378

nunld cob-eye-yo, eye (ochi) poate servi de cuv6nt cheie. Urmdtorul pas este acela de a forma o imagine care sd conecteze cuvAntul cheie gi echivalentul englez - de exemplu, un cal lovegte un ochi uriag (fig. 8. l 7); prin urmare se stabilegte o conexiune sem-

lntrodtrcere in psihol ogie

nificativd intre cuvdntul spaniol gi cel englez. Pentru a reactualiza semnificalia cuvAntului caballo, mai int6i trebuie si reactualizezi cuvAntul cheie eye (ochi) gi
apoi imaginea stocatd care leagd cuvAntul cheie de ,,cal". Relineli ci metoda cuvArrtului cheie poate fi folositd, de asernenea, 5i la oblinerea cuvintelor spaniole din cuvinte englezegti. Dacd vrei sd reactualizezi cuvAntul spaniol pentru ,,cal'., mai intdi trebuie sd reactualizezi imaginea care are in compozilie calul, prin urmare vei obline cuvAntul cheie eye care servegte ca indiciu de reactualizare pentru caballo. Metoda cuvdntului cheie pare complicatd la prirna vedere, dar studiile au ardtat ci aceasta
f aciliteazl,
d
i

subiect, ifi vei pune irrtrebdri cu privire la cauzele gi consecinlele epidemiei. Boala a fost transmisd de o persoand sau de un animal? Boala a fost transmisd prin sistemul de aprovizionare cu ap6? Pentru a stopa epidemia, oficialii vor ajunge pAnd acolo

incAt vor interzice str[inilor sd viziteze Brooklyn-ul? Cett v adura epidernia? intrebdrile referitoare la cauzele qi consecin{ele unui eveniment surrt elabordri eficiente. intrucAt fiecare intrebare duce la formarea

unei conexiuni semnificative sau la stabilirea unei cdi de acces spre reactualizarea evenimentului.
Tabelul 8.3. Metoda cuvintului cheie. Exentple de cuvinte cheie care sunt ulilizate pentru a lega cuvintele spaniole de traducerea lor in limba englezd. De exemplu, cand se pronunyd cuvantul spaniol ,,muleta", o parte a sunetului sdu este aseamdndtor cuvdntului englez ,,nrule" (hibrid). ASadar, ,,mule" poatefi utilizat drepr cuvdnt cheie Si vafi raportat la traducerea in englezd prinformqrea unei imagini a ,,hibridului" stdnd drept pe un arac. CuvAntul in Cuvintul Cuvintul in limba spanioltr cheie limba englezl
caballo
charco (eye) (charcoal) horse puddle crutch

pI

n invdfarea vocab

aru I u i

unei limbi strdine (Atkinson, I 975; Pressley, Levin, Delaney, 1982).

Elaborarea gi encodarea informafiei

Cu cAt elaborarea itemilor este mai ampl5, cu atAt mai bine ii putem reproduce
gi organiza ulterior. Acest fenomen are loc

muleta''
Clavo

(mule) (claw)

deoarece, cu cAt stabilim mai multe cone-

nail

xiuni intre itemi, cu atdt este mai mare numdrul posibilit6lilor de reactualizare.
Implicaliile practice ale acestor descoperiri nu prezintd complicalii: dacd vrei sd-fi amintegti un fapt oarecare, denoltdsemnificaliile sale. Pentru a ilustra acest lucru, sd presupunem cd citegti dintr-un ziar un articol despre o epidernie din Brooklyn, pe care oficialii din Ministerul Sindtdlii incearcd sd o stopeze. Pentru a dezvolta acest

lagartija
payaso

(log)
(pie)
(eel) (tennis) (bone)

lizard
clown
thread

hiio
Ienaza

pliers
soap

jabon
carpa pato

(carp) (pot)

tent duck

lIentoria

379

Fig. 8.18. Organizarea cuvintelor sub forma unei povestiri. Trei exemple de transforntare intr-o Doveste a ttnei liste de I0 cuvintefdrd legdturd. Itemii cu majuscule sunt cuvintele de pe listit. r Dupi Bower qi Clark, 1969)

Un PADURAR a TA$NIT din padure, el a PATINAT in jurul unui GARD viu in spatele unei COLONII de RAJE. A paqit u$or pe MOBILIER, rupdndu-gi CIORAPUL in timp ce se grdbea spre PERNA, unde era intinsf, AMANTA lui.

O LEGUMA poate fi un INSTRUMENT folositor pentru un STUDENT la FACULTATE. Un morcov poate fi un CUI la POARTA sau la BAZIN. Dar un

NEGUSTOR al REGINEI va CANTARI acea poarti gi va da morcovul unei CAPRE. intr-o seard la CINA am avut CURAJUL s6-l aduc pe PROFESORUL meu la mine. A fost o INUNDATIE in acea zi, iar BUTOIUL de ploaie ldrd indoiald cd a inceput sd fac6 GALAGIE. Oricum, era un VAS in PORT transport6nd acest ARTIST spre

CASTELUL meu.

Contextul gi reactualizar

ea

De vreme ce contextul este un indiciu loarte puternic pentru reactualizare, ne pu-

de liceu pe care erau siguri cd le-au uitat (Williams 9i Holan, 1981).

tem irnbundtdli mernoria prin restocarea ;rrntextului in care a avut loc invdlarea. In :azul in care cursul de psihologie are totieauna loc intr-o singurd sald, reproduceiea materialului de curs va fi mult mai :und daci te afli in acea sal6, decAt dacl .sri intr-o sala total diferitS, deoarece con:ertul salii este ul.l indiciu de reactualizare sntru materialul de curs; totugi, cel mai .Jesea, atunci cdnd trebuie si ne amintim :eva. nu ne putem intoarce fizic la con::rtul in care am inv[{at. Dacd ai unele ::ticultali de reproducere a numelui unui :..les din liceu, nu pofi sd te intorci la liceu :.-er pentru a-{i arninti acel nume. Totugi, .r astfel de situalii po{i incerca sd refaci :--:ntal contextul. Pentru a reactualiza nu:::le uitate de mult timp, cautd sd te gdn::sti la diferitele clase, cluburi gi alte .;:ir it51i prin care ai trecut in timp ce erai = 1coal6, pentru a vedea dacd vreuna din:i acestea i1i vor aduce aminte numele :;.rtat. Daci subieclii vor folosi aceste teh-.;i intr-un experiment real, ei vor fi ca:;.bili sa-gi reaminteascd numele colegilor

Organizarea informafiilor
Cunoagtem faptul cd organizarea in timpul encoddrii irnbunbtafegte ulterior reac-

lualizar ea i nformali i I or. Ace st pri nc i p i u are o mare valoare practicS: suntem capabili de

stocarea gi reactualizarea unei cantitAti masive de informatie doar daci o organizdm. Unele experimerrte au investigat procedee organiza{ionale ce pot fi utilizate pentru a inv5la mai mulli itemi l?rd legSturd intre ei. Intr-un asemenea studiu, subiec{ii au rnemorat liste de cuvinte lIrd legdturd, prin organizarea cuvintelor din listd sub forma unei povegti, aga cum este ilustratd in figura 8.18. Ulterior, la o testare a memoriei pentru l2 liste (in total 120 de cuvinte), subieclii au reprodus mai mult de 90% din cuvinte. Degi este o performanfd remarcabild, nimeni nu poate realiza aqa
ceva foarte ugor. La acest punct, trebuie sd recunoagtem c[ psihologii au elaborat unele tehnici ingenioase pentru organizarea listelor cu

itemi fbrd legdturd. Insd,

se va argumenta:

ce trebuie sd-{i amintegti nu sunt listele de

380

Inftoducere in psihologie

Elecuri de
reactualizare; interferenla; Erori in
16producerea

ciutar
Si modele

de activare

consoanelor

Fig. 8.19. Reprezentarea unui arbore ierarhic. Crearea unor arbori ierarhici cu capitolele dintr-o carte va ajula studenlii sd-Si reactualizeze informalia despre acele capitole. Arborele din

figurd reprezintd organizarea acestui capitol. itemi fbrd legiturd, ci povegtile care !i s-au spus, cursul pe care l-ai audiat sau explicalii cum sunt cele din prezentul capitol. Nu cumva acest material este deja organizat, gi tehnicile menlionate mai devreme au o valoare limitatd? Da qi nu. Da, acest capitol este mai mult decAt o listd de
fraze nelegate, dar

capitol. O cale mult mai eficientd de a stu-

dia capitolul este sd

{ii minte aceastd

sd

organizare. De exemplu, ai putea

incerci

critic

totdeauna existd o problemd de organtzare cu orice material lung, inclusiv

- gi acesta este punctul

si re{ii o parte din organizarea acestui capitol prin sclrilarea unui arbore ierarhic asemindtor celui prezentat in figura 8.19. Apoivei folosi aceastd ierarhie pentru a-fi ghida cdutarea in memorie de fiecare datd cdnd trebuie sd reactualizezi informalia despre acest capitol. Cu toate acestea, este
mult mai eficient s[ faci propria
schi16

cu acest capitol. Mai tdrziu ili vei aminti faptul cb dezvoltarea semnificaliei vine in sprijinul invS{drii, insd acest lucru nu-!i va aduce aminte nimic, sd zicem, despre codarea acusticd in memoria de scurtd durat[. Cele doud subiecte nu par s[ fie in raport intim, dar existd totugi o relafie intre ele: ambele opereazd, cu fenornenul coddrii. Cea mai buni cale de a observa aceasti relalie este s[ observi titlurile qi subtitlurile acestui capitol, intruc6t acestea ne aratd modul de organizare a materialului din

ierarhicd a capitolului. Mernoria pare sd ne ajute maibine, dacd organizareaeste realizat6,de noi inqine.

Exersarea reactualizirii

O alta modalitate de imbundtdfire a

punem intrebdri despre ceea ce incercdrn sd invd!6m. Sd presupunem cd ai la dispozilie

reactualizdrii informaliei din memorie constd in practicarea ei - cu alte cuvinte, sd ne

\femoria
doud ore in care sd invefi un material care poate fi citit in aproximativ 30 min. Citirea gi recitirea de patru ori a materialului este

381

in general mai pu{in eficientd decAt citirea lui o singurd datd, insolitd de punerea de intrebdri despre text. Apoi unneazd recitirea pdrlilor selectate din text, pentru a clarifica unele aspecte care au fost greu reactualizabile dupb prima citire; prin dezr oltarea acelor aspecte, pd4ile textului sunt
bine conectate intre ele, precum qi cu restul materialului. incercarea de reactualizare a materialului este un mod eficient de utilizare a tirnpului; acest fapt a fost demonstrat cu mult timp in urrn6 prin experimente ce au utilizat un material cum este cel invafat in prezent la cursuri (fig. 8.20). Un procedeu inrudit cu exersarea reactualizarii este, de asemenea, util in situatiile de memorie implicita; este vorba de practica mentali, care implicd repetarea imaginatd a deprinderii perceptual-motorii

ur

6o

f50

) F

?ao ut
tr t-

Heo

z Ezo o &,
o.

10

020406080
PROCENTUL DE TIMP PETRECUT CU RECITIREA MATERIALULUT

in absenla oricdror migciri

grosiere ale :trrpului. De exemplu, poti sA te imaginezi ieganAndu-te in agteptarea mingii de tenis, rnitiind corecliile la nivel mental dacd :alansul pare gregit, fEra a-{i migca nici nacar o mdnd. O astfel de practicd mentald '.a imbunatdli performan{a deprinderii, in .recial dacd este combinati cu practica :lzica reald (Swets 9i Bjork, 1990).

Fig. 8.20. Exersarea reactualizlrii. Reproducerea idormaliilor vafi imbundldlitd considerabil prin incercdri de reactualizare efecluate in cea mai mare parte a timpului de studiu. Rezultatele expuse sunt reprezentative pentru

testele de reactualizare date imediat dupd invdlare Si dupd 4 ore de la lerminarea studiului. (Dupd Gates, 1917)

Una dintre cele mai cunoscute tehnici

Metoda RICAR
Pdnd aici, in aceastd sec{iune, am luat in : --nsiderare principiile specifice ale memo::ei (de exemplu, principiul confonn cdruia

de irnbundtdtire a memoriei - metoda RICAR- este destinatd irnbundtd{irii abilitalii studentului de a invd{a gi reproduce
materialul prezentat intr-o carte (Thonias gi Robinson, 1982). Metoda igi ia numele de la priniele litere ale celor cinci etape ale sale: Rdsfoire, Intrebdri, Citirea textului, Amintirea punctelor principale, Recapitulareain gdnd.Putem ilustra aceastA metodd ardtAnd cum s-ar aplica ea la invdlarea unui capitol din aceastd car1e. in prima etap6, studen{ii rf,sfoiesc paginile cu materialul din capitol pentru a-gi face o idee despre principalele subiecte gi sectiuni. Aceasta implicd citirea schilei de capitol de la inceput, citirea superficialS a capitolului in

:rganizarea sus(ine procesul de cdutare in

::emorie), iar apoi am prezentat implica:::le lor in imbundtS{irea memoriei. in sta: : i rrea apl ica{iei practice a principi ilor me::.;,riei putem merge. de asemenea, gi intr-o :.:e.tie opusd. Sh incepern cu prezentarea -::i binecunoscute tehnici de imbundtdfire " :;lenroriei gi sd ardtarn cum se bazeazd ::3asta pe principiile ntemoriei.

382

I nlroducere in ps i hol ogi e

timp ce se acorde o atentie speciald titlurilor principalelor sec{iuni gi subsecliuni, gi o citire atentd a rezurnatului de la sfArgitul capitolului. Acest tip de citire prealabilS va
determina subiectul sd-gi organizeze materialul, ducdrrd chiar la rudirnente de organizare ierarhicd asemdndtoare celor prezen-

acestui capitol, po{i sd te

uili la titluri gi sI

elaborezi intrebdri de genul: ,.Cdt de mult poate fi imbunatafitd capacitatea memoriei de scurtd durat6?" sau ,,Ce este de fapt rnetoda RICAR?" Urrneazd sd citegti aceastd sec{iune gi sb incerci sd determini rdspun-

tate mai sus. Aga cum am rnenlionat in repetate rAnduri, organizarea materialului ajutd la dezvoltarea abilitatii individului de a-l reactualiza. A doua, a treia qi a patra etapd (intrebdri, Citirea textuluL Anintirea punclelor principale) se aplicd fiec[rei secfiuni principale, aga curn este ea prezentatd. De exemplu, in aceastd carte, ur.r capitol are in mod tipic intre cinci gi opt sec{iuni principale, iar studenlii vor aplica etapele Intrebdri, Citirea textului gi Amintirea punctelor principale fiecirei secfiuniinainte de atrece la urmltoarea. ln etapa Intrebdri, studen{ii citesc cu atenfie titlurile secliuniigi subsec!iunii, transformAndu-le in intrebdri. In
aceste intrebdri. Iar in etapa Anintirea punclelor principale, cititorul incercd sd-gi aminteasci principalele idei ale secfiunii gi sd recite inforrnafia (subvocal sau, de preferat, cu voce tare). De exernplu, dacd ai aplicat aceste etape prezentei sec{iuni a
etapa C it ir e a I e xlulu i,studenf i i citesc secli unea cu un ochi indreptat spre rdspunsul la

surile la intrebdrile puse (de exemplu, ,.O persoand a fost capabild de a-gi spori capacitatea mernoriei de scurtd durati cr.r aproximativ 80 de cifre"). Apoi vei incerca sd-ti amintegti principalele idei (de exernplu. ,,Po{i sd cre$ti mArimea unei uniteli, dar nu gi numdrul lor"). Etapele Intrebdri Si Citireo texlului aproape cu siguranld ii vor indemna pe studenfi sd dezvolte materialul in tinrp ce-l encodeazd; etapa Aminlirea punctelor principale va detemrina studenfii sd practice
reactualizarea.

Etapa a cincea, sau Recapilularea irt gdnd, are loc dupd terrninarea intregului capitol. Studenlii incearcd sd reproducd princ i pale e fapte gi si in{eleagd modal itatea in care acestea se leagd intre ele. Aceastd
I

etapd favor

z eazd

dezv oltarea

forrn

a1 i e

;i

oferd g practicd suplimentard a reactualizdrii. hl concluzie, metoda RICAR se sprijind pe cele trei principii de bazd pentru
irnbunitdf irea memoriei : organizarea materialului, dezvoltarea materialului gi exersarea reactualizdrii. (Perrtru o descriere mal amdnun{itd a metodei, v. Anexa I).

Memoria constructivi
in capitolele anterioare arn fhcut distincfia intre procese de tip bottont-up Si procese de tip top-down, in care ,,procesele de labazd,la vArf' sunt dirijate de cdtre input, iar,,procesel e delavdrf labazA" sunt dirijate prin cunogtinfele anterioare gi prin agteptirile individului. Prirr urrnare, s6 ne amintim din capitolul 5 faptul cd percepfia unui obiect se bazeazd,pa(ial pe caracteristici le fi zice ale input-ului (procesele ,,botton1-up") gi parfial pe a$teptArile celui care recepf ioneazd informaf ia vizuali (procesele ,,top-down"). Distincfia poate ti aplicatd la fel de bine gi memoriei. Pr,-'
cesele de tip ,,bottonl-up" opereazl, uuma, asupra informaliei input - itemii reali car.

trebuie sI fie reprodugi, in timp ce prc' cesele,,top-down" contribuie cu alte informalii care vin sd suslind sarcina respectir i Majoritatea materialelor discutate pdni

:: ix'l in acest capitol

se refer6 la procese finalul sec{iurriivorn -. ln considerare procesele ,,top-down", -.:: adaugd informalia la input, rezultind -.-: Je se nurne$te mcmorie constructivl. ,lind auzinr o frazd sau o poveste, de :- - nai multe ori o considerf,m o des::=:e incompletd a evenimentului real qi

::

::D ..boftorn-up". In

La citirea acestei povegti. subiecfii fac anumite deduc{ii. La aspectul 3. ei deduc cd personajul Corman a vrut sd fie rege,
ceea ce le perrnite sd conecteze aspectul 3 cu 2. Nurnai cd aceasta nu este un ra{ionament necesar (Connan ar fi putut a$tepta

-=

--

i..sinr de cunogtin{ele noastre generale

-::.:.r acest lucru? Addugdrn, la frazele gi :,,'.<siirile respective, posibile afirrnalii

-=:.,:ate din acestea. De exemplu,laauzi-:,: :::zei ..Mike a spart sticla in incdiera-;. ;: Ia bar". ne vine mai ugor sd credem -i =:easta a fost nrai curAud o sticld de :-: iau de *,hiskey, gi nu una de lapte sau :: .:1. mineral6. Vonr adduga aceastd de:-::': la lneltlorarea frazei in sine. Com: .---'r'r intbrnratia originald prin folosirea : -- - s:lntelor noastre generale despre com:.: ::,:tatea lucrurilor (de exer.nplu, sticlele = :re sunt compatibile cu barurile). Fa:-':-. sJest lucru deoarece incercdm sd ne : ,-: :5m noua ingine evenimentele auzite.
,l="--.

-,

:;'::re lume pentru a construi o descriere

: rnai cornpletd a evenimentului. Curn

ca regele sd-l primeascd). La aspectul 4, subiec{ii deduc c[ personajul Corman a decis sd-l otrdveascd pe rege, astfel cd ei nu conecteazd acest aspect cu cel care il precede. $i aici rafionamentul nu este

luecesar (existd gi alte persoane, altele decAt regele, care sd fie otrdvite, qi existd gi alte

utilizdri ale arsenicului). Cdnd nrai tArziu

s-au testat arnintiri le sub iecfi lor referitoare

la aspectele prezentate, ei au avut dificultati in a deosebi aspectele povegtii de ralioruamentele pe care tocmai le-am descris.

dificil s5 separi ceea ce a fost prezentat in realitate de ceea ce al.n addugat la aceasta (Seifert, Robertson, Black, 1985). Deduc{iile vor afecta, de asemenea, qi
Este

rnernoria scenelor vizuale. Acest punct de

vedere este ilustrat foarte clar in urmdtorul studiu: subiectilor li s-a ardtat un film ce reprezenta un accident de trafic, iar apoi li

:-.

:'ria constructivd este deci un co-pro'l neroii noastre de a in{elege lumea.

Rationamente simple

:'. : r:Stul de puternicd, mai ales atunci --- : :::im un text, intrucdt de obicei ratio- ' =:.::le surrt intrebuinlate la conectarea : j:::-;.ir aspecte ale textului. De exem: - i :.nalizdm textul de maijos (prezen*- -:,: subiecli dintr-un experiment):
,-::
-- :
.

,---.:e rationallente din ea, pe care le - .:1,: tr datd cu fraza. Aceastd tendin{a

i:3sea cAnd citim o frazd extragem

s-au pus intrebdri referitoare la amintirea lor despre accident. Intrebarea despre viteza vehiculelor a fost pusd in diferite rnoduri. Unora dintre subiecli li s-a pus intrebarea: ,,CAt de repede mergeau rnaqinile atunci cdnd s-au izbit intre ele?", iar altii au fost intreba{i: ,,CAt de repede nlergeau maginile atunci cAnd s-au lovit intre ele?"

Subiecfii intrebafi cu cuvdntul ,,izbit" pot deduce cd accidentul a fost unul foafte distructiv, probabil n-rult rnai distructiv decAt gi-au amintit in realitate. Era foarle probabil ca acegti subiecli sd foloseascd intr-un fel aceastd deduclie pentru a altera infor-

- -.an a fost mo$tenitorul tronului din ::-"... , : : atdt de obosit de a$teptare. - : :::lea cb arsenicul ar fi bun.
--raSr

".

este un regat pitoresc

din Franla.

rna[ia accidentului, fbcdndu-l rnult mai distructiv (fig. 8.21). Subiectii irrtrebafi cu cuvAntul ,,lovit" nu au avut tendin(a sd rdspundd astfel, deoarece cuvAntul ,,lovit" irnplicd un accident nu atAt de sever ca acela irnpl ic at de,,izbit" .

384 Acest tip de ra!ionament este sustil.rut de rezultatele oblinute la testul de memorie dat cu o sdptdniAnd maitArziu; subiecfii au fost intrebali: ,,Ai vAzut vreult parbriz spart?" In filmul care prezenta accidentul nu era nici un parbriz spart. dar subiec{ii care au fost intreba{i cu ,,izbit" au dat mai multe rdspunsuri gregite (cd parbrizul era sparl), decAt subiec{ii care au fost intreba(i
cu ,,lovit".

I tt

lrodu cere i n ps i ho I ogie

poate altera informa{ia din mernoria rnafto-

rului ocular, irrformatie pe care un avocat va incerca sd o dovedeascd.

Stereotipuri
a

O alta rnodalitate de a completa sau de construi o infornralie irr menorie se reaI

lizeazd pr i n fo I os i rea stereoti puri o r soc i ale. Stereotipul reprezintd un pachet de ra{ionarnente despre trdsaturile de personalitate sau atributele fizice ale unui grup de persoane. De exemplu. putern avea stereotipul unui gerrnan tipic (inteligent, meticu-

los, serios) sau cel al unui italian tipic (artist, lipsit de griji, iLrbitor de distrac{ii). Aceste descrieri sunt rar aplicate niajoritdlii persoanelor din grup gi pot fi adesea indicatori eroua!i pentru interacliurtea social6. Totugi, ceea ce ne intereseazd aici nu sunt efectele stereot i pLrri lor asupra interacliunii sociale (v. cap. I 8), ci efectele stereotipuri lor asupra memoriei. CAnd ni se prezintd o informafie despre cineva, uneori stereotipizdm acea persoand (de exemplu. ..Este r"rn italian tipic"). iar apoi combindrn informatia prezentatd cr-r cea din stereotipul nostru. Prin urmare, informa{ia despre acea persoaud este cortstruite in parte dupa stereotip. Dacd stereotipul nostru nu se potrivegte cu persoana.

formaliei originale, astfel incat ea sd

Fig. 8.21. Reconstruc{ia unei informa(ii despre accident. Intaginea (a) reprezintd informalia originald din ntentoria subieclului. Urnrcazd intrebarea cu cuvdntul ,,i:bit" care determind subieclul sdfacii rayionamente in legciturd cu distructivilatea accidentului. Aceste ralionamente pot f utilizate la reconstruclia inse

asemene ntai mult cu imaginea (b) a figurii. (Dupd Loftus qi Loftus, 1975)

reproducerea inforrna[iei poate fi serios distorsionatd. Psihologul britanic Hunter ne oferd direct de la sursi o relatare a unei astfel de distorsiuni:
La inceputul sdptdnrdnii, pe 23 octombrie, am cunoscut la Universitate un student cu o infhligare pregnant scandinavi. lnri arnintesc cb eram puternic impresionat de bdrbatul nordic, asemindtor cu un viking - cu pdrul sdLr blond, ochi albaqtri gi osaturd lung6. De rnai multe ori irni amintearr de iniitiqarea sa in le_sl5turd cu rnodelul scandinav, apoi
rnd gdndeam la el ca la vikingul perfect,

intrebarea cu cuvAntul ,,izbit" poate duce la recorrstruc{ia memoriei accidentului, iar infonnatia recorrstruitd con(ine detalii cr"rm

fi parbrizul spar1. care nu constituia o parle real6 a accidentului (Loftus, Schooler,

ar
Wagenaar, 1985). Aceste rezultate au imp I i cali i i mportante in i dentifi ca r ea realizatd de martorii oculari: o intrebare pusd intr-urr anume fel (mai curAnd ,,izbit" decAt,,lovit")

vizualizAndu-l la tirnona unei cordbii

\lentoria
lungi care strdbate MareaNordului intr-o expedi{ie de cercetare. Cdnd l-am revdzut pe data de 23 noiernbrie nu l-am recunoscut, iar el a trebuit sd se prezinte. Nu era vorba de faptul cd arn uitat cum arAta, dar in{bligarea lui, ap cum mi-am amin-

385
despre activitdtile lesbiene de mai t6rziu ale lui Betty, gi-au arnintit mai curdnd cd ,,ea r1u a avut niciodatd un prieten stabil", decAt faptul eA ,,ea a avut int6lniri cu b6iefi". Subiecfii cdrora li s-a spus despre cdsdtoria de rnai tdrziu a lui Betty, gi-au amintit contrariul. Arnbele grupuri au re-

tit-o, a devenit mult distorsionatd. Era

foarte diferit de cum mi-l aminteam eu. Parul lui era mai inchis la culoare, ochii

mai pulin albagtri. constitulia sa mai putin atleticA gi purta ochelari (ca de
obicei). (Hunter,
197

4, pag. 265-266)

Se pare cd stereotipul

tlcat in aga

lui Hunter a modirndsurd infornialia din memorie

construit infonnalia originald pentru a se potrivi stereotipurilor lor, sau ei au folosit stereotipuri le pentru a rdspunde intrebdri lor atunci cAnd nu gi-au putut aduce aminte informa{ia originald a povegtii (Snyder gi Uranowitz, I 978; Bellezza pi Bower, 1981).
Agadar, memoria pentru persoane pare a fi susceptibilS in special de interpretare; memoria noastrd este un compromis intre ceea ce este $i ceea ce credem cd ar fi.

Jespre infbliqarea studentului, inc6t rezulta:ul a fost o arnintire total reconstruitf,; ea seanana atAt de pu{in cu studentul, incAt nu poa:e servi nici mbcar cabazAde recunoagtere.

Stereotipurile pot avea qi o acliune :etroactivd asupra memoriei. lnilial auzirn :,descriere relativ neutrd despre o persoa:a. mai tArziu vom descoperi cd aceasti
rersoand aparlirre unei categorii particu.ere. iar apoi folosim stereotipul nostru

Scheme
Psihologi i utilizeazd tennenul schemi atunci cdnd se referd la o reprezentare mental5 a unei clase de indivizi, obiecte, evenimente sau situalii. Stereotipurile reprezintd agadar un tip de schemd, deoarece ele desemneazdclase de indivizi(de exernplu, italieni, femei, homosexuali). In mod similar, categoriile comune cum ar fi .,c6ine" sau ,,masd" constituie un alt tip de schemd, intruc6t ele reprezinti clase de obiecte. Schemele pot fi utilizate de asemenea pentru descrierea propriilor informafii legate de modul de ac{iune in anumite situa{ii. De exernplu, majoritatea adullilor au o schemd a modului in care sd mdndnce intr-un restaurant (intrd in restaurant, gdsesc o masi liberd, cer un meniu de la ospitar, comandi m6ncarea g.a.m.d.). Percepfia gi gAndirea sub fonna schemelor ne permit sd procesdm o cantitate mare de informafii cu prornptitudine giintr-un mod economicos. In loc sI percepem qi sd reproducem toate detaliile despre persoane noi, obiecte sau evenimente pe care le intdlnim, putem observa pur gi simplu ceea ce este deja asemdn[tor cu o schemd din

:entru acea categorie care sd demonstreze lescrierea originald. intr-un studiu care :i identiazd acest fenomen, subieclii citesc
-. por este despre evenimentele petrecute in '.:ata unei femei, nurnit6 Betty K. Povestea -rmdregte viafa lui Betty K. de la nagtere la

:erioada adultd timpurie, con{in6nd fapte :in r iata sa sociald, cum ar fi: ,,Degi nicio-

::rtului, subiec[ii au prirnit informalii

:atd nu a avut un prieten stabil pe cAnd era .: liceu, iegea la intAlniri". Dupd citirea

s-nlimentare despre Betfy K.; ele au con::s la stereotipizarea ei. Unui grup de . -:iecti i s-a spus cI Betty a adoptat stilul :: r iala al lesbienelor. Celui de-al doilea ;;p ! s-a spus cd ea mai tdrziu s-a cdsd: --:lt. In aparen{d, prirnul grup a inclus-o pe 3::n in stereotipul lesbienelor, in tirnp ce =. l'-'ilea grup a inclus-o pe Betty ?n stereo: :ul femeilor mdritate. Stereotipizarea a :=ctat reproducerea ulterioard a povestirii

-:isinale. Subiecfii cdrora

li

s-a

spus

386
menrorie, iar apoi sd encoddm gi sd reproducem nurrai trdsdturile sale cele mai

I nl

roducere in ps ihol ogie

Si presupunem cd fraza nr. I activeazd schema noastrd despre fihn; rnai mult ca sigur cd apoi vorn encoda fraza nr.
3

distinctive. Totugi, preful pe care il pldtirn pentru o astfel de ,,econornie cognitiv6" este acela cd un obiect sau un eveniment poate fi distorsionat dacd schema utilizatd
pentru prelucrare nu este compatibilS.

deoarece frazanr.3 este rnult rnai legatd de schemd decAt fraza nr. 2. La o raportare ulterioard a acestei povestiri, dacd ne vonr aminti cd aceasta irnplica mersuI la film,

Bartlett (1932) a fost probabil primul psiholog care a studiat in mod sistematic efectul schemelor asupra memoriei. El a sugerat faptul cb distorsiunile de memorie, rnajoritatea asemdndtoare celor care apar in stereotipizare, pot avea loc cdnd incercdm sd adaptdm povestirile in scheme. Cercetarea a confirmat sugestia lui Bartlett; de exemplu, dupd citirea unei scurte povestiri despre un personaj care merge la restaurant, este foarte probabil ca subieclii s5-9i
aminteascd expurrerile legate de personajul

vom folosi schema noastrd despre film pentru procesul de cdutare in memorie: de exemplu, exista ceva iu povestire privind reaclia la filrn? Prin urmare. schemele pot
afecta reactualizarea, prin ghidarea proce-

selor de cdutare irr memorie (Brewer gi Nakamura, 1984). Situaliile irr care uremoria este dirijatd
de schernd gi este puternic constructivd par a fi diferite de situaliile rnai sirnple pe care

care mdnAncd gi iqi pl5tegte consumafia,

chiar gi atunci cind acele ac(iuni nu au fost vreodatd menliorrate in povestire (Bower,

le-am discutat rnai inainte. De exemplu, sd ludrn in considerare mernoria pentru o listd de cuvinte fird legdtura intre ele: in acest

caz) procesele memoriei sunt de tip ,,bottom-up"; rnai precis, fur-rclia lor este
mai mult de a conserva input-ul decAt de a construi ceva nou. Totugi, existd r.rn aspect constructiv in aceastd situalie simpld, pentru tehnici culn ar fi aceea cd prin utilizarea

Black, Turner, 19'79).

Sclremele par sd afecteze aldtencodarea inforrnaliei, cat $i stadiile de reactualizare ale memoriei de lungd duratd. Dacd o schemd particulard este activ[ atunci cAnd citim o poveste, avem tendin{a sd o enco-

ddrn in special faptele care sunt legate de schernd. Putern ilustra acest aspect priu urmf,toarea povestire:

imaginii vizuale se adauga semnificalia la input. In mod similar, atunci cAnd citirn un paragraf despre o activitate bazatd pe o
schern6, trebuie totugi sd conservdm unele

l. Steven Ei Edgar au fost la film. 2. Steven gi Edgar au discutat despre afaceri in timp ce a$teptau la rdnd. 3. Lui Steven i-a plicut filmul, dar Edgar
crede cd filmul este prea sentirnental.

dintre aspectele sale specifice dacd se cere sd o reproducem corect in detaliu. Agadar, cele doud aspecte ale memoriei - cea de a conserva gi cea de a construi - pot fi totdeauna prezente, degi importau{a lor relativd poate depiude de situatia exactd.

Rezumatul capitolului 1. Exist[ trei stadii ale rncmoriei

en-

codarea, stocat"ea Si reactualizarea. Encodarea se referd la transformarea infonnafiei intr-un tip de cod sau reprezentare pe care me-

moria le poate accepta; stocarea constd in re{inerea informaliei encodate; iar reactualizarea se referd la procesul prin care informalia poate fi redobAnditd din memorie.

"lenroria

387

Cele trei stadii ale memoriei opereazd diferenliat in situafiile in care este necesard stocarea materialului pentru cdteva secunde (ntentoriade scurtd duratd) gi in situaliile care

necesitd stocarea materialului pen-

tru intervale mai mari de timp

Qnentoria de lungd duratd).

Informa{ia din memoria de scurtd duratd tinde sd fie encodatd acustic, degi putem folosi qi:un cod vizual.
Cel mai interesant fapt privind me-

moria de scurtd durati este

cd

aceasta are o capacitate de stocare

limitatd la 7+2 itemi, sau unitdli. Degi avem o capacitate limitatd pentru numdrul de unitdli, putem spori mdrirnea unui item prin utilizarea informaliei din memoria de
lungd duratd cu scopul de a recoda materialul de intrare in unitdli mai semnificative. Cdnd se atinge limita memoriei de scurti duratS, se instaleazd o formd de uitare: un item nou poate pdtrunde in memoria de scurtd duratd numai prin inlocuirea unuia mai vechi. O alta catzd maiord a uitdrii la nivelul memoriei de scurtd duratd este faptul ci informatta se stinge cu trecerea timpului. Reactualizarea incetinegte pe mdsurd ce se mdregte numdrul de itemi in memoria de scurld duratd. Unii cercetdtori au folosit acest rezultat pentru a indica faptul cd reactualizarea implicd.unproces de cdutare in memorie, in timp ce allii au interpretat rezultatul sub forma unui proces de activare. Se pare cd memoria de scurtd duratd servegte ca ,,spa!iu de lucru" ntental in rezolvarea anumitor ti-

puri de probleme, cum ar fi calculul aritmetic mental gi rdspunsurile la intrebdrile legate de textul citit. Cu toate acestea, memoria de scurtd duratd nu pare a fi implicatd in inlelegerea frazelor relativ simple. Memoria de scurtd duratd poate, de asemenea, indeplini funcfia de,,stalie de tranzit" spre memoria permanentd, in care informa{ia poate staliona in timp ce este encodat6 in memoria de lungd durat6. 5. Informafia din memoria de lungd duratd este de obicei encodat[ in funclie de senmiJicalia ei. Dacd itemii care trebuie sd fie reprodugi sunt semnificativi, dar conexiunile dintre ei nu sunt, memoria poate fi imbundta{iti prin addugarea conexiunilor semnifi cative care asigurd cdile de acces ale reactualizdrii. Cu cAt o persoand elaboreazd maimult semnificalia itemului, cu atAt mai bund va fi memoria. 6. Numeroasele cazuri de uitare din memoria de lungd duratd se datoreazd eS ec uri l o r de r e ac tualiz are (informa{ia se afld in memorie, dar nu poate fi gisitd). Eqecurile de reacrualizare apar mult rnai probabil atunci cAnd existd o interferenld a itemilor asociali cu acelagi indiciu de reactualizare. Aceste efecte de interferenld sugereazd cd reactualizarea din memoria de lungd durati poate fi realizatd prinIr-un proces de cdutare s ecvenliald in nremorie sau printr-un proces de activare prin propagare. 1 Unele cazuri de uitare din memoria de lungd duratd se datoreazd unei pierderi a informaliei din stocaj, in

388

I nt ro ducer e in ps ihologi e

special dacd are loc o dezorganizare a proceselor care cons olideazd

Aceasta sugereazd cd pot exista sisteme separate de stocare a informa-

informa{iile recente. Sediul biologic al consoliddrii informaliilor include hipocampul qi amigdala, structuri cerebrale localizate sub cortexul cerebral. Cercet[ri recente sugereaz[ ci procesul de consolidare a informaliei dureazd cdteva
sdptdmAni.
8.

10.

Eqecurile de reactualizare din memoria de lungd duratd au mai pu{ine qanse sd se producd atunci cdnd itemii sunt organizali in timpul encoddrii gi cind contextul reactualiz6rii este similar cu cel al encoddrii. Procesele de reactualizare pot fi perturbate qi de factorii emolionali. in unele caz:uri, gindurile anxioase interfereazd cu reactualizarea informaliei fintd; in alte caztti,memoria poate fi blocatd in mod activ (ipoteza refuldrii). $i totugi, in alte cazuri, emolia poate intensifica acfiunea memoriei, ca in cazul amintirilor blitz. 9. Memoria explicitd se referd la tipul de memorie manifestat in reproducerea sau recunoagterea informafiilor, la nivelul cdreia reproducem in mod congtient informalia din trecut. Memoria implicitd se referd la tipul de memorie care se manifestd in sine ca o imbundtdlire a unor sarcini perceptuale, motorii sau cognitive, fErd reproducerea congtientd a experienfelor care au condus la acea imbundtdfire. in timp ce memoria expliciti (in special reproducerea qi recunoagterea faptelor) egueazi in amnezie, memoria impliciti este de obicei disponibild.

pentru cea implicit[. Cercetdrile efectuate pe subiecli normali sugereazd de asemenea cd pot exista sisteme separate pentru memoria explicitd gi cea implicitd. Multe din aceste cercetdri s-au bazatpe o unitate de mdsurd a memoriei implicite, denumitd incdrcare (de exemplu, gradul in care expunerea in prealabil a unei liste de cuvinte va facilita mai tArziu completarea unor fragmente cu acele cuvinte). Unele studii dezvdluie faptul cd o variabild independentd care afecteazd memoria explicitd (amploarea dezvoltdrii semnifica{iei in timpul encoddrii) nu are nici un efect asupra gradului de incdrcare, in timp ce alte studii experimentale aratd. cd. o variabili care afecteazd memoria implicit[ nu are nici un efect asupra memoriei explicite. Degi unii cercetdtori aprobd ideea unei stocdri separate pentru

liei pentru memoria explicitd

gi

tipurile de memorii explicit[ sau implicitd, alfii argumenteazd cd

diferenlele aparente ale memoriei se datoreazd de fapt diferitelor procese de reactualizare care opereazd asupra unei stocdri comune. I L Degi nu putem spori capacitatea memoriei de scurtd duratd, putem utiliza scheme de recodare pentru a mdri dimensiunea unei unitdli informafionale, in felul acesta sporind capacitatea de memorare. Memoria de lungd duratd pentru fapte poate fi imbundtdlitd in timpul stadiilor de encodare gi reactualizare.

\[emoria

389

O altS modalitate de a imbundtdli procesele de encodare qi reactualizare constd in utilizarea imaginilor - principiul debaza care susline sistemele mnemonice, cum ar
ft metoda loci qi metoda cuvdntului cheie. 12. Alte modalitdli de a imbundtdfi procesul encoddrii (gi ulterior al reactualizdrii) constau in elaborarea semnificaliei itemilor qi organizarea materialului in timpul encoddrii (organizarea ierarhicd a informaliilor pare a fi cea mai indicatd). Cele mai bune metode de imbun6tdlire a procesului de reactualizare constau in restocarea contextului de encodare in timpul reactualizdrii gi in exersare a r eactualizdrii informaliei in timpul inv6ldrii ei. Majoritatea acestor principii destinate imbu13.

natalirii encoddrii gi reactualizdrii sunt incorporate in ntetoda RICAR de invdlare a unei cdr{i, ale cdrei cinci etape sunt: Rdsfoire, intrebdri, Citirea textului, Amintirea punctelor principale gi Recapitttlarea in gdnd. Memoria materialelor complexe, de exemplu c64ile, este de obicei constructivd. Avem tendinja de autiliza
cunogtinlele noastre generale despre

lume pentru a construi o imagine mult mai completd a romanului sau a evenimentului. Construclia poate implica addugarea :unor deduclii simple la materialul prezentat; de
asemenea

implic[

adaptarea mate-

rialului la stereotipuri gi la alte tipuri de scheme (reprezentdri mentale ale grupurilor de persoane, obiecte, evenimente gi situalii).

Recomanddri bib lio gruJice

Exist6 mai multe lucrdri introductive referi:..are la memorie, care sunt ugor de citit gi prez:nta informalii de ultimi ord'.Baddeley, Human Pentru o tratare avansatd a publicaliilorteoretice despre memorie, vezi Anderson, The
Ar
c

tectur e of

ogn it i on (Arh itectura cunoa$-

'.lzmory (Memoria umand, 1990); Aschraft, Httman Memory and Cognitior (Memoria gi
;.rnoagterea uman5, 1989);

terii, 1983); Tulving, Elentents of Episodic Memory (Elernentele mernoriei episodice,

1983); al doilea volurn de Atkinson, Herrnstein, Lindzey gi Luce, Stevens's Handbookof Experintental Psychologt (Tratat de psihologie experimentald - Steven, a doua edilie, 1988); Baddeley, Working Mentory (Memoria opera!ionald, 1986). Pentru o revizuire a cercetdrii legatd de bazele biologice ale memoriei ;i invS{drii, vezi Squire gi Butters (coord.), The Neuropsycholog,, of Memory, (Neuropsihologia mernoriei, 1984); Squire,lt[entory and Brain (Memorie qi creier, 1987).

Ellis gi

Hunt,

l:,ndamentals of Huntan Memory and Cog-

::rii

,::.'roil (Fundamentele memoriei gi ale cunoagumane, edilia a IV-a, 1989); Anderson,

,J:gnitive Psycholog,, and lts Implications

Cunoagterea, edilia a II-a, 1986). in comple-

Psihologia cognitivd pi implica{iile sale, edilia

III-a, 1990); Glass gi Holyoak, Cognition

aceste cdr(i: Neisser (coord.), Memory en,ed (Memoria observatd, I 982) - oferd o

:.re la
-t :
s

=chetd despre reproducerea informaliei in :rrtertele naturale.

