Tipuri comportamentaleHIPERTIM

Comportamentul se refera la actiunile unui sistem sau organism, de obicei in relatie cu mediul inconjurator.Este aspunsul sistemului sau organismului la diferiti stimuli,interni sau externi, constient sau subconstient, voluntar sau involuntar. Intalnim mai multe tipuri comportamentale, insa cel rezultat in urma finalizarii testului meu a fost tipul hipertim. In continuare va voi prezenta principalele caracteristici ale acestui tip comportamental Tipul hipertim se caracterizeaza n principal, printr-un surplus de energie care se cere a fi utilizata si se manifesta ca o combinatie de veselie, optimism, cu dorinta de a actiona si nevoia de a vorbi; o accentuare negativa duce spre agitatie, superficialitate si iritabilitate. De exemplu, cu ct o persoana are o stima de sine mai ridicata cu att este mai probabil sa aiba inclinatii accentuate spre hipertimie (energie si optimism debordant) si inclinatii minore spre factorii care sunt asociati tulburarilor de tip nevrotic (anxietate,distimie, labilitate), acestia nefiind insa exclusi in totalitate. Hipertimia,starea caracteristica a acestui tip, poate fi deci definita printr-o traire afectiva intensa sau o psihopatie usoara. Hipertimiile formeaz a doua categorie de tulburari ale dispozitiei, caracterizate prin cresterea ncarcaturilor afective, intensificarea tonusului afectiv, fiind dispozitii cu fond exagerat, debordant, lipsit de echilibru, exprimat sub trei forme: anxietate, hipertimie pozitiva (euforie), i hipertimie negativa (depresie). In continuare, voi vorbi despre fiecare in parte. ----- Anxietatea a fost definita ca o teama fara obiect aparent, este un complex de perturbari ca: insecuritate afectiva (tulburare afectiv), incertitudine (tulburare intelectuala), indecizie (tulburare de voina). Cateva din simptomele cele mai relevante sunt: - tensiune motorie: instabilitate, excitabilitate, tremor, tensiune, durere muscular, incapacitate de relaxare, nelinite; - hiperactivitate vegetativa: transpiratie, tahicardie, maini reci i umede, gura cascata, ameeala, tulburari gastrice, valuri de caldura sau frig, disconfort, nod n gat, congestie facial, paloare, puls si respiratie rapide; - expectatie (stare de asteptare) : anxietate, teama, anticiparea nesansei pentru sine si pentru altii; - vigilenta si explorare: stare de hiperatentie insotita de distractibilitate, dificultate in concentrarea asupra altor probleme, insomnie, nerabdare. Modalitatile de reactie, aparare a comportamentului hipertim fata de anxietate pot fi grupate n mai multe categorii: - conduita de aparare de tip agresiv, violenta; - conduita de evitare, instabilitate, oboseala; - conduita de supunere pasiva (responsabilitatea faptelor este pe seama altei persoane); - conduita de izolare, retragere n sine pentru a scapa de situatia anxioasa; - plasmuirile fantastice, fabulatia exprima, de asemenea, modalitati de aparare fata de situatia care provoac anxietatea.

Anxietatea trebuie diferentiata de simptomele similare: neliniste, teama, angoasa care de altfel, sunt aspecte ale aceleiai stri. Teama are obiect precis, angoasa corespunde unei frici difuze, fiind un fenomen somatic, pe cnd anxietatea este un fenomen psihologic, iar fobia este definita ca teama cu obiect. -----Hipertimia pozitiva corespunde starilor de euforie care se manifesta prin cresterea tonusului afectiv, o exagerare a tonusului afectiv, o exagerare a dispozitiei n sensul veseliei, printr-o stare de multumire, de fericire de confort. Euforia este vazuta uneori ca o stare de optimism nefondat, o stare de plenitudine. Se exprim prin logoree, tendinta de glume, mimica vioaie, expresiva.. -----Hipertimia negativa cuprinde starile de depresie caracterizate prin scaderea tonusului de activitate motorie si psihica, nsotit de tristetea profunda traita, de deprimare, de fatigabilitate, anxietate. Depresia poate fi normala, n sensul uzual al cuvantului de tristete, precum si patologica, atunci cand suferinta nu este compatibila cu cea naturala, ea fiind o suferinta anormala, fara obiect, subiectul devenind obiectul propriei sale suferinte. Simptomele sindromului depresiv sunt: - incetinirea procesului gandirii, incapacitatea de decizie; - lentoarea psihomotrica (incetinirea miscarilor, scaderea expresiei si a mobilitatii mimice, dificultati de verbalizare); - simptome de expresie somatica: astenie, lipsa de vigoare fizica, insomnie, anorexie, scaderea n greutate. Hipertimia negativa caracterizata prin coloratura pesimista si de neincredere, este prezenta n formele grave de deficienta mintala. O forma particulara de hipertimie este anestezia afectiva, denumita si anestezie psihica dureroasa, manifestata prin trairea intensa a impresiei ca au pierdut capacitatea de rezonana afectiva fata de persoanele apropiate si, deseori este insotita de inertie autoacuzatoare (reprosuri repetate). Putem astfel concretiza ca si caracteristici ale tipului hipertim urmatoarele aspecte: excitablitate accentuata, intensificarea starilor afective, predispozitie spre optimism, insa fara a omite ca o accentuare negative a acestor stari poate duce la stari de anxietate si chiar depresie.