NAVIGATIA COSTIERA

Vineri, 11 Iunie 2010 21:29 Adrian NITA Navigatia in apropierea coastei 1.1. Generalitati Navigatia in apropierea coastei impune cunoasterea temeinica a sectorului in care se naviga, deoarece unul dintre cele mai frecvente accidente de navigatie il constituie esuarea navei. Pentru a cunoaste caracteristicile zonei de navigatie, trebuie ca ofiterul de punte sa studieze toate documentele ce concura la desfasurarea unei navigatii in conditii de securitate deplina. Principalele documente ce trebuiesc studiate sunt: - harti oceanice -; zone intinse ale oceanelor pentru traversade; - harti generale de navigatie -; zone maritime intinse, pentru studiul drumului navei si uneori pentru tinerea la zi a navigatiei la larg sau in apropierea coastei, cand sunt lipsite de pericole; - harti costiere de drum -; utilizate pentru tinerea navigatiei la zi; - harti costiere speciale -; utilizate unde navigatia este dificila datorita unor pericole hidrografice deosebite; - planurile -; reprezinta o zona in detaliu (rada, portul). Selectionarea hartilor se realizeaza cu ajutorul catalogului de harti in functie de index, numar si nume. Dupa selectarea hartii necesare, se verifica data ultimelor corectii si daca este cazul se fac corecturile dupa ultimele avize de navigatie. Avizele de navigatie sunt transmise prin radio sau publicatii, zilnic, saptamanal sau anual si contin date despre infiintarea/desfiintarea unor repere de navigatie, modificarea caracteristicilor acestora, aparitia unor pericole de navigatie, corectii pentru nemedrii (pentru pozitia minelor marine). Cartile pilot si suplimentele acestora vor fi studiate pentru zona respectiva de navigatie; ele contin detalii referitoare la recunoasterea coastelor, a reperelor de navigatie, la adancimi, curenti si anomalii magnetice. Cartea farurilor contine detalii privind farurile, listate dupa numarul de ordine, nume, coordonate geografice, caracteristicile luminii si culoarea, intensitatea luminoasa, sectoare de vizibilitate, perioada si descrierea constructiei. Drumurile recomandate sau rutele obligatorii pentru zonele cu trafic intens. 1.2. Trasarea drumului Trasarea drumului pe care trebuie sa-l urmeze nava este efectuata de catre ofiterul II punte, iar pentru zonele deosebite chiar de catre comandantul navei. Este recomandabil sa se respecte anumite criterii in trasarea drumului: - de-a lungul coastei in linie dreapta, drumul se traseaza paralel cu coasta; - in zona coastelor cu contur neregulat, drumul se traseaza astfel incat nava sa treaca in siguranta pe langa punctele cele mai avansate in mare tinand seama si de spatiul necesar pentru efectuarea manevrelor cu scopul evitarii abordajelor, dar totodata neprelungind in mod nejustificat drumul; - distanta dintre drum si coasta trebuie sa asigure vizibilitatea reperelor de navigatie pe timp de zi sau noapte, pentru ca punctul navei sa fie determinat cu precizie; - se va tine seama de asemenea de adancimea apei, de pescajul navei si de conditiile hidrometeorologice din zona; - de-a lungul coastelor cu vanturi puternice, se va evita apropierea excesiva de coasta indeosebi pentru navele cu viteza mica; - se recomanda evitarea zonelor albe din harta, punctele de schimbare de drum se stabilesc in vederea unor repere de navigatie, de regula in momentul observarii la travers a unui reper; - sa se cunoasca timpul aproximativ al aparitiei unor repere, iar odata cu trasarea drumului se calculeaza si declinatia magnetica pentru anul in curs, care se noteaza in interiorul rozelor de