Capitolul 9
Gflndirea gi limbajul
Concepte qi categorii

Funcliile conceptelor Prototipmile lerarhizareaconceptelor Achizi;ionarea conceptelor

Combinarea conceptelor

Discufie critic6: Ipoteza relativitdlii lingvis tice

Rafionamentul Raf ionamentul deductiv Ralionamentul inductiv

Limbaj

pi comunicare

Nivelele limbajului
Elementele componente qi procesele specifice limbajului Influen{ele contextuale asupra infelegerii gi producerii

limbajului
Dezvoltarea limbajului Ce amrme este achizitionat?
Procesul invdldrii

Factorii ereditari
Pot alte specii si invele limbajul uman? Discu{ie critic6: Loculizarea cerebrald a limbajului

Gflndirea imagistici Imageria viz;uald qi percepfia Operaliile imagistice C ieat i vitate a v-izrald
GAndirea in ac{iune: rezolvarea de probleme Strategii de rezolvare a problemelor
Reprezentarea unei probleme

Expert versus novice Stimularea pe computer

arele salt calitativ al speciei

urnane const6

in

abilitatea
gAnduri.

de gAndire abstractd, precum

si in cea de a comunica aceste

Greenfield et al., 1966). Studiul dezvoltdrii cognitive a demonstrat cd gAndirea motorie este specificd perioadei copil6riei, iar celelalte doud (in special g6ndirea propozilionald) sunt specifice adultului; aceastd specificitate se va reflecta in prezentul capitol. in urmdtoarele patru secliuni se vor aborda patru mari aspecte referitoare la gAndirea propozilionalS. in prima secfiune, accentul va fi pus pe concepte, acestea constituind elementele componente ale sistemului gAndirii; se va prezenta rolul acestora in clasificarea obiectelor, respectiv conceptele gi categorizarea. Cea de-a doua secfiune va aborda modalitalile de organizare a gAndurilor irr vederea extragerii concluziilor, adicd ralionamentul. Vor urma modalit6tile de comunicare a gdndurilor, adicd limbaj u l, gi dezvoltarea acestei comunicdri, cu alte cuvinte procesul de achizilie al limbajului. in acest punct al expunerii se va realiza o prezentare a gAndirii irnagistice pentru ca, in final, sd fie prezentatd gdndirea in acliune, respectiv rezol-

Gindirea include o mare varietate de acti\ itati mentale; gdndim atunci cAnd incer;im sh rezolvdm o problemd in sala de :urs. cdnd visdm cu ochii deschigi a$tepi.ind sd inceapd cursul, cAnd decidem ce :umpdrbturi sd facem, cAnd facem planuri rentru vacan{b, cAnd scriem o scrisoare sau
:6.nd regretdm o anume gregeald. In toate aceste situalii, gAndirea ar putea

:'i consideratd un fel de ,,limbaj psihic"; -:rrrospecfia demonstreazd insi faptul cd :indirea este mai mult decAt atet. O mo:alitate de gAndire este cea care corespun'Je ;uvoiului de propozilii pe care ,,le auzlm cu urechile min{ii"; aceasta este gAn:irea propozifionalS (pentru cd exprimd 11..'pozilii sau declara{ii). Un alt mod de

jndire

utrlizeazl, imaginile, in special cele

i:zuale. adicd ceea ce ,,vedem cu ochii

:intii"; aceasta este gAndirea imagisticd.

Jea de-a treia forrnd de gdndire, gAndirea :.-'torie. corespunde succesiuni lor de,,mig:ii deslbgurate mental" (Brunner, Olver,

varea de probleme, precum gi aplicabilitatea celor doud forme de g6ndire, propozilionalS 9i imagisticd,

'

Concepte gi categorii
fi
gAnduri sunt fornrate din concepte, cllffl ar ,,mameleo' gi ,,ltarnice", sau ,,pisici" gi ,,animale". Pentru a irr{elege gAndirea pro-

Putem defini propozilia ca fiind un -rtrnt cu o anumitd valoare de adevir;

-\lamele sunt harnice" este o propozi{ie, .:: --Pisicile sunt animale" este o altd pror,'zitie. Este vizibil faptul ci asemenea

pozi{ionald trebuie ca mai intAi sd intelegem conceptele care o formeazd.

392

Inlrodttcere in

ps i hol ogie

Funcfiile conceptelor
Un concept reprezirrtd o intreaga clasd de obiecte, cu alte cuvinte este uu set de proprietdli pe care le asocieur respectivei clase de obiecte. Conceptul de ,,pisicd", spre exemplu, include printre alte caracte-

dine de proprietafi dificil de perceput, cul'n ar fi faptul de a avea seminfe gi de a fi comestibil, dar ;i cu proprietdti direct observabile: este rotund, are o culoare specificd gi se gdsegte intr-un auumit copac. Putem utiliza proprietdfile vizibile pentru a cate-

ristici gi pe acelea de a avea patru picioare gi musta{i. Conceptele de{in cAteva funcfii extrem de impoftante in cadrul vielii psilrice. Una dintre acestea este favorizarea economiei cognitive prin divizarea realitd1ii in unitali ugor de rnanevrat; obiectele din realitatea care ne inconjoard sunt practic infinite qi, dacd le-am trata distinct am fi copleqili de numdrul lor. Dacd, spre exemplu, arn folosi cAte un cuvdrrt pentru fiecare obiect pe care il intAlnirn, atunci vocabularul nostru ar trebui sd fie gigantic,
atdt de rnare incAt comunicarea ar deveni irnposibila. (GAndili-va cum ar fi dacd am avea cAte un nulne separat pentru cele gapte milioarte de culori pe care omul le poate

goriza un anurnit obiect ca fiind ,.rndr" (obiectul respectiv este ro$u, rotund gi este fructul unui copac), pentru ca dupd aceea sd putem adauga gi proprietdtile mai pulin observabile (are serninle gi este correstibil). Conceptele ne ajutd deci sd suplirnentdm inforrna{iile senzoriale pe care le avem la dispozilie (Brunner. 1957).
Dispunem de concepte ale activitSlilor (,,a mAnca"), de concepte ale enun[urilor

(,,a

fi

bdtr6n"), ale abstrac{iunilor (,,ade-

vdr", ,.dreptate") gi chiar ale numhrului

(,,doi''). ln fiecare dintre aceste cazuri gtirn c6te ceva despre proprietdfile comune ale membrilor conceptului. Conceptele cel mai frecvent utilizate sunt exprimate printr-un singur cuvAnt, lucru care ne permite sd co-

diferenfia.) Din fericire pentru noi,

t.ru

municim rapid experienfele noastre. Ornul

are insd gi capacitatea de a forma concepte

tratdm fiecare obiect ca fiind unic, ci ca pe

un exemplu al unui concept sau al unei

clase; astfel, mai multe obiecte surrt considerate ca exemple ale conceptului ,,pisicd", altele ca exemple ale conceptului ,,scaun"

q.a.m.d. ConsiderAnd obiectele diferite ca fiind membri ai unui anumit concept, reugirn si reducem complexitatea realitdlii pe care trebuie sd ne-o reprezentdm rnintal. Procesul de categorizare desemneazd includerea unui obiect intr-un anumit concept; atunci c6nd categorizS,m un obiect, il considerSm ca fiind caracterizat de propriet6lile specifice acelui concept, inclusiv proprietdfile pe care nu le-am perceput in mod direct. Deci o a doua funclie majord a conceptelor este aceea cd ele ne permit sd facem predicfii privind inforrnafia care nu este u$or de perceput. De exemplu, conceptul de ,,mdr" este asociat cu o multitu-

care servesc urrui obiectiv specific: daci cineva doregte sd meargl intr-o excursie cu cortul, poate genera conceptul de ,,lucruri care sulrt necesare pentru o excursie crr coftul"; aselrenea concepte de atingere a unui obiecliu au rolul de a facilita planificarea gi organizarea unei ac{iuni. Degi
aceastb formd de concepte, cu denumire

lung[, nu este utilizatd, foafie frecvent, ea faciliteazl, totugi econoniia cogitivd gi are valoare predictivd (Barsalou, I 985).

Prototipurile
fi
Proprietdlile asociate unui concept pot grupate in doud tipuri/seturi. Setul defi-

ne$te prototipul conceptului 9i reunegte acele proprietb{i care descriu cel niai ilustrativ exemplu al conceptului; in cazul con-

Gdndirea Si linbajul

393
plu) sunt la fel de evidente ca qi cele prototipice (,,a avea 30 de ani"). in cazul conceptului,,posdre", proprietd{ile esen!iale (genele) nu sunt vizibile gi, in consecinfd, pentru a identifica mernbrii respectivei clase ne vorn baza in prirnul rdnd pe prototip; dacd vedem un animal rnic este destul de pulin probabil cd vorll incerca sh determindm structura sa geneticd sau sd-i stabilirn paternitatea; tot ceea ce putern face este sd verificdm dacdzboard sau ciripegte gi, pe baza acestor infornrafii, vom decide dacd este sau nu pasdre. Conceptele de tipul ,,burlac" sunt denumite concepte clasice, iar cele de tipul ,.pasdre" sunt concepte derivate (fuzry). Un obiect care aparline unui concept clasic deline toate proprietd{ile esenfiale ale conceptului; aparlenen{a unui obiect Ia un concept derivat se poate stabili prin identificarea similaritdlii dintre obiect qi prototip (Srnith, 1989). Unele ipostaze ale unui concept derivat pot de(ine mai multe proprietd{i prototipice

ceptului ,,burlac", prototipul include proprietafi ca: este bdrbat, are 30 de ani, locuieSte singur gi are via{d social5 activd. Pro-

totipul este ceea ce apare de obicei in

minte in momeutul in care folosim un concept, proprietdli care sunt specifice exemplarelor tipice, insd nu sunt valabile in absolut toate ipostazele conceptului (exista qi burlaci in vArsta de 60 de aui, care locuiesc cu sora gi ies din casd foarte rar). Aceasta inseamnd deci cd un concept trebuie sd rontind 9i altceva in afard de proprietdlile prototipului; aceste proprietSli sunt cele de fond, adicd proprietd{ile cele mai irnportante pe care trebuie sd le delind un obiect pentru a fi un rnembru al conceptului. Esentialul (fondul) conceptului de,,burlac" \a consta probabil in faptul de a fi bdrbat adult necdsdtorit; aceste proprietd{i sunt 3sentiale pentru a fi un membru al acestui ;oncept (Armstrong, Gleitman gi Gleitman, i 983). Sa ludrn in considerare un alt exemplu:

:onceptul de ,,pasdre". Prototipul acestui :oncept va include probabil proprietdfile ie a zbura gi a ciripi, proprietdfi valabile rentru cele mai multe ipostaze ale concep:ului ..pasdre", curn ar fi vrabia sau priviJ,hetoarea. dar nu gi pentru strut sau pin:uin. Esen{ialul conceptului va trebui s5, :.-..ntina gi alte proprietati biologice: faptul :e a\ea o anumitd structurd geneticd sau, ;el pulin, ca pdrinfii sd fie pdsdri. Observati cd in arnbele exemple, ,,bur.::" gi,,p&sdre", proprietdfile prototipice, ::;i evidente, nu sunt indicatori perfec{i ai :.embrilor conceptului, in tirnp ce proprie: =.lile esentiale sunt definitorii pentru lnem::ii conceptului. Prototipul gi esenlialul _ :a;a roluri diferite in cele doud cazuri pre:-r'rtate. in cazul conceptului de ,,burlac", .: ra fblosi esentialul pentru acategoriza :,-stazele conceptului, datoritd faptului ca :;.-prietdtile esen{iale (a fi adult, de exem-

comparativ cu altele; printre pdsdri, spre

exemplu, vrabia are proprietatea de a zbura, pe cAnd stru{ul nu de{ine aceastd proprietate. O anLrmitd ipostaza va fi consideratd cu atAt rnai tipicd pentru un anume concept, cu c6t de{ine mai rnulte proprietdli prototipice; se considerd c5 sunt ipostaze tipice: vrabia pentru conceptul de,,pasdre" (comparativ cu stru{ul), mdrul rogu pentru conceptul de ,,mdr" (conrparativ cu mdrul galberr, cel roqu pare sd fie o proprietate a conceptului de ,,mdr"). Caracterul reprezentativ al unei ipostaze a unui concept are o foarte mare importan([ in categorizarea respectivei ipostaze. in situalia in care se solicitd categorizarea, imagirrea unei vrdbii determind un rdspuns afirmativ pror.npt, pe cind cea a unui pui de gaind necesiti un timp de laten{d; rezolvareaaceleiagi sarcini de cbtre copii pune in evidentd rnult mai

394
clar diferen{ele: vrabia este imediat gi corect categorizatl, pe cdnd pentru puiul de
gdind se oblin adesea rdspunsuri negative

Intr oducer e in ps ih ol o gi

Ierarhizarea conceptelor
Cunoagterea propriet6!i lor conceptelor presupune gi o cunoaqtere a rela{iilor existente intre concepte; gtirn spre exemplu cd un anume concept, cum ar fi ,,mdr", este un

(Rosch, 1978).
Categorizarea nu este totdeauna o ches-

tiune de stabilire a proprietdfilor esen{iale sau a similaritAtii obiectului cu prototipul;

uneori aceastd opera{iune presupune efec-

tuarea unui rafionament in legdturd cu obiectul. Pentru a ilustra aceastd afirma{ie, sd ludrn in considerare situalia in care un bdrbat cornplet imbrdcat sare intr-o piscirrS; este destul de probabild categorizarea acestuia in ,,a fi beat", degi a siri in apd complet imbracat nu este o proprietate esenliald a conceptului de ,,a fi beat" gi nici mdcar o proprietate prototipici a acestui concept. In acest caz nu se cautd propriet6tile, ci are loc un ra{ionament de genul: (1) la petreceri se consumd adesea alcool,
(2) consurnul de alcool deterrnind starea de belie, (3) starea de ebrietate duce adesea la situalii extreme gi (4) un exemplu de situa-

membru al conceptului mai larg ,,fruct"l ,,vrabia" este un membru al conceptului ,,paSbre", iar acesta din urm[, la rAndul sdu. se subordoneazd conceptului de ,,animal".
Aceste doud tipuri de cunogtin{e, proprietd-

{ile unui concept qi relafiile dintre concepte, sunt prezentate in figura 9. l.

O asemenea ierarhie ne permite sd stabilirn dacd un concept are o anumitd proprietate, chiar dacd aceasta nu este legata direct de acel concept. Sd presupunem cd nu qtia{i faptul cd proprietatea de a fi dulce are o leg[tur5 directd cu ,,mirul Mclntosh". In situa{ia in care afi fi intreba{i ,,Mdrul Mclntosh este dulce?" ve{i intra mental in ierarhizarea de mai sus (in zona ,,mdrul Mclntosh"), veli stabili traseul .,mdrul

lie

extrernd este faptul de a sdri

in

apd

complet imbrdcat. Se constatd deci cd unele operalii de categorizare sunt rezultatul unor verificdri rapide, in timp ce altele se bazeazd pe procesul rnai lent de ra{iona-

ment, de deliberare (Murphy gi Medin, I 98s).

,,fructe", ve{i afla astfel cd proprietatea de a fi dulce aparline intr-adevdr fructelor gi veli rlspunde afirrnativ. O asemenea situalie irnplicd faptul cd timpul necesar stabilirii unei relalii dintre un concept gi o proprietate este cu atdt mai mare, cu cAt este mai mare distanla dintre zonele ierarhiei in care acestea sunt situate. Mclntosh"

/ MAR (rotund "o9u \are seminte

McINTOSH

FRUCT' dulce

------

, *d:l,|lj"'"

ou"

\ are seminte

rogu ,mai largi la baz6 /ro9u ,mai mare la bazl rotund DELICIOS( rotund DE ANJOUf atungiti BOSC(atung[i are seminle seminle f are seminle Iare seminte \rare I lucios I r"roni" ' I unele sunt verzi verde

Fig. 9.1. Ierarhia conceptelor. Cuvintele scrise cu majuscule reprezintd conceptele, iar celelalte descriu proprietdli ale acestor concepte. Liniile albaslre aratd legdturile existente intre concepte. iar cele roSii conecleazd intre ele proprietdlile Si conceptele.

Gandirea Si litnbajul
A.ceastd ipotezd a fost confirrnatd experi-

39s
lor realitdtii se realizeazd in prirnul rAnd pe baza celui mai inforrnativ nivel (Meris pi

mental cerdnd subiec{ilor rdspunsul la

intrebdri de genul: ,,Mdrul este dulce?" gi ..Mdrul Mclntosh este dulce?"; s-a coustatat cd rdspunsul nu era la fel de prompt
in cele doub cazuri: laten{a era mai mare la cea de-a doud intrebare, din cauza faptr-rlui

Rosch,1981).

Achizifion area conceptelor

Care sunt modalitSlile prin care ne insugim rnultitudiuea de concepte pe care le definern? Unele concepte pot fi inndscute, curr ar fi ,,timp" sau .,spa{iu"; alte concepte trebuie insd irrvd(ate.

ca distanfa dintre ,.mdrul Mclntosh" gi ..dulce" este mai mare in cadrul ierarhiei, comparativ cu distan{a dintre ,,mdr" gi ..dulce" (Collins gi Loftus, 1975). Aga cum se poate observa din figura 9.1. un obiect poate fi identificat la nrai multe niveluri; acelagi obiect poate fi ,,mdr \lclntosh", ,.mdr" gi ,,fruct". in cadrul unei ierarhizdri conceptuale, un anumit nivel
este ,.bazal", cu alte cuvinte este preferat Dentru clasificare; acesta este nivelul la care se realizeazd, in prirnul rdnd categorizarea unui obiect. In cazul ierarhizdrii din l'isura 9.1, nivelul bazal este cel care cou-

iNvATannA PRororrPURILoR $I
A ESENTIALULUI. invdlarea conceptelor se poate realiza fie prin invdfarea explicitd a caracteristicilor acestora, fie irnplicit,

prin experienld. Alegerea uneia sau alteia

dintre aceste doud rnodalitd{i depinde de ce

:ine conceptele de ,,mdr" gi ,,pard", iar

f,.easta afirmafie este doveditd experimen:al printr-un studiu in care se cere subiec:ilt-rr sd denumeascd prin primul cuvAttt ca:s le vine irr minte imaginea unui mdr

allurne invd{dm. invdfarea explicitd este mai probabild in cazurile in care invd{drn esenlialul (fondul) conceptelor, in timp ce experienfa pare s5 fie metoda starrdard

utilizatd

in

cazul achiziliondrii proto-

\lclntosh;

s-a constatat cd acest cuvAnt era

r.ru

::rai degrabd ,,n-rAr" gi

,,rrtdr Mclntosh"

sau ..fruct". S-ar pdrea cd aceasta este mo-

tipurilor. Astfel, a explica unui copil despre ,,ho{" inseamnd de cele mai multe ori a spune copilului cd holul este acel our care furd lucrurile unei alte persoane (proprietatea esenIiala a conceptului de,,ho1"); faptul

:alitatea prin care divizdm lumea in con::pte bazale. Care sunt factorii deterrni.-.rnti ai nivelului bazal? Se pare cd rdspun-

cd un ho{ este un om c[ruia nu-i place sd munceascd, este rnurdar gi periculos (pro-

.:l

constd

in proprietdlile distinctive.

in

;l:ura 9. I , ,,lnbr" de{ine cateva proprietd{i ;3re sunt distinctive, cu alte cuvinte pro:;retati care nu apa(in gi altor concepte ..1'.-,;u gi ,,rotund" l.lu sunt proprietdli ale
-

::.

rnceptului de ,,pard"), in timp ce concep-

de ..mdr Mclntosh" are doar cAteva pro::ietati distincte, multe dintre ele fiind co::rne cu cele ale conceptului ,,mdr par:.:n". Conceptul de,,fruct", care este situat .: cel mai inalt nivel din figura 9.1, are :.:ar o proprietate. Categorizarea obiecte-

prietdfile prototipice), va fi irrvb{at insd prin experienf6. Copiii trebuie de asemenea sd irrvefe ca esenlialul (fondul conceptului) este url indicator mai bun al rnembrilor unui concept, in comparafie cu prototipul. Aceastd invd{are necesitd ceva timp. intr-un studiu, unorcopiiin vArsti de la 5la 10 ani li s-a prezentat o descriere gi li s-a cerut sd spund dac[ persoana descrisd apartine sau nu conceptului de ,,ho[". Una din descrierile folosite in experiment se referea la o per-

396
soan6 conformd cu prototipul, dar nu qi cu esenlialul:

Introducere in psihologi.

pu{in in cazul celor atipice). Datoritd faptului cI primul exemplar invifat al con-

Un bitrin jerpelit, care duhnegte groaznic, are un pistol in buzunar gi

intrd in casd pentru a lua televizorul pe care pdrin{ii nu-lrnai vor qi i-au dat voie bdtr6nului sd vind s6-l ia.

in cea de-a doud descriere folositd era prezenlatd o persoand care deline proprietAtile de fond ale conceptului, dar nu qi pe cele prototipice: O femeie drdgu!6 qi prietenoasd,
care {inuse copilul in bra{e, scoate chiuveta gi o ia {brd sd-i fi dat cineva voie gi ftrd a avea inten{ia sd o aduc6 inapoi. (Keil 9i Batterman, 1984, pag. 226)

ceptului este unul tipic, noile exemplare vor fi corect clasificate pebaza sirnilaritdtii cu ipostazele tipice; copilul va fi capabil sd clasifice corect alte ipostaze ale conceptului de ,,rnobilier" (cum ar fi ,,birou" sau ,,canapea"), care sullt asemdrrdtoare cu exemplarele deja stocate, dacd acestea au fost cele mai tipice (cum ar fi ,,masd" gi ,,scaun"); dacd ipostazele ulterioare arata diferit fald de cele deja invd{ate (cum ar fi cazul conceptelor de ,,veiozd" sau ,,bibliotecd"), atunci este posibil ca clasificarea sA nu fie corecth (Mervis gi Pani, 1981). Degi rimAne o componentd a strategiilor de achizi{ionare a conceptelor, strategia

rnici au indicat ca ipostazd a conceptului descrierea prototipului gi nu pe

n-rai

Copiii

cea de fond. PAnd la vArsta de 10 ani, decizia in operalia de categorizare se iapebaza

prototipului, existAnd o adevdratd rupturd

intre prototipul qi fondul unui concept (Keil qi Batterman, 1984).

exemplificdrii este inlocuitd pe misura inaintdrii in v6rsta de strategia testirii. care constd in explorarea ipostazelor deja cunoscute ale unui concept in vederea identificarii proprietdlilor relativ comune ale acestora (pentru ,,mobilier", de exemplu, una dintre proprietdtile comune este aceea cd se gf,sesc in spaliile de locuit').
precum gi irr elaborarea ipotezei cd aceste propriet[!i comune sunt intr-adevdr caracteristice pentru concept. Ulterior, va avea

ixvAlanrA

PRrN EXPERTENTA.

Experien{ele de viald in care sunt implicate ipostaze ale unui concept pot duce la invf,larea respectivului concept prin trei modalit51i. Cea mai simpld modalitate este denu-

rnit[ strategia echivalenfei gi poate fi

ilustratd prin modul in care copilul inva{d conceptul de ,,mobilier". In situafia in care copilul intAlnegte o ipostazd cunoscutd a acestui concept, cum ar fi o masd, stocheazd o reprezentare a acestuia. Ulterior, atunci cAnd copilul intAlnegte un nou obiect, de exemplu un scaun, va stabili similaritdlile dintre noul obiect gi exemplarele deja stocate ale conceptului de ,.mobilier", inclusiv masa. O asemenea strategie este frecvent folositd de copii gi este foarte eficienti in cazul ipostazelor tipice (rnai

loc o analizd a proprietdtilor critice ale noilor obiecte de lucru, care va determina men{inerea ipotezelor ce au dus la o categorizare corectd a noului obiect qi renunlarea la cele ineficiente. Strategiile sunt orientate cdtre abstrac{iuni (propriet6{ile). care caracterizeazd un set de ipostaze ale conceptului qi nu o singuri ipostazd; o altd caracteristicl a strategiilor este orientarea
acestora cdtre proprietS{ile esenliale, pro-

prietdlile corrlune majoritalii ipostazelor (Brunner, Goodenow gi Austin, 1956). Cele doud strategii prezentate pAnd
acum se bazeaz6, pe datele de intrare (input). cu alte cuvinte pe ipostazele deja cunoscute, qi nu acordd o importan{d prea mare cunogtinfelor pe care persoana care igi

Gandirea si limhaiul
insugegte conceptLrl le deline deja. In capi-

397 subieclii din cel de-al doilea grup au considerat cd desenele din prima categorie sunt realizate de copii care trdiesc in orag, iar cele din a doud categorie de cdtre copii care locuiesc la {ard. Subiec{ii din cele doLrd grupuri au fost in aga fel selectali, incAt sd fie diferili din perspectiva cunogtinfelor anterioare: in cazul prirnului grup subiectii erau specialigti in creativitate, iar cei din al doilea grup de[ineau cunogtinfe despre
via{a rurald gi via{a urband; s-a corrstatat cd aceste diferenle influen{eazd descrierile celor doud categorii de desene folosite ca stiuruli. Grupul creativ - non-creativ a avut tendin{a de a descrie cele doud categorii de
desene pe baza detaliilor:

tolele precedente s-a fbcut referire la strategiile de tip bottom-up gi la diferentele dintre acestea gi strategiile top-down, in ;azul carora se folosesc interrsiv cuuo$tinlele anterioare. in cadrul unei strategii :op-down de invS{are a corrceptului, in r ederea determindrii proprietd{ilor critice
ale conceptului se folosesc odatdcu iposta-

zele cunoscute gi cunogtinfele anterioare. Un exernplu in acest seus este oferit de stu-

diulde maijos.
In acest studiu li s-au prezentat subiectilor (adulli) desene ale unor copii (fig. 9.2), :erdndu-li-se sd menfioneze proprietdfile ;lecarei categorii de desene. Subiecfii Jintr-un grllp au sus{inut cd prima categorie de desene aparfine unor copii creativi. iar cea de-a doua, unor copii rron-creativi;

Oamenii desena{i de cdtre copiii creativi prezintd mai rnulte detalii:

genele, dinlii, buclele de pdr, umbrele
Ei

W
7
Categoria
1

)t\

t4

!v
:;:,!ri a suslinut

il-tN ai n\

ft
q

Fig.g.2,lnvifarea conceptelor prin strategiatop-down. intr-un experiment, un grup desubiecli

cd desenele din printa calegorie aparlinunor copiicreativi, iar cele din a doua

-::egorie, unor copii non-creativi, in timp ce un alt grup a afirntat cd clesenele din printct ::::gorie aparYin unor copii din mediul urban, iar cele din a doua categorie, unor copii din

-.: -ziul rural. Cele douii tipttri de subiecli ctu oferit tipuri diferite de descrieri ale categ;oriilor. Mai

"':'it decdt atdt, aceeasi trdsdturd (detaliul indicat in desennl nr.4 din prima categorie) afost '.,'::ori interpt'etatii diferit de cdlre cele doud tipuri de subiecli. (DupAWisniewski gi Medin, 1991)

398
culoarea,

I ntr oducer e in ps

ih

ologi e

iar cei desenali de copiii

non-creativi sunt mai sumari. Spre deosebire de acest grup, celdlalt a avut tendinla de a descrie cele doud cate-

aceea a formdrii unei propozilii care sd con{ind un subiect Ei un predicat (o propo-

zilie descriptivd). in propozilia ,,Andreea

are pdrul scurt", ,,Andreea" este subiectul gi ,,are pdrul scurl" este predicatul; in pro-

gorii prin accentuarea aspectelor vestimentare: Oamenii desena{i de citre copiii din mediul rural sunt imbrdca{i in salopete, cu pdlirii de soare sau de fermd, pe c6nd cei desenali de copii din mediul urban sunt imbrdca{i in costume gi cu
cravatA.

pozilia,,Croitorul doarme",,,Croitorul"
este subiectul, iar ,,doarme" este predicatul; in propozilia ,,Profesorii muncesc din greu",,,Profesorii" este subiectul, iar ,,muncesc din greu" este predicatul. Observali cd in unele propozilii predicatul este o caracteristicd (,,are pirul scurt"), in altele este o stare (,,doarme"), iar in altele este o

Se observd deci cI faptul care determin6, in parte, selectarea proprietIlilor unui concept care trebuie invdfat este sistemul de cunogtin{e anterioare; mai mult decdt atAt, in unele cazuri se poate observa cd sistemele anterioare de cunogtinle detemini chiar gi interpretarea proprietdlilor. Pentru a ilustra aceastd afinnafie, s5 considerdm ca obiectlintd desenul numdrul 4 din prima categorie de desene (fi.5.9.2). Unii subiecfi din grupul creativ-non-creativ au interpretat ca buzunar detaliul indicat in figur[, menliondnd cd acesta este un indicator de performan{d a detalierii; unii subiec{i din grupul rural/urban au interpretat acelagi detaliu ca portmoneu, subliniind cd acesta este un detaliu caracteristic pentru desenele copiilor din mediul urban. Aceste rezultate dovedesc existen{a influen{ei cunogtin{elor anterioare asupra achiziliei corrceptelor (Wisniewski 9i Medin,

activitate (,,rnuncesc din greu"). Combinarea conceptelor in propozilii

este primul pas cdtre gdndirea cornplexd; restul traseului const6nd din combinarea propoziliilor intre ele, modalitdlile de cornbinare a propoziliilor sunt bine delimitate. Cea mai simpld modalitate de combinare a

re9l).

Combinarea conceptelor
Este important de cunoscut nu numai specificitatea conceptelor, ci gi modul in care acestea se combinl iutre ele pentru a
forma propozilii logice. Una dintre regulile generale de combinare a conceptelor este

propoziliilor pentru a forma gdnduri este cea a simplei alSturdri a propozi{iilor: ,,Anei ii plac legumele, iar Ed preferd pizza". O rnodalitate mai cornplexd de combinare a propoziliilor este cea a atagdrii la o propozilie a unei pdr{i din altd propozilie; de exemplu in ,,Ben preferd pdtura albastrd" avem doud propozitii: ,,Ben preferd pdtura" gi ,,Pdtura este albastrd", cea de-a doua propozilie constituie o parte a predicatului primei propozilii. Cea rnai complex[ modalitate de cornbinare a propoziliilor este aceea a intrepltrunderii celor doui propozilii; spre exemplu, ,,Preferinfa Anei pentru restaurant a fost o surprizd pentru toli" con(ine dou[ propozilii. Prirna propozilie este ,,Anei i-a plScut restaurantul" gi servegte drept subiect pentru cea de-a doua propozilie, in care ,,a fost o surprizd pentru to{i" este predicatul. Astfel. prima propozilie a fost inglobatd in cea de-a doua, acest mecanism al inglobdrii oferind omului posibilitatea de a forrnula idei extrem de complexe (Clark gi Clark. re77).

Gattdirea Si limbajul

399
mirire
a vocabularului poate fi insolitE de modific6ri ale percepliei: eschimogii qi schiorii sunt mai degrabA capabili de a observa diferitele

varialii
Ip oteza rel ativ it d{ ii Iitr gvistice

in secliunea referitoare la concepte, s-a pornit de la ipoteza conform cireia cuvintele

ref-lectd concepte existente; s-a mai presupus, Je asemenea, ci limbajul este folosit pentru a exprirna gdndirea gi, implicit, cd structura lim-

ale zhpeziicomparativ cu persoanele din Hawaii. Punctul slab al acestei ipoteze este acela ca asemenea schimbari nu depind de limbajul folosit, ci se pare cd mai degrabI limbajul este determinat de schimbdrile de percep{ie. Teoria relativitalii lingvistice nu reugegte sd

of,ere

o explicalie pentru existenla varialiilor

cajului reflecti structura gandirii. Cu toate

existi specialigti care suslin contrariul: .imbajul nu este deterrninat de gAndire, ci de::rmind gandirea. Aceasta este teoria relati\ itd{ii lingvistice, elaboratd de cdtre Benjamin \\horf (1956). Whorf susline cd dilerenlele :xistente intre conceptele sau percepliile cu ::re operdm sunt determinate de particula::tatile de lirnbaj. acestea fiind de fapt cauza
J!-estea.

culturale ale cuvintelor folosite pentru denumirea culorilor. La un moment dat. mulli lingvigti au considerat c6 diferitele limbaje prezintd numeroase varialii in ceea ce privegie divizarea spectrului cromatic Ai cd acest lucru determind aparilia unor dilerenle in perceperea culorilor.

Cercetdrile ulterioare au dernonstrat tocmai contrariul. Antropologii Berlin qi Kay (1969)

:risten{ei acestor diferenfe intre modalit6tile de :3rcepere a realitalii. Aceastl ipotezi destul de :rcitant6 a generat accentuate polemici de-a

\,lulte dintre dovezile aduse in favoarea :cestei teorii sunt diferenlele de vocabular. i'rr;abularul englez, de exernplu, con{ine
un s;:rgur cuvAnt pentru z6pad6, in tirnp ce al es;:.:rnogilor contine patru cuvinte; in consecinld.

-:sul anilor.

au studiat cuvintele ce desemneazb culorile primare din mai multe limbi, cuvinte destul de simple, f6rd incf,rcdturi metaforici, utilizate la descrierea culorii rnai multor obiecte. Berlin gi Kay constatd existen{a unor caracteristici comune izbitoare ale acestor cuvinte pentru mai multe limbi. Orice limbaj iqi ia tennenii pentru culorile lundamentale dintr-un set relativ re-

I termeni. in englezd acestea sunt: ,.negru",,,alb", .,rogu",,galben'', .,verde", ,,albastru", ,,maron", ,,violet", ,,roz", ,,gri" qi
strdns de I

..;himoqii pot face diferenlieri intre diferite :.:uri de zdpadd, diferentieri de care vorbitorii
iimba englezi nu sunt capabili. O asemenea rsen'a[ie constituie intr-adevdr o dovadd pu::inic6 in favoarea teoriei relativitatii lingvis:.;:? Criticile aduse acestei teorii suilin.ilir:::ul poate conline in sine distinclii specifice ;li culturi, dar nu este posibil sd le creeze qi :ici sd limiteze pe vorbitori in perceperea aces:-.r distinctii. Este posibilca vorbitorii de limba ;l:lezi sd fie capabili si opereze aceleagi ::stinclii ca gi eschimogii dar. de vreme ce :-'3stea sunt foarte importante numai pentru =s;himogi. vocabularul acestora va conIine
i

::

.,oranj": indiferent ce tenneni cromatici ar avea un anumit limbaj, acegtia corespund inevitabil unui subset cromatic similar celui prezentat anterior. Mai mult decAt atdt, dacd un anumit

limbaj utilizeazd mai pu{in de I I termeni

cromatici, acegtia nu vor

fi arbitrari;

dacd un

limbaj utilizeazd numai doi tenneni (gi nu existi limbaj care si conlinA mai pulin de doi
termeni cromatici), acegtia corespund Ia ,,negru" gi ,,alb"; dacd un lirnbaj conline trei termeni cromatici, acegtia corespund la .,negru", ,,alb" gi ,,rogu"; daci are qase, acegtia corespund la ultimii trei plus ,.galben", ..verde" gi ,,albastru". Se constatd deci ci ordinea termenilor pentru culorile bazale este universald, adicd nu variazl de la un limbaj la altul, aga cum susfine teoria relativitalii lingvistice. S-a mai constatat ci persoanele care folosesc limbaje diferite, dar care confin termeni specifici culorilor fundamentale. aleg aceeagi

:*rinte distincte pentru diferitele tipuri de ;:ad5. Cea mai buni dovadf, in favoarea aces::i ipoteze este dezvoltarea jargonului specific ':;iorilor. care cuprinde gi termeni ca.,pudr6"

:.i

..granulat6" gi nu doar ,,zipadd"; aceastl

400
nuantA ca fiind cea tipicl pentru un anume terrnen cromatic: sa presupunem ci douA limbaje au termeni diferili pentru culoarea rogie - daci
se cere

I ntroducere

in ps i hol ogi

matici), studiu care nu a adus dovezi in favoarea teoriei relativitAlii lingvistice, nu trebuie insd sd ne determine sE abandonim aceasta

vorbitorilor celor doul limbaje si alea-

teorie pentru

gf, cel mai bun exemplu pentru cuvantul ,,rogu"

dintre mai multe nuanfe, aceqtia vor

face aceeagi alegere. Deci chiar in condiliile in care

ci este posibil ca argumente favorabile sE fie aduse prin explorarea altor domenii (spre exernplu, acela al codificdrii
lingvistice a unui obiect sau a unui eveniment prinh-un verb sau un substantiv). De asemenea.

nuanlele pentru ceea ce ei numesc ro$u sunt diferite. ideea de ro$u tiilic este aceeagi; perceplia este identicd, chiar in condi{iile delinerii unor vocabulare diferite. Studiile ulterioare ale lui Rosch (1974) au demonstrat c[ membrii tribului Dani (din Noua Cuinee), al cdror vocabular conline numai doud cuvinte pentru culo-

teoria relativititii lingvistice atrage

atcngia

rile primare. percep varialiile cromatice in exact acelagi mod ca subieclii al c6ror limbaj conline toti cei I I termeni. Se poate concluziona cd perceplia culorilor nu oferd argumente
favorabile teoriei relativitd{ii lingvistice.

asupra unui aspect deosebit de irnportant: pentru a invd1a sd faci distinclii fine intr-un anumit dorneniu. trebuie sd delii un vocabular care sd exprime aceste distinclii. Pe nrdsurd ce ne specializ6m intr-un anumit domeniu (schi. psihologie sau oricare altul), ne imbogSlim

vocabularul pentru

a face distinclii fine in

Studiul c6torva domenii ale limbajului (intr-un mod similar cercetdrii termenilor cro-

respectivul domeniu; degi o anumita distinclie este posibil sd existe in mintea unei persoane incd dinaintea creerii unui termen care sa o exprime, nu trebuie totugi subestimatd importanla existenlei acestui termen.

Rationamentul
ln momentul in care gAndim propozi{ional, secven{ele de idei sunt organizate. Ideile noastre sunt uneori organizate de cdtre structura mernoriei de lungd duratd:
gAndul de a-{i chema tatdl, de exernplu, ne

sd ajungem, iar restul propoziliilor sunt premisele acestei concluzii.

Ra{ionamentul deductiv
REGULI LOGICE. Conforrn logicienilor, cele mai puternice argurnellte sunt cele care au validitate deductivd; cu alte cuvinte, este imposibil sd ajungi la o
concluzie falsd dacd pornegti de la prerlise adevdrate (Skyrms, 1986). Un exernplu de astfel de argument este urmdtorul:

conduce spre arnintirea unei conversa{ii recente cu acesta care a avut loc in cas6, lucru care ne poate duce apoi cu gAndul la
repararea podului casei. Asocialiile mne-

zice nu sunt insd singura modalitate pe

care o avem la dispozi{ie pentru a ne organiza gAndurile. Modalitdfile de organizare care intereseazdit'r acest punct al prezen-

tdrii sunt cele prin interrnediul cdrora

se

realizeazd, ra{ionamentele, in aselnenea ca-

2. Plou6. 3. Deci voi lua umbrela.

Decizia referitoare la validitatea deduc-

l.

Dacd ploud, voi lua umbrela.

zuri, secvenlele de gAndire tind adesea sa formeze un argulnent, in cadrul cdruia o propozilie este concluzia la care incercdm

tivd a unui argument se realizeazd, de obicei pe baza unor principii relativ sirnple.

::ndirea
---.rnr

Si

limba.jul

40t
riliei unei erori precum gi timpul
uecesar

se realizeazA insd o asenlenea eva-:re? Unele teorii ale ra{ionamentului de' ductiv susfin cd acest lucru se realizeazd. :--r-un mod sirnilar logicii intuitive, adicd

luarii unei decizii corecte (Osherson, 1976; Rips, 1983).

lblosesc principii logice pentru a demon;:a ci o anumitd concluzie decurge din pre:'.:se. Pentru a ilustra acest lucru, sd consi:=:am unndtorul exemplu de rafionament:

TICILE. Regulile logice nu reprezint6 singurele aspecte in cadrul unui ralionament deductiv. Asemenea principii sunt
necesare numai ca urmare a formei propo-

ALTE REGULI LOGICE $I EURIS.

Daci se dd o propozi[ie de forma )tca p atunci q gi o alta propozilie p,

:runci
se poate deduce

ziliilor logice; evaluarea unui

propozilia q.

Prezumtiv, adullii stdpAncsc acest prin: :.r (probabil incongtient) gi il folosesc :tr:.:ru a decide dacd argumentul anterior :-: r alabil. Revenind la argumentul ante- -:. adullii identificd prima premisd

argument deductiv depinde insi gi de confinutul propoziliei. Pentru a ilustra aceastd afinna{ie, sd ludm in considerare urrnAtoarea situa{ie

J:;a ploui, voi lua umbrela") ca fiind :,-:3 a rationamentului (Dacd p atunci q), :=,: j3-a doud premisd (,,Plou6") ca fiindp : : ::iftrentd qi apoi vor deduce partea q a
:;lamentului =: tl".nformarea (,,Voi
lua umbrela"). la acest principiu devine --. er identd daci se ia drept exemplu un ---.ment mai complex. Prezurntiv, in ca:-. :rmdtorului argument se aplici de doud .r :3lionamentul prezentat anterior:
Dacd ploud, voi lua umbrela. Dacd imi iau umbrela o voi pierde. Plou6. Deci voi pierde umbrela.

experimentala. Subiecfilor li se prezintl patru cd(i de joc. Irrtr-una din variantele experimentului, fiecare cafte are o literd pe o falh gi o cifrd pe cealaltd fafh (vezi partea de sus a figurii 9.3),iar subiec{iitrebuie sd decidd care cdrfi trebuie intoarse pentru a
determina dacd este adevdratd urmdtoarea propozilie: ,,Dacd o carte are o vocald pe una dintre fe.te, atunci are ul.l numdr par pe cealaltd fa!d". Degi majoritatea subiecfilor au ales corect cartea,,E", n"lai mult de 10% dintre ei au ales gi caftea ,,7", alegere care este de asemenea corect6. (Verificarea literei de pe cealaltd fafd a carfii ,,7" poate duce la confirmarea sau infirrnarea propo-

ziliei iniliale.)
Performan{a scade insd semnificativ in cea de-a doua variantd a experimentului (vezi partea de jos a figurii 9.3). Subiectului i se cerea de aceasta data sd evalueze

::-:l--',r

Daci se aplicd ralionamentul propoI gi 3, atunci se deduce cd,,Voi lua

apl icarea aceluiagi ralionament,

:fl:u a doua oard, propoziliei nr.2 gi celei :-': deduse ne permite sd deducem cd
'.
- ::

-- :rela":

propozilia,,Dac[ o persoand consumd bere atunci are vArsta de peste l9 ani". Fiecare
carte are pe una din fefe vdrsta gi pe cealaltd numele urrui produs pe care il consurnd. Degi aceastd versiune este, din purrct de

-: pierde umbrela", care este concluzia.

dintre cele mai bune dovezi referitoare

-:. :-'ltrsirea unor asenlenea principii este i:c<a cd numf,rul de inferenfe necesare

:<::-J un anume argument este un bun inI -itr-rr al dificult[fii argumentului: cu cdt --';:enlele necesare sunt tnai numeroase, -- =-jt este mai mare probabilitatea apa-

vedere logic. similard versiunii anterioare (,,Bere" corespunde lui ,,E", iar ,,16" lui ,,7"), procentaj ul subiec{i lor care au Iicut o alegere corectd (adicb au intors ,,Bere" gi ,,16") a fost mult mai mare. Este deci evi-

denti influenla conlinutului unei propozilii

asupra ra{ionamentu lu i.

402

I nlrr,tducere

in ps iltologie

HEHE

este detenninatd de con{inutul unei problerne gi cd acest con{inut afecteazd deci corectitudir-rea ra[ionamenlului (Cheng.

