unde trăi până la moarte .care s-a întâmplat după 1787. După un al treilea manuscris au tradus şi au publicat greceşte la Viena(1806)fraţii Tunusli(Istoria Ţării Româneşti)pe care a tradus-o Gh.XVIII de acelaşi (vol.

În 1722sau 1723 se retrage la mănăstirea Radu-Vodă din Bucureşti unde trăi vreo 6 ani sub numele de Rafail Monahul.I).dar atenţie deosebită se dă vieţii lui Nicolae Mavrocordat (1716).Iorga şi în Istoria literaturii în sec . Domnia lui Ştefan Cantacuzino (1714-1716)este povestită întreagă.căci se vede că a luat parte la un complot contra domnului.editat de G. Această viţă este foarte strălucită.Sbiera.dar numai Nicolae Mavrocordat l-a ţinut de aproape şi l-a făcut mare vornic.în . Acest manuscris povesteşte ultima parte a domniei lui Brâncoveanu (de pe la 1699 ).Buc. a fost om învăţat.dar nu i-a fost credincios.Ioanid (Istoria Ţării Româneşti.1847)şi într-un volum de cronici.G.fiul vistierului Hrizea din Popeşti.care pre nume mirenesc l-au chemat Radu Popescu.A reintrat în funcţiune sub Ştefan Cantacuzino.publicate de N.care ştia şi limbi străine.biv-vel Dvornic.greceşte. A ocupat funcţiuni importante sub Constantin Brâncoveanu încă din 1689.că din manuscrisul publicat de Bălcescu în„Magazin”lipseşte începutul.Radu Popescu.1859). E foarte probabil ceea ce observă I.zicând că „nici o bunătate sufletească n-au arătat în viaţa şi domnia lui” şi că după el a rămas „răutate şi blestem”.XVIII de acelaşi(vol.IV.pierzându-şi boieria.căci fanariotul se coboară drept.iar cronica s-a publicat în „Magazin istoric”(tom.însă a scăpat de moarte.362. Partea aceasta începe arătând „viaţa prea luminatului neam şi al prea înălţatului şi milostivului domn Io Nicolae Alexandru Voevod”. Despre viaţa lui se găsesc amănunte la „Analele Academiei”(XXI.pe care-l tratează cu multă severitate .iar titlul este adăugat de un copist:De aicea sunt cele ce au scris Chir Rafail monahul.latineşte şi turceşte.

Fiecare sultan are consascrat un capitol şi la sfârşitul capitolului .s-a hotărât să cerceteze trecutul împărăţiei turceşti-urmează istoria.figurează un număr de versuri . Opera lui istorică este: „Istorie a prea puternicilor împăraţi otomani.linie femeiască din Alexandru cel Bun. Din când în când intercalează şi observări asupra faptelor din principate. Odobescu în seria de articole asupra „Poeţilor Văcăreşt”i.dikeofilax al bisericii cei mari a Răsăritului şi spătar al Valahiei”.în timpul venirii ruşilor.aflându-se la Nicopole din cauza tulburărilor din patrie (1788)şi neavând ocupaţie.În primul tom povesteşte viaţa şi faptele sultanilor de la Mahomet până la 1730.franceza şi greaca . .pe lângă care desigur a cunoscut şi italiana. După ce stete câtva timp la Braşov. După o prefaţă(proimion)în care spune că.care fugiseră la Viena. Ienăchită Văcărescu Ienăchiţă Văcărescu (1740-1799) primi în casa părintească o educaţiune îngrijită. Restul cronicii este consacrat domniei lui Ion Mavrocordat(1716-1719)şi celei de-a doua domnii a lui Nicolae(1719-1730)până la 1728.în care caută să caracterizeze persoana despre care a vorbit.învăţând limbile pe atunci la modă. Viaţa lui a fost studiată cu de-amănuntul de Al. În al doilea merge de la Mahmud I până la SelimIII.în formă de concluziune. se întoarse în urma păcii de la Kuciuk-Kainargi(1774)şi ocupă funcţiuni însemnate sub Alexandru Ipsilante.împărţit în două tomuri. Acesta îi arătă multă încredere şi îl trimise chiar să aducă pe fii săi .adunată şi alcătuită pe scurt de dumnealui Ienache Văcărescu.adică turcească.care domnea şi în timpul lui. Versurile acestea sunt însă o simplă înşirare de cuvinte fără nici o însuşire poetică.

Lucrarea aceasta a rămas în manuscris şi a tipărit-o Papiu Ilarian în „Tezaur de monumente istorice”(tom II). Cu toate scăderile ce putem afla în operele lui. El se ocupă mai întâi de categoriile gramaticale.cum este „Spune. Ca apendice la gramatică.spune!”şi „Amărâtă turturea”. trebuie să arătăm că el a tipărit şi o gramatică intitulată: „Observaţii sau băgări de seamă asupra regulelor şi orânduielilor gramaticei româneşti.el nu cunoştea gramatica tipărită de Ţincai şi Micu(1780).a.a. imperfect)ş.ci un şir de observaţiuni.uneori mai pe larg. Fiindcă vorbim aici cu de-amănuntul de Ienache Văcărescu.pentru că în acel timp limba română nu era studiată.pe care le-a transmis urmaşilor prin acel faimos testament: Urmaşilor mei Văcăreşti Las vouă moştenire Creşterea limbii româneşti Şi-a patriei cinstire. A căutat să formeze şi cuvinte româneşti. „cădere nemuitoare”pentru caz genitiv ş.căci expresiuni ca „spre graiu”pentru adverb. întrebuinţaţi pe atunci în şcolile româneşti şi încolo a introdus termeni italieni ca „nome”.Ienache Văcărescu merită aducerea noastră aminte.alteori mai pe scurt. În Moldova Nicolae Costin .”sostanţă”.astfel că am putea cita abia douătrei din ele.de pronunţare şi ortografie şi de sintaxă.Văcărescu a adăugat un mic tractat de prozodie românească.s-a simţit obligat să facă o încercare cât de slabă. Lucrarea nu e o dezvoltare sistematică.adunate şi alcătuite acum întâi de d-lui Ienache Văcărescul . În numeroasele manuscrise cu poezii de ale Văcăreştilor se găsesc şi câteva datorite lui Ienache.nu puteau să rămâie în limbă. Ca să rezolve chestiunea el a păstrat câţiva termeni slavoni.apoi .numai să aducă un folos oarecare şi să dea şi altora îndemn să lucreze ceva mai bun.cel de acum dikeofilax a Bisericei cei mari a Răsăritului şi Mare Vistier a Principatului Valahiei 1787”.însă toate cu o inspiraţiune săracă.în a doua parte. Când spunea aceasta.comparându-l cu timpul în care a scris şi mai cu seamă prin simţirile lui patriotice.perfet şi iperfet”(perfect.”sojet”.fără să poată izbuti.inimioară.”preterit. Autorul mărturiseşte că e „om plin de neştiinţ㔺i văzând că nimeni până atunci nu scrisese asupra gramaticei. Nomenclatura ştiinţifică a trebuit desigur să-l preocupe foarte mult.

Şase ani mai târziu.Curios este ca în tot acest timp Nicolae Costin nu a discutat cu stolnicul Constatin Cantacuzino asupra problemei originii poporului roman.In 1683..de unde voia să-şi aducă logodnica.Eliberaţi pe chezăşie .Brancoveanu le dădu ospitalitate şi-i trimise la Țaringrad cu misiunea de a mijloci scoaterea lui Dimitrie Cantemir din domnie.unde se presupune a-şi fi continuat studiile.Nicolae Costin nu ştia nimic de complotul urzit de unchiul său şi se afla la Bârlad în drum spre Constantinopole.matca tuturor răutăţilor”.Dimitrie Cantemir noul domnitor ales de boieri le oferi protecţie dar Costineştii nesimţindu-se în siguranţă trecură în Ţara Românească.ceea ce-l determina să plece în pribegie.Hatmanul Nicolae Costin destituit de propiul său cumnat pentru sfatul imprudent fu nevoit să ia din nou drumul pribegiei şi reveni la curtea lui Brancoveanu unde rămase cinci ani(decembrie 1695-septembrie 1700).fiica fostului domnitor Nicolae Ducă.pentru că ştia limbi străine(latină.pe Ileana.care.De altfel. Nicolae Costin s-a născut pe la 1660 şi şi-a făcut primele studii la Colegiul iezuit catolic din Iaşi..Într-adevăr.slavonă. Uneltirile lui Brancoveanu izbutesc să răstoarne în 1700 pe Antioh Cantemir şi săl înlocuiască cu ginerele sau Constantin Ducă.poloneză)îl numea în fuctia de treti-logofăt.că n-a rămas nici un document privitor la relaţiile dintre cei doi istorici.revenea în ţară sub Constantin Cantemir în 1685.Peste doi ani.Fu arestat de slujitorii stapînirii şi închis în beciul curţii domneşti din Iaşi împreună cu fraţii săi Ioniţă şi Patraşcu.urmă pe tatăl său în Polonia.învăţând bine limba latină.că stolnicul n-a cerut şi Nicolae Costin nu i-a dat lucrarea tatălui său.Constantin Duca omorând după sfatul lui Nicolae Costin un capegi-basa venit să ancheteze situaţia din ţara perdu domnia care se dădu lui Antioh Cantemir.greacă.după numai o lună.deşi trecut de vârsta lor(avea peste 20 de ani).tatăl său era ucis în împrejurările cunoscute ordinului domnitorului Constantin Cantemir.De neamul moldovenilor”.Nicolae Costin se întoarse în ţară şi redobândi dregătoria de hatman dar numai pentru trei ani căci în septembrie 1703 noul .Ajungeau urmăriţi de oameni stăpânirii la Cetatea Neamţului când veni vestea că domnitorul a murit.Cantemir era înlocuit cu Constantin Duca şi în domnia acestuia Costineştii se întorceau la Iaşi unde Nicolae se însura în sfârşit cu Ileana Ducă devenind cumnat al domnitorului şi dobândind funcţia de hatman(1693).Costineştii erau prigoniţi de vistiernicul Iordache Ruşeţ .cel de al doilea fiu al cronicarului Miron Costin.Ceea ce-şi propuse stolnicul Constantin Cantazuzino în Ţara Românească va încerca înainte de Dimitrie cantemir în Moldova Nicolae Costin.

