O FĂCLIE DE PAŞTE

de Ion Luca Caragiale

Leiba Zibal, hangiul de la Podeni, stă pe gânduri la o masă subt umbrarul de dinaintea dughenii, aşteptând dilijenţa, care trebuia să fi sosit de mult; e o întârziere de aproape un ceas. Este lungă şi nu prea veselă istoria vieţii lui Zibal; dar aşa cum e prins de friguri, tot e o petrecere pentru el să ia pe rând una câte una fazele ei mai însemnate... Precupeţ, vânzător de mărunţişuri, samsar, câteodată şi mai rău poate, telal de straie vechi, apoi croitor şi ştergător de pete într-o ulicioară tristă din Ieşi - toate le încercase după accidentul care-l făcuse să-şi piarză locul de băiat într-o mare dughiană de vinaţuri. Doi hamali coborâseră în beci un boloboc sub privigherea băiatului Zibal. O neînţelegere se ivi între dânşii la împărţeala câştigului. Unul din ei luă un crâmpei de lemn ce-l găsi la-ndemână şi lovi în frunte pe tovarăşul său, care căzu ameţit şi plin de sânge la pământ. Băiatul, văzând sălbătăcia, dete un ţipăt de alarmă, dar mizerabilul se repezi să iasă din ogradă şi, trecând pe lângă baiat, ridică mâna asupră-i... Zibal pică leşinat de spaimă. După o zăcere de câteva luni când se întoarse la stăpân, locul lui era ocupat. Atunci începu lupta grea pentru viaţă, care se îngreună şi mai tare prin căsătoria cu Sura... Răbdarea însă osteneşte soarta rea. Fratele Surei, hangiu la Podeni, muri, şi hanul rămase lui Zibal, care urmă negoţul pe seama lui. Aci se află el acuma de cinci ani. Are strânsă o avere bunicică în bani şi vinaţuri bune, îngrijite, o marfă care totdeauna face parale. De sărăcie a scăpat Leiba, dar sunt toţi bolnavi, şi el şi femeia şi copilul -friguri de baltă. ... Şi oamenii sunt răi şi pricinaşi în Podeni!... Ocări... batjocuri... suduituri... acuzări de otrăvire prin vitriol... Dar ameninţările! Ameninţarea este mai grea pentru un suflet ce se clatină uşor decât chiar lovitura. Ceea ce munceşte acum pe Leiba mai mult decât tremurătura frigurilor este o ameninţare. "A! goi ticălos!" gândeşte el oftând. Ticălosul este badea Gheorghe - pe unde o fi! - un om cu care Zibal a avut o daraveră foarte neplăcută. Gheorghe venise într-o dimineaţă de toamnă la han, obosit de drurn; ieşea din spital - zicea - şi căuta de lucru. Hangiul l-a luat în slujbă. Dar Gheorghe s-a arătat a fi om prea brutal şi prea ursuz... suduia mereu şi mormăia singur prin ogradă. Era o slugă rea, leneş şi obraznic... şi fura. Într-o zi a ameninţat pe balabusta îngreunată, care-l ocărâse cu drept cuvânt, so lovească în pântece... altadată a asmuţit un câine asupra lui Ştrul cel mic. Leiba i-a făcut numaidecât socoteala şi l-a trimis. Dar Gheorghe nu voia să se ducă; el pretindea cu violenţă că s-a fost tocmit pe un an. Atunci hangiul a spus că merge în deal la primărie să ceară vătăşei ca să-l alunge.