ETTE
Fig. 9.3. Influen{ele con(inutului asupra ra{ionamentului deductiv. Randul superior iluslreazd printa versiune a problemei, in care strbiec;ii trebuiau sii decidd care sunl cele doud

cdrli care lrebuie inloarse penlru a

testa

ipoleza ,,Dacii o carle are pe o fald o vocald atunciva qveq pe cealaltdfalii un nunrdr par". Rdndul de jos ilttslreazd a doua versiune a problemei, in care subiecyilor li se cerea sd decidd care erau cele doud cdrli ce trebuie inloarse pentru a tesla ipoteza ,,Dacd o persoand consutnd bere atunci inseatnnd cd are

varsta de peste 19 ani". (Dupit Wason

Johnson-Laird,1972: Griggs qi Cox, 1982)

gi

Holyoak, Nisbett qi Oliver, 1986). In unele situalii de rationamente deductive se pot folosi, pe lAngd reguli, qimetode euristice, strategii care cuprind proceduri prescurlate, relativ ugor de aplicat gi care adesea (dar nu totdear-rna) duc Ia rdspunsul corect. Subieclii pot rezolva problerna cu berea din versiunea auterior rnentionati prin mobilizarea tnenroriei de lungd duratd gi identificarea la acest nivel a unui indicator relevant referitor la consumul bduturilor alcoolice, adica a faptului cd este necesard verificarea irrcdlcdrii legii doar in cazul rlinorilor, gi aplicarea acestLri indicator la problerra actuald (Rips. 1988). O alta modalitate de rezolvare a
problemei beri i este aceea
a

elabordrii une i
a

reprezeutbri concrete a situa{iei, adicd Rezultate similare celui tocrnai prezentat dernonstreazd cd nu in cazul tuturor problemelor deductive se folose$te regula logicf,, ci, mai degrab6, se folosegte o regulf, rnai pulin abstracta dar mai relevantd pentru situa(iile vie{ii de zi cu zi, numite reguli pragmatice. Un astfel de exemplu este principiul perrnisiunii: ,,Dacd trebuie realizala o anumitd actiune adesea trebuie

unui model mental, subiectii pot, spre exernplu, sa-gi imagineze doi oameni
(fiecare cu cAte un nurndr ataEat gi cu cate un pahar de alcool in rnAnd) gi sd analizeze acest model r.neutal pentru a vedea ce se
irrtArnpld dacd cel care are atagata

cifra

16

tine in mdnd un pahar cu alcool. Aceasti

idee susfine deci cd rafionamentele se realizeazdin termeni de modele nrentale, rr.ro-

sa fie indeplinite anumite pre-condifii". Multi dintre noi currosc acest principiu qi il folosesc in situalii similare celci de-a doua probleme prezentatd irr figura 9.3, cu alte cuvinte vor considera problerna iu tenneni de permisiune. Odatd activat, principiul va detennina subiectul sd verifice eventualele exceptii ale conditiei iniliale (vdrsta rnai micd de 19 ani), adicd sd intoarcd ,.1 6". in
prima variantd a experirnentului. in problerna literd-cifrd, nu a fost activat principiul permisiunii. deci nu a existat nici un motiv cd subiecfii sd intoarcf, ,,7". Se poate afirma cd activarea unui principiu pragmatic

dele sugerate de confinutul problemei

(Johnson-Laird, I 989). Toate aceste procedee descrise pAn;
acurn (apIicarea regulilor plagmatice, ideu-

tificarea unor indicatori specifici gi elaborarea de modele merrtale) au in comun c caracteristicd - sunt deterrninate de con(inutul problemei. Aceastd caracteristicd le diferenliazd de aplicarea regulilor lo-eice. care nu pot fi influerrfate de conlinutul prt blemei. Din cauza acestui fapt, sensibilitatea omului la conlinutul unei problern=
irnpiedicd adesca rezolvarea acesteia de pe

pozilii de logicieni intuitivi.

Gandirea Si limbajul

403 contabili. O altd lege a probabilitalilor relevantd este cea a conjunc{iei: probabilitatea unei propozi{ii nu poate fi mai micd decAt probabilitatea acelei propozilii care se afl5 in raporl de conjunc{ie cu o alta. Spre

Rafionamentul inductiv
PRINCIPII LOGICE. Specialigtii in logicd au constatat cd un anume ra{ionament poate sd fie bun chiar gi in condiliile in
care nu are validitate deductivS. Asemenea

ra{ionamente sunt cele puternic inductive, cu alte cuvinte este improbabil ca o concluzie sd fie falsd dacd pornegte de la premise adevdrate (Skyrms, 1986). Un eremplu de ra{ionament puternic inductiv
este urmdtorul:

exemplu, probabilitatea cd ,,Mitch este contabil" nu poate fi mai rnicd decAt probabilitatea cd ,,Mitch este contabil gi cAgtiga peste 40 000 lire pe an". lnduc{ia prin sirnplf, enumerare gi conjunclia sunt repere ralionale ale ralionamentului inductiv gi vor fi respectate in situa{ia in care sunt explicite. Aga currr se va vedea, in torentul ra{ionamentelor vie{ii de zi cu zi, aceste legi sunt adesea incdlcate.

1. Mitch a absolvit colegiul de contabilitate.

2. Mitch 3.
tir

lucreazd acum la o firmd de contabilitate. Deci Mitch este contabil.

EURISTICILE. intr-o serie de experimente originale, Tversky gi Kahneman au demonstrat cd in cadrul ra{ionamentelor inductive se incalcd adesea reguli elernen-

Acest rafionament nu este valid deduc(Este posibil cd Mitch sd se fi sdturat de :ontabilitate 9i s6-qi fi luat o slujbd de paznic de noapte la aceeagi firrn[). Puterea :aracterului inductiv este deci o problemd Je probabilitate qi nu de certitudine; logica ralionamentului inductiv se bazeaz6, pe :errria probabi I itati lor.
Oamen i i ulilizeazd qi eval ueazS ra{iona-

:rerlte inductive aproape permanent. F6;and acest lucru ne bazdn oare pe princi:rile teoriei probabilitdlilor intr-un rnod similar logicienilor gi matematicienilor? - na din legile probabilitdtii, relevanti pen::u discufia noastrd, este induc{ia prin simpli enumerare, conform cdreia proba::litatea apaftenenfei la o clasd (aga cum l'litch este mernbru al clasei contabililor) ,sle cu atdt mai rrare cu cAt clasa respec:",5 are mai mul1i membri (cu alte cuvinte, :.. :dt este rnai inaltd rata de bazd a clasei :=.pective). Astfel, exernplul de rafiona--;nt considerat, confonn cdruia Mitch este ::ntabil, poate fi mai solid dacd se mai .::'ls6 premisa ca Mitch lnerge la un club =. ,:arui mernbrii sunt in proporlie de 90oh

tare ale teoriei probabilitalilor. intr-unul din aceste experimente, unui grup de subiecfi li s-a spus cd un grup de psihologi au intervievat un grup de 1 00 de persoane, format din 30 de ingineri qi 70 de avocafi, gi au alcdtuit in scris profilurile de personalitate ale acestora. Dupi aceea li s-au dat subiec{ilor 5 asemenea profiluri de personalitate, cerdndu-li-se sd spund dacd persoana descrisd era inginer. Unele descrieri corespundeau prototipului de inginer (de

exemplu, ,,Jack nu este deloc interesat de

politica qi igi petrece tirnpul liber ldc6nd tAmplSrie"); o altd descriere era neutrd (de exemplu, ,,Dick este un orn capabil gi va
reugi cu siguran!6"). Nu a fost cu nimic surprinzdtoare constatarea cd subieclii au considerat ca fiind ingineri persoanele din descrierea prototipicd gi nu din cea neutr6. Unui alt grup de subiecli, care au prirnit

instrucjiuni identice,

li

s-au prezentat

aceleagi cinci descrieri, dar li s-a spus cd egantionul cercetdrii era format din 70 de ingineri gi 30 de avoca{i(distribu{ia inversd

404
fala de prirnul grup) sirnpla enunlerare a inginerilor avea deci difcrenfe senrnificative de la un grup la altul. Aceastd diferen{d nu a avut in realitate nici un efect: subieclii din al doilea grr-rp experimental au relatat aproxirnativ acelagi nunrir ca gi cci din prirnul grup. Spre exerlplu, subiecfii din ambele grupuri experinrentale au evaluat descrierile neutre ca avAnd ganse de 50 la 50 sI fie ale unui inginer, cAnd de fapt ra{ional ar fi fost ca descrierile neutre sd fie mai degrabd specifice prolesiei cu o ploporfie nrai mare. S-a constatat cd subiecfii au ignorat complet infornra{iile desprinse din inductia prin sirrpl5 enurnerare (Tversky qi Kahnernan. 1973). Nici regula conjuncliei nu se bucurd de o ateu{ie rnai rnare. Intr-un studiu, subiec{ilor li s-a prezentat urmdtoarea descriere: Linda are 31 de ani. este necdsdtoritd. foarte sincerd qi inteligent6. Este specialistd in filozofie... qi fbarte preocupatd de problematica discrimin6rii.

I nlroducera

in ps i hol ogi

Linda pare mai degrabd o f'eministd. conrbativa gi nu o femeie courbativS. in momentul irr care li s-a cerut sd cstirreze probabilitatea, sLrbiectii au estirnat de fapt analogia Lindci cu prototipLrl conceptelor

..combativitate" gi,,cornbativitate ferninist6"; se constata deci ca, din cauza facilitAtilor de calcul oferite de lcgiturile existente intre analogie gi plobabilitate, s-a fblosit ralionarnentul prin analogie ca strategie euristica. Folosirea analogiei euristice explicd de asernenea qi ignorarea induc{iei

prin simpld euLlnrerare. In sludiLrl ingineri/avocafi dcscris anterior. estc posibil ca

subieclii sa ll luat in considerare uutrai similaritatea descrierilor cu propriul prototip de ,,inginer" gi ..avocat". Clriar dacd s-a prezelltat o descriere carc poate la fel de bine sd fie a unui inginer sau a uuui avocat, sLrbieclii au considerat cI anrbele situalii erau in rnod egal probabile. Ra{ionamerrtele electuate prin analogie pot conduce la erori chiar gi in cazul specialigtilor. Ra{ionamentLrl prin analogie mai are loc gi intr-o alta situalie destLrl de obignuit5, aceea in care gtim cd anumili nrembri ai unei categorii au o anumitd caracteristicd 9i trebuie sa decidem dacd gi ceilalli membri
au respectiva caracteristic6. intr-uu studiu,

Subieclii trebuiau sd evalueze probabilitatea urnrAtoarelor propozitii:

2.

l.

Linda este cornbativd. l-inda este combativd gi o rnembrd activd a rniqcdrii feministe.

Propozitia ur.2 eslc conjurrclia propoziliei nr. 1 gi a propoziliei ..Linda estc o merlbrd activd a migcarii ferniniste". O incdlcale flagrantd a regulii conjuncliei a fost faptul cd nTajoritatea subiec{ilor au
considerat ca mai probabilS propozilia nr. 2 fa{d de nr. l. Mai mult decAt atAt, trebuie sd

subieclilor li cerea sd spund care dintre urrndtoarelc doui ralionanrcntc este nrai
puternic:

3. 4. 5. 6.

Toate rdndunicile au corpul sesarroid. Deci toate vrdbiile au corpul sesarnoid.

qi

fie subliniat faptul cd orice combatantd

feminista este o femeie combativ[. dar exis-

Toate r6ndunicile au corpul sesarnoid. Deci toli strutii au corpul sesarnoid.

td gi fernei corlbative care nu sunt fenriniste, iar Linda ar putea fi una dintre ele
(Tversky gi Kahnernan, 1983). Subiec(ii acestui studiu au folosit ca bazd pentru ra{ionamentele lor faptul cd

Aga curn era de a$teptat, subiec{ii au considerat primul argument ci fiind rnai puternic fatb de cel de-al doilea, probabil din cauza laptului cd rAndLrnica are mai multe siniilaritati cu vrabia decAt cu stru-

Gandirea Si linrbajul

40s
determina inundatii rnasive ce vor
avea peste 1000 de victirre.

tul. Inferen{a este prin analogie, deoarece se bazeazd. pe ideea cd obiectele care au i.nulte caracteristici corlluue este posibil sd aiba gi alte caracteristici comune pe care
insd nu le cunoagtem. Aceastd argumentare

Probabilitatea nrai rnare a ratiorrarnen-

ralionald palegte insd in situa{ia in care

se

cere evaluarea urmdtoarei perechi

rationarlente:
1

de

8. 9.

Toate rdndunicile au corpul sesanroid.

Deci toate pdsdrile au corpul

rnoid.
qi

sesa-

tului nr. l2 constituie o altd incdlcare a regulii logice a conjuncfiei (deci o altd eroare logicd), insd de aceastd datd incdlcarea apare datoritd faptului cd in ra{ionamerrtul nr. 12 inundaliile au o solidl legdturd cauzald cu un alt eveniment, cutrenrurele; iu rafionamentul nr. I i , fiind menlionate doar inundaliile, nu se prezinta nici o legdturd
cauzald.

Toate rdndunicile au corpul sesarnoid. 10. Deci toti strulii au corpul sesamoid (acelaqi rationarnent ca 5-6).

Fundamentarea ra{ionamentelor pe
strategii euristice duce adesea la ignorarea unor reguli ra{iorrale elelllentare, cum ar fi cea prin simplS enurnerare gi a conjuncliei. Nu trebuie insd sd fim prea pesirnigti in

in aceastd situa{ie subiec{ii considerd cd primul rafionament este mai puternic, probabil din cauza similaritdtii rnai mari dintre
randunicd gi prototipul pasdrii comparativ

legdtura cu nivelul rationalitatii noastrel

analogia gi cauzalitatea euristica determind totugi o corectare a deciziei in rnajoritatea cazurilor, iar alte reguli ale teoriei probabilitAtilor, mult mai intuitive, sunt mult mai frecvent folosite. O asemenea reguld este

.u

cea dintre rdndunici gi strut. Acest rationament este insd eronat: bazdndu-ne re o aceeagi dovadd (rdndunicile au corpul sesamoid), nu este mai probabil ca toate pisarile sa aibd anumite proprietdli, iar =trutii nu, acegtia din urmd fiind de fapt :asari. latd cd intui{ia bazatd pe analogie

inducfia arnplificatoare, care susfine cd probabilitatea de a fi convingi de o afirmalie este cu atAt mai mare cu cAt numdrul dovezilor existente sau numdrul informaliilor care sus{in respectiva afirma{ie (gi pe care le de{inern) este mai rnare; suutenl rnai degraba dispuqi sd credem cd un baschetbalist este bLln, dacd numdrul de goluri este mare la sfArgitul sezonului, decAt dacd numdrul acestora este rnare dupd prirna lund a campionatului (pentru cd in prirnul cazavem la dispozitie o cantitate mai rrare de informafii). Se pare cd aceastd reguld este foarte frecvent folosita in rationarnentele din viafa de zi cu zi; de obicei se raporteazd congtient fblosirea sa, atat in situafii familiare cAt gi nefarniliare, fiind

:.e-a dus diu nou pe un drum greqit Osherson et al., 1990). .{nalogia nu este singura noastrd stra::sie euristicd puternicd; o a doua strategie :e acest fel este cauzalitatea euristicd: oa:ren i i estimeazd probab i I itatea unei situa{i i :e baza legdturilor cauzale existente intre

:r enimente gi respectiva situalie. in exent-

:lul urrl5tor se apreciazd ca fiind mai pro:abil rationamentul nr. 12 comparativ cu :ationamentul nr. 1 l:
1

l. in anul 1991 vor avea loc masive

inundalii in Arnerica de Nord ce vor

l.

avea peste I000 de victime. In anul 1997 vor avea loc puternice

cutremure

in California. care vor

uneori extinsd chiar la situalii care col.lstituie de fapt exceptii de Ia aceastd reguld (Smith, Langston gi Nisbett, 1992).

406

ntrodttcere in

ps

ihol ogie

Limbaj

qi comunicare
zintd strAnse interconexi
un i : expresi i le

Linibajul constituie cel mai important

instrument de comunicare a gAndurilor gi, mai mult decAt atat, este un instrurnent urriversal: orice societate umand posedd un lirnbaj gi orice orn cu nivel intelectual normal achizilioneazd gi folosegte fbrd eforl lirnba materrrS. Aceastd naturalete duce uneori la convingerea cd folosirea limbajului nu necesitd nici o explica{ie speciald.

unei

propozilii sunt coustrllite din cuvinte (care pot cuprinde uneori sufixe sau prefixe), iar
acestea la rdndul lor sunt formate dirr fone-

lluziel Ur-rii oarneni sunt capabili sd citeascd, allii nu; unii gtiu sd efectueze calcule, allii nu; unii .ioacd gah, allii nu. Virtual, orice om poate achizi{iona qi folosi un inrpresionant sistenr lingvistic, iar acest fenomen este una dintre chestiunile fundamentale de care este preocupatd psihologia urlan6.

nre. Linrbajul este deci un sistern cu rnai multe niveluri, sistem care leagd gAndirea de vorbire prin interrnediul cuvAntului gi al unitdlilor propozilionale (Chomsky, I 965). Existd diferenfe sernnificative privind numdrul de unitdli existente la fiecare nivel. Orice lirnbaj confine un numlr limitat de foneme; engleza con{ine aproximativ 40. Regulile de combinare ale acestor foneme fac insd posibilS producerea gi in{ele-

Nivelurile limbajului
Folosirea limbajului presupune atdt producerea, cat $i intelegerea lui. Producerea

gerea a sute de cuvinte (un vocabular de 40 000 de cuvinte nu este un lucru neobignuit pentru un adult).intr-un rnod sirnilar, regulile de conrbinare a cuvintelor fac posibild producerea gi in{elegerea a tnilioane. dacd nu chiar a unei infinitdti, de propo-

limbajului incepe cu un gAnd propozilional, transpus intr-un fel sau altul intr-o
frazd, gi se finalizeazd cu sunetele care ex-

primd respe ctiva frazd,. inlelegerea limba-

jului incepe cu auzirea sunetelor,

ata$area

sen-rnificaliei la sunetele auzite sub forrnd de cuvinte, cornbinarea cuvintelor pentru a forma fraze, qi se finalizeazd cu extragerea unei propozilii logice. Deci folosirea limbajului presupune activit[ti desftgurate la diferite niveluri care sunt explicitate in

figura 9.4.

ln partea superioard se gdsesc unitilile

propoziliorrale, adicd expresiile gi propoziliile. Unndtorul nivel este cel al cuvirrtelor, precum gi al acelor particule lingvistice care sLrnt putldtoare de semnifica{ie
Fig. 9.4. Nivelurile limbajului. In partea snpea figurii se situeazd nivelul unildlilor propoziliei logice, adicd expresiile Si propoziTiile (in accep1iunea curentd). l,,livelul imediat inferior este cel al cut,inlelor Si al diferilelor particule purtdtoare de senniJicalie. l\ilivelul situut itt parted inferioard afigurii este cel alfonemelor.

rioard

(prefixul ..I'ron" sau sufixul ,,er", de exernplu). Nivelul irrferior con{ine fonemele (sunetele vorbirii). Nivelurile adiacente pre-

i.tndirea

Si IintbajuI

407 acest lucru prin plasarea nlAinii la o distanld micd fald de gura in timpul arliculSrii celor doud cLrvinte). Deci categoriile fonematice se cornpoftd ca un filtm. transform6nd o trangd sonord continud intr-o secven{a de fonerne familiare. Fiecare lirnbaj poseda un set fonernatic specific, lucrur care reprezintd una dintre cauzele dificult6lilor intArlpinate in invd{area limbilor strdine - o altd lirnba poate avea fonerne care nu apar gi itt limba matern6; este astfel necesar un anulue interval de tirnp pentru a putea diferen{ia auditiv aceste fonenre, ca sd rru mai ludrn in cortsiderare qi tirnpul necesar pentru a fi capabili sd emitem aceste foneme. Spre exemplu, in lirnba hindi cele doua tipuri de /p/

zitii. Deci doua dintre caracteristicile cele mai sirnple gi rlai generale ale lirnbajului sunt structurarea pe mai multe niveluri gi :roductivitatea: reguIile permit combinarea unitatilor unui nivel, combinare ce are ca :ezultat uu nunrdr rnult mai vast de unitali specifice nivelului urmdtor. Orice lirnbaj
.rman are aceste doud caracteristici.

Elementele componente $i procesele specifice limbajului

PosedAnd deja bagajul mirtimal de cu:rrritinte (adica cele expuse la inceputul :;estei sec{iuni), este posibilS prezentarea letaliatd a elementelor comporlertte ale .imbajului precurll gi procesele specifice :lecarui nivel.

SUNETELE VORBIRII. Vorbirea pre)upune anurnite rnigcdri ale buzelor, limbii, 3urii gi corzilor vocale, rniqc6ri care au ca

:ezultat o varietate de sunete, cu diferite :aracteristici fizice. Nu toate aceste sunete

:.rt fi ins5 percepute ca sunete distincte. irr rmba englezd existd aproximativ 40 de foneme (categorii de sunete ale vorbirii): Je exemplu, sunetul care corespunde pri::',ei litere din cuvAntul ,,bdiat" este un fo: ern sirnbolizat prin /b/. Ornul dispurre de o

:rare capacitate de a distinge sunete dife:rie care corespund urror foneme diferite; in :azul sunetelor care corespund aceluiagi :-.nern, nivelul abilitalilor discriminative :u este insa la fel de mare: de exemplu, sinetul prirlei litere din cuvAntul ,,piu" gi ., celei de-a doud litere in cuvAntul ,.spin"

'

ibennan, Cooper, Shankweiler gi Studdert-

mentionate anterior corespund la doud foneme diferite. Este insd posibila gi situalia irrversd: inexisten(a in alte limbi a distinc{iilor fonematice existente in limba maternd: de exemplu, in limba japorrezd sunetele corespunzdtoare pentru lrl qi lll sunt considerate ca fiind acelagi fonem. Cornbinarea fonemelor intr-un mod corect are ca rezultat cuv6ntul, fiecare lirnb[ avAnd regLrli specifice de conrbinare a fonemelor. In englez6, spre exernplu, /b/ nu poate niciodatd urma lui lpl la inceputul cuvdntului (incercafi sd pronunlati,.pbet"). Ac{iunea unor asernenea reguli este evidentf, in cazul in care splrneln ceva sall ascultdrr ceea ce ni se spune. Spre exemplu, nu este dificil sd formdm pluralul unor cuvinte fbrd sens pe care nu le-am mai auzit niciodatd: sd luarn in cousiderare cuvintele .,zuk" gi ,,zug" din englez[ - in
conformitate cu o reguld relativ sinipl6 plu-

1961). in ambele situatii fone:-,ul este acelagi, /p/, gi il recunoa$terr ca

i:nnedy,

.:are. degi are caracteristici fizice diferite: .:r ..pin" fouemul /p/ este insolit de un ugor .:t-lu de aer, pe cArrd in ,.spin" acest suflu ;.te mai ateuuat (vd pute{i convinge de

ralul cuv6rrtului ,,zuk" se formeazd prirr addugarea fonemului lsl , ca irr cazul cuvdntului ,.hiss". In limba englezd nu este insd acceptatd addugarea lui /s/ dupd ,.g".
la sfArgitul ur.rui cuvAnt, deci se va aplica o altb regLrla: se va adduga fonemul lzl , cain

408 cazul cuvenfilui fuzz. Vorbitorii de limba englezd nu sunt totdeauna congtienfi de aceastl diferenta de fonnare a pluralului, dar igi dau seama 17ra nici o dificultate. Atunci cAnd vorbinr. parcd ,,gtirr.r" regulile de combinare fonematica chiar gi atunci cAnd nu suntem pe deplin con$tienti de aceasta: ne conformdm la reguli pe care nu
le verbalizam.
.,a vorbi

In

rotlu cere in ps

h o I ogi e

UNITATILE MORFOLOGICE. Morfemul, cea nrai micd pafte dc vorbire care posedd o serrrrifica{ie, poate fi ori un cuvAnt (cum ar fi ,.adev6r"), ori pafiicule care se atageazd cuvAntului pentru a forrra cuvinte mai complexe: sufixe (cLrm ar fi a/ din ,.adevdrat") sau prefixe (cum ar fi ne
din ,,neadevdr"). Cele mai multe cuvinte au un anumit contiuut semnificativ, cum ar fi ,,casa" sau ,,aleargd"; alte cuvinte sunt utilizate in prirrul rAnd la diferite construc{ii

vorbitor" (speuk - speaker) sau pictor" Qtoint -- painter). inlrebarea care se ridicd estc insd daca producerea gi intelegerea linrbajului presupune folosirea efectivd a acestor reguli sau a altora sinrilare. Unele erori de vorbire sugereazd cd rdspunsul la aceastd intrebare este unul afirmativ. Spre exemplu, o persoand care inten{iona sd spun[ ,.Lui Snrith ii plac oamenii increzdtori" rostegte de fapt .,LLri Srnith ii plac oanrenii increzu(i": rrorfernele iilori Si ttli au fost inlocuite unul cu celdlalt in tirnp ce rlorfemul ..increz" gi-a pdstrat pozilia in cadrul propoziliei. O asernenea situalie irnplica faptul
.,a picta

cd nrorfentele sunt tratate ca unitbti distincte (care de reguld surrt combinate prin aplicarea unei anumite reguli).

Cel mai imporlant aspect referitor

la

cuvAnt este, bineinteles, semnifica{ia sa. Un cuvAnt poate fi considerat ca fiiud nurrrele unui concept, iar sernnifica{ia cuvAn-

grarnaticale (rnorfeme grarnaticale): articolele, prepoziliile etc. (cum ar fi un, o, in, pe g.a.m.d.); uuele sufixe sau prefixe delin in primul rAnd roluri granraticale (cum este cazul terrrinatiilor de trecut sau de vi itor). Nl orlenre le gran-rati cale sunt prelucrate intr-o manierd calitativ diferita fata de cuvintele obignuite. O dovadd in acest sens sunt tulburarile asociate unor afecfiuni
cerebrale, tLrlburdri care afecteazi rrrai grav abilitatea de a utiliza morfenrele grarnaticale, comparativ cu cea de a folosi cuvir.rtele (Zuri1, 1990). Dupd cunr se va vedea in cele ce urmeazS, achizilionarea morfe-

tului cste de fapt conceptul pe care acest cuvant il denumegte. Unele cuvinte sunt
ambigui datorita faptului cd denumesc mai rnulte concepte; de exerrplu, ,,club" in Iimba englez6, denurneqle alAt o organizatie sociald, cAt gi un b5! sau un ciomag. Uueori putem sesiza uqor arnbiguitatea cuvAntului. cllm ar fi atuuci cAnd auzim propozilia .Era preocupat sd subscrie celor din club". In cele mai multe situalii insd, contextul propozitiei clarificd suficierrt care dintre senrn ifi cali i le cuv6ntu I ui este v izatd, astfel

incAt ambiguitatea este inlSturat[

rnelor gramaticale se realizeazd intr-un rnod dilerit fala de cuvinte.

Fiecare lirnbd detine reguli specifice de combinare a sufixelor sau prefixelor gi a cuvintelor. in limba englezd, spre exemplu, sufixul er este de obicei atagat verbelor pentru a forrna substantivele prin care sunt desernnate persoanele care efectueazd ac{iunile denumite de cdtre verb. ca in cazul

exemplu, ,,El a dorit sd se distreze la club". Chiar qi in aceste situatii insd, existd dovezi care sus{in cd in rnod incongtient gi pentru pu{in tirnp, se iau in considerare atnbele sensuri ale cuvantulLri ambiguu. itttr-un experiment, subiecqilor li s-a prezentat o propozitie, urrnati irnediat de un ,.cuvAnt-test" pe care subiectul trebuia sd-l citeascd cll voce tare, cAt mai rapid posibil

de

Gdndirea Si lintbajul

409

dupd prezentare. Subieclii citeau ,,cuventul-test" mai rapid dacd acesta era inrudit cu unul dintre sensurile cuvAntului ,,club"
(de exemplu ,,grLlp" sau ,,bd{"), cornparativ

cu situalia in care nu exista o astfel

de

inrudire (de exemplu ,,nldr"). Aceste rezultate sugereaz6 c[ ambele sensuri ale cuvdntului ,,club" au fost activate in timpul sarcinii de in{elegere a propoziliei gi cd oricare diutre aceste sensuri poate activa cuvinte inrudite (Tanenhaus, Leiman qi Seidenberg, 1979; Swinney, 1979). Ceea ce diferenfiazd unitAlile specifice nivelului cuvAntului de cele ale nivelului an\enor (a\ \oneme\or), es\e \ap\u\ cL mor femele sunt purtdtoare de semnifica{ie. Nu

tdtorului sd ,,extrag6" enun{urile din propozilii. Reaminti{i-vd cb orice enunf poate fi descompus in subiect gi predicat, iar orice propozilie poate fi descompusd in expresii, in aga fel incAt o expresie sd corespundd fie subiectului, fie predicatului, fie intregului enun{. Spre exemplu, putem descompune propozilia simpl6 ,,Irene vinde asigurdri" in doud expresii: ,,lrene" gi ,,vinde asigur6ri". Prima expresie, denuniitd expresie substantivald, se centreazd pe substantiv,
specific6 subiectul respectivului enun!. Cea de-a doua expresie, o expresie verbal6, este pr etin a\u\ enun\u\rir .\ia tna\riarn\n eoN\-

existl insd dovezi in favoarea existenlei

unor zone cerebrale specifice pentru secrenlele de sirnboluri purldtoare de semnificalie qi pentru secven{ele care nu au o
semnificafie. Cercetdtorii au mdsurat variatiile de iriga{ie sangvind a diferitelor arii cerebrale in tirnpul rezolvdrii unei sarcini erperimentale specifice (aceea de a decide dacb o anumiti succesiune de litere formeaz6, sau nu cuvinte); subieclii rdspundeau afirmativ la secven{ele de genul ,,ra-

nuare un exemplu mai complex: ,,Elevii silitori citesc cdrli". Aceastd propozilie se
poate descompune in doud expresii: expresia substantival6,,elevii silitori" gi expresia verbali ,,citesc cd4i". Expresia substan-

tivald expriml un intreg enun! - ,,elevii sunt silitori"; expresia verbald exprimd in acest caz o parte (predicatul) a unui alt enun{-,,elevii citesc cdr{i" (fig. 9.5). $i in
acest caz se poate observa strAnsa corespondenld dintre unitalile enunlurilor gi ale propoziliilor, lucru care dovedegte legbtura existentd intre limbaj gi gAndire. Atunci c6nd citirn sau ascultdm o propozilie, se pare c5inainte de toate realizdm descompunerea in expresii substantivale gi verbale, dupd care extragem enunfurile din cadrul acestor propozilii. Sunt foarle multe do.rezi in favoarea existen{ei acestei opera{ii de descompunere a propoziliilor in expresii gi considerarea acestor expresii ca unitali. Una dintre aceste dovezi este de

t-ala" (in englezd, blast) qi negativ la cele de genul floop (cuvdnt care nu existb in limba englezd), degi ambele secven{e contin o succesiune de foneme posibil de articulat. S-a constatat cd in ambele cazuri are loc o cregtere a fluxului sangvin la nivelul

ariei corlicale senzitive; probabil cd aceasregiune este implicatd in evaluarea selnnificafiei cuvintelor (Peterson et al., 1990).

ti

UNITATILE PROPOZITIEI LOGICE. Unitdlile enunfului, adicd at6t sintagmele cAt gi expresiile, au drept caracteristicd principald corespondenfa fatd de pa4ile gramaticale ale propoziliei; asemenea coresponden{e permit vorbitorului sd .-pund" enunlurile in propozilii qi ascul-

naturb lingvisticd: este mult mai ugoard plasarea unor cuvinte noi intr-o propozitie, daci aceste cuvinte sunt plasate intre unit6!ile propozitiei, fa15 de plasarea in interiorul acestor unitd1i. Si ludm in considerare propozilia,,IJn tren plecd."; aceasti propozilie rdmAne corectd din punct de

410

I ntrodtt

cere in ps i hol ogi e

Propozi!ie complexi

Fig. 9.5. Frazele gi propozi{iile. Prima etapd a extragerii enunlului dintr-o propo:i\ie c'ontplexd

din punct de vedere gramatical este aceea a descompunerii acesteia in expresii. Aceastd
descotttpunere se realizeazd pe baza unor reguli de genul ,,Orice propozi{ie poale inlr-o expresie substantivald Si una verbald. "

/i

descontpttsit

vedere gran-ratical dacd addugant un adverb intre substantiv gi verb, trartsformdttd astfel propozitia iniliald in ,,Uu tren repede plec6." Irrsd devine incorectl gramatical dacd

rea acestor expresii

curn ar

in urrit6li nrai

rnici,

introducem adverbul in interiorul uueia dintre expresiile propoziliei: ,,Un repede tren plec6." (Lasnik, 1990). Este ca gi cAnd unitAlile tind sa-i pdstreze integritatea. O
altd dovadd este furnizatd de experimentele

care abordeazd problematica ntemoriei.

Intr-unul din aceste studii, subiectii ascultd propozilii de genul ,,O fatd sdracd furd un
palton cllduros." Imediat dupd prezentarea

fiecdrei propozilii, subieclilor li se dddea un cuvAnt-stimul din cadrul propozilieiauzite qi li se cerea sd spund care a fost cuvAntul care i-a urmat acestuia in cadrul propoziliei. S-a constatat cd subieclii rdspundeau mai rapid dacd cele doud cuvinte (cuvdntul-stimul gi cuvAntul-rbspuns) proveneau din aceeagi expresie (,,fatd" gi ,,sdracd"), decAt dacd proveneau din expresii diferite (,,fatd" gi ,,furd"). Agadar, fiecare
expresie se compoftd ca o unitate mrrezic6; atunci cdnd cuvAntul-stirnul gi cuvAntulrdspuns sunt conlinute in aceeagi expresie este suficientd actualizarea unei singure

unitAli (Wilkes gi Kennedy, 1969).

Anal izarea expresi ilor substantivale gi verbale ale unei propozilii gi descompune-

substantivele, adjectivele gi verpoartd r.rurnele de analizl sintactici bele, (sintaxa se ocupd cu studiul relaliilor dintre cuvintele care compun o propozilie sau o expresie). De obicei, in{elegerea unei propozilii se realizeazd printr-o analizd efectuatS lird prea mare efort gi aproape inconqtient. Uneori insd, analiza sitttacticd a urtei propozilii devirre destul de dificila, iar noi devenim congtienti de efortul uecesar infelegerii respectivei propozilii. Sd luarn in considerare propozilia ,,Un cal alerga in apropierea grajdului, cdzu". Multe persoane pot intdrnpina dificultali in incercarea de a in(elege aceastd propozilie. De ce? Pentru cd la o primd lecturd se presupune cd ,,Un cal" este expresia substantivalS gi ,,alerga in apropierea grajdului" este expresia verbalS, sitr:afie care lasd pe dinafard cuvdntul ,,cdzu". O irr{elegere corectd a acestei propozilii presupune insd descompunerea in aqa manierd incAt intreaga expresie ,,Un cal alerga in apropierea grajdului" sd fie consideratd expresie substantivala gi ,,cdzu" sd fie consideratd expresie verbalS (cu alte cuvinte, aceastd propozilie este o versiune prescuftatd a propoziliei ,,Un cal care alerga in apropierea grajdului

fi

cdzu"). In acest exemplu apar initial difi-

jittdirea

Si

limbajul

4tl

:ultati de analizd pentru cd se adoptd un .numit tip de analizd sintactici, deqi este :.-,sibili gi o a doua. Alte rezultate demon.ireazd insd cd oamenii sunt capabili gi de .nalize simultane prin luarea in consi:erare a mai multor variante de analizd a
ut

F.
N

Unitilile propoziliei (expresii, propozitii)

:nei propozilii (Garrett, 1990).

o oo d
L
tll

Influenfele contextuale asupra in{elegerii qi producerii limbaj ului

Cu titlu de recapitulare, in figura 9.6 :ste prezentatd o versiune perfec{ionatd a
.ir elelor limbajului. Figura reliefeazd fap-

u UJ
C2

t f!

infelegerea unei propozilii este inverproducerii unei propozilii. Pentru apro:uce o propozilie se incepe cu enunlul (cu 1;.'rpozifia gAnditd), dupd care aceasta se .:ansfonnd in expresiile ;i morfemele spe.-:1 cd

.:i

:rtlce propoziliei gi, abia in final, sut.tt .::nsformate aceste morferne in foneme;
::est proces are deci uu sens descedendent, :: 1a un nivel superior cdtre cele inferioare. ?entru a infelege o propozilie are loc un :ilrces invers * de la nivelurile inferioare :ltre cele superioare: auzin fortemele, le :--,osirn pentru a construi morfemele gi =rpresiile propoziliei gi, in final, extragem - :.rntul din unitali le propoziliei.
Cu toate cd o asemenea analizd descrie -:ele procese care se petrec in cazul pro:-:erii gi intelegerii unei propozilii. ea este .::u;i suprasimplificatS, pentru cd nu ia in ::nsiderare contextul in care apare orice ;;..pozifie. Contextul este adesea acela care ..:e predictibil ceea ce se spune; degi am .-zit doar cAteva cuvinte, descoperim sem--icalia intregii propozilii (care st6 de fapt :. spatele acestor cuvinte) gi presupunem ::.tul cuvintelor pentru a incerca s5 infele-

Fig. 9.6. Nivelul de infelegere gi producerea propozi{iilor. Producerea ttnei propozi{ii preslrpune transformarea enunlului in expresii ;i morfeme ale propoziliei, dupii care transfttnnarea acestor morfeme in foneme. Inlelegerea unei propo:itii prcsupune parcurgerca unui

drum invers
s t

folosirea fonentelor
el or
Si

la

con-

r u ir e a m

orfen

fr

az el

or pr op oz il i ei, du-

pii care are loc exlragerea enunlului din cadrul

acestor ttnildli.

Este adevdrat cb existd situafii in care infelegerea limbajului ar fi aproape imposibila in afara contextului. Pentru a vd convinge de adevdrul unei asemenea afirrnalii, incercafi sa citili acest text:
Procedeul este de fapt foarte simplu.

:::r

toat5. propozilia.

in asemenea caztri,

-.:elegerea presupune deslbgurarea unui ::.rces ce are atAt un sens descendent, cAt qi -:.ul ascendent (Adams gi Collins, 1979).

Trebuie ca intr-o primd etapd s[ sorta{i obiectele in mai multe grupe. Bineinleles cd un singur grup poate fi suficient, depinde de ce ave{i de 1icut. DacE vd lipsesc anurnite facilitdli, trebuie sI vi duce{i sd le cdutafi qi aceasta va fi urmAtoarea etap6; dacd nu vi lipseqte nimic, cu siguranld cd putefi incepe. E,ste foarte imporlant sd nu exagera{i, adicd este mai bine sd faceli bine doud

lucruri decdt mai multe qi prost. La

prima vedere acest lucru nu pare sd fie

412
important, dar lucrurile se pot rapid
complica, pentru cd o gregeali vA poate
costa scump. Inilial intreaga procedurd va pdrea complicatd, insd foarle curdnd vefi descoperi cAt este de u;or (dupd Bransford 9i Johnson, 1973).

Intro ducere i n ps ih ol ogie

pune cd intenIia vorbitorului nu este aceea de a afla dacd suntem fizic capabili sd-iddrn cartofii, ci rnai degrabd aceea de a ne con-

vinge sd-i dam cartofii pentru a

mAnca.

Citind acest pasaj, veti avea cu siguran{d dificultd{i in incercarea de a inlelege despre ce este vorba. Dacd vi se precizeazd insd coutextul. acela al sp[l5rii rufelor, pu-

te{i sd va folosi{i cunogtin{ele pe care

le

de{inefi referitoare la aceastb opera{iune in vederea interpretdrii tuturor elementelor

,,codificate" ale pasajului.,,Procedura"

rnen!ionatd in prima propozilie este aceea a ,,spdlSrii rufelor",,.lucrurile" mentionate in
aceeagi propozilie sunt,,rufele",,,grupurile

Dacd insd avem o rand la mdnd, atuuci datele problernei se schimbd Lrqor gi putem presupune in egalS mdsurd cd inten{ia vorbitorului a lost aceea de a ne evalua capacit6tile fizice. in ambele situafii, propozilia (Ei enuntul) este aceeagi, iar ceea ce se schimbd este obiectivul vorbitorului, obiectiv ce orienteazd rostirea propoziliei (Grice, I 975) Existd o multitudine de dovezi care confirrnI faptul cd oamenii considerd inten{ia vorbitorului ca parte componentd a procesului de inlelegere a lirnbajului (Clark, 1984). O situalie similara se inregistreazd gi in

diferite" snut ,,rufele de culori diferite"

g.a.m.d. inlelegerea paragraful ui prezentat va fi excelentd in aceste noi condilii. UnLrl dintre aspectele importante ale

cazul producerii lirnba.jului. Dacd cineva

contextului. poate ccl nrai irnporlant. este interlocutorul (adicd persoana sau persoanele cu care vorbim). Pentru a irrfelege o propozilie nu este suficienta in{elegerea fonemelor, morfemelor gi a expresiilor, ci trebuie sd intelegem qi inten{iavorbitorului
atunci cAnd emite o anumitd propozilie. De exemplu, dacd cineva ia masa cu noi qi spune,,D6-r.rri, te rog, car1ofii", vom presu-

te intreabd ,,Unde este clddirea Empire State?" ii vei da rdspunsuri diferite, in funcfie de contextul fizic gi de presupunerile pe care le faci in legdtura cu cel care intreabi. Daca intrebarea ifi este adresatir in Cincinnati, de exemplu, atunci vei rdspunde ,,in New York.". iar dacd intrebarea

ifi

este pus2l

in Brooklyn, vei

spune ,,Pe

strada numdrul 34". Atat in vorbire, cAt

in in{elegere, omul trebuie sI deterrnine gradul de potrivire existent intre cele

vorbite gi contextul vorbirii.

;i

Dezvoltarea limbaj ulu i

Problernatica lirnba.jului, aga curn a fost prezentatf, pAnd in acest punct. ilustreazd varietatea gi dificultatea sarcinilor cu care se confruntd copiii; acegtia trebuie sf, achizilioneze gi sd stdpAneasc6 toate nivelurile limbajului - nu numai nivelul sunetelor vorbirii, ci gi rnodul de cornbinare a acestora in sute de cuvinte, precum gi modul de combinare a cuvintelor in propozilie pentru a-gi exprima gdndurile. Se poate spune ci este o minune faptul cd tofi copiii, diu toate culturile, reugesc sd-gi insugeasca atAt de

multe in numai 4-5 ani. Va fi prezentat rnai intdi ce anllme se achizitioneazL le fiecare nivel al limbajului. dupd care se vor aborda modalit6lile de achizilionare e limbajului gi rolul invd{drii qi al factorilor inndscufi in cadrul acestui proces.

Gandirea Si linrbajul

413 Degi copiii irrva!6 care sunt fonemele relevante incd din prirnul an de via1a, du-

Ce anume este achizi{ionat?

Procesu I dezvoltiri i caracterizeazl, toate cele trei niveluri ale limba-jului gi incepe la nivelul fonernelor, urmeazb nivelul cuvir.r-

reazd cf\iva ani pentru a

fi

capabili

sd

telor gi al altor morf-eme, dup[ care se :junge la nivelul unitdlilor de propozilie

sau sintaxd).

inve{e rnodalitdlile de con-rbinare a acestora pentru a forma cuvintele. Atunci cAnd incep sa vorbeascd. uueori copiii rostesc cu-

vinte ,,irnposibile", cum ar

FONEMELE $I COMBINAREA -\CESTORA. Trebuie reamintit faptul ci 'dullii au o mare capacitate de a deosebi sunetele corespunzdtoare dif'eritelor fone:re existente in limba care le este familiarS, ,nsa au o capacitate relativ scdzutd de dis:riminare a sunetelor care corespllnd ace-uiagi fonem existent in limba pe care o -, orbesc cu ugurin{d. Este remarcabil faptul :i toli copiii sunt capabili, incd de la naq::re. sd diferen{ieze sunetele corespuuz:toare unor foneme diferite ale oricdrei .:nbi. in primii ani de viafa insd, copiii
.r,r ata care sunt fonemele relevante pentru

fi ,,dlumber" pentru,,lumber" (,,lscaun" pentru,,scaun") gi aceasta pentru cd incd nu ;tiu c6 in limba englezd /l/ nu poate urma lui ldl lainceputul cuv6ntului. Abia in jurul vArstei de 4 ani copiii vor reugi sd invele ceea ce trebuie despre combinarea fonemelor.

ffl.
r

\
.'il

;&i ;1,W
Elffi]

dt. rYi*

/
*:F .-/

'

.nba materna gi pierd abilitatea de discri:rinare a sunetelor corespunzdtoare acelu:si fonem din lirnba maternd. Aceastd apa:::t senza{ionalS situalie a fost confirmatd :rcerimental prezentAndu-le succesiv co::ilt-rr doui sunete in timp ce sugeau din !izetA: gtiindu-se cd orice copil suge rnai *.:lt daca ii este prezentat un stimul nou, :":a suptului poate fi ulilizata ca indicator . :erceperii diferen{iate a doud sunete suc:=slre. S-a constatat cd la vArsta de gase -.:., copiii au o ratd a suptului mai mare

? ', l{'
%R ; / .JIl,'

Vocalizarea este stadiul initial al achizi-

!iondrii limbajului.