Kronika litewska”de Matei Stryjkowski.Historia Pannonica sive Hungaricorum rerum” de Antonio Bonfini.Om foarte instruit şi dornic de a-şi îmbogăţi cunoştinţele Nicolae Constantin nu era din păcate în acelaşi timp un om de concepţie nu avea spiritul sintezei al organizării datelor nici talent literar şi sforţările sale uriaşe lăudabile de a scrie o carte de istorie n-au ca rezultat decât alcătuirea unui corpus de izvoare.le citează chiar foarte conştiincios dar în loc de a le prelucra le traduce sau le transcrie pur şi simplu fără nici o modificare.ceva mai mult decât 50 de ani.pentru plimbare şi cercetarea moşiilor lui”la ţară. Sub Dimitrie Cantemir Nicolae Costin e vel logofăt şi cu toate că domnitorul nuvorbise de planurile sale de alianţă cu ruşii îl vedeam semnat totuşi proclamaţia.sunt copiate literal din .care i-a dăruit un ceasornic de aur în valoare de patruzeci de scuzi pentru onorurile făcute şi pe Iosif Pototki.Biblie. .P.Origines et occasus transylvanorum”de Laurentiu Toppeltin.către ţara de ridicare împotriva turcilor.dar domnitorul curma vechea nedreptate făcută Costineştilor de bătrânul Cantemir şi-l acorda dregatoriu de mare vornic al Ţării de Sus.am zice un enorm plagitat.Annales ecclesiastici” de Soranus Baronius(1538-1607.Neamul moldovenilor” de Miron Costin în altă ordine şi cu adaose din .A luat parte la ospăţul dat în cinstea ţarului Petru cel Mare nu şi la bătălia de la Stănilesti.Polonia sive de origine et rebus gestis polonorum”de Martin Cromer.Synopsis slavonesc sau Istoria ruşilor”de Inochentie Ghizel.Astfel predoslovia şi primele cinci capitole ale letopiseţului sunt traduse cuvânt cu cuvânt din .”Ca şi sarmatii(în greceşte:ochi de şopârlă)geţii şi dacii coboară.Letopiseţul Ţării Moldovei de la zidirea lumei până la 1601”este în întregime o operă de compilaţie.Istoria panonică” a lui Bonfine sunt adause unele ştiri despre daci.în a doua jumătate a secolului XVlllea cronicari polonezi şi unguri medievali..Când în februarie 1705 Racovita fu şi el mazilit şi se anunţă numirea a doua oară a lui Antioh Cantemir.un hronograf tip Danovici(ms.Nicolae Costin incorporează conform modelului istoria naţională în istoria universal de la creaţiune căutând să fixeze locul pe care poporul romîn îl ocupa în arborele genealogic al neamurilor după .Pe urmele părintelui său Nicolae Costin voia să scrie o istorie completă a Ţării Moldovei luând-o dacă s-ar fi putut .Nicolae Costin se pregătea să treacă iar în Ţara Românească.ab ovo”aşa cum procedau metodele cei stăteau în faţă cronografele bizantine tradusă în limba romînă...date de geograful Strabon: . .În a doua domnie a lui Nicolae Mavrocordat şi-a menţinut demintate de vel logofăt conferind în primăvara anului 1712 cu agentul suedez Briant.A primit în această calitate pe solul francez spre Constantinopole marchizul Désalleurs.crede cronicarul prin Gomor din seminţia lui Afet capitolele 6-14..R 938) şi .R.A trăit mai puţin decât tatăl său.Asupra morţi sale în septembrie 1712 Axinte uricariul scrie că i-a survenit ducându-se:... Din . ..A.voievodul Halicului. ..B.A lăsat multe datorii în urmă şi niciun moştenitor.dacă în vremea când a scris Nicolae Costin ar fi existat noţiune de proprietate literară de altfel autorul nu-şi ascunde sursele.domnitor Mihail Racovita văr cu Iordache Ruşeţ îl îndepărtează din divan.Destituit din nou de Mihai Racovită în 1707 este reintegrat în 1709 de Nicolae Mavrocordat care îl numeşte vornic al Ţării de Jos.....

Ca orice cronică oficială noul letopiseţ de astă dată originalul lui Nicolae Costin străluciră cu atât mai mult....” Exceptând unele pasaje de acest fel neoriginale fireşte .Dimitrie Cantemir stima de sigur pe Nicolae Costin pentru . Partea despre domnia lui Dimitrie Cantemir este concurată de cronică de mai târziu a lui Ion Neculce.Demonstraţia sobră a romanităţii poporului român din .. traducerea şi adăugirea diverselor izvoare cerea osteneală.Guagnini(versiunea poloneză a lui Martin Paszkowski).pedant fără o idee călăuzitoare.inima de pergament”.Şi o dată cu dacii s-au aşezat pre aceste locuri şi geţii însă ei mai spre răsărit unde este Crîmul acum iar dacii mai spre Dunăre şi mai spre Teara nemţească.Letopiseţul Ţării Moldovei”de Grigore Ureche.adăugând pasaje traduse din .Regni hungarici historia”de Nicolaus Istuanffius şi .Pannonico Dacicarum libri”de Wolfgang de Bethlen.Unii le zic daci şi davi.ci prin intermediul lui Cromer. Începându-şi letopiseţul său după 1700 Nicolae Costin n-a putut să-l ducă mai departe în anul 1601 căci şi compilaţia.…domnul goţilor Idantirsu văzând oştile sale pe dinaintea corturilor multe muieri frumoase desfrînte în curvie le-au gonit de la corturi peste apa Volga.precum marturisec cetăţile şi oraşele lor care hotărăsc tot în slovele dava.. De la întemeierea Moldovei aşezată la anul 1366.ce se înţelege pre limba grecească dais adică război că era acest neam al dacilor foarte războinic.getii de pe gesim adică palita(prăjina)lungă.Cronica lesenească”a lui Stryjkowski şi .pentru aceea cinsei copilul I se năştea... În fine..Letopiseţul Ţării Moldovei de la zidirea lumii”este în prima parte despre origini fastidios.Cronica domniei dintâi al lui Nicolae-voda Mavrocordat expune istoria Moldovei de la 14 octombrie 1709 dat numiri lui Nicolae Mavrocordat până în septembrie 1711 când s-a întâmplat un cutremur pe timpul căimăcămiei biv vel visternicului Gheorghe Apostol.Miehovius.Polonia. ..chronica Polonorum”de Al.De neamul moldovenilor”de Miron Costin se pierde într-un hăţiş inextricabil de fapte adesea în nici o legătură cu istoria naţională..Pe Dlugosz şi pe Wapowski nu i-a cunoscut direct.”lui Cromer. .pentru intervalul 1594-1601. nu vibrează în fata întâmplărilor(.cumu-I cu favnii şi cu satiri asea cât s-au născut dintr-insele mulţimea de oameni şi ştiind acele muieri că le-au gonit pentru frumuseta de pre la corturi..Sarmatiae Europae descriptio”de Al.Nicolae Costin copiază până în a doua domnie a lui Aron-voda Tiranul..” Tot din Bonfini este scoasă ştirea că primul război al dacilor cu Traian a avut loc la anul 102 precum şi legenda descendenţei hunilor din fauni: ..În 1710 domnitorul Nicolae Mavrocordat cunoscândul pe cel mai înrudit istoric al ţării l-a însărcinat să scrie cronica evenimentelor contemporane aşa cum va proceda în Ţara Românească cu Radu Popescu.care muieri îmblând pin pustiile Juhrii să împreună cu dumnezaii cei de păduri..îi spinteca obrazul în doaî.Nicolae Costin transcire letopiseţul tatălui său plus pasaje din.la caracterizat bine Nicolae Iorga)nici nu uzează de procedee retorice..să pae grozaliv şi straşnic.

de episcopul de Mondonedo Antonio De Guevara..…şi dau socoteala cărţii aceştia am vrut să-I pui nume:Ceasornicul domnilor.. Viaţa lui Marc Aureliu este în .intermediarul vesiunii lui Nicolae Costin..Principele”lui Machiavelli care însă deşi a publicat in 1534 era cunoscut cu cel puţin 15 ani mai înainte fiind compus tot cam în acelaşi timp cu .Şi acesta ceasornici nu de năsip nu de soare nu de apă sau de ceasuri ce iasye ceasornicul vierii ca celelate ceasornice sunt pentru ca să cunoască ceasurile de zi şi de noapte.Se sfătuia zice Nicolae Costin numa cu hatmanul Ion Neculce dar recunoştea el totuşi Dimitrie Cantemir încă de la urcare în scaun tratase cu politete pe toţi. Aurelii imperatoris”.Sensul se comunică şi în predoslovia traducătorului astfel: .Ceasornicul domnilor”dedicat de Nicolae Costin lui Nicolae Mavrocordat.Traducătorul român a readus numărul capitolelor originalului de la 153 la 81 şi le-a grupat altfel în patru cărţi în loc de trei.Ienăchita Văcărecu care îşi compara iubita cu un canr nu citise însă cartea lui Guevara deoarece acesta critică obicieul femeilor din elita spaniolă de a ţine păsări în colivie maimuţe la fereastră şi câini în braţe în detrimentul creşterii copiilor.Ceasornicul îndreptat”va fructifica ideea din titlul cărţii traduse de Nicole Costin.Ceasornicele sunt aflate spre orânduiala vremilor intru stăpânie...Cyropedia”luiXenofon celebra operă a erei noastre.”) .Relix de Principes o Marco Aurelio”(Orologiul principilor sau Marc Aureliu).Învăţăturile lu Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”şi are la baza .o călăuză în viţa de toate zilele şi de stat...” Iancu Văcărescu în .Sub emblema unei Biografii romanţate autorul prezintă un manual în folosul tinerilor principi....îşi păstrează încă actualitatea prin condamnare războaielor şi pledoaria pentru pace cuprinsă în tălmăcirea românească din ms. .opera de pură compilaţie şi scurtă .Apariţia ei în 1528 la Seilla după un manuscris incomplet şi rău copiat sub titlul.predicatorul lui Carol Quintul.204 în cartea întâia capitole lX-Xl: .Iar acesta ceasornic a domnilor ne învaţă a tocmi viiata ca de puţin folos sunt ceasornicle cele după pravile făcute de vor fi oraseanii impedicati de vicleşugul şi nu vor avea între sine tocmeala şi asazare..Letopiseţul Ţării Moldovei de la zidirea lumii”..opera lui Guevara a fost tradusă mai întâi în italieneşte apoi în nemţeşte şi în 1606 în limba latină de M.Horologii Principum sive de vită M.iară acesta învaţa cum aceaia vom aduna toate ceasurile şi cum ni se cade a orândui toara viaţa.Ceasornicul domnilor”un pretext pentru o serie de norme privitoare la conducerea familiei şi a statului..Wanckelius .învăţătura lui dar date fiind raporturile de altă dată dintre Miron Costin şi Constantin Cantemir Nu avea încredere în el.Cronică a domnie dintâi a lui Nicolae Mavrocordat”n-ar fi introdus singure numele lui Nicolae Costin în istoria literaturii române dacă el n-ar fi prelucrat în ultimul an al vieţii un roman clasic al Renaşterii spaniole.Învăţăturile lui Neagoe Basarab”...pe cei bătrâni ca pe nişte părinţi pe cei de vârsta sa ca pe nişte fraţi pe cei mai tineri ca pe nişte fii. Cartea lui Guevara a fost scrisă cam în aceasi vreme cu .Libro aureo de Marco Aurelio Emperador y eloquentissimo orador”preceda numai cu patru ani .