1

.. 2 ." Valea Podenilor este o văgăună închisă din patru părţi de dealuri păduroase. pe domnul comisar cu fetele şi cu alţi poreţi. peste câteva zile. pe sergent. l-a povăţuit să fie cuminte. apoi la subprefectură. Leiba să fie sănătos. Şi apropiindu-se crunt. mai ales de când cu drumul-defier. coane Leiba?. stă hanul lui Leiba: e o clădire veche de piatră. în mintea omului prins de friguri. Leiba a mers la primărie. În târg. Într-un târg aşa mare. "Leibă.. zi şi noapte. În partea despre miazăzi mai cufundat. ce loc bun pentru o dughiană . scadenţa făgăduielii lui Gheorghe.un han unde toată noaptea cântă fetele la Café Chantan. să ciocnim ouă roşii. Să ştii că ţiam făcut şi eu socoteala!" Atunci intrară muşterii în dughiană. în mijlocul văii..acolo în colţ. Mai târziu... hanul are zidurile şi beciurile bine uscate. aci aproape deloc. într-un sat unde oamenii sunt răi şi săraci. care ocoleşte foarte pe departe mlaştinele. Între partea băltoasă şi partea mai ridicată despre miază-noapte. Subprefectul. îi şopti: "Să mă aştepţi în noaptea Paştelui.Oricum. "Să ne vedem sănătoşi la înviere. Şi se aude aşa de ciudat când ai friguri: aci foarte tare. deasupra cărora se ridică ca nişte perii stufişuri de rogoz. care se dete cât putu înapoi. un tânăr foarte vesel. E un han în Ieşi. pe urmă a început să râză de jidanul fricos şi să-l batjocorească. cu un aer mai serios. a mişcării lui vrând să scoată ceva din sân şi a cuvintelor lui ameninţătoare. de Leiba. Cum se deştepta aşa de limpede acea amintire? Era Sâmbăta Paştelui. soseşte dilijenţa. "Dar poate că l-au prins până acuma!" ... deşi terenul e mlăştinos. ca să nu deştepte în adevăr. noaptea e zgomot şi lumină. se adună. .. cerând să fie păzit. s-aud zurgălăii. strigă Sura din-năuntru. peste tarabă.. cum era hanul izolat departe de sat şi chiar de şosea.. O să cinstească pe comisar. Dar Gheorghe era acum cine ştie unde. din şipotele ce izvorăsc de sub dealuri.... Deşi asta se petrecuse de mult... în satul depărtat ca la doi chilometri printre bălţi. a primit întâi peşcheşul "modest" adus de Leiba. pofte de călcare. Gheorghe a început să rânjească zicând: "Ce te-ai spăriet. Dar subprefectul. Noaptea care venea era noaptea Paştelui..Gheorghe a vârât repede mâna în sân strigând: "Iudă!" şi a voit să se năpustească asupra stapânului. sănătoasă ca o mică cetăţuie... Zibal mai stă la Podeni doar până la câştiu viitor.. unde.. Cine plăteşte bine este bine păzit. totuşi. sosea atunci o haraba încărcată cu muşterii. Ce mai trebuie multă bătaie de cap aici. gheşeftul scade mereu?. se auzeau clopotele bisericii. îl căutară pe badea Gheorghe un pomojnic şi doi călăraşi: era bănuit pentru o pricină. Sus pe deal.. nişte băltaie adânci. pe ipistat. nu întuneric şi tăcere ca în valea singuratică a Podenilor. Leiba a stăruit călduros să-l facă a înţelege gravitatea lucrului. nici să nu mai pomenească de aşa ceva. o să şază aproape de comisie. Ce viaţă zgomotoasă şi veselă! Acolo găseşti la orice ceas. se repeta bine impresia figurii lui Gheorghe. Iacă mă duc". coane Leiba!" adăogă Gheorghe depărtându-se. să denunţe pe ameninţător.. jupâne.. Din nenorocire. Ce bine era să-l fi mai răbdat Leiba măcar până la sosirea acestor oameni!. Cu capitalul lui se poate deschide un negoţ frumos în Ieşi.

