5 Strategii de raspuns la riscuri

Odata ce riscurile sunt identificate, managerul de proiect trebuie sa ia in calcul o serie de optiuni de raspuns la riscuri. Acceptarea riscului. In aceasta abordare, managerul de proiect analizeaza riscul si decide sa nu actioneze in niciun fel.

Aceasta situatie poate aparea din doua motive: 1. Managerul de proiect poate considera ca trebuie sa aplice tehnici de management asupra unui risc, dar costurile asociate vor depasi impactul negativ pe care l-ar produce aparitia riscului. In acest caz, managerul de proiect va trebui mai degraba sa se concentreze asupra costurilor presupuse de aparitia riscului decat asupra costurilor asociate managementului riscului. 2. Este posibil ca managerul de proiect sa nu dispuna de activitati rezonabile si practice disponibile pentru managementul riscului. Aceasta situatie difera de motivul anterior unde costurile depaseau beneficiul. In acest caz, nu exista o metoda practica pentru managementul riscului, chiar daca riscul identificat este major. De exemplu, poate exista riscul plecarii sponsorului si inlocuirea lui cu un sponsor nou care va anula proiectul. De fapt, managerul de proiect poate sti ca sponsorul actual este propus spre promovare si ca acest scenariu poate fi posibil. Totusi, atat timp cat actual sponsor ramane in functie, managerul de proiect nu prea are spatiu de actiune in acest sens si va trebui doar sa accepte situatia si sa observe desfasurarea evenimentelor. Monitorizarea riscului. In acest caz, managerul de proiect nu aplica un management proactiv al riscului, dar il monitorizeaza pentru a observa evolutia probabilitatii lui de aparitie. Daca probabilitatea de aparitie creste, echipa va trebui ulterior sa formuleze un alt raspuns la acest risc. Aceasta abordare poate functiona pentru riscuri serioase, cu o probabilitate redusa de aparitie. Decat sa puna in aplicare imediat un plan, managerul de proiect va crea mai degraba un plan doar daca probabilitatea de aparitie a riscului este semnificativa. Avantajul acestei abordari consta in faptul ca resursele limitate vor fi folosite doar pentru managementul riscurilor cu un grad ridicat de aparitie. Dezavantajul este ca amanarea de a se aborda riscul poate diminua sansele de succes ale aplicarii tehnicilor de management al riscului in viitor.

Aceasta este o abordare buna si daca un risc identificat si asupra caruia s-a decis ca trebuie aplicate tehnici de management va aparea in viitorul indepartat. De exemplu, daca riscul va aparea peste noua luni, nu are sens sa fie consumate resurse in prezent pentru managementul lui. O abordare mai buna ar consta in monitorizarea lunara a riscului. Este posibil ca in timp riscul sa dispara din cauza altor circumstante. Totusi, daca nu dispare, echipa va trebui totusi sa aplice tehnici de management al riscului in lunile urmatoare.

Evitarea riscului. Evitarea riscului consta in eliminarea conditiei care cauzeaza problema. Spre exemplu, daca o parte a proiectului prezinta un risc ridicat, intreaga parte este eliminata pentru a evita riscul. Riscurile asociate cu un anumit furnizor pot fi, de exemplu, evitate apeland la un alt furnizor. Aceasta este o metoda foarte eficace de a elimina riscurile dar, in mod evident, poate fi folosita doar in anumite circumstante. Intrun alt exemplu, poate exista un risc al proiectului asociat cu implementarea unei solutii in locatii multiple. Odata ce riscul este identificat, sponsorul poate schimba continutul proiectului astfel incat implementarea solutiei sa se realizeze doar intr-o locatie. Astfel, riscul implementarii solutiei in locatii multiple a fost evitat. Transferul riscului. In unele cazuri, responsabilitatea pentru managementul riscului poate fi eliminata din proiect distribuind riscul unei alte entitati sau catre terti. De exemplu, externalizarea unei functii catre o parte terta poate elimina riscul pentru echipa de proiect. Aceasta terta parte poate avea o expertiza care le permite sa execute activitatea fara riscuri. Chiar daca riscul mai exista, responsabilitatea de a-l rezolva apartine acum unei alte parti.

Alt exemplu de transfer al riscului este achizitionarea unei polite de asigurare. Intr-un exemplu simplu, proiectul poate detine un echipament fragil si valoros care trebuie expediat pe cale maritima catre echipa de proiect. Exista riscul ca echipamentul va fi afectat. Riscul financiar poate fi transferat achizitionand o polita asigurare pentru transportul echipamentului. Desigur, daca transportul va suferi pagube, managerul de proiect tot va pierde timp asteptand inlocuirea echipamentului. Totusi, riscul financiar nu mai exista, fiind transferat catre asigurator in schimbul plati unei prime de asigurare de catre asigurat. Atenuarea riscului. In majoritatea cazurilor, aceasta este abordarea potrivita. Atenuarea unui risc presupune punerea in aplicare a unui set de pasi proactivi pentru a se asigura ca riscul nu va aparea, sau ca impactul acestuia este minimizat. Ambele variante sunt strategii de atenuare valide. (Pentru scopurile Procesului TenStep pentru Managementul Proiectelor, se considera ca Planurile de Management al Riscurilor sunt puse in aplicare pentru atenuarea riscurilor).