Letopiseţul Ţării Moldovei de la Ștefan-voda snă Vasile-voda încoace(16611709) nu a putut fi indentificat şi e mai bine să-l considerăm anonim.6 din Biblioteca Univesitatii din Iasi).. Letopisetul anonim al Țării Moldovei(1661-1709) M.din îndemnul lor.G.de Axinte Uricariul(ms.Sfatuiaste Marco Avrelie pre domn şi pre cei mari ca să seleasca de pururea spre pace şi vreamea de războaie să nu dea…” ...Cap.” Din numeroasele povestiri introduse în ţesătura cărţii.din îndemnul lui Nicolae Mavrocordat.al şaselea e numai bănuit...N.Capitolul al nouălea.într-un discurs plin de sfruntări. Kogălniceanu mai atribuia lui Nicolae Costin si .ce-a fost treti logofăt şi de pre izvodul lui Tudosie Dubău logofătul” si copiat la Iaşi.Al doilea izvod. .Al treilea se referă la evenimentele dintre1678-1711 din puncutul de vedere al boierilor Gavrilită şi Lupu Costachi şi pare a fi fost scris de un om de casă al familiei Costănestilor.Călinescu şi Mihail Sadoveanu au rămas primul cu îndoieli ceilalţi fără rezerve la opinia lui Kogălniceanu.În ceea ce priveşte cele două izvoare folosite de Tudose Dubău ci de autori de asemeanea anonimi.îndeosebi una .De altfel exista în total 6 izvoade în continuare cronici lui Miron Costin.în care spune de ostenealele războiului şi de desartare triumfului şi această carte iaste să să cetească domnilor.dezvăluie toate crimele şi nedreptăţile administraţiei romîne.4 septembrie 1715.Giurescu încă din 1907 deşi.Aicea să număra folosurile păcii.haine din păr de capră şi un ciomag în mână şi cu o rară cutezanţă care înmărmureşte auditoriul.Cel mai însemnat povesteşte răstimpul dintre Dabija-voda şi a doua domnie a lui Antioh Cantemir(1661-1705)şi a fost descoperit şi publicat în 1913 de C.dar există dovezi ca ea a fost întocmită cu cel puţin trei ani înainte de a fi fost transcrisă în 1712.Iorga.În evoluţia istoricografiei moldovene din prima jumătate a secolului al XVlll-lea această cronică anonimă nu trebuie totuşi neglijată.Până în momentul de faţă autorul.. Că atribuţia este greşită a dovedit C.Ștefan Pădure în 1712 în fine.El villano del Danubio” a devenit faimoasă prin prelucarea lu La Fontaine(Le paysan de Danube). Letopiseţul anonim publicat de Kogălniceanu sub numele lui Nicolae Costin reuneşte după cum spune titlul însuşi izvoadele anterioare şi oferă o povestire continua destul de vie şi colorată pentru anii 1661-1709 care ar fi crescut în însemnătate dacă n-ar fi fost sorbită de letopiseţul Ion Neculce.Cartea lui Marco Avrelie împăratului către Cornilie priiatenul.alcătuit de cineva din anturajul marelui logofăt Teodosie Dubău..Şi cu cie tocmala mulţi domni din pricini de nemica au făcut războaie pria greale arata” .Letopisetul Țării Moldovei de la Ștefan-voda snă Vasilie-vodă încoace de unde iaste părăsit de Miron Costin logofătul”scos din .Giurescu.carii iubăscu războiul şi urăsc pacea..11.Alţii au susţinut nu destul de întemeiat ca această compilaţie aparţine copistului lui Axinte Uricariul.Capitolul al zeacele.Este vorba de episodul în care un ţăran de la dunăre (din Germania)vine în senatul român cu barba groasă pieptul gol şi păros picioarele în opinci.izvorul lui Vasile Damiam.cuprinde o expunere sumară a domnitorilor de la Dajiba până la Constantin Cantemir(1661-1693).

anonimul dobândeşte o fizionomie propie.din toate punctele de vedere.Mihail Kogălniceanu a tipărit-o pentru prima dată în volumul al doilea din .Letopiseţul ţării Moldovei”de Grigore Ureche .Vreme de cinci ani a copiat urice sau hrisoave de unde şi supranumele său(numele de familie nu i se cunoaşte)..slehticiia şi blagorodnicia când nu iaste cu fapte buni nu cinsteşte ce mai vârtos ocăreşte pe om.Letopiseţul Ţării Moldovei”de Miron Costin .opusul cronicarul de tip erudit.sunt Cantemirestii.Cronicile României”.Tocmai de aceea aspectul literar e accentuat.Ştiind sigur că aceasta din urmă aparţine lui Axinte Uricariul.Boierii aveau cinste şi trecere şi-şi ispraviia trebile singuri de la Nicolaevoda..făcând tranziţia de la Miron Costin la Neculce.devenise pisar de cancelarie în 1702 în a doua domnie a lui Constantin Ducă.Petre.A murit prin 1733 retras la moşiile pe care şi le agonisise din slujbele lui..Nicolae Mavrocordat îl pune să copieze manuscrise de cronic iar după moartea lui Niclae Costin să continue cronica oficială a Moldovei.O ediţie nouă a dat în 1944 Ioan Șt.În 1720.Canul preoţesc era cinstit slujitori îşi luă merticele şi lefile deplin pre săraci nu-I calca nimenea nici îi mânca ca altădată şi alte bunati multe era în ţara…” .Letopisetul Țării Moldovei de la Ștefan-voda snă Vasilie-voda” este o cronică prelucrată cu oarecare talent foarte probabil de un reprezentant al micii boierimi dotat cu o cultură mijlocie mai mult bisericească.iar nu pren alţii sau pren mite.Din 1708 executa prin diverse localităţi însărcinări de hotărnicii.prin comentariul adesea naiv al întâmplărilor.Totuşi cronica lui Axinte Uricariul este o cronică oficială de curte şi evident din punctul de vedere al obiectivităţii nu se poate pune mare preţ pe ea... Axinte Uricariul Axinte Uricariul născut pe la 1670 în satul Scânteia din ţinutul Vasluiului fiu al unei oarecare Candachia.El este..cu toate că anonimul nu se ridică la înălţimea predecesorului său Miron Costin Prin caracterizările de persoane şi situaţii prin importanta pe care o dă faptelor mărunte dar semnificative.”Om cu oarecare ştiinţă de carte pe de altă parte Axinte lăuda grija lui Nicolae-voda pentru şcoală şi tipografie în Moldova.Ar rezulta că lucrurile mergeau foarte bine pentru toţi:..Letopiseţul de la snă Vasili-vodă”16611709.Ştia slavoneşte.Cronică a fost redactată între 1714-1716 şi a fost transcrisă mai multe copii în Ţara Românească intrând în compilaţia lui Radu Popescu.pentru că ni sa păstrat parţial manuscrisul ei autograf. Ca un provenit din clasa de jos Axinte Uricariul are concepţie democratică urăşte aristrocraţia şi este de părere că .Autorul ştia în orice caz slavoneşte căci citează versete din psalmi în limba slavonă şi învătăturile lui Isus Sirah.Fără să aibă o concepţie de bază clar exprimată . ruseşte.Dintre toţi domnitori cei mai apropiaţi cu excepţia lui Dimitrie despre care cronicarul n-a ajuns de fapt să scris.De la el ne-au rămas în copii. „Cronica domniei dintâi a lui Nicolae Mavrocordat” de Nicolae Constantin şi cronica originală a celei de-a doua domnii în Moldova a lui Nicolae Alexandru-voda Mavrocordat . greceşte şi latineşte. Am fi tentati prin urmare să atribuim acest letopiseţ unui îndemn cantemiresc însă caracterul oficial îi lipseşte.Nicolae Costin.

Aferim.Se ştie că regele sved se aşezase acolo după înfrângerea de la Poltava şi nu mai voia să se întoarcă în ţară.şi-l rădica 6 oameni ca pre un mort şi asea l-au bagatintrun radavan.. Turcii dau iureş şi intrând pe o fereastră în casă încep a scoate pe suedezi câte doi şi câte tre. balgibaslîc=tribut de miere.Episodul cel mai interesant al cronici este cel de privitor la ridicare regelui Carol al Xll-lea de la Tighina de către turci.cât nu i se vedea nice capulnice piciorili. odobasă=căpitanul unei comapanii de turcii.silind pe turci să-l ia pe sus. .Şi asea au purces paşii alăturea înainte şi pe urma lor rădvanul.într-un chip foarte original notat cu haz de cronicar:. sănlîc=serbare) si de neologisme(armistiţii.După câteva zile era pornit spre Odriu. seliam agasi=mareşal de curte a unui pasă.Rănit la o mână şi zgâriat la nas regele se predă numa copleşit de turci.avizii.complimenturi etc.).care erau să-l omoare.” Cronica lui Axinte uricariul colcăie de termeni turceşti:(itlac ferman=porunca de slobozit..Turcii prind de veste şi pândesc cu sinetele. sefersah mîrzea=mareşal de curte tătar.spre a nu se strică pacea cu ruşii.aferim..Atacul reşedinţei craiului precedat de foc cu cumbarale din baliemezuri este zugrăvit cu mult pitoresc. ciauslar emini=ofiţer pe lângă marele vizir. silihtar aga=dregător al sultanului un fel de stolni..dacă un general nu ar fi strigat că e craiul.I-au scos şi pe craiul şi era înfăşurat într-un mender.Regele opune rezistenţă şi nu se dă scos din casă nici mort.în sfârşit focul cuprinzând casa nişte ofiţeri împing încăpăţânatul de rege cu forţa afară. Dimitrie Cantemir .bini m-aţi chivernisit”ar fi zis Carol al Xll-lea văzând pe comandantul ienicerilor.şi după rădvan mergea chehaelili paşilor şi pe uram merge mehtuhanile batina.Ienicerii dau foc casei dar cei dinăuntru stingând incendiul urcându-se pe acoperiş.

introduse notele de muzică la turci şi compuse chiar cântări religioase foarte preţuite de turci .1723.fugii în Rusia. în loc să-i ceară bani.dar nu fu confirmat de Poartă şi continuă a şedea la Constantinopol.După ce a învăţat în ţară cu un dascăl renumit pe timpul acela Ieremia.după ce făcuse un tratat prin care îşi asigura pentru familia sa domnia ereditară în Moldova.se vede însă că acesta nu l-a ascultat şi a trecut mai târziu .cu o sumă de boieri partizani. Cu chipul acesta îşi câştigă multe simpatii printre oamenii sus-puşi de la Poartă.cât şi ca om de încredere al guvernului otoman .Pe când lucra la podul ce i se ordonase să facă peste Dunăre.peste câtva timp. Soarta armelor dete victorie turcilor şi Cantemir.a fost fiul lui Constantin Cantemir..turcii i-au dat un ajutor bănesc spre a se stabili la domnie.Aci se căsători şi el a doua oară cu o prinţesă rusă.născut în 1673. Când la 1710.socotit ca destoinic în conducerea armatei.Câtăva vreme Cantemir s-a părut prieten ambelor părţi.fu trimis la Constntinopol ca ostatec în locul fratelui său Antioh . La moartea tatălui său.veniţi din Occident.i s-au cerut sumele de care fusese cruţat la instalare.unde împăratul îl primi cu toată cinstea.îi dărui câteva moşii.Dimitrie Cantemir .Petru cel Mare declară război Turciei.care a domnit în Moldova(1685-1693).Contrar tuturor obiceiurilor.Aci îşi trecu el restul vieţii până la moarte.Aci ascultă o sumă de învăţaţi.învaţă limba turcească.îl investi cu funcţiuni şi titluri înalte.el îndemna pe Petru cel Mare să treacă cu armata în Moldova.dar în curând a trebuit să ia pe faţă partea Rusiei. sa hotărât să dea o lovitură grozavă turcilor. .aliindu-se cu ruşii . Supărat că. fu ales domn de boieri.Cantemir fu rugat să primească domnia Moldovei.