Sura lipseşte cu copilul de mult d-acasă. des. "Aha! gândeşte Leiba. Nebunul dă un ocol cu ochii şi-şi opreşte privirile care ard spre uşa lui Zibal. cu o treapta mai jos priveşte Sura cu copilul în braţe. gura i-e plină de sânge şi stupeşte mereu firele pe care le-a smuls cu dinţii din barba jidanului. Foarte trudit. şi într-o clipă.. o moliciune plăcută coprinse nervii omului. Este în adevar un nebun furios pe care-l ţin câte doi oameni de fiecare parte.. o streajă şi fel de fel de public.E un nebun scăpat de la Golia... părul negru.." Leiba de pe trepte vede bine. Sănătatea. barba şi mustăţile aspre şi împâslite. dar adineaori scăpase. Şi aţipi. se repede ţintă pe cele trei trepte. E un om cu o cherestea uriaşă: un cap ca de laur.. O dughiană veselă. o neîntreruptă fâşiitură de roate pe răzoare.. tot mai rar şi înmuind treptat formele şi colorile închipuirilor. 3 . .... scrâşneşte din dinţi. omul îşi încolăceşte braţele pe masă şi-şi aşează pe dânsele capul.. Mulţimea se dă într-o parte făcând un loc larg împrejurul lui... Deodată însă circulaţia se opreşte.. La căldura soarelui de primavară." răspunde el balabustei. acompaniată de ciocăniturile ritmate ale trapătului de potcoave pe luciul asfatului. O crâşmă în miezul târgului. Leiba iese în uşa dughienii să se uite în calea ei. nebunul l-a muşcat de obraz.. şi dinspre Copou se văd venind o grămadă de oameni. Leiba se ridică greoi de pe scaun. .. întinzându-şi membrele obosite. sfâşiată de luptă. şi gândul începu să depene pe fusul conştiinţei bolnave mai rar. pumnii sunt strâns legaţi unul peste altul cu o curea tare.Să închidem dughiana. De ce? Jandarmii dezleagă mâinile nebunului. gesticulând şi strigând foarte mişcaţi. se vede pieptul lat.. nici pomeneală de dilijenţa. el cată lung în zare către răsărit. să nu dee peste hoi. Mulţimea pare că escortează pe cineva: militari. dete să ţipe: "O lume întreagă mă lasă cu dinadinsul pradă unui nebun!" Dar glasul mut nu se supuse voinţii. care începuse să încingă faţa mlaştinelor. Gheorghe. Prin cămaşa-i.» Pe un jidan. care-i arde tare. ţi s-o fi părut. acoperit ca şi capul de un stuf de păr.E legat acuma... La toate uşile dughienelor se înghesuiesc privitorii curioşi.. Noaptea Paştelui.. cu inima înnodată.. în cea stânga pe al Surei.. o trosnitură care cu nimic nu se poate compara. Sură? întrebă el.La glasul Surei. Pe uliţa mare e o circulaţie vie. . a pus mâna pe un tâlhar!" Cortejul se apropie. Sura se dezlipeşte din mulţime şi urcă lângă Leiba pe treptele crâşmii. le izbeşte pe unul de altul cu atâta putere că le confundă ca pe nişte ouă moi. . "Nu vine. Leiba. Toata lumea s-a oprit. care merge bine.. Tâlhari. Ieşii. S-a bătut cu toţi soldaţii. pe care un goi răutăcios din mulţime l-a îmbrâncit peste nebun. la întâlnirea celor două titve smăcinate una pe alta. "Ce e. E cu picioarele goale.. ca un om ce cade dintr-o nemăsurată înălţime. Un zgomot s-auzi. apucând în palma dreaptă capul copilului. şi se lasă iarăşi jos.

Haeckel. unul în filosofie."spre cer. între Darwin şi Lombroso. care trebuia neapărat să umple de respect pe conductor.. adaogă medicinistul. e un rudiment de om: e.. era ilustraţia izbitoare a teoriei. Cinci victime... luat ca tip. o frază de o nuanţă lirică. se povestesc câteodată executări de aşa absurdă sălbaticie.. voi să apuce pe Zibal în braţe să-l gâdile. fiara. La vârsta de douăzeci de ani. ". care se aşează împreună cu conductorul. De aceea. Tinerii pasageri erau doi studenţi.. are braţele peste măsură lungi şi picioarele prea scurte. ai?. care de-abia