CUVINTELE $I CONCEPTELE. in jurul v6rstei de un an, copiii incep sd vorbeascd gi posedd deja concepte (in special
cele de mernbru al farniliei, mAncare, jucd-

,.-rci

cAnd cele doud sunete succesive co-

:-!r':rod la doud fonerne diferite, in orice :..:i folositS, la vdrsta de un an, rata '-:tului cregte doar in situafia in care cele :: ;i sunete succesive corespund unor . - :eme specifice limbii materne. La vArsta := 6 luni, copiii japonezi sunt capabili s[ : =:rir.nineze lll qi lrl, insa igi pierd aceasta .:, ;rate la sfArgitul primului an de viala :-:r,a,s. \985).

rie gi pdr{ile corpului) pe care le folosesc intr-un mod sirnilar adullilor. Initial volumul vocabularului este aproximativ acelagi pentru toli copiii, iar in cel de-al doilea an de via{5 este compus in special din nume de persoane (,,mama", ,,tata",,,bebe"), nume de animale (.,cAine", ,,pisicd", ,,ra{d"), vehicule (.,magin5",,,can-lion",,,barc6"), jucSrii (,,minge",,,cub",,,carle"), mAncare (,,sui', ,|ap\e", ,,pr6\'r\ura*'), p6rq a\e cor-

4t4
pului (,,ochi", ,,nas", ,,gura") sau diferite alte obiecte familiare (,,pdldrie",,,$oset6", ,,lingurd"). Aceste cuvinte denumesc unele concepte de(inute de citre copil, insd nu cuprind toate conceptele gi, din aceasta cauzd,, adesea apare o discrepanld intre conceptele pe care copilul doregte sI le comunice gi nurndrul de cuvinte pe care le are la dispozilie. Pentru a depdgi acest obstacol, copii cu vdrsta cuprinsd intre I gi 2'/' ani extind cuvintele pe care gi le-au insugit deja la conceptele inrudite: de exemplu, un copil in vArstd de 2 ani poate folosi la fel de bine cuvAntul ,,cdfel" pentru a denumi cdinele, dar gi pisica sau vaca (copilul nu este sigur de infelesul cuvdntului - dacd insi i se arat6 irnagini cu diferite animale gi i se cere sd aleagd,,cb!elul", copilul va face o alegere corectd). ln jurul vArstei de 2 % ani, aceste extinderi incep si dispar[, probabil datoritd faptului cd vocabularul copilului se mdregte considerabil, lucru care duce la depigirea obstacolului menfionat (Rescorla, 1980; Clark, 1983).

I nl r odtrcere i n ps iho

I ogie

Dupd aceast[ vArsti vocabularul copilului inregistreazd o adevdrati explozie: dacd la 1 % ani cuprinde circa25 de cuvinte, la 6 ani vocabularul unui copil este de aproximativ l5 000 de cuvinte. Pentru a fi posibil un asernenea ritm de creqtere este necesarS invilarea zilnicd a circa 10 cuvinte (Templin, 1957; Miller qi Gildea, 1987). Copiii par ,.prograrna{i" sd invefe noi cu-

vinte; atunci cdud aud un cuv6nt pe care nu-l qtiau, acegtia intuiesc asocierea lui cu un concept incd ,,neetichetat" gi folosesc contextul in care cuvdntul apare pentru a afla acest concept (Clark, 1 983; Markrnan,
r

987).

DE LA PROPOZITIILE SIMPLE LA CELE COMPLEXE. La vArsta de l'/r-2'/, ani incepe achizilionarea expresiilor gi a

unitSlilor propoziliei, adicd a sintaxei. Copilul incepe s5 combine cuvintele izolate in propozilii de cAte doud cuvinte, cum ar fi ,,Acolo vaci" (pentru propozilia ,,Acolo sunt vaci"), ,,Jimmy bicicleta"

"

,.*t'f, EJ.: , .t: ,:!n

.

::

.: .:.:aaaaa=:

'::

-,.
Copiii cuvdrsta cuprinsd inlre I8 expresii Si in propozilii.
Si 30 de

ffl

luni invald sd combine cuvintele tn

iindirea

Si

limbajul

4ts
etc.). Un rol destul de important il defin qi factorii ereditari: to{i copiii inva{d sd vorbeasc5, dar c6{eii nu au aceastd posibilitate

pentru propozi{ia ,,Asta este bicicleta lui Jirnrny") sau ,,Prosop pat" (pentru propozitia.,Prosopul este pe pat"). Aceste exem:ie ilustreazi vorbirea telegrafici speci:lca acestei varste, in care propoziliile sunt -,.nnate din doud cuvinte, copilul nu ia irr :lrnsiderare cuvintele cu valoare gramati:ali (..asta", ,,lLli", ,,pe"), ca qi alte morfe-

:e

sramaticale (sufixele, prefixele) gi utilirca26. doar cuvintele care sunt puternic :carcate cu sernnificatie. in ciuda dimen.:unilor lor reduse, aceste ,,propozi1ii" reu::sc totuqi sd exprime inten{iile debazdale -.,rrbitorulLri, cum ar fi localizarea obiecte.--r sau descrierea evenimentelor gi acfiu:
: .,-')f
.

(Gleitman, 1986). in cadrul acestei sec{iuni fi prezentat procesul inv6{5rii, iar pe parcursul urmdtoarei secliuni va fi abordatd contribu{ia factorilor ereditari; in ambele secliuni se va pune accentul pe unitAtile propoziliei qi pe sintaxS pentru cd acesta este nivelul lirnbajului in cadrul cdruia pot fi foarte clar ilustrate aspectele

va

importante ale achiziliei limbaj ulu i.

IMITARE $I CONDITIONARB. Una

dintre modalitdtile de invd{are a lirnbajului ar fi imitarea adullilor; degi imitarea joac6 un anumit rol in invdlarea cuvintelor (ar6-

Copiii progreseazd rapid de la stadiul ;;..poziflilor de doul cuvinte la stadiul pro: --zitiilor rnai complexe, care exprimd mai :::cis g6ndurile; astfel, ,,Pd16ria tata" va ::reni ,,Tata are pdl6rie" gi in final ,,Tata s: pune pdl5ria". O asernenea expansiune a =rrresiilor verbale este prirna corrstructie ::nplexd care are loc in vorbirea copi-.ui. Unndtoarea etapi constd din folosi,:. conjuncfiilor (,,gi", ,,deci" etc.) in vede=: lorrn6rii propoziliilor compuse (,,Tu te - - : i cu pdpuga gi eu md joc cu cuburile") gi . :,-,rf-emelor gramaticale (cum ar fi cele : - :Iru formarea timpului trecut). Succesiu-=. etapelor dezvoltdrii limbajului este si-

tAnd spre telefon, pdrintele spune ,,telefon", iar copilul va incerca sd repete cuvAntul), nu poate fi totuqi principala modalitate prin care copilul invatd sd produci gi sd in{eleagd propozi{iile. in prirnii ani de viafd, copiii rostesc foarte des propoziliipe

.,.:ra pentru tofi copiii.

care nu le-au auzit niciodat[ rostite de cdtre adulli, cufir ar fi ,,Am terrninat l6pticul.". Chiar qi atunci cAnd se afl6 la stadiul propoziliilor de doud cuvinte, incercdnd sd imite propoziliile mai lungi ale adultului (de exemplu ,,Dornuul Miller va incerca"), copilul va folosi tot o propozi{ie telegraficd, formatd din doud cuvinte (,,Miller incearcd."). Mai mult decAt atAt,
gregelile gramaticale pe care le fac (,,Tata
md iau") dernonstreazd cd acegtia incearci sd aplice reguli gi nu pur gi simplu sd imite

Procesul

invifirii

Stiind cdte ceva despre con{inuturile .:.,rzitiouate in cadrul procesului de dez. -.:.rre a limbajului, putem aborda acum -::alitalile de achizilie a acestor con{i- -:-ri. Este indubitabil faptul cd invdlarea :-:.re un rol important in cadrul acestui ::-.:es. aceasta explicdnd de ce copiii cres: -:. intr-o anumiti lard inva{d limba speci':= tArii respective (engleza, franceza

pasiv ceea ce au auzil cd spun adullii (Ervin-Tripp, 1964).

O a doua posibilitate de achizilie a lim-

bajului este condifionarea: adullii recompenseazd copilul atunci cAnd produce o propozilie corectd din punct de vedere gramatical gi ii atrag atenlia asupra gregelilor
gramaticale. Pentru a fi validS, aceastd ipotez6,ar trebui sd fie aplicat[ fiecdrui detaliu

416
Cazden gi Bellugi (1969) au dernonstrat insd cd pdrin{ii nu acordd aten!ie rnodului in care copilul spune ceva at6ta vreme cAt propozilia este comprelrensibilS: rarele incerclri de a
corecta vorbirea copi I u lui (deci oportun itali de conditionare) sunt adesea superficiale.

I ntrodtt

cere in ps

ol

ogie

al vorbirii copilului. Brown.

gulate, deci vor utiliza fonne verbale care

nu au fost niciodatd auzite de la adulli. Existd insd eventualitatea de a inva(d ca

anumite verbe sunt neregulate gi astfel vor
pune capit generalizlrii ueselective a regu-

lii adaugdrii particulei erl. Cum genereazd copiii aceste reguli?

Existd cAteva principii opera{ionale pe care toli copiii le utilizeazd. ca ghid pentru formarea ipotezelor. Unul dintre acestea este observarea cu aten{ie a finalului cuvintelor:

COPILUL: Nimeni md place. MAMA: Nu, se spune ,.Nimeni nu md

place."

COPILUL: Nimeni rnb place. MAMA: Nu. Fii atent: ,,Ninteni nu md

place."

COPILUL: Eeee! Nimenimd PLACE.

(McNeill, 1966, pag. 49)

altul este identificarea sufixelor gi prefixelor care indica o schirnbare a semnificaliei cuvAntului. Un copil. vorbitor de lirrrba englezd. care posedi aceste doul principii, va fi capabil sd elaboreze ipoteza
cd ed la sfArgitLrl verbelor semnaleazd tirn-

TESTAREA IPOTBZELOR. Liniitele

ipotezelor de invd{are a limbajului prin imitare gi condi{ionare decr-rrg din laptul cd sunt focalizate pe aspecte specifice ale linrbajuIui (cirreva poate imita sau intdri ceva specific) in condiliile in care copilul inva{a qi
aspecte generale, curr ar fi regulile: se pare cd acegtia elaboreaz[ o ipotezd referitoare la

pul trecut, deoarece ed este un morfern

atagat la sfArgitul verbului care antreneazd o modificare a sernrrificaliei acestuia. Un al

treilea principiu este acela al orniterii excepfiilor, principiu care explicd generalizarea ipotezei (ed: tirrpul trecut) qi la

o reguld a limbajului, reguld pe care

testeazi gi o re{in dacd este functionala. Sd ludni in considerare regulile de formare a tirnpului trecut. in limba englez6, trecutul se formeazd prin addugarea morfemului ,.ed" Ia forma de prezent a verbului (de exernplu a pregdti mdncarea'. cook-

verbele neregulate. CAteva dintre aceste principii sunt expuse in tabclul 9.1 gi se pare cd sunt valabile pentru toate cele 40 de lirnbistudiate de cdtre Slobin (1971; 1985)
Tabelul 9. l. Principiile opera{ionale folosite in copillria timpurie. Copiii din diJbrite 1dr; .folosesc aceste principii penlru a produce Si
inlelege vorbirea. (Dupd Slobin. 1971)

cooket[). Multe verbe neregulate, destul de frecveut folosite gi care exprirn6 concepte pe care copilul le folosegte de foarle

l.
2.
3. 4. 5.

C6utarea schimbdrilor sisternatice ale fonnei cuvintelor.

Cdutarea particulelor gramaticale care
arata cu certitudine

timpuriu, nu se supun acestei reguli (a nrerge: go-went; a sparge: break-broke). Astfel, se pare cd folosirea corectd a timpului trecut in etapele timpurii ale vie(ii se datoreazd, imitaliei; copiii vor invdfa insd
forma de trecut a verbelor regulate gi vor descoperi regula (,,pentru a fornta tirnpul trecut, adaugd verbului la timpul prezent

modificdrile de sem-

nifica1ie.

Omiterea excepgiilor.
Cercetarea sfdrgitului cuvintelor. Cercetarea ordinii cuvintelor. prefixelor qi sufixelor,

particula ed). Aceastd ipotezd va duce ulterior Ia adiugarea particulei ed la sfdrqitul tuturor verbelor, inclusiv celor nere-

6. Omiterea intreruperilor sau reordondrilor

elementelor constitutive ale cuvintelor (ale unitililor propoziliei).

Gandirea Si linhajul

417

Recent a apArut ideea cd invh{area lim-

bajului presupune invd{area regulilor; unii

cercetdtori susfin cd ceea ce aparent este un aspect al invafarii unei singure reguli, poate fi de fapt un caz de invd{are a nurr}eroase asocialii sau conexiuni (curn ar fi acelea din rnodelul conexionist prezentat in capiiolele 5 qi 8). SA ludm din nou in consiiierare invdfarea timpului trecut al verbelor Jin lirnba englezdin cazul copiilor. Se sus:ine cd nu are loc invSlarea unei reguli spe;ifice (addugarea parliculei ed la fonna
de prezent a verbului), ci invS{area asocia-

Factorii ereditari
Aga cum s-a subliniat anterior, unele
dintre componentele I imbaj ului sunt inndscute sau ereditare, existAnd insd numeroase

la exterrsia gi la natura specificf, a acestora. Una dintre controverse vizeazd consisten{a lor: dacd discontroverse referitoare puneln incd de la nagtere de cunogtinle consistente, specifice, atunci procesul de achizilie a limbajului ar trebui sd fie similar pentru toate limbile, pentru cd toate

limbile ar fi bazate pe aceleagi cunogtinfe.

O a doua controversd o reprezintd existenfa

:iilor dintre parlicula final5 ,,ed" gi variaiele proprietdli fonetice ale verbelor care
eptd aceastd parti cu I 6, proprietd{i fone'iice care corlstau din proprietd{ile sunetelor :are formeazd verbul, cum ar fi terrnina{ia acestuia. Astfel, rnulli copii invafd (inconstient) cd verbele cu terminalia,,alk" (cum ar fi ,,talk- a vorbi", ,,walk- a se plimba"
.rc c

perioadelor critice sau optime de dezvoltare: a$a cum s-a ardtat in capitolul 5, un anurnit comportament inndscut este mai repede achizilionat dacd organismul este expus la stimuli adecvali in timpul unei perioade critice. Au aceste perioade optime
un caracter inn6scut? O a treia intrebare al cdrei r[spuns este controversat este cea referitoare la caracterul unic al limbajului:

pAndi") formeazd trecutul 'au ,,stalk - a crin addugarea particulei ed. Aceasti ipotezl s-a elaborat pe baza observdrii anunitor aspecte ale invdldrii verbelor, mai precis pe descoperirea faptului c6, pAnd la un anumit punct in dezvoltare, se adaugd :c/ chiar la verbele neregulate (Rurnelhart ;i McClelland, 1987). Alte aspecte ale :nt a{arii terrnina{iei verbelor nu pot fi insd :rplicate in termeni de asocialii fonetice: Je eremplu verbele ,,break - a sparge" gi ..hrake - a frAna" au forme diferite pentru -lecut (broke Si braked), degi au o struc:ura foneticd identicd. Deci este necesar ca ,rn copil sd invefe gi altceva in afard de iJeste asociafii fonetice, qi anume reguli suplimentare (pentru limba englezS,: dacd, 'rn verb este derivat dintr-un substantiv,

jului

abilitatea de invdfare a sistemului lirnbaeste caracteristicd doar speciei urnane? in continuare se vor aborda pe rAnd
aceste

trei chestiuni.

:runci va forma trecutul prin addugarea :'articulei ed - este cazul verbului brake
;are este derivat din substantivul ,,frAna"). Deci invdfarea lirnbajului presupune ?nvd-area regulilor 9i a asociafiilor (Pinker 9i

SPECIFICITATEA COMPONENTELOR iNNASCUTE ALE LIMBAJULUI. Tofi copiii, indiferent de cultura cdreia ii aparfin gi de limba pe care o vorbesc, prezint6o succesiune identicd a etapelor dezvoltdrii limbajului: la vArsta de un an copilul rostegte cdteva cuvinte izolate, la vdrsta de2 ani se atinge stadiulpropoziliei de 2-3 cuvinte, in jurul vdrstei de 3 ani propoziliile respectd par(ial regulile gramaticale, iar la 4 ani vorbirea copilului incepe sd fie asemdn[toare celei a adultului. Faptul cd o asemenea stadialitate este prezentd la toate culturile, demonstreazd cd acele componente inndscute ale limbajului
sunt foarte specifice.

Prince,1988).

418 Se pare cd elementele inndscute ale limbajului sunt at6t de specifice, incdt

I n t rodu cere i n ps i ho I ogi

copiii parcurg traseul normal al achiziliei lirnba.jului chiar gi in condiliile in care mediul in care traiesc nu le oferd modele de vorbire. Mai mulli cercetdtori au studiat gase copii surzi ai cdror plrinli cu auz au susfinut cd nu gi-au invdlat copii sd vorbeascd, inainte de a oferi copiilor instrLrc{iuni de labiolecturd gi vocalizare, aceqtia nu achizilionaserd nici o cuno$tin(a de limba englezd qi foloseau limbajul mimico-gesticular. In itial, Iimbajul mimico-gesticular (semne familiare) utilizat era o sirnplS pautomimd care uneori prelua proprietdlile limbajului: de exemplu, era organizat atdLla nivelul morfemelor cAt gi la nivelul sintactic, incluzAnd semne izolate gi combinafii de sernne. Acegti copii surzi, care practic i-au creat un lirnbaj propriu, au parcurs aceleagi stadii ale dezvoltarii ca qi copiii cu auzul norrnal: initial foloseau un gest izolat, dar rnai tArziu combinau aceste gesturi itr ,,propozitii" de 2 sau 3 concepte. Asernenea rezultate demorrslreazd specificitatea cornponentelor inndscute ale limbaj ului (Feldrnan,

achizilionarea sistemului fonetic al unei limbi strdine, iar dupd cAgiva ani de invdtare a acesteia, copiii o vorbesc rnai biue comparativ cu adultii (flr5 deformdri ale

accentului) gi o pot in{elege mai bine decAt acegtia, chiar in condilii r.tr.r tocmai adecvate, cum ar fi prezenla zgomotulLti (Lenneberg, 1967;' Snow, I987). Studii recente aratd existenla unei perioade critice in invd(area sir-rtaxei. Aceste dovezi sunt furnizate dc str-rdierea persoanelor cu surditate care stdpAuesc liurbajul american al setnnelor (LAS), care nu este un limbaj rnimico-gesticular, ci unttl care confine sunete. Studiile la care se fac.referire sunt efectuate cu subiecti adulti care folosesc LAS de celpulin 30 de ani;r care provin din parin{i cu auz, din perspectiva vArstei la care au inceput sI invete LAS, subieclii se irnparl in trei categorii unii dintre ei au inceput sd invele acest limbaj irnediat dupd nagtere, al{ii au inceput la vArsta de 4-6 ani (in rnouentul in care au fost inscrigi in ;coli speciale), iar ceilalli au inva{at LAS abia dLrp[ vArsta de 12 ani (parinlii dorind ca acegtia sb invet.
I

Goldin-Meadow qi Gleitrnan. 1 978). PERIOADELE CRITICE. in rnod simi lar celorlalte cornportarnente, invafarea limbajului este caracterizatb de unele perioade critice. Acest lucru este evident cAnd unneazd sd invd{arn o lirnbd strdind, cu

irnbaj u I ob i gnu it, au respin

ideea inv5ldri

alte cuvinte c6nd inv6!6m noi foneme gi regulile de combinare a acestora. S-a subliniat deja c6, inainte de vArsta de un an, copiii sunt capabili sa diferenlieze

acestui limbaj). Dacd este adevdrat ci existi o perioadd criticd in invdfarea sintaxei. atunci sLrbiec(ii care au inceput sd inve{e LAS la vArste rnai rnici ar trebui s: prezinte un nivel mai inalt de dezvoltare " sintaxei, comparativ cLr subiccfii care ar. inceput sd-l invefe rrrai tirziu, chiar gi dLrp,: 30 de ani de utilizare a LAS. Acesta a fos: exact rezultatul studiulLri: in cazul cuvintelor care con(in lnorfeme mLrltiple, curn a: fi ,,neadevdrat" (care con[ine trei morleme

fonemele oricdrui lirnbaj

qi iqi

pierd

aceastd abilitate la sfArgitul primului an de via{d. Primele luni de via!6 reprezintd pe-

ne, adevdr Si at), subiec{ii din

prinra

categorie au obfinut rezultate mai bune ata:

rioada optimd pentru invSlarea lonemelor specifice lirnbii materne. Se pare c5 exist6, de asemenea, gi o perioadd criticd pentru

in cazul producerii

cAt gi al inlelegerii. comparativ cLr cei din celelalte doud categorii (Nelvport, 1990t Meier, 1991).

Gandirea Si limbaiul

419

Pot alte specii si invefe Iimbajul uman?

Unii specialigti considerd c6 doar specia uman5. de{ine drept caracteristicd inndscutA capacitatea de invd{are a lirnbajului rChomsky, 1972); acegtia sunt de acord cu eristenta unor sisteme de comunicare gi la alte specii, insf, contestd sirnilaritdlile cu sistemul de comunicare uman. Sd ludm in considerare sistenrul de comunicare la cimpanzei, compus din vocalizari gi gesturi specifice limitate numeric gi caracterizat de rr productivitate scdzutd in raport cu limbajul urnan, care permite combinarea unui numdr relativ rnic de fonerne in mii de cur inte gi combinarea acestor cuvinte intr-un numdr practic infinit de propozilii. O alta diferentd este cea structurald: limbajul uman este organizat pe rnai multe niveluri, lucru care nu se int6mpld la cimpanzei. in cadrul lirnbaiului uman existd o distirrclie netd intre nivelul morfernelor, ale cdrui unitAli constitutive sunt purtdtoare de semrifica1ie, gi nivelul foneurelor, care uu au semnificafie; la cirnpanzei fiecare simbol
este puftdtor de semnificalie, deci nu
c-r

cute similare omului, trebuie sd dentonstrbm cd acegtia pot inva{a limbajul nostru. Intr-unul dintre cele rnai cunoscute astfel de studii, Gardner gi Gardner (1972) irrva{6 un cinrpanzeu femel6, pe nume Washoe, semnele LAS; a fost folosit acest limbaj pentru c6 cimpanzeii nu au echipamentul vocal necesar pronunldrii sunetelor umane. Antrenarnentul inceput la vArsta de circa uu an s-a desligurat pAna la vArsta de 5 ani; pe parcursul acestei perioade, cei care au ingrijit-o pe Washoe au comunicat cu aceasta numai prin LAS. lnitial au invd{at-o sernnele specifice prin procedeul condiliondrii: agteptau ca cimpanzeul sa facd un gest care sd se asemene rrnui semrr gi intdreau acest gest; ulterior. Washoe era

capabil[ sd inve{e semnele sirnple prin intermediul observaliei gi al imitarii. La

vArsta de 4 ani, Washoe a reugit sE prodLrcd 130 de sernne diferite gi sd infeleagd chiar mai rnulte; a reugit de asemenea sd generalizeze un semn de la o sitLralie la alta: semnul pentru ..mai rnult", invdlat pentru nrai

mult rdsfhl, era folosit gi pentru mai ntult

lapte.

existi

oSmena dualitate structurald. O altd diferen{5 const[ in faptul ca la cirnpanzei nu se modificd ordinea simbolurilor in scopul modific[rii sernnificaliei rnesajului, in timp ce la om au loc asemenea rnodificdri.

De exemplu ,,Johan mdrrAncd balend" inseamnd ceva cu totul diferit fa{a de ,.Johan este mancat de balen6"; in ceea ce privegte limbajul cirnpanzeilor, nu existd dovezi in
ECEST SCNS.

Faptul cd limbajul cimpanzeilor este

mai redus fafa de cel uman nu inseamnd insa cd cirrpanzeii sunt lipsili de posibilitatea de a-gi mdri productivitatea. Este posibil ca sistemul lor de comunicare sd fie :decvat nevoilor specifice, iar pentru a denonstra cd cimpanzeii au capacitdli innls-

Alli cimpanzei studiati au achizilionat un vocabular similar, unele dintre aceste studii folosind metoda comunicdrii gestuale gi nu pe cea a invd{drii LAS. Spre exemplu, Premack (1971.1983) a inv6{at cimpanzeul Sarah sd foloseascd simboluri scrise, cum ar fi cuvintele, gi s[ comunice prin intermediul rnanipulSrii acestor sinrboluri. in experimente similare, Patersol.r (1978) inva{d gorila Koko sd foloseascl sernnele Iirnbajului uman, incepAnd de la vdrsta de un an; la l0 ani, Koko avea un vocabular de 400 de semne (Patterson gi Linden, 1981).
Oare aceste experimente dovedesc capacitatea n-raimufelor de a irrv5{a limbajul uman? Se pare cd exist[ totuqi dubii in

legdturd cu echivalenfa dintre semnele

420

Introducere in psiltologie

maimutelor gi cuvintele umane sau cu echivalenla dintre conceptele care stau la baza semnelor maimufelor gi conceptele omului. Existd dubii gi mai accentuate in ceea ce privegte faptul cd aceste studii demonstreazi c[ maimulele pot invdla sd combine semnele in maniera in care omul combind cuvintele in cadrul unei propozi1ii. Oamenii nu numai cd sunt capabili de a combina cuvintele ,,$arpele", ,,c6inele" gi ,,omoar6" pentru a forma propozifia ,,$arpele omoard cAinele", dar sunt capabili sd combine aceleagi cuvittte pentru a forrna o cu totul altd propozilie ,,Cdinele omoard

de cdtre experimentator. Astfel, cele mai multe dintre ,,propozi1ii" au fost emise de cdtre Washoe atunci cAnd rdspundea la o
intrebare : experimentatoru I intreba,,Washoe

mdnAncd?", iar maimula spllnea,.Washoe

m[nAnci tinip"(adic6,,Washoe mdnAncd tot timpul"). Corlbinatia de cuvinte folositd in acest caz este o irnitalie par{ial6 a corlbina(iei folosite de cdtre experimentator, fenomen care nu este sinrilar modului in care copilul combind cuvintele (Terrace et al., 1979).
Dovezi le experirnerrtale tocmai prezen-

tate confinnd faptul cd maimu{ele iqi pot

insugi un vocabular asemdndtor celui uman,

garpele". Degi studiile prezentate aduc dovezi referitoare la existenla capacitilii maimulelor de a combina cuvintele intr-o secvenfd similard propoziliei, nu aduc insl dovezi care sd ateste capacitatea acestora de a modifica ordinea semnelor in vederea producerii unei propozilii diferite (Slobin, 1979; Brown, 1986). Mai mult decAt atAt, se constatd cd ins6gi dovezile care sprij ind existenfa capaci-

dar nu au capacitatea de a inv6{a combinarea sistematici a cuvintelor, comportament care este specific uman. Un recent studiu asupra unui cirnpanzeu pigrneu (aceastd specie se pare cd are un comportament mult mai asern[ndtor celui ut.nan,
comparativ cu cimpanzeii obiqnuili studia{i

anterior) pune sub semnul intreblrii

aceast6 concluzie (Greenfield gi SavageRumbaugh, 1990). Subiectul acestui studiu, pe nume Kanzi, avea vArsta de 7 ani gi

tdtii de a combina semnele intr-o propozilie sunt puse sub semnul intrebdrii; in
primele studii, cercetdtorii au raportat cazuri in care o rnaimuld producea ceva similar unei propozilii cu inleles, cum ar fi

comunica prin manipularea uuor simboluri

care inlocuiau cuvintele. Spre deosebire de

,,Gimnte floare"

gi ,,Washoe regretS"

(Gardner gi Gardner, 1972). Aga cum arat6

insi rezultatele acumulate de-a lungul timpului, spre deosebire de propoziliile umane, combindrile de cuvinte din cazul mai-

mulelor sunt adesea simple repetifii: ,,Tu mie banana mie banana tu" este un exemplu tipic de ,,propozifie" produsd de cimpanzeii antrenali din aceste experimente, propozilie care este pu{in frecvent6 la copii. in cazurile in care ,,propoziliile" maimulelor sunt ceva mai asemdndtoare celor produse de om, se constatd ci a avut loc o
sirnpl5 imitare a secvenfei de semne emisd

studiile anterioare, Kanzi invafd sd manipuleze aceste simboluri intr-un mod natural, prin ascultarea experimentatorilor care pronunlau in englezd cuvintele in timp ce indicau simbolurile corespunzdtoare. Rezultatul a fost cd, dupd c61iva ani de antrenamente, Kanzi igi insuqise cdteva abilit6li de modificare a cuvintelor in scopul comunicdrii unei semnificalii modificate: dac6, spre exemplu, Kanzi o bitea pe sora sa Mulika, spunea ,,Bate Mulika", iar dach Mulika il bdtea pe el, atunci spunea ,,Mulika bate"; se pare cd acest cimpanzeu igi insugise deja cdteva cunogtinle sintactice, relativ sirnilare unui copil in v6rstd de 2 ani.

Gandirea Si lintbajul

421 fiinlele umane. Probabilcd scepticismul cu privire la faptul cd maimu{ele au abilitSli lingvistice cornparabile cu cele ale ornului

Rezultatele de acest fel sunt extrem de

interesante. insd trebuie interpretale cu nulte precaulii din maimulte motive. Unul dintre motive ar fi acela cd exemplul lui Kanzi este singular gi se ridicd intrebarea ;dt de rnult pot fi generalizate reugitele
acestuia. Un alt motiv de circumspeclie este acela c5, degi s-a dovedit existenla abilitSlilor lingvistice ale lui Kanzi la r arsta de 2 ani, i-a luat rnult rnai mult tirnp

il

datordm lui Chomsky (1991).

biologicd de

Dacd un animal ar avea capacilatea a inv6{a limbajul, dar

dintr-un motiv sau altul nu a folosit aceastA capacitate pdnd la un moment

dat, atunci ar fi un miracol al evolu{iei, ca gi descoperirea unor naufragia{i care ar putea sd fi invdlat sd zboare.

si

ajungd

la acest nivel, comparativ

cu

O: Lucrezi laPazade coasta?

Nu, ee, da, da...nava...Massachu...chusetts ... ani. (Ridicd mdinile de doud ori indicdnd ,,19'';. O: Al Egti in Paza de coastd de l9 ani.
P:

Locolizarca cerebralii u linfiai alui

Dat fiind faptul cI factorii inn[scu1i delin
un rol deosebit de imporrant in cadrul proce* sului de achizi{ie a limbajului, nu este deloc

P: Oh...doamne ...da ...da. O: De ce te afli in spital?

P: (Aratd mdna paralizatd) Mdna nu buni.

(Arati spre gurd) Vorbirea ... nu pot

spun... vorbesc ... vezi?
O: Ce s-a intdmplat

s6

de nu mai pofi sl

surprinzdtoare specializarea diferitelor arii cerebrale pentru limbaj. intr-o disculie criticb

vorbegti? P: Capul, cdzut, Doamne, nu sunt bine, lo ...

iin capitolul

2 (,,Limbajul'qi creierul") s-a spus

lo ,.. lovitura.
O: Poli s6-mi spui ce ai fdcut tu in spital pdnx acum? P: Da. Eu am, eh, uh. P.T. nouA. vorbit .. doui ori ... citit ...scrip. ip, ric, eh, scris ... exerciliu ... mmma fac bine. (Gardner, 1975, Pag 61)

deja c6 leziunile anumitor zone cerebrale din emisfera stdngI duc la apari{ia uneitulburiri de

.imbaj, denumita afazie: s-a subliniat relalia

:ristenti intre localizarea cerebra16 a teziunii qi specificul tulburbrilor (de producere sau de
hlelegere a limbajului). Actuala disculie se va

'".

;oncenffa pe relagia dintre zona corticall

conceptuale a limbajului. Reamintifi-vd din capitolul 2 ci existi doud iegiunii ale emisferei cerebrale,:stdngi care :etin un rol critic in cadrul limbajului: aria lui

"fectat6

gi tulburirile laturii sintactice

sau

Vorbirea nu este fluentf,, chiar qi propoziliile simple prezentand numeroase pauze gi ezitAri. Aceste caracteristici ale vorbirii sunt total dilerite fa16 de cele ale unui pacient care prezint6 afazie Wernicke: Doamne, sunt transpirat. Md simt
groaznic, $tii cA odata m-am imbolndvit

Broca, situatE

in lobul occipital, qi aria lui

ea

\\'ernicke, localizat6 in regiun

temporo-occi-

;ital6 (v. fig. 2.9). Leziunile oricireia dintre

aceste arii duc la aparilia unor forme specifice

:e afazie.

Tulburirile limbajului in cazul afaziei Broca sunt ilustrate in urmdtorul interviu, in care O este'opefatorul de interviu qi P este
:acientul:

de gripd. N-ap putea si spun taripoi, acum o lun6, numai pu[in, am fhcut mult bine, m-am impus, dar pe de altd
parle, in{elegi ce vreau s[ spun, a trebuit ,,.,. sd mi agit, sd caut trebin gi tot felul de '.'lucruri. (Gardner, 1975, pag. 68)

a))
Diferen{ele dintre aceste doud tulburdri nu constau numai din cele ale fluen1ei. In cazul afaziei Broca, vorbirea consta in principal din

I ntrodtr

cere in ps iho logi

cuvinte cu inteles gi nu corrline decdt cdteva morleme gramaticale gi propozitii complexe. avdnd un caracter telegrafic, ce constituie o reminiscenld a stadiului propoziliilor formate din doud cuvinte. Spre deosebire de aceasta,
afazia Wernicke determinf, conservarea sintaxei, dar se constata o alterare sernnificativf, a conlinutului; existi dificultd(i evidente de folosire adecvatd a substantivului gi ocazional cuvintele sunt inventate din nevoi de moment (cum ar fi ,.taripoi'' $i ..trebin"). Aceste observalii sugereazd cb afazia Broca determinA tulburdri ale nivelului sintactic al limbajului, ln timp ce afazia Wemicke duce la tulburdri ale nivelului cuvdntului gi conceptelor. Caracteristicile celor doud forrne de alazie sunt suslinute de argumente experimentale. Intr-un studiu in care se urmdregte testarea deficitului sintactic, subiec{ii trebuiau sd asculte cdte o propozi{ie la fiecare incercare gi sd arate cd au inleles-o prin selectarea acelei imagini care este descrisd in propozi{ie. Unele propozilii puteau fi inlelese frrI a fi necesare prea multe cunoqtin{e sintactice; de exemplu, in cazul propozifiei ,,Bicicleta pe care o are b[iatul este stricath." Orice persoand igi dd searna cd este stricata bicicleta gi nu bdiatul, gi asta ca urmare a cunogtin{elor de{inute despre conceptele implicate. inlelegerea altor propozilii necesitd

insd o analiza sirtacticA extensivdl in cazul propoziliei,,Leul pe care il mbnAncl tigrul este
gras." este necesard bazarea pe sintaxd pentru, a putea determina cd leul este gras gi nu tigrul. ln cazul propoziliilor care nu necesitd prea multa analizd sintacticS, pacienlii cu afazie Broca au oblinut rezultate relativ similare cu ale persoanelor sdndtoase, adicd un scor de 90 oh al

citdrile sintactice ale propoziliei. Deci are loc o tulburare a sintaxei in cazul afaziei Broca;i nu ina{azia Wernicke (Caramazzagi ZuriL l976r. aceastb tulburare nefiind ins6 cornpletd * pacien{ii sunt capabili sd efectueze, in oarecare mAsurA, analiza s intacticd (Grondzinski, I 9 8.1 i. Alte studii subliniazd c6 unul dintre simptomele afaziei Broca ar fi dificultalile de identihcare a semnificaliei cuvAntului. In{elegerea unei propozilii necesitd identificarea semnifica{iei fiecdrui cuvdnt constitutiv, acest proces fiind incetinit la bolnavii cu afazie Broca. Argurnente favorabi le aceste i afi rmal i i su nt lurn izate de studii experimcntalc rccente, a cdror premisd este laptul cd subieclii normali reufesc sh gdseascd ambele semnificalii ale cuvintelor arnbigue, imediat dupl ce le-au auzit. Studiile comparate, cu pacienlii cu afazie Broca, au demonstrat c5 acegtia gdsesc rapid nunrai setnnificafia cea mai uzual6,a cuvintclor ambigue: de exemplu, imediat dupd ce au auzit propozi1ia,,Ea s-a plimbat aproape de malul rd.ului'' (,,He took a walk near the bank of the river" in limba englezd, ,,bank" este cuvant polisemantic: !drm, mal, bancd etc.) S-a constatat cb subiectii normali citeau cuvdntul test rnai repede dacd acesta era inclus intr-o propozilie in care avea oricare dintre cele doud sernnificalii (,,1drm" sau ,,bani"), comparativ cu situalia in care nu avea o legdturd cu o altl semnificalie precisi (de exemplu ,,lhm6ie"); aceste rezultate indici faptul cI ambele semnificaqii ale cuv6n-

tului ,.bank" au fost identificate gi, mai mult decdt atat. semnificalia primeazd in cazulcitilii
cuvinlelor inrudite. Dupd ce au auzit aceeaqi propozilie. bolnavii cu afazie Broca au citir cuviintul test mai repede atunci cdnd acesta avea sensul cel mai frecvent intdlnit sau cel
financiar 1de exernplu acettia citeau rnai repede .,bani". insd nu qi .,1arm"): deci bolnavii cu alazie prezintA dificulthli de alegere a cuvantului cel mai potrivit. la nromentul cel mai potrivit al prelucrarii unei propozi{ii (Swinne-r.

rdspunsurilor corecte: in cazul propoziliilor a c6ror inlelegere implicd o analizd sintacticd extensiv6. s-a constatat cd pacientii cu alazie Broca rdspundeau la intdmplare (in cazul propoziliei cu leul qi tigrul s-au ales in egala mdsurl atAt imaginile in care leul era gras, cAt qi cele in care tigrul era gras). in ceea ce prive;te performantele pacienlilor cu afazie Wernicke, s-a constatat cd nu depind de soli-

Zurif

qi

Nicol.

1989).

Alte experimente au avut ca obiectiv testarea deficitului conceptual la pacienlii cu alazie

Wernicke. lntr-un asemeuea studiu. subiectilor li se prezentau trei cuvinte gi li se cerea sa se-

Gandirea Si limbaiul
lecteze dou6 dintre ele care au aceea$i selnnificalie; doua dintre cuvintele folosite erau nume de animale, curn ar fi ,,crocodil" gi ,,cdine", iar cel de-al treilea era un termen uman, cum ar fi ,,mama" gi ,,cavaler". S-a constatat cf, subiec1ii normali folosesc drept bazl pentru seleclie diferenlele dintre oameni gi animale; astfeI da-

423
tia selecteazd primele doud cuvinte. Degi selec-

liile pacienlilor cu afazie Broca sunt relativ

diferite faln de cele ale persoanelor normale, respectl totu$i distincliile animal-om. Deci deficitul conceptual este mai pronun{at la bolnavii cu afazie Wernicke comparativ cu cei cu afazie Broca(Zuriff, Cararnazza, Myerson gi Galvin,
1e74).

ci

se

dd,,cdine", ,,crocodil" gi ,,cavaler", aceg-

Gindirea imagistici
S-a subliniat la inceputul capitolului cd

omul poate gAndi fie propozilional, fie irnaginativ, adicd prin intennediul irnaginilor vizuale gi aceasti modalitate de g6ndire va fi abordatd in cadrul acestei sectiuni.

cI irnageria vizuala presupune aceleagi reprezentdri gi procese care se realizeazd in cazul percepliei (Finke,
argumenteazi 1985). hnaginile noastre despre diferite
obiecte sau locuri de{in detalii vizuale: vedem cu ,,ochii minfii" ciobanescul german. litera N sau sufi'ageria pdrinfilor nogtri; mai rnult decAt at6t, opera{iile mintale realizale

Imageria vizuali gi percepfia

Mulli dintre noi au sentimentul cd g6ndesc uneori vizual; adesea parcd regdsirn percep{ii trecute sau pa(i ale acestora gi operdm cu ele ca gi cdnd ar fi perceplii reale, actuale. Atunci cAnd, spre exemplu, sunt intreba{i ,,Curl sunt urechile unui ciobdnesc german?", rnajoritatea oamenilor afinnd cd igi formeazd o irnagine a capului cdinelui ciobdnesc gennan gi ,,privesc" la urechile acestuia pentru a le observa forrna. Dacd sunt intreba{i ,,Ce noud litera se tbrmeazd dacb litera N este rotitf, la 90o ?"
multe persoane spun cd igi constituie irnaginea literei N dupa care, lnental, o ,,rotesc" cu 90o gi ,.privesc" imaginea rezultatd pentru a-i deternrina noua identitate. Dacd sunt intrebati ,.C6te ferestre are sufrageria

cu aceste iniagini par sd aibd analogii cu opera{iile pe care le efectudm vizual cu

obiectele reale: scandm imaginea sufrage-

riei pdrintilor in aproape acelagi fel in care scandm o canrerd reala gi rotim irnaginea luiN in felul in care am roti obiectul real.
Imageria vizuald este asemindtoare percepfiei pentru cd este rnediatd de aceeagi zond cerebralS, acest lucru fiind demonstrat de rezultatele unor studii efectuate pe subiecfi care au suferit traumatisrne cerebrale la nivelul anumitor zone ale emisferei drepte. Asemenea pacien{i prezintd omisiuni vizuale in partea stdng6; degi nu sunt orbi, acegtia nu vdd nici un obiect situat in partea stdngd a cArnpului vizual (spre exemplu, un pacient de sex masculin poate uita sd se radd pe partea stdnga). Omisiunile vizuale influenleazd gi iniageria vizva15: atunci cdnd pacien{ilor li se cere sa elaboreze imaginea mentald a unui loc familiar (un magazin, de exen-rplu) gi sd descrie ceea ce con{ine. acegtia enumerd numai obiectele situate in paftea dreaptl a ima-

parin{ilor t6i?" oamen ii recunosc

i

adesea cd

i i rnagi rrea 26, carner a g i o,,scaneazd" pentru a nurndra ferestrele (Shepard gi Cooper,
;

1982; Kosslyn, 1983). Aceste exemple sebazeazd, pe irnpresia subiectiv6, insd existd multe altele care

424

I ntrodu

cere in ps i hol ogie

ginii (Bisiach qiLuzzatti, 1978). Traumatismele cerebrale au dus la aparilia unor

tulburSri identice atAt in cadrul percep{iei, cAt qi al irnageriei vizuale. Studii ceva mai recente furnizeazd, dovezi suplirnentare referitoare la faptul c5 zonele cerebrale irnplicate in percepfie au un rol important gi in cazul imageriei vizuale. Intr-un aselnenea experirneut, subieclii trebuiau sd execute atdt o sarcind aritmeticd (,,Nurndra din 3 in 3, de la 50 inapoi."), cAt gi una imagistica (,,Yizualizeazd drumul de la uga ta pAnd la vecin, mergdnd inapoi gi urmdrind cu privirea alternantd stdngul- dreptul"), iar in timpul rezolv[rii fiecdrei sarcini erau mdsurate diferenlele de circula(ie sangvinb de la nivel corlical. S-a constatat existenla unei rnai intense circula{ii sangvine la nivelul cofiexului vizual

Opera{iile imagistice
S-a subliniat deja ca opera{iile mentale efectuate cu irnagini sunt similare celor efectuate vizual cu obiectele concrete. Numeroase experimente oferd dovezi obiective in favoarea acestor impresii subiective. Una dintre operaliile care all fost intens studiate este rotatia mentalS. intr-un asemenea experirnent, subieclilor li se aratd Iitera R la fiecare incercare; litera fiind prezerftatd fie in pozilie norrnald (R), fie inversatd (-fl), fie in pozilie vertical6, fie inclinatd iri diferite unghiuri (fie.9.1).
Normal

lnversal

0'

in timpul

rezolvdrii sarcinii irnagistice comparativ cu cel din timpul rezolvdrii

sarcinii aritrnetice; mai mult decAt atAt, s-a observat cd modificdrile de circulafie sanguind inregistrate in tirnpul sarcinii imagistice sunt similare celor care au loc in timpul sarcinilor perceptuuale (Roland gi Friberg, 1985). Rezultate similare s-au ob{inut gi in studii in care s-au utilizat alte modalitdli de mdsurare a activitdlii cerebrale, cum ar fi EEG - care mdsoar[ undele electrice din diferite zone cerebrale. Aceste studii eviden!iazd intensificarea mai accentuatd a activitAtii electrice din cor-

m
)

60'

a fi
, ---l)

120'

il)

'180"

texul vizual in timpul efectudrii unei sarcini imagistice, fald de o sarcin[ aritmeticd. In prezent existd din ce in ce mai multe studii detaliate referitoare la imageria vizualdcare folosesc telinici de scanare cerebrald - cum ar fi mdsurarea fluxului sangvin gi a activitdtii electrice - gi care argumenteazd convingdtor faptul cd zonele cerebrale specifice implicate in rezolvarea sarcinilor cu caracter imagistic sunt identice cu cele implicate in sarcini perceptuale comparabile (Farah, 1988; Kosslyn, 1987).