urmează hronicul „vechimii Romano-Moldovlachilor”. Prima ediţie a acestei scrieri s-a tipărit în anii 1833-36. Istoria imperiului otoman.Ne înfăţişează o filozofie teologică ascetică.toate înşelătoare.a publicat monumentala sa operă(1834).Cantemir a fost un om foarte învăţat.Din această ediţie nu avem în ţară nici un exemplar.întâi pre limba latinească izvodit.Tocilescu. când era tânăr şi tipărită la Iaşi.şi apoi. precum ar arătat titlul. Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea sau giudeţul sufletului cu trupul.s-a publicat după moartea lui în traducere engleză(Londra.pentru epoca fiecărui împărat.Iorga)sub titlul:Historia incrementorum atque descrementorm aulae othmanicae.din iniţiativa mitropolitului Veniamin Costache . Se înţelege că. În schimb se găseşte la Academia Română a doua ediţie(Londra. Tratează întreaga istorie a imperiului turc .1756). al imperiului româno-bulgar şi ajunge până la ceea ce numesc cronicarii”descălecarea a doua”. Hronicul vechimii Romano-Moldovlahilor.Face apoi istoricul năvălirilor barbare.Academia Română a hotărât a publica o a doua ediţie tot după manuscrisul original.Despre strămutarea lui Aurelian zice că românii chiar dacă s-au dus în „Misia”.1734-1735). Ea a apărut în traducere franceză (Paris.După trei cărţi în „ prolegomena”în care vorbeşte despre daci.adică partea principală a operei .Cunostea multe limbi europene şi orientale şi prin lucrările sale se făcu cunoscut în toată Europa astfel ca Academia din Berlin (Societas Regia Berlinensis)îl alese membru la 1714.1698.În Sant Petersburg Anul 7225(1717)nu este o cronică.începând cu” Othman sau Osman I.dacă ţinem cont de timpul în care a scris-o.1743)şi germană(Hamburg.fondatorul .Aci vorbeşte de colonizarea Daciei. Cantemir a lăsat un număr mare de opere.Ea a apărut în 1901 în vol. Lucrarea aceasta a fost cunoscută şi renumită în toată Europa şi nu şi-a pierdu însemnătatea decât după ce Hammer.1755). scrisă latineşte (în1715-1716.arată dovezi de stăruinţă a românilor.sub îngrijirea lui Gr.dar curând s-au întors în”Dachia”.faţă cu cunoştinţele istorice şi arheologice de azi .e o lucrare scrisă în româneşte şi greceşte.iară acum pre limba românească.Săulescu. ci o lucrare istorică în care studiază stăruinţa românilor în Dacia şi viaţa lor până la întemeierea principatelor . trebuie să admirăm vastitatea cercetărilor şi priceperea în utilizarea unui mare număr de izvoare.respingând „bazna unui Misail şi Simeon”de care se ocupă şi Miron Costin în cartea descălecatului.scos cu truda şi osteninţa lui Dimitrie Cantemir Voievodul şi de moşie domn al Moldovei şi a svintei rossieneşti împărăţii cniaz .Imprimarea s-a făcut sub îngrijirea lui G.istoricul german . dintre care cele mai însemnate s-au tipărit de Academia Română în 8 volume(1872-1901).omisiuni de pasagii). În volumul al 7-lea se află şi o biografie.care a stăruit de Kisselef şi a obţinut chiar manuscrisul original al lucrării care se afla într-o arhivă în Moscova.adică fundarea principatelor.după părerea d-lui N.scrierea lui Cantemir cuprinde multe erori.despre romani şi despre originea românilor.Această ediţie având multe greşeli (schimbări de cuvinte.VIII al scrierilor lui Cantemir .Bibliografia de Bianu şi Hodoş ne spune că se află un exemplar în Muzeul britanic din Londra.că adevărata fericire e numai când omul se retrage din lume şi trăieşte în frică de Dumnezeu.dar.susţinând că toate sunt pieritoare pe lume.

familia primei lui neveste.329ş.dovezi pe care le-a arătat Porţii dupa care s-a trimis un agent turcesc să mazilească şi să aresteze pe Brâncoveanu. Istoria ieroglifică este şi o lucrare istorică şi o satiră politică.imperiului otoman sau aliotman”şi merge pană la Ahmet. Ne arată cum Brâncoveanu a fost pierdut de către Constantin Cantacuzino.vol.a căror deplină înţelegere este foarte grea.legile. În 1877 Academia Română a însărcinat pe Grigore Tocilescu să o copieze.însărcinat de Academie cu tipărirea acestei scrieri(1878).însă într-un stil foarte nelămurit. Povesteşte în paragrafe scurte intrigile şi luptele dintre aceste două familii.ConstantinescuRâm(Vrajba dintre Cantacuzineşti. Este alcătuită din 3 părţi. Această lucrare se păstrează în manuscris în biblioteca arhivelor Ministerului de Externe din Moscova. care avea dovezi asupra relaţiilor lui cu Rusia şi Germania.opera scrisă pe la 1716.e făcută dupa îndemnul colegilor săi din Academia de la Berlin.pe care autorul o povesteşte în 12 părţi înşirând un mare număr de fabule .scrisă româneşte. Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae.sec. Prima cuprinde noţiuni despre geografia fizică şi economică a Moldovei despre împărţirea în ţinuturi. Cu aceasta se poate ajuta cineva la înţelegerea operei lui Cantemir.finanţele. Vedem apoi cum se mazileau . Raposatul Sion credea că această lucrare e pe nedrept atribuită lui Cantemir. Cea de-a doua se ocupă de forma de guvern.între acestea se începe o luptă. fiindcă stilul se deosebeşte de stilul celorlalte opere şi fiindcă vorbeşte prea rău de Cantacuzineşti. Muntenia este numită împărăţia vulturului şi Moldova leului.datinile.I.între creierii Leului şi tâmplele Vulturului vivor de chiteală şi holbură de socoteala ca aceasta se scorni>>.u.Sion. Evenimentele Cantacuzinilor şi Brâncovenilor a fost scrisă întâia oară ruseşte.apoi s-a tradus în limba germană şi din aceasta în greceşte de către G. Româneşte s-a tradus de două ori:prima dată de Vasile Vârnav.Cantemireşti şi BrâncoveniBârlad1889).Iorga (Istoria liter.care domnea în timpul când a scris cartea.cu o alcătuire de fraze de tot neobişnuită în limba noastră şi adesea ajungând la obscuritate. Asupra Istoriei ieroglifice avem o cercetare în scrierea d-lui G.XVIII. Sub formă de alegorie . Aci ne arată cum se aleg domnii şi se dă o listă cronologică a lor.predecesorul lui Mahmud. Iată cum începe: <<Mai dinainte decât temeliile Vavilonului a se zidi şi Semiramis într-însul raiul spânzurat (cele din şapte minuni ale lumii unul este)a zidi şi Eufratul între ale Asiei ape vestitul prin uliţe-i a-i porni. De pe aceasta copie s-a tipărit în 1883.)dă o analiză amănunşită arătând şi situaţia politică din principate din acea vrema. a cărui traducere sa publicat în „Arhiva Românească”(Iaşi 1845)şi apoi de G.Zavira în 1795.deşi pune la urmă o listă în care diferitele nume alegorice sunt explicate.ni se descriu intrigile politice dintre familiile boiereşti de la finele secolului XVIII. Ea s-a publicat întâia dată de Academia Română(1883)de pe un manuscris ce se găseşte în Petersburg şi care el însuşi se arată a fi copie. Vita Constantini Cantemyrii cognomento senis Moldaviae principis povesteşte familiei sale şi dă însemnate detalii asupra celor petrecute în timpul domniei tatălui său.D-l N.

domnii,care erau boieriile şi atribuţiile lor,cum era organizată armata. Amănunte asupra obiceiurilor de la ceremoniile Curţii,de la înmormântarea domnilor ş.a. fac citirea foarte interesantă. Legile,veniturile şi cheltuielile ţării,datinile la nunţi şi la înmormântări îşi au capitolele lor speciale. Preţios este cel care vorbeşte despre „năravurile moldovenilor”în care găsim notiţa următoare: „Ei la începutul războiului sunt foarte viteji şi de al doilea mai slabi la inimă; iar dacă înfrâng protivnicii înapoi,prea rar au bărbăţia să înceapă a treia oară”. A treia tratează despre religiunea moldovenilor şi despre literele de care se slujeau în scris .Aci sunt înşirate o sumă de superstiţiuni ale poporului ca:Tricoliciul,Joimăriţele,Sânzienele ş.a. Tot aici aflăm pasagii importante în privinţa raportului dintre cler şi puterea civilă: „Povăţuirea cea din afară a bisericii este numai a domniei,fără purtarea de grijă cea din lăuntru pentru sufletele este încredinţată mitropolitului… Pe diacon îl pedepseşte preotul;pre preot,protopopul,pre ermonach,egumenul;pre protopop,pre egumen şi pre arhimandrit,episcopul;pre episcop mitropolitul,iar pre mitropolit îl pedepseşte domnia”. Scrierea aceasta a lui Cantemir are o poveste lungă. Se va fi redactat cu rând după 1714 data primirii sale în Academia din Berlin,dar nu s-a publicat în timpul vieţii autorului. Rămânând în stăpânirea fiului său Antioh,nici acesta n-a reuşit s-o tipărească. De la el a trecut prin mai multe mâini până la 1769,când o vedem publicată într-o revistă germană,după care are în fine o bună ediţie la Frankfurt şi Lipsca (1771). După îndemnul mitropolitului Veniamin în 1806 fu tradusă în româneşte ,probabil de Vasile Vârnav,dar traducerea aceasta se rătăci şi astfel văzu lumina tocmai în 1825,la mănăstirea Neamţului,sub titlul de Scrisoarea Moldovei. O a doua(1851)şi o a treia ediţiune(1868) răspândiră această scriere printre românii iubitori de trecutul ţării lor. În 1869 Academia Română aflând de existenţa textului latin,luă măsuri ca să se copieze cele două manuscrise ce se aflau în Biblioteca Academiei teologice din Moscova;apoi tipări în două volume deosebite versiunea latină şi traducerea ei românească făcută de Al.Papiu Ilarian. O ediţie nouă a apărut (1909)în colecţia „scriitorilor români”a librăriei Socec sub îngrijirea d-lui Miron Nicolescu, care în prefaţă dă şi amănunte asupra istoriei manuscrisului. Afară de acestea, Cantemir ne-a lăsat multe scrieri asupra muzicii şi religiunii turceşti şi scrieri filozofice ,după filozoful olandez Van Helmont. Cronica anonimă Racoviteană Mihai Racovită, cel caricaturizat de Dimitrie Cantemir ca Strutocămilă, a pus la cale în cea de a treia domnie a sa de aproape unsprezece ani (1716-1726) un alt letopiseţ al Moldovei în continuarea lui Miron Costin, redactat de un boier intim al său rămas necunoscut. Letopiseţul a fost publicat cam în acelaşi timp de Laurian Bălcescu în, Magazin istoric pentru Dacia” III si de Mihail Kogălniceanu în, Letopiseţul Moldaviei şi Valahiei”, tomul al III-lea, şi s-a atribuit greşit copistului Nicolae Muşte, stări diac de divan”.

Cronica este desigur o compilatie ţinându-se în de-aproape de izvoadele anonime pentru anii 1661-1709, nu fără intervenţii personale mai ales de aici încolo. Anumite întamplări din prima domnie a lui Nicolae Mavrocordat în Moldova (1710) cronicarul lea privit cu ochii lui, altele, următoare le-a auzit de la Mihai Racovită. Pentru cea de a treia domnie a acestuia cronica are caracter encomiastic de curte ca şi cronicele scrise pentru Nicolae Mavrocordat de Nicolae Costin şi Axinte Uricariul, dar pentru evenimentele anterioare oprica e sloboda, autorul nu-i lipsit nici de datul povestirii nici de spirit de observaţie nici de malitie şi nici chiar de a da o anumită concepţie mai mult religioasă, teologică (în manuscrisul publicat de Bălcescu se ia apărarea bătrânilor după, Apoftegmele” lui Plutarh, Pliniu, Fabat”, Seneca, Sf. Augustin s. a, dar pasajul pare intepolat). În general cronicarul dezaproba autoritatea centrală exagerată dar osândeşte şi pe boieri care se viclenesc domnilor cerând îngăduinţa pentru cler şi oamenii dependenţi. Asuprirea turcească este condamnată şi alianţa creştină împotriva paginilor privită cu simpatie. O normă propie o constituie ura faţă de regimul fanariot şi uneltele lui greceşti. Cronica sa începe cu domnia paşnicului Istrati Dabija, pus domn peste voia lui, prin intervenţia Cuparului la Țaringrad. După el a urmat Duca-voda, grec rumeliot venit în Moldova în timpul lui Vasile Lupu şi a fost ucenic, la dughenă la abăgerie”. Pe Nicolae Mavrocordat anonimul nu-l mai prezintă că înaintaşii săi. A luat zice el domnia tarii, cu multă cheltuială şi mândrie grecească”. N-a venit ca un domn, ce ca un leu asupra tuturor”. Vorbea cu tălmaci şi adusese cu el atâţia greci, cât rămăsese Fenericul pustiu în taringrad”. Era, urât şi neplăcut strasnic si răpit la mânie ca să se cutremure toti”. În special cronicarul nu poate suferi pe sfetnicul lui Nicolae Mavrocordat, o arătare de grec anume Spadoni un om urât, podărăcios.. un blestemat şi de nimică, fără de nici meserie”, trăind din specularea minciunilor. Cronica Racoviteană este încă o mărturie de speranţele pe care tările române şi le-au pus în alianta cu rusii. Părerea cronicarului este că în locul şi data luptei aliaţilor cu turcii n-au fost prea bine alese fiind atunci secetă şi arşiţa de asemenea pretenţiile lui Dimitrie Cantemir de a deveni domn neschimbat, veşnic i se par inadmisibile. Ca boier, el e pentru sistemul eligibilităţii, nu pentru monarhie ereditară.Pe Brîncoveanu îl acuza că nu şi-a respectat cuvântul dat, dar uciderea lui şi a familiei sale de către turci şi trădarea Cantacuzilor îi smulg accente de compătimire si indignare. Exclamatiile cronicarului amintesc pe acelea ale lui Miron Costin şi D.Cantemir.