de curând a reuşit să stea numai pe labele dinapoi şi să-şi ridice capul în sus. în cari străluceşte o profundă admiraţie pentru cuceririle ştiinţei moderne. Scoală că-ţi vin muşterii. şi până să se găsească alţii în sat. Dar amănuntele! Dacă nu s-ar fi găsit prădată. din care până mai adineori păstra 4 . Între ei se încinse o înaltă dezbatere academică despre crimă şi cauzele ei.. s-ar fi crezut că a fost o cruntă răzbunare. Acest portret. La tactul de mai sus al poştii. altul în medicină. chipul lui de o caracteristică asprime şi bestialitate. Nu vezi că sunt bolnav? Lasă-mă-n pace!" Dilijenţa soseşte în sfârşit cu aproape trei ceasuri de întârziere. poftit de ei... cazul de reversie el îl cunoştea în carne şi oase. Din convorbirea călătorilor se lămurea bine împrejurarea. la aceeaşi masă.. să sparii omul din somn. "Te-ai spăriet. occiputul tare dezvoltat. Hangiul omorât ţinea şi schimbul cailor... Tâlharii îi furaseră. cătră lumină!" Zibal era departe de a fi priceput "luminoasa" teorie. Dormi la nămiez. Paludismul. după o bună ospătare cu un vin aşa de bine născut şi aşa de bine crescut ca vinul lui Zibal. spre cer. se rostogoleau aşa de înalte vorbe.Proastă glumă! zice Sura din pragul crâşmei. Pentru întâia oară poate.. Atavismul. Lombroso. criminalul propriu-zis. Sunt doi călători. "Lasă-mă în pace! strigă hangiul smucindu-se şi îmbrâncindu-l cu toată puterea. ţărănoi mijic!" Leiba sări drept în picioare. jidane!" strigă cineva trosnind tare cu o nuia pe masă. aşa de nobile subtilităţi de gândire. după prostul său obicei. Ceea ce pricepuse însă Leiba mai bine decât oricine. "Este evident... Leiba tremura scuturat de un puternic acces de friguri şi asculta aiurit. soseşte harabaoa poştei". cătră lumină!". se întâmplase peste noapte o călcare cu omor în hanul unui jidov. cum am zice.. şade bine. călătorii curioşi putuseră cerceta în voie teatrul crimei. sau fapta nebuniei religioase... La cazul de reversie conductorul face nişte ochi mari.. bătătoare la ochii deprinşi. Dar cazul de reversie! Darwin. fruntea îngustă şi turtită. Viţiul de concepţie. şi dacă trebuie să fim drepţi.Atâtea şi atâtea cuceriri ale ştiinţei moderne. găsise vreme să miroasă şi puţin Schopenhauer . medicinistul era mai bine preparat decât filosoful. mai bine decât chiar conferenţiarul... care irita rău pe jidan. Apoi nevroza! . Apoi urmă ceva. fie chiar din partea unui medicinist. în aerul umed al Podenilor."Scoală. Entuziastul tânăr. jidane? întrebă râzând glumeţul. era portretul lui Gheorghe. după atâta emoţie. Şi.. Alcoolismul cu urmările-i patologice. Deformarea. În anecdotele despre sectarii iluminaţi. mergeau să petreacă în orăşelul lor natal.

. Fără îndoială . Leiba e în adevăr bolnav. el. tocmai când se isprăvea şabăsul. Femeia avea dreptate. Dar nu e o părere.. Parcă sunt tropote de cai. În tăcerea nopţii. Poarta este bine închisă cu o bârnă grea d-a curmezişul... Hangiul. şi nu vrea să se odihnească. La fiece bătaie. nisipul strivit sub papucul lui face o scârţâitură prea indiscretă.. jidanul fără apărare în mâna goilor. strigând cu glasuri cunoscute să le deschiză. Ce e mai îngrijitor decât toate. .. căci ce înţeles poate avea tot ce face el de câteva zile şi mai ales ce a făcut astăzi? Crâşma a închis-o înainte de aprinsul lumânărilor. ale cărei căpătâie stau în câte-o bortă în ziduri. bubuituri de mai înfundate. două femei şi doi copii fragezi. El a trecut apoi sub gang şi s-a pus s-ascută pe treapta de piatră a pragului securea de tăiat lemne. s-a culcat şi acuma doarme alături de Ştrul.. posomorât. încât dânsa. când ochiul e dezarmat şi neputincios. convorbiri misterioase şi agitate. o horcâială surdă. după fiece gâlgâitură de sânge. Zibal scoate picioarele din papuci şi râmâne în colţuni. Şi cea din urmă jertfă. şi seara începea să-mpăinjinească dulce formele din valea Podenilor.Dar dacă o fi plecat? 