declinatie. 1.3. Desfasurarea navigatiei In navigatia costiera multe accidente s-au produs ca urmare a necunoasterii cu precizie a punctului navei, fie datorita unor erori in conducerea navei (mentinerea unui drum eronat, datorat greselii timonierului sau greselii in determinarea corectiei giro si/sau corectiei compas, fie datorita derivei, fie navigatiei dupa nasul marinarului). Pentru evitarea unui accident nedorit, se impune ca ofiterul de cart sa controleze periodic (3060 min.) modul in care timonierul tine drumul, sa compare drumul giro cu drumul compas, si sa determine cu precizie drumul navei la fiecare 1530 min., alegand procedeele cele mai rapide si precise (3 relevmente simultane), astfel incat sa vada in permanenta zona in care naviga in scopul evitarii abordajelor. Cand punctul navei se determina cu 2 relevmente simultane, controlul preciziei se realizeaza comparand distanta din harta dintre cele doua puncte consecutive cu distanta la loch. Pe timp de vizibilitate redusa navigatia se desfasoara estimat dar si utilizand celelalte mijloace de la bord: sonda ultrason, radiogoniometrul, radarul, receptoarele Decca, Loran, Omega si satelit (GPS-ul). 1.4. Sistemul rutelor de navigatie Pentru ca traficul navelor in zone aglomerate si congestionate sa se desfasoare mai usor, I.M.O. in anul 1960, la Conferinta pentru Ocrotirea Vietii Umane pe Mare, a propus crearea unui sistem de rute de navigatie obligatorii, iar in 1973 a fost adoptata in acest sens o rezolutie. Sistemul vizeaza cresterea sigurantei navigatiei costiere obligatorii de trecere si cu un trafic intens, unde: - se urmareste dirijarea traficului pe culoare de trafic de sens unic, despartite de zone de separatie, unde se urmareste simplificarea fluxului de trafic in zonele unde drumurile converg spre un anumit punct (statii de ambarcare pilot); - ordonarea traficului in zonele de exploatarea subsolului marii; - separarea traficului costier al navelor mici de cel al navelor de larg; - pentru reducerea riscului de lovire a fundului marii sau de punere pe uscat pentru navele cu pescaj mare; - asigurarea de rute speciale pentru navele ce transporta marfuri periculoase, cu risc de poluare sau explozie; - pentru orientarea fluxului de trafic astfel incat sa se evite zonele de pescuit. 1.5. Terminologie si simboluri zona de trafic costier limita exterioara a SST culoar de trafic zona de separatie culoar de trafic limita exterioara a SST Sistemul rutei de navigatie este un complex de masuri privind rutele ce trebuiesc urmate de nave in scopul reducerii accidentelor de navigatie. Sistemul include: S.S.T., rutele in ambele sensuri, drumurile recomandate, zonele de trafic costier, rutele de apa adanca si apele de evitat. Schema de separare a traficului (S.S.T.) separa traficul ce se desfasoara in sensuri opuse prin folosirea unei zone sau linii de separatii si a unor culoare de trafic. Zona sau linie de separatie linie sau zona ce separa traficul ce se desfasoara in doua sensuri opuse; mai poate fi folosita pentru separarea unui culoar de trafic din zona de trafic costier adiacenta. Culoar de trafic (trafic lane) arie delimitata in interiorul careia trebuie sa se desfasoare traficul in sens unic.

Zona de sens giratoriu (round abow) arie circulara delimitata, in care traficul se desfasoara in sens invers acelor de ceasornic in jurul unui anumit punct sau a unei arii. Zona de trafic costier aria cuprinsa intre linia exterioara de separare a unei scheme si coasta. Ruta in ambele sensuri arie delimitata in interiorul careia traficul se desfasoara in ambele sensuri. Navigatia se desfasoara cat mai aproape de limita din tribord. Drum recomandat este drumul ce se recomanda a fi urmat intre doua pozitii determinate. Ruta de apa adanca este ruta intr-o zona delimitata, in interiorul careia s-a efectuat o supraveghere atenta pentru identificarea pericolelor de navigatie cu indicarea adancimii minime a apei. Zona de precautie este o masura a sistemelor rutelor de navigatie constand intr-o zona cu limite definite in care navele trebuie sa navige cu precautie si in care pot fi recomandate directii ale traficului. Zona de evitare este tot o masura a sistemelor rutelor reprezentata de o zona determinata in care navigatia fie ca este periculoasa, fie ca in acel perimetru trebuiesc evitate accidentele si zona va fi evitata de toate navele sau de nave apartinand unei categorii anume. Directii stabilite pentru fluxul de trafic sunt simboluri grafice care indica directia de miscare a traficului, asa cum a fost el stabilit in zona de separare a traficului. Directii recomandate pentru fluxul de trafic sunt simboluri grafice dar punctate care indica directii de miscare a traficului dar recomandate in care nu este obligatoriu de urmat o anume directie. Zonele cu rute de navigatie se stabilesc de IMO cu acordul statului riveran. Inscrierea acestora in hartile maritime se face pe baza publicatiilor IMO, folosind urmatoarele simboluri recomandate de catre Organizatia Mondiala Hidrografica (dar tarile riverane pot folosi si altele): 1) - - - - - , limita exterioara a culoarului de trafic, a rutei in ambele sensuri si a zonei de trafic costier; 2) , , zona de separatie; 3) linie de separatie; 4) limita exterioara a zonei de sens giratoriu sau a zonei de precautiune; 5) centrul zonei de sens giratoriu; 6) , , sageti indicand directia stabila a drumului; 7) , , directia recomandata a fluxului de trafic; 8) - - - - - limita zonei de evitat; 9) drum recomandat balizat; ambele sensuri 10) drum recomandat nebalizat; 11) limita exterioara a rutei de apa adanca 12) DW ruta de apa adanca 13) DW ruta de apa adanca balizata DW 14) DW ruta de apa adanca nebalizata 1.6. Conducerea navei in aria acoperita de o schema de separare a traficului Se face respectand prevederile RIPAM si urmatoarele reguli practice: - navigatia se desfasoara in directia sagetilor fluxului; - drumul indicat se tine in afara liniei de separatie - intrarea, iesirea intr-un culoar se face pe la capetele acestuia - se va evita pe cat posibil traversarea culoarelor - este interzisa intrarea in zonele de separare a traficului sau intersectarea liniei de separatie - se recomanda ca navele maritime pentru navigatia de larg sa evite zonele de trafic costier - se va evita ancorarea in aria schemei de separare a traficului

- se recomanda ca navele ce nu folosesc schema de separare a traficului, sa se mentina cat mai departe posibil de aceasta.