După ce condamna şi pe Nicolae Mavrocordat care a vărsat sângele nevinovat al lui Antim Ivireanu, autorul expune amănuntit a treia domnie a lui Mihai Racovita. Anonimul, antigrecesc consecvent este original şi se străduieşte să prezinte toate faptele drept acte de bravură exclusiv ale domnitorului., Pre domn, scrie ele de altfel cu convingere, ascunzându-i cât poate scăderile, nime să nu-l defaime, că domnul, ori bun, au rău, ferit trebuie” formulă care ne întoarce la Grigore Ureche, cu aproape un secol în urmă. Însa formula e menită să justifice uciderile lui Mihai Racovita, Tăierea boierilor care se viclenise punându-se sub comanda căpitanului Ferent, venit să răpească pe domnitorul moldovean, asa cum serdarul Barbu Cornea răpise pe cel muntean. Cronica se încheie cu începutul domniei lui Grigore al II-lea Ghica, urcat la tron în toamna anului 1726, după mazilirea lui Mihai Racovita, care a plecat la Țaringrad fără să-si achite datoriile bănesti fată de boieri. Noul domnitor si-a câştigat repede simpatia orasului, instalând un ceasornic care bătea orele în turnul portii de la curtea domnească, scăzând birurile şi deschizând scoli gratuite pentru oricine vrea să-si dea copii la învăţătură. Ion Neculce

Superior din punct de vedere literar cronicii lui Miron Costin este „Letopisetul Țării Moldovei de la Dabija Vodă(1661) până la a doua domnie a lui Mavrocordat ”(1743) de Ion Neculce.Acesta este adevăratul continuator a lui Miron Costin,care,reluând traditia cronicilor independente din secolul al VII-lea,a izbutit să ridice istoriografia la cel mai înalt nivel artistic.Ion Neculce a făcut pentru literatură mai mult decât pentru istorie fiind socotit întâiul scriitor care a servit urmasilor nu numai ca izvor,ci chiar ca model,până în zilele noastre(lui Mihail Sadoveanu,de pildă,si nu numai acestuia). Ion Neculce s-a născut în 1672,într-o familie de mari boieri,înrudit,prin căsătorie,cu familia Cantemirestilor.Crescut în vremuri tulburi în Moldova(atacată de

Ion Neculce a primit slujba de postelnic.contin astfel de traditii „ce sîntu audzite din om în om.Neculce a plecat cu Cantemir în Rusia.Motivat de această dorintă.tot o cronică.sapte ani.o bună parte dintre acestea fiindu-i familiare cronicarului din însăsi viata lui de zi cu zi. Ceea ce face farmecul legendelor lui Neculce este continutul lor educativ.totusi.precedat de „O samă de cuvinte” si de „Predoslovie”.datorită altui unchi.Iordache Cantacuzino.Neculce si-a scris cronica la bătrânete.de oameni vechi si bătrâni”.traditiile populare.unde educatia umanistă a unchiului său.turci).fapt ce explică aura de legendă a acestor evocări.administrative si militare.fiind permanent în rîndul dregătorilor moldoveni.mult comprimată.mare domnitor si el la curtea voievodului.ca si Dimitrie Cantemir în lucrările lui stiintifice.în lupta de la Stămilesti(1711).sub Constantin Duca Vodă.populară.în realitate.Neculce utilizează pe scară largă si informatiile orale ale rudelor si prietenilor .Neculce a fost martor de aproape al evenimentelor abia în ultimii ani de domnie a lui Constantin Cantemir. Apoi.unde a stat doi ani. Treptat.trebuie admis că a consultat.Nu era străin de cronica lui Grigore Ureche.grupate sub titlul „O samă de cuvinte”si asezate în fruntea „Letopisetului”.a sensibilitătii sale si a preocupărilor sale politice. . Cu un continut anecdotic „O samă de cuvinte” s-a bucurat de un interes niciodată epuizat.Lucrarea aceasta ilustrează fapte ale eroilor istoriei.Această culegere este.devine un om politic important.fiind repus în drepturi.Pierzând rusii războiul.Faptul că Neculce a consultat si alte izvoare apărute înaintea sa este dovedit de unele legende.figuri de voievozi.în special.epicul desfăsurându-se cursiv. „O samă de cuvinte” cuprinde un sir de legende transmise de traditia orală si culese de cronicar. Datorită mintii agere.când era vornic în Țara de Sus.cum ar fi acelea despre aprodul Purice sau despre Dumbrava Rosie.fiind un adevărat si valoros izvor de inspiratie pentru scriitorii de mai târziu.Desi Neculce afirmă că de la Duca Vodă (1666) până la domnia lui Mavrocordat (1743) n-a mai recurs la niciun izvor „ce au scris sângur.si alte cronici.dintru a sa stiintă”.traversând anii mai îndepărtati de vremea lui Neculce.boieri si tărani.dovedind o rară complexitate psihologică.a avut o influentă benefică asupra lui. După cum rezultă din „Predoslovie”.Neculce a scris „Letopisetul” său.cu cea din „Istoria ieroglifică”a lui Dimitrie Cantemir si exemplele ar putea continua.Ion Neculce a luat parte la războiul rusilor cu turcii.ce presupunea îngrijirea domnitorului.apoi a locuit în Polonia.A fost investit cu functii speciale si i s-a acordat multă încredere.până la un punct. Ion Neculce a simtit nevoia de a fixa în scris pentru posteritate evenimentele din istoria Moldovei.după care a revenit în tară.anecdotic.recăpătându-si si averea.ori despre originea lui Despot vodă sau despre genealogia Mavrocordatilor(din legenda 21) care seamănă. Cele patruzeci si două de legende.Constantin Cantacuzino.în timpul domniei lui Dimitrie Cantemir(cu a cărui soră a fost căsătorit).Ca si Miron Costin.naratiunea fiind simplă.Șerban Cioculescu(critic si istoric literar) afirmă că Ion Neculce are „pluralităti psihice”.dar si faptele cotidiene de pe parcursul a opt decenii.acesta a plecat pentru o vreme în Țara Românească.fără intentia de a impresiona .interpolată de Simion Dascălul si operele lui Miron Costin.domnitor care l-a făcut mare hatman.Sub Constantin Mavrocordat a ocupat functia de vornic.

„cine va ceti si le va crede.legendele au căpătat o anumită valoare documentară.ca.„ Ștefan-voda cel Bun când s-au apucat să facă mănăstirea Putna au tras cu arcul dintr-un vîrvu de munte.luand domnia Moldovii si viind turcii în dzilele lui să treacă în Moldova la Gălati. De-a lungul anilor..a.reorganizarea oastei după refuzul mamei sale de a-l primi în Cetatea Neamtului în urma insuccesului de la Războieni.precum Ștefan cel Mare.dar si pentru preamărirea virtutilor românesti.Ion Neculce motivează separarea legendelor de cronica propriu-zisă prin faptul că ele dezvăluie întâmplări credibile .când tara era umilită de străini si se simtea nevoia unor voievozi demni.la Neculce.Ștefan cel Mare. Cronicarul are tendinta de a transfera unele figuri din istorie în legendă.după faptele sale de vitejie si de bunătate devenite legendare.ridicarea câte unei biserici sau mănăstiri pentru fiecare victorie repurtată pe câmpul de bătălie.Se mai desprind şi alte trăsături: spiritul de dreptate.Negruzzi.Vasile Lupu s.Barnovschi.Petru Rares si Vasile Lupu.Alexandru Lăpusneanul.devenit apoi Movilă etc.si nu numai la el.Legendele au în centru figuri ale unor domnitori.logofătul Tăut. Un erou se desprinde dintre rânduri cronicarul centrându-I portretul pe o virtute care l-a caracterizat pe domnitorul moldav: vitejia.dar neatestate documentar..dar Ion Neculce. sunt personajele de legendă pe care Neculce le redă în opera sa pentru a face cunoscut trecutul istoric al Moldovei.loc arat de prizonieri poloni. prin amintirea faptului că domnitorul construia mănăstiri şi biserici după fiecare izbândă.tocmai în zilele sale.iară bine va fi.care i se părea mai mult decât oportună.bine va fi.Despot-vodă. Și unde au ajunsu săgeata acolo au făcut prestolul în altariu” (masa din mijlocul altarului).legenda contine germenii a ceea ce se va constitui mai târziu în curenul romantic.Petru Rares.Deci. Portretul lui Ștefan cel Mare se recompune din primele nouă legende care deschid culegerea.i-au bătut foarte rău pre turci.„Ștefan multe războai au bătut.Sadoveanu. Și aşè să aude din oameni vechi şi bătrâni ca câte războai au batut.Cronicarul face astfel distinctia dintre adevărul istoric si fictiune.iară cine nu le va crede .mila către cei oropsiti: „Deci Ștefan-vodă au luat plugul fratelui celui bogat si l-au dat celui sărac să fie a lui”. În dulcele si molcomul stil arhaic.Neculce are meritul de a fi introdus legendele populare în literatura cultă.sunt mensionate:luptele de eliberare de sub turci a Chiliei si Cetătii Albe.după cum am mai amintit .Include si legenda pădurii Dumbrava Rosie.”.Astfel.ca un adevărat scriitor.Delavrancea.asa va face”.Ieremia Movilă.legendele culese si prelucrate de Neculce au în centrul atentiei.constituind unul din elementele de bază ale romantismului românesc.dar.Alecsandri. Ion Neculce si-a pus probabil problema autenticitătii faptelor continute în legendele populare. Neculce pune în lumină credinta în Dumnezeu a lui Ștefan.Câteva „cuvinte” despre Ștefan: „Ștefan-vodă cel Bun.pe care îl numeste „cel Bun”.figura voievodului Ștefan.specific oralitătii moldovenesti din acele timpuri.iar aceste reactualizări căpătau ton de legendă. atîte mănăstiri cu biserici au făcut”.dorinţa de libertate.ajutorul dat domnului de aprodul Purice..cine precum îi va fi voia.Ștefan cel Mare.Cerînd „O samă de cuvinte” .îl lasă pe cititor să aprecieze autenticitatea întâmplărilor povestite. .De la el.dar a fost si fascinat de poezia lor.fiind realizat pe linia trasată de predecesorul Grigore Ureche.istoria amplasării mănăstirii Putna. dragostea de tară..Bogdan Vodă.subiectele au fost preluate apoi de Bolintineanu.de provenientă românească.de exemplu.preferinta pentru evocarea marilor personalităti.