5 . O scuturătură puternică îl apuca dintre spete. auzul pare că luptă să şi vază. urmau machinal gândul tremurând repede. pierduţi în întuneric.. Pe drumul care abate din şosea încoace se aud venind paşi de cai."S-a culcat devreme.. Sura a stins lampa. Gâtul spart de secure.. un bărbat. el intră cu pasul împleticit în gangul hanului.numai trăsăturile fundamentale. Leiba. Leiba o urmărise cu privirile până ce.. nu voi să intre goi aici". care. se puse să rumege în minte tot ce auzise. prin deschizătura căruia iese. a răspuns aspru şi a trimis-o să se culce poruncindu-i să stingă numaidecât lumina. Dânşii vorbesc încet de tot. Leiba are "idei la cap". Aşa. Ţipetele nebune ale copilului retezate de junghiul care-i despică pântecele. Deocamdată. La întâiul pas.. dar aşa de scurt i-a repetat omul porunca. la întrebările ei stăruitoare.. cotind la stânga. el merge la poarta gangului tocmai când călăreţii trec prin dreptul ei în pasul cailor. însă nu atâta încât Leiba să napuce foarte bine aceste câteva vorbe: ... ea se pierduse pe după deal. năucita într-un colţ.. ea s-a împotrivit. fără vreun zgomot apreţiabil de o ureche neprevenita. ţestele prea slabe pentru mânile năprasnice ale nebunului de adineaori. e tare bolnav. Soarele scăpătase şi el după coasta de la apus... Dilijenţa era departe. E noapte deplină. Zibal şade de mult pe pragul ce dă în gang şi ascultă.gândeşte Sura .. O încordare înaltă a atenţiei ascute simţirea auzului în singurătatea nopţii. smulşi fără veste din braţele binefăcătorului somn de mâna fiarei cu chipul omenesc şi jertfiţi unul câte unul. Zibal se scoală şi vrea să se apropie de poarta mare a gangului. Ce? Zgomote nehotărâte vin din depărtare.. cu toată obida. el a tresărit şi a oprit-o încet şi cu ochii sperioşi: "Nu te mişca.. i se redeştepta acum în spirit cu o perfectă palpabilitate până în cele mai neînsemnate amănunte. Buzele lui Leiba.... resemnându-se să amâne pentru mai târziu lămurirea acestor împrejurări.. a trebuit să se supună.. asistă la toate astea aşteptându-şi rândul. Tremură de nu se poate ţine pe picioare. fripte de friguri. Procesul mai grozav decât execuţia. De trei ori au bătut muşterii în uşa dughenii.Leiba nu e bine deloc.

. foarte aproape.. Cine să se fi culcat sau să fi plecat?. şi aprinse o lampă mică cu petrol. care atingând scândura produse o ciocnitură de speriat. Toacă pentru înviere.. Aiurit. A doua trosnitură. A! e cu mult mai mică deosebirea între soare şi cea mai de nimic scânteie.. fitilul e aşa de jos lăsat încât flacăra stă ascunsă în interiorul capsulei de alamă. Nu se mai poate înţelege nimica. decât între aceasta şi întunericul orb! Ceasornicul ţăcănea în perete. renunţă la pahar. Omul nostru puse mâna pe limba ce se legana şi-i stinse mişcarea.. Şi ce căutau pe drumul de lături . ..... Aceste sunete erau şi mai supărătoare." Şi se simţiră pipăiturile cu care omul de afară măsura distanţa pe lemn.un drum pe care nu intră cineva decât anume ca să se abată la han?.. el nu putu prinde un gând întreg... . Gura lui era uscată. şi înghiţi de câteva ori din şip. cu toată voinţa lui de a-şi birui slăbiciunea nu avu mai mult succes. trase un chibrit. De cine era vorba?.. Un sfredel mare se aude rozând ţesăturile