240'

m ,a

300'

o
de-

Fig. 9.7. Studiu asupra rota(iei mentale. Exemplele diferitelor pozilii ale literei R sunr
ardtale subieclilor Si, la fiecare prezentare.
acestora

li

se cerea sd spund dacd litera era

normald sau inversatd. Numerele indicd vialia de la verticald in grade.

Gandirea Si limbajul

42s mentald a acestuia, verificdnd constant (incongtient) dacd obiectul astfel rotit se suprapune cu o reprezentare existentd in memoria vizuald. Deci imageria vizuald gi
perceplia sunt strdns interconectate (Ullman,
l 98e).

Subiec{ilor li se cerea sE spund dacd litera prezentatd era in pozilie normald sau inr ersatd gi s-a constatat cd, pe mdsurd ce inclinafia fa{d de pozilia verticald era mai mare, rdspunsul avea o latenlS mai mare tfi-u. 9.8).

o t, c

.9 tr

5 o o

O alta opera{ie specificd atAt imageriei vizuale cAt gi percep{iei este scanarea unui obiect sau a Llnei suprafe{e. intr-un experiment privind scanarea imaginilor, subieclilor li se dddea mai intAi sd studieze harta unei insule imaginare, haftd care con{inea

g
N

cdteva puncte critice; ulterior harta era

o TU o ui o
o.

rotitA, iar subieclilor li se cerea sd-qi fonneze o imagine a acesteia gi sd fixeze un anumit punct (de exetnplu, copacul situat in partea de sud a insulei - fig. 9.9).
Dupd aceea experimentatorul indicd un alt punct (de exemplu copacul situat in parlea

= tr

00

120q 2400

3600

UNGHIUL DE ROTIRE

in rota{ia mentald. Timpul necesar ludrii unei decizii refe,itoare la pozilia normald sau inttersatd a .:terei a fost cel ntai mare in carl rotirii cu ,'\0'. deci atunci cand litera era rdslurnald.
Fig. 9.8. Timpul de decizie
r

Dupd Cooper qi Shepard, 1973)

Aceste rezultate sugereazd cd subiec!ii iau o decizie prin rotafia mentald a imasinii literei pAnd cAnd aceasta ajunge in pozilie verticald, dupd care verificS dacd

litera este in pozilie normald sau inr ersat6.

Rotalia mentalI poate constitui un ajuirrr pentru percep{ie, in special in cazul :ecurroagterii perceptive a obiectelor ro:ite. in situalia in care avem in fald un
anumit obiect care llu se potrivegte cu nici ,r reprezentare stocatl in memoria vizuald ' cu alte cuvinte, atunci cAnd nu recunoa$-

Fig. 9.9. Scanarea imaginilor mentale. Sabiectul scaneazd imuginea trnei insule cle la sud la nord, cdutand punclele indicate. Se pare cd imaginea mentald este sintilarci hdrtrii reale ;i cd limpul necesar scaniirii nrentale esle cu atat ntai nrure cu cat distan!a de scanat este nrai mare. (Dupd Kosslyn, Ball qi Reiser, 1978)

tem obiectul) putern realiza o rotalie

426 de nord a insulei). Subiecfii trebuiau sd scaneze imaginea incepAnd din punctul fixat inilial pAnd in rnornentul in care ajungeau la punctul specificat ulterior, cind trebuiau sd apese pe butonul de ,,sosire". S-a constatat cd latenla rdspunsului a fost cu atit mai mare cu cAt distanla dintre punctul inilial gi cel indicat ulterior era mai mare. Aceste rezultate demonstreazd cd subiecfii au scanat imaginea mentald in acelagi mod in care scaneazh un obiect real. o alth similaritate dintre procesele imagistice gi cele perceptuale este faptul cI ambele sunt limitate de mdrimea punctelor. Pe ecranul televizorului, de exentplu, sagrinurile tubului de irnagine determin6 reducerea detaliilor irnaginii in aga fel incAt sd rdmAnd totugi perceptibile. Cu toate cd la nivel cerebral nu existd un ecran, putem considera cd imaginile mentale se realizeazd intr-un rnediu rnental, ale cdrui puncte limiteazl, cantitatea de detalii pe care le putern detecta intr-o imagine. Dacd aceastd rndrime a punctelor este fixatd, atunci irnaginile mici sunt mai dificil de explorat fa![ de cele mai mari. Existd nurrerose dovezi care confinnd aceastd afirrnafie. intr-un asemenea studiu, subieclilor li se cerea sd-gi formeze imaginea unui animal familiar, de exemplu o pisicS, dupS care i se cerea
sd spund dacd aceastd irnagine are sau nu

I nt

rodttcere in psih

o I ogie

sau

nu o anumit[ caracteristicS;

s-a

constatat cd tirnpul de rdspuns era mai rnare in cazul irnaginilor rnici dec6t in cazulcelor rnari. Deciin cadrul imageriei vizuale, ca qi in percep{ie, cu c6t imaginea este rnai rnare cu atAt putem observa rnai repede detaliile unui obiect

(Kosslyn, I980).

Creativitatea vizuali
Se cunosc nenumdrate cazuri de oa-

o anumitd caracteristicd. S-a constatat cd

rdspunsul era dat cu o latenfd mai rlare

dacd respectiva caracteristicd avea dimen-

siuni reduse, cuul ar fi glrearele. in alt studiu subieclilor li s-a cerut sd-gi irnagineze un animal la diferite dimensiuni (mici, rnedii gi mari), dupd care li se cerea sd spund dacd aceste imagini au

meni de gtiin{a qi artigti care alr realizat cele mai creative lucrdri prin interrnediul gdndirii vizuale (Shepard 9i Cooper, 1982) gi, degi nu constituie in sine dovezi coplegitoare, aceste cazuri se situeazd printre cei mai buni indicatori ai capacitdlii ornului de a gAndi vizual. Este surprinzdtor faptul cd gAndirea vizuald pare a fi eficienti chiar in cazul domeniilor cele mai abstracte, cum ar fi matematica gi fizica. Albert Eirrstein, spre exemplu, spunea cd numai rareori gdndegte irr cuvinte qi ca ii veneau ideile sub formi de ,,imagini mai mult sau mai pu(in clare ce puteau ft voluntar reproduse gi cornbinate". Un alt exemplu, poate cel mai celebru, vine din chimie: Friederich Kekule von Stradonitz incerca sd determirre structura moleculard a benzenului gi intr-o noapte a visat o figuri rdsucindu-se gi ondulAndu-se, care brusc s-a transformat intr-o figurd continud gi rotunjitd; acestd figurd s-a dovedit a fi structura benzenului. In-ragirrile vizuale constituie o puternicd sursd de inspira{ie pentru scriitori; fainiosul poem ,,Kubla Khan", al lui Sarnuel Coleridge, i s-a irnpus autorului ca o imagine vizual6
prelungitS.

427

Gfrndirea in actiune: rezolvarea de probleme

Pentru multe persoane, rezolvarea de ::--bleme se suprapune procesului de gAnreprezentare

a unei problenre, pentru

cd

acestea infl uenteazd rapiditatea rezolvdrii.

':

:e rrrnitandu-se astfel faptul cd rezolvarea :: probleme constd in depuuerea unui efort

Urmdtoarele sec{iuni
doud teme rnajore.

vor aborda aceste

redelea atingerii unui obiectiv lird a .. ;a incd preg[tite modalitalile de atingere ' ::estuia. Pentru a atinge acel obiectiv .:;:uie sa-l descompunem in sub-obiective

Strategii de rezolvare problemelor

-neori chiar acestea trebuie descompuse = :indul lor in elemente rnai mici, pAnd in - nentul in care avern in sfdrgit la disponrodalitAtile de soluliouare (Anderson.
).

Multe dintre cunoqtintele existcnte referitoare la strategiile de descompunere a

obiectivelor derivd din cercetdrile Iui NewelI gi Sirrron (1972). in mod obignuit, cercethtorii cer subieclilor sd gdndeascd cu voce tare in tirnp ce iucearcd si rezolve o problenra dificila dupd care analizeazd rdspunsurile verbale ale acestora din perspectiva

: :.:
,.rr-)

\cest traseu

se poate ilustra prin consi-

:.:Jrea unui exemplu. Sd presupunem ci - :rrn sd afldm un cifru pe care nu il gtim,

:.:

-=:ii:

J:spre care de{inern insd c6teva inforare patru nurnere gi ori de cAte ori se = :','losi un nurndr corect se va auzi urr - - Obiectivul general este acela de a gdsi

identificErii respectivelor strategii. Astfel

au fost identificate o serie de caracteristici

generale ale acestora.

--;.rina{ia de patru nuurere adecvatd. -- -:at sa ne apucdm si incercdrn patru nu-

-=::
,:

la iutAmplare, majoritatea dintre noi Jescompune acest obiectiv general in - '::: sub-obiective, fiecare constAnd in

: -Jea unui singur numdr din cele patru

--= Ionneazi conibinalia. Prirnul sub-obiec- . '' a t-i acela de a afla primul nuntdr al
-

Orice strategie are scopul de a reduce diferenta dintre enunlul initial al r-rnei problerne gi enunful obiectivului, unde solu(ia problemei este deja oblinutd. Sd reludm acum problerl.la care a fost prezerrtatd anterior, cea cu cifrul. Enunful ini{ial al problemei nu include nici o infonnatie in leg6turd cu nici unul dintre cele patru numere, in timp ce enun{ul obiectivului cuprinde

::-.

-,:inatiei

gi avern la dispozilie gi proce-

necesar pentru arealiza acest lucru: - .:. iu-rti incet cheila de la cifru gi in ace-

irirp sunten-l atenli la aparilia clic-ului. = ie-al doilea sub-obiectiv este acela de : .-la al doilea nurndr, pentru care se va
-

':

'.

-si acelagi procedeu g.a.m.d.

S:rategia de descontpunere a obiecti- -: in sub-obiective este o temd majord - :=:rul studierii rezolvdrii de probleme. - ..:.r temd este aceea a modalitatilor de

inforrnalii despre toate cele patru llult-lere. reducerii distantei dintre cele doud enun{uri, vour delirnita sLrb-obiectivele; identificarea primului numdr inseamni de fapt atingerea primului sub-obiectiv. In acest punct, enunlul initial va include informafii despre prirnul numdr; degiexisth in continuare o diferen{a intre enunlul inifial qi enuntul obiectivLrlui, o putem reduce irr continuare prin identificarea celui de-al doilea nurndr q.a,m.d. Ideea centrald care

in vederea

428
in spatele reducerii diferen{ei este descompunerea in sub-obiective care, odat5 atinse, ne plaseazd intr-un punct rnult rnai apropiat de obiectivul general.
se aflA

I ntr odtt

cere i n ps

ho

og;.

deosebit utild in cazul rezolvirii problernelor materlatice, a$a clun este ilustrat in

figura 9.10.
Problema este aceasta: dat fiind pdtratu, ABCD, demonstrafi ci segmentele AD sr BC au aceeagi lungirne. Aplicdnd prccedeul rezolvlrii inverse. se va proced: dup[ curn un.neazd: ce poate dovedi cd AD gi BC sunt egale? Pot denronstra acest lucru daca dovedesc laptrrl ca triurrghiuril. ACD gi BDC surrt congruente. Pot demonstra c5 triLrnghiurile ACD gi BDC sunt congruente dacd demonstrez cd au cAte dou; laturi gi un unglii egale. (Dupd Artderson. 1990, pag. 238)

O strategie sirnilard. insd mult mai com-

plexd, este analiza finalurilor semnificative, prin care se compard enunful initial cu enunlul obiectivului in scopul identificarii celei mai importante diferenle dintre acestea, iar eliminarea acestei diferenle va deveni principalul sub-obiectiv. in acest rnolnent vom incepe sd cdutdm o metodd sau
un procedeu care sd ne permitd sd atingem acest sub-obiectiv: dacd se identificl acest procedeu, dar se constatd cd enunful inilial nu pennite aplicarea sa. se va iutroduce un nou sub-obiectiv pentru a se elimina obsta-

colul. Multe dintre problemele apbrute in situa{ii obigrruite implicd aceastd strategie:
Vreau sd rnd duc s6-mi iau copilLrl de la cregd. Care este (cea mai importantd) diferenla dintre ceea ce arn gi
ceea ce vreau? Una de distant6. Ce (pro-

cedeu) modificd distanla? Magina rnea. Magina mea este stricatd. Ce este necesar ca si funclioneze? O noud baterie.

Cine are baterii noi? Un magazin cu piese auto. (dupd Newrnan gi Sirnon, 1972, aSa cum este citat de Anderson.
1990, pag. 232)

Analiza finalurilor semnificative este

mai complexd decAt strategia redLrcerii din cauza faptului cb prima ne permite sd ac{iondm chiar dacd rezultatul sau este o depdrlare temporard a enunfului inilial fala de

Fig.9.l0. O probleml
p dtr at
tr

de geometrie. Dat./ii,.-

l A BC

D,

de m ons t r al

i c ri

s e gm e n l e l e,1

Si

BC au aceeasi lungime.

enun{ul obiectivului. In exernplul de rrai

sus, magazinul de piese auto poate

Am raliorrat deci pornind de la obiecti',

gi apoi de la un sub-obiectiv (demonstrare: congruen{ei triLrnghiurilor) la altul (dernor.-

fi

sitLrat

in direclie opusb cregei gi, degi faptul de a

rnerge la rnagazin cre$te temporar distan{a fa{5 de obiectiv. rdmdne totugi o etapd esen{iald in rezolvarea problemei. O alta strategie de rezolvare a proble-

strarea egalitalii a cAte doud laturi qi u:. unghi) g.a.rn.d. pAnd cAnd am ajuns la u: sub-obiectiv care era tocmai lucrul ce tre buia demonstrat. Cele trei strategii care au fost prczenta:.

melor (parcurgerea drumului invers - de la obiectiv la datele iniliale) este in mod

(reducerea diferenlei, analtza finalurilc:

Gcindirea Si linrbajul

429
Incerc6rrd sd rezolve aceastd problernS.

semnificative gi rezolvarea invers6) au un

Jaracter extrem de general gi pot

fi aplicate

practic la orice problemd. Aceste strategii, adesea denumite metode banale, nu necesitd cunoqtinle speciale gi este posibil chiar sA aibd un caracter inndscut. Oamenii utilizeazd aceste metode atunci cAnd citesc pentru prirna datd ceva intr-un anumit domeniu sau cand rezolvl problerne nefarniliare. Vom vedea in continuare cb specia1i;tii dintr-un domeniu anume delin gi igi iezvolta procedee gi reprezentdri nrult mai ;..rnplicate, care dornind aceste metode ba:.ale (Anderson, 1 987).

mulfi oameni pornesc de la o reprezerrtare propozilional6 gi contirrud cu elaborarea de numeroase ecua{ii, care la scurt tirnp vor duce la aparilia confuziei. Problema poate fi rezolvaLd mult mai ugor dacd este reprezerftatd vizual - tot ce trebuie lbcut este sd vizualizdn traseul de urcare suprapus celui de coborAre, adicd s[ ne imagirtdm un cdlugdr care incepe traseul de la baza rnuntelui gi altul din vdrf: indiferent de viteza acestora, irrtr-un anume punct gi un anume rnoment al zilei, cei doi cdlugdri se vor intAlni.

Deci existd un punct de-a lungul cdririi in

care cdlugdrul se va afla in ambele cazuri la un moment dat al zilei. (Observafi cd in

Reprezentarea unei probleme

.\bilitatea de a rezolva o problernd de:inde nu rnrmai de strategia folosita in ve,:rea descornpunerii, ci gi de nrodr.rl de re::ezentare al respectivei probleme: uneori :s:e mai eficieutd reprezerrtarea problernei . rb tbrrnd de enun! (propozilii), pe cAnd al::rri este mai adecvatd o imagine vizLrald. ?entru a ilustra aceastd afirma{ie sd ludm i considerare urmdtorul exenrplu:
intr-o dirnineafd, chiar la rdsdritul soarelui, un cdlugir a inceput sd urce un nunte pe o serpentind cu lilimea de rprorimativ 50 de centirnetri qi care ajungea pAni in vdrful muntelui. Cdlu:arul mergea cdnd mai repede. cdnd mai ircet. de multe ori se oprea pentru a se
..dihni,
.a scurt

problema nu se cere sd spune{i care este

acel punct.)

Unele problerne pot

fi

foarle rapid

rezolvate prin utilizarea aldt a enunlurilor, cAt qi a imaginilor qi se poate ilustra acest lucru prin urmdtorul exemplu: ,,Ed aleargd mai repede decdt David, dar rnai incet decAt Dan. Care este cel mai putin rapid dintre cei trei bdieli?" Observafi cd pentru arezolva aceastd problemd pebaza propoziliilor, se poate reprezenta prima parte ca un enunt in care ,,David" este subiectul gi

in vdrful rnuntelui timp dupd apusul soarelui. Dupd ,-iteva zile petrecute la rndndstire, gi-a
aga cd a a.iuns

.:.-eput calitoria inapoi pe acecagi JJrare. o datd cu rdsdritul soarelui; gi de r;easta datd a mers cdnd mai repede, ;ind mai incet gi a fdcut multe pauze de ;lihnd. Viteza medie la coborAre a fost, ::neinleles, nrai mare decdt cea de la r:care. Demonstrati cd existd un anurne :-inct de-a lungul cdrlrii in care cilug6:-i se afla. atdt la urcare, cdt gi la cobo:are. in exact acelagi moment al zilei. ,\darns. 1974, pag. 4)

Ed" este predicatul. Se poate de asemenea reprezenta cea de-a doua problemi ca ur.r enunf in care ,.Ed" este subiectul qi ,,aleargd mai incet decAt Dan" este predicatul. Astfel reprezerftate este ugor sd deducem cd David aleargd mai incet decAt Dan, ceea ce insemnd cd David este cel care aleargd cel mai incet. Pentru arezolva aceeagi problema prin intermediul irnageriei vizuale pu,,aleargd mai incet decAt
tem, spre exemplu, sd ne imaginam cei trei baieti in alergare ca trei puncte de pe o linie:

430

Introdu cere in ps i hol ogi

Acum putem pur qi simplu sA ,,citim"

rdspunsul la intrebare direct de pe imagine. Unii oameni preferd sd-gi reprezinte asemenea probleme ca enun{uri, in tirnp ce
al{i i adoptd reprezentare a v izuald (Johnson-

Solu{ia era sd ia paftea interioard de la cutia cu chibrituri gi sd o foloseascd drept suport (atagat de uga) pentru lum6nare. Mulli subiec{i au avut dificult[1i in rezolvarea problemei, probabil pentru cd gi-au
reprezentat cutia ca un container gi nu ca o

Laird, 1985). in afard de terna enunt versil.r imagine.

existd gi alte aspecte importante referitoare
la ce anume este reprezentat. Adesea se in-

platformd. Subiec{ilor dintr-un alt grup li s-a dat aceeagi problemd, insd dupd ce a fost indepdrtat con{inutul cutiei; s-a constatat cd acegtia au avut rezultate mai bune, probabil datoritd faptului cd nu au inclus in reprezentarea lor cutia ca pe un container, ci ca pe ceva care poate fi folosit drept

t6mpina dificultdli in rezolvarea unei probleme fie pentru c6 au fost ornise din re-

prezentare unele elemente esenfiale ale

problemei, fie au fost incluse elemente

care nu sunt importante. Se poate ilustra aceastd situa(ie prin intermediul unui experiment. Unui grup de subiec{i li s-a cerut sd a$eze o lumAnare pe o uqi, avdnd la dispozif ie materialele prezentate in figura 9.1 L

suport.

Expert versus novice

Specialigtii dintr-un anumit domeniu
(de pilda frzicd, geografie, gah),
compara{ie cu un novice , rezolvd, problemele in modal it61i cal itativ d i ferite. Aceste d iferen !e se datoresc diferenfelor existente intre

in

reprezentdrile gi strategiile folosite de expe(i gi novici. Experlii posed6, stocate in memorie, reprezentdri rnult mai specifice, pe care le pot utiliza in vederea rezolvirii urrei anumite probleme: un maestru
gahist, de exemplu, poate reproduce perfect

distribu{ia a20 de piese pe tabld dupd ce

privit-o numai 5 secunde; in aceeaqi situalie, un novice este capabil s[ reproduca mult mai pu{in (aqa culn s-a meri{ionat in capitolul 8,7 + 2 iterni). Exper{ii pot realiza aceste perfonnanle mnezice specifice domeniului lor datoritd faptului c5, de-a lungul anilor de practicd, gi-au dezvoltat reprezentdri ale mai multor configuralii posibile, ceea ce le permite sd codifice o configura{ie complex[ avAnd numai unul sau doi indici. Mai mult dec6t atAt, aceste
reprezentdri sunt de fapt ceea ce fonneaza suportul performanlelor din cadrul jocului de gah: un maestru poate de{ine in memo-

Fig. 9.11. Materialele pentru rezolvarea problemei cu luminarea. Date fiind materialele prezentate (in stdnga) cum puteli aseza o lumdnare pe o uSd? SoluSia este prezentatd infigura 9.14. (Dupd Glucksberg gi Weisberg, 1966)

: jndirea

Si

lintbajul

43t
Aceste diferenle intre strategiile de direclionare a rezolv6rii s-au constatat gi in alte studii similare care au vizat specialigti din alte domenii. S-a constatat astfel cd cei mai mulli medici tind sd adopte un rafionament orientat cdtre obiectivul problemei
(respectiv stabil irea diagnosticulu i pornind

:,e aproape 50 000 de configura{ii care il

:-'uta sd gdseascd fiecare mutare. Deci, :ae;trii de gah sunt capabili si,,vad6" po=:rilele mutdri, nefiind necesar sd se gin::ascd la ele, a$a cum face un novice -hase giSimon, 1973; Simon giGilmartin,
.

e-j). in situatia in care se confruntd cu o

::..blemd nou5, expertul gi-o reprezint[ .:.:r-un mod cu totul diferit fa{a de un no-

..:e: aceastd situa{ie este sugestiv ilus.::ta de studiile cu tema rezolvdrii pro:.:melor de fizicd. Un expert (cum ar fi ,:. profesor de fizic[) igi reprezintd pro:.ema in termeni de principii fizice care :-iit necesare pentru a ajunge la solu{ie: :: eremplu ,,aceastA problemi face parte :,r categoria problemelor care implica
: :, :r c ipiu I orice-acf i une-detennind-o-reac-

de la sirnptom), in timp ce medicii cu o specializare mai redusd tind sd adopte un ra{ionament invers, de la posibila boald la sirnptom (Patel 9i Groen, 1986).
Caracteristicile specializdrii intr-un anumit domeniu sunt: - existenla unei mLrltitudini de reprezentdri,bazate pe principii gi elaborate sis-

tematic incd din faza attterioard actiunii

efective;

existenfa unor strategii directe, care

utilizeazd,proceduri le specifi ce domeni ul Lr i

, -ne-egal[-gi-de-semn-contrar". Un no. .:3 (cum ar fi un elev la primul sdu curs -: I-rzicd) igi va reprezenta aceeagi pro: :ma in termeni de caracteristici de su-

respectiv gi care iau locul strategiilor banale de rezolvare a problernelor, prezentate

anterior.

:::rata: ..aceasta este o problemd din cate:-:ia celor care implicd planul inclinat" -:,i. Glaser qi Rees, 1982). Erperlul gi novicele prezintd diferenle . :n ceea ce priveqte tipul strategiilor
:

:. : rlemelor
:::1
sd

.:site. in studiile referitoare larezolvarea de fizicd, expe(ii cautd in geigi elaboreze un plan de abordare a

::: :lemei, anterior elabordrii ecualiilor, un --',i;e incepe mai totdeauna cu scrierea =: -atiilor fbrl a fi elaborat in prealabil un
- .:. de acfiune
mental (Larkin, McDermott,

gi Simon, 1980). O altd diferen{d : -:.sta in faptul ci expertul incearcd rezol. .::a problemei incepAud de la datele ini..: ;i mergAnd in direc{ia delimitlrii unei .- - -ltii. in tirnp ce novicele parcurge traseul :-.r directie opusd (folosegte deci strate: = :ezolvdrii inverse).

: :..n

Solulia problemei cu lumdnarea.

432

Introducere in psihologie

Simularea pe computer
Pentru a studia rnodalitdlile de rezolvare a problemelor, cercetdtorii recurg ade-

sea

la metoda simuldrii pe computer:

datele oferite de subieclii care gAndesc cu voce tare in timp ce rezolvd o problema sunt folosite in vederea elabordrii unui program computerizat care sd rezolve probleme. Pentru a verifica similitudinea, output-ul computerului (datele de ieqire)

in care niulti dintre noi rezolvd o ecuafie algebricd simplS. Pentru arezolva ecualia: 3 X+ 4: X+ 10, trebuie sI fi invSlat deja sd raliondm in modul urmdtor:
muleazd modul
Solulia ecualiei va fi ceva de genul: X, urmat de semnul :, urmat de un numdr (insd nu orice numdr, ci unul
un

fi comparat cu unele aspecte ale performan{ei oarnenilor de rezolvare a problemelor aga cum au loc efectiv, cum ar fi o succesiune de acfiuni. Dacd existd similaritdli, atunci respectivul program pentru calculator ne ofer6 o teorie a unui anumit aspect al rezolvdrii de probleme. Simularea pe computer a de{inut un rol major in dezvoltarea atAt a metodelor banale de rezolvare a problemelor, cdt gi a procedurilor special izate. De ce sunt folosite computerele pentru a cunoa$te omul? Poate cI cel mai interesant rdspuns este cel dat de cdtre Simons: ,,Motivul pentru care fiin(ele umane sunt capabile sd gAndeascd este capacitatea acestora de arealiza(prin intermediul neuronilor) acele procese simple pe care computerul le poate rezolva numai cu integrate gi cipuri" (1985, pag. 3).Aceste procese simple sunt: invd{area, performanla, memorarea gi compararea simbolurilor; oamenii fac un anumit lucru dacd simbolurile se aseamdnd gi un alt lucru dacd aceste simboluri sunt diferite. Poate fi consideratd adevdratd afirmalia lui Simons, bazAndu-ne pe faptul cd este posibilS simularea pe calpoate
culator a comportamentului uman de rezolvare a problemelor in cazul acestor procese relativ simple. Sd ludm acum in considerare condi{iile care trebuie respectate atunci cdnd se elaboreazd, un program de computer care si-

care sE se potriveascd ecua{iei dacd il putem inlocui pe -fJ. Dacd incep cu o ecua{ie care are un numdr in paftea stAng6, atunci mai bine renun{ (pentru cd nu mi-ar fi de folos sd apard X in ambele pir{i ate ecualiei). Deci, datd fiind ecualia 3X+4:X+ 10, il voi extrage pe 4 (gtiu ci trebuie sd-l extrag din arnbele par{i) gi astfel voi avea o noud ecua{ie: 3 X: X + 6, in care ar trebui si nu mai existe nici un X in partea stdngd a ecualiei. Pentru asta il voi trece pe X cu semn schimbat in partea dreaptd a ecualiei qi voi obfine:
2

X: 6. in acest moment nu imi doresc sd am doi de X in partea dreaptd a ecua{iei, a;a cd voi imparle la 2 gi voi
objine:X:3.
(Dupd Simon, 1985, pag. 6)

Rafionarnentul de mai sus poate tetizat in patru reguli:

fi

sin-

l.

Dacd avern un numdr pe parlea stAngd a unei ecua{ii, atunci trebuie extras din ambele par{i ale ecualiei.

2. Dacd avem un X sau Lrn multiplu de -\' pe partea stAngd a unei ecua{ii, atunci i1

extragem din ambele pdr1i.

J.

Dacd avem un numdr in fa{a lui X pe paftea stAngd a ecuafiei, atunci impar-

lim ambele p6(i la acest numdr. 4. Daci ajungem la o ecua{ie care arata astfel ,"{: Un numdr", md pot opri gi pot verifica rdspunsul.

j-indirea

Si

Iimbajul

433

O sitruirtre pe coDtPuter a proceselor psiltice.

De;i este posibil sd nu fi fost congtien{i :plicarea acestor reguli, totugi acestea -: :- stet la baza abilitltii de rezolvare a ::::tiei. Aceste reguli pot fi transferate .-:-un program de calculator, care este de ':: un set de instructiuni (scrise intr-un :..:ej specific calculatorului), care speci':: fiecare etapd ce trebuie parcursd de -1::: calculator. RegLrlile pe care le ur- =r noi in rezolvarea Llnei problerne pot - ::nsiderate instrucfiuni: simularea pre:-:-ne mai intAi cunoa$terea perfectd a --:.:srintelor implicate gi, dupd aceca, :::.slirul acestor cuno$tinte in limbajul

spun acegtia, pot face nurnai ceea ce au fost prograrnate sd facd: in orice caz este destul de posibil ca oamenii sd facd nurnai

-. : llltorului.
S.mularea pe contputer nu este totugi o -;:: Ja scutitA de critici. Unii specialigti .- -: nsiderat ci este discutabild analogia

: :::-

cor.r.lputer gi oanteui: cornputerele,

ceea ce eredilatea sau experienta i-au ,,prograrnat" sd facd. Allii sustin cdbaza biologica a gdndirii umane. adica creierLrl, este foarte diferita fafa de circuitele electronice ale computerului; este evident cd intre creier Ei cornputer existd diferenle considerabile, insd pot exista gi sinrilaritali in ceea ce privegte rnodul de organizare gi de funclionare. Asemenea similaritali abstracte sunt de fapt principiile care stau labaza perspectivei cognitive in psihologie. in diferite puncte ale acestui capitol s-au ivit unele intrebdri referitoare laaceste abilitAti ale sistemelor uon-urnane: s-a fdcut referire la maimute care vorbesc sau

434
aproape vorbesc gi la computere care par a

Intr

ducer e in p s i h o lo gie

legerea inteligenlei umane prin compararea

fi

capabile sd gdndeasc5. Toate acestea igi

cu inteligenla non-umani, fie ea naturald

sau construitd de om.

aduc insd o contribu{ie impoftantd la in!e-

Rezumatul capitolului
1.

Gdndirea se realizeazd in mai multe moduri: enunliativ, imagistic Si motric. Componenta bazald a unui enun! este conceptul, setul de propriet[li asociat unei clase
de obiecte. Conceptele determind

ca ipostazd a unui anumit concept

economie cognitivd, permilAndu-ne sd codificam mai multe obiecte ca ipostaze ale aceluiagi concept gi sd anticipdm informaliile care nu sunt perceptibile in mod direct. 2. Un concept include atitt prototipul (proprietifile care descriu cel mai ilustrativ exemplu), cAt gi esenlialul (fondul) (proprietdlile cele mai semnificative pe care trebuie si le delind un anumit obiect pentru a fi membru al conceptului). Proprietdlile esenliale delin un rol major in cazul conceptelor clasice, cum ar fi cel de ,,celibatar"; proprietafile prototipice sunt dominante in cazul conceptelor fuzzy, cum ar fi,,pasdre". Uneori conceptele sunt organizate in ierarhii, in cadrul cdrora un nivel este bazql sau preferat pentru categorizare. J. Copiii inva!5 adesea prototipul unui concept pe baza strategiei model: un obiect nou este clasificat

dacd respectivul obiect este suficient de similar cu o altd ipostazd cunoscutd a respectivului concept. Pe mdsurd ce inainteazdinvdrst6, copiii incep si invele prin intermediul strategiei testdrii ipotezelor. Adulfii utilizeazd strategrile top-down pentnt invdlarea conceptelor: se determind proprietdlile conceptului pe baza cuno$tinlelor anterioare gi a ipostazelor cunoscute. 4. Prin intermediul ralionamentului se realizeazd. organizarea unui enun!. Unele ralionamente sunt

deductiv valide'. este imposibil ca o concluzie s[ fie falsi dacd premisele sunt adev[rate. Evaluarea unui ralionament deductir. constd adesea in demonstrarea faptului cd anumite concluzii decurg din premise, ca urmare a unor reguli logice. Alteori se utiIizeazd strategiille e m"i s ti c e, reguli care vizeazd mai degrabd con-

linutul enunlului decdt forma lor

logicd. 5. Unele ralionamente sunt puternic

inductive: este improbabil ca o concluzie sd fie falsd dacd pre-

:Sandirea Si limbajul

43s

misele sale sunt adevdrate. in ela-

borarea gi evaluarea unor asemenea rationamente, se ignord adesea legile teoriei probabilitdlii, bazindu-ne mai degrabd pe strategiile euristice care pun accent pe
analogie gi cauzalitate. Spre exemplu, putem estima probabilitatea ca o persoand sd aparlini unei anumite categorii prin determinarea asemdndrii dintre persoana respec-

.fenrul este cea mai micd parte a unui cuvdnt care are o semnificalie de sine stdtdtoare; cele mai multe morfeme sunt cuvinte, iar restul

sunt sufixe gi prefixe care

ataSeazd

se

tivd gi prototipul categoriei

sau

FJ

putem estima probabilitatea ca un membru alunei categorii sd de{ind o anumitd proprietate prin determinarea analogiei dintre acel membru gi membrii despre care se gtie cd defin acea proprietate. Limbajul, modalitatea principali de care dispunem pentru a ne comunica gdndurile, este stmcturat pe trei niveluri. La nivelul superior se situeazd unitdlile propoziliei,

inclusiv expresiile (care pot fi combinate pentru a forma propozi{ii). Urmdtorul nivel este acela aI cuvintelor Si fr"agntentelor de cuvdnt care au semnificafie. Nivelul elementar este cel al sunetelor vorbirii. Expresiile unei propozilii
sunt construite din cuvinte (gi fragmente de cuvinte), iar cuvintele, la

rdndul lor, sunt construite din

sunetele vorbirii. Fonemul este un sunet al vorbirii. Fiecare lirnbaj deline un set specific de foneme gi reguli de combinare a acestora in cuvinte. Mor-

cuvintelor. Un limbaj deline de asemenea gi reguli sirztactice, de combinare a cuvintelor in propozilii gi a acestora in fraze. inlelegerea unui enun! necesitd nu numai anahzarea fonemelor. a morfemelor gi a propoziliilor, ci qi luarea in considerare a contextului precum qr a intenliilor vorbitorului. 8. Dezvoltarea limbajului se realizeazd in trei etape. Deqi incd de la naqtere copiii sunt pregdti{i sd inveqe lonemele. sunt necesari cAliva ani pentru a inva!6 regulile de combinare a acestora. Copiii incep s[ vorbeascd prin invdlarea numelor conceptelor familiare qi dacd vor sd comunice un anumit concept care nu are incd un nume (adicd nu a fost incd invdlat) vor folosi s u p rcr extensia numelui conceptului apropiat: de exemplu, pot spune,,cd!el" atdtla cdine cAt gi la vacd sau pisicd. invdlarea propozi1iilor incepe cu stadiul cuvdnt-propozilie, vor progresa cdtre propoziliile telegrafice formate din doud cuvinte gi, abia in acest moment, igi vor elabora expresiile substantivale gi verbale. 9. Copiii inva{d limbajul, cel pulin in parte, prin testarea ipotezelor.

436

InIroducere in psihoIogie

Acestea se pare cd sunt ghidate de un set de principii operative, relativ redus numeric. ce atrag atenlia copilului asupra caracteristicilor

critice ale vorbirii, cum ar fi

flnalul cuvintelor. Factorii inndsculi de{in un rol important in achizilia limbajului; cunoqtin{ele
inniscute pe care le delinem sunt foarte bogate, a$a cum demonstreazd. constatarea cd to{i copiii inva15 linrbajul prin parcurgerea aceleiaqi succesiuni de etape. Ca qi alte compoftamente inndscute, unele abilitali de limbaj sunt invdlate numai in timpul perioadei critice. Faptul c[ abilitatea de invdlare a limbajului este specificd omului este o chestiune controversatS; multe studii au demonstrat ci cimpanzeii gi gorilele pot invald semne echivalente cuvintelor folosite de cdtre om dar, spre
deosebire de acesta. nu au capacitatea de a combina sistematic aceste semne.
10.

burdri imagistice sirnilare. S-a demonstrat experimental, in studri efectuate prirr utilizarea tehnicii de sc(tnare cerebrctlii, ca zonele cerebrale implicate in rezolvarea sarcinilor imagistice sunt aceleagi cu cele implicate in rezolvarea sarcinilor perceptuale. Mai mult decdt atdt, s-a constatat c[ opera{iile specifice gAndirii imagistice (cum ar fi scanarea qi rotalia) sunt simi-

lare celor care se realtzeaz\

ir"t

Nu toate gdndurile sunt exprimate in enun{uri, unele dintre ele manifestAndu-se ca imagini vizuale ce conlin detalii similare celor existente in perceplia v izuald. Imageria

cadrul procesului perceptual. 1 l. Rezolvarea de probleme necesitd descompunerea obiectivului in sub-obiective care suttt Ittai ugor de atins. Strategiile utilizate pentru o asemenea descompunere sunt reducerea diferenlei dintre enunlul inilial Et enunlul obiectivului, anoliza .finaltl'il or s entn ifi cative (ehminarea celor mai importante dilererr{e dintre situalia actuald gi situalia finala) qr rezolvarea inversa. Unele probleme sunt ugor de rezolv at pe baza reprezentdri lor propozilionalc. in timp ce pentru altele este mai eficientd reprezentarea viz:uald. 12. Modurile de rezolvare a unei probleme de cdtre un specialist qi un

vizuald, este relativ similard percepliei pentru ci este mediatd de aceeagi zond cerebral5; leziunile cerebrale care duc la aparilia unor tulburdri perceptuale, omisitutile vizuale, au drept consecin{d tul-

novice sunt diferite din cel pulin patru puncte de vedere. Astfei.
multe reprezent[ri c are f actliteazl, rczolvarea; igi reprezintd problemele

specialigtii posedd

mai

noi in termeni de principii

de

Gcindirea Si lirnbuiul

437
este simularea

rezolvare qi nu de caracteristici superfi ciale; igi elaboreazd,, anterior rezolvdrii efective, un plan; tind sd adopte un ra{ionament care porneqte de la datele iniliale qi nierge cdtre solu!ic gi nu un ralionament invers. O metodd eficientd in studiul rezolvdrii de probleme

pe contputer, adtcd

elaborarea unui program de computer care sd rezolve problemele in modalitali similare

celor umane; aceastd metodd necesitd insd foalte multd precizie referitoare la cunoqtinlele implicate in rezolvare.

Reco m an

ddri biblio graJice

Mental Images and Their Transfnrmalions
(hnaginile rnentale gi transforrrrdrile acestora,
1982). Pentru o introducere in procesul rezolvdrii de problenre pute{i consulta Anderson,

Se pot gdsi cAteva recente introduceri in :.ihologia g6ndirii: Osherson qi Srnith, Invita.rtl to Cogrlitive Psychologt: Thinking (lnvi::tie in psihologia cognitivd. G6ndirea, 1990,
'.

rl. 3), Sternberg

g7'

qi Smith (Eds), The Psvcho-

Cognitive Pq,cl1o7o* and Its Intplication,s

(Psihologia cognitiva Ei implicaliile sale, 1990,

oJ Httnran Thinking (Psihologia gdndirii

-:rane, 1988) 9i Baron, Thinking and Deciding Jindirea qi decizia, 1988). Studierea concep:..rrr poate fi completatd cu lucrarea lui Smith

ed. a III-a); Hayes, The Contplete Problent Solver (Rezolvarea cornpletd a problernelor, 1989, ed. a II-a); Mayer, Thinking, Problenr
Solving and Cognitktn (GAndirea, rezolvarea de

.. \ledin, Categories and Concepts (Categorii

.
--

:-.:rtului sullt prezentate in lucrarea lui {:hnenian, Slovic gi Tversky, Judgenent

,:

.-oncepte, I 98 I ). Cercetirile pe tema ra{iona-

L:rionamentul
-

-ler Uncertainly: Heuri.stics and Biases in condilii de incertitudine:

gi

e;ecuri, 1982); pentru un studiu r.nai '::.rIundat puteti citi lucrarea lui Holland,

-:lstici

,-..-.r

oak, Nisbet qi Thagard, Induction:

I"

'itsses oJ Inference, Learning

and

-'.:;

.,:overy (lnduclia: Procesul inferenlei, invd'::a ;i descoperirea, 1986) qi a lui Johnsongi Byrne, Deduction (Deductia, 1991).

probleme qi cogni{ia, 1983); pentru aprofundare, studiali Newell gi Simon, Hunan Problent So/vlrg (Rezolvarea de problerne la orn, 1972). Psihologia linrbajului constituie tema abordatd in nurneroase lucrdri. Introducerea cea rrai utilizatd este cea a lui Clark gi Clark, P,sycholog1,and Language: An lntroduction to Psycholinguistics (Psihologia qi linrbajul. O introducere in psiholingvistic6, 1977) qi Foss qi Hakes, Psycholinguistics: An lntroduclion to
/

h e P s1,c hs | 6 91'

of

L a n gu a ge P

ro

c es s

es

(Psiho-

--;:.:r-u o introducere in studiul imageriei vizua-

:. :uteti consulta Kosslyn, Ghosts in the ll:lind's '.;:)itne (Fantomele din magina psihicului,
S,1 r.

Pentru un studiu ntai aprofundat al ima[ntage and Mind

pi

:-

.:i puteli consulta Kosslyn,

.:r::ine

psihic, 1980) qi Shepard qi Cooper,

lingvistic6. O introducere in psihologia proceselor limbajului, 1986). Pentru a studia aborddrile mai recente, studia{i Osherson qi Lasnik, Invilation to the Cognitiye Science (lnvitalie cdtre qtiinla cognitivd, vol. I): Longuage (Linba.jul, l990, vol.l); 'l'artter, Longuage Processe.s (Procesele limbajului, 1986) 9i Caroll, Lan-

438 guage Psychologt (Psihologia limbajului,

1985). Pentru o abordare mai aprofundatd, in special a perspectivelor inspirate de teoria limbajului 9i a g6ndirii a lui Chomsky, consultali Chomsky, Rules and Representations (Legi qi reprezenttrri, 1980) qi Fodor, Bever gi Garrett, Language Psychologt (Psihologia

Introducere tn psihologie

limbajului, 1974) Pentru detalieri ale dezvoltdrii limbajului in copil6rie, puteli studia Brown, A First Language: The Early Stages (Un prim limbaj: stadiile timpurii, 1973) qi
Pinker, Language Learnability and Language Development (invdlarea gi dezvoltarea lim-

bajului, 1984).

Motivafia gi emofia
Cap. Cap.

10 11

Motivele primare Emofia

Capitolul 10
Motivele primare
Motivele de supraviefuire qi homeostazia
Natura homeostaziei Reglarea ternperaturii ca sistem homeostatic Setea ca sistem homeostatic

Foamea Variabilele reglatoare ale foamei Detectorii satietdfii

Mecanismele cerebrale

Obezitatea gi anorexia Factorii genetici ai obezitdlii

Supraalimentarea gi obezitatea

Dieta 9i controlul greutElii Anorexia

Bulimia
Sexualitatea adultului Controlul hormonal Controlul neuronal Primele experienle Influentele culturale
Homosexualitatea

Dezvoltarea sexuali timpurie

Hormonii prenatali Raportul dintre hormoni gi mediu

Transsexualismul

Comportamentul matern Determinanlii biologici Disculie critici: Instinctele gi comportamentele specifice relaliei mamd-copil Determinanlii de mediu Motivele legate de curiozitate
Explorarea gi manipularea Stimularea senzoriali

Principii comune ale diferitelor motive

up6 ce am discutat despre

cea ce oarnenii pot face - si simtd, sd perceapd, sd invefe, s5-gi aminteascS, sd gAndeascd ne vom

!.pri asllpra a ceea ce ei doresc. Studiul dorinlelor 9i nevoilor se inscrie in sfera inotivatiei, care se referd la factorii ce :rtergizeazd gi direclioneazd comportamentul. Un organisrn fldmAnd igi va di:ectiona cornpoftamentul cdtre hrand, iar

:n organisrn insetat cdtre

apd.

in ambele

motive neinvdf ate, caracteri stice atAt ornului, cAt gi anirnalelor. Sunt recunoscute cAteva tipuri de rnotive primare: primul tip corespunde nevoilor de supravie{uire ale organismului, precum foamea gi setea; cel de-al doilea tip se referd la nevoile biologice cu valen{e sociale, precum compoftamentul sexual gi cel matem; al treilea tip

Dar foamea gi setea sunt doar doud clintre numeroasele rnotive. in acest capitol ne von-l ocupa de motivele primare -

situafii, angajarea in activitate va fi mult :lai intensd decAt in cazul unui organism
:,enrotivat.

implicd motivele legate de curiozitate,

care nu sunt iu relatie directd cu starea de

bine a organismului.

Motivele de supraviefuire qi homeostazia

\{ulte dintre motivele de supravie{uire -:ereaz6, pa(ial, in concordan{6 cu princ.:iul homeostaziei - tendin{a organis:ului de a men{ine constant mediul intern, r ciuda schimbdrii mediului extern. La :lir idul sdndtos, temperatura corpului ;.te menfinutd la un nivel constant, va.:"rd doar cu l-2oC, in condiliile in care ..:rlperatura mediului poate varia cu zeci
-= grade.
In mod similar, la o persoand sdlritoasd ..r elul apei in organism este menfinut la un ..r ei constant, in ciuda unor varia{ii dras-

normal, tirlp de mai multe ore, poate cauza moafiea, ca qi lipsa apei timp de 4-5 zile.

Natura homeostaziei
Termostatul este un exemplu de sistern homeostatic mecanic. El rnen{ine relativ constantl temperatura din casa dumneavoastrd (mediul intern), in tirlp ce ternperatura diu afara casei (rnediul extern) variazd. Modul in care opereazdtermostatul

este similar principiului homeoslaziei,

:.:e ale cantitAtii de apd din rnediu. Aseme;

.=: constante interne sunt esen[iale pentru -:iai ietuire: rneul.inerea temperaturii or-

cum indica gi partea superioard a figurii 10.1.. Temperatura camerei reprezitttd pentru termostat input-ul. Termostatul presupune trei elerneute: senzorul,
aga

care rndsoard temperatura carnerei; valoa-

-:iiismului sub sau deasupra nivelului

rea ideald, care reprezintd ternperatura

442
TERMOSTAT

lnlroducere in psihologie

1.

CgmPararSr

Cuptor

Comparator

A.justiri

Fig. 10.1. Sistemele homeostatice, Parlea superioard a Jigurii iluslreazci ntecanisnul clc funclionare a /ermoslatului. Temperatura canterei reprezinld inpul-ul lermostatultti; senzorul determinii valoarea acestui input Ei o compard cu t,aloarea ideald. Dacii lemperatura receplalci este nai rnicd decdt yaloarea ideald, este pornitd rezistenla. Parlea in/brioard af gurii iluslrea:it funclionarea untti sislent hctnteostalic in general. Sistemul presupune ovariabildreglahild, sen:ori care detecteazd aceasld vuriabilii Si un conparator care ntdsoarci t,oloctrea receptatd a variabilei raportatd lat'aloarea ideald. Daciivaloereavariobilei este mai nricii (sau ntai ntare) decat c'ea
ideald, sunt puse in.funcyiune mecanisnte de adaplare (reglare)

doritd gi comparatorul, care cornparh temperatura receptatd cu valoarea ideala. Dacd temperatura receptatd este mai micd decdt valoarea ideali, rnecanismul va pune in func{iune rezisten{a electricS: astfel, ternperatura din camerd va cre;te pAnd la valoarea ideala, rnomeut in care terrlostatul va decupla rezisten{a. Aceastd descriere poate fi generalizat6 la toate sistemele horneostatice, aga cum
puteli vedea in figurd. E,sen{a unui sistem homeostatic este o variabild particulard care trebuie reglatd (precum temperatura carnerei in cazul termostatului). Pentru a regla aceastd variabila, sistemul este prevdzut cu: o valoare ideala a acesteia, senzori care mdsoard variabila, un comparator (control central) gi programe de adaptare, la care sistemul recurge atunci cdnd variabila are o valoare sub sau peste cea ideald (de exemplu, oprirea sau pornirea rezis-

ten{ei, in cazul tennostatului). Acest cadru

conceptual ne permite sd infelegem o serie de motive urnane. In cazul temperaturii

corpului, variabila care trebuie reglatd

este

temperatura acestuia; pentru sete, variabila reglabila este nivelul apei in celule gi sAnge; pentru foalne, variabilele reglabile corespund diferitelor surse de energie (nivelul zahdrului din s6nge, grdsimile etc.). In

fiecare dintre aceste exernple, senzorii dirr

organism detecteazd schirnbdrile fala de valoarea ideala gi activeazd, mecanisrnele

de adaptare care pot corecta dezechilibrul. Studiind aceste sisterne homeostatice, cercetdtorii incearcd sd stabileascd care dintre

variabile sunt receptate, unde sunt localiza(i senzorii, care sunt adaptirile posibile gi care este zorra cerebrald cu rol de comparator. Cadrul conceptual homeostatic poate fi folosit pentru distinctia intre doud notiuni

',!otivele

prinare
(fig.10.2). Pe lAnga senzori,
se pare cd re-

;are intervin frecvent in discufia despre

rTiotivatie: nevoie giimpuls. Nevoia reprezinta o abatere fiziologicd substanlialI de .a r aloarea ideala; corespondentul sdu psi:l.rlogic este impulsul - o stare de activare ;3u un indemn care rezultd din nevoie. in :azul foamei, de exernplu, nevoia apare

:iunci cAnd nivelul zahbrului din sdnge s:ade semnificativ sub nivelul valorii jeale. Acest dezechilibru fiziologic va fi
.

giunea anterioari (frontal6) a hipotalamusului contine comparatorul gi valoarea ideald a temperaturii (de fapt, o zond a temperaturii ideale). Astfel, hipotalarnusul anterior funcfioneazd ca un tennostat. Dacd aceastd regiune este distrusd la un gobolan, animalul va fi incapabil sa-gi regleze temperatura. Dacd hipotalamusul an-

:i,rectat automat de c[tre ficat, prin elibe-

terior este incdlzit direct (printr-un fir

implantat in zona respectivb). temperatura

::rea de zahdr in circuitul sauguin. Dacd

iJest mecanism automat nu poate restabili :;hilibrul, este activat irnpulsul, iar orga::smul, aflat in stare de activare, va lua :isuri de reglare (va cduta alimente cu un :,rntinut mare de zahdr).

corpului qobolanului va scddea, chiar

atunci cAnd corpul nu mai este fierbinte (Barbour, 1912); prin incdlzirea hipotalamusului, gobolanul este,,ingelat" cu privire la temperatura corpului sdu. (Acest caz este anatog situa{iei in care se aplicd direct unui termostat un jet fierbinte de aer; chiar daci temperatura camerei este scdzutS, tennostatul va actiona in sensul temperaturii din camerd). in momentul in care termostatul hipotalamic identificd temperatura corpului ca fiind in afara unei zone ideale, va face o serie de regldri. Unele sunt automate, de tipul rdspusurilor fiziologice. Dacd temperatura corpului este prea ridicata, capilarele de la nivelul pielii se vor dilata, ceea ce va cre$te aportul de sAnge cald chiar
sub suprafafa pielii. Aceastd cdldurd suplimentarf, radiazd de la nivelul pielii, ceea ce are drept consecinld scdderea temperaturii s6ngelui. Transpirafia este un alt rdspuns fiziologic de pierdere a cdldurii la speciile care au glande sudoripare pe toatl suprafafa corpului (oameni, cai, vite). in schimb, speciile care au glande sudoripare la nivelul lirnbii (c6ini, pisici, qobolani) gdfdie pentru a elibera cdldura. Dacd temperatura corpului scade prea mult, primul reglaj fi ziologic este constricf ia capi larelor epidermice; astfel, scade fluxul sanguin periferic, conservAnd cdldura r6masi pentru organele vitale. De asemenea, organismul genereazd cdldurd prin tremurat.

Reglarea temperaturii ca sistem homeostatic

Dintre toate motivele umane, abilitatea a men{ine in organisrn o temperaturd :--ntbrtabild oferd cel mai simplu gi tipic

::

:remplu de sistern homeostatic. Chiar da:i :eg,larea temperaturii nu pare un proto:-: de motivafie umand, ea este decisivd :entru supravieluire. Celulele pot funcfio-.: doar intre anumite lirnite ale ternpera::rii organismului: peste 45oC (133 F), -:."-ioritatea proteinelor celulare devin ,-.a;tive gi nu-gi pot indeplini funcliile; ;.lb OoC (32 F), apa din organism incepe i se transforme in cristale de gheald, dis-

:lednd celulele. Variabila reglabil6 este temperatura i;:gelui, care reflectd cu acuratete tempe:::ura corpului. Existd senzori ai tempe=:urii sanguine la nivelul gurii (putern ;.:ti alimentele calde sau reci), pielii srmtim cald gi rece), mdduvei spinlrii gi :::ierului. Principala arie cerebralb impli::i5 este hipotalamusul - un grup de nu:.:i. situat labaza creierului gi legat direct :e elanda pituitari gi de alte arii cerebrale

444
Pe ldngl reacliile fiziologice intervin qi

I ntroducere

in psihologie

regldri comportamentale. Acestea

sunt

evidente. CAnd ne este frig, imbrdcdrn haine mai groase sau cdutdm un loc mai cald; dacd ne este cald, ac{iondm in mod contrar. Aceste regldri comportamentale diferd de cele fiziologice din mai multe puncte de vedere. Reglarile comportamentale sunt acte voluntare, atribuite sinelui, in timp ce reglSrile fiziologice sunt reactii involuntare, atribuite mai mult unor pdr{i ale corpului (de exemplu, glandele sudoripare). De asemenea, reglSrile fiziologice influen{eazi direct rnediul intern, in timp ce regl6ri le comportamentale infl uen \eazd mediul extern (un pulover ne protejeazd mai

bem apd? $i acesta este un sistem homeostatic. Dar, in cazul setei, sistemulhomeostatic este mai complex, deoarece trebuie reglate doud variabile: nivelul apei din in-

teriorul celulelor corpului (fluidul intracelular) qi nivelul apei din afara celulelor, inclusiv din sdnge (fluidul extracelular). Vom examiua aceste variabile pe rAnd. Cauza tipica a pierderii de fluid intracelular este concentra{ia de sodiu rnai rnare in apa din afara celulelor decAt in apa din interiorul celulelor. Deoarece membranele celulare nu sutrt penneabile
la sodiu, presiunea care se exercitd de ambele pa4i ale membranei (in incercarea de a echilibra concentra(ia de sodiu) conduce la pierderi de apd din celule (acest proces se numegte osrnozl). Celulele se deshidrateazd, dar numai unele dintre ele joacd rol

bine de aerul rece), care, implicit, are efecte asupra mediului intern. Se pare cd aceste doud tipuri de regldri sunt localizate
in regiuni diferite ale hipotalarnusului: aria preopticb rdspunde de schimbdrile fiziologice, iar aria lateral6 de comportamentele adaptative (Satinoff giRutstein, 1970; Satinoff qi Shan, 197 1).

de senzori. Acestea sunt osmoreceptorii

(denurnili astfel datoritl legdturii cu osnoza); ei sunt localizafi in hipotalamus. mai exact in aria preopticd din zona frorrtal6 a acestuia gi reaclioneazdla deshidratarea prin deforrndri sau contractdri. Pe l6ng[ senzori, regiunea anterioar6 a hipo-

Setea ca sistem homeostatic

Reglarea consumului de apd este un alt element esenfial pentru supravie(uire. Apa este un ingredient major al organismului nostru. Reprezintd aproximativ doud treimi din greutatea noastrS; este componenta

talamusului con(ine gi comparatorul

gi

principalS a majoritdlii (esuturilor qi a s6ngelui; este utilizatd pentru a transporta substanfele nutritive gi oxigenul lrecesare {esr,rturilor, ca gi pentru a indepdrta rezi-

duurile reacliilor chirnice de la nivelul acestora. Dar pierdem constant apd - fie prin evaporare la nivelul pldrnAnilor, fie prin transpiralie sau urinare. De aceea, trebuie sb bem apI pentru a putea si o inlocuim pe cea pierdut6. Cum regldrn consumul de ap6? Ce ne determind sd bem? Ce ne face sd nu mai

valoarea ideal6 relevantd pentru pierderile de fluid intracelular (Blass gi Epstein. 1971 ; Peck gi Novin, 1911). O dati detectate aceste modificdri, hipotalamusul pune in func{iune reglSri homeostatice. Regldrile fiziologice implica recuperarea apei din^rinichi, inainte de a fi elirninatd ca urind. In special, activitatea osmoreceptorilor conduce la eliberarea hormonului antidiuretic (ADH). Acesta ac{ioneazd asupra rinichiului, astfel incdt apa va fi eliberata in circuitul sanguin, iar urina formatd va fi foarte concentratd. (Dup[ o noapte de somn, puteli observa ch urina dumneavoastrd este inchisd la culoare gi are un miros mai puternic dec6t in alte momente ale zilei; aceasta se intAmpld

:\'ele printore

445
nd. Aceasta influenteazd doud nrecanisme

:.-iarece organismul a recuperat apa din .:.r;hi pentru a competlsa lipsa consu-

-.-jui de lichid din tirlpul somnului).

:.:est mecanisrn fiziologic poate menline =:r rlibrul apei in organism doar pdnb la o .:. -irnita limita. CAnd deficitul de apa este :::: accelerat, intervin adaptdri (reglari) : -:rpofiamentale: simtiti sete gicduta[i apd.

diferite de adaptare homeostaticd, cu scopul de a dirninua volumul sanguin. Renina detennind constricfia vaselor de s6nge,

:.:e

er ident de ce un harnburger cu cartofi

:-'.'iti ne provoacd sete. Consumul de : .:r3nte sdrate cregte concentrafia de sare

.:.

:. :t'ara celulelor gi deterrnina pierderi de

in celule, celulele contractate

surtt

::i.Z.rrii care mediazd irnpulsul de sete. Se pare cd setea irnplicd rnai rnult decAt -: ;et-rcit de fluid intracelular. Scaderea ' -.-mului de sdnge, care este o parte a -.iului extracelular, produce sete chiar :-:: celulele nu sunt deshidratate. O per;:.:..r ranitd, care a pierdut o mare canti-

prevenind pierderile de sAnge; aceasti reac{ie este o reglare fiziologicd. De asemenea, renina, in combinatie cu altb sr,rbstan{5 din circuitul sanguir.r, produce un hormon numit angiotcnsini; acesta induce senza{ia de sete, ca 5i apetitul pentru sare, ceea ce presupune reglari comportamentale (Fitzsirnons, 1969, Stricker gi Verbalis, 1988). O analizd homeostaticd poate sugera cd
un organism insetat are nevoie sd consume lichid pAna cAnd elementele sale intra- gi

-.- le sAnge, simte o sete accentuat5,

degi

:.::ntralia de sodiu din sdnge rdmAne .:rimbatd. De aserlenea, o persoand -.--= i-ace exerciliu fizic, pierzdnd sare prin --.:spiratie. simte nevoia de lichid, ceea
.

extracelulare se rehidrateazE. Aceastd coucluzie nu este exactd. Subiectii privafi de apd pentru o perioada oarecare de timp se vor opri din bdut inainte ca nivelurile fluidului intra- 9i extracelular sd se restabileascd con-rplet. Cauza este un rnecanisrn special: senzorii de safietate, care determind cantitatea suficientd de apd pentru a

:-..

. -:-rul total de fluid in sAnge, indiferent :: : -:;entratia Sa.

S::rzorii acestei variabile sunt locali-: .r rinichi. Ei detecteazd rnodificdrile := :::siune a sAngelui. Rinichiulsecretdin : -: -.:ul sanguin o substanfd nurniti reni-

.=r atii indicd faptul ca existd gi o altl --.'rila ce trebuie reglat[ gi anume

cL-rncentratia de sare nu este elenren=sential in aceste situalii. Toate aceste

'

dilua concentra{ia de sare din sAnge.

restabili echilibrul flLridului in celule 9i sAnge. Uniidintre acegti senzori (osmoreceptori) sunt localizati la nivelul gurii, altii in intestine. In experimentele pe rnaimute, infuzia unei cantitdti de apd direct la nivelul intestinului a detenninat anirralul sd ruu mai bea, degi nu bduse suficientd ap5 pentru a putea compensa deficitul din
organism. Iat5, deci. cd sisternul de reglare a consumului de apa este foarte complex; el implicd un mecanisrn de satietate, ca qi regldri ale fluidului intra- gi extracelular.

Foamea
. ::mea este un motivator puternic,
;

: :it-o. Pentru a supravie{ui, trebuie sd -. -in. astfel incAt sd ne putern men{ine

-

::

: -irr poate confirma oricine a experi-

greutatea corpului. Dar cum se petrece aceasta, de fapt? Ce ne detern-rind sd mAncdm. ce ne determind sd nu mai
mAncdm?

446

Introducere in psihologie

Existd unele rdspunsuri evidente la

aceste intrebdri, dar ele s-au dovedit nesa-

fi

tisldcdtoare. Se poate crede cd m6ncdm

datoritd unor motive exterioare - de exemplu, pentru cd este timpul mesei. Dar aces-

tea nu pot fi determinanfi majori ai alimentdrii. Numdrul de mese pe zi diferd

foarte mult in funclie de cultura unui individ (5 in culturile europene, fafd de in culturile africane), dar. at6ta timp cAt hrana este disponibi16, indivizii din dife1

rite culturi au aproximativ aceeagi greutate corporald. Alli declangatori externi ai alimentdrii sunt aspectul gi mirosul mdncdrii. Acestea pot determina, uneori, supraalimentarea; dar nici ele nu pot fi deter-

minan{i majori ai alimentdrii. Chiar dacd

aceste rnotivalii exterioare sunt eliminate, oamenii igi pot regla consurnul de hrand.

Rezultd cd trebuie lua{i in considerare factorii interni. Ceimai mulli dintre acegtia sunt legafi de starea stomacului contrac{iile stomacului sunt un semn pentru momentul alimentdrii, iar distensiile lui indicl faptul cd alimentarea trebuie opritd. Acesta este un rdspuns plauzibil, dar nu este satisfhcdtor, din moment ce
persoanelor cdrora Ii s-a inldturat stomacul (in urma unui cancer sau ulcer avansat) igi pot regla consumul de hrand. Care sunt. deci. determinanlii majoriai alirnentdri i? Cercetdri le actuale sugereazd cd dispunem de o monitorizare automatd a cantit5tilor de elemente nutritive din orga-

explicatd doar printr-o sirnpl6 analizir homeostaticS. Este necesard reglarea rnai multor variabile. Alirnentarea este stopatd in func{ie nu doar de restabilirea valorilor ideale ale depozitelor de hrand, ci gi de senzorii de sa{ietate. care indicd dacd sistemul dispune de suficientd hranf,. Trebuie sd remarcdm faptul cd nu orice persoand este capabilS sd controleze mecanismele homeostatice: in jurul nostru putem vedea frecvent exemple de supraalimentare (obezitate) sau subalimentare extremd (anorexie). Pentru a inlelege foamea, vom lua mai intAi in considerare variabilele care sunt reglate (o datd cu senzorii care le mdsoard gi care deterrnind alirnentarea), apoi vorn discuta despre detectorii satietdtii (care ne semnaleazd cd am mAncat suficient), despre mecanisrnele cerebrale (care integr eazd i nd icatori i al i rnent[ri i gi ai salietelii) gi, in final, despre deformdrile homeostatice intAlnite in obezitate gi anorexie.

Variabilele reglatoare
ale foamei
Studiul foamei este direct legat de studiul metabolisrnului 9i digestiei. Pentru a funcfiona, celulele corpului nostru necesitd anumite elemente nutritive. Acestea reprezintd produsul final al digestiei gi includ glucozd (zahdrul din sAnge), grdsimi (lipide) gi aminoacizi. Toate acestea sunt variabilele reglabile ale foamei. Rolul glucozei este cel mai bine cunoscut. In general, creierul uttlizeazdglucoza ca suport energetic (restul organismului este mai flexibil in aceastd privinfd). Creierul dispune de senzori pentru glucozd. localizafi in hipotalarnus; acegti senzori reflectd mdsura in care glucoza a fost absorbitd de celule. (Mai exact, senzorii rndsoard diferenfa dintre nivelul de glucoza din artere gi cel din vene). Cercetdtorii au

nismul nostru (de exernplu, glucozd

gi

grasimi) gi cd suntem rnotiva{i sd mdncirn in momentul in care depozitele energetice scad sub un nivel critic. $i acest sistem este, in esentd, homeostatic; majoritatea cercetdtorilor au observat cd animalele au o greutate corporald stabila gi, chiar dacd li se oferd alimentele preferate, mdndncd doar atdt c6t s6-qi menlind greutatea. Dar
foamea este prea complexd pentru a putea

'.!

-.'rtele printare

447 rele 4 ore, destinate, in mod normal, digestiei. Dar natura ne-a ,,scutit" de un asemenea comportanrent, furn izdndu-ne sen-

:rplantat microelectrozi in hipotalamusul cAini 9i pisici gi au inregistrat acti, i:atea cerebrald dupd injectarea cu glu::,2a. Ei au descoperit cd activitatea celu;i..r din zona laterald a hipotalamusului .:azuse (semnalizAnd cd nivelul glucozei =.:e suficierrt). CAnd senzorii indicd un ::r el prea scdzut al glucozei, intervin me::nisme de reglare fiziologicd gicompor..;nentald: fie ficatul elibereazd glucoza

:ior

zorii satietatii - detectori localizali in pdr{ile superioare ale sistemului digestiv, care
semnaleazd creierului cd aporlul nutritiv este suficient, iar alimentarea se poate opri. Deci, stoparea alirnentdrii este controlatd de un sistem diferit - localizat in tractul digestiv superior - fafa de cel res-

::p.rzitatd in circuitul sanguin, fie orga::smul cautd hrand. Existd senzori pentru -.u;ozd localizali gi in afara creierului, --ai ales la nivelul ficatului. Acegti detec,::i sur.rt foarle bine plasafi, din mometrt :: ;lcatul este printre prirrrele organe care ::rnresc produsele digestiei (Stricker, 1:,rrland, Saller gi Friedman, 1977). De asemenea, suntem capabili s6 re- ln nivelul aminoacizilor gi lipidelor de::zitate in celule adipoase speciale. Este :'. :Jentd necesitatea regldrii arninoacizi-:. deoarece acegtia sunt esen{iali in for-rrea proteirrelor. dar este mai putin evi-:rt faptul cd o scddere a lipidelor poate :::enlina nevoia de alirnentare. Aceasta -.= erplicd prin faptul cd, intre rnese, lipi-;.e inmagazinate sunt convertite in ami-::cizi. care reprezintd sursa majord de =:.:rgie a organismului. Astfel, lipsa lipi::..rr poate conduce la lipsa de energie. - .:t-rtalamusul este capabil sd detecteze .: iderea mdrim ii celulelor adipoase. Sub.:.rta numitd glicerol, produsi in timpul : ::r ersiei lipidelor in acizi graqi, este o . .-: r ariabi16 reglabil[. Iatd, deci, cd foa-

ponsabi I pentru inilierea al irnentari i. (Este o situalie asemdndtoare setei.) Unde sunt localizali, mai precis, senzorii salietSlii pentru foame? O posibild zond este gura, dar gi gAtul. Pentru a stabili dacd aceste zone sunt prev[zute cu senzori ai satietdtii, cercetdtorii au separat esofagul unui animal in punctul de conexiune cu

stomacul, practicdrrd incizii

la

nivelul

mucoasei. CAnd aninralul mdndncd, hrana nu-qi urmeazd traiectul norrnal spre stomac (deci senzorii satietetii dirr stornac qi din duoden nu pot fi activa{i). Un astfel de animal va consuura rnai rnultd hrand decAt in rnod obignuit, dar la un moment dat se va opri din m6ncat, ceea ce insearnnd ci existd senzori ai satietdtii in cavitatea bucal6 gi esofag. Totuqi, animalul va reincepe si mdndnce curAnd, deci acegti sen-

zori au doar un efect de scurt[ duratl

(Janowitz gi Grossman , 1949). Rezultd cd trebuie sd existe gi alti senzori ai sa1ietd1ii, situa{i mai jos, de-a lungul tractului digestiv.

-::

implicd sisteme homeostatice multiple.

Unndtoarele zone ce trebuie analizate sunt stomacul gi duodenul (parfe a intestinului subfire, direct conectatd la stomac). Ambele zone con{in senzori ai safietdfii.

Detectorii safieti{ii
Dacd nu ne oprirn din mAncat in moin care depozitele de elemente nu:ir e ating valoarea ideald, putem conti-- -: sd mancem, din rutind, gi in unnStoa-

Dacd se injecteazd elemente nutritive direct in stomacul unui anirnal fldmAnd

(inainte sd aibd acces la hrand), acesta va mdnca mai pulin dec6t in rnod obignuit. Elementele nutritive injectate direct in
duoden au acelagi efect de scddere a con-

-.':tul

448
sumului de hrand. in aceastd zond senzorul
poate fi hormonul colecistokinind (CCK). In momentul in care hrana pdtrunde in duoden, mucoasa din zona intestinald su-

I ntroducere

in ps i hologie

hrdnirii. Hipotalamusul delne gi controlul

central al foamei. El este mai vascularizat decAt oricare altd arie cerebral6, fiind ugor influenlat de starea chimicd a sdngelui. Cele rnai importante regiuni sunt hipota-

perioard produce CCK, care limiteaz[ viteza cu care hrana trece din stomac in duoden. Nivelul de CCK din s6nge poate fi monitorizat de creier ca un indicator al satietifii. Pornind de la aceastd ipotez6, o serie de studii au concluzionat cd injectarea de CCK inhiba alimentarea (Gibbs, Young gi Smith, 1973), (S-ar putea crede cd CCK este un inhibitor ideal al apetitului, dar s-a dovedit cd CCK nu este eficient ingerat oral). O altd zond principald in care sunt plasali senzorii salietd1ii este ficatul. Ficatul este primul organ care primegte elemente nutritive solubile din tractul digestiv gi, astfel, receptorii sdi sunt capabili sd mdsoare cu acuratete elementele digerate. DacI se injecteazd,glucozd direct in ficatul unui animal fl5m6nd, acesta se va hrdni mai pulin. Senzorii de la nivelul ficatului monitorizeazi nivelul elementelor nutritive din intestine gi transmit aceste informa{ii creierului (Russek, 1971). Pe scurt, putem considera c6 senzorii satietdlii (localizali in diferite zone ale corpului) constituie un sistem homeostatic, in care variabila ce trebuie reglatd este reprezentatd de nivelul general al elementelor nutritive din sistem; in momentul in care aceastd variabili atinge valoarea ideal6,
alimentarea este oprit6.

lamusul lateral medial.

gi

hipotalamusul ventro-

SINDROMUL HL $I SINDROMUL HVM. Una dintre modalitalile de studiu a func{iei unei arii cerebrale const[ in distrugerea celulelor gi fibrelor nervoase din
regiunea respectivd gi observarea compor-

tamentului animalului, in condiliile in care arialezatd,nu-gi mai poate indeplini funclia in mod normal. Aceastd tehnicd a
permis identificarea a doud sindroame importante. Primul dintre ele, sindromul HL. intervine atunci cAnd se distrug {esuturile hipotalamului lateral. Inilial, animalul -de obicei, un gobolan - rcfuzd sd bea sau sd mdndnce qi poate muri dacd nu este hrdnit intravenos. Dupd cdteva sdptbmdni de hrdnire intravenoasd, majoritatea animalelor supuse acestui experiment incep sI se restabileasc6: la inceput, acceptd doar hrand umed6, dar nu beau; ulterior, acceptd gi hrand uscatd gi incep sd bea (Teitelbaum gi Epstei n, | 9 62). Sindromul HVM intervine atunci cAnd sunt distruse {esuturile hipotalamusului ventromedial. Acest sindrom

implicd doud faze distincte. Prima fazd. cea dinamicd, dureazd 4-12 saptbmAni: animalul se supraal im enteazd cu ldcom ie.

Mecanismele cerebrale
Sistemul satietatii trebuie integrat cu cel al hrdnirii. Aceasti integrare se produce la nivelul creierului, mai exact in hipotalamus, care, a;a cum am ardtatdeja, are un rol central in controlul temperaturii, reglarea fluidelor gi in unele aspecte ale

triplAndu-gi chiar greutatea corporald (fig. 10.2). In cea de-a doua fazd,, cea static6, supraalimentarea dispare; mai mult. consumul de hrand ajunge la un nivel
subnormal, dar animalul igi menline noua greutate, peste nivelul nonnal. Sindromul HVM a fost evidenliat la toate speciile de animale studiate - de la gobolani, la pdsiri gi maimule. in privinla oamenilor, cercetdtorii au remarcat cd persoanele cu tumori

'.lotiyele printare sau leziuni in hipotalarnusul ventromedial

se supraalimenleazd, gi pot deveni obeze.

449

Initial. psihologii au interpretat sinjroamele HL gi HVM ca implicAnd exis:3nta unor centri duali ai foamei - un ceu:ru de hrdnire, in hipotalarnusul lateral gi Jn centru de safietate, in hipotalarnusul .'entromedial (Stellar, 1954). S-a consiJerat cd distrugerea lesuturilor din zona r:terald a hipotalamusului afecteazd cen:rul hrEnirii, irnpiedicdnd animalul sd m6:ince. Dar, s-a pus intrebarea: de ce gobo.anri. ingrijili in prirnele sdptdmAni dupa
.ezarea hipotalarnusului lateral, reugesc, :lterior, sd-gi regleze consumul de hrand, :hiar dacd igi menfin o greutate corporald rai scazut6? $i, similar: dacd distrugerea :,ipotalamusului ventrornedial afecteazl. :entrul satietAtii, cunr igi pot reduce ani:ralele consurnul de hrand in faza staticd? \ceste indoieli, ca gi noile descoperiri prezentate in continuare. au irrfirmat interpre::rea duald a centrilor foarnei.

MODIFICARI ALE NIVELULUI DE REFERINTA. Descoperirile mai noi au evidenliat ca ariile lateralS gi ventromediald sunt responsabile pentru reglarea greutdtii corporale gerrerale. Ludm din nou ca exemplu un gobolan suprapouderal cu leziuni ventrornediale. Arn ardtat deja ca animalul ajunge intr-ofazb staticd, in care igi men{ine supraponderabilitatea. Dar, sd presupunem cd animalul este supus uuui regim alirnentar restrictiv - greutatea sa va scddea pAnd la nivelul normal. in tnotnet'rtul in care auimalului i se permite sd se alimenteze liber, igiva pdstra nivelulnormal al greutAtii sale? Rdspunsul este nu * el se va realirnenta, ajungAnd din nou obez. Aceasta se intArnpld deoarece animalul se simte confortabil nurnai ir.r noua sa stare

supraponderald. inseamnd cd leziunile ariei ventromediale afecleazd pe tennen lung sistemul de control al greutd{ii, deci animalul iqi va regla greutatea in funclie de un alt nivel de referin[d, mai inalt. Mai mult, dacd gobolanul obez va fi supraalinrentat fo(at pAna c6nd va atinge o greutate extrernd, ulterior el igi va reduce
consumul de hran6, pdnd cdnd greutatea sa se va restabili la nivelul de referinld supraponderal (fig. 10.3). in mod sirnilar, leziunea hipotalamusu I u i lateral afecteazd, control ul greut6{i i, astfel inc6t anirnalul igi va regla greutatea la un nivel mai scdzut. Reamintim cd dupd o perioadd iniliala in care refuzd hrana gi apa, gobolanii cu sindrom HL reincep sd mdrr6nce gi sd bea. Dar ei se stabilizeazl,la un nivel de greutate mai scdzut, aga cum gobolanii cu sindrom HVM se stabilizeazd

Fie. 10.2. Supraalimentarea hipotalamici.

in hipotalamusul ventromedial deter.:ina Sobolanul sd se supraalimenteze Sisd-Si :';ple:e greutatea, fayd de valoarea normald. 3,eutatea sa cre$te de la 80 g (valoarea nor',:.tlit) la I 080 g.

la urr nivel supraponderal (Mitchel

gi

-::iunile

Keesey, 1914). Acest cornportament indi-

cd tulburdri ale sistemului de control al greutAtii pe lungd duratd. $obolanii infometati inainte de lezarea hipotalamusul ui
lateral nu refuzd sd mlnAnce dupa opera-

450

lntroducere in psihologie scdzut decdt normalul, dar rnai ridicat de-

fie. De fapt, mulli dintre ei se supraali-

menteazd pAnd in momentul cAnd greutatea lor atinge un nou nivel standard, mai

cdt cel din perioada infometdrii (greutate preopera{ionalS) (fi g. 1 0.a).

580

.9

r',

Mornentul,zcro

5.,520 J.: loo

['

I ioo I rio 5
ll,l
nl
ir.

zao 220

Fig. 10.3. Efectele

ventromedial.

in

hrlnirii forlate gi ale infometlrii la qobolanii urma leziunilor la nivelul hipotalamusului

cu leziuni in hipotalamusul ventromedial, Sobolanul se

supraalimenteazd Si cdstigd in greutate pdnd cdnd greutatea sa se va stabiliza la un nou nive! supraponderal. Hrdnireaforlatd sau idometarea altereazd doar temporar acest nivel al greutdyii sale; ulterior, Sobolanul se va reintoarce la nivelul stabilit anterior.

'1 ,,{;

tr::'0C :1,:,:()'

.!::O. i:d:

i O,' $11 < 'lrl

+
i::3:l:

.uJ il (5.
,.'10 ! ,' .-::':', ,[nalnte de
;:,],,:.tr:0.r .1":1::'::,,:

,.;lQ

4A

Dupi leziune-----------,

Fig. 10.4. Greutatea corporali gi hipotalamusul lateral. inainte de lezarea hipotalamusulu: lateral, un lot de Sobolani afost supus infometdrii, tn timp ce un grup de conlrol afost ldsat sd se
alimenteze liber. Dupd operafie, animalele infometate Si-au mdrit consumul de hrand Si au cdstiga; in greutate, in timp ce grupul de control a pierdut in greulate. Ulterior, antbele grupuri s-au stabilizat la acelasi nivel ponderal. (Dupd Powly gi Keesey, 1970)

'.lotivele primare

451
implicate in angajarea organismului in diferite tipuri de comporlamente (nu numai comportamente de hrdnire), distrugerea lor deterrnindnd problerne de activare 9i alte deficienle generale (aceleagi fibre sunt afectate in boala Parkinson, care implicd inactivarea motorie). Aceste deficienle de

Aceste descoperiri indicd faptul cI

:.ipotalamusul lateral gi verrtromedial au
3::cte reciproce asupra greutd{ii corporale .leale. cu alte cuvinte, greutatea Ia care .:dir idul func{ioneaz6 optim. Greutatea .leald reprezintd nivelul de referinfd (,,set :.-int") al greutifii corporale. Leziunile in .:ia ventromediald ridicd nivelul de refe-

:rnta. iar leziunile in aria lateralS

il

scad.

Jacd se lezeazd ambele arii ale hipotala:-l u s u I u i (astfe I inc dt inti n derea !e suturi lor .Jzate. in fiecare arie, sd fie echivalentd), :nirnalul nici nu se va supraalimenta, dar :.ici nu se va subalimenta; mai mult, igi va :entine nivelul preoperator al greutdfii.

activare pot fi motivul pentru care un gobolan cu sindrorn HL refuza initial si mdn6nce sau sd bea. intr-adevdr, atunci cAnd fibrele nigrostriate sunt lezate in
afarazonei hipotalamice (pentru cb aceste

traiecte se extind gi in afara hipotalamusului), animalul rnanifestd aceleagi scdderi in comportamentul alimentar cain fazele

iniliale ale sindromului HL (Fridman

qi

INTERFERENTA CU FASCICULELE NERVOASE. AIte explicalii ale .:ndroamelor HVM gi HL sugereazf, cd

==ctele acestora reflectd nu doar distru::rea nucleilor hipotalarnici, ci gi a inter::rentelor cu unele din cele 50 traiecte :.3n oase care trec prin aceastd zond. Vom
-a din nou ca exemplu cazul unui gobolan s:praponderal cu leziuni in hipotalamusul '.entromedial. Degi cercetdtorii au fost

Stricker, 1976; Stricker, 1983).

Este evident faptul cd interpretarea sindroamelor HVM gi HL este controversatd.

De la inceputul anilor '50, psihologii,

incercdnd sd explice motivalia foamei, gi-au deplasat interesul de la centrii foameicdtre nivelurile de referin{d gi apoi
cdtre traiectele nervoase exterioare hipotalamusului. Este posibil ca aceste explica{ii

.:teresafi de efectele leziunii doar la ni'.

I h ipotal arnusulu i, aceasta afecteazd qi

sb nu fie incornpatibile: o leziune la nivelul hipotalamusulr"ri lateral poate sd scadd nivelul de referinld al greutdlii corporale gi, totodatS, sd intrerupd traiectele ner-

-:.ele traiecte ale sistemului nervos para-

:::rpatic care trec prin aceastd regiune. :'.este efecte secundare afecteazd me-':olismul, astfel incAt o cantitate prea :.:re de elemente nutritive este convertitd
:. _srdsimi (pentru depozitare), iar o can:,:3te prea micd este pdstratf,, in totalitate, :.-rtru desligurarea proceselor metabol ice. unnare, animalul are o nevoie con-.:.nta de hrand gi se supraalimenteazL. :-s:tel. gobolanul cu leziuni in hipotala:. -sul ventrornedial se supraalim erfteazd

--i

voase care activeazd organismul. S-au dezvoltat gi alte interpret6ri mai noi cu privire la rolul hipotalamusului in foame. Astfel, cercetf,torii au sugerat recent cd foamea este cauzatd de prezen{a, in hipotalarnus. a unui hornron numit neuropeptidA Y (pe scurt, NPY). CAnd gobolanii sunt fl[mdnzi, concentra{ia de NPY din
hipotalarnus este rnai ridicatd decAt in mod normal gi, pe mdsurd ce animalul se 1116negte, nivelul de NPY scade (Stanley,

::.iru cd, intr-un anutne seus, este info-:-2f

Anderson, Grayson gi Leibowitz, 1989).

Evident, creierul este un organ foarte complex gi nu este posibila intotdeauna corespondenfa simplS intre activitatea cerebrald qi funcliile psihologice.

O leziurre in hipotalamusul lateral poa-

,= intrerupe un grup important de fibre

-:a oase numite nigrostriate. Acestea sunt

4s2

In

!ruduccre in

ps i hol

ogi.

Obezitatea pi anorexia
PAnb in acest stadiu am evidenliat pro-

cesele homeostatice specifice foamei, dar corxpoft amentele noastre alimentare indicd unele devieri de la acest fenomen. Greutatea corporalS a unor persoaue nu este atAt de constantd cum sugereazd interpre-

de tulburari care au ca simptom comull supraponderabilitatea (Rodin, 198I ). Modalitatea prin care cineva devine obez este. intr-un fel, ca drumul cdtre Pittsburg. Existd mai multe cdi pentru a ajunge aici. iar calea pe care cineva o alege depinde de punctul de pornire (Offir, 19S2). in cele ce pinde ingrdqarea
urrneazd, vom irnpdr{i factorii de care deir.r doud grupe principale:

tf,rile homeostatice. Cea mai frecventd deviere de la reglarea homeostaticd a alimentdrii la oameni o constituie obezitatea, foafte cornund in civilizalia noastrS. Peste 25Yo dintre americani sunt obezi, condilie definitd ca un exces de 30% (sau peste)
fala de greutatea normal6. Prevalenfa obezitdliivariaz6, in cadrul societdtii, de la un grup la altul. Obezitatea este mai frecventd la femei decAt la bdrba{i. in Statele Unite, obezitatea este rnai frecventd in grupurile cu nivel socio-economic sclzut dec6t in

(a) factori genetici; (b) consurn rnare de calorii (supraalirnentarea). In general. oamenii pot deveni obezi fie datoritd unei predispozilii genetice, fie pentru cd u-rd,nAncd prea rnult (din motive psihologice sau sociale). ln unele cazuri de obezitate pot fi irnplicate ambele categorii de factori, dar in altele sunt responsabili fie factorii genetici, fi e supraalimentarea.

cele cu nivel socio-economic ridicat; in {arile in curs de dezvoltare, oamenii sunt

mai inclina{i spre obezitate cu cAt statutul lor social gi economic este mai ridicat.

Factorii genetici ai obezitifii

Este cunoscut faptul c[ obezitatea se transmite genetic. ln farniliile in care nici unul dintre pirinli nu este obez, doar cca 10% dintre copii sunt obezi; dacd unul dintre pdrinfi este obez, cca 40% dintre copii sunt obez|' dacd arnbii pdrinfi suni

Obezitatea reprezintd un risc major pentru sdndtate qi determini creqterea inciden!ei diabetului, hiperlensiunii arteriale gi afecliunilor cardiace. in plus, obezitatea poate fi un stigrnat social - oamenii obezi sunt percepuli ca fiind prea ingdduitori cu sine gi fdrd voin!5. Aceste presupuneri pot fi nedrepte, atata timp cAt, aga cum vom vedea, obezitatea este determinat6, in une-

le cazuri, de factori genetici gi nu de

supraalimentare. Av6nd in vedere toate problemele asociate obezitdlii, nu este de mirare cd, in fiecare an, milioane de oameni cheltuiesc foarte mult pentru diete
speciale gi medicamente de sldbit. Cei mai mul{icercetdtori sunt de acord cd obezitatea reprezintd o problemd complex[, implicAnd factori metabolici, psihologici qi sociali. Probabil cd obezitatea nu este o tulburare singulari, ci o multitudine

obezi, cca 70Yo dintre copii sunt obez: (Gurney, 1936). Aceste statistici sugereazd existenla bazelor biologice ale obezitatii, dar sunt posibile gi alte interpretar: (de exemplu, copiii pot imita obiceiuril: alimentare ale pdrin{ilor). Cercetdrile recente demonstreazd insd, in mod clar. bazele genetice ale obezit6lii.

STUDII ASUPRA GEMENILOR.

Una dintre modalitdlile prin care se por ob{ine dovezi despre rolul factorilor genetici in obezitate este studiul gemenilor univitelini. Din moment ce gemenii univitelini au aceeagi structurd geneticd gi pre-

"Iotbele

printare

4s3
mare de calorii. Rezultatele experimentului aratd gi de ce nu trebuie si cor-rsiderdm cd oamenii obezi rndnAncd mai mult decAt alli oameni. Sd presupunem cd intdlnili doi dintre subieclii experimentului de
mai sus: unul care a cdgtigat 4 kg (ne vom

supunend cd anumite gene JoacA un anu:rit rol in ingrdgare, gemenii univitelini ar

:rebui sd aibd aceleagi pattern-uri de in:i6sare.

Intr-unul din experirnente, 12 pereclii

le gemeni univitelini (to1i baieli) au fost

:inuti intr-un dormitor de colegiu tirnp de . tt0 zile. Scopul experimentului a constat .:r a deterrnina subiectii sI cAgtige iu greu::te. Fiecare subiect a fost supus unui re::rn alimentar cu 1000 calorii in plus pe lr. De asemeuea, a fost restrArrsd activi,"tea f-izicd a subieclilor; nu Ii s-a permis .' iacd exercilii, ci doar si citeascd, sd ::sfbgoarejocuri sedentare gi s[ se uite la ::lerizor. La sfArgitul celor 100 de zile, .--li subieclii cAgtigaserb in greutate, dar :::a ingrdgarii varia considerabil, de la - kg la l3 kg. Dar aceste varia{ii (gi acesta -s:e un punct esen{ial) s-au inregistrat :-.ar intre perechile de gemeni gi nu ir-rtre ::nenii aceleiagi perechi. Gernenii ut'ti. .:elini au atins niveluri sirnilare de creq.::e in greutate. Mai mult, ei au avut ten:.rta de a se irrgrS;a preponderent in ace-:si zone. Dacd unul dintre gerneni se in::i;ase preponderent in jurul taliei, la fel .: intAmplase gi cu celdlalt geamdn; dacd -:-:l dintre fra{ii altei perecl-ri se ingrdgase . :ivelul goldurilor 9i coapselor, gi cel6=.: geamdn se ingrdgase in aceleagi zone 3 -'uchard et al., 1990). Rezultatele prezer$ate evidenfiazd cd in -::51are sunt implicali atAt factori gene. :.. cat qi consumul mare de calorii. Fap. -. ;i toti subieclii experirnentului descris .- :i;tigat in greutate sugereazd cd miri-;= i-^umdrului de calorii se reflectd in creg:::a greutalii (ceea ce nu este de mirare). . = :e alta par1e, faptul cd ingrdqarea a fost : -;:ltA intre perechile de genterri, dar nu , .:. :adrul aceleiagi perechi, aratd cd fac- : _enetici determinl nivelul cregteriiin :, -:.rte. in condiliile unui consum mai

referi la el ca ,,plus 4") gi altul care a cAgtigat 13 kg (,,plus 13"). S-ar putea ca subiectul ,.plus 13" sd vi se pard obez, dar ,,plus 4" nu. Dacd vefi considera cd obezitatea este intotdeauna datoratd supraali-

mentdrii, ve{i concluziona cd sLrbiectul ,,plus l3" a mAncat mai mult decAt ,,plus 4"; dar in realitate arnbii au rnAncat la fel.

tru cd ar fi mAncat mai rrult, ci datoritd

predispoziliei sale genetice. Pe scur1, faptul cd unii oameni sunt supraponderali (obezi) nu este, in mod uecesar, rezultatul faptului cd mdnaucd mai rnult. Studiului descris anterior i se pot aduce
posedb geneticS, dar trdiesc Ai in aceeagi structuri acelaqi mediu, deci este posibil ca gi factorii de mediu similari sd influen{eze cre$terea in greutate. Pentru a elimina aceste obieclii, este uecesard studierea gemenilor univitelini care all fost cresculi separat, in

Subiectul ,,plus 13" este mai gras nu pen-

qi obiecfii. Gemenii univitelini

rnedii diferite. Un asernenea studiu s-a desligurat recent in Suedia. Cercetdtorii au studiat greutatea a 93 perechi de genreni univitelirri cresculi separat. ca gi a 153 perechi de gemeui univitelini crescu{i impreund. S-a constatat ca frafii aceleiagi
perechi, cresculi irlpreunE, erau similari, in cea rnai rnare parte, din punct de vedere al greutd(ii ca gi cei crescu{i separat. Deci, factorii genetici constituie un deterntinant major al greutSlii corporale gi al ingrhgarii.

TESUTUL ADIPOS. Avdnd in vedere rolul p.e care il joacd factorii genetici in ingrdgare, ne vom opri, in coutinuare,
asupra cAtorva aspecte detaliate ale acestui

4s4
rol. Care sunt procesele metabolice gi digestive influenfate, in mod special, de factorii genetici? (ne referim la procesele care mediazd cregterea in greutate). Unul dintre rdspunsuri se referd la {esuturile adipoase - locul de depozitare al grSsimilor din organism. Organismele - oameni gi animale - diferd in func{ie de procentul de lesut adipos; aceastd varia{ie se datoreazd,, in parte, factorilor genetici gi are
consecinle majore pentru obezitate. Intr-un lot experimental s-a descoperit c5 subieclii obezi aveau de trei ori rnai rnult lesut adipos decdt subiec{ii nonnoponderali (Knittle gi Hirsch, 1968). In alte studii, cercetdtorii au demonstrat cd gobolanii care aveau {esut adipos dublu fa{6 de normal erau de doud ori mai gragi decAt qobolanii din lotul de control. Intr-un alt experiment, cercetbtorii au indepdrtat chirurgical o parte din fesuturile adipoase ale unor gobolanitineri (astfel incdt aceqtia sd aib[ doar jumbtate din procentul de fesut adipos al subiec{ilor de aceeagi vdrstd); s-a dovedit c5, la maturitate, gobolanii operafi aveau o greutate reprezentdnd jumdtate din cea a celorlalli subiec{i (Hirsch gi Batchelor, 1976; Faust,

Introducere in psihol ogie

Procentul de {esut adipos nu este singurul factor esen{ial; conteazd gi mdrimea

celulelor care formeazd acest fesut. in timp ce factorii genetici determin6, in parte, mdrimea celulelor adipoase, supraalimentarea poate cre$te mdrimea lor, iar privarea de alimente o poate scddea. Dar, la

majoritatea organismelor, celulele adipoase rdnrAn relativ constante ca mdrirne.

NIVELURILE DE REFERINTA. Am discutat despre doud elemente determinate genetic - nurnbrul gi mdrimea celulelor care fonneazd lesutul adipos - elemente care difer[ in funcfie de persoand gi sunt legate de obezitate. Cercetdtorii considerd c5 o combina{ie a acestor elemente stabilegte nivelul de referin(i (,,set poirrt''; al individului, pe care hipotalamusul incearcd s6-l men{in6. Astfel, nivelurile de referinld ale indivizilor obezi gi normoponderali (care au aceeagi inll{ime gi structurd osoasd) pot diferi, daci diferd numdrul gi mdrimea celulelor adipoase. Dacd aceastd presupunere este adevdratS, inseamnd cd obezitatea, pentru unii oarnerri.

1984). Deci, existd

o legdturd intre pro-

centul de lesut adipos gi obezitate; prin aceastd verigd, factorii genetici influenleazd obezitatea.

reprezintd ,,normalul". incercdrile de a pierde din greutate pot induce unor asernenea indivizi o stare de deprivare cro-

Totugi, procentul de {esut adipos nu

este in totalitate determinat de factorii ge-

nic5, menlinAndu-i sub nivelul lor de referin{i determinat biologic; ei vor simli
permanent foame, exact ca o persoani sla-

netici. Supraalimentarea in timpul primelor luni de viala poate cre$te procentul de fesut adipos. Dar factorii genetici impun unele limite procentului total de lesut adipos. Ei determind procentul minim de fesut adipos, din moment ce - in afara unor

bb care s-ar simfi infometatd in timpul

unui regim alimentar (Nisbett, 1972). AnalizAnd ipoteza nivelurilor de referin!5, Stunkard ( 1982) argumenta ci medicamentele care scad apetitul (precum fenfluramina) ac\ioneazd, in prirnul rAnd, asupra nivelului de referinlS gi doar secundar asupra apetitului. El explica de ce indivizii slibesc at6ta timp cAt folosesc aceste medicamente, dar se ingragd din nou in lipsa tratamentului. Medicamentele respectir e scad nivelul de referinfd, facilit6nd pier-

interven{ii chirurgicale impotriva obezi-

tAtii - nici un organism nu pierde semnificativ fesut adipos. in plus, mdsura in care
supraalimentarea irnbogS{egte !esutul adipos este determinatd genetic.

'.lttivele primare

455 ridicd este: ce factori, in afard de lesutul adipos, de nivelul de refelntrebarea care
se

:erea in greutate; oprirea tratamentului -ste urmatd de revenirea la vechiul nivel referin{d gi, implicit, la cregterea in -:eutate (pAnd cAnd individul ajunge la ::eutatea initiala). Degi ipoteza nivelului :; referinfd nu este valabild pentru toate ::zurile de obezitate, ea poate fi luatd in ::'nsiderare pentru anumite tipuri de obe--:ate. in special in cazul indivizilor care :-nt u$or supraponderali toatd viafa (ince:.nd din copildrie).

::

rin{a qi rata metabolicd, determind oamenii sd consume prea multe calorii?

ELIBERAREA DE RESTRICTIILE CON$TIENTE. Unii oameni sunt qi

rdmAn supraponderali pentru cd reincep sd mdnAnce mult irnediat dupa o perioadd de

RATA METABOLICA. Un alt pro--s cu determinare geneticd par{iald este :.:a rnetabolicd. Doud treirni din energia
::,.dusd de organismul unei persoane nor-..1e - prin arderea caloriilor - sunt desti-::3 proceselor metabolice (func{ii funda-.:ntale ale organismului). Deci, rata me:=:olic6 este un determinant major al con-

regim alimentar. O persoand obezd igi poate intrerupe dieta dupd nurnai doud zile, mAncAnd foarte mult gi cor-rsurnAnd chiar rnai multe calorii decAt inainte de dieta. Din moment ce dieta a fost o res-

triclie congtient6, pierderea controlului

(reprezentatb de intreruperea dietei) este un factor care sporeqte cousutnul caloric. Pentru a in(elege mai bine rolul restric{iilor congtiente, cercetdtorii au elaborat un chestionar interesat de regirnul alimentar, istoria greut6{ii corporale gi obignuinlele alimentare (de exemplu, ,.Cdt de des {ine{i un regim alimentar?",,,MAncali mai pu{in in fa\a altora, dar semnificativ rnai mult c6nd sunte{i singur?"). Rezultatele au ardtat cd aproape orice persoand - slab5, medie sau grasd - poate fi clasificatd in una dintre urrndtoarele categorii: persoane

,::,iului greutd{ii: ratele metabolice

scd-

--:i.

consumAnd doar puline calorii, deter-

-":;ri o greutate corporal[ mai rnare. Unul - :tre studiile din dorneniu a ardLat cd - .:ui de a cAgtiga 7 kg intr-o perioadd de I :ni este de 4 ori mai mare pentru o per.-:nI cu rata metabolicd scdzut6, fa{d :-'!r persoand cu rata rnetabolicd inaltd i..'r usin et al., 1988). Iati o noud legdturd -::e obezitate gi factorii genetici; de data ::,3sta. veriga interrnediard este repre--:.iatd de rata metabolic6.
Rezum6nd, existd mai multe modalit51i -:.: care factorii genetici pot fi respon-

care

in gi persoarre care rru-qi irnpurt alirnentatie asemenea restricfii. In plus, indiferent de

greutatea actuald, compoftarnentul alimen-

igi impun restrictii congtiente

i-:;li

tar al persoanelor care iqi impun restricfii este mult mai apropiat de cel al persoa-

pentru ingrigare gi anume: numdrul j:mensiunile mari ale celulelor adipoa. -=. nirelul de referin{d inalt gi rata meta-

nelor obeze decAt de cel al persoanelor care nu-gi impun restricfii (Herman gi Polivy, 1980; Rudennan, 1986). Un studiu
de laborator a ardtat ce se int6mplS atunci cAnd nu rnai existd restriclii. Persoanelor

:-:. ;A scdzutd.
Su

praalimentarea

qi

obezitatea

)e;i factorii genetici joacd un rol im:'-::3nt in obezitate, perrtru mulli oameni -:.zi problema este supraalimentarea.

din arnbele categorii amintite (toate normoponderale) li s-a cerut sd bea dou6, una sau nici o porfie de lapte indulcit, apoi li s-au prezentat cAteva tipuri de inghe{atd gi au fost incurajate sd mindnce cAt doresc.

456
Persoanele fbr6 restricfii autoimpuse, cu cAt li s-a cerut sd bea mai mult lapte indulcit, cu atdt au consumat, ulterior, mai pulind inghe{atd. in schimb, persoanele cu

Introducere in psihologie legate de stres au fost interpretate de aduldin jur ca o cerere de hrand; ca urmare. copilul nu invafd sd rdspundd diferen{iat la necesitdli gi sentimente (de exemplu, foameaversus anxietate); ca adult, el va avea dificultali sa distingd intre foame qi alte senzalii, inclusiv anxietate, iar reaclia sa la sd rndnAnce orice fel de emolie va (Bruch, 1913). Un al doilea posibil rdspuns este cd oamenii obezi reacfioneazdla

lii

restric{ii autoimpuse, cdrora li s-au dat doua por{ii de lapte indulcit, au mdncat rnai mult[ inghelat6 decAt cei care au bbut doar o porfie de lapte sau nici una.
ACTTVAREA EMOTTONALA. Indivizii supraponderali recunosc adesea cd au
tendinfa de a mdnca mai mult atunci c6nd sunt tensiona(i sau anxiogi; experimentele suslin acest fapt. Subiecfii obezi mbnAncd mai mult in situaf iile ir-ralt anxiogene decAt in cele mai pufin anxiogene, in timp ce

fi

situaliile anxiogene ftc6nd singurul lucru care le aduce confort - respectiv, s[ mdn6nce. Astfel de oameni mdnAncd intotdeaurra c6rrd sunt anxiogi.

Arlbele ipoteze

sunt aplicabile, dar la categorii diferite de persoane.

subiec{ii normoponderali rndndncd rnai multin situaliile pugin anxiogene (McKenna, 1972). Alli cercetdtori indicd faptul cd ori-

RESPONSIVITATEA LA INDICATORII EXTERNI. Comparativ cu persoanele normoponderale, cele obeze par mai sensibile la indicatorii externi ai foamei (aspectul, aroma qi gustul alirnentelor) gi

ce tip de activare ernolionald pare si

creascd consumul de hrand la unele per-

soane obeze. intr-un alt studiu, subieclii supra- gi normoponderali au urmdrit cAte un film in fiecare din cele patru faze ale experimentului. Trei dintre fihnele prezentate induceau erno{ii variate: unul era relaxant, altul amuzant, iar altul excitant erotic. Al patrulea film era un documentar geografic plictisitor. Dupd vizionarea fiecdruia dintre aceste filme, subieclilor li s-a cerut sd guste gi sd aprecieze doud tipuri de biscuili. Subiec{ii obezi au m6ncat sem-

mai pu{in sensibile la indicatorii interni (precum semnalele de sa{ietate de la nivelul intestinal). Unul dintre studiile din
aceasti sferd a examinat efectele gustului

asupra compoftamentului alirnentar al subiectilor sub- gi supraponderali. Subiec!ilor li s-a pennis sd mlrr6nce inghefatl de vanilie, lbrd restric{ii, gi li s-a cerut sd-i
aprecieze (pe o scal6) calitatea. Subiec{ilor li s-au oferit calitdli diferite de inghe{ata. in figura 1 0.5 este prezentatd cantitatea de inghe{atd pe care au consumat-o categoriile de subiec(i; in func{ie de cum i-au apreciat cal itatea, subiec{i i supraponderal i au mdncat mai multd inghe(atd din cea pe care au apreciat-o ca ,,excelentd" decAt din cea pe care au apreciat-o ca ,,rea la gust''.

nificativ rnai mulli biscuili dupd vizionarea filmelor excitante emofional, decAt dupd docurnentarul geografic. Subieclii

normoponderali au consumat aceeagi cantitate de biscuili, indiferent de filmul ur-

marit (white,1977).
Pentru a infelege de ce unele persoane obeze mdndncl mai mult atunci cAnd sunt activate emofional, existi douI rdspunsuri posibile, fiecare punAnd accent pe invSfarea timpurie. Unul dintre rlspunsuri este c5, in perioada copilSriei, toate semnalele

in timp ce la subieclii subponderali, consumul de inghefatd a fost mai pufin influenlat de gust. Alte experirnente aratd cd, degi oamenii diferd in func{ie de sensibilitatea lor la indicatorii externi, nu toti

'.lctIele primare
,-bezii sunt sensibili la indicatorii externi si nu toli cei sensibili la indicatorii externi sunt obezi. Mai n-rult, existd persoane sens:b'ile la indicatorii exterui sau interni :r toate categoriile de greutate, eviden:ilndu-se doar o corela{ie moderatd intre :radul de reactivitate la indicatorii extemi .: sradul de obezitate (Rodin, l981).
sd piarda din

4s7 kilogramele in plus, le recAg-

tigd ulterior. Acest fenornen se datoreazS, in parte, celor dor.rI reacfii tipic umane la privarea temporarS de hrar-rd (tocmai ceea
ce presupune o dieta).

Prima dirrtre aceste reactii este supraalimentarea imediat unndtoare deprivdrii de hrand. [n unele experimente, gobolanii erau deprivati de hrand timp de 4 zile, apoi li se permitea sd mdnAnce astfel incAt
sd recupereze greutatea

s6 mdnAnce cAt doresc,

inilial6 gi, in final, lird restriclii.

;F
t,

2oo 160 120

= o
F

()

Acegti gobolani ajungeau sd mdnAnce mai mult decdt qobolanii din grupul de control, care nu fuseserd priva{i de hrand. Deci, privarea este urmatd de sr,rpraalimelttare,
care

f80 o
=40
Rea , Nu

continul gi dupa ce s-a recAqtigat greutatea inilial6 dinaintea privarii de hrand.

foarte Excelenti

bun6 EVALUAREA iNGHETATEI

Fie. 10.5. Gustul gi obezitatea. Efectele cali' : : . ; a I i nt en I el or as u pr a niv elul ui consumulu i, - stbieclii strpra- Si subponderali. Subieclii -.. .ipreciat, in funclie de o scald, calitatea :.)retatei Si au putut mdnca inghelatd fdrd

Cea de-a doua reac{ie care ne intereseazd este scdderea ratei metabolice in urma privdrii de hrand; vd reamintim c6, pe rndsurb ce rata metabolicd este mai scdzutd, se consumd mai pu{ine calorii qi se cAgtigd in greutate. in consecinld, reducerea caloriilor din timpul unei diete este compensatd par{ial de scdderea ratei metabolice, ceea ce face dificilS atingerea scopului dietei. Reducerea ratei metabolice in

-,.:,iclii. (Dupd Nisbett, 1968)

Dieta pi controlul greutifii

.-l ce poate fi pierdutd,

Degi factorii genetici limiteazl greutapersoanele supra-

:--nderale pot sldbi printr-un prograrn de

:-:trol al greutifii. Dar, pentru ca un .::lil de program si fie eficient, el trebuie

.i

implice mai mult decAt doar o dietd

-'.:rem de strictd.

LIIIITELE DIETEL Din pdcate, mul.= Jintre persoanele care respectd o dietd - - au prea mult succes sau, dacd reu$esc

tirnpul regimului alimentar explicd gi de ce multor oameni li se pare din ce in ce mai greu sd piardd in greutate pe parcursul unor diete succesive: organismul rdspunde, la fiecare perioadd de dietd, printr-o scddere a ratei metabolice (Brownell, 19BB). Arnbele reac(ii - supraalimentarea gi scdderea ratei metabolice - sunt interpretabile in termenii unei abordbri evolulioniste psihologice. PAnd acurn foarle pulin timp - gi chiar la ora actuald, in fdrile subdezvoltate - privarea de hrand a fost experirnentatd de orice fiinlb umand, din cauza insuficienfei hranei din rnediu. Un rdspuns adaptativ la aceastd insuficien{i este supraalimentarea gi stocarea in orga-

458

I ntroducere

in ps ih ologi

nism a cat mai multor calorii, cdt timp acestea sunt disponibile. Deci evolu{ia este cea care a creat, prin selectare, abilitatea de supraalimerrtare in urrna privdrii. Aceasta este o explicalie a reac{iei de supraalimentare. Un rdspuns adaptativ secundar la insuficien{a hranei din mediu este scdderea ratei de consum al caloriilor, deci, evolulia a selectat gi abilitatea de
scbdere a ratei metabolice in perioadele de privare aceasta este explica{ia pentru a doua reac{ie discutatd. Aceste doul reac{ii

acestor concluzii; el compard cAteva metode de tratare a obezitalii. Tirnp de 6 luni, un lot de obezi a urmat

un anumit tip de tratament: (a) modificarea cornpoftamentului alimentar 9i obignuin{a de a face exercilii fizice; (b) terapie

medicamentoasd, folosind un inhibant ai apetitului (fenfl uramina); (c) combinarea modificdrii comportamentului alimentar cu terapia medicamentoasS. Subieclilor

din cele trei grupe de tratament

li

s-au

au servit specia umand in perioadele de foamete, dar, o datd incheiate aceste privdri forfate, ele au continuat sI influen{eze

persoanele supraponderale (Rolivy qi Hennan, 1985). PROGRAMELE DE CONTROL AL

oferit inforrnalii despre exerciliile fizice ;: o consiliere nutrilionalS, inclusiv o dieti cu maximum 1200 calorii/zi. Subiecliidir: primul gi al treilea grup au fost invSla1i si congtientizeze situa{iile care ii determin: sd se supraalimenteze, sd schimbe con-

GREUTITII. Se pare cd persoanele supraponderale, pentru a pierde in greutate gi a putea menfine acest nivel scdzut,
au

nevoie de un nou set de comportamente

alimentare constante (gi nu ternporare, ca

in cazul unei diete), ca gi de un program de exercilii fizice. Studiul pe care il prezerrtdm in continuare oferd un suport

diflile asociate supraalimentdrii, sd-gi ofere recompense pentru comportamentele alimentare adecvate gi sd desligoare ur. program corespunzdtor de exercilii. Ir. plus, au fost luate in considerare gi doui grupuri de control: unul fonnat din subiecfi care agteptau sd ia parte la studiu s celdlalt format din subiec(i care consultaserd un medic pentru un tratarnent tradifional contra obezitAtii.

Tabelull0.l.Pierdereaingreutatedupddiferitetratamente. PierdereaingrelttatelasfdrSit;,. celor 6 luni de tratament Si dupd I an. Subieclii din cele doud grupuri de control ntt au fos:
disponibili pentru evaluarea greutdlii dupd

an. (Dupd Craighead, Stunkard gi O'Brien, 1981.)

Sclderea greut5{ii dupi tratament (kg)

Crupurile de tratament Numai prin modificarea comporlamentului Numai prin terapie
medicamentoasA Tratament combinat
10,8

Sclderea greutdfii dupl 1 an (kg)

t4,4
15,2

6,2 4,5

Grupurile de control
,,Pe lista de agteptare"
1,3

,,Yizitala cabinet"

5,9

'.lotit'ele primare

459 continuare, implicd o dorinla patologicd

de a nu cAgtiga in greutate.

Tabelul I 0.1 prezintd rezultatele aces:::i studiu. Subiec{ii din cele trei grupuri :3 tratament au pierdut mai mult in greu.:te decAt cei din grupurile de control; .:bieclii din al treilea grup au pierdut cea ::lai mare greutate, iar cei dirr prirnul grup ::i rnai pulin. Dar, in timpul anului urtn6: - : tratamentului, a intervenit o r6sturnare
:

CARACTERISTICI. Anorexia

este

.:rprinzdtoare a situa{iei. Subiec{ii din :imul grup (rnodifi carea colnpoftauren.-.ii) au recAgtigat cel mai pulin in greu-':e. fatd de celelalte grupuri, men{inAnd o :.:rdere medie in greutate de 9 kg la .,.rsitul acelui an; pierderile in greutate . : subieclilor din celelalte grupuri de .:',ament (medicamentos gi combinat) au
.-

caraclerizatl, printr-o pierdere in greutate extremd gi autoimpusa. Dupd standardele Asociafiei Americane de Psihiatrie (1987), indivizii pot fi diagnostica{i ca anorexici dacl greutatea lor este mai rnicd cu cel pu{in 15% fa!6 de limita niinirnd a normalului. Unii anorexici cAntdresc chiar mai pulin cu 50Yo din greutatea normald. La femeile anorexice, pe lAngb piederea extremd in greutate, trebuie luata in considerare gi oprirea menstruafiei. Pierderea in

s: de doar 6,5 kg, respectiv 5 kg. Care sunt cauz.ele acestei risturndri? E ca unul dintre factori sb fi fost sen:-.entul mai intens alpropriei eficacitS{i.

greutate poate fi urrnatd de o serie de efecte secundare periculoase, incluzdnd

epu izarea, sen sib

: - .;bil

i I itatea cresc utd I a infec{i i pi alte simptome ale subnutriliei. in cazu-

,:i:ctii supugi tratamentului de modifi::3 a comportamentului alimentar au pu-, .:ribui pierderile in greutate propriilor :.::uri. ceea ce le-a intdrit hotdrdrea de a - .,::rua s6-gi controleze greutatea qi dup6
: -:.-.ada de tratament. Pe de alti parte, su: - :i i supu$i tratamentului medicamentos

rile severe, efectele secundare pot deterr-nina decesul. Nu este de mirare cI unul
dintre cei mai mari cercetdtori ai anorexiei a descris aceastd tulburare ca ,,urmdrirea necrufdtoare a sl6birii prin autoinfometare, clriar pAnd la moarte" (Bruch, 1973).

Anorexia este relativ rarS;

in

SUA,

- .-ribuit medicaliei rezultatele ob{inute, .::tAnd sd-qi dezvolte autocontrolul. Un : . tlCtor posibil este chiar medicafia, care . -:ibat senzafia de foame a subiec{ilor ::-,iemporar) a scizut nivelul de refe' -.. - ca unnare. subieclii supuqi trata.
-

- -::ului rnedicamentos

-- fbst pregdti{i sd facd fa!6 senzaliei ": :. : - :ne ulterioare opririi rnedicaliei.
Anorexia

gi celui combinat

inciden{a sa este de aproximativ 1%. Este de 20 de ori mai frecventd la femei decAt la bdrba{i gi apare, in special, la ferneile aflate intre vdrsta adolescenlei gi 30 ani. in plus, majoritatea anorexicilor sunt albi gi fac pa(e din clasa sociald mijlocie sau superioard. lrr mod tipic, anorexicii se concentreazl total asupra alimentatiei, calculAnd cu grija caloriile pe care le consumb. Uneori, aceastd preocupare atinge obsesia; de exemplu, un anorexic ii relateazd terapeutului s6u: ,,binein{eles cd am

luat micul dejun; arn inghilit obiqnuitul

una

-: rrmp ce obezitatea reprezintd

- - --= ;ele mai frecvente probleme de ali-:-.:tie . opusul ei se manifestf, in forma i;-,reriei nervoase qi bulimiei. Aceste :, -. :-lburdri, despre care vom discuta in

<saluD cAnd am ieqit pe ugd" sau,,nu pot sd umezesc un timbru cu lirnba - nimeni nu gtie cdte calorii are un timbru" (Bruch,

1973). Obsesia legatd de alimentafie

gi

pierderea in greutate pot conduce anore-

460

Int rodu cere in ps

hologie

xicii cdtre compoftamente compulsive de tipul desligurdrii exercif iilor fizice in ritrn
sus{inut, c6teva ore pe zi (Logue, 1991).

mal (fig. 10.6). Anorexicul a fost mai

ten tat decAt un subiect din grupul de con-

trol

sd Idrgeascb

fotografial aceastd tendin-

DEFORMARI

ALE

IMAGINII

{5 de deforrnare se manifestd doar in legdturd cu propria fotografie (Garfinkel gi

CORPORALE. Este de rernarcat faptul

cd, in ciuda pierderii extrente in greutate gi

Garner, 1982). Rezultatele prezentate mai sus sugereazdcd refuzul alimentar la anorexici este mediat de imaginea corporalS pe care o all despre sine - prea gragi. ExtinzAnd ideea. putem constata cd aceste deformdri ale imagirrii corporale apar la rnulte femei tinere din societatea noastr[, ceea ce explicd de ce acest grup de vArstd gi sex este mai expus riscului anorexiei. O dovadd in sprij inul acestei idei o constituie urmdtorul experirnent, in care au fost investiga{i sute de adolescenti (baieti 9i fete). Subiecfilor li s-au ardtat siluete desenate, de acelagi

a efectelor secundare ale acesteia, anore-

xicii tipici neagd cd ar aveavreo problernd gi refuzd sd rnai cAgtige in greutate. Cei

mai mulli anorexici consider6 cd

aratd

prea gragi. Aceastd pdrere sugereaz6 o imagine deformatd a propriului corp, percepAndu-se mai grei dec6t sunt de fapt. Pentru aceastd deformare, existd dovezi experimentale. Subieclilor anorexici gi celor dintr-un grup de control li s-a cerut sb ajusteze in ld1ime fotografia unei persoane, intre lirnitele de+20o/o fafd de nor-

t"" ti"
\ :::i..'. 'i
ri:::
ir:,

.11,

"j'i,

t.

rt'
,:,

-tl'11 j:
"1

'{-"
I

:)
t'
i I

',.

i',',

"'. .t

i"

i::

il

' il

'ii'

Mirime
real5

lmagine

lmagine

ingustati
(-20%'t

extinsi
(+20%')

Fig. 10.6. Deformlri ale imaginii corporale. Subieclilor anorexici Si celor din grupul de control L s-a permis sd ajusteze ldyimea inaginiifotografice a unei persoane, in intervalul +20%faSd d,
normal. Anorexicii aufost mai lentali sd ldrgeascd dintensiunile reale ale propriei.fotografi.

!-:tele printare
.=.,. Siluetele, pentru fiecare sex, au fost

46t
In schimb, fetele au ales desene foarte diferite (doar silueta ideald gi cea atractiv[
pentru barbafi au fost mai apropiate). Este clar cd fetele nu erau rnultuurite de greutatea lor actual6, considerAudu-se prea grase pentru a putea atrage un bdrbat. Aceasta s-a dovedit a fi o imagine corporald deformat6. Atunci cAnd subiec{ilor rnasculini 1i s-a cerut sd aleagd silueta ferninind cea mai atractivd, majoritatea au ales siluete mult mai pline decAt cele alese de subiecfii feminini ca fiind ideale sau atractive pentru sexul opus. Astfel, s-a dovedit gregitd presupunerea fetelor ca baie{ii preferd siluetele foafie subliri. Pe scurl, adolescentele s-au dovedit nemullurnite de greu-

- sfuse pe o scal6, de la foarle slab la

.:te gras, a$a cum aratd figura 1 0.7. Su(a) silueta :::r se potrivegte cel mai bine cu starea -: :,ctual5; (b) silueta cu care ar dori sd - :-3ne (idealul); (c) silueta pe care o : -:.siderd cea mai atractivd pentru sexul ,:-s. Rezultatele (fig. 10.7) s-au dove: - -oafte diferite pentru bdieli gi pentru ::; Baielii au ales desene similare pentru ;- -::a lor actual6, silueta lor idealS qi
:-

: .;tilor li s-a cerut s[ indice:

-..;:ii

-3ia cea mai atractivd pentru fete; adicd au considerat cb greutatea lor ac. r este foarte apropiatd de ceea ce con-::a a fi ideal gi atractiv pentru o femeie.

m
'|

o,.
:

:1,:.:1*,
1

!:,

:':

i:

i l:::': :tr:::

in ":!,.1 i: .1
: i:t
l

,i<.:$

'ir T:,,+ {".irl 5

2,5

3,5

4,5

ldeali i
';

Atractivi
'tri

Generald
,t;1

'I

f,d:,d P d"d d d*Ld"..

4,5

Atracti'vi CenirralS'iaeata

g l:'.-. Imaginea corporalS la adolescenfi qi adolescente, Subieclilor li s-au ordtat siluete ."::. -;.? propriului sex Si li s-a cerut sd indice; (a) siluela cea ntai asemdndtoare stdrii lor . ,- i . silueta pe care o considerii cea ntai atractivd pentru sexul opus; (c) siltteta ideald. ; . --:, -ii'e.t desene similare pentru toate ce/e treivariante, darfete/e au ales desenefoarte

462
tatea lor actual6, avAnd tendin{a de a
se

I nt r oducere i n ps iho logi e

supune unui regim alimentar qi, posibil, de a deveni anorexice (Fallon gi Rozin, 1985).

CLUZE POSIBILE. S-au propus diferite cauze pentru anorexie, incluzAnd factorii de personalitate, normele sociale gi fiziologia creierului. Dar, p6nd in prezent. nu existd dovezi sigure pentru nici una dintre aceste cauze propuse. Implicarea factorilor de personalitate este sugeratd de faptul cd arrorexia este prezentS, in special, la femeile tinere albe, provenind din familii cu pretenlii de ascensiune sociald. Aceste date pot duce la agteptdri gi cerinle stresante din partea familiei, context in care refuzul alimentar poate fi o modalitate (incongtientd) de a-gi manifesta controlul. O altd posibilitate menlionatd este aceea cd anorexia ar reprezenta un refuz al sexualit6lii. Pe lAngd
lipsa menstrua{iei, la fetele cu severe scd-

deri in greutate lipsesc gi unele caracteristici sexuale secundare, precum formele feminine (Bruch, 1973).
O serie de specialigti in gtiinlele sociale au sugerat cf, factorii sociali pot juca un

rol major in anorexie, rnai ales datoriti accentului pe care societatea actuald il
pune pe suplefea feminind. Aceastd tendin!6 s-a intensificat semnificativ in ulti-

mii 40 de ani, ceea ce concordd cu cre$terea incidenlei anorexiei. Un indicator al

acestei schimbdri sociale

il reprezintd mo-

dificarea idealului de siluetd feminind. Figura 10.8 reprezintb o comparafie intre silueta perfectd a anilor '50

Jayne Mansfield

- gi silueta perfectd actuald - actrita Julia

Roberts. Se presupune ci aceste modele exercitd o mare influen{6 asupra imaginii pe care o femeie gi-o formeazd despre sine; ca urmare, in general, femeile din societatea actuald se percep mai grase decAt in realitate (Logue, 1991).
b

Fig. 10.8. Silueta perfectd a anilor '50 -Jayne Mansfield (a); Silueta perfectd a anilor '90 Julia Roberts (b).

'.!,tivele printare

463
s-au concentrat asupra

Alti cercetdtori

:,-sibilelor cauze biologice. O ipotezd este ':eea cd anorexia este detenninatd de dis::rctiile hipotalarrrusului. in sprijinul '::stei ipoteze, s-a constatat c5, in unele ::.zuri. oprirea menstrualiei la anorexice :.i poate fi atribuita pierderii in greutate

5-10% pentru populatia fernininl americand. Bulirnia se intAlrregte latoate categoriile rasiale, etnice gi socio-culturale.

CAUZE POSIBILE. Ca gi in cazul anorexiei, cercetdtorii au cdutat explicalii

pentru bulirnie

in tennenii factorilor de

':.r = :.rsibil sd existe un factor collull, res:--rsabil atdt pentru neregularitdfile rnen.::uatiei. cAt gi pentru anorexie. Hipota.:rusul a fost considerat ca fiind factor :rirulr. cunoscAndu-se rolul sdu in ali-

efectelor secundare ale acesteia. Degi,

- -rtare gi in f unctiotrarea ;:rtlnkel ;i Garner, 1982).

hormonald

Bulimia
C {R{CTERISTICI. Bulirnia este ca-.:ierizatd prin episoade recuretrte de ex-

personalitate. biologici gi sociali. In ceea ce privegte factorii de personalitate, terapeulii care lucreazd cu pacien(i bulirnici ii caracterizeazdpe acegtia printr-o lipsa a propriei identitdti qi a aprecierii de sine. Iu acest colttext, depresia este relativ frecveuta la cei cu bulimie (Johnson gi Larson, 1982). Aceste persoarte pot folosi hrana pentru a-gi cornpensa dorirrfele neimplinite gi sentimentele de goliciune sufleteascd. Cercetdtorii interesa{i de factorii biologici ai bulirniei au rentarcat, de
asemenea, legitura dintre bulirnie gi de-

::na

lacomie alimentard (consumul rapid . :rei cantitdti mari de alimente), urntate :: .rcercdri de eliminare a excesului, folo' -. i r ,-rmitive gi laxative. Un studiu asupra '- -, : r lor bul i m ice ar atd cdrnaj oritatea tnd-

-.::a

excesiv cel pu{in o datd pe zi (in .=::ral. seara), consumul rnediu la o astfel :: rasd fiind de 4800 calorii (deseori, : :.3nte dulci sau sdrate, bogate in car:'. -.lrati). Dar, ca urrnare a folosirii vo- .'.:lor gi laxativelor. greutatea buli-

presie. S-a sugerat cd aceeagi tulburare biochimicl ce determind auumite tipuri de depresie poate sta la baza bulimie i; de exemplu, un deficit de serotortind poate fi cauza atAt a depresiei, cAt gi a bulinriei (Bruch, 1973). it-, ceea ce privegte factorii sociali, gi in cazul bulimiei se pune accent pe pref'erinla
social6 pentru silLretele suple. Intr-adev5r,

in cazul multor fernei care suferd de bulirnie, tulburarea este un mod de a solufiona problenra consumului mare de calorii. pastrAnd, in acelagi tirnp, silueta conforr.r.td normelor culturale actuale. O ferneie care sufe-

- :

-,r'rdmAne relativ norrnalS; aceasta le :.:::.:e sd-gi ascunda fafa de ceilalli tul.

-- :,.imic poate avea riscuri fiziologice - -:: nrari: utilizarea frecventd a vorniti--': r:::rlitic
al potasiului din organism, de-

: --:r-a de alirnentalie. Darcompoffarren-

rd de bulirnie igi motiva cornportarnentul

astfel: ,.Credearn cd rezolvasem problema, nu infelegeam de ce nu incearcd gi ceilalli sd mdndnce ce gi cAt iqi doresc gi apoi sd vornite" (Garfinkel gi Garrrer, 1982). in incheierea disculiei noastre cu privire la anorexie qi bulimie, vd reanrintirn trei aspecte, ce trebuie acceptate insd cu rezerve, privind cauzele acestor tulburiri. In primul rlnd, gi acesta este cel rnai irn-

:.ind problerne precum deshidrata-=. .::tmiile cardiace gi infecfiile urinare. --= si anorexia, bulirnia afecteazd, in :lr- ;:. femeile tirrere (adolescentele).

:
-:

,-

.*-ra este insd mai frecventd decAt ano-

avand

o incidenld de aproxirnativ

464
portant aspect, existd foarle pufine dovezi in sprijinul cauzelor deja discutate. Majo-

Introducere in psihologie

ritatea informaliilor despre anorexie gi bulimie provin din datele clinice qi nu din experimente controlate care ar putea stabili cu rigurozitate legdtura cauzalS dintre unii factori gi infometarea autoimpusi. in al doilea rAnd, este pu{in probabil sd existe o singurd cauzd pentru anorexie qi una pentru bulimie. Ca gi in cazul obezitSlii,
existd mai multe cauze pentru aceste doud

ciuda informaliilor limitate cu privire la etiologie, s-au dezvoltat o serie de tratamente pentru aceste tulburdri de alimenta{ie. In general, tratamentul irnplicd diferite forme de terapie. Psihoterapiile tradilionale sunt adecvate pentru rezolvarea unor probleme de personalitate; programele de modifi care a cornportamentului, asemdndtoare celui descris in disculia despre controlul greutdlii, par foarte utile pentru anorexici gi bulimici, ajutAndu-i sd-gi controleze obiceiuri le alimentare.

tulburdri. in al treilea gi ultimul rAnd, in

Sexualit
Lnpulsurile sexuale

^te^

adultului
Cu privire la sexualitate, trebuie avute in vedere doud distinc{ii esen{iale. Prirna dintre acestearezultd din faptul c5, deqi ne maturizdm sexual incepAnd cu perioada
pubertarS, bazele identitAtii noastre sexuale se stabilesc incd din perioada prenatala.

gi mateme sunt al{i

factori motiva!ionali puternici. Dorin{a

sexuald poate fi uneori atAt de puternicd, incdt sd devind o obsesie, iar mama (sau tatdl) poate dori at6t de intens s6-gi protejeze copilul, incAt sd devind insensibild la durere. Ca gi motivele de supraviefuire, pe care le-am discutat deja, instinctul sexual (gi, prin extindere, comportamentul matern) reprezintS un motiv neinvd{at, comun omului gi altor specii, ale cdrui baze biologice incep sd fie cunoscute de c6tre psihologi. Dar, existd diferenfe majore socioculturale intre motivele sexuale gi materne, pe de-o parte, gi motivele legate de temperaturd, sete, foame, pe de altd parte. Sexualitatea gi cornportamentul matern sunt motive sociale (satisfacerea lor implicd gi un alt organism), in tirnp ce motivele legate de suprevie{uire implicd doar sinele biologic. In plus, motivele precum foamea gi setea sunt determinate de nevoile de la

Ca urmare, vom face distinclie intre sexualitatea adultului (care incepe cu modi-

ficdrile din perioada pubertar6) gi dezvoltarea sexuald timpurie. A doua distinclie se referd la determinanfii de mediu gi biologici ai comportarnentului gitrdirilor sexuale. Pentru multe aspecte ale dezvoltarii sexuale gi ale sexualitdtii adultului, esre

fundamentald intrebarea: in ce mdsuri comportamentul sau trdirile sexuale sunt un produs al proceselor biologice - respectiv al hormonilor -, un produs al mediului gi inv6!5rii - respectiv al experienfelor timpurii gi norrnelor culturale - sau un rezultat al interac!iunii acestorai
(Aceast6 diferenfiere intre procesele bioIo-

nivelul fesuturilor, in timp ce motivele sexuale qi materne nu presupun un deficit intern ce trebuie reglat pentru ca organismul si poatd supraviefui. in cont"cin{6, motivele sociale nu se preteazd unei analtze homeostatice.

gice gi mediu este similard celei anterioare, privitoare la obezitate, in care ne-an'. ocupat de factorii genetici care sunt. bineinfeles, biologici, versus factorii care tind sd reflecte invd[area gi mediul).

\[otivele prinare

465
dele - ovarele gi testiculele. Existd doud tipuri de gonadotropine. Primul este hormonul foliculostimulant (FSH). La fenrei, FSH stimuleazS cregterea foliculilor grupuri de celule din ovare care rdspund de dezvoltarea ovulelor gi secretd hornronul feminin estrogen. Cealaltd gonadotropind produsd de glanda pituitard este horrnonul luteinizant (LH) la f'emei gi horrnonul de stimulare a celulelor interstitiale (ICSH) la barbali. Secrelia de LH ac{ioneazd asupra ovulaliei - eliberarea unui ovul matur din foliculi - gi deterrnind foliculul
sd secrete progesteron, celdlalt honnon feru-r

Controlul hormonal
Arn discutat despre dezvoltarea sexualS :n capitolul 3, dar considerdm important in lcest punct al expunerii noastre sd ne :el'erim la rnodificdrile horrnonale din pe:it-rada pubertard gi la niodul in care a-estea influenfeazd, dorinfa 5i excitarea:

MODIFICARILE PUBERTARE. in :erioada puberlard (11-14 ani), modifi:driIe horrnonale permit diferen{ierea intre

sere. Sisternul lrormonal irlplicat este .:usirat in figura I 0.9. Glandele endocrine produc hormoni
nesa,eeri chirnici) care, prin circuitul san-

:uin. ajung la organele {inta. Procesul in:epe in hipotalamus. unde sunt secretali -ctori de eliberare ai gonadotropinelor. 3..rmonii glandelor endocrine determind
_:landa

in in. IC SH, echivalentul rnascul in, stirluleazd producerea hormonului masculin an-

pituitard sd produci gonadotropine honnorri a cdror destinalie sunt gona-

drogen. Degi am men{ionat rnullitermeni tehuici, principiul acestui proces este foarte sirnplu: prin internrediul hormonilor, hipotalamusul controleazd glanda pituitar6, care, la rAndul ei, controleazd gonadele.

Factori de eliberare gonadotropi

ivelurile de hormoni semnalizeazi hipotalamusului sa activeze sau si 'ihibe factorii de eliberare gonadotropi
N

Gonadotropine
LH/ICSH

FSH

Foliculul se maturizeazi Ei produce estrogen

Sperma

Ovula!ia

@
,Androgeni

produce progesteron qi intr-o anumiti

misuri

estrogen

Fig. 10.9. Sistemul hormonal implicat in activitatea sexualS. Prin interntediul horntonilor. ' : .:-ilantusttl controleazd glanda pituitard, care, la rdndul ei, controlea:d gonadele, care secretii

- '":tnii sexuali. (Dupa Offir, 1982.)

466 Honnonii produ$i de gonade

I nl

rodtt cere in ps ihol ogi e

estro-

gen, progesteron gi androgen - sunt nurnili hormoni sexuali (to1i trei sunt produgi atdt de birba{i, cdt qi de femei, dar in grade diferite). Acegti honnorri sunt responsabiIi de modificdrile care intervin in organism

tinuare, o viald sexuald nonnald (Money, Wiedeking, Walker gi Gain, 1976; Walker, 1978). Deci, se pare cd androgenul influen{eazd dorin{a sexuald doar in unele cazuri.

in perioada pubertard. La fete, estrogenul determinl dezvoltarea sAnilor, schimbarea

O alta modalitate de a evalua contribu(ia hormonilor la dorin{a gi excitarea

sexuald, la bdrba{i, este str,rdierea relaliei dintre fluctua{ia hormonald gi interesul sexual. De exenrplu, un bdrbat se simte

distribuliei lesutulLri adipos (avAnd ca rezultat formele mai feminine ale corpului) gi maturizarea organelor genitale. La baie1i, testosteronul (un tip de androgen) este responsabil peutru cre$terea pdrului flacial, subaxial gi pubian; de asemenea, deterrnind ingroqarea vocii, dezvoltarea musculaturii (rezLrltAud o formA mai masculind a corpului) gi maturizarea orgauelor genitale.

EFECTE HORMONALE ASUPRA DORINTEI $I EXCITATIEI SEXUALE. Ce rol joaci aceEti hormoni in dorinla gi excitarea sexualS a adultului? La alte specii. excitarea sexuald este direct legatd de varia{ia nivelurilor honnonale; la onr ins6, hormoniijoacd un rol mai pufin important. O modalitate de a evalua contributia hormonilor la excitarea sexualS este studierea efectelor c:rstrlrii. La barba{i. castrarea presupune indeplrtarea testiculelor, ceea ce elirnind producerea horrlonilor sexuali. in experienlele pe specii inferioare (gobolani sau cobai), castrarea determini declinul rapid gi. in cele din urm5, intreruperea activitdtii sexuale. Desigur, nu s-au efectuat astfel de experintente

mai excitat atunci cdnd nivelul testosteronului este mai ridicat? S-a dovedit cd nivelul testosteronului poate sd nu aibi efect asupra excitdrii - indicata de capacitatea de a avea erectie - dar poate cregte dorinta determinatd de fanteziile sexuale (Davidson. I9BB). Detenninarttii rnajori ai dorinlei sexuale la barba{i par a fi factorii erno{ionali; astfel. pentnr barbati (ca gi pentru femei) cea rrai cornund cauzb. a dorinlei scdzute irr cLrplurile care participd la terapie sexuald este conflictul rlarital (Goleman, 1988). Absen{a efectelor horrnonale asupra
excitArii este gi rnai izbitoare la femei. rnai ales in comparalie cu alte specii. La toate animalele, de la reptile la urairlute, castrarea femelei (indepartarea ovarelor) deterrnind incetarea activitdlii sexuale. Ferlelele castrate nu rlai sunt receptive la mas-

cLrli gi nu rdspuud avarrsurilor sexuale.

Ferneia reprezintd o excep{ie; dupd menopauzd (cAnd ovarele igi inceteazd func{ionarea), dorin{a sexuall, la cele rnai rrulte femei, nu se dirninucazd. De fapt. uuele femei manifestd urt intcres sexual crescut

controlate pe oanreni; psihologii au studiat, insa. barbatii cu at-ectiLrni serioase (de exemplu, cancer testicular). care au suferit o castrare chimica (li s-au administrat hormoni sintetici care au inhibat sau au blocat utilizarea androgenului). Aceste studii aLr indicat cd unii barbati igi pierd interesul sexual, in tirnp ce altii pot avea, in con-

dupd menopauzd. poate gi perrtru cd nu

mai au preocupdri lcgate de gradivitate. Studiile asupra rclatiei dintre fluctuatia hormonal5 gi excitarca sexuald la femei. inairrte de menopaLvd. au condus la concluzii sirnilare: lrorrrronii exercita uu cou-

trol substan{ial asupra excit6rii doar la

speciile inferioare. dar nu gi la femei. La

'.!

'ti'ele primare

467 situate la nivelul mdduvei spindrii. La bdr-

:emelele cu malnele, hormonii fluctueazd

:rclic. o datd cu rnodificdrile fertilitdtii. in .:npul primei par{i a ciclului (c6nd ovarul =ste pregdtit pentru ferlilizare) ovarele se::3ta estrogen, care pregdtegte uterul pen::u inseminare gi, de asemenea, treze$te
.:.:eresul sexual. Dupd ovula{ie, se secretd '::.t estrogen, cAt gi progesteron. Aceastd :e rioadd de fertilitate (sau ciclu estrogenic t este acompaniatd de variafii consecu-

ba!i, erecfia, ca o consecin{d directd a stimul[rii penisului, este controlatd de un reflex spinal, ca gi migcf,rile pelviene gi
ejacularea. Dar, toate aceste ac{iuni sunt valabile gi pentru barba{ii a cdror rndduvd a suferit leziuni serioase. in mod similar, studiile clinice asupra femeilor cu leziuni la nivelul mdduvei spindrii sugereazd cd lubrifierea vaginului poate fi controlatd printr-un reflex spinal (Offir, 1982). Dar organul cu cea mai mare responsabilitate in reglarea comportamentului qi

-." r als motivaliei sexuale la cele mai --rlte specii de rnamifere. Majoritatea fe:.:lelor sunt receptive la avansurile se.,-ale ale masculilor doar in perioada de

-'. ulatie, cAnd nivelul estrogenului este in

excitdrii sexuale este creierul. Reflexele

spinale sunt controlate cerebral, iarerec{ia poate fi direct controlatd de cdtre creier. Cele mai precise inforrnafii cu privire la rolul creierului in sexualitate provin din experimentele pe anirnale. La gobolanii

: *rct maxim (cAnd femelele sunt ,,in cdlDar, la primate, activitatea sexualS mai pufin influenfatd de ciclul de fer=s:e : .:tate. Cirnpanzeii gi gorilele femele co:,1.ea26, in toate fazele acestui ciclu, chiar

:-:i").

:=:5 ovula{ia este perioada cea mai in.;,-.:i pentru activitatea sexuald. La femei, : -:inta gi excitarea sexualS sunt prea pufin

masculi, stimularea electricd a hipotalamusului posterior nu detennind doar copularea, ci intregul repertoriu de cornpoftamente sexuale. $obolanul mascul stimulat in aria amintitd se comportd diferentiat; el face avansuri sexuale femelei, ron{dindu-i urecliile gi mugcAnd-o ugor de ceafE, p6nd cAnd aceasta rdspunde. Urmeazd intromisiunea gi ejacularea, dacd stimularea electricd nu se incheie. Chiar gi un rnascul satisfhcut va rdspunde stirnuldrii electrice, impingAnd tija care deschide uqa cdtre fernelS gi desfigurAnd ritualul sexual, inclusiv copularea (Caggnila qi Hoebel, 1966).

-:luentate de ciclul de fertilitate, fiind .-::iate mai mult de factorii sociali gi . -- -'tionali. RezumAnd, gradul controlului hormo-.. asupra comportamentului sexual al .:-ltului scade de la vertebratele inferi.:; la cele superioare. Totugi, existd un ,:::Jare control hormonal gi la oameni, ::r: irn rela{ia dintre testosteron qi dorin{a
."-

,.-:1a la bdrba{i.

Desigur c5, la oameni, controlul cerebral

Controlul neuronal
:1.-,nnonii nu sunt singurii factori bio-.:j care trebuie lua{i in considerare. : ..:nul uervos este, qi el, responsabil :tr-::Ll unele aspecte ale compoftamentu- .r ercitarii sexuale. Mecanisrnul impli-:. :iie complex gi variazd de la o specie . ..:a pe scara evolu{iei filogenetice; la '.-=ri. urtele tnecauistne rten'oase sut.tt

este mult mai complex, implicAnd gAnduri

gi imagini.

Primele experiente
Mediul are, gi el, o mare influenlb asupra sexualitdlii adultului, una din catego-

riile de determinanfi fiind primele

rien{e. Experienla are

expe-

o influen{d

micd

asupra compoftamentLrlui de imperechere

468
la speciile man-relare inl'erioare

I rtl roducere in psi hol

ogie

{ird experien!6 vor copula tot atat de eficient ca gi cei experirrcnta{i - dar reprezintd un determinaut major al compoftamentului sexual la speciile uramelare superioare.

gobolanii

priul corp sau pe cel al f-errelei intr-o rnanierd dezordonatS, lipsita de sens. Problcrna lor corrsld doar intr-o deficienth a rirspunsurilor specifice. O astfel de nrainru!.1,
izolatd anterior, plezintd probIerne sociaIe sau afective: chiar gi in sitLraliile non-se-

xuale. este incapabila sd relationeze.

sd

EXPERIMENTE PE MAIMUTE.
E,xperienfa poate influen{a rdspunsurile sexuale specifice. De exemplu, in jocul lor, maimu{ele tinere manifestl rnulte dintre ipostazele specilicc copLrlSrii. Astfel. in

rnan i f-este teamA sau agres iv itate extren.ri.

Evident, conrportarrerrtul heterosexual

ruormal, la prirnate. depinde nu r.runrai dc hormoni sau de dezvoltarea rdspunsurilor sexuale specifice. ci gi de legltr-rra afectivd intre indiviziide sex opus. Aceasta legatLrrd depinde de intcractiuuile tirrpr-rrii cu
luraura gi

joaca ,.corp la corp", tinerii masculi prezintd rdspunsuri de apucare gi irlpingere cu picioarele din spate, care sLlnt componente ale courpofianrentului sexual adult.
Tinerele femele se retrag atunci cAnd sunt
arnenin{ate de urr tAnf,r rnascul agresiv, dar se opresc ferrn, intr-o atitudirre similard cu

cu ceilalli rrembri ai grupului.

prin care exenrplarele tinere inva{d sa aiba irrcredere, sd-gi cxpurtd parlile delicate alc corpului lird tearnS, sd accepte cu pldcelc contactul fizic ai sa lle rrroliva{i penlru a
cduta corlpania ce lorlalli (Harlorv, l97l). Chiar dacd gcncraliz[rile acestor concluzii la comportaurentul sexual unran trcbuie licute cu precautie. obserl'atiile clinice asupra copiilor sugcleazd unele similaritdti. Copiii i9i dczvoltd primele sentimente de increderc gi afectivitate prin interrnediul relaliilor apropiate, de dragoste.

cea necesard pentru a suporta grelltatea mascululuiin timpul copularii. Aceste rdspunsuri presexuale apar de la vArsta de 60 zile gi devin din ce in ce mai frecvente gi

rafirrate la mainru{ele rnature. Aparilia

tirnpr-rrie a acestor rlspunsuri sugereazd cE sunt inndscute, depinzAud de stirnuli specifici; modiflcarea gi rafinarea acestor corrrpoftarnente prin experienfd indica fap-

cu mama gi persoarrele care-l ingrijesc

(v. cap. 3). Acest sentirnent prirnar de incredere reprezintd achizilia necesarb unor interacfiuni ulterioare satis{Zcdtoare. De aselleuea, relationarea afectuoasd cu alti copii, de anrbelc scxc. forrneazdbaza inlimit5tii cerute de rcla{iile sexuale adulte.

tul ca invatareajoaci un rol inrportant in dezvoltarea pcttlent-ttrilor sexuale ale adultului. De asemenea, experien[a influenfeazd aspectele sexuale interpersonale. Mairnufele crescute partial in izolare (in cugti separate, de unde le pot vedea pe celelalte, dar nu pot intra la ele) sunt. de obicei. irrcapabile sd copuleze la maturitate. Mairnu{ele masculi (crescute izolal) sunt capabile sa execute mecanica sexuald: se rnasturbeazd pentru a e.jacula aproxirnativ la

PERVERSIUNILE SEXUALE. La oarneui, un alt tip de problema sexuala

atribuita printelor cxperien{e o corrstituie perversiunile sexuale sau parafiliile' (aga culn sunt denunrite tehnic). Multe persoane prezintd ceea ce s-ar putea numi para-

lel de frecveut ca celelalte. Dar, cdnd se confruntd cu o ferneld receptivd sexual, nu gtiu sa manifeste postura corectd pentrll copulare. Ei sunt excitali. dar ating pro-

lllii

minore

miros pafticular sau la vederea unui anunrit arlicol de irnbracarrrinte. Specialigtii

de exenrplu, excitarea la un

t.!oti'ele printare

469

:onsiderd asemeuea situalii ca inofensive, :uita timp cAt se incadreazh intr-o relatie

COMPORTAMENTUL SEXUAL IN DIFERITE SOCIBTATI. Fiecare societate impune unele restricfii compoftamen-

=trlii mult rnai serioase - de exemplu, :nuetinerea relaliilor sexuale cu copii sau :rcitarea prin provocarea unei dureri in:3nse partenerului. Asernenea cazuri au :."'nsecinte grave, pe plan social gi pers..nal - persoanele cu astfel de tendin{e
:elateazd c6 sirnt un impuls irezistibil de a

'erualS

normalS. Dar, alte persoane au pa-

:esthgura actul. Consideralii le etice impiedicd desliqu:3.rea unor experimente asupra dezvolt6rii

:araf'iliilor. Infonnaliile despre acestea :rovin doar din relatdrile pe care persoa:.eie respective le-au llcut terapeufilor. \-itt'eI de inregistrSri cIinice menlioneazd .Jesea probleme de dezvoltare sexual5 :;mpurie. Recent, cercetAtorii Money gi amacz ( 1989) au studiat unele parafilii in ::rsul defbgurdrii lor. Mai exact, in cursul -::tarii unor copii cu tulburdri horrnonale

tului sexual. De exemplu, incestul (relalii sexuale cu membri ai familiei) este prohibit in majoritatea societd{ilor. Alte aspecte ale comportamentului sexual - activitatea sexual6 la copii, homosexualitatea, masturbarea, relafi ile sexuale premaritale - sunt pernrise,in funcfie de societate gi in grade diferite. In culturile prirnitive studiate de antropologi, comportamentul sexual avea limite foarte largi de acceptare. Unele dintre cele mai permisive societ6{i incurajau autoerotismul qi jocurile sexuale la copiii de arnbele sexe, pertlildndu-le acestora sd observe activitatea sexuald a adullilor. De exemplu. in tribLrrile

::ie

le afectau dezvoltarea sexuald), Money

': Lamacz au studiat desfbgurarea unor :.:.'at-ilii la gapte dintre pacienfi. Desco-nrile lor au relevat unele dificultali in j:n'oltarea timpurie. Unii dintre cei gapte :acienti avuseserd o educafie strictd, antisei-':ala. in care sexul nu fusese niciodatd ::intionat sau reprimat in mod direct 3rti\): allii trecuserd prin unele incidente ::.umatice in copildrie, precum abuzulfizic -u incestul. Asemenea experien{e nu
:;termind intotdeauna parafilii - educalia ;::i;ta este foarte frecventd, dar parafiliile '-:t relativ rare - dar pot avea influen{e 5)pra copiilor cu o structur[nativd fragila.

Clrewa, din Africa, se considera c5, in lipsa unei exersbri sexuale, copiii lorvorfi incapabili, ulterior, la maturitate, sd aibd urmagi. In triburile Sambia din Noua Guinee a fost institu{ionalizatd bisexualitatea

toriei, bdielii trdiau irnpreunI, fiind angaja{i in practici homosexuale (Herdt, 1984).
tive incearcd
Prin contrast, societd{ile foarte restricsd controleze comportamentul sexual al preadolescenlilor gi sd nu informeze copiii despre sex. Populalia Cuna, din America de Sud, era de pdrere cd un copil trebLrie sd fie total ignorant cu privire la sex, pAnd la vArsta cdsdtoriei; copiilor nu li se permitea nici mdcar sd priveascd un animal care na$te. La popula{ia africand Ashanti, relaliile cu o fatd care nu a tre-

de la pubertate pAnd la vArsta cdsd-

cut prin ritualul pubertdtii se pedepsea

prin condamnarea la moafte a ambilor participanfi. Atitudini extreme de acelagi tip s-au relevat gi in legdturd cu alte aspecte
ale comportamentului sexual; homosexualitatea, de exemplu, era vdzuld in unele

Influenfele culturale
Infl uen{ele socio-culturale constituie o '...i categorie de factori ambientali deter:rinanti ai sexualitdlii. Spre deosebire de

:rimate. compoftamentul sexual uman es-

::

puternic determinat de societate.

societSli prirnitive ca o parte esenfiald a creqterii qi maturizdrii, in tirnp ce in altele era pedepsitd cu moaftea.

470

I ntrodu

cere i n ps ihologie

ALE IN STATELE UNITE. Dacd o

modalitate de studiere a diferitelor culturi

EVOLUTIA MENTALITATIT SEXU-

ai acestor societd{i erau angajafi in astfel de forme de exprimare sexuald, dar, cei
rnai mul1i, cu sentimente de rugine qi vin5. Pe parcursul anilor, activitdtile sexuale

este investigarea practicilor din diferite 1dri, o altd cale de studiu privegte modificarile culturale dintr-o anumitd !ar6. O astfel de modificare a avut loc in SUA gi in alte ldri vestice, intre deceniile '40 gi '70. in anii '40-'50, SUA qi alte 16ri ves-

tice erau caracterizate ca restrictive din

punct de vedere sexual. in mod tradifional, existen{a sexualitdlii prepubertare era ignoratd sau negat6. Relaliile sexuale maritale erau singurele rela{ii legitime de acest gen, iar alte forme de exprimare sexuald (homosexualitatea, rela{iile sexuale pre-

au devenit mai pulin restrictive. Relaliile premaritale, de exemplu, au devenit mai acceptate gi mai frecvente. Dintre studentii colegiilor americane, intervievafi in anii '40,zJyo dintre fernei Si 49% dintre bdrba{i erau implica{i in relalii sexuale premaritale, de la vArsta de 2l ani (Kinsey,
Pomeroy qi Marlin, 1948; Kinsey, Pomeroy,

Marlin qi Gebhard, 1953). irr schirnb, o serie de studii deslZgurate in anii '70 asupra studen{ilor colegiilor arnericane au relevat o cre$tere a procentajului mediu de la 400/o la peste 80Yo, atir,t la bdrbali, cAt gi la fenrei (Hunt, 19741' Travis qi Sadd, 1917). Figura 10.10 aratd inciden{a relalii-

maritale sau extranlaritale) erau, in general, condamnate de opinia publicd gi interzise prin lege. Desigur, mai mullimembri

100

F,,
lrl
J F

I
80

.Bfrbg
,.,t:.#ffi

"{ .E

-v.

ffi,,,Femel,

lrJ .H

3,* ,':X
:tO

:L .trJ

'r ,o
u
F

lri

.[f :l ir'
-a
ffiw id

r'|

3ffi

d40 F :,:
z z UI
0j:

H!o F".
n u

"*ffi
1938 194:2 194S 1s50 1954 1958 1963 1966 19?0
ANII DE STUDIU

Zs

19::24

Fig. 10.10. Incidenta rela{iilor sexuale premaritale. Fiecare punct din grafc reprezintd datele relalate de diferile sntdii asupra incidenlei relaliilor seruale premaritale, printre studenlii colegiilor (bdrbali Si/bntei). Observali modificiirile ntarcqnte, incepdnd cu anii '60. (Dupd Hopkins, 1917).

\fotivele primare

471
reprezintd un continuum, limitat de atitudinea exclusiv homosexuald gi de cea exclusiv heterosexualS, intre care se situeazd

lor premaritale indicate de studiile desfi;urate in perioada amintitS. Se poate ob-

in cornportamentul serual au fost mai accentuate la femei decAt la bdrba{i qi c[ cele mai semnificative schimblri au avut loc la sfArgitul anilor '60. Aceste modificdri au condus mai multi specialigtiin gtiinlele sociale la concluzia cd in anii '70 a avut loc o revolutie sexualS. Astdzi, se pare cd revolulia sexuald este bulversatd de tealna fa{d de bolile cu transmitere sexualS, in special fa{d de sindromul imunodefi citar dobAndit (SIDA). \1ai mult, revolu{ia s-a reflectat in special ia nivelul compoftamentelor gi mai pu{in la nivelul sentimentelor. in interviurile realizate in anii '70 cu cupluri de studenli
serva c6 modificdrile

combinafii variate de compoftament sexual. Mulli bdie{i desfhqoard, in copilSrie, jocuri erotice cu copii de acelagi sex gi mul{i bdrbali au una sau mai multe relalii homosexuale. Potrivit unor statistici, doar aproximativ 4o/o dintre blrba{i sunt exclusiv homosexuali. Ferneile sunt mai pulin inclinate cdtre interac{iuni homosexuale in copildrie sau cdtre episoade homosexuale in viala adultd; doar 1-2%o dintre fer-nei sunt exclusiv homosexuale. Unii indivizi sunt bisexuali, intre{inAnd relafii sexuale cu persoane de ambele sexe; unii indivizi cdsdtorili intrefin relalii hornosexuale extramaritale.

americani, doar 20Yo dintre cei intervievali

derau re I ali i le sexual e irrtArnp I dtoare :a total acceptabile (Peplan, Rubirr gi Hiel, '.977). Deqi femeile s-au mai apropiat de rarbali din punctul de vedere al compor:amentelor sexuale, ele continud si difere :rin unele atitudini critice cu privire la .rtretinerea rela{iilor sexuale premaritale.
J

rrn

si

HOMOSEXUALITATEA $I SANATATEA MINTALA. PAnd la inceputurile revolufiei sexuale, la sfArqitul anilor '60, homosexualii erau considera{i bolnavi mintal sau perverqi, situdndu-se in sfera anormalitf,lii. Degi unii oameni incd mai considerd homosexualitatea ca fiind impotriva naturii, mul1i psihologi 9i psihiatri
o considerd o variantd de exprimare sexuala gi nu un indicator sau o cauzi in sine a bolii mintale. in ur-rele studii asupra sdnd-

\{ajoritatea femeilor care intrelin relafii =eruale premaritale au doar unul sau doi :arteneri, irnplicAndu-se erno{ional in ':este relafii. in schimb. blrba{ii au ten:inta de a cduta relalii sexuale cu parteneri :.irltipli (FIunt. 197 4\.

tdlii rnintale, homosexualii apar la fel de bine adapta{i in diferite domenii ale vielii ca gi heterosexualii (Bell gi Weinberg,
1978). Activitatea qi satisfacfia lor profesionald surtt egale cu cele ale heterosexualilor. In alte domenii, ins6, homosexualii par mai pu{in adaptali. Ei se descriu ca fiind mai tensionafi qi rnai depresivi fa16 de un grup de heterosexuali. Aceste diferen{e pot dispdrea dacd ne rapoftSm la cuplurile de homosexuali care trdiesc intr-un cvas i mariaj. Neferic irea celorlalli homosexuali nu este determinatd, in principal, de preferinfele lor sexuale, ci de tratamentul

Homosexualitatea
Termenul ,,holnosexual" se aplicd at6t

:irbatilor,

cAt gi femeilor, dar, in general,

=meile homosexuale sunt numite lesbiee. Indivizii sunt considerati homosexuali ::;A sunt atragi rnai ales de persoanele de .:ela5i sex. Mai multi specialigti sunt de .:ord cu pdrerea lui Kinsey, conform cd::ra homosexualitatea nu este o chestiune :e alegere strictd; compoftamentul sexual

472
la care sunt supugi, ca minoritate dezaprobatd de restul opiniei publice: a fi atras de

Inlroducere in

ps i hol ogi e

o persoand de acelagi sex poate fi deprimant sau nu, dar a fi ostracizat gi dispreluit din cauza preferin(ei sexuale este cu sigurarrfd deprimant (Brown, 1986). Trebuie sd remarcdm faptul ci aceste date asupra homosexualitafii $i sanatS{ii mintale au fost inregistrate inainte ca SIDA sd capete proporfii epidemice in cadrul cornunitAlii homosexualilor. Fdrd indoial5, a trdi cu SIDA gi a muri din aceastd cauzd afecteazd sdndtatea rnintal6 a unui individ, dar acesta este un adevdr valabil pentru orice grup cu risc crescut pentru o afec{iune rnortald. Pe scurt, nu existd eviden{e pentru a asocia orientarea hornosexuald,
consideratd in sine, cu limitdri ale slndtdlii

litatea masculind nu se poate face o legaturd simpla qi evidentd, deoarece aserlenea rela{ii au fost identificate ca prevalente gi in cazul lesbienelor, comparativ cu grupul ferneilor heterosexuale. (Aceste rezultate, ca qi altele provenite din studiul lui Bell, Weinberg gi Hammersnrith, sunt rezurrate in tabelul 10.2). Propunerile cu privire la cauzele biolo-

gice ale homosexualitalii par la fel de nesigure. Astfel, nu existd diferenfe reale
intre caracteristicile corporale ale homose-

xualilor gi heterosexualilor. Chiar dacd unii barba{i homosexuali au o aparenfd

mintale.

AMBIENTALI. In ciuda cercetdrilor

DETERMTNANTT BTOLOGTCT $r
re-

lativ numeroase, existd pufine date sigure cu privire la cauzele homosexualit6lii. in privin{a cauzelor legate de mediu, cea mai cornund pdrere este aceea cd homosexualitatea rnasculind rentltd din identificarea copilului cu mama sa. Cele mai relevante date pentru aceastd ipotezd provin

- sau fen-reile homosexuale au o aparen{d masculina - aceasta uu se poate generaliza. O localizare mai plauzibil6 pentru diferenfele biologice este nivelul honnonal. Dar, gi in acest caz, datele sunt cel pufin inconsistente. Unele studii au relevat un nivel mai scdzut al testosteronului la bdrba{ii homosexuali fafd de cei heterosexuali, in tinrp ce alte studii nu au semnalat diferen{e ale nivelurilor ltormonale. Mai mult, dacd bdrbalilor homosemai feminind

li se administreazd hormoni masculini suplirnentari, irnpulsul sexual se intensific6, dar preferin(a sexuald rdm6ne
xuali
aceeagi.

din interviurile extensive, desfbgurate cu

sute de lromosexuali gi heterosexuali, asupra dezvoltirii lor timpurii (Bell, Weinberg

O ipotezb biologici rnai prornildtoare

este aceea cd homosexualitatea gi heterosexualitatea diferd sub aspectul hormonilor la care indivizii au fost expugi in uter. Mai exact, in perioada prenatalS, foetusul masculin secretd testosteron (aga cum vom

gi Hammersmih, l98l; Bell 9i Weinberg, 1978). Aceste studii nu au evidentiat di-

ferenfe intre bdrbafii hornosexuali gi cei heterosexuali, in ceea ce privegte dorinfa de a se asemdna, in copildrie, mamei. De-

ardta

in sec{iunea despre dezvoltarea

se-

ci, ipoteza identificdrii cu mama nu se verificd. Pe de altd pafte, ins6, cele doud grupuri de subiecfi au diferit in ceea ce privegte identificarea cu tatdl; mult mai pulini hornosexuali au relatat cd, in copildrie, gi-au dorit sd fie ca tatii lor. Dar, intre rela{ia sdracl cu tatdl qi homosexua-

xuald tirnpurie), care poate masculiniza creierul. Este posibil ca indivizii care au avut un nivel de testosteron semnificatir mai sc[zut fald de medie sd fie predispugi la homosexualitate in perioada adult6. in rnod similar, foetusul feminin expus ultur nivel de testosteron sernnificativ mai ridicat dec6t niedia poate fi predispus la

\lotivele printare

473

Tabelul 10.2. Variabilele care influen{eazI preferinfa sexualS. Rezultatele prezentate se bazeazd pe interviurile desfiiEttrate in anii 1969-70 cu aproximativ 1000 de bdrbayi Sifemei homosexuali din zona San Francisco. Examinatorii au analizat relaliile intervievalilor cu niirinlii Sifralii lor inperioada copiliiriei, gradul in care subieclii s-au conforntat, in copildrie, :onceptelor standardizate de,,bdrbat" Si ,,femeie", relayiile lctr cu indivizii de aceeasivdrstd
.iin afarafaniliei Ei natttra copildriei lor Si a experienlelor sexuale. Analiza statisticd a conturat "elalia intre asenteneavariabile Eipreferinla sexuald laydrsta adultii. (Dupa Bell, Weinberg

;i

Hammersrnith, 1 981.)
de sex opus, in perioada copil6riei, s-a dovedit nesemnificativd pennu orientarea sexuala ulterioirh (homo- sau heterosexuald).

l. Identificarea intervieva{ilor cu pdrintele

1

joace un

Atdt pentru bdrbalii. cdt pi pentru femeile intervievate, relationarea saraca cu tatdl pare sd rol mai important in predispozilia pentru homosexualitate decat calitatea relalionErii cu marna. Homosexualii (bdrba{i gi femei) nu diferd major de heterosexuali in relatarea primei

intdlniri sexuale cu indivizi de acelagi sex. La vdrsta adolescenlei, preferinla sexuald a intervieva{ilor (b6rba!i qi femei) era deja
conturata, chiar dacd nu devenisera incd activi sexual.

Printre cei intervievali, homosexualitatea a fost indicata sau intdritd prin sentimente sexuale, intervenite cu aproximativ 3 ani inainte de debutul homosexual. Aceste sentimente, mai mult decdt activitatea homosexuald in sine. par dezvoltarea homosexual itatii adultului.
a

juca un rol crucial in

Homosexualii intervievali (barba(i qi fernei) nu au lost Iipsili. in perioada copilariei 9i adolescentei. de experien[e heterosexuale. Dar ei diferd de indivizii heterosexuali prin aceea cd au considerat aceste experiente ca nesatisftcdtoare.
La homosexualii intervievali s-a evidenfiat o legdturd puternicd intre nonconformarea la caracteristicile genului sexual gi dezvoltarea hornosexualitalii.

in privinta diferenlelor identificabile intre

dezvoltarea psihosexualh

a barbatilor

gi

t'emeilor. neconformarea la genul sexual pare mai semnificaiivd pentru bdrbali. iar relaliiie intrafamiliale par mai semnificative pentru fernei in dezvoltarea preleriniei sexuale.

:sbianism, la maturitate. Degi aceasti ipo-

-=zi poate pdrea exagerat6, existS date

unele descoperiri recente legate de diferenfe anatomice ale hipotalamusului bdr-

:':e

.-.:

o sus{in indirect. S-a observat cd fedespre care se gtia cd irr perioada

balilor homosexuali gi al celor heterosexuali (Le Vay, 1991); hipotalamusul este o

regi une expusd infl uen{elor testosteronulu i

.:;tala au fost expuse unei concentra{ii ri-.:ate de testosteron sunt foarle bdieloase :. srnt predispuse la fantezii de tip lesbian

irr perioada uterinS. Dar ipoteza prenatald

" .

,:nere{e (Money, 1980; Money, Schwaftz

Lerris, 1984). De asemenea, ipoteza

::=:atald pare compatibilS cu datele rele.:-' in tabelul 10.2, in special cu emer.-:.:a timpurie a sentimentelor sexuale r:--rl n. 1986). lpoteza este sus(inut6 gi de

rdmAne speculativf, 9i pare a fi valabild doar pentru indivizii exclusiv homosexuali. Chiar autorii acestei ipoteze considerd cd, irr unele cazuri, homosexualitatea este o preferinld in intregime invStatd gi cd ea poate fi modificatd prin terapie (desigur, la dorinla individului respectiv).

474

Introducere'tn psihologie

lor fa{i de sex; femeile, mai mult decdt bdrbalii, considerd sexul ca o componentd a unei relafii de dragoste gi, dacd se angajeazlin rela{ii sexuale premaritale, au doar cAfiva parteneri. Aceleagi diferen{e se relevd giintre birbafii gi ferneile cu orientare homosexuald. Lesbienele sunt mai irrclinate, comparativ cu bdrbatii homosexuali,
cltre relafii de lungd duratd. De asemenea, ele au doar pufine partenere sexuale. in studiul lui Bell 9i Weinberg ( 1978), majoritatea lesbienelor au relevat cd au avut, in total, mai pu{in de l0 partenere sexuale, in
timp ce majoritatea bdrba{ilor homosexuali au relatat sute de parteneri sexuali. (Totuqi, bdrbalii homosexuali gi-au restr6ns mult, in ultimii ani, numdrul partenerilor sexuali, ca urrnare a efortului de a reduce transmiterea sindromului imunodeficitar.) De asemenea, lesbienele pun mai mult accent pe aspectele romantice ale relafiilor lor, comparativ cu homosexualii. S-ar pdrea cd aspectele romantice ale unei rela{ii depind mai mult de sexul individului, decAt de orientarea sa
sexualS.

Dezvoharea prenatald: 4 luni.

DIFERENTELE SEXUALE. Studiile

asupra heterosexualidtii au arStat

cI

bdr-

balii

gi femeile tinere diferd prin atitudinea

Dezvoltarea sexuall timpurie

Pentru ca experien{a sociald gi sexuald

din viala adultd sd poatd fi satislbcdtoare, este necesard dezvoltarea unei identit[fi

de gen adecvate - cu alte cuvinte, bdrbatul trebuie sd se perceapd ca b[rbat, iar

femeia ca femeie. Aceastd dezvoltare este complexd gi incepe in uter.

Hormonii prenatali
in primele doud luni dupl concepfie, singurii care pot indica sexul embrionului uman sunt cromozomii. in acest stadiu, ambele sexe au o aparenld identicd, avdnd fesuturi care se vor dezvolta for-

mAnd testicule sau ovare, ca gi un tubercul genital care va deveni penis sau clitoris. Dar, intre 2 gi 3 luni, o glandd sexual6 primitivd (sau gonada) formeazd testiculele, daci embrionul este genetic masculin (adicd cromozomi XY - v. cap. 2) sau ovarele, daci embrionul este genetic feminin (cromozomi XX). Odatd dezvoltate, testiculele sau ovarele produc hormoni sexuali, care controle azd dezvoltarea structurii interne de reproducere gi a organelor genitale externe. Hormonii sexuali sunt mai importanli pentru dezvoltarea prenatald decdt pentru exprimarea sexualit6lii adultului.

\'lotivele primare

475
nate hormonal la maimu{e. Dacd acesta
este un adevdr valabil gi la oarneni. atunci unele aspecte ale identitdlii noastre de gen sunt controlate in mai mare rndsurd de

Hormonul esen{ial pentru dezvoltarea :enitald este androgenul (rnai exact, tesit-rSterorlul, pe care l-am men{ionat anterior

;a un tip de androgen).

Daca glandele seruale ale embrionului produc suficient :ndrogen, r.rou-ndscutul va avea organe :enitale masculine; dacd androgenul este rrLrdus in cantitate insuficientd, nou-nds:utul va avea glande genitale feminine,

hormoni decdt de mediul social.

Raportul dintre hormoni

gi mediu
Majoritatea cunogtinfelor despre efec-

:hiar dacd genetic, este nrasculin (.f").

Jezr oltarea anatomicd a ernbrionului fe:inin nu necesitd honnoni feminini, ci :..ar absenta hormonilor masculini. Pe sJurt. natura va produce un organism fe:inin dacd nu intervine androgenul.
Infl uen{a androgenuIui. nurnitd andro::nizare, se extinde dincolo de sfera ana:,'nr ica. Dupd ce modeleazd organele geni:=1e.

tele prenatale ale hormonilor gi despre dezvoltarea timpurie la om au fost oferite de studiile asupra hermafrodifilor. Herrnafrodilii sunt indivizi ndscu{i atAt cu
trdsdturi fer.ninine, cAt qi cu trdsdturi tnasculine; ei pot avea fie organe genitale cu aparen{d arlbigud (un organ extern care poate fi descris ca un clitoris de rlari dimensiuni, sau un penis foarle mic), fie organe genitale care nu concordd cu organele sexuale interne (penis gi ovare). Astfel de fenomene sunt determinate de deze-

androgenul aclioneazd asupra celulecerebrale. Studiile asupra gobolanilor -.r : rnt-irmd faptul cd acfiunea prenatalS a ':.drogenului modifi cd volumul celulelor :.: hipotalamusulfoetusului gi le detaliazd .::uctura - hipotalamusul regleazd moti.,:ia atAt la oameni, cat $i la gobolani

chilibrul hormonal prenatal, in care

un

)'lrrn\', 1988). Aceste efecte ale androge-

.:.ui masculinizeazd, in primul rdnd, cre::ul. dar sunt responsabile gi pentru trbs6. -:ile rnasculine gi cornportamentul care se -:nilesta peste lurri sau arri.
Intr-o serie de experirnente, maimu{ele -;stante au fost injectate cu androgen (rnai ;\.1.t. testosteron), dupd care puii rezultali :3 se\ feminin) au fost observali in deta- .\cegti pui prezentau modific5rianato-.:e (penis in loc de clitoris) gi reaclionau : =rit comparativ cu alli pui; erau rnai .::esir i in joc, cu manifestdri masculine - ':'curile sexuale gi mai putin intirnida{i :: apropierea altor maimufe (Goy, 1968;

-.i

.- -'enir. Goy qi Resko, 1968). Aceste date -:r:a faptul cd anumite comportamente -r,:ale specifice (precuni agresivitatea
accentuatd la masculi) pot

fi determi-

foetus feminin din punct de vedere genetic are prea mult androgen sau un fetus rnasculin din punct de vedere gerretic prea pulin arrdrogen. In asemenea caz, care poate fi identitatea sexual5 a unui copil herrnafrodit, care a fost etichetat gregit, din punct de vedere sexual, la nagtere - de exernplu, un copil cu organe genitale ambigue, care a fost desemnat ca bdiat la naqtere gi care, ulterior, se dovedegte fata din punct de vedere genetic (XD Si anatomic (are ovare)? In cele rnai multe cazuri de acest gen, eticheta sexuald prirnitd la nagtere gi rolul sexual conforrl cdruia individul este educat au o rnai mare influenlI asupra identitd{ii sexuale decAt genele gi hornronii. Ca exemplu, prezentdm cazul a doi copii de sex ferninin din punct de vedere genetic, care aveau organe genitale ambigue, datoriti glandelor sexuale foetale care produseserd prea mult androgen (totugi, organe-

476
le lor interne erau, in mod evident, feminine). Ambii copii au fost supugi unei inter-

I ntro duc

er

e in ps ihologi e

venlii chirurgicale de corectare a clitorisului supradimensionat. Unuia dintre copii i-au fost,,feminizate'o organele genitale gi a fost crescutcafatd; celuilalt copil i s-au

gdsit parteneri sexuali feminini. Iatd c6, in acest caz, factorii biologici s-au dovedit mai putemici decAt cei de mediu (ImperatoMcGinley, Gautier gi Sturla, 1979). Exis-

t6, totuqi, unele controverse cu privire la

modificat organele genitale sub forma

unui penis gi a fost crescut ca bdiat. Relatdrile referitoare la acest caz indicd faptul cd arnbii copii s-au adaptat satislbcdtor rolurilor sexuale respective. Feti{a, in ciuda unor manifestdri mai masculine, gi-a dezvoltat identitatea feminind; bdiatul a fost acceptat ca atare de grupul celor de vArsta lui, in ciuda interesului romantic pe care-l manifesta fap de fete. Astfel de cazuri sugereazd cd identificarea sexuald a unui individ este influenlatd predominant de eticheta qi educa{ia primite (deci, de mediu) 9i nu de hormoni (Money, 1980). Dar, pot fi menfionate gi cazuri care conduc la concluzia opus6. Unul dintre
cele mai cunoscute cazuri de acest gen s-a petrecut in urmd cu cAliva ani, intr-un sat izolat din Republica Dominican6. Cazul se referd la optsprezece indivizi de sex mas-

hermafrodilii dominicani. Se pare cd nu au fost cresculi ca nigte fete obignuite (ceea ce nu poate surprinde, din moment ce
aveau organe genitale ambigue).

Maimuh

se pare cd au fost tratali, deopotrivd, ca fete gi ca bdie{i, ceea ce le-a ugurat tran-

zilia ulterioard cdtre rnodelul

masculin

culin din punct de vedere genetic, care,

datoritd insensibilitdfii falA de androgenul generat prenatal, au fost ndscufi cu organe interne masculine, dar cu organe genitale cu aparen!6 femininl (prezentau un organ foarte asemdndtor clitorisului). To{i cei optsprezece au fost crescu{i ca fete, ceea

(Money, 1987). Sus{indtorii determinan{ilor de mediu evidenliazd 9i cazul incredibil al unei perechi de gemeni identici, bdiefi, care au beneficiat de un mediu prenatal normal. Dar, la vArsta de 7 luni, printr-o gregeala tragicS, unuia dintre gemeni i-a fost complet seclionat penisul, in cursul unei circumcizii de rutind. Zece luni mai tArziu. pdrin{ii au fost de acord cu o interven[ie chirurgical6 care sd le transforme copilul in feti1i - au fost eliminate testiculele gi s-a modelat un vagin in formd primara. Copilului i s-au administrathonnoni feminini qi a fost crescut cafatd. in cursul urmdtorilor ani, copilul gi-a asumat identi-

ce contrazicea structura lor geneticd gi mediul hormonal prenatal. La pubertate,

hormonii masculini au determinat schimbdrile obignuite, iar organul asemdndtor clitorisului s-a transformat intr-un organ
asem[ndtor peni sului. Maj oritatea acestor bdieli, educafi conform unui model femi-

tatea feminini: prefera imbrdcbmintea. jucdriile $i activitdtile mai feminine, comparativ cu fratele geamdn. Elementele relevante pentru acest caz sunt urmitoarele: (a) mediul postnatal a fost mai puternic dec6t genele gi mediul prenatal norrnal (in
celelalte cazuri prezentate, mediul prenatal nu a fost normal in totalitate); (b) se poate face o comparalie intre indivizii cu gene gi hormoni prenatali identici, dar cu achizilii diferite. Totuqi, suslinitorii determinan{ilor biologici sunt sceptici in legitur6 cu relevanfa unui singur caz de acest gen.

nin, s-au transformat rapid in bdrbafi. Se pare cd ei au avut foarte pu{ine dificultali de adaptare la identitatea masculinb; au devenit mineri sau pddurari, iar unii gi-au

Ce putem concluziona cu privire la identitatea de gen? Este evident cd atdt

hormonii prenatali, cdt
qi

mediul postnatal