Dacă în „ O samă de cuvinte” Neculce se manifestă ca scriitor propiu-zis indiferent dacă era conştient sau nu de acest lucru atunci în „Letopisetul Țării Moldovei de la Dabija-vodă. deci. Și Neculce urăste tirania turcească şi luptă pentru independenta tării . Aceste scene si altele. XlX-lea şi al XX-lea. Sunt numeroase pasajele în care îşi exprimă revolta fată de lăcomia turcească si protestul hotărât împotriva domnilor fanarioti trimisi în ţările româneşti de turci. mari boieri. până la o a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat”. Este un mare patriot sincer şi un bun observator profund al fenomenului social istoric şi politic.povesteste legenda a Vll-a (Într-o duminică fiind la vaslui domnitorul a auzit de un om că are si a pus să fie adus la el omul acela care a spus că are duminică pentru că fratele lui nu-I dă boii în alte zile). sau frica de Dumnezău. si turci în Țarigrad să nu fie. prezenta mai mult sau mai putin evidentă a supranaturalului constituie pentru proza lui Neculce o particularitate nemaîntîlnită încă într-o comuniune atât de armonioasă. sau omenie . ci să scrie o operă personală. „Legenda .este lesne de înteles de ce legendele din „ O samă cuvinte de cuvinte” au fost atât de citite si prelucrate de unii dintre scriitori ce au urmat. Ei au găsit subiecte de-a gata. redactate în legende. „Nu i-au mai trebuit”. nici unele de aceste nu sînt. în locul celui doborât a lui Ștefan ajutându-l pe domnitor să încalece făcându-se aprodul.sau dreptate. preocuparea de istorie este mai mare. „o movilită.iar vodă i-a spus „Sărace Purice de-oi scăpa eu si tu. că au fost scrise în inima sa”. balade sau poeme. Dar legendele lui Neculce pierd din autenticitate în diversele prelucrări păstrându-şi mai departe adevărata valoare numai în original avându-se în vedere arta de povestitor a cronicarului.”Sau . intră în întregime în sfera literaturii. bazată pe fapte trăite. fără ca reconstrucţia.miraculosul. să lipsească. sau neviclesug.şi el deplânge supunerea domnilor fata de Poartă si. mărturiseşte el „ Istoric strein .atunce poate nu vor fi nici greci (fanarioti) în Moldova si în Țara Muntenească.spune cronicarul:„ când a vre Dumnezeu să facă să nu fie rugină pe fier.Cu o notă de umor este consemnată si povestea aprodului Purice. si lupii să nu mănânce oile în lume . nici or pute mânca aceste doao tării cum le mînîncă. fiindcă regimul de asuprire externă si internă se înăsprise din cauza domniilor fanariote. în primul rând .literară.” . atunce ti-i schimba numele în Purece Movilă” de la care s-o tras neamul Movilestilor. reactiile sale sunt chiar mai puternice decât ale predecesorilor săi.” . care i-o oferit calul său. de epocă în care a trăit şi de stadiul la care ajunsese istoriografia în vremea sa. nici or fi boieri.să citească şi să scrie.are în cel mai înalt grad caracter memoralistic şi.necesitând doar versificatia pentru a fi tranformate în cântece. în corelatie cu naratiunea istorică” spune Ion Dianu în „Prefată” la volumul „Ion Neculce-Letopisetul Țării Moldovei precedat de O samă de cuvinte. ocupând functii importante pe lângă domnie. Cronica sa cuprinzând douăzeci si cinci de capitole.” În felul acesta. ale trecutului românesc dintre care unele vin din traditia bătrânilor altele din fondul legendar al poporului poate si din cântecele bătrâneşti au format un izvor nepretuit de inspiraţie pentru epica si drama istorică românească din sec. Ca şi înaintaşii săi Neculce are o concepţie istorică determinată de apartenenta sa de clasă. Intenţia cronicarului nu a fost să alcătuiască o lucrare de informare. pentru a le exploata la maximum: „la grec (fanariot) mila.

aşadar. în asemenea cazuri. notează cronicarul. Sensibil mereu la nevoile ţării. fapt ce îi trădează poziţia de clasă.” Numai când domnul îndeamnă la rele . cu tini.după conceptia lui Ion Neculce. braţul. Neculce. fenomen reflectat în toată amploarea lui în cronica lui Neculce. ţările româneşti supuse Imperiului Otoman . mai ales. Acest domnitor. dă un test de bună-credinţă. în timpul cărora impozitele au cunoscut cote maxime. încercând să scuture jugul turcesc. cuvinte dispreţuitoare de „ prostime” şi „ mojici”. „feliuri de feliuri de spaimă umbla”. Însă până la această dată.personaj al dramei. . dorea să întemeieze o monarhie autoritară. „ Țara se bejenisă”. cronicarul s-a povestit pe sine mai mult decât oricare dintre cronicari.spune el perfect morală.în care cronicarul . în 1711. Fire comunicativă.e mai amplă . animat de acelaşi gând . Povestea alăturării lui la pactul secret făcut de Dimitrie Cantemir cu Petru cel Mare (tarul Rusiei)e centrată pe ideea corectitudinii sale faţă de domnitor. Cronicarul dezaprobă şi conflictele dintre ţărani şi boierii explotatori. săracă tară!”. cei optzeci si doi de ani din istoria Moldovei. cu atât mai puţin. politică şi socială. boierii „fugisă de pre lângă dânsul. Domnul. în scopul scuturării jugului turcesc. Pagina autobiografică scrisă sub presiunea dorinţei de a-si explica pozitia. Numai că domnii ce au urmat acestuia nu au luptat împotriva turcilor. Doar Dumnăzău di a faci milă. limitele concepţiei lui politice. Neculce nu ascude exploatarea nemiloasă a poporului.ci au mijlocit robia tărilor române.de-l lăsară singur” pe vodă.Dragostea de tară a cronicarului străbate ca un fir roşu letopisetul şi nu pierde nici un prilej de a se manifesta.se cade să fie ascultat:„ Deci bine ar fi. înţelegând că idealul eliberării poate fi înfăptuit doar prin unirea forţei boierilor cu cea a domnilor. s-a aliat cu ruşii. turcii au pus domnitori greci (domni fanarioti). apărându-i pe boieri. folosind pentru ţărani. ce nărocire de stăpâni c-acestia au avut! Ce sorti? de viată tau cădzut”. Aceste norme formulate în letopiset fuseseră. După eşecul lui Dimitrie Cantemir. în stil popular. din replici în stil direct şi numeroase observaţii despre atmosfera tensionată. „zlotasii fugie cu banii” visteriei. vai. Perioada zugrăvită de Ion Neculce. El a înţeles în chip realist necesitatea solidarităţii dintre boierime şi domn.Nimic nu este lăsat la voia întâmplării. vai di tară!Ce vremi cumplite au agiunsu si la ce cumpănă au cădzutu.. După boierul Neculce. gravă .se aflau în decadentă. când Dimitrie Cantemir.s-a alăturat sincer politicii domnitorului. El a participat afectiv intens la evenimente. moment de răscruce.Aceasta explică îndârjirea scriitorului împotriva domnilor fanarioti aduşi de greci la noi. fraţilor. desigur. ci să rabde ce i se impune. e construită cu ştiinţa efectelor. condamnând lăcomia turcilor şi blestemând domnii care au pus impozite excesive. o spontaneitate asemănătoare lui Ion Creangă. instalat pe tron. să nu vă îndesaţi a pîrî domni. tăranul nu are dreptul să ridice glasul şi. stăpân uns de Dumnezeu. respectate de cronicar în cariera sa politică. fiind reprezentantul divinităţii pe pământ.dar expresivă pentru structura interioară a memorialistului care prezintă lucrurile în spirit şi. autorul insuflă textului aerul de implicare directă. dovedind. „ Oh! Oh! Oh! Vai.boierul are dreptul să se opună. Patriotismul său ia forma unor strigăte de durere:„ Oh! Oh! Oh! săraca tară Moldovei. „ bucatele să scumpisă în Iasi”. în 1711.. se împarte în două etape: până la Dimitrie Cantemir şi după acesta. în acelaşi timp. mereu atent la suferinţele tării.

de frica leşilor. ceea ce se remarcă. căruia Constantin Cantemir îi dăduse cheia tarii în mână. ci şi în letopiseţ: „Jupânesele Cantacuzinilor. Nicolae Mavrocordat. într-un comentariu de martor. cu duioşie sau ironie. Neculce. la Neculce. etc. cu înţelegere sau cu revoltă.Că orice domnu vine îi drag acel obicei şi nu-l mai lasă”.. ştie că nimeni altul.„ Și au început turcii a să bate pre vrăjmaş”. când îl scutură oamenii”. Birul era „ de vac-un zlot şi de cal un leu să de tot omul. despre mazilirea lui Antonie Rusăt. despre mezilirea lui Constantin Duca. compătimindu-I pe ţărani: „ tătarii mînca tot carne de vacă şi de oai. Nu numai în „O samă de cuvinte” sunt naraţiuni epice sau anecdote. Interesante sunt informaţiile în legătură cu venirea la tron a unor domnitori. Constantin Mavrocordat s. Cronicarul nu găseşte destul cuvinte de ocară pentru lăcomia nemăsurată a Cupărestilor şi. Dumitrasco-vodă Cantacuzino. a lăsat tătarii să ierneze în ţară. a auzit de la cineva fapta acestui domn. este darul povestirii. Din punct de vedere literar. ironic. împreună cu ţiganii cei de dîrvală”si exemplele ar putea continua. pe dânşii şi pe caii lor”. nu ştie cum or schivernisi”. Pe ţăran îl numeşte „bietul om”. Cronica este plină de amănunte semnificative. de nui-i putè gospodarii să-i biruiască cu hrana. cel mai adesea implicat în desfăşurarea faptelor. ca un autor dramatic. cronicarul a ştiut să aleagă. despre uciderea fraţilor Costin. cu ajutorul căruia luase tronul: „ Țara era puţină şi boierii era tineri. obligaţi să plătească bani grei turcilor.din mulţimea datelor. despre văduva vornicului Chiriac Sturdza. Neculce le povesteşte astfel încât. şi a realizat un tablou impresionant prin detaliile realiste despre jaful tătarilor. bani obţinuţi. în special. de să trage acel obiceiu spurcat pân-astădzi în pământul nostru. Neculce. Gheorghe Duca iniţiatorul unui sistem draconic de luat dări. cu ataşament sau ton critic. fiind copil. Chiar când întâmplările sunt numai auzite de la cineva sau citite. ca şi când ar cădè nişte pere coopte dintr-un păr. raportează cronicarul. când umoristic (batjocorirea vistiernicului Ilie Cantacuzino). ca prizonier. „Sfetnicii” erau „ fără lege” şi cu „ tirănească zavistie.a. cu reacţia sa sufletească vie.Cu spiritual sau ascuţit de observatie si cu filozofia vârstei la care a scris. să învioreze . dă impresia reabilitaţii şi actualităţii. aspectele esenţiale. Mereu îngrijorat de soarta tării. cronicarul a condamnat mijloacele nechibzuite prin care Constantin Duca voia să-şi achite datoriile fată de Poartă şi fată de Brancoveanu. Tonul relatării este când dramatic. rană fără de leac”. Neculce i-a apreciat pe domnii cumpătaţi şi i-a condamnat pe cei lacomi.la tot pasul. notează cronicarul „ cît . împotriva lui Iordache Ruset vistiernicul. cum ar fi. cu incidente captivante.. desigur. din exploatarea crâncenă a poporului. Bătălia de la Stănilesti este cea mai amplă naraţiune de luptă din cronicile noastre:„ asè cădè turcii. a fost povestit cu amănunte. şi să le înfăţişeze concret.relatarea istorică.Şi drumul lui Duca în Polonia. în primul rând. critic. pârău pe Grigore Ghica la Poartă că le pusese să care var şi piatră la curţile domneşti.

Ca şi cum ar arde un stuh mare.nu gros. fizic şi moral. nu conţine laude neîntemeiate. rumăn la fată . cronicarul a ştiut să le creioneze fizionomia şi să le sugereze caracterul printr-un gest . fată de însuşirile lor morale. nici făce cheltuială tării”..de vorovie cu toţi copii.. pe care încearcă să le generalizeze. pentru caracterul său. cu multe semne din războaie.Și Antioh vodă „ era mare. nu cu mărire şi fală. ca nimeni până la el.un obicei. ale artei. cronicarul nu pierde din vedere trăsăturile individuale. iar despre pasă spune că „ era un păgân rău.. Constantin Duca „ era domn cu-ntelepciune. lacom peste măsură . era tiran şi prea mândru. Tot un mare portret izbutit este şi ce al lui Petru cel Mare.o acţiune simplă. . Când însă eroul este complex.intunecasă lume. aflăm că Dabija vodă împărţea săracilor bucate de la masa lui. însuşire de romancier. Neculce zugrăveşte figurile celor paisprezece domnitori de care se ocupa. complexe sunt şi ale lui Grigore al ll-lea Ghica. lucrurile lui poftie să fie lăudate”.începusă toţi a se lipi şi a-l lăuda. atunci autorul îl relevă sub toate laturile. tipizând. Antonie Rusăt îngăduia prea mult feciorilor săi. cu portretul vizirului Gin Ali-pasa: primul era „ om mare. înalt . Astfel. Anastasia. gros.dar. cronicarul deplângând săraca tară... în marea lor majoritate. nu cu răstituri. Lăcomie nu ave mare. Vorbăreţ. şi al lui Constantin Mavrocordat. Alturi de darul povestirii. ci ia atitudine faţă de faptele lor. făcea divanuri dese. Constantin stolnic şi pe Mihai spatoriul şi „pre mulţi alţii”. Neculce nu înfăţişează personajele istorice din afară. Gheorghe Duca avea ambiţii mari.. Ilias-vodă era milostiv din cale afară. turbat şi mare sorbitoriu de singe asupra creştinilor” şi cronicarul enumeră pe câţi a omorât Gin Ali: pe Brâncoveanu cu copii lui. dar şi cu defecte. rotund la faţă şi oacheş. vărul şi duşmanul primului. făcând loc şi altor fete. fără alaiu”. mic de statură. un tic. acum. Chiar dacă nu au fost pesonalităti istorice şi nu au avut roluri epice.” Portretul lui Dimitrie Cantemir. Era om învăţat. pus în contrast. umbla pe gios. în acelaşi timp.. Despre Constantin Cantemir zice: „ carte nu ştie. din care cauză a căzut la mare osândă şi lipsă. Deci boierii vădzînd ase milă şi nemărire . domnitorul cel mai apropiat de cronicar. la minte asedzat.la fel şi doamna lui Duca-vodă. indiferent. ase să vede ieşind din pusci”.. Dumitrasco-vodă Cantacuzino este denunţat într-un portret caricatural .buzat. şi era un om foarte învăţat bine la carte”. om cu merite. şi nu era mândru. ce numai iscălitura învăţase de o face”. fiind unul dintre cele mai obiective: „ Iar. vriind cu domnia…ase să arăta de bun şi de blând! Tuturor use deschisă şi nemăreţ . giudecător drept. de nu să vede om cu om şi să vede numai pară cum ieşie din pusci. Neculce are. trestie. Procedeul e mai puţin al istoricului şi mai mult al romancierului . concret-istorice. pe nişte vânt mare.. încărcat de vicii. cinstes. chipeş. ca aceea a mitropolitului Dosoftei. căci personajele sale istorice sunt. ceea ce îl menţine în limitele adevărului şi. sănătos. o predispoziţie . parcă. comentându-i fiecare trăsătură. darul portretizării figurilor evocate. dăruind literaturii române o galerie de tipuri umane. „ burduhos.de mari violente verbale. Portrete reuşite.. eroi de român. Ștefan-voda şi pe tatăsău. în unele cazuri rămase până azi numai în caracterizările lui. şi la mânia lui grăie tot cu cinste şi cu îngăduială.

aşe au oborît pe turci ca şi cum i-ar mătura.cu o lacătă cît un şlic de mare la grumadzi..bogată ruşini le era!. ba chiar.ca şi cele folosite de scriitorii culţi.după cum îi dictează instinctul.de a satiriza. Elementele ce dau autenticitate portretelor constau în caracterizarea personajelor prin înzestrarea lor cu sentimente.pe alocuri.sta asupra lui ca nişte lupi. pitoreşti .ori dintr-o dispoziţie serioasă.aceste simple figuri de stil care..cum ar fi.capul i-a tăie.în primul rând expunerea lui Neculce este hazul.de-s arăta unul către Mihai vodă şi altul cătră Antohi vodă.unde e nevoie.mai târziu.!.au rămas oamenii numai cu sufletili etc.cu aerul de a glumi.iar când îi băte cu biciuştile.ca cum are merge fulgerul ca stelele.Ce bogat blăstăm era asupra lui Şeremet!. capăta viaţă intregul spaţiu în care ele evoluează.ţîn şi ei prieteşugul ca cînii vinerea.cap n-are.totuşi cunoştinţa de ele.orale.cronicarul recurge la formulări obişnuite în vorbirea curentă de atunci. Epitete. Din punct de vedere stilistic. pe lângă faptele lor.cu ace socoteală îş strică obrazul şi numeli şi mai rău.mare şi tare ca un leu sta călărimea împrejurul obrazului.dusul-au pe Stoica la Brâncoveanul în Bucureşti . ce le fac „ vii”.Neculce se aseamănă cu Ion Creangă.dar contribuie totuşi la întărirea şi sugestivitatea ideii exprimate.de-i robie şi de bogate ori îi şi smintie .toată strădania sa reducându-se la adaptarea cât mai exactă şi fină exprimării la o situaţie dată. În legătură cu păţania de la Dumbrava Roşie.că d-e scăpa.intenţia fiind de cele mai multe ori de a moraliza.pedestrimea moscalilor stă la război ca un zid nemişcat .la cronicar nu sunt neapărat inedite.având.Neculce are la îndemână un număr impresionant de construcţii populare.cît o pistreală de săgeată.provenit ori din ironie.în totală necunoştinţă de procedeele culte(Creangă..au şdzut o lună şi mai bine aşe la un loc.majoritatea conţinând adjectivul „bogat” făce bogată stricăciune Ţării Munteneşti.Cronicarul e inţepător şi cu un firesc umor popular.ne dăm seama că Neculce a preferat tradiţia orală în locul celei scrise. Tot din vorbirea populară ia Neculce comparaţiile.ca lupul cu oaia.pe care le plasează cu uşurinţă.menită a atrage din atenţia asupra unui lucru.ca un lup nesăţios.De altfel.aceste bogate nevoi s-au făcut în Moldova.pica ca perile turcii şi tătarii.Iata câteva din aceste „formule expresive”:să stînsă pomenirea lui cu sunet.au făcut cheltuiele fără treabă şi ispravă.au şi început a prinde slujitorii care fusese cu moscalii etc.Ex:a-şi da din tunuri.mânca(bani)şi făţiş şi furiş.cît să cutremura locul:şi s-au strânsu(boierii la Dumitraşco vodă Cantacuzino) ca puii de potîrnichi.pere turcii ca frundza.Alte elemente care contribuie la realizare impresiei de artă în cronica lui Neculce sunt tablourile de epocă.potrivite tuturor împrejurărilor.ca cum ar sta pădurea.că d-e scăpa.Brîncoveanul ave tot doo obrază de prieteşug. Prin aceasta.În majoritatea cazurilor. detaliile de decor.buni de gură şi de pîză.cum au sosit în Iaşi.în sensul că amândoi au darul de a povesti si utilizează modul povestirii populare.rămaseră ca un roi făr-de matcă.nu se găsesc în lucrarea lui Neculce dar descoperim câteva epitete populare. relatarea despre nunta domnitei Catrina Duca cu Ștefan care oferă un moment memorabil.sau .ei să ruga să-i împungă” şi exemplele sunt numeroase..că Lupul Costachi.s-au curăţit de grijă.intrat-au tătarii în ţară ca lupii într-o turmă de oi. nu lipsite de fast.Întocmai şi Creangă.Bogat blăstăm şi lacrimi vărsate asupra acelui Enache Aga.să nu scape.pe ocolite.urmare a mândriei leşilor.. indicaţiile ceremoniale.chiar de a protesta.i s-aprinsă inema de voie re. Ceea ce caracterizează.le-a ignorat în mod voit).naratorul spune că „ei să ruga să nu-i împungă ce să-i bată cu biciuştile.

scrierile sale aparţin.Ion Neculce este considerat ca înaintaş al lui Costache Negruzzi şi Anton Pann a lui Ion Creangă. Pildele sau scrisului lui Neculce o anume nuanţă etică.precum:Ilie Cantacuzino şi Panaitache Morona bivpostelnic mîndri. Proverbele şi zicalele populare sunt introduse cu formula „după cum”sau „precum să dzice”.vorbit în vremea cronicarului de întreaga populaţie moldovenească.”.deci oamenii culţi vorbeau.Câteva dintre maxime sunt scoase şi din Biblie.s-au făcut mare şi frumoasă nuntă. Maxima luată din cărţi ori din înţelepciunea populară este precedată dau urmată de un raţionament pe marginea întâmplării expuse.în acelaşi timp. Metaforele sunt şi mai rare: „Duca-vodă. .D.de s-au aprins acest pojar de obicei”..de la munteni.mai mult decât istoriei propriu-zise „literaturii.giurători pentru hiece.i-au omorît cu grele şi cumplite morţi etc. Limba în care a scris Ion Neculce este graiul Moldovei de nord.altele.mincinoşi. Vorbirea în pilde.una din însuşirile stilului popular este o însuşire naturală a artei lui Neculce.echivalentă cu „vorba ceea”a lui Creangă: „După cum să dzice:Calul rîios găseşte copaciul scorţos.patriotismul său răzbat pretutideni din creaţiile sale situat într-o lume ostilă.Într-adevăr. Dialogul este des utilizat.un neîntrecut memorialist..autorul recunoscând aceasa: „După cum dzice şi Isus Sirah.om cu multă experienţă de viaţă la vârsta când şi-a scris cronica unui cunăscător al înţelepciunii celor vechi ..numai pace sulcmenită(„falsă împăcare”)”. „şi de acolo.că a fost un precursor al romantismului.cronica devinde pentru narator un refugiu căci el s-a exprimat din nevoia de a se apăra. Neculce reproduce artistic realitatea.devenit proverb cu timpul.sincer).din scripturi.tablouri şi descrieri.să nu păţiţi şi voi ca şi noi”. Ion Neculce a constituit şi constituie şi azi un model stilistic.în care se încadrează.dă într-însa”. „deci era prè în val”(agitat).din care nu lipseşte subtitlul. Caracterul naţional al operei lui Neculce.se poate spune.iar pentru afirmarea aspiraţiilor de libertate.sau caracterizează un personaj sau marchează o atitudine sau hotărâre deosebită..Epitetele expresive dau povestirii atmosfera proprie nordului Moldovei.ca şi cei neinstruiţi.dac-audzi că şed Cantemireştii la casăli lor cu paci.Din cauza folosirii anecdotelor.dar mai ales cronicarul este un evocator autentic al trecutului şi când povesteşte întâmplări.acolo unde poate înlocui o largă relatare.amăgitori.făţarnici.Schimbul de replici la Neculce este încărcat de semnificaţii.şi scriau aşa cum vorbeau.Cantemir era tuturor „uşe deschisă”(primitor.fiind unul din scopurile sale.mărturisit direct: „Rugăm pe dumneavoastră.ca şi înaintea sa.Citind letopiseţul „veţi şti a vă feri de primejdii şi veţi fi mai învăţaţi.n-a existat o limbă literară.proverbe şi zicale.În timpul cronicarului.la care el însuşi a luat parte .că ruga smeritului nuori în cer pătrunde”sau „După cum dzice Scriptura:Cine sapă groapa altuia. „făcură paci cu taină(muntenii cu Cantemireştii) să nu ştie Duca-vodă.să luaţi seama acestii scrisori.”.iubiţi cetitori tineri.ca şi literatura populară..să vă ştiţi chivernisi .îndată să-mbracă cu cămeşe de gheaţă”(îngheţă de frică).sentinţe.au sărit scânteia(văcăritul=taxă pe nr de vaci)şi la noi în Moldova.datorită numeroaselor anecdote..caracterizări şi portrete.de s-ar întâmpla vreodată să mai vie nişte lucruri ca aceste în ţara noastră .tendinţa de-a instrui şi a educa.ameninţătoare.

care nu si-a pierdut nimic din tonuri si viată. Piru.acolo unde dovedeste o atitudine plină de întelegerepentru interesele tării. „Un Saint-Simon moldav în Istoria literaturii române”) „Limba literarî românească formându-se târziu.fără cultură si fără orizont.Letopisetul Țării Moldovei”) Cel mai mare povestitor român de până la Creangă şi Sadoveanu..El încheie într-un mod lăudabil capitolul de literatură veche românească.prinzănd din învalmăseala multimilor tot ceea ce poate da povestirii sale contur si culoare.Neculce reprezintă punctul cel mai de sus atins de arta cuvântului la scriitorii noştri cei vechi .constatare impusă de observarea formelor .” (N.în totul corespunzător modului de a fi al eroilor[…].Ion Neculce se adresează direct cititorilor .opera lui fiind înzestrată cu mai multe valori artistice.Ion Neculce ocupă un loc de frunte în ierarhia valorilor literaturii.dar având cu toate acestea un temperament foarte puternic si o inimă în legătură cu inima[…]poporului român asa cum se înfătisează el în Moldova.ci si a procedeelor stilistice populare”(Iorgu Iordan.la prima vedere.în traditia neculceană.Ce e mai valoros în opera lui Ion Creangă vine din reproducerea autentică a modului de expresie popular. „Introducere la Ion Neculce.Aprecieri critice „La moldoveanul Ion Neculce ni se înfătisează.”(George Ivascu.”(N.multi din scriitorii nostri importanti sînt în creatia lor artisti ai limbii vorbite. „Istoria literaturii române vechi) „. Cartojan.Cititorul.precum si prin mijloacele de exprimare a acestui continut.Se străvede în scrisul lui ochiul ager al hatmanului de ostire moldovenească.un mare povestas[…]. „Istoria literaturii române de la origini până la 1830”) „Neculce este un scriitor popular prin continutul operei sale.de muzicalitatea cu „mângâieri blajine a unei vorbiri înflorate”.cum zicea Sadoveanu.”(Al..în povestile si amintirile lui.în acelaşi timp naţional.care îndeplinea atunci rolul de limbă a întregului popor. Prin încadrarea firească în tradiţia prozei cronicăreşti.Lectura acestei cronici în care o jumătate de secol este desfăsurată pe 300 de pagini dă senzatia transpunerii aievea într-o lume de o extremă varietate si culoare.E neîntrecut în descrierea bătăliilor.Primul si cel mai însemnat în acest sens este humulesteanul Ion Creangă.deci un moldovean de treabă si sfătos.va fi stăpânit de vraja legendei.Lupta de la Stănilesti este ca un adevărat ziar plin de detalii senzationaale[…]. „Istoria literaturii românesti) „Neculce are un extraordinar dar de a prinde phihologia maselor în miscare.atent la toate miscările si la toate situatiile.prin apropierea fermă de spiritul popular şi.care pătrunde tâlcul expresiei arhaice va ava surpriza undei lecturi captivante.el a fost un cărturar şi un scriitor de mare talent.un boier de tară.<<inima>>cronicarului păstrând-o si fixând-o în dinamismul ei originar[…].un fel de răzes.Iorga.adică prin folosirea nu numai a graiului natal. trăgând concluziile potrivite situaţiilor prezentate şi de aceea .

prin valoarea ei literar-artistică şi istorică creaţia lui Neculce a avut . „Mănăstirea Putna”.prin aceasta a făcut ca în cadrul genului epic.vom avea mulţimirea şi bucuria de a descoperi un artist înzestrat. „Dumbrava roşie”.ca şi izvor de inspiraţie.esteticul depăşind cel mai adesea istoricitatea.Nu este de neglijat faptul că „O samă de cuvinte”este prima culegere de legende din literatura română care preia întâmplări şi fapte relatate de bătrâni şi le introduce în literatura cultă. „Petru Rareş”.citind aceste pagini ale literaturii noastre vechi.Nichita Stănescu etc. atunci opera lui Neculce a demonstart reale calităţi beletristice.Unele dintre romanele lui Sadoveanu( „Zodia Cancerului”)conţin elemente ale cronicii lui Neculce.în ale scrisului.cronica să fie considerată o specie literară cu trăsături proprii. Fiind una dintre cele mai importante scrieri deschizătoare de căi noi.fiind marele succes al aşanumitei „renaşteri târzii româneşti” spune Nicolae Iorga.prevestindu-i pe fraţii lui. Opera lui Neculce a pus la dispoziţia scriitorilor români de mai târziu un depozit de subiecte şi teme legate de trecutul nostru istoric. „Altarul Mănăstirii Putna” de Vasile Alecsandri îşi au acelaşi punct de plecare. . „Movila lui Burcel”. Deşi există discuţii dacă istoriografia aparţine sau nu literaturii.Bolintineanu şi-a luat subiectele poemelor sale: „Danil Sihastrul”.ecouri însemnate asupra literaturii noastre.dar şi alţi scriitori şi-au găsit surse în ea:Radu Boureanu.Costache Negruzzi s-a inspirat din ea în „Aprodul Purice”. „Mama lui Ştefan cel Mare”. „Cupa lui Ştefan”.direct din „O samă de cuvinte”. „Visul lui Petru Rareş”. „Aprodul Purice”.Deci.El face parte dintr-o generaţie de mari personalităţi şi conştiinţe politice şi intelectuale. „Letopiseţul” lui Ion Neculce face dovada expresivităţii literare a limbii romane.şi.pe Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu.Dumitru Almaş.şi nu în ultimul rând.de mândria apartenenţei la neamul românesc. D.Neculce întemeiază la noi literatura pe teme istorice.cu atâtea ecouri asupra urmaşilor.expresive ale limbii şi ale stilului acestui cronicar. aşadar.cu Dimitrie Cantemir şi stolnicul Constantin Cantacuzino.oameni însufleţiţi de simţul demnităţii şi independenţei gândirii. Deci.

Ion Neculce.pentru problemele sociale. Umanismul a avut.fiind mari patrioti.vin din mentalitatea religioasă feudală.la Constantin Cantacuzino si la .reluând traditia lui Grigore Ureche si Miron Costin.prin acţiunea unită a popoarelor crestine.deci.adeseori.educatiei.a reusit să ridice istoriografia la un înalt nivel artistic.Miron Costin.Concluzii Cronicile din secolul al VII-lea si al VIII-lea din Moldova si din Țara Românescă sunt.toate aceste idei se regăsesc la marile personalităti : Grigore Ureche.Neculce a făcut pentru literatură mai mult decât pentru istorie si el este întâiul scriitor care a servit urmasilor. Totusi. Nu trebuie neglijată nici influenta umanismului european.Alte idei.au dat un impuls formării constiintei nationale si istorice.ceea ce le scad.el fiind adevăratul continuator al celorlalti doi cronicari:„Fără să-si încerce puterile în literatura propriu-zisă.dar cronicarii.interesul documentar si literar.pentru cunoasterea si interpretarea ratională a naturii si a istoriei.politice.cea despre originea divină a monarhiei.oferindu-le modele de întocmire si redactare a cronicilor lor.cronici de curte.influente hotărâtoare si asupra stilului cronicarilor.învătăturii..Acesti oameni au întemeiat istoriografia natională.în fata lumii de atunci.pentru faptul că sunt primii care au afirmat originea latină a poporului român si a limbii sale.dorind scuturarea jugului otoman.istorice.desi boieri.scrise în favoarea unui domnitor.au blestemat dominatia turcească.prin activitatea cronicarilor si a cărturarilor care au introdus tiparul.la noi. Iubirea de neam si de tară.în „Literatura română veche”..au făcut traduceri.cum ar fi.cu unele exceptii. Umanismul se manifestă.elogiul adus cunoasterii. Reprezentantii umanismului românesc trebuie apreciati pentru pretuirea pe care au acordat-o omului si creatiilor acestuia.culturii.originea latină a limbii române si descendenta romană a poporului român.ca Dimitrie Cantemir.ca izvor si ca model” spunea Alexandru Piru.s-au situat deseori pe pozitiile celor exploatati si.interesul pentru viata morală si practică.au contribuit la impunerea limbii române ca limbă de cultură si au reacordat spatiul românesc la mediile spirituale ale Europei.au înlocuit limba slavonă cu cea românească în biserică si în institutiile politice.continuitatea si unitatea românilor pe aceste meleaguri.umanismul sustinut prin care se demonstra.

s-au inspirat foarte multi scriitori importanti..referat.orice scriitor de calitate încearcă să exprime epoca în care a trăit si.cu atât sansele ei de durată si de influente ulterioare asupra generatiilor viitoare vor fi mai mari.iar cronicile să fie obiective(să nu fie de partea unui anume domn sau a unui anumit boier)..prin operele lor.toti cronicarii au notat si alte întâmplări petrecute în acele timpuri:invazii de lăcuste.la ridicarea notiunii de patriotism la rangul de Crez al poporului nostru.conceptie care reprezintă esenta umanismului românesc:cronicarul este responsabil de adevărul celor scrise.Mihail Sadoveanu si altii.la sudarea constiintei istorice si a celei nationale.De asemenea. Din operele cronicarilor.la dezvoltarea limbii române literare si a literaturii românesti care a accentuat ideea „.ro/ cel mai tare site cu referate .ploi.fiecare letopiset continuând prezentarea faptelor si domnilor.chiar dacă opera acestuia a fost favorizată de aparitia deja a manifestărilor înaintasilor enumerati mai sus.acesti scriitori au contribuit.Cronicarii au folosit ca surse documentele istorice anterioare sau creatiile populare.totusi operele lor au câteva trăsături comune în ce priveste conceptia despre istorie.si desigur.etc.cronicile trebuie să respecte cronologia evenimentelor. Prin însusi procesul creatiei.Purtând în cel mai înalt grad constiinta continuitătii.cu cât opera o oglindeste(epoca) mai cuprinzător si mai adevărat. Powered by http://www.din momentul în care s-a sfârsit lucrarea precedentă.de apartenentă a prezentului la un curs comun al istoriei”(Dan Horia Mazilu „Cronicarii Moldoveni”).Vasile Alecsandri.la rândul lor.Miron Costin si Ion Neculce apartin unor epoci diferite.Având si valoare educativă.cutremure.iar la Ion Neculce.în secolele următoare. Desi cei trei mari cronicari moldoveni:Grigore Ureche.secete.Dimitrie Cantemir.creind.lucrări care au rezistat timpului:Costache Negruzzi.după cum am mai amintit.într-o formă mai restrânsă.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->