uscate ale blănii bătrâne de stejar.. A doua încercare. ne apropiem de ziuă. Puse după aceasta la loc şipul.. Am văzut când a stins lumina... .I-o veni rândul aldată. prindem cuibul întreg. da.... Vorbesc încet: “....Poarta o deschiz eu.. Îi era sete.. Zgomotul acesta monoton supără pe Zibal. Bârna trece pe aici. Cine e acela care ar fi vrut altceva?. şi Gheorghe!...... "Să fie Gheorghe?" Leiba simţi că i se sting puterile şi se aşeză la loc pe prag. Da.. Zibal se aşeză iar pe prag întinzându-şi urechea la pândă..Mai bine. pe paveaoa şi pe zidul din potrivă al gangului se zugrăviră nişte bande late de-o lumină cu prea puţin mai deasă decât o închipuire.Sunt mai mulţi oameni afară. Mai multe.O trosnitură de nisip strivit sub talpă! Dar el e în colţuni şi nici n-a mişcat măcar piciorul... numai prin graţia maşinii apar de jur-împrejur nişte bendiţe verticale foarte subţiri de-o lumină aproape cu totul moartă. Spăla un pahăruţ în cada cu trei picioare de lângă tărabă şi voi să-şi toarne rachiu bun dintr-un şip. pe poartă.. Care va să zică a trecut de miezul nopţii. E desigur cineva afară.. 6 . a bătut în deal ceasul Învierii.. el e.... îi ştiu meşteşugul? Să-i croim ferestruica. Un moment....... Clopote în deal... Leiba se scoală apăsându-şi pieptul cu mâna şi căutând să întoarcă înapoi un nod rebel ce i se ridică în gât. E o idee de lumină.. care da în gang. intră în dughiană. Dar este destul pentru ca să vază bine în ungherele cunoscute ale dughienii. Da' eu aş fi vrut". Şi ce altceva vrea acela?. Cui o să-i vie rândul aldată?. o hotărâre.. Apoi luă lampa şi o puse pe firida ferestrii.. lăsându-l să cază domol în apă. Între frânturile de gânduri ce se rostogoleau în capul său. se opri înecat de această impresie. O osteneală zdrobitoare se lăsă pe cerbicea lui Zibal. aci. dar gâtul şipului începu să clănţănească tare pe buzele paharului...... Zibal are nevoie să se rezeme: el se sprijineşte în palma stângă pe poartă şi cu dreapta îşi acopere ochii. A! dacă ar trece şi restul acestei lungi nopţi ca jumătatea întâia! . oamenii aceia s-au prea depărtat.Dacă-ţi spun eu că doarme.. Atunci.

. în centrul pătratului s-a înfipt sfredelul mai dinainte. Şi acelaşi sfredel. învârtindu-se mereu. .. Ceea ce se petrecea în acel creier ieşea din sfera gândirii umane: viaţa se ridicase la o treaptă de exaltare din care toate se vedeau. când bucata va fi cu totul dezlipită de trupul întreg al lemnului. abaterea dispăru şi figura-i descompusă de-o atât de îndelungata criză. Căută sub tarabă. se trageafară... o mână puternică se introduce. ca în blana de lemn moartă... se auzeau. Leiba se apropie curios să vază jocul uneltei. adânc. apucă bârna. este iar un vis!. o dă într-o parte şi. O limbă îngustă de herastrău trece prin borta întâia şi începe să ronţâie în mişcări dese şi regulate... Leiba a văzut acuma de patru ori la rând dintele răsucit de oţel pătrunzând în partea lui şi trăgându-se înapoi afară. are să fie instrumentul casnei lui Zibal şi a tutulor ai lui. tremurătura lui se opri. A mai gândi la scăpare?. Unealta. printr-un capriţiu neexplicabil al intimelor jocuri.. Absurd! În creierul care ardea. aşa de mare în sfârşit. Câteva momente el stete astfel încremenit pe altă lume. între ele herăstrăul trage liniile. pătrunsă ca de acuma ea însăşi trebuie să se părăsească pe ea însăşi. ascunzând obiectul ce-l ţinea în mână. şi borta devenea tot mai mare şi mai mare. sfredelul în osul viu al pieptului. şi cu precauţia celui mai încercat vânător intră binişor în dughiană. Herăstrăul roase cele din urmă fibre de lângă borta către care tinsese.. Doi gâzi or să ţină victima răstignită jos.Lucrarea din afară urmează cu metoda şi stăruinţă. şi începu lucrul între bortele inferioare.. imaginea sfredelului lua nişte dimensii ne-maiînchipuite. peste câteva minute. ca şi cum se temea de indiscreţia zidurilor. omul se-nmuie din încheieturi şi încet se lăsă să cază în genunchi. până să atingă inima... cu siguranţa unui om sănătos şi puternic. şi se duse în vârful deştelor la poartă.. da! s-o ţintuiască pe loc!" Se petrecu atunci în această fiinţă un fenomen ciudat.. se pipăiau enorme. pe care s-o oprească din zvâcniturile-i nebune şi s-o ţintuiască pe loc! O sudoare de moarte scăldă tot trupul lui Zibal.. monstrul putea sapară în picioare fără să se aplece. O caldă rază de speranţă.Atunci. repetă el surâzând cu o clipire fioroasă.. mai adânc. ieşi înapoi cu acelaşi tact. Surâsul său se caracteriza acum şi mai tare. l-a înţepat în palmă. Dar Leiba îşi trage repede mâna stângă: vârful instrumentului. ca şi cum ar fi zis: "Mai am încă vreme".. prin golul rămas. care merge la o ţintă lesne de ajuns.. "Amu. ca o vită ce-şi pleacă sub lovitura din urmă grumazul.. "Da! s-o ţintuiască pe loc!… gândi el pierdut. Mişcă din cap." zise Gheorghe. încât în cadrul ei rotund.. luă o bizară seninătate. adu herestreul. pătrunzând de partea asta. un moment de fericire. de proporţii haotice. creştea la infinit.. luă ceva. "Mai sunt trei". Planul era uşor de înţeles: patru borte în patru unghiuri ale unui pătrat. se produse în urechea omului din-năuntru foarte tare şi lămurit: "Leiba! soseşte dilijenţa!" Era neîndoios glasul Surei. şi Gheorghe. dar deodată: "Da.. cu călcâiul pe pântecele ei. O linie între cele două puncte superioare ale pătratului era pe sfârşite. 7 . gândi Leiba. goii sunt la Leiba în casă. o complectă răsturnare.. El se ridică drept. da! s-o ţintuiască pe loc!" Şi rămase tâmp cu ochii holbaţi pe lumina de la fereastră. o să vâre încet.

Până să n-atingă încă bârna pe care o caută... Şi la această închipuire. Jidanul se repezi în dughiană. Începu să râză cu un hohot care zgudui bolta gangului şi intră repede în dughiană. Sura deschise oleacă fereastra. prin ochii lui scăpărase o inspiraţie excentrică. ar căuta să prinză un secret 8 . aci ascunzându-se. Laţul. sta Zibal. ne-apucă ziua!" zise un glas de afară îmboldit parcă de voinţa omului dinăuntru. Mâna era umflată şi degetele încovoiate. Tâlharul gemea greu. aci ivinduse iarăşi. pe dealul din faţă se plimbă un stol de lumini mici şi vioaie. după încordarea braţului se vedea că renunţase la o inutilă zbuciumare. Jidanul apropiă de ea lampa.. La momentul cerut. se aud două răcnete. bre. coborî iute pe scăricică. atinse mâna tâlharului cu sticla fierbinte: o crispaţie violentă a degetelor se produse urmată de un vaiet surd.. Înfiorată.. femeia fu izbită de o grozavă privelişte. În sfârşit! Sfredelul trage încetinel în afară bucata în patru colţuri. părea că vrea s-apuce.... pe locul unde era să dispară pătratul scobit.. Sura se deşteptă deodată.. Lucrătorul porni cu multă activitate. Zibal trecu cu lampa în gang. parcă auzise prin somn nişte răgete îngrozitoare.. Ieşind pe prag. La vederea acestui fenomen.. şi el se pune a o urmări cu bătăile de inimă a celui mai cald interes... el îşi muşcă buza de jos. Ca un savant care. altul de triumf: mâna era "ţintuită pe loc". încât. Femeia îşi aruncă ochii pe fereastră. . cuprins de-o nepomenită dezolare. omul nostru era muncit de-o neînţeleasă dorinţă de a vedea lucrul cât mai degrabă sfârşit. şi toate punctele pătratului sunt unite. atunci auzi gemete înfundate la poartă.. Se auziră apoi paşi depărtându-se grabnic.. "Mai iute. un ochi pe care Leiba îl ţinea deschis cu mâna stângă. Gangul era luminat. Pe un scaun de lemn.. Se petrecea ceva rău. Zibal dete drumul ochiului şi apucând repede cu amândouă mâinile căpătâiul liber cu o smucitură supremă trase înâuntru braţul întreg. tremurând. "Ce-i asta?. cu coatele pe genunchi şi cu barba rezemată în mâini. mai iute!" Acum se auzeau iar clopotele în deal. Tovarăşii lui Gheorghe părăseau lui Zibal prada prinsă cu atâta isteţime. Sări jos din pat şi făcu lumină. Ieşiau de la înviere... S-a dus?" fulgera prin mintea omului dinăuntru. "Mai iute! gândi Leiba cu nerăbdare.. săltau. Două răcnete o însoţiră... luă lampa şi cu o învârtitură sigură ridică fitilul sus de tot: lumina captivă între gratii ieşi d-asupra veselă şi victorioasă.. "Haha!" fusese o urâtă amăgire: lucrarea începe din nou.. Hotărât.Un fior: frigurile se întorceau iar.Aplecă lumina prea aproape. redând viaţă hotărâtă formelor nebuloase din preajmă-i. era ingenios combinat: o frânghie lungă legată cu un căpătâi de butuc: la o lungime potrivită. Să fi plecat?.. în amestecul unor elemente. Încă puţine mişcări. Patul lui Leiba era nedesfăcut. în timp ce cu mâna dreaptă ţinea strâns celălalt căpătâi.... O mână mare şi vânjoasă intră. care se mişcau.... .Dar ceva grozav: lucrarea de afară s-a oprit cu desăvârşire. El nu se culcase deloc. Toate cele din ajun îi reveniră în minte.... . Unde era?. Mijea de ziuă.Într-o clipă operaţia fusese gata. unul de pierzare. Leiba nu era în odaie. Zibal tresări. pe când Zibal înfăşură cu putere căpătâiul liber al laţului de butucul fix de la uşa gârliciului. nu se mai simte nimic.

Se făcea ziuă bine..Leiba Zibal. pe un alt scaun. "Cum a fost pricina. o fâşiitură se auzi şi mici plesnituri. 9 . care se zgârcesc şi se întind. "Ce e? ce e?" Îndată înţeleseră ce fusese...subtil al naturii ce de mult îi scapă şi-l necăjeşte. Sura se aruncă şi trase bârna. care stătuse până aci nemişcat. "Leiba!" Zibal îi făcu semn să nu-l deranjeze. arde o făclie mare... Sura dete un ţipăt. ca un călător cuminte. Mâna cocea şi se umfla încetinel fără mişcare. Zibal priveşte fără să clipească procesul de descompunere a mâinii ce desigur nu l-ar fi cruţat pe dânsul. care ştie că la un drum lung nu se porneşte cu pasul pripit. tare. . Zibal urmărise cu nesaţiu toate contorsiunile. Leiba Zibal este goi.. Zibal. încet de tot şi apoi înţepenesc sub jocul unui copil crud.. Un miros gras de carne arsă se răspândea în gang. dând cu linişte lumea la o parte.erau parcă labele unui gândac. El îşi făcu loc să treacă. "Leiba! ce e?" repetă femeia. jidane? întreabă unul. toate crispaţiile stranii ale degetelor.. se agită în mişcări extravagante. Zibal ţine ochii aţintiţi asupra unui lucru spânzurat. zise hangiul cu tonul înalt şi cu un gest larg. năvăli înăuntru. . merge la Ieşi să spună rabinului că Leiba Zibal nu-i jidan. mai încet. Era sfârşit. pentru că Leiba Zibal a aprins o făclie lui Christos!" Şi omul plecă încetinel spre răsărit la deal.El n-auzise urletele de afară ale nenorocitului: era acum prea interesant ce vedea ca să mai auză. apoi amorţeala cuprinzându-le încet pe unul câte unul . negru şi inform. Poarta se deschise de perete târând trupul lui Gheorghe spânzurat de braţul drept. Mulţimea sătenilor. se ridică grav în picioare. toţi cu făcliuţele de Paşte aprinse. sub care. la o potrivită înălţime.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful