Sunteți pe pagina 1din 91

DREPT INTERNATIONAL PRIVAT -SINTEZE

PARTEA GENERAL Capitolul I CONSIDERAII PRELIMINARE Seciunea 1 NOIUNEA DREPTULUI INTERNAIONAL PRIVAT I DELIMITAREA DE ALTE RAMURI DE DREPT 1.Elementul de extraneitate A. Definiie Recunoscut unanim drept criteriu care distinge raporturile de drept internaional privat de alte raporturi juridice de drept privat, elementul de extraneitate are o fizionomie complex i o semnificaie aparte n contextul dreptului internaional privat. n absena unei definiii legale1, elementul de extraneitate a primit definiii doctrinare relativ apropiate. S-a spus, n acest sens, c elementul de extraneitate este mprejurarea de fapt n legtur cu un raport juridic datorit creia acest raport are legtur cu mai multe sisteme de drept (ori legi aparinnd unor ri diferite)2; o mprejurare de fapt cu privire la unul din elementele raportului juridic i care face astfel ca acesta s prezinte legturi cu unul sau chiar mai multe sisteme de drept3; o mprejurare de fapt, de natur divers, care are legtur cu un raport juridic de drept privat, mprejurare ce i confer raportului juridic respectiv caracter de internaionalitate4. Definiiile oferite n literatura de specialitate5 converg spre ideea c elementul de extraneitate este o mprejurare de fapt care pune n relaie raportul juridic cu unul sau mai multe sisteme de drept, susceptibile de aplicare. n ceea ce ne privete, considerm c elementul de extraneitate este un fapt juridic de ataare care privete elementele raportului juridic i care are aptitudinea de a genera conflictul de legi (conflictul pozitiv de legi) atrgnd incidena a dou sau mai multe sisteme de drept sau de a da vocaie de aplicare normelor materiale ori celor unificate, dup caz. B. Fapte juridice de ataare, fapte juridice materiale a) Precizri terminologice Este cunoscut c existena raportului juridic6 concret este condiionat, ntre altele, de mprejurarea (actul sau faptul juridic concret) de care legea leag naterea unui astfel de raport. Faptele juridice 7, n sens larg, sunt att aciunile omeneti, svrite cu sau fr intenia de a produce efecte juridice, ct i evenimentele sau

Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaional privat nu definete in terminis, elementul de extraneitate, aa cum procedeaz, de pild, n cazul raporturilor de drept internaional privat. 2 I.P Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de drept internaional privat, ediie revzut i adugit, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2005, p. 21. 3 D.A. Popescu, M. Harosa, Drept internaional privat, Tratat elementar, vol.I, Editura Lumina Lex, Bucureti, 1999, p. 124. 4 T. Prescure, C.N. Savu, Drept internaional privat, Editura Lumina Lex, Bucureti, 2005, p. 24. 5 Pentru alte definiii, n termeni asemntori, a se vedea I. Macovei, Drept internaional privat, vol.I, Editura Ars Longa, Iai, 1999, p. 11; B.M.C. Predescu, Drept internaional privat, Editura Universitaria, Craiova, 2002, p. 22; N. Diaconu, Drept internaional privat, Curs universitar, ediia a III-a, Editura Lumina Lex, Bucureti, 2007, p. 34. 6 Raportul juridic este o relaie social reglementat de normele juridice (a se vedea Gh. C. Mihai, R.I. Motica, Fundamentele dreptului. Teoria i filozofia dreptului, Editura All, Bucureti, 1997, p. 18-19. 7 Cu privire la noiunea de fapt juridic, a se vedea N. Popa, Teoria general a dreptului, Editura Actami, Bucureti, 1999, p. 320.

faptele naturale. Aadar, lato sensu, noiunea de fapt juridic este sinonim cu cea de izvor al raportului juridic concret8. Din marea diversitate a faptelor juridice9, privite n sens larg, intereseaz, n acest context, acele mprejurri care au ca efect legarea raportului juridic concret de legislaia unui anumit stat. Orice evenimente sau aciuni au loc n circumstane care determin aplicarea unui anumit sistem de drept: delictul civil se produce pe un anumit teritoriu; rezultatul prejudiciabil apare fie ntre frontierele statului unde s-a produs delictul, fie pe teritoriul altui stat, fie n ambele pri; viitorii soi au cetenii diferite; actul juridic se perfecteaz pe teritoriul unui stat, iar locul executrii obligaiilor prilor este n alt ar etc. Faptele juridice care, prin efectele lor, determin structura raportului juridic subiecte, coninut, obiect au fost denumite n literatura de drept internaional privat fapte juridice materiale. Faptele juridice care leag faptele juridice materiale de legislaia unui anume stat sunt fapte juridice de ataare10. Cele dou denumiri sunt convenionale i au rolul de a facilita identificarea elementului de extraneitate, precum i delimitarea acestuia de alte mprejurri de fapt. S-a subliniat, n acest sens, c faptele juridice de ataare evoc o noiune generic, care cuprinde, n sfera sa, totalitatea faptelor de natur s stabileasc legtura, pe de o parte, ntre raportul juridic civil (abstracie fcnd de posibilitatea disjungerii acestuia n mai multe obiecte de coliziuni) i, pe de alt parte, ntre legislaia civil aplicabil11. Elementul de extraneitate se include n categoria faptelor juridice de ataare, ntruct supune raportul juridic concret de o lege strin12, producnd, prin efectul atribuit de normele dreptului internaional privat, conflictul de legi. Nu rareori, raporturile civile sunt generate de o pluralitate de fapte juridice materiale, dintre care unele sunt legate de legislaia intern a unui stat, iar altele de una ori mai multe legislaii strine. b) Clasificarea faptelor juridice de ataare13 - Dup cum fac legtura cu sistemul de drept intern ori cu o legislaie strin, faptele juridice de ataare sunt interne i, respectiv, externe. n msura n care faptul juridic de ataare leag raportul juridic de legislaia intern (legislaia forului), suntem n prezena unui fapt de ataare intern. Dac, dimpotriv, legtura se stabilete cu unul sau mai multe sisteme de drept strine, faptul de ataare este extern, fiind calificat drept element de extraneitate. Dac faptele de ataare din prima clas se regsesc n toate raporturile juridice, prezena elementelor de extraneitate este doar eventual. De aceea, cnd din cuprinsul raporturilor civile lipsesc elementele de extraneitate, ne aflm n prezena unor raporturi civile obinuite, crora li se va aplica legea intern, n timp ce n situaia cnd alturi de faptele de ataare interne, ntlnim unul sau mai multe elemente de extraneitate, ne aflm n prezena unor raporturi civile care vor genera n mod necesar conflicte de legi. Altfel spus, faptele juridice de ataare interne sunt legice, necesare, n toate raporturile civile, pe cnd elementele de extraneitate sunt numai incidentale, eventuale, iar existena lor, i numai aceasta, este cea care determin conflictele de legi14. Rezult c noiunea faptelor juridice de ataare este genul proxim, iar noiunea
8

Gh. Beleiu, Drept civil romn. Introducere n dreptul civil. Subiectele dreptului civil, ediia a VII-a revzut i adugit de M. Nicolae, P. Truc, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2001, p. 110. A se vedea, cu privire la accepiunea larg a termenului fapt juridic, Tr. Ionacu, E.A. Barasch, A. Ionacu, S. Brdeanu, M. Eliescu, V. Economu, Y. Eminescu, M.I. Eremia, E. Roman, I. Rucreanu, D. Zltescu, Tratat de drept civil, vol.I, Partea general, Editura Academiei R.S.R., Bucureti, 1967, p. 237. Pentru accepiunea larg i pentru accepiunea restrns a termenului, a se vedea O. Ungureanu, Drept civil. Introducere, ediia a VIII-a, Editura C.H. Beck, Bucureti, 2007, p. 131. 9 Cu privire la definiia i clasificarea faptelor juridice izvoare ale raporturilor juridice, a se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligaiile, vol.I, Regimul juridic general sau Fiina obligaiilor civile, Editura C.H. Beck, Bucureti, 2006, p. 93-100. 10 P.A. Szabo, Trsturile eseniale ale elementelor de extraneitate din cuprinsul raporturilor juridice civile, n S.U.B.B., 1970, p. 115-116. 11 Ibidem, p. 118. 12 Avem n vedere sensul larg la termenului lege, care desemneaz orice act care cuprinde norme juridice de conduit lege, n sens restrns, decret-lege, ordonan a Guvernului etc. (a se vedea M. Murean, Drept civil. Partea general, Editura Cordial Lex, ClujNapoca, 1996, p. 28). 13 Pentru o privire de detaliu asupra clasificrii faptelor juridice de ataare, P.A. Szabo, Trsturile eseniale ale elementelor de extraneitate..., p. 118-119. 14 P.A. Szabo, Trsturile eseniale ale elementelor de extraneitate..., p. 120.

elementului de extraneitate reprezint diferena specific. n alte cuvinte, diferena de sfer ntre faptele juridice de ataare i faptele juridice interne de ataare o constituie elementele de extraneitate; - Dup efectele pe care le au n raport cu conflictele de legi, faptele juridice de ataare sunt generatoare de conflicte de legi i, respectiv, de natur s rezolve conflictele de legi. Conflictul de legi este produs de aciunea conjugat a mai multor fapte de ataare. Prima categorie de fapte juridice de ataare i restrnge efectele la declanarea conflictului de legi. Cea de-a doua categorie cuprinde fapte de ataare al cror efect se extinde i asupra soluionrii conflictului de legi. Din pluralitatea de fapte de ataare n prezen, norma conflictual desemneaz unul singur i anume acela care este considerat c stabilete legtura cea mai puternic ntre raportul juridic i reglementarea civil ce urmeaz a i se aplica15. c) Asemnri i deosebiri ntre faptele juridice de ataare i faptele juridice materiale Prezena ambelor este concomitent n cadrul raportului juridic: faptul material nu are, prin el nsui, aptitudinea de a produce efecte juridice. El dobndete semnificaie pentru ordinea de drept prin mijlocirea unei norme juridice care aparine unui sistem determinat. Iar incidena unei legislaii anume este atras tocmai prin efectul faptelor juridice de ataare16. n schimb, modalitatea de obiectivare difer. De exemplu, consimmntul prilor n contract sau fapta ilicit productoare de prejudicii, ca izvoare de raporturi juridice civile, precum i vrsta, filiaia, rudenia .a., care contribuie la determinarea strii i capacitii civile a persoanei, sunt fapte juridice materiale subordonate legislaiei determinate prin fapte juridice de ataare, cum sunt: locul producerii faptului juridic material generator de raporturi juridice civile, respectiv cetenia, sau, n anumite condiii speciale, domiciliul sau chiar reedina persoanei fizice17. C. Trsturile caracteristice ale elementelor de extraneitate a) Elementul de extraneitate nu este un element structural al raportului juridic de drept internaional privat, n sensul c nu este un al patrulea element, alturi de subiecte, coninut i obiect 18. El este o mprejurare de fapt care apare n legtur cu unul sau mai multe dintre elementele de structur ale raportului juridic i care are aptitudinea de a aduce n discuie posibilitatea aplicrii legii strine. n opinia contrar, elementul de extraneitate este absorbit/ integrat de unul din elementele raportului juridic, ceea ce atrage structura diferit a raportului juridic de drept internaional privat de cea a raportului juridic (generic), n sensul teoriei generale a dreptului19. Dac, spre exemplu, ntr-un contract de vnzarecumprare, una din prile contractante este cetean strin, aceasta nu nseamn c nu exist nici o modificare/ particularizare a structurii raportului juridic (la nivelul atributelor de identificare a persoanei) cci, n acest caz, mprejurarea de a fi strin confer raportului juridic n cauz caracter de internaionalitate. Dac acest element de extraneitate (una dintre pri este cetean strin sau persoan juridic de naionalitate strin) nu ar fi absorbit n structura raportului juridic, nu am mai fi n prezena unui raport juridic de drept internaional privat20. Considerm c prezena elementului de extraneitate nu aduce modificri ale structurii raportului juridic de drept internaional privat. Generic, termenul structur desemneaz modul de organizare intern, de alctuire a unui corp, a unui sistem, modul de asociere a componentelor unui ntreg organizat 21. Subiectele, obiectul i coninutul sunt elementele care structureaz raportul juridic, conferindu-i specificitate fa de relaiile sociale ce nu se bucur de reglementare prin intermediul normelor juridice. Participanii la raporturile juridice (subiectele) sunt legai prin drepturi i obligaii (coninutul); conduita prilor se
15 16

Ibidem, p. 119. Cu privire la aceast unitate indisolubil, a se vedea P. A. Szabo, Trsturile eseniale ale elementelor de extraneitate..., p.116. 17 Ibidem, p.116. 18 n acelai sens, I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, op. cit., p. 21; D.-Al. Sitaru, op. cit., p. 15; D.A. Popescu, M. Harosa, op. cit., p. 124; B.M.C. Predescu, op. cit., p. 22-23; F. Ciutacu, Drept internaional privat, Editura Themis Cart, Slatina, 2006; N. Diaconu, op. cit., p. 34. 19 T. Prescure, C.N. Savu, op. cit., p. 24. 20 Loc. cit. 21 Dicionarul explicativ al limbii romne, Editura Univers Enciclopedic, Bucureti, 1998, p. 1030.

concretizeaz n aciunea, respectiv absteniunea la care este ndrituit subiectul activ/ de care este inut subiectul pasiv (obiectul). Cele trei elemente sunt necesare i suficiente pentru a putea vorbi de un raport juridic. Faptul c persoana fizic subiect al raportului juridic are cetenie francez, c persoana juridic are naionalitate elveian, c locul ncheierii actului juridic este Anglia, c locul delictului civil este Italia .a., nu constituie dect simple mprejurri care pun problema incidenei unor sisteme legislative strine, cu consecine diferite sub aspectul legii materiale aplicabile speei, fr a se constitui n elemente distincte ale raportului juridic, care s se adauge celor iniial acceptate. Aadar, la fel ca n cazul celorlalte raporturi juridice, care aparin altor ramuri de drept, raportul de drept internaional privat nu poate exista dect n prezena cumulativ a subiectelor, coninutului i obiectului; elementul de extraneitate este faptul juridic de ataare care se refer la unul sau mai multe dintre cele trei componente de structur (cetenia francez, naionalitatea elveian relativ la subiecte; teritoriul Angliei, ca loc al perfectrii contractului, teritoriul portughez, ca loc al apariiei prejudiciului, cu privire la coninut; bunul mobil care face obiectul contractului de vnzare-cumprare se gsete n Spania, imobilul care urmeaz a fi nchiriat este n Belgia cu privire la obiect), conferind o fizionomie particular raporturilor de drept internaional privat. b) Elementul de extraneitate este calificat ca fiind element strin prin prisma unui anumit sistem de drept22. Analiza i calificarea unor fapte juridice de ataare ca elemente strine sunt operaiuni particularizate n cadrul fiecrui sistem de drept, pentru fiecare materie n parte. Ceea ce nseamn c nu se poate vorbi, generic, de elementul de extraneitate n materia statutului personal, de elementul strin n materia statutului organic al persoanei juridice etc. Desprinderea elementului de extraneitate relevant presupune cercetarea, ntr-un sistem de drept determinat, a fiecrei materii n parte. Nu exist un drept internaional privat, general i universal, care s ofere o reglementare unitar raporturilor juridice cu elemente de extraneitate23; exist doar sisteme de drept naionale care pun n valoare mprejurri de fapt determinate, crora le confer calitatea de elemente de extraneitate. Mai mult, complexitatea raporturilor juridice de drept internaional privat atrage, uneori, preferina legiuitorului naional pentru stabilirea unui punct de legtur principal i a unor puncte de legtur cu vocaie subsidiar pentru aceeai materie (Legea romn de drept internaional privat procedeaz astfel, de pild, n cazul statutului personal24, actului juridic unilateral, contractului .a.). c) Elementul de extraneitate nu este, n toate cazurile, element internaional, n sensul dreptului comerului internaional25. Raporturile juridice de drept privat cu element strin pot constitui obiect de studiu i pentru alte ramuri ale dreptului privat. Dreptul comerului internaional reglementeaz raporturi comerciale cu element de extraneitate, element care este ntotdeauna internaional, raportat la particularitile operaiei comerciale26 (de pild, elementul de extraneitate apare ca element internaional, n sensul propriu al termenului, n cuprinsul Legii uniforme asupra vnzrii internaionale a obiectelor mobile corporale, adoptat prin Convenia de la Haga din 1 iulie 196427. n acest sens, pentru determinarea caracterului internaional al unui raport juridic sunt luate n considerare i unele elemente de extraneitate ale acestuia. Dar nu orice element de extraneitate adugat unui raport juridic din dreptul intern l poate transforma n raport de dreptul comerului internaional, deci n raport internaional, ci numai acele elemente de extraneitate care, pentru acel raport, sunt socotite c au o importan deosebit,
22 23

I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, op. cit., p. 22; N. Diaconu, op. cit., p. 35. A se vedea T. Prescure, C.N. Savu, op. cit., p. 24. 24 Pe larg, B.M.C. Predescu, op. cit., p. 23 i notele 19, 20 de la p. 24. 25 Cu privire la aceast problem, I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, op. cit., p. 21-22; D. Al. Sitaru, op. cit., p. 23; B.M.C. Predescu, op. cit., p. 23; F. Ciutacu, op. cit., p. 7. 26 I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, op. cit., p. 21; B.M.C. Predescu, Drept internaional privat..., p. 23. 27 Convenia de la Haga asupra legii aplicabile vnzrilor internaionale de bunuri mobile corporale (n vigoare din 1964) poate fi consultat la adresa http://hcch.e-vision.nl/index_fr.php?act=conventions.pdf&cid=31

cum ar fi faptul c prile contractante au domiciliul sau sediul n ri diferite sau faptul c marfa, obiectul contractului, este destinat s treac dintr-o ar n alta28. Rolul de a identifica elementele de extraneitate care confer caracterul internaional (n accepiunea dreptului comerului internaional) revine fie legii interne, fie conveniilor internaionale29. Identificarea elementelor de extraneitate i a efectelor acestora este un proces cu finaliti variate, de la un sistem legislativ la altul. Doctrina ofer exemplul materiei strii, capacitii i relaiilor de familie ale persoanei fizice, pentru care este relevant, ca element de extraneitate, mai precis ca principal punct de legtur, fie cetenia (pentru marea majoritate a statelor europene)30, fie domiciliul (cu precdere n sistemul common law)31. Ori, dac ncheierea unui contract nu presupune transmiterea bunurilor dintr-o ar n alta, se va avea n vedere, drept criteriu al internaionalitii, faptul obiectiv al domiciliului/ sediului prilor, aflat n state diferite; dac, dimpotriv, contractul implic transferul bunurilor sau valori dintr-o ar n alta, aceast mprejurare obiectiv este criteriul de determinare a caracterului internaional al contractului32. d) Elementul de extraneitate constituie premisa aplicrii unor norme juridice diferite. Ca regul, elementul de extraneitate determin fie conflictele de legi (caz n care i gsesc aplicabilitatea normele conflictuale), fie atrage aplicarea normelor materiale interne sau a normelor materiale unificate. e) Prezena elementului de extraneitate distinge raporturile de drept internaional privat de toate celelalte raporturi de drept privat. n doctrin33 se apreciaz c elementul de extraneitate este criteriul principal, care confer fizionomie proprie raporturilor din dreptul internaional privat. Se poate afirma, deci, c elementul de extraneitate constituie diferena specific a raporturilor de drept internaional privat34. n termeni diferii, dar sugerndu-se aceeai idee, s-a menionat c analiza raportului juridic cu element de extraneitate constituie punctul de plecare al oricrui studiu de drept internaional privat, ntruct existena acestui tip aparte de raporturi juridice duce la apariia tuturor problemelor specifice dreptului internaional privat35. D. Prezentare exemplificativ a elementelor de extraneitate36 Avnd ca reper elementele structurale ale raportului juridic37, enumerm elementele de extraneitate: a) raportat la subiectele raportului juridic:
28

I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, op. cit., p. 21. n sensul c dreptul comerului internaional ia n calcul doar acele elemente de extraneitate care au o natur sau o semnificaie deosebit, a se vedea I. Macovei, Drept internaional privat..., p. 11. 29 I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, op. cit., p. 22. 30 n rnd cu alte legislaii continentale, dreptul internaional privat romn consider cetenia ca principal factor de localizare pentru statutul personal: Starea, capacitatea i relaiile de familie ale persoanei fizice sunt crmuite de legea sa naional, afar numai dac, prin dispoziii speciale, nu se prevede altfel (art.11 alin.1); alineatul 2 al aceluiai articol calific legea naional ca fiind legea statului a crui cetenie o are persoana n cauz. 31 Ibidem. 32 A se vedea T.R. Popescu, Dreptul comerului internaional, ediia a II-a, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1983, p. 15. 33 Pentru dreptul romn, a se vedea M. Jacot, Curs de drept internaional privat, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1961, p. 5; I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Drept internaional privat..., p. 20; I. Lipovanu, Unele probleme privind obiectul i sistemul dreptului internaional privat, n JN, nr. 1/1962, p. 83; I. Nestor, Cteva precizri n legtur cu dreptul internaional privat al coexistenei panice, n SCJ., nr. 4/1964, p. 571-572; pentru dreptul strin, a se vedea M.Wolff, Private international law, Oxford University Press, 1945, Ph. Francescakis, La thorie du renvoi et les conflits de systmes en droit international priv, Sirey, Paris, 1958, p. 11-12; L. Rczei, Nemzetkzi magnjog, Tanknyvkiado, Budapesta, 1969, p. 9; P.A. Szabo, Trsturile eseniale ale elementelor de extraneitate..., p.114. Autorii strini sunt citai dup P.A. Szabo, op. cit., p.114, nota 5. 34 n acest sens, D.A. Popescu, Itinerarii i evoluii n dreptul internaional privat. Spre un drept internaional privat european, n RRDP, nr.1/2007, p.222. 35 B.M.C. Predescu, Drept internaional privat..., p.27. 36 Pentru aceast problem, a se vedea I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Drept internaional privat..., p. 22; D.A. Popescu, M. Harosa, Drept internaional privat... p. 124-126; T. Prescure, C.N. Savu, Drept internaional privat..., p. 25-26; I. Macovei, op. cit., p. 10-12. 37 Cu privire la definirea raportului juridic abstract i a raportului juridic concret, I. Reghini, . Diaconescu, Introducere n dreptul civil, vol.1, Editura Sfera Juridic, Cluj-Napoca, 2004, p. 89.

pentru persoanele fizice38: cetenia, domiciliul, reedina i, n anumite sisteme de drept, religia (de exemplu, un cetean romn i un cetean strin ncheie n ara noastr un contract de vnzare-cumprare a unui bun mobil); pentru persoanele juridice: naionalitatea, sediul, fondul de comer (o societate comercial, persoan juridic romn, ncheie un contract cu o firm francez cu sediul n Paris). b) raportat la obiectul raportului juridic (mai exact, bunul39 la care se refer conduita prilor, numit i obiect derivat al raportului juridic40): locul siturii bunului mobil sau imobil (bunul care face obiectul contractului de vnzare-cumprare se afl n ar strin). c) raportat la coninutul raportului juridic: locul ncheierii actului juridic n sensul de negotium juris: o firm romn semneaz n strintate un contract cu o firm strin n vederea prestrii de ctre aceasta a unor servicii pe teritoriul rii noastre; locul ntocmirii nscrisului constatator (locus regit actum) n sensul de instrumentum probationes care poate fi un alt stat dect cel n care s-a realizat acordul de voin; locul unde urmeaz s-i produc efectele un contract (locus executionis sau locus solutionis); locul producerii faptului ilicit cauzator de prejudicii (lex loci delicti commissi) de exemplu, un cetean romn este victima unui accident de circulaie produs pe teritoriul Elveiei; locul apariiei prejudiciului lex loci laesionis atunci cnd acesta este altul dect locul producerii delictului; locul soluionrii litigiului (doi soi, ceteni englezi, solicit desfacerea cstoriei n faa unei instane de judecat din Romnia); autoritatea care a pronunat hotrrea judectoreasc sau hotrrea arbitral este o autoritate strin. 2. Raporturile juridice de drept internaional privat obiect de reglementare al dreptului internaional privat A. Sediul materiei. Definirea i sfera raporturilor juridice de drept internaional privat Amplificarea frecvenei i gama tot mai variat de raporturi ce i face loc n peisajul internaional contemporan ridic interogaii i cu privire la delimitarea sferei relaiilor sociale reglementate de dreptul internaional privat. Determinarea obiectului dreptului internaional privat41 presupune definirea raporturilor juridice de drept internaional privat i decantarea trsturilor proprii acestora, prin raportare la relaiile reglementate de alte ramuri de drept. a) Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaional privat42
38

Pentru noiunea i definirea persoanei fizice, a se vedea O. Ungureanu, Persoana fizic, n O. Ungureanu, C. Jugastru, Drept civil. Persoanele, Editura Hamangiu, Bucureti, 2007, p.3. 39 Pentru unele observaii privind definirea bunurilor, a se vedea I. Reghini, . Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere n dreptul civil, vol.2, Editura Sfera Juridic, Cluj-Napoca, 2007, p. 39-41. 40 Obiectul raportului juridic const, fr excepie, n conduita prilor aciunea sau inaciunea la care ndreptit subiectul activ i de care este inut subiectul pasiv (a se vedea, pentru definirea obiectului raportului juridic civil, E. Lupan, I. Sabu-Pop, Tratat de drept civil romn, vol.I, Partea general, Editura C.H. Beck, Bucureti, 2006, p.74; O. Ungureanu, Drept civil. Introducere..., p. 109). n raporturile patrimoniale ns, aciunea sau inaciunea au n vedere bunurile. Dei acestea din urm nu se includ n structura raportului juridic, se accept exprimarea obiectul raportului juridic l formeaz bunul sau bunurile (a se vedea, n acest sens, Gh. Beleiu, op. cit., p.93). 41 n literatura juridic majoritar se subliniaz, ca un prim criteriu de grupare a normelor juridice n ramuri de drept, caracterul relaiilor sociale pe care ramura de drept respectiv le reglementeaz, considernd c acesta ar fi obiectul reglementrii juridice. Trebuie s precizm, ns, c dei acest criteriu este dominant, totui el are un anumit grad de relativitate. Problema cea mai complicat, care nu i-a gsit o rezolvare corespunztoare, const n faptul c un anumit grup de relaii sociale (ceea ce n general se numete obiectul reglementrii juridice), devine autonom tocmai pentru c este reglementat de anumite norme juridice. Aadar, ceea ce se nelege prin caracterul distinct, unitar al relaiilor sociale este dat de o anumit categorie de norme juridice (a se vedea Gh. Bobo, C. Buzdugan, Teoria general a dreptului, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2005, p. 129). 42 M. Of. nr.245 din 1 octombrie 1992.

Sfera raporturilor juridice de drept internaional privat a fost o chestiune controversat pn la apariia Legii cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaional privat (LDIP). n ncercarea de a delimita domeniul relaiilor sociale care cad sub incidena acestei ramuri de drept a fost elaborat teoria aa-numit tradiional. Potrivit concepiei tradiionale, materia principal, dac nu exclusiv a dreptului internaional privat, o constituie normele conflictuale43. n literatura anterioar elaborrii Legii nr.105/1992, s-a considerat, sub influena creterii diversitii raporturilor ce intervin n societatea contemporan, c dreptul internaional privat include raporturile civile, de familie, de munc i alte asemenea raporturi juridice cu unul sau mai multe elemente de extraneitate. LDIP a adus, in terminis, explicaiile ateptate. Art.1 alin.2 statueaz c raporturile de drept internaional privat sunt raporturile civile, comerciale, de munc, de procedur civil i alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate. O prim precizare, imediat necesar dup enunul legal, este aceea c enumerarea coninut de LDIP este exemplificativ44. Textul alineatului 2 al art.1 suport completri, n msura n care raporturi juridice din alte ramuri ale dreptului privat conin elemente de extraneitate. Este vorba, dup cum pe bun dreptate s-a menionat45, de raporturi de dreptul familiei, raporturi de drept procesual civil, raporturi de dreptul muncii, raporturi izvorte din contractul de transport intern sau internaional (contractul de transport, conosamentul 46 etc.), raporturi de proprietate intelectual (pentru categorii precum dreptul de autor47, dreptul de inventator, mrcile48) .a., n msura n care conin element de extraneitate. Apoi, nu toate raporturile juridice reglementate de ramurile de drept enumerate aparin dreptului privat. S-a exemplificat, n acest sens, cu raporturile de munc, ce pot privi aspecte referitoare la protecia i securitatea muncii. Obligaiile care decurg din regimul proteciei muncii sunt obligaii legale, nicidecum contractuale; ignorarea acestora atrage, de regul, sanciuni administrative ori penale49. Obiectul dreptului internaional privat ca ramur de drept, l constituie, aadar, raporturile juridice de drept civil, n sensul larg, care cuprind unul sau mai multe elemente de extraneitate. Seciunea a 2-a DOMENIUL DREPTULUI INTERNAIONAL PRIVAT 1. Doctrina care limiteaz dreptul internaional privat la conflictele de legi A. Noiunea de conflict de legi Conflictul de legi presupune situaia n care un raport juridic cu element de extraneitate este susceptibil de a fi guvernat de dou sau mai multe legi aparinnd unor sisteme de drept diferite. De pild, n cazul ncheierii unui contract de vnzare-cumprare a unui bun situat n strintate, dac prile au cetenii diferite, raportul juridic are mai multe elemente de extraneitate i sunt mai multe legi chemate s-l crmuiasc; legea personal a prilor pentru capacitatea de a contracta; legea locului ncheierii actului pentru forma acestuia; legea locului siturii bunului pentru probleme care in de statutul real al bunului. Cauza apariiei conflictului de legi const n deosebirile existente ntre sistemele de drept ale diferitelor state50 B. Expunerea teoriei restrictive Fundamentul teoriei l constituie trsturile specifice ale tiinei conflictelor51. a) din punctul de vedere al izvoarelor dreptului internaional privat ntruct izvoarele acestei ramuri de
43 44

A se vedea Ph. Francescakis, La thorie du renvoi et les conflits de systmes en droit international priv..., p. 142. n acest sens, D.Al. Sitaru, op. cit., p. 20; D. A. Popescu, M. Harosa, Drept internaional privat..., p. 129. 45 D.Al. Sitaru, op. cit., p. 20; D. A. Popescu, M. Harosa, loc. cit. 46 B.M.C. Predescu, Drept internaional privat..., p. 45. 47 Pentru definirea i natura juridic a dreptului de autor, a se vedea V. Ro, D. Bogdan, O. Spineanu-Matei, Dreptul de autor i drepturile conexe, Editura All Beck, Bucureti, 2005, p. 33-35. 48 B.M.C. Predescu, loc. cit. 49 D. A. Popescu, M. Harosa, op. cit., p.130. 50 n sintagma conflict de legi, noiunea de lege trebuie neleas n sensul de sistem de drept aparinnd unui anumit stat. 51 Y. Loussouarn, P. Bourel, Droit international priv, Dalloz, Paris, 1999, p. 5.

drept sunt puine iar n multe ri normele au natur cutumiar, contribuia jurisprudenei i a doctrinei este esenial n elaborarea normelor conflictuale. Alturi de acestea crete i rolul conveniilor internaionale n domeniu, n special al celor adoptate la Haga. b) din punctul de vedere al naturii normelor care reglementeaz conflictele de legi, aceste norme sunt norme conflictuale, diametral opuse normelor substaniale. Menirea lor este de a determina legea aplicabil fr a se ajunge la tranarea litigiului pe fond. c) din punctul de vedere al metodei utilizate: soluionarea conflictului de legi impune, n prealabil, ncadrarea situaiei date ntr-o categorie juridic (persoane, bunuri, contracte .a.). Categoriile juridice corespund instituiilor din dreptul civil intern, iar sarcina instanelor este de a le cerceta natura. De exemplu, dac prescripia aciunii este calificat ca fiind o instituie aparinnd dreptului material, atunci vom aplica legea care crmuiete fondul dreptului subiectiv n discuie; dac vom considera c aparine dreptului procesual, atunci va fi supus legii forului. Referindu-se la conflictele de legi, Bartin aprecia c dreptul internaional privat este o proiecie a dreptului intern pe plan internaional52. d) din punctul de vedere al structurii teoriei generale a conflictelor de legi pot fi operate dou distincii: distincia ntre crearea drepturilor subiective i invocarea drepturilor dobndite, cu consecine asupra ordinii-publice; distincia ntre normele conflictuale ordinare i normele conflictuale extraordinare. Primele sunt norme conflictuale care desemneaz legea aplicabil; normele excepionale reglementeaz instituii care mpiedic aplicarea legii strine normal competente, cum sunt ordinea public, fraudarea legii ori retrimiterea. 2. Doctrina conflictelor de legi i a conflictelor de jurisdicii Aceast doctrin este mprtit n rile anglo-saxone, n Elveia, iar n Frana a fost susinut de Bartin i Pillet. A. Noiunea de conflict de jurisdicii Exist conflict de jurisdicii ori de cte ori o instan sesizat cu un litigiu de drept internaional privat trebuie s se pronune mai nti asupra propriei competene53. B. Expunerea teoriei. Competen jurisdicional competen legislativ Determinarea instanei competente nu atrage, automat, aplicarea dreptului acesteia. Un asemenea de raport de dependen este exclus, altfel fiecare instan aplic propria sa lege raportului privitor la care exist litigiul, deci nu s-ar mai pune nici o problem de conflict de legi. De aceea, trebuie fcut diferena ntre competena jurisdicional n dreptul internaional privat i competena legislativ (legea aplicabil) 54. n situaia invers, nici identificarea lex causae nu atrage automat determinarea competenei jurisdicionale. Conflictele de jurisdicii influeneaz conflictele de legi n sensul c soluionarea conflictului de jurisdicii este prealabil soluionrii conflictului de legi. Doar dup ce are loc operaiunea de stabilire a competenei jurisdicionale, soluionarea conflictului de legi devine o prioritate pentru instana de judecat investit cu soluionarea cauzei55. Cronologia lucrurilor este fireasc, deoarece instana nu poate consulta norma conflictual nainte de a decide c este competent n acest sens. Norme conflictuale similare n aceeai materie pot conduce la soluii diferite, fiind expresia concepiei legiuitorului fiecrui stat. Norme conflictuale identice apainnd unor state cu care elementul de extraneitate
52 53

Y. Loussouarn, P. Bourel, op. cit., p. 6. Pentru relaia ntre cele dou tipuri de conflicte, D.A. Popescu, Corelaia dintre conflictele de legi i conflictele de jurisdicii, n Fiat Justitia, nr.1/1999, p. 59-67. 54 I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Drept internaional privat..., p. 424. Cu privire la aceast problem, D.A. Popescu, Corelaia dintre conflictele de legi i conflictele de jurisdicii..., p. 59. 55 R.-B. Bobei, Repere doctrinare i jurisprudeniale ale instituiei calificrii n dreptul internaional privat, n CJ, nr.3/2004, p. 105 i jurisprudena citat la nota 7.

face legtura pot determina soluii diferite ale conflictului de legi. Aceasta deoarece legile la care fac trimitere normele conflictuale pot fi diferite i deci soluia litigiului este deosebit56. Precizarea adus n literatura de specialitate francez este binevenit. Incontestabil, soluionarea conflictului de jurisdicii influeneaz legea aplicabil, iar aceast lege difer n raport de instana sesizat. Nu este mai puin adevrat c instana determinat n urma soluionrii conflictului de jurisdicii nu este obligat s fac aplicarea propriei legi, n mod invariabil. Dac, sistematic, instana ar aplica doar legea forului, nu am avea de-a face cu conflictul de legi, ntruct acesta ar fi rezolvat automat de ceea ce indic soluia conflictului de jurisdicii 57. Pe de alt parte, competena jurisdicional nu atrage dup sine mai puin competen legislativ, avnd n vedere specificitatea sistemului de drept internaional privat al fiecrui stat i faptul c instana aplic propria norm conflictual. Fiecare instan calific n funcie de propria lege i d curs propriei concepii asupra ordinii publice 58. Conflictele de legi influeneaz conflictul de jurisdicii, dar mai puin evident. Influena conflictelor de legi s e concretizeaz n faptul c judectorul, de la bun nceput, privete litigiul n ansamblul su i se declar competent avnd n vedere legea pe care o va aplica. Concis exprimat, influena conflictelor de legi se explic prin raiuni ce in de natura uman, mai precis de ezitrile i slbiciunile magistratului dect de rigoarea i ordinea logic a soluionrii conflictelor59. Uneori, instanele prefer s evite a se pronuna asupra situaiei deduse judecii, prin invocarea propriei necompetene. Exemplele cele mai elocvente sunt divorurile confesionale i procesele dintre strini. Speele Levinon i Patino sunt semnificative pentru cele dou materii enunate. n cazul divorurilor confesionale, este cunoscut faptul c unele state consacr procedura religioas, att pentru ncheierea, ct i pentru desfacerea cstoriei60. Desfacerea cstoriei de ctre rabin procedur obinuit n legea mozaic nu este recunoscut de rile n care ncheierea i desfacerea cstoriei sunt proceduri laice. Prin urmare, aplicarea legii mozaice nseamn un divor fr valoare pe teritoriul Franei, iar aplicarea legii franceze conduce la pronunarea unui divor civil pe care religia evreiasc nu l consider valabil. n afacerea Levinon (1905) Curtea de Casaie francez a contestat tribunalelor franceze competena de a se pronuna cu privire la divorul unor evrei rui, a cror lege personal atrgea competena unui rabin. S-a artat n doctrina francez de drept internaional privat c problema care apare ca insolubil este cea care se gsete pe trmul conflictelor de legi, conflicte care n mod cert dicteaz soluia unei probleme de competen jurisdicional61. Spea Patino a marcat momentul de cotitur n schimbarea jurisprudenei instanelor franceze n ceea ce privete competena de a judeca strini. Starea de fapt reinut n spe este urmtoarea: dou persoane Christina de Bourbon, de cetenie spaniol i Antenor Patino, de cetenie bolivian s-au cstorit la Madrid n anul 1831. Prin contractul de cstorie au optat pentru regimul separaiei de bunuri, femeia, minor la acea dat, avnd autorizarea tatlui adoptiv la ncheierea conveniei matrimoniale. Doamna Patino a dobndit n urma cstoriei cetenie bolivian i s-a stabilit la Paris mpreun cu soul su. n perioada celui de-al doilea rzboi mondial, soia s-a mutat cu cei doi copii la New-York, iar soul a rmas la Londra pentru a ndeplini funciuni diplomatice. n 1944 soia a naintat aciune de divor n faa instanei americane, dar a revenit i a semnat un act prin care soul se obliga s i achite o sum important n vederea renunrii la judecat. n anul 1946 domnul Patino a introdus aciune pentru desfacerea cstoriei n faa Tribunalului civil al Senei 62, care s-a declarat necompetent s judece cauza, motivat de faptul c prile sunt strini. Hotrrea a fost infirmat n apel63, iar recursul judecat de Curtea de Casaie64 a prilejuit afirmarea, in terminis, a renunrii la principiul necompetenei, care ghida instanele franceze n litigiile purtate ntre strini. Altfel, considerndu-se
56

I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Drept internaional privat..., p. 424. De exemplu, normele conflictuale a dou state trimit la lex fori, care este diferit n coninut. Se va ajunge la situaia n care norme conflictuale identice nu duc la soluii identice. 57 Y. Loussouarn, P. Bourel, Droit international priv, 4e dition, Dalloz, Paris, 1993, p. 8. 58 Ibidem, p. 8. 59 D.A. Popescu, Corelaia dintre conflictele de legi i conflictele de jurisdicii..., p. 63. 60 D.A. Popescu, Drept internaional privat..., p.65. 61 Y. Loussouarn, P. Bourel, Droit international priv..., p. 9. 62 Tribunalul civil al Senei s-a pronunat prin hotrrea din 13.10.1946 (B. Ancel, Y. Lequette, Grands arrts de la jurisprudence franaise de droit international priv, 3e dition, Dalloz, Paris, 1998, p. 288.

necompetent, instana trebuia s resping aciunea ca inadmisibil. Divorul era interzis de legea spaniol (ca lege a locului celebrrii cstoriei), la care trimitea legea bolivian, ca lege naional a soilor65. Soluia competenei jurisdicionale n materia statutului personal, atunci cnd prile sunt strini, a fost consacrat jurisprudenial destul de trziu, cu att mai mult cu ct este vorba de un domeniu n care se aplic legea strin, ca lex patriae. O dat n plus, este evident c soluia conflictului de jurisdicii a suferit influena soluiei date conflictului de legi66. Conclusiv, competena jurisdicional i competena legislativ nu se gsesc ntr-o relaie de dependen, nelegnd prin aceasta c determinarea jurisdiciei competente a unei anumite ri nu atrage dup sine ntotdeauna aplicarea dreptului acesteia67. Tot aa, identificarea legii care are vocaie de aplicare raportului cu element extraneu nu nseamn, implicit, determinarea competenei juisdicionale n dreptul internaional privat68. 3. Doctrina conflictelor de legi, a conflictelor de jurisdicii i a condiiei juridice a strinului Doctrina a fost promovat n Frana, Spania, America de Sud. A. Noiunea de condiie juridic a strinului n aceast noiune sunt incluse totalitatea normelor juridice prin care se determin capacitatea de folosin a strinului, adic totalitatea drepturilor i obligaiilor pe care le poate avea strinul persoan fizic sau persoan juridic n statul forului69. B. Expunerea tezei Coexistena conflictelor de legi, a conflictelor de jurisdicii i a condiiei juridice a strinului n cadrul aceleiai ramuri de drept70 este explicat pe baza a dou similitudini: similitudine din punct de vedere al izvoarelor. La fel ca i conflictele de legi i ca i conflictele de jurisdicii, condiia juridic a strinului are origine jurisprudenial; similitudine din punctul de vedere al tehnicii juridice i al raionamentului. Condiia juridic a strinului, n contrast cu conflictele de legi reflect politica juridic71 a fiecrui stat i nu tehnica juridic. rile de imigraie supun statutul personal al legii domiciliului, iar majoritatea rilor de emigraie l supun legii naionale. Supunnd strinul legii domiciliului se faciliteaz integrarea acestuia n ara care l-a adoptat. Din contr, aplicndu-se legea rii de origine se creeaz o situaie diferit de cea a resortisanilor n privina exercitrii drepturilor civile. Cele dou materii conflictele de legi i condiia juridic a strinului interfereaz, astfel c, n pofida particularitilor pe care le prezint, condiia strinului ine de dreptul internaional privat. n literatura noastr juridic s-au exprimat opinii diferite: unii autori72 consider c instituia condiiei juridice a strinului n Romnia este parte integrant a dreptului internaional privat romn i este reglementat de legile materiale romne, ca legi ale forului. Argumentele acestei teze sunt urmtoarele: exist conflict de legi numai n msura n care se recunosc strinilor drepturi n Romnia; condiia strinului are legtur cu procedura de drept internaional privat (de exemplu, condiia strinului ca parte n proces, este reglementat de Legea nr.
63

Apelul a fost judecat de Curtea de Apel din Paris, la 12 mai 1947 (B. Ancel, Y. Lequette, Grands arrts de la jurisprudence franaise de droit international priv..., p. 288). 64 Cu privire la recursul judecat la 21.06.1948, a se vedea Semaine Juridique, Edition gnrale, 1948, II, p. 4422, hotrre citat dup B. Ancel, Y. Lequette, loc. cit. 65 Afacerea Patino a generat o bogat jurispruden. Este expus, n detaliu i cu referine bibliografice n B. Ancel, Y. Lequette, Grands arrts de la jurisprudence franaise de droit international priv..., p. 287-304. 66 D.A. Popescu, Corelaia dintre conflictele de legi i conflictele de jurisdicii..., p. 66. 67 I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Drept internaional privat..., p. 424. 68 A se vedea D.A. Popescu, Corelaia dintre conflictele de legi i conflictele de jurisdicii..., p. 66-67. 69 A se vedea D. Lupacu, G. Mihu-Gong, Regimul juridic al strinilor n Romnia, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2006, p. 6. 70 Asupra ansamblului problemei, a se vedea Carmet, tude critique de la distinction entre la condition des trangers et les conflits de lois, thse, Paris, 1978. 71 Y. Loussouarn, P. Bourel, op. cit., p. 13. 72 D. Al. Sitaru, op. cit., p. 46-47.

10

105/1992); tiina dreptului internaional privat este n msur s asigure un studiu unitar al instituiei condiiei juridice a strinului73. Ali autori74, chiar dac recunosc c materia condiiei juridice a strinului constituie o premis a conflictelor de legi, nu o includ n dreptul internaional privat. Seciunea a 3-a NORMA CONFLICTUAL 1. Generaliti A. Definiie Norma conflictual este norma juridic specific dreptului internaional privat care soluioneaz conflictul de legi, adic desemneaz legea intern competent s crmuiasc raportul juridic cu element strin. Sistemul de drept astfel determinat poart denumirea de legea cauzei (lex causae). B. Funcie Norma conflictual are rolul de a stabili care dintre sistemele de drept n prezen este chemat s se aplice pe parcursul existenei raportului juridic. Din momentul desemnrii legii competente rolul normei conflictuale nceteaz. S-a spus, din acest motiv, c norma conflictual apare ca o norm de trimitere sau de fixare75. C. Norma conflictual i norma material a) norma conflictual rezolv doar o problem prejudicial conflictul de legi n timp ce norma material (substanial) crmuiete pe fond raportul juridic76; b) norma conflictual are o aplicare prealabil fa de norma substanial; dup ce instana se declar competent, se determin mai nti sistemul de drept aplicabil i abia apoi se determin din acest sistem legea material. D. Izvoarele normei conflictuale dreptul intern. Cel mai important izvor intern l constituie Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaional privat; dreptul convenional. Este vorba de tratatele internaionale la care ara noastr este parte. Normele conflictuale cuprinse n asemenea convenii sunt uniforme pentru statele-pri. 2. Structura normei conflictuale Referitor la structura normei conflictuale n doctrin s-au conturat dou opinii. Dup unii autori 77, este alctuit din trei elemente: coninutul normei conflictuale, legtura i legea aplicabil (lex causae). Dimpotriv, 78 ali autori apreciaz c norma conflictual se structureaz n dou elemente: coninutul i legtura. A. Coninutul normei conflictuale Este reprezentat de totalitatea raporturilor juridice la care se refer norma conflictual. El determin cmpul de aplicare n spaiu al unei legi. B. Legtura normei conflictuale Este acea parte a normei ce indic legea aplicabil raportului juridic n cauz. Legtura normei conflictuale se concretizeaz n punctul de legtur. Acesta este elementul prin care se stabilete relaia ntre un
73 74

Ibidem. T. R. Popescu, op. cit., p. 35-36. 75 P. Filipescu, A.I. Filipescu, Drept internaional privat..., p. 37. 76 S-a spus n acest sens c norma conflictual prezint un dublu caracter: este indirect nu rezolv litigiul pe fond i neutr se dezintereseaz de fondul cauzei (D. Gutmann, Droit international priv, Dalloz, Paris, 1999, p. 33). 77 T. R. Popescu, Drept internaional privat..., p. 22. 78 I. P. Filipescu, A.I. Filipescu, p. 37 i D. Al. Sitaru, Drept internaional privat...,p. 27.

11

raport juridic i o lege.

C. Principalele puncte de legtur79 80 cetenia constituie punctul de legtur n materia statutului personal (starea civil, capacitatea i relaiil familie), a succesiunii mobiliare i a jurisdiciei competente, n unele cazuri. De exemplu, potrivit art. 11 din Le 105/1992 starea, capacitatea i relaiile de familie ale persoanei fizice sunt crmuite de legea sa naional, cu excepia cnd prin dispoziii speciale se prevede altfel, iar conform art. 12 alin. 1 legea naional este legea statului a crui cet are persoana n cauz. De asemenea, art. 66 lit. a) statueaz c motenirea mobilelor este supus, oriunde s-ar afla aceste naionale pe care persoana decedat o avea la data morii. 81 domiciliul sau, n subsidiar, reedina este punct de legtur pentru unele raporturi juridice referitoare la starea i capacitatea persoanelor (n subsidiar fa de cetenie), referitoare la condiiile de fond ale actelor juridice (cnd debitorul prestaiei caracteristice este persoan fizic) la condiiile de fond ale contractului de vnzare mobiliar (n lipsa unei legi alese de pri) i la jurisdicia competent, n unele cazuri. Conform art. 12 alin. 4 din Legea nr. 105/1992, dac o persoan nu are nici o cetenie, se aplic legea domiciliului sau, n lips, legea reedinei. Conform art. 149 pct. 1 i 3, instanele judectoreti romne sunt competente dac prtul sau unul dintre pri are domiciliul, reedina sau fondul de comer n Romnia i dac reclamantul din cererea de pensie de ntreinere are domiciliul n Romnia. 82 sediul social este punct de legtur pentru raporturile juridice la care ia parte persoana juridic (pentru statutul organic al persoanei juridice, condiiile de fond ale actelor juridice atunci cnd debitorul prestaiei caracteristice este o persoan juridic .a.). Potrivit art. 40 din Legea nr. 105/1992, persoana juridic are naionalitatea statului pe al crui teritoriu i-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social. Dac exist sedii n mai multe state, determinant pentru a identifica naionalitatea persoanei juridice este sediul real. Sediul real este locul unde se afl centrul principal de conducere i de gestiune a activitii statutare, chiar dac hotrrile organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de acionari sau asociai din alte state83. locul siturii bunului este punct de legtur n raporturile juridice care privesc motenirea imobilelor84, regimul juridic al mobilelor i imobilelor privite ut singuli i pentru jurisdicia competent n unele cazuri. Art. 49 din Legea nr. 105/1992 stabilete c posesia, dreptul de proprietate i, celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garanii reale sunt crmuite de legea locului unde acestea sunt situate, afar numai dac prin dispoziii speciale se prevede altfel. Cu referire la domeniul succesoral, reglementarea actual reia parial concepia tradiional i practica instanelor n sensul crora mobilia sequuntur personam i lex rei sitae, immobilia vero territorium. Dar, ct privete succesiunea mobiliar, regula este fondat pe existena fictiv a bunurilor mobile la domiciliul lui de cuius; i regula se aplic, chiar contrar situaiei reale a bunurilor mobile85. locul ncheierii contractului86 pentru condiiile de fond ale contractelor (n subsidiar fa de legea cu care contractul prezint legturile cele mai strnse) i, n unele cazuri, pentru jurisdicie. Conform art. 151 pct. 1 instanele romne sunt competente s judece procesele privind raporturile de drept internaional privat referitor la acte de stare civil ntocmite n Romnia i care se refer la persoane domiciliate n Romnia, ceteni romni sau strini fr cetenie. locul executrii contractului87 pentru modul de executare a contractului. Conform dispoziiilor art. 80 pct. a legea aplicabil fondului contractului potrivit art. 73-79, se aplic executrii obligaiilor izvorte din contract.
79 80

Pentru o clasificare a punctelor de legtur, a se vedea S. Deleanu, op. cit., p. 63-67. Sistemul de drept la care trimite cetenia ca punct de legtur, se numete lex patriae. 81 Sistemul de drept la care trimite acest punct de legtur, se numete lex domicilii. 82 Sistemul de drept aplicabil ca urmare a trimiterii fcute de acest punct de legtur, este denumit lex societatis. 83 A se vedea i D.-Al. Sitaru, Aspecte privind regimul juridic al reprezentanelor societilor comerciale strine n Romnia, n PR, 2006, In Honorem Corneliu Brsan, Liviu Pop, Culegere de studii, p. 529-541. 84 A se vedea D.A. Popescu, Lex rei sitae sau unitatea devoluiunii i transmisiunii succesorale? (I), n SUBB, nr.2-4/2002, p. 55-83. 85 I. Deleanu, Ficiunile juridice, Editura All Beck, Bucureti, 2005, p. 64. 86 Sistemul de drept desemnat poart denumirea lex loci contractus. 87 Regula prin care se exprim aceast legtur este lex loci executionis sau lex loci solutionis, dac se face o plat.

12

locul ntocmirii actului juridic88 pentru forma actului, n sensul de instrumentum. Actul juridic este valabil din punct de vedere al formei, dac ndeplinete condiiile prevzute de legea locului unde a fost ntocmit (art. 71 pct. a din Legea nr. 105/1992). locul producerii faptului juridic ilicit89 pentru raporturile juridice generate de acesta. Legea statului unde are loc un fapt juridic stabilete dac acesta constituie un act ilicit i l crmuiete ndeosebi n ce privete: capacitatea delictual, condiiile i ntinderea rspunderii, cauzele de limitare sau de exonerare de rspundere i de mprire a rspunderii ntre autor i victim, rspunderea comitentului pentru fapta prepusului, natura daunelor care pot da loc reparaiei, modalitile i ntinderea reparaiei, transmisibilitatea dreptului n reparaie i persoanele ndreptite s obin reparaia pentru prejudiciul suferit. locul producerii prejudiciului90, doar dac rezultatul pgubitor se produce n alt stat dect cel n care a fost comis delictul (art. 108 din Legea nr. 105/1992). fondul de comer, pentru condiiile de fond ale actului juridic, cnd debitorul prestaiei caracteristice este un comerciant. Potrivit art. 77, coroborat cu art. 73 din Legea nr. 105/1992, n lipsa unei legi alese de pri pentru a crmui contractul, acesta este supus legii statului cu care are cele mai strnse legturi. Se consider c exist atare legturi cu legea statului n care debitorul prestaiei caracteristice are, la data ncheierii contractului, domiciliul, reedina, fondul de comer sau sediul social. pavilionul navei sau aeronavei91 pentru raporturile juridice ncheiate cu privire la mijloacele de transport respective, n unele cazuri. Potrivit art. 55 lit. a din Legea nr. 105/1992, constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui mijloc de transport sunt supuse legii pavilionului pe care-l arboreaz nava sau aeronava. autoritatea care examineaz validitatea actului juridic92 pentru condiiile de form ale actului juridic, n anumite cazuri. Actul juridic este valabil din punct de vedere al formei precizeaz art. 71 lit. c din Legea nr. 105/1992 dac ndeplinete condiiile prevzute de legea aplicabil potrivit dreptului internaional privat al autoritii care examineaz validitatea actului juridic. instana sesizat93 este punct de legtur94 pentru probleme de procedur. Art. 159 din Legea nr. 105/1992 statueaz: n procesele privind raporturile de drept internaional privat instanele romne aplic legea procedural romn, dac nu s-a dispus altfel n mod expres. Legea romn stabilete i dac o anumit problem este de drept procedural sau de drept material. voina prilor95 pentru condiiile de fond ale actelor juridice n general i ale unor contracte speciale. Conform art. 73 din Legea nr. 105/1992 contractul este supus legii alese prin consens de pri. Seciunea a 4-a IZVOARELE DREPTULUI INTERNAIONAL PRIVAT AL ROMNIEI n dreptul internaional privat al Romniei coexist dou categorii de izvoare: interne i internaionale. 1. Izvoarele interne n ce privete izvoarele interne, distingem ntre izvoarele materiale ale dreptului n general i ale dreptului internaional privat n special, determinate de condiiile materiale de existen sociale i izvoarele formale, reprezentnd formele specifice n care se exprim normele dreptului internaional privat. Numai aspectul din urm ne intereseaz n acest curs.
88 89

Acest punct de legtur trimite la sistemul de drept numit locus regit actum. Sistemul de drept aplicabil prin efectul acestui punct de legtur este lex loci delicti commissi. 90 Adagiul care exprim regula aplicabil ca urmare a desemnrii sistemului de drept este lex loci laesionis. 91 S-a apreciat cu privire la acest punct de legtur c ndeplinete, n privina navelor i aeronavelor, aproximativ aceeai funcie ca i cetenia sau domiciliul n privina persoanelor fizice (a se vedea T. R. Popescu, Drept internaional privat..., p. 25). 92 Regula este auctor regit actum. 93 Sistemul de drept astfel determinat se numete lex fori, adic legea forului. 94 A se vedea .A. Stnescu, Consideraii privind alegerea forului n comerul internaional, n RRDP, nr.3/2007. 95 Acest punct de legtur atrage aplicarea sistemului de drept denumit lex voluntatis.

13

A. Legile n sens restrns96 Constituia Romniei (1991) reglementeaz principiile fundamentale ale politicii internaionale a statului romn i cuprinde norme care intereseaz dreptul internaional privat97. Legile ordinare, care sunt legi adoptate de Parlamentul Romniei i promulgate de preedintele Romniei. Cu excepia Legii nr. 105/1992 celelalte legi intereseaz alte materii, dar conin i norme de drept internaional privat. Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaional privat (M. Of. nr. 241/1.10.1992); Codul civil (art. 885, art.1773, art.1789); Codul de procedur civil (Cartea IV, capitolul X privind arbitrajul internaional i capitolul XI privind recunoaterea i executarea hotrrilor arbitrale strine); Codul de procedur penal (art. 522 care se refer la executarea dispoziiilor civile din hotrrile penale strine); - Codul aerian (O.G. nr.29/1997 privind Codul aerian, modificat prin Legea nr.130/2000 i prin Legea nr.399/2005). - Legea nr. 31/1990 privind societile comerciale (republicat); Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitilor comerciale de stat n regii autonome i societi comerciale; Legea nr. 26/1990 privind registrul comerului, cu modificrile i completrile ulterioare; Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar cu modificrile i completrile ulterioare (republicat) Legea nr. 21/1991 privind cetenia romn, cu modificrile ulterioare (republicat); Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere n Romnia (republicat); Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, modificat succesiv; Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civil, modificat; B. Hotrrile Guvernului i Ordonanele Guvernului H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi i obligaii ale personalului romn trimis n strintate pentru ndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, modificat; H.G. nr. 288/1993 privind colarizarea n Romnia a cetenilor din alte ri, modificat; O.G. nr. 194/1992 privind regimul strinilor n Romnia, aprobat cu modificri prin Legea nr.357/2003 i modificat succesiv; - O.G. nr.41/2003 privind dobndirea i schimbarea numelui pe cale administrativ, succesiv modificat. 2. Izvoare internaionale A. Conveniile internaionale98 Din aceast categorie fac parte conveniile internaionale bilaterale sau multilaterale prin care se reglementeaz probleme de drept internaional privat i la care ara noastr este parte. n sens larg, referindu-ne la convenii internaionale, vom avea n vedere tratatele, protocoalele, pactele i acordurile internaionale care includ norme de drept internaional privat99. S-a artat n literatura de specialitate100 c, din punct de vedere al dreptului internaional privat, aceste
96 97

Termenul lege are i un sens larg, care desemneaz orice act normativ: lege, Decret-lege, Hotrre a Guvernului .a. De exemplu, art. 5 din Constituie (Cetenia), art. 7 (Romnii din strintate), art. 17 (Cetenii romni n strintate), art. 18 (Cetenii strini i apatrizi), art. 25 (Libera circulaie), art. 44 (Protecia proprietii private), art. 53 (Restrngerea exerciiului unor drepturi i liberti), art. 135 (Economia), art. 136 (Proprietatea). 98 Cu privire la rolul tratatelor internaionale, a se vedea P. Mayer, Droit international priv, 6e edition, Montchrestien, Paris, 1998, p. 19. 99 Pentru definirea fiecrei categorii, a se vedea B.M.C. Predescu, Drept internaional privat..., p. 115. 100 D.Al. Sitaru, Drept internaional privat..., p. 63-67.

14

izvoare se clasific n dou categorii: convenii care conin norme conflictuale i tratate care conin norme materiale uniforme. a) Convenii internaionale care conin norme conflictuale. Aceast categorie cunoate dou sudiviziuni: convenii care conin exclusiv norme conflictuale i convenii care conin numai n secundar norme conflictuale, ntruct includ, n principal, norme materiale, n respectivul domeniu de reglementare101. Reinem, dintre conveniile semnificative, care conin exclusiv norme conflictuale, Convenia care reglementeaz conflictul de lege n materie de cstorie i Convenia care reglementeaz conflictul de lege n materie de desprenie i separaiune de corp, ratificat de Romnia prin Decretul-Lege nr. 873/1994; Convenia cu privire la conflictele de legi relative la efectele cstoriei asupra drepturilor i datoriilor soiilor n raporturile lor personale i asupra averilor soiilor, ratificat de Romnia prin Decretul-Lege nr. 1007/28 februarie 1912102. Din cea de-a doua subcategorie, menionm Convenia Naiunilor Unite asupra contractelor de vnzare internaional de mrfuri (Viena, 1980), la care ara noastr a aderat prin Legea nr.24/1991. b) Convenii internaionale care conin norme materiale uniforme. Aceast categorie este obiect al controverselor doctrinare. mprtim opinia103 potrivit creia normele uniforme cuprinse n aceste tratate nu aparin, n principiu, dreptului internaional privat, ci ramurilor de drept de care sunt legate prin coninutul lor (drept civil, dreptul familiei, dreptul muncii .a.). Prin excepie, pot constitui izvoare ale dreptului internaional privat conveniile internaionale care reglementeaz instituii juridice cum sunt procesul civil internaional sau condiia juridic a strinului sau a ceteanului romn n dreptul internaional privat. Enumerm, cu titlu exemplificativ, cteva asemenea convenii: Convenia pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale i protocoalele adiionale la aceast convenie (semnat la Roma n 1950, ratificat de Romnia prin Legea nr.30/1994); Convenia de la Haga din 1 martie 1954 privind procedura civil, ratificat de Romnia prin Decretul nr. 81/1971; Convenia European n domeniul informrii asupra dreptului strin, semnat la Londra la 7 iunie 1968 i Protocolul adiional la aceast convenie semnat la Strasbourg la 15 martie 1978, la care Romnia a aderat n 1991; Convenia European n materia adopiei de copii, ncheiat la Strasbourg la 24 aprilie 1967, la care Romnia a aderat n 1993; Convenia cu privire la drepturile copilului (Legea nr.18/1990 pentru ratificare); Acordul european privind persoanele participante la proceduri n fa Curii Europene a Drepturilor Omului, adoptat la Strasbourg n 1996 (ratificat de Romnia prin Legea nr.33/1999); Convenia cu privire la suprimarea cerinei supralegalizrii actelor oficiale strine, adoptat la Haga n 1961 (Romnia a aderat la convenie prin O.G. nr.66/1999, aprobat prin Legea nr.52/2000). B. Cutuma internaional i uzanele internaionale n literatura de specialitate romn se face diferen ntre cutuma internaional i uzana internaional. Cutuma104 este o regul de conduit stabilit n practica vieii sociale i respectat un timp ndelungat n virtutea deprinderii, ca o norm socotit obligatorie105. Spre deosebire de cutum, arat acelai autor, care reunete cumulativ dou elemente cel obiectiv (conduita ca deprindere) i cel subiectiv (convingerea c respectiva conduit este obligatorie) uzana internaional106 presupune doar elementul obiectiv. Cutuma internaional i uzana internaional intereseaz dreptul internaional privat n msura n care completeaz sau interpreteaz normele juridice de drept internaional privat, constituind izvoare distincte n aceast situaie107.
101 102

Ibidem, p. 63. M. Of. nr. 261/1912. 103 D.Al. Sitaru, op. cit., p. 64. 104 Unii autori consider c originea cutumei este popular atunci cnd rezult din practica ndelungat a maselor de indivizi i savant cnd este vorba despre reguli folosite n mod constant de juriti (a se vedea M. Fontaine, R. Cavalerie, D. Fouilh, Droit, Collection Tertiaire, BTS 1, Paris, 1990, p. 29). 105 I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de drept internaional privat, p. 59. 106 Asupra uzanelor internaionale ca izvoare ale dreptului internaional privat, a se vedea S. Deleanu, Drept internaional privat, p. 46-48. 107 Pentru paralela ntre uzanele normative i uzanele convenionale, M.N. Costin, S.I. Deleanu, Dreptul comerului internaional, I, Partea general, Editura Lumina Lex, Bucureti, 1997, p. 97-105.

15

Seciunea a 5-a RETRIMITEREA 1. Generaliti Normele conflictuale au caracter naional ntruct sunt creaia legiuitorului sau jurisprudenei fiecrui stat n parte. Din particularitile fiecrui sistem naional de drept internaional privat decurge consecina diversitii normelor conflictuale care pot da natere la dou tipuri de conflicte ale normelor conflictuale108. a. Conflictul pozitiv. ntr-o situaie juridic dat, fiecare dintre normele conflictuale n prezen atribuie competena propriei legi interne. Cu titlu de exemplu, un cetean german cu ultimul domiciliu n Frana moare n aceast ar lsnd o avere mobiliar. Se pune problema crei legi va fi supus succesiunea: legii germane, ca lege naional a defunctului sau legii franceze, ca lege a statului pe al crui teritoriu a avut ultimul domiciliu? Norma conflictual german atribuie competena legii naionale a defunctului, deci legii germane ce reglementeaz materia succesiunilor. Dimpotriv, dac se va ivi n faa unui tribunal francez, acesta va face aplicarea legii interne ntruct norma conflictual francez supune succesiunea mobiliar legii ultimului domiciliu al defunctului. Conflictul pozitiv exclude retrimiterea. b. Conflictul negativ. Fiecare dintre normele conflictuale naionale se declar necompetent n reglementarea unui raport juridic cu element de extraneitate i trimite la sistemul de drept al celuilalt stat ori la dreptul unui stat ter. Aceast situaie d natere retrimiterii. Astfel, statutul personal al unui englez domiciliat n Frana este supus legii sale naionale, adic dreptului englez. Norma conflictual englez desemneaz, ca lege competent n materie, legea francez ca lege a domiciliului. Dac litigiul apare n faa judectorului francez, acesta va urma propria norm conflictual care l trimite la dreptul englez, care la rndul su retrimite la dreptul francez. Spunem c dreptul forului admite retrimiterea coninut n norma conflictual strin. Conflictul negativ este prima condiie a existenei retrimiterii109. A doua condiie este ca dreptul forului s admit retrimiterea, adic s trimit la ntregul sistem de drept strin, inclusiv la normele sale conflictuale (nu doar la normele materiale ale dreptului strin)110. 2. Definirea noiunii Retrimiterea este acea instituie a dreptului internaional privat, provocat de conflictul negativ dintre normele conflictuale n coliziune cu privire la un raport juridic cu element de extraneitate, n sensul c fiecare norm conflictual confer celeilalte competena de a crmui raportul juridic respectiv111. n doctrina francez sa afirmat c marea problem a momentului nu este aceea de a ti dac retrimiterea trebuie admis, ci de a ti cnd trebuie admis112. Termenul retrimitere a fost folosit pentru prima dat ntr-un proces celebru n Frana Cazul Forgo. Ulterior a fost utilizat chiar i pentru ipoteza n care lex tari nu trimite napoi, deci nu retrimite, ci trimite mai departe, la legea unei alte ri. De exemplu, un cetean danez are domiciliul n ara noastr. Art. 11 din Legea nr. 105/1992 (norma conflictual romn) prevede c statutul personal al acestuia este crmuit de legea danez ca lege naional. n acelai timp norma conflictual danez stabilete c lex personaliseste lex domicilii,deci statutul personal al ceteanului danez domiciliat n strintate este crmuit de legea romn, ca lege a domiciliului. Se pune ntrebarea de care lege ascult judectorul romn: de legea romn care i ordon s aplice legea danez sau, dimpotriv, pentru c legea romn i ordon s aplice legea danez va asculta de aceasta din urm lege i va aplica legea romn.
108

Ideea de a prezenta comparativ conflictul pozitiv i conflictul negativ al normelor conflictuale se datoreaz lui Anzilotti (a se vedea Studi critici di diritto internazionale privato, 988, p. 241 i urm.). 109 Pentru definirea retrimiterii fcndu-se apel la noiunea de conflict negativ de legi, a se vedea F.-X. Moriste, Le renvoi de proximit, n RD, p. 1726. 110 A se vedea D.Al. Sitaru, Drept internaional privat..., p. 85-86. 111 Cu privire la particularitile mecanismului retrimiterii, a se vedea S. Deleanu, op. cit., p. 135-141. 112 E. Agostini, Renvoyer, choisir, qualifier, n RD, 1998, p. 406 i urm.

16

Retrimiterea presupune atitudini diferite din partea normelor conflictuale n prezen: una se declar pentru aplicarea legii naionale, iar cealalt pentru aplicarea legii domiciliului. Cnd judectorului i se indic s aplice legea strin, aceast indicaie poate fi neleas n dou feluri: 1) n sensul de a aplica dreptul material intern al rii strine i fr a se tine seama de normele de drept internaional privat al sistemului de drept respectiv; 2) n sensul de a considera legea strin n ansamblul su de drept cuprinznd inclusiv normele conflictuale. Dac aceste norme retrimit la legea forului, trebuie s se aplice aceast din urm lege. n aceast situaie se accept retrimiterea i deci se va aplica legea forului. Atunci cnd trimiterea se face la ntregul sistem de drept strin, ea poate da natere la retrimitere, pe cnd dac se face numai la dreptul substanial strin, retrimiterea este exclus. Retrimiterea este un mijloc de tehnic juridic menit s justifice aplicarea legii forului n locul legii strine. Prezentm n continuare spea Forgo, reprezentativ n materia retrimiterii. Un copil bavarez din afara cstoriei, Forgo, nscut n Bavaria, triete n Frana de la vrsta de 5 ani. El moare la Pau la vrsta de 68 de ani, lsnd o important succesiune mobiliar pentru care nu a ntocmit testament. Rudele colaterale dup mam au introdus petiie de ereditate n faa instanei franceze. Dup legea francez dezbaterea succesiunii se fcea dup normele de drept de la ultimul domiciliu al defunctului. Domiciliul legal sau de drept al lui de cujus rmnea n Bavaria, pentru c n Frana nu a ntocmit formalitile pentru stabilirea unui domiciliu legal. Legea francez a trimis aadar la legea bavarez. Potrivit acesteia din urm succesorilor colaterali dup mam le revenea o parte din motenire. Petiia de ereditate a fost admis de Curtea de la Bordeaux, dar n recursul statului francez reprezentat de Administraia domeniilor s-a constatat c norma conflictual bavarez supune succesiunea mobiliar domiciliului de fapt, retrimind la legea francez. Curtea de Casaie francez a acceptat retrimiterea i a aplicat legea material francez dup care succesiunea era considerat vacant i, n consecin, a fost atribuit statului francez113. 3. Formele retrimiterii Retrimiterea este de dou feluri: a) retrimiterea de gradul I (retrimiterea simpl sau trimiterea napoi) exist atunci cnd norma conflictual a forului desemneaz drept competent dreptul strin a crui norm conflictual, la rndul su, atribuie competena dreptului forului; b) retrimiterea de gradul II (retrimiterea complex sau dubla retrimitere) exist cnd norma conflictual strin aplicabil n virtutea normei conflictuale a forului atribuie competena dreptului unui stat ter114. 4. Retrimiterea n dreptul internaional privat romn A. Retrimiterea de gradul I Regula admiterii retrimiterii de gradul I este consacrat n art. 4 alin. 1 din Legea nr. 105/1992: dac legea strin, determinat potrivit normelor conflictuale romne, retrimite la dreptul nostru se aplic legea romn, afar de cazul n care se prevede n mod expres altfel. n urma retrimiterii simple se va aplica legea material romn, dar ca urmare a acceptrii retrimiterii de
113

Cour de Cassation franaise, 1re chambre civile, 24 iunie 1878, n B. Ancel, Y. Lequette, Grands arrts de la jurisprudence franaise de droit international priv..., p. 53-60. ntr-un studiu din 1891 (Gesetzeskollisionem, Ein Beitrag zur Lehre des internationalem Privatrechts, p. 10) Kahn punea problema retrimiterii plecnd de la o hotrre a unui tribunal german din 16 octombrie 1895, relativ apropiat de spea Forgo. Este vorba despre succesiunea unui cetean din Wurtemberg, domiciliat n Marele Ducat de Sade. Dup legea Ducatului ca lege a forului, succesiunea era supus legii naionale, iar dup legea din Wurtemberg, legii domiciliului. Curtea de Apel din Karlsruhe a aplicat legea Ducatului Bade, motivnd c dreptul din Wurtemberg retrimite judectorul la dreptul Ducatului Bade, a respins revizuirea hotrrii ntruct dreptul din Wurtemberg a atribuit competena unui drept strin, ntocmai ca i cnd dispoziiile strine s-ar fi integrat n dreptul wurtemburghez. 114 S-a artat n literatura de specialitate francez c termenul de retrimitere renvoi nu este satisfctor. Cuvntul retrimitere evoc un retur la expeditor, ceea ce nu este cazul la dubla retrimitere. Este preferabil, s-a spus, terminologia anglo-saxon, care vorbete de remisiune remission pentru retrimiterea simpl i transmisiune transmission pentru dubla retrimitere.

17

ctre dreptul romn i nu n baza voinei exprimate n legea strin. S-a artat115 c retrimiterea este admis i n litigiile de dreptul comerului internaional. Argumentarea tezei: retrimiterea de gradul I se raporteaz la dreptul strin ca sistem unitar de drept care include i normele conflictuale. Motivul de ordin practic ar consta n aceea c retrimiterea funcioneaz aproape ntotdeauna n favoarea legii forului, aa nct ara instanei sesizate nu are dect de ctigat. Din punct de vedere teoretic exist o strns legtur ntre legea material strin i norma conflictual strin (care s-ar nesocoti dac trimiterea s-ar nelege ca fiind fcut numai la legea material). trimiterea fcut de norma conflictual a forului nu oblig n nici un fel legea strin s se aplice: dac dreptul strin refuz competena i retrimite prin propria norm conflictual la dreptul forului aceast retrimitere trebuie acceptat. Altfel, ar nsemna c se admite aplicarea legii strine ntr-o materie n care ea nsi se declar necompetent; retrimiterea simpl asigur executarea hotrrilor judectoreti. S-a spus c doar acceptndu-se retrimiterea se poate da eficien hotrrilor judectoreti, cu argumentul c dintre toate rile n care s-ar putea invoca efectele hotrrii cea mai mare probabilitate exist pentru ara cu a crei lege raportul juridic respectiv are legtur prin elementul su strin116; retrimiterea de gradul I este un mijloc de coordonare a sistemelor de drept n prezen: se respect ambele sisteme de drept n sensul c normele conflictuale ale ambelor state sunt deopotriv aplicate. Excepiile de la regula aplicrii retrimiterii de gradul Legea I. nr. 105/1992 reglementeaz cazurile n care, prin excepie, nu este admis retrimiterea de gradul I. O asemenea excepie exist n materie contractual, unde funcioneaz principiul lex voluntatis.Conform art. 73 din Legea nr. 105/1992 contractul este supus legii alese prin consens de pri. Potrivit art. 85 legea strin aplicabil contractului, n temeiul prezentului capitol, cuprinde dispoziiile sale. de drept material, n afar de normele ei conflictuale. Art. 85 se aplic condiiilor de fond, de form i de publicitate ale contractului, precum i tipurilor speciale de contracte (vnzare-cumprare, intermediere .a.). S-a artat c exist o puternic prezumie c prile, optnd pentru o lege strin aplicabil contractului, au dorit s li se aplice dreptul material strin, iar nu i normele conflictuale ale acestuia, care le-ar putea supune riscului de trimitere la dreptul altui stat117. n lipsa alegerii unei legi care s guverneze contractul, atunci cnd legea aplicabil se determin printr-o localizare obiectiv a contractului (art. 77 i urmtoarele din Legea nr. 105/1992) arat n continuare acelai autor retrimiterea este nlturat ntruct este incompatibil cu art. 77, conform cruia contractul este supus legii statului cu care prezint legturile cele mai strnse. n mod asemntor, dreptul francez recunoate, aa cum vom arta n cele ce urmeaz, retrimiterea de gradul I. Soluia a fost nc o dat afirmat, restrictiv i n termeni fermi, de dat relativ recent, n materia succesiunii imobiliare. Menionm spea n rezumat: motenirea unui cetean francez a fost deschis, potrivit regulii ultimului domiciliu, n Frana. Cei trei motenitori erau doi copii i a doua soie, cetean american. La cererea acesteia din urm, Curtea de Apel a dispus demararea operaiunilor de inventariere i partaj succesoral, nsrcinnd un notar s ntocmeasc un plan de mpreal, care s aib n vedere toate mobilele i imobilele defunctului, situate att n Frana, ct i n strintate. Curtea de Casaie francez 118 a cenzurat hotrrea, ntruct, statund astfel, fr a aplica, la nevoie din oficiu, norma conflictual care d competen legii strine a legii locului siturii imobilelor i fr a cerceta dac aceast lege strin nu retrimite la legea francez, ca lege a ultimului domiciliu al defunctului, Curtea de Apel a nclcat dispoziiile art.3 din Codul civil francez119. Nu putem omite a preciza c, n mod izolat, instanele franceze au acceptat i retrimiterea de gradul II120.

115 116

A se vedea, pentru detalii, D.Al. Sitaru, Drept internaional privat..., p. 87. A se vedea T. R. Popescu, op. cit., p. 76. 117 A se vedea D.Al. Sitaru, op. cit., p. 89. 118 Cour de Cassation franaise, Civ, 1re, 20.06.2006, nr.05-14.281, citat dup P. Courbe, F. Jault-Seseke, Droit international priv, janvier 2006-fvrier 2007), Panorama jurisprudence, n RD, 2007, p. 1751 i urm. 119 A se vedea art.3, n Code civil, Dalloz, Paris, 1999, p. 8. 120 Spre exemplu, n spea Moussard (Civ, 1re, 21.03.2000, n RD, 2000, Jurisprudence, p. 539).

18

Capitolul II NORME CONFLICTUALE N DIFERITE MATERII Seciunea 1 STATUTUL PERSOANEI FIZICE


1. Generaliti Statutele personale sunt legate de legislaia locului de origine sau al domiciliului unei persoane. Statutul personal (n sens obiectiv) are o putere extrateritorial; el urmeaz persoana i guverneaz statutul su personal (n sens subiectiv)121. Sub rezerva diferenelor, uneori importante, n definiia domiciliului, se poate spune c sistemele sunt divizate ntre tendinele criteriului ceteniei i acelea care prefer domiciliul ca punct de legtur. rile anglosaxone (n particular Anglia, Irlanda, S.U.A. i Canada) sunt favorabile domiciliului; la fel Norvegia i Danemarca i, ntr-o manier foarte net dup 1987, Elveia. Chiar dac celelalte ri europene dau prioritate legturii de cetenie, se poate vorbi de o criz a acestui principiu, criz care ine n numeroase cazuri de dubla cetenie, cazurile de cetenie diferit ntre soi sau ntre prini i copii; de asemenea, de rolul redus al ceteniei ntr-o lume n micare, aa cum o demonstreaz evoluia actual a Europei, mai ales n cadrul C.E.E. Contrar regulii conform creia definirea punctului de legtur este, n general, dat de legea forului, determinarea ceteniei este guvernat de dreptul statului al crui cetean este n cauz122. Aceast absen de coordonare ntre legile asupra ceteniei conduce la conflicte pozitive i, uneori, la conflicte negative. Conflictul pozitiv este dat de cumulul de cetenii123. Cumulul de cetenii este reglementat n diverse moduri n planul conflictelor de legi. Astfel, se poate prefera: cetenia cea mai veche; cetenia primit ultima dat; s se aplice cumulativ drepturile naionale n cauz, ceea ce conduce la reinerea n fapt a legii naionale celei mai restrictive; s se dea preferin acelei cetenii care coincide cu forul; este vorba de soluia clasic124; s se aleag cetenia numit efectiv;este aceea a statului cu care persoana are relaiile cele mai strnse125. Conflictele negative. Acestea privesc apatrizii i refugiaii: atunci cnd o persoan este apatrid, trebuie s se utilizeze un alt punct de legtur dect cetenia; fie domiciliul, reedina obinuit sau forul (legtura cascad); atunci cnd o persoan este refugiat cetenia sa nu mai i are sensul, motiv pentru care art. 12 al Conveniei de la Geneva (1951/1967) substituie criteriului legii naionale, domiciliul.

121

Sinteza diverselor teorii dezvoltate n materie este opera lui Balde (1327-1400), Salicet (mort n 1400), Rochus Curtis (mort n 1495) i mai ales a lui Bartole de Saxoferrato (1314-1357). Metoda lor de lucru este analitic i cazuistic, fr dogmatism. Bartole opune statutele care dispun relativ la persoane celor care dispun relativ la lucruri. Primele nu se adreseaz dect subiectelor dar li se aplic acestora oriunde s-ar afla; ele sunt extrateritoriale. Neaplicndu-se dect lucrurilor situate pe teritoriul care delimiteaz aria lor, secundele sunt teritoriale (Fr. Knoepfler, Ph. Schweizer, op. cit., p. 28). 122 Cu privire la reglementarea ceteniei n legea fundamental romn, a se vedea t. Deaconu, Cetenia n dreptul romnesc, n I. Muraru, E. S. Tnsescu, Gh. Iancu, t. Deaconu, M.H. Cuc, Cetenia european, Editura All Beck, Bucureti, 2003, p. 62-64. 123 Acest cumul rezult din faptul c anumite state fac s depind cetenia de jus sanguinis (sistemul Legii federale elveiene asupra dobndirii sau pierderii ceteniei elveiene, 1952), n timp ce altele aplic principiul jus soli (sistemul francez n special). 124 EGBGB (1986) menine acest sistem n art. 5 alin. 1 (a se vedea, H.J. Sonnenberger, Munchener Komentar zum Burgerlichen Gesetzbuch, Bund 7, Einfuhrungsgesetz zum Burgerlichen Gesetzbuche Internationales Privatrecht, C.H. Beck, Mnchen, 1990, p. 273-290) ca de altfel i legea spaniol n art. 9 alin. 2. 125 Pentru argumente n favoarea ceteniei i n favoarea domiciliului, a se vedea T. R. Popescu, Dreptul comerului internaional. Tratat, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1976, p. 108-109.

19

2. Statutul personal n LDIP A. Aplicarea legii naionale Legea privind reglementarea raporturilor de drept internaional privat romn prin expresia statutul persoanei fizice are n vedere starea, capacitatea i relaiile de familie ale acesteia 126. Astfel, art. 11 LDIP dispune c statutul personal este supus legii naionale a persoanei fizice, lex patriae,afar dac prin dispoziii speciale nu se prevede altfel127. Legea naional (Iex patriae)este legea statului a crei cetenie o are persoana respectiv (art. 12 alin. 1). Prin urmare, pentru ceteanul romn legea naional este cea romn. n literatura de specialitate128 s-au adus mai multe argumente n sprijinul aplicrii legii naionale pentru materia la care ne referim, argumente pe care legiuitorul romn le-a avut n vedere atunci cnd a adoptat aceast norm conflictual. Cele mai importante dintre acestea sunt129: caracterul de stabilitate al ceteniei care se dobndete i se pierde n condiii strict reglementate de lege130; caracterul de certitudine al ceteniei care fiind o stare de drept ce poate fi dovedit cu documente oficiale, prezint mai mult siguran dect domiciliul care este o stare de fapt; legile statului de cetenie asigur, n principiu, cea mai bun ocrotire a intereselor persoanelor fizice resortisante datorit faptului c acestea sunt cel mai bine adaptate la particularitile persoanelor fizice naionale; interesul statului de a asigura o ct mai larg i complex extindere a legilor sale asupra persoanelor fizice resortisante, oriunde s-ar afla acestea131. Determinarea i proba ceteniei se fac n conformitate cu legea statului a crui cetenie se invoc (art. 12 alin. 1). Astfel, de exemplu, dac o persoan invoc cetenia francez n faa instanelor romne ntr-o problem de capacitate de exerciiu, determinarea ceteniei se face de ctre instana romn respectiv, potrivit legii franceze. Legea naional a ceteanului romn care, potrivit legii strine este considerat c are o alt cetenie, este legea romn art. 12 alin. 2 din LDIP). Deci, legea romn se aplic cetenilor romni chiar dac acetia au dobndit i o alt cetenie atta timp ct ei nu i-au pierdut cetenia romn n conformitate cu dreptul romn 132. n cazul n care o persoan are mai multe cetenii dintre care nici una nu este cea romn, legea sa naional este legea statului unde i are domiciliul sau, n lips, reedina (art. 12 alin. 3). O excepie de la aceast regul este cea cuprins n art. 28, n materia filiaiei copilului din afara cstoriei. Conform textului, n cazul n care copilul, cetean strin, are i o alt cetenie strin, se aplic legea care i este mai favorabil. B. Aplicarea altei legi Aa cum am artat, starea i capacitatea, precum i relaiile de familie ale persoanei fizice sunt supuse legii naionale numai dac prin dispoziii speciale nu se prevede altfel. Art. 12 alin. 4 din LDIP reprezint o asemenea dispoziie special care statueaz: Dac o persoan nu are
126

Pentru consideraii privind statutul persoanei fizice, anterior apariiei Legii nr. 105/1992, a se vedea I. Nestor, O. Cpn, Legea aplicabil statutului personal al strinilor potrivit dreptului internaional privat romn, n RRD, nr. 9/1967, p. 33-42; I. Lipovanu, Probleme de drept internaional privat comparat n domeniul statutului persoanelor fizice, n SCJ, nr. 4/1973, p. 599-606. 127 Codul belgian de drept internaional privat dispune, n mod asemntor, c starea i capacitatea persoanei fizice sunt guvernate de dreptul statului a crui cetenie o are persoana n cauz, cu excepia cazurilor n care se prevede expres altfel. Totui, capacitatea persoanei fizice este crmuit de dreptul belgian dac dreptul strin statueaz astfel. Pentru o privire de ansamblu asupra Codului, a se vedea J.-Y. Carlier, Le Code belge de droit international priv, n RCDIP, nr.1/2005, p. 11-45. Codul belgian de drept internaional privat a intrat n vigoare la data de 1 octombrie 2004 i poate fi consultat la adresa http://www.notaire.be/info/actes/100_code_dip.htm 128 T. R. Popescu, Drept internaional privat, Editura Romfel, Bucureti, 1994, p. 160-161; I. P. Filipescu, A.I. Filipescu, Drept internaional privat, Tratat, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2005, p. 281-282; D.Al. Sitaru, Drept internaional privat, Tratat, Editura Lumina Lex, Bucureti, 2000, p. 164-165. 129 Doctrina francez aduce aceleai argumente n favoarea legii naionale, ca principal factor de localizare n materia statutului personal (a se vedea J. Derrup, Droit international priv, 11e dition, Dalloz, Paris, 1995, p. 100). 130 n dreptul romn este aplicabil n aceast materie Legea ceteniei romne, nr. 21/1991 (M. Of. nr. 44/1991), modificat. Privitor la cetenie, a se vedea i D.A. Popescu, M. Harosa, Drept internaional privat. Tratat elementar, I, Editura Lumina Lex, Bucureti, 1999, p. 35-59. 131 n principiu, statele de emigrare adopt norma conflictual care are ca punct de legtur cetenia n timp ce statele de imigrare i cele federale opteaz pentru legea domiciliului. n acest sens, Romnia face parte, istoricete, din prima categorie n timp ce, de exemplu Elveia, prin art. 33 din LDIP elveian, consacr preeminena domiciliului asupra naionalitii. Atunci cnd domiciliul cedeaz locul unui alt criteriu, acesta este acela al reedinei obinuite care este un substitut al domiciliului. Cetenia nu intervine dect cu titlu subsidiar. 132 Pe larg, despre dubla cetenie a se vedea, I.M. Anghel, Problema dublei cetenii n legislaia romn, n Dreptul, nr. 2/1999, p. 3-15.

20

nici o cetenie, se aplic legea domiciliului sau, n lips, legea reedinei. Prin urmare, lex domicilii i, n lips, legea reedinei, au un caracter subsidiar n determinarea strii, capacitii i relaiilor de familie ale persoanei fizice fa de lex patriae. Reamintim c legea naional i legea domiciliului sau a reedinei se subsumeaz noiunii mai generale de lege personal, lex personalis, a persoanei fizice. Precizm c normele conflictuale privind statutul persoanei fizice au un caracter imperativ n sensul c prile nu pot deroga de la aceste norme prin acordul lor de voin. Mai mult, unii autori 133 consider c norma conflictual privind starea i capacitatea cetenilor romni este de ordine public n dreptul internaional privat romn.

C. Domeniul de aplicare al legii statutului persoanei fizice Legea privind statutul persoanei fizice crmuiete, n materia dreptului civil, urmtoarele instituii juridice: a. Starea civil a persoanei fizice134, i anume ansamblul de elemente personale care izvorsc din acte i fapte de stare civil, de care se leag anumite efecte juridice specifice i care servesc pentru identificarea persoanei n familie i societate135. Sub acest aspect, sunt supuse normei conflictuale privind statutul personal, urmtoarele caliti: cu privire la cstorie136 (persoana este cstorit137, necstorit, divorat, vduv etc.); cu privire la filiaie (persoana are filiaia stabilit sau nu; filiaia este din cstorie sau din afara cstoriei etc.); cu privire la adopie138 (calitatea de adoptat, adoptator etc.)139; cu privire la rudenie (persoana este rud sau nu cu o alt persoan); cu privire la afinitate (persoana este afin, neafin etc.) Sunt supuse de asemenea lui lex personalis posesia de stat (folosina strii civile) i aciunile de stare civil. nregistrarea actelor i faptelor de stare civil nu este guvernat de legea personal ci de legea locului ncheierii actului, conform regulii locus regit actum sau de legea autoritii care efectueaz nregistrarea, auctor regit actum140. b. Capacitatea de folosin a persoanei fizice este supus legii naionale, aceast lege determinnd nceputul i ncetarea personalitii (art. 13 din LDIP), ca i coninutul acesteia (art. 11 care face vorbire de capacitatea ... persoanei fizice). n coninutul capacitii de folosin a persoanei fizice intr i capacitatea acesteia de a ncheia acte juridice141. n legtur cu coninutul capacitii de folosin o analiz special o necesit n planul dreptului internaional privat, incapacitile de folosin care sunt speciale i lipsesc persoana fizic de a avea anumite drepturi i obligaii civile. n materia dreptului internaional privat, aceste incapaciti sunt supuse unor norme conflictuale diferite n funcie de calificarea care li se acord, de la caz la caz: incapacitile cu caracter de sanciune civil, ca de exemplu, decderea din drepturile printeti, sunt supuse legii naionale a persoanei fizice n cauz; incapacitile cu caracter de ocrotire sunt, de regul, calificate n mod diferit n funcie de sfera persoanelor ntre care acioneaz. Astfel incapacitile de folosin absolute care opereaz ntre persoana a crei capacitate este ngrdit i toate celelalte (de exemplu, incapacitatea minorului sub 16 ani de a dispune prin donaie
133 134

D.Al. Sitaru, op. cit., p. 166. I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, op.cit., p. 271-276. 135 Gh. Beleiu, Drept civil romn. Introducere n dreptul civil. Subiectele dreptului civil. Ediie revzut i adugit de M. Nicolae i P. Truc, Bucureti, Editura Universul Juridic, 2001, p. 408; D.Al. Sitaru, op. cit., p. 134. 136 Pentru expunerea n detaliu a normei conflictuale n materia cstoriei cu element de extraneitate, a se vedea N. Diaconu, Legea aplicabil cstoriei i divorului cu element strin, Editura Lumina Lex, Bucureti, 2006, p. 50-78; M.-C. Foblets, M. Loukili, Mariage et divorce dans le nouveau Code marocain de la famille: quelles implications pour les marocains en Europe?, n RCDIP, nr. 3/2006, p. 521-555. 137 A se vedea, pentru rezolvarea conflictelor de legi n materia cstoriei, n sistemul de drept francez, P. Courbe, F. Jault-Seseke, Droit international priv (janvier 2006-fvrier 2007), n RD, 2007, p. 1751 i urm. 138 A se vedea P. Courbe, F. Jault-Seseke, Droit international priv: panorama 2005, n RD, 2006, p. 1495 i urm. A se vedea i CCJ, Secia civil i de proprietate intelectual, decizia nr.2793/8.04.2005, n Dreptul, nr.12/2006, p. 257. 139 C. Dariescu, Cu privire la cetenia copilului minor, fost cetean romn devenit cetean strin, dup desfacerea adopiei sale internaionale n strintate, n Dreptul, nr. 10/2000, p. 41-47. 140 A se vedea i T. Prescure, C.N. Savu, Drept internaional privat, Editura Lumina Lex, Bucureti, 2005, p. 133. 141 O. Cpn, Aplicarea legii naionale capacitii de folosin a persoanei fizice, n RRD, nr. 10/1970, p. 13-25.

21

sau testament art. 806 C. civ. incapacitatea minorului peste 16 ani de a dispune prin testament de mai mult de jumtate din ceea ce ar fi putut dispune dac ar fi fost major art. 807 C. civ.), sunt supuse, n principiu, legii naionale a persoanei ngrdite. n schimb, incapacitile de folosin relative care opereaz numai ntre persoana a crei capacitate este ngrdit i alte persoane determinate (de exemplu, incapacitatea minorului de a dispune prin testament sau donaie n favoarea tutorelui su art. 809 C. civ. i 128 C. fam. incapacitatea soilor de a ncheia ntre ei contracte de vnzare-cumprare art. 1307 C. civ.), fiind strict legate de un act juridic pe care legea l prohibete, sunt supuse, n principiu, legii actului prohibit, lex contractus (dac este vorba de un contract), sau lex succesionis (dac este vorba de testament). Regimul de drept internaional privat privind sfritul capacitii de folosin a persoanei fizice este stabilit de art. 16 din LDIP. Conform textului, condiiile, efectele i anularea unei hotrri prin care se constat moartea prezumat, absena sau dispariia, precum i prezumiile de supravieuire sau de moarte sunt crmuite de ultima lege naional a persoanei disprute. Dac aceast lege nu poate fi identificat, se aplic legea romn. c. Capacitatea de exerciiu a persoanei fizice este supus legii naionale (art. 11 LDIP). n coninutul capacitii de exerciiu a persoanei fizice intr capacitatea acesteia de a ncheia personal acte juridice. Incapacitile de exerciiu care se refer la toate categoriile de acte juridice ale incapabilului, sunt supuse legii naionale a acestuia (minor sau interzis judectoresc). n aceast materie, legea naional a incapabilului va determina n special: categoriile de acte juridice pe care acesta nu le poate ntocmi, sanciunea nclcrii incapacitii (cazurile de nulitate i felul acesteia, persoanele care o pot invoca etc.). Pentru reprezentarea legal a persoanei fizice lipsit de capacitatea de exerciiu ca i pentru asistarea persoanei fizice cu capacitate de exerciiu restrns art. 47 din Legea nr. 105/1992 dispune c acestea sunt supuse legii care se aplic raportului juridic din care se nate atribuia de reprezentare sau de asistare. Astfel, aceste instituii juridice vor fi supuse legii aplicabile n materia ocrotirii printeti sau tutelei, n funcie de izvorul reprezentrii legale, respectiv asistrii, dup distinciile revzute de art. 36 i art. 37 din LDIP. Art. 15 din LDIP, fcnd aplicarea principiului legii mai favorabile n materie de conflict mobil de legi, dispune n ceea ce privete majoratul c apartenena unei persoane la noua lege naional nu aduce atingere majoratului dobndit potrivit legii care i era anterior aplicabil.

Seciunea a 2-a CONDIIILE DE FOND ALE ACTULUI JURIDIC 1. Generaliti Prin condiii de fond ale actului juridic nelegem aspectele de fond care se refer la ncheierea actului juridic, efectele, executarea, transmiterea i stingerea raportului juridic. Condiiile de fond ale actului juridic sunt supuse legii actului (lex actus), iar dac este vorba de contracte, legii contractului (lex contractus). Aa cum s-a subliniat, legea competent pentru a reglementa condiiile de fond i efectele contractului se numete lex contractus142. Vom reine c lex contractus cuprinde totalitatea normelor de drept material ale sistemului de drept ales, dar nu i normele sale conflictuale143. Lex contractus este ntr-un fel antiteza regulii locus regit actum. Dintr-un nceput trebuie s reinem c, de regul, lex actus sau lex contractus este aleas de pri prin clauza ellectio juris i este desemnat prin noiunea de lex voluntatis. Dac prile nu recurg la o astfel de alegere, legea aplicabil fondului actului va fi determinat n cadrul unui sistem de drept n funcie de criterii obiective. Aadar, lex contractus poate fi lex voluntatis sau o alt regul determinat de lege. 2. Principiul autonomiei de voin Se admite de majoritatea sistemelor de drept ca prile s desemneze ele nsele, n mod direct, legea aplicabil anumitor raporturi juridice; i aceasta chiar i atunci cnd dreptul material ar fi complet i imperativ (excepie, ordinea public). Aadar, autonomia de voin n dreptul internaional privat este acea facultate
142

I. P. Filipescu, op. cit., vol. II, p. 83; D.Al. Sitaru, op. cit., p. 222-224, a se vedea pentru prezenta sectiune, H. Batiffol, Les conflits de lois en matitre de contrats, tude de droit internationai priv compare, Dalloz, 1938; Y. Loussouarn, P. Bourel, Droit international priv, Dalloz, 1988, p. 591-612. 143 S. Deleanu, Legea aplicabil contractului de comer internaional, n Dreptul, nr. 7/1993, p. 18.

22

rezervat prilor unui act juridic de a nltura dreptul intern normal aplicabil, substituindu-l cu alt drept pozitiv; ea nu reprezint doar o posibilitate de a acoperi lacunele dreptului intern sau de a deroga de la normele sale dispozitive apelnd la norme mprumutate dintr-un drept strin. Transpus pe plan internaional, autonomia de voin este de fapt o regul conflictual subiectiv. Principiul autonomiei de voin se justific deoarece: un raport juridic trebuie s fie supus legii locului cu care are cele mai strnse legturi. Ori, prile sunt cele mai n msur s indice cu ce lege contractul lor este cel mai intim legat; dreptul intern al unor state este adesea neadaptat relaiilor internaionale, caz n care un drept strin poate fi administrat mai comod, mai lesnicios; el rspunde nevoii de previzibilitate a hotrrilor i prin aceasta securitii dreptului; acela care intr n mod frecvent n relaii cu elemente de extraneitate, are interesul de a supune raporturile sale juridice unui drept determinat, de obicei acelai. Fr a ncerca o retrospectiv istoric trebuie ns s menionm, din nou, c Dumoulin este considerat printele autonomiei de voin; aceast regul s-a dezvoltat cu adevrat doar n secolul al XIX-lea. n Italia, Maneini preia acest concept i l dezvolt n cadrul teoriei sale, fiind apoi preluat i n dispoziiile preliminare ale Codului civil italian din 1942 (art. 25). n Germania, principiul a fost preluat destul de trziu (1951), dar este categoric fixat. n Frana, o hotrre a Curii de Casaie din 5 dec. 1910 statua c legea aplicabil contractelor, fie n ceea ce privete formarea lor, fie relativ la efectele i condiiile lor, este aceea pe care prile o adopt (spea American Trading Company n Journal de droit international, 1912, p. 1152). Legislaia austriac n materie din 1978 confirm de asemenea aceast regul. n Anglia, autonomia de voin este un principiu fundamental al normelor conflictuale engleze (afacerea Vita Food Produets, v. Unus Shipping Co. Ud. -1939); SUA, dup unele ezitri, a introdus-o n par. 187 Restatement secound (1971). n Elveia, regula autonomiei de voin a fost consacrat legislativ n art. 116 LDIP; pn n 1952 dominant era teoria amputrii conform creia numai efectele contractului erau lsate autonomiei de voin a prilor. Conveniile internaionale consacr expres principiul autonomiei de voin: Convenia de la Haga privind vnzarea internaional (1955); Convenia de la Haga privind legea aplicabil regimului matrimonial (1978); Convenia CEE privind legea aplicabil contractelor (1980); Convenia de la Haga cu privire la legea aplicabil contractelor de vnzare internaional de mrfuri (1985), etc. Principiul autonomiei de voin a fost i criticat. n adevr, s-a spus c printr-o autonomie de voin nemrginit prile s-ar putea sustrage legii interne, apelnd la o lege strin. Astfel, dac prile unui contract intern, ar crea o legtur cu un element de extraneitate, ele ar beneficia de libertatea recunoscut n materia contractului internaional; dar n acest mod, poate, ele se sustrag legii imperative care le-ar dezavantaja 144.

3. Lex voluntatis Aceast noiune nu reprezint altceva dect aplicarea n dreptul internaional privat a principiului autonomiei de voin care guverneaz condiiile de fond ale actului juridic civil145. Potrivit acestui principiu aa cum s-a artat prile actului pot s determine nu numai coninutul su, dar pot s aleag i sistemul de drept care se va aplica actului lor ca lex causae. n concepia Legii nr. 105/1992, lex voluntatis se aplic att actelor unilaterale ct i celor bilaterale. n adevr, art. 69 alin.1 din lege stabilete: condiiile de fond ale actului juridic unilateral sunt stabilite de legea aleas de ctre autorul su, iar art. 73: contractul este supus legii alese prin consens de pri. Alegerea legii aplicabile contractului trebuie s fie expres ori s rezulte nendoielnic din cuprinsul acestuia sau din circumstane. nelegerea privind incidena legii aplicabile contractului poate fi modificat prin acordul prilor (art. 76 alin.1 din LDIP). Aceast modificare convenit ulterior datei ncheierii contractului are efect retroactiv (ex tunc); ea ns nu va putea aa cum statueaz art. 76 alin. 2 din LDIP: a) s infirme validitatea formei acestuia, sau b) s aduc atingere drepturilor dobndite ntre timp de teri.
144 145

Pentru detalii a se vedea, G. Lupan, Autonomia de voin n contractul de comer internaional, n Dreptul, nr. 1/1997, p. 6-18. Pentru condiiile de fond ale actului juridic n dreptul intern, a se vedea, Gh. Beleiu, op. cit., p. 147 i urm., E. Lupan, I. Sabu-Pop, Tratat de drept civil romn, Vol. I, Partea general, Editura C.H. Beck, Bucureti, 2006, p. 126 i urm., G. Boroi, Drept civil. Partea general. Persoanele,Editura All Beck, Bucureti, 2001, p. 151 i urm.; I. Chelaru, Drept civil. Partea general, Editura All Beck, Bucureti, 2003, p.107.

23

Trebuie precizat c voina prilor nu se poate manifesta valabil dect n limitele pe care nsi legea le permite; ele, prin voina lor, nu pot s creeze efecte juridice peste lege sau n afara legii146. Prile ns au posibilitatea s-i aleag legea aplicabil i printr-o nelegere constatat printr-un nscris separat de contractul propriu-zis. Clauza contractual prin care prile aleg legea aplicabil contractului lor principal se numete pactum de lege utenda (clauz de alegere) sau clauz (convenie) de electio juris. Clauza de alegere a legii aplicabile este ea nsi un contract. n acest sens art. 81 alin.1 din LDIP statueaz: existena i validitatea de fond a consimmntului prilor referitor la legea aplicabil contractului sunt determinate de nsi legea pe care au ales-o. Aceasta nseamn c validitatea clauzei de alegere va fi apreciat de organul jurisdicional n raport de legea pe care prile au desemnat-o pentru a fi aplicabil contractului lor. Aceast regul are i excepii care sunt reglementate n art. 77-79 din LDIP. n alte cuvinte, dac legea aleas de pri declar nevalabil alegerea convenit, contractul va fi crmuit de legea care rezult din localizarea obiectiv a acestuia147. De subliniat c cele dou contracte, contractul principal i pactum de lege utenda, pot s fie supuse unor legi diferite. Primul contract trebuie s fie permis de legea forului, care arat condiiile i limitele alegerii legii aplicabile contractului, acesta din urm fiind supus legii determinate de pri148 . Existena i validitatea de fond a contractului contestat de una dintre pri se determin n conformitate cu legea care i s-ar fi aplicat dac era socotit ca valabil (art. 82 din Legea nr. 105/1992). Alegerea tacit de ctre pri a legii aplicabile contractului lor poate avea loc n cazul n care aceast alegere rezult aa cum am artat, nendoielnic, fie din cuprinsul contractului, fie din circumstane. Organul de jurisdicie chemat s statueze va aprecia voina tacit a prilor dup indicii subiective, cum ar fi de pild: referirea prilor n contractul lor la o uzan aplicabil doar ntr-o anumit ar; utilizarea de ctre pri n contract a unor instituii juridice specifice numai unui anumit sistem de drept, etc.. n ce privete momentul exprimrii voinei prilor privitor la legea aleas, de regul, acest moment se situeaz anterior momentului declanrii litigiului. Totui, alegerea poate fi fcut i ulterior ivirii litigiului i chiar n faa organului de jurisdicie, ns cel mai trziu pn la nceperea dezbaterilor n fond149. De alt parte, art. 75 din LDIP dispune c prile pot alege legea aplicabil totalitii sau numai unei anumite pri a contractului. Prile pot, aadar, s aleag pentru o parte a contractului lor o lege a unui stat, iar pentru alte elemente ale contractului o alt lege, a altui stat150. Din interpretarea art. 73 din LDIP, care se refer la legea aleas prin consens de ctre pri, pare s rezulte c voina prilor ar fi nelimitat n alegerea legii aplicabile. Totui, libertatea prilor n alegerea legii aplicabile contractului este limitat. S-a afirmat c aceste limite sunt de dou feluri, i anume: generale, atunci cnd constituie cauze de nlturare de la aplicare a oricrei legi competente de a guverna un raport juridic n temeiul unei norme conflictuale, i speciale, care constau n excepii de la principiul libertii de voin a prilor n materia contractelor151. Referitor la corelaia dintre lex voluntatis i ordinea public de drept intern, exist un consens n a considera c prile au posibilitatea de a alege o lege strin ca aplicabil contractului lor chiar dac dreptul intern conine o norm juridic imperativ n materia respectiv. De pild, s-a decis c termenele de prescripie extinctiv din Decretul-lege nr. 167/1958152, cu toate c au un caracter imperativ n dreptul intern, nu sunt de ordine public n dreptul internaional privat. n dreptul englez, soluia care caut s afle pentru fiecare contract legea sa proprie the proper law of the contract are avantajul de a evita scindarea contractului, aplicndu-i o singur lege. Aa cum s-a artat, localizarea contractului se face astfel: n primul rnd se ia n considerare lex voluntatis; n absena acesteia se caut voina implicit, iar dac aceasta nu poate fi aflat se caut voina ipotetic; n sfrit, dac nici acesta nu poate fi
146 147

I. P. Filipescu, op. cit., vol. II, p. 84. n ce privete raportul dintre aceast clauz i contractul principal s-a subliniat c el se caracterizeaz printr-o autonomie relativ a clauzei ( D.Al. Sitaru, op. cit., p. 226). 148 I.P. Fllipescu, op. cit., vol. II, p. 87; pentru o analiz a fraudei la lege i a lex voluntatis, a se vedea M. N. Costin, S. Deleanu, op. cit., p. 146. 149 A se vedea C. Luzescu, Independena clauzei arbitrale. Alegerea legii aplicabile contractului n instana de arbitraj, Hotrrea C.A.B.Rom. nr. 30 din 11.06.1994, n RDC, nr. 5/1996, p.152. 150 A se vedea R.B. Bobei, op. cit., p.96; T. Prescure, C.N. Savu, op. cit., p.190. 151 D.Al. Sitaru, op. cit, p. 230 i exemplificrile respective. 152 Publicat n B.Of. nr. 19/1958 i republicat n B.Of. nr. 11/1960.

24

descoperit, se va recurge n mod decisiv la lex executionis sau la lex loci contractus153 .

4. Localizarea obiectiv a actului juridic n situaia n care prile nu au ales legea aplicabil actului juridic ca lex voluntatis, organul de jurisdicie procedeaz la localizarea actului juridic dup criterii obiective, situndu-l n cadrul unui sistem de drept. Rezult c n raport cu lex voluntatis localizarea obiectiv a actului juridic are un caracter subsidiar. n adevr, pentru actele juridice unilaterale, art. 69 alin.2 stabilete c n lips de lege aleas se aplic legea statului cu care actul juridic prezint legturile cele mai strnse, iar dac aceast lege nu poate fi identificat, se aplic legea locului unde actul juridic unilateral este ntocmit; pentru contracte, art. 77 alin. 1 statueaz c n lipsa unei legi alese, contractul este supus legii statului cu care prezint legturile cele mai strnse. Din corelarea celor dou texte rezult c aplicarea legii statului cu care actul juridic prezint legturile cele mai strnse se nfieaz ca o regul subsidiar atunci cnd lex voluntatis lipsete; sau, altfel spus, criteriul principal de localizare obiectiv a actelor juridice este aplicarea legii statului cu care actul juridic are legturile cele mai intime. Trebuie reinut c noiunea de criterii de localizare se deosebete de cea de indicii de localizare a actului juridic; dac prima noiune presupune elemente principale stabilite de lege, cu ajutorul crora actul juridic este plasat n zona unui anumit sistem de drept, a doua presupune elemente secundare care nu sunt statuate n lege, ci sunt opera organului de jurisdicie care extrage din voina tacit a prilor localizarea actului juridic154. Legiuitorul romn a calificat noiunea de legturile cele mai strnse statund n art. 77 alin. 2 c se consider c exist atare legturi cu legea statului n care debitorul prestaiei caracteristice are, la data ncheierii contractului, dup caz, domiciliul sau, n lips, reedina ori fondul de comer sau sediul statutar155. Pe de alt parte, ca o particularitate a acestei localizri n alin. 3 al aceluiai articol se statueaz: contractul referitor la un drept imobiliar sau la un drept de folosin temporar asupra unui imobil are legturile cele mai strnse cu legea statului unde acesta se afl situat; adic, se va aplica lex rei sitae. Noiunea de prestaie caracteristic este definit de art. 78 care spune c prin prestaie caracteristic se nelege: a) prestaia prii care, n temeiul unui contract translativ, precum vnzarea sau altele similare, nstrineaz un bun mobil (de exemplu, vnztorul, donatorul, etc.); b) prestaia prii care, n temeiul unui contract de nchiriere sau altele similare, pune la dispoziia unei persoane, pe o durat de timp determinat, folosina unui bun (locatorul sau comodantul); c) prestaia ndeplinit de mandatar, depozitar, antreprenor i n general, de partea care, n contractele de servicii, o aduce la ndeplinire (mandatarul, depozitarul, antreprenorul, transportatorul, etc.); d) prestaia garantului n contractele de garanie, de cauiune sau altele similare (creditorul gajist, fideiusorul sau orice alt garant). Din interpretarea art. 78 alin. 2 din LDIP rezult c prevederile art. 78, mai sus citate, au caracterul unor prezumii relative. Aceasta nseamn c partea interesat poate rsturna aceste prezumii n msura n care dovedete c acel contract are legturile mai strnse cu legea altui stat dect indic prezumiile enumerate. Circumstanele sau mprejurrile care dovedesc aceast legtur vor fi stabilite de organul de jurisdicie (instana de judecat sau organul arbitral) n funcie de indiciile obiective de localizare a contractului, cum ar fi de exemplu: prile i au domiciliul sau reedina, fondul de comer ori sediul social n acelai stat, contractul privete un imobil, etc.156. n orice caz, tendina nregistrat n jurisprudena recent din majoritatea statelor continentale este aceea a supunerii contractului internaional, n tcerea prilor, legii prestaiei caracteristice157. Este ceea ce rezult i din
153 154

T. R. Popescu, op. cit., p. 204. D.Al. Sitaru, op. cit., p. 237. 155 Dispoziia prin care se declar competent legea statului cu care contractul prezint legturile cele mai strnse a fost numit clauz subterfugiu (clause echappateire); ea a fost prevzut n art.4 din Convenia de la Roma din 1980 i n art. 8 din Convenia de la Haga cu privire la legea aplicabil contractului de vnzare internaional de mrfuri din 1985 (a se vedea, pentru detalii, G. Lupan, Convenia de la Haga din octombrie 1985 cu privire la legea aplicabil contractului de vnzare internaional de mrfuri, n Dreptul, nr. 3/1997, p. 28-29). 156 n acest sens, D.Al. Sitaru, op. cit., vol. I, p. 232-233; idem pentru localizarea obiectiv a contractului conform prevederilor art. VII pct. 1 din Convenia european de arbitraj comercial internaional (Geneva, 1961). 157 De pild, Tribunalul Federal Elveian a dezvoltat ideea potrivit creia contractul nu trebuie s fie obiectiv legat din nou la locul executrii prestaiei caracteristice, ci de locul unde debitorul acestei prestaii i are domiciliul sau sediul. Dup o lung perioad de ezitare, acest criteriu s-a impus i legislatorul l-a consacrat n art. 117 alin. (1) i (2) din LDIP. S-a subliniat c acest criteriu nu este rigid (Fr. Knopfler,

25

economia Conveniei unilaterale referitoare la legea aplicabil obligaiilor contractuale, ncheiat n cadrul Comunitii Economice Europene la Roma, la 15 iun. 1980, care acceptnd n principiu competena legii care prezint legturile cele mai apropiate cu contractul (Cap. 1, art. 4), presupune c legtura cea mai semnificativ exist ntre contract i ara de sediu a prii obligate s ndeplineasc prestaia caracteristic.

5. Localizarea lex loci actus Pentru localizarea obiectiv a actelor unilaterale i a contractelor, n subsidiar se aplic legea locului ncheierii actului (lex loci actus)158. n adevr, din analiza art. 69 din LDIP rezult c n lips de lex voluntatis (pentru condiiile de fond ale actului juridic unilateral) se aplic legea statului cu care actul juridic prezint legturile cele mai strnse, iar dac aceast lege nu poate fi identificat, se aplic legea locului unde actul a fost ntocmit; pentru contracte art. 79 statueaz c, dac contractul nu poate fi localizat n funcie de prestaia caracteristic a uneia dintre pri, atunci el este supus ct privete condiiile de fond, legii locului unde a fost ncheiat (lex loci contractus). Locul ncheierii contractului trebuie calificat dup lex fori. Textul art. 79 alin. 2 arat c prile aflate n state diferite care au negociat prin schimb de scrisori, telegrame sau telefon, contractul se consider ncheiat n ara domiciliului sau sediului prii de la care a pornit oferta ferm de contractare ce a fost acceptat159. 6. Accesorium sequitur principale n concepia Legii nr. 105/1992 regula este c actul juridic accesoriu este crmuit de legea care se aplic fondului actului juridic principal. Principiul accesorium sequitur principale nu va primi aplicare dac prile, expres sau tacit, i manifest voina pentru aplicarea actului accesoriu a unui alt sistem de drept dect cel care crmuiete actul principal. Accesorium sequitur principale se aplic deopotriv actelor juridice unilaterale ct i contractelor, cu unele excepii160 ( art. 70 ). 7. Lex contractus i retrimiterea Potrivit art. 85 din LDIP, legea strin aplicabil contractului cuprinde dispoziiile sale de drept material, n afar de normele ei conflictuale. Altfel spus, dac prile au prevzut pentru contractul ncheiat un anumit sistem de drept strin sau, n absena unei astfel de alegeri, organul de jurisdicie plaseaz contractul ntr-un astfel de sistem, se vor aplica normele substaniale din acel sistem de drept, cu excluderea normelor sale conflictuale. Aadar, legea aplicabil contractului exclude retrimiterea. Dac ns legea aplicabil nu este strin, ci romn, atunci trimiterea se va face la ntregul sistem de drept romn, retrimiterea fiind posibil 161.
162 8. Domeniul de aplicare a legii actului juridic cu referire special asupra contractului A. Condiii de fond a) Capacitatea de a contracta este crmuit de legea naional a persoanei fizice i respectiv de legea sediului social, n temeiul art. 11 i respectiv 40 din LDIP, ieind din sfera de aplicare a lui lex contractus. Aa cum s-a

Ph.Schweizer, op. cit., p.169). n Germania legiuitorul a abandonat nc din 1986 regula lex loci executionis n favoarea legii statului cu care contractul are legturile cele mai strnse (dem Recht der States mit die engsten Verbindungen aufweist) i a prestaiei caracteristice (par. 28 din EGBGB 1986). n legislaia germana de drept internaional privat, prin reforma din 1986 retrimiterea n domeniul relaiilor Contractuale este exclus (art. 35); n celelalte materii, potrivit art. 4 din IPR, retrimiterea de gradul nti este admis; pentru dreptul internaional privat german, a se vedea i E. Jayme, R. Hausmann, Internationales Privat und Verfahrensrecht, 6. Auflage, Verlag C.H. Beck, Mnchen, 1992, p. 107-163. 158 Anterior apariiei Legii nr. 105/1992, n absen de lex voluntatis se aplica n principal lex loci actus, iar secundar lex loci executionis (O. Cpn, B. tefnescu, Tratat de drept al comerului internaional, Editura Academiei, Bucureti, 1985, vol. II, p. 123; S. Deleanu, Drept internaional privat, vol.1, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 2000, p. 19). 159 A se vedea R.B. Bobei, op. cit., p. 103. 160 De exemplu, norma conflictual prevzut de art. 77 alin.3 din LDIP lex rei sitae. 161 I. Chelaru, G. Gheorghiu, op. cit, p. 279. Pentru o alt opinie, a se vedea I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, op. cit., p. 335, care consider c n aceast materie retrimiterea nu este posibil. 162 A. Toubiana, Le domain de la loi du contrat en droit international priv, Paris, 1972. Pentru dreptul intern, C. Sttescu, C. Brsan, Drept civil. Teoria general a obligaiilor, Editura ALL, Bucureti, 1998, p. 19-96; a se vedea L. Pop, Tratat de drept civil, Vol.I, Obligaiile, Regimul juridic general sau Fiina obligaiilor civile Editura C.H. Beck, Bucureti, 2006, p. 24 i urm.; C. Jugastru, Drept civil. Obligaiile, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2003, p. 15-91.

26

subliniat i n doctrin, deoarece incapacitatea prevzut de lex patriae poate s nu fie cunoscut cocontractantului, actul este valabil dac potrivit cu lex loci actus persoana era deplin capabil, iar cocontractantul a fost de bun credin163; cu unele excepii. b) Consimmntul este supus legii contractului. Lex contractus va guverna condiiile de fond ale consimmntului164. n ce privete tcerea, art. 83 statueaz c efectele juridice ale tcerii prii care contest c i-a dat consimmntul la un contract sunt supuse legii naionale a persoanei fizice sau legii statutului organic al persoanei juridice n cauz. Aadar, valoarea juridic a tcerii nu depinde de legea contractului. Prile pot ns s convin ca simpla tcere s valoreze acceptare. c) Obiectul i cauza sunt crmuite de lex contractus. Regimul juridic al bunului care constituie obiectul derivat al contractului este crmuit n conformitate cu art. 49 din LDIP de lex rei sitae. S-a observat n mod judicios c inserarea n contract a unor clauze care contrazic normele cu caracter imperativ din lex contractus, n principiu, trebuie s rmn valabile; se va impune ns ca prile s dovedeasc c au neles s supun clauzele contractuale unei legi diferite. d) Sanciunile nerespectrii condiiilor de fond sunt supuse legii contractului. Aadar, regimul juridic al nulitii, precum i al prescripiei extinctive este crmuit de lex contractus.

B. Condiii de form Condiiile de form ale actului juridic i totodat ale contractului, atunci cnd forma este cerut ad validitatem, sunt crmuite, n principiu, de lex contractus. Aa cum am mai artat, n cazul n care legea aplicabil condiiilor de fond impune, sub sanciunea nulitii, o form solemn, nici o alt lege nu este competent s nlture aceast cerin (art. 72 din LDIP)165. C. Interpretarea contractului Sub acest aspect, regulile de interpretare a contractului sunt crmuite de lex contractus. n acest sens, art. 80 lit. a statueaz c legea aplicabil fondului contractului se aplic ndeosebi interpretrii naturii sale juridice i a clauzelor pe care le cuprinde. Menionm c prile pot defini ele nsele n cuprinsul contractului termenii convenii. Interpretarea unor termeni se va face dup mprejurri (de exemplu, uzanele n materie, interpretarea dat de Incoterms, etc.). D. Efectele contractului Lex contractus guverneaz n aceast materie urmtoarele: efectele contractului, adic drepturile i obligaiile izvorte din el166; principiile efectelor contractului; excepia de neexecutare i rezoluiunea pentru neexecutarea contractului (art. 80 lit.c); riscul contractual (art. 91 lit.e din LDIP)167; E. Executarea contractului Executarea contractului este crmuit i ea de lex contractus. Art. 80 alin.1 lit.b statueaz regula c legea fondului contractului guverneaz i executarea obligaiilor izvorte din contract. Aceast norm reglementeaz
163
164

M. N. Costin, S. Deleanu, op. cit., p. 26; S. Deleanu, op. cit., p. 20. Pentru consimmntul contractului de vnzare n dreptul intern, a se vedea D. Chiric, Contractele speciale civile i comerciale, Vol.I, Editura Rosetti, Bucureti, 2005, p. 137-319. 165 A se vedea i O. Rdulescu, Probleme privind contractul de vnzare-cumprare imobiliar cu elemente de extraneitate, n Dreptul, nr. 5/1999, p. 42.
166

Convenia de la Roma din 1980 privind legea aplicabil obligaiilor contractuale , publicat n Jurnalul Oficial al Comunitii Europene nr. C 027 din 1998. Regulamentul poate fi consultat la adresa http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri= CELEX:41998A0126(02):EN:HTML ; C. Toader, Convenia de la Roma privind legea aplicabil obligaiilor contractuale i eventuala ei transformare n regulament (Roma I), n CJ, nr. 10/2006, p.87.
167

V. Babiuc, Riscurile contractuale n vnzarea comercial international, Bucureti, Editura tiinific, 1982, p. 96; B. tefnescu, I. Rucreanu, Dreptul comerului internaional, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1983, p. 187-189, iar pentru dreptul intern, C. Sttescu, C. Brsan, op. cit., p. 91-96.

27

ndeosebi: modalitile de executare a obligaiilor contractuale; executarea voluntar; locul i data plii, etc.; durata n timp a contractului; punerea n ntrziere a debitorului; invocarea teoriei impreviziunii (rebus sic stantibus)168; sub acest aspect clauza de impreviziune hardship se va opune legii contractului. n ceea ce privete modul de executare a obligaiilor izvorte din contract, acesta trebuie s se conformeze potrivit art. 80 alin.2 din LDIP legii locului de executare 169. Aadar, sub acest aspect creditorul este obligat s respecte lex loci executionis sau lex loci solutionis pentru executarea unor sume de bani. Vnzrile la burs ca i vnzrile la licitaie public sunt supuse legii locului unde se afl bursa ori unde are loc licitaia, adic lex loci executionis. De menionat c anterior apariiei Legii nr. 105/1992, lex loci executionis era considerat ca unul din criteriile principale de localizare a contractului.

F. Legea monedei n spiritul legii noastre de drept internaional privat, moneda de plat este definit de legea statului care a emis-o. Efectele pe care moneda le exercit asupra ntinderii unei datorii sunt determinate de legea aplicabil datoriei (art. 126 alin.1 i 2). Aadar, lex monetae este crmuit de lex contractus, aceasta din urm putnd fi lex voluntatis sau legea stabilit de organul de jurisdicie. G. Rspunderea contractual Aceasta este crmuit de legea contractului. Legea 105/1992 statueaz c legea aplicabil fondului litigiului se aplic i consecinelor neexecutrii totale sau pariale a obligaiilor izvorte din contract precum i evalurii prejudiciului pe care aceast neexecutare l-a cauzat (art. 80 alin.1 lit.c). Aceasta nseamn c lex contractus se aplic totodat i forei majore i celorlalte cauze de exonerare de rspundere, evaluarea prejudiciului, daunelor-interese compensatorii i moratorii170, etc.. H. Stingerea obligaiilor contractuale Este crmuit de legea contractului. Cesiunea de crean, potrivit art. 120 din LDIP, este crmuit de lex voluntatis, iar n lipsa ei de legea contractului, a delictului, etc., adic n funcie de izvorul creanei cedate. Subrogaia convenional se supune, n lipsa lui lex voluntatis, legii obligaiei al crei creditor este nlocuit, iar pentru subrogaia legal legiuitorul romn o supune legii n temeiul creia o persoan poate sau trebuie s dezintereseze pe creditor art. 121 din lege. Remiterea de datorie i tranzacia sunt supuse lex contractus, iar compensaia, legii creanei creia i se opune stingerea prin compensaie. Novaia i delegaia sunt, de asemenea, guvernate de lex contractus art. 122 din lege. Prescripia aciunii n rspundere contractual este supus legii contractului, lege pe care prile au cunoscuto din momentul ncheierii contractului. Aa cum s-a artat, aceast soluie este admis n majoritatea sistemelor de drept, cu excepia dreptului anglo-saxon171. n cadrul acestui sistem prescripia extinctiv este considerat o instituie de procedur i este crmuit de lex fori, chestiune care este de natur a lega legea aplicabil de hazardul competenei jurisdicionale172.

168

Pentru dreptul intern, impreviziunea n contracte i problema revizuirii judiciare, a se vedea L. Pop, Teoria general a obligaiilor, Editura Lumina Lex, Bucureti, 1998, p. 67-70. 169 n ce privete executarea contractelor comerciale, a se vedea I. Turcu, L. Pop, Contractele comerciale, vol. II. Executarea contractelor, Bucureti, Editura Lumina Lex, 1997, p. 33-43. 170 A se vedea G. Dnil, D. Pop, Practica arbitral a Curii de arbitraj comercial internaional de pe lng Camera de Comer i Industrie a Romniei n materia penalitilor, n Dreptul, nr. 3/2000, p. 86. 171 H. Batiffol, P. Lagarde, Droit international prive, 8e dition, Librairie Gnrale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 1993, p. 274. 172 A se vedea, T. R. Popescu, op. cit., p. 212.

28

DREPT INTERNATIONAL PRIVAT (DIP) CURSUL 1

29

Dreptul international privat (DIP), ca disciplina de studiu, prezinta o particularitate studiaza raporturile juridice de drept privat cu element de extraneitate. ELEMENTUL DE EXTRANEITATE este acea parte a rap jur aflata in strainatate sau sub incidenta unei legi straine. Elem de extraneitate nu e un element nou (al 4-lea dupa: subiect, continut, obiect) al rap jur. El se poate regasi in oricare din aceste 3 elemente. Exemple: -elem care exista in legatura cu subiectele unui raport juridic -- ex pt pers fizice : cetatenia uneia/ambelor parti, domiciliul sau resedinta, religia (in anumite sisteme de drept) --pt pers juridice: sediu, nationalitatea sau fondul de comert. -elem de extraneitate care exista in raport cu obiectul raportului jur. Ex un bun care se afla in strainatate. In legatura cu continutul raportului juridicelem de extraneitate se materializeaza in: --- acte jur: locul incheierii actului juridic sau locul executarii contr fapte juridice. Ex locul savarsirii delictului, locul producerii prejudiciului ---

In cazul in care, intr-un raport juridic apare un element de extraneitate pt cel care trebuie sa solutioneze aspectele care tin de acel rap se naste o problema specifica: CONFLICTUL DE LEGIe pasibil de 2 definitii: --1. o def stiintifica : CdL e institutia care apare in cazul in care intr-un raport jur exista un element de extraneitate si care consta in aceea ca acest rap jur devine susceptibil de a i se aplica 2 sau mai multe sisteme de drept apartinand unor state diferite. --2. o def metaforica : CdL e acea problema care se pune in mintea celui care urmeaza sa solutioneze un litigiu constand in intrebarea : CARE SISTEM DE DREPT URMEAZA A SE APLICA? Ex intr-un contr de vanz-cump intre o parte romana-vanzator si o parte germana-cumparator. Contr se incheie la Bucuresti, marfa urmand a se livra in Germania. Intre parti apare un conflict/litigiu legat de neexecutarea obligatiei de catre partea germana.-->instanta romana e sesizata : ?ce legi sa aplice? ELEMENTELE DEFINITORII ALE CONFLICTULUI DE LEGI: --1. izvorul CdL : elementul de extraneitate --2. conflictul de Legi NU trebuie sa ne duca cu gandul la un conflict de suveranitate intre state => nu are nici o legatura cu D International Public. Conflicul urmeaza a fi solutionat prin prisma sistemului de drept al instantei sesizate astfel incat se considera ca sintagma CdL(termen generic) trebuie inteleasa drept un concurs de legi(in sensul ca se pot aplica ambele sisteme de drept). Legile (aflate in concurs) pot contine aceeasi reglementare. OBS Conflictul se numeste de legi dar acest concurs exista intre sistemele de drept ale statelor respective.

RAPORTURILE JURIDICE DE D.I. PRIVAT


CdL poate sa apara numai in legatura cu un raport juridic de dr privat. Numai in raporturile juridice de dr privat judecatorul national poate aplica o lege straina. Ramurile in care pot apare conflicte de Legi: Dr comertului international Dr transporturilor Dr civil Dr familiei Dr comercial Dr muncii Dr procesual civil

30

Aceste domenii de reglementare sunt enumerate in art 1 din L 105/92 cu privire la rap de DI Privat. Raporturile de dr public ex cele de drept penal, procedura penala, financiar, administrativ, NU dau nastere la conflicte de legi dar si in aceste raporturi juridice pot exista raporturi de extraneitate. Solutionarea CdL se face cu ajutorul unei norme specifice de DI Privat numita NORMA CONFLICTUALA= norma juridica specifica DIP care solutioneaza CdL in sensul ca ea indica care din sistemele de drept in prezenta e aplicabil cu privire la acel raport juridic. Normele juridice apartinand celorlalte ramuri de drept sunt norme materiale care pot fi: norme de dr material norme de dr procesual Normele conflictuale, spre deosebire de normele materiale, Nu carmuiesc rap jur pe fondul sau ci numai arata sistemul de dr aplicabil. Norma conflictuala e deci o norma de fixare sau de trimitere, spre deosebire de normele materiale care dau solutia pe fondul litigiului. Alta deosebire: normele conflictuale au o aplicare prealabila normelor materiale, influentand normele materiale aplicabile. Avem o succesiune logica: mai intai se aplica normele conflictuale care indica sistemul de dr aplicabil iar apoi instanta sesizata va indica in sistemul cautat, acea norma materiala care va solutiona litigiul pe fond. Normele conflictuale influenteaza normele materiale deoarece dupa cum urmeaza a se aplica un sistem de drept sau altul solutia pe fondul litigiului poate fi diferita.

STRUCTURA NORMEI CONFLICTUALE


--norma conflictuala e o norma juridica=>contine: --ipoteza --dispozitie --sanctiune Norma conflictuala are urmatoarele elemente: 1. continutul normei conflictuale 2 legatura normei conflictuale CONTINUTUL NC reprezinta ipoteza normei adica categoria de rap jur la care norma respectiva se refera. LEGATURA NC- coincide cu dispozitia unei norme jur obisnuite si e acea parte a normei conflictuale care indica sistemul de drept aplicabil rap jur ce intra in continutul NC. Legatura NC e cea care plaseaza continutul in sfera unuia sau celuilalt sistem de drept in prezenta. Legatura NC se materializeaza printr-un element concret care se numeste PUNCT DE LEGATURA. Ex de NC (in L 105/92) art 11 : starea, capacitatea si relatiile de familie ale pers fizice sunt carmuite de L sa nationala afara numai daca prin dispozitiile speciale nu se prevede astfel. Continutul acestei norme conflictuale : starea, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice. Legatura acestei NC: L nationala a acelei persoane Punctul / Elementul de legatura (e dat de art 12): L nationala e L statului a carei cetatenie o are persoana in cauza =>cetatenia e punctul de legatura pt norma conflictuala. art 40 (pers jur)+ art 41: -art 41: statutul organic al pers jur e carmuit de L sa nationala. Art 40: pers jur are nationalitatea statului pe al carui teritoriu si-a stabilit potrivit actului constitutiv sediul social. Dar NC e art 41. Continutul NC : statutul organic al pers jur. Legatura: L nationala. Punctul de legatura (ajuta la identificarea L aplicabile) : sediul social. art 49- posesia, dr de prop si celelalte drepturi reale asupra bunurilor inclusiv cele de garantii reale sunt carmuite de L locului unde acestea se afla ori sunt situate afara numai daca prin dispozitii speciale se prevede altfel. Continutul NC: posesia, dr de prop... Legatura NC: L locului situarii bunurilor Punctul de legatura: locul situarii bunului.

31

art 73-contr e supus L alese prin consens de parti. Art 88-in lipsa unei L convenite de parti spre a se aplica vanzarii, aceasta va fi supusa L statului in care vanzatorul are la data incheierii contr sediul social, domiciliul sau fondul de comert. Continutul NC: contr de vanz-cump. Legatura NC: L statului unde isi are ... Punctul de legatura: sediul...

CARUI SISTEM DE DREPT II APARTIN NORMELE CONFLICTUALE?


NC ii apartin sistemului de drept al instantei sesizate. Sistemul de drept al instantei sesizate poarta denumirea de LEGEA FORULUI (lex fori). Aceasta regula se justifica prin urmatoarele argumente: 1.(argumentul ce tine de) forta juridica a NC, NC fiind de regula imperative=> judecatorul trebuie sa le aplice ca atare. 2. normele conflictuale trebuie sa apartina L forului deoarece in acest moment numai L instantei sesizate e cea cunoscuta in timp ce L ce ar urma sa se aplice pe fondul litigiului va fi identificata ulterior doar dupa aplicarea normei conflictuale. 3. argumentul/principiul cine alege instanta alege si dreptul. (qui eligit judici eligit jus)

EXCEPTII DE LA REGULA
1. in cazul arbitrajului international ad hocNU exista o lex fori=>arbitrii vor aplica L desemnata de normele conflictuale pe care ei le vor considera potrivite in speta. !!! A NU SE CONFUNDA L APLICABILA FONDULUI (care poate fi aleasa de parti), si NORMELE CONFLICTUALE (nu pot fi alese de parti) 2. in cazul retrimiterii de gradul I, atunci cand NC romana trimite la un sistem de drept strain, instanta romana va aplica norma conflictuala straina care retrimite la Dr roman.

NORMELE DE APLICATIE IMEDIATA (NAI)


Spre deosebire de NC care sunt norme de trimitere ce nu dau solutia pe fond, normele de aplicatie imediata sunt norme materiale. Ele apartin totusi DIPrivat datorita consecintelor pe care le produc. DEF: NAI sunt acele norme materiale care apartin sistemului de drept intern al statului forului care dat fiind gradul lor inalt de imperativitate se aplica imediat unui raport juridic cu elem de extraneitate atunci cand acel raport juridic are un anumit punct de legatura cu tara forului excluzand in acest fel conflictul de L si implicit aplicarea in cauza a vreunei norme conflictuale. Ex de NAI: art 19 alin 1-L 105 forma incheierii casatoriei e supusa L statului pe teritoriul caruia se celebreaza .(e o norma conflictuala) DAR alin 2 e o NAI: casatoria unui cetatean roman aflat in strainatate poate fi incheiata in fata autoritatilor locale de stat competente ori in fata agentilor diplomatici sau functionarilor consulari, fie ai Romaniei, fie ai statului celuilalt viitor sot. (E o norma materiala pt ca se ofera o solutie-se stabileste autoritatea competenta). Aceasta norma reglementeaza regimul incheierii unei casatorii de catre un cetatean roman aflat in strainatate. Casatoria constituie un raport de drept privat =>casatoriei ar trebui sa i se aplice o norma conflictuala. NC ar fi trebuit sa ne indice sistemul de drept aplicabil. Cum casatoria urmeaza sa se incheie in strainatate ar urma sa se aplice in primul rand NC din acel sistem de drept. NC din acel sistem de drept urmau sa indice Norma materiala ce va guverna forma incheierii casatoriei. Totusi Legiuitorul roman a considerat casatoria cetatenilor romani in strainatate drept o problema foarte importanta si atunci a reglementat printr-o norma materiala directa care se aplica cu prioritate fata de NC. Art 19 al 2 L 105 impiedica casatoria confesionala SEMINAR --Ex de RETRIMITERE DE GRADUL I Cetatean M.Brit. cu domiciliul in Romanialitigiu: instanta sesizata a fost cea romana (atat ca norma conflictuala cat si ca norma materiala)

32

L 105/92capacitatea persoanei fizice e carmuita de L nationala. L nationala in speta e cea britanica norma conflictuala trimite la sistemul de drept englez ->se analizeaza si normele conflictuale de aici(din sist englez).[aceasta analiza se face pt ca L romana trimite la sistemul de drept strain in ansamblul sau: norme materiale+norme conflictuale. Exceptie: in materie contractuala- aici nu se face trimitere si la normele conflictuale] =>Judecatorul aplica L/norma conflictuala straina =>retrimiterea de gradul I constituie o exceptie de la principiul (si a uitat sa-l spuna) --Exemple de norma conflictuala: Starea, capacitatea, relatiile de familie sunt guvernate de L nationala. --Ipoteza: CdL (conflictul de legi) legat de starea, capacitatea... --Dispozitia (Legatura normei): L aplicabila. --Punct de legatura (elementul concret care face trimitere la L aplicabila): cetatenia, domiciliul, resedinta.. Protectia dreptului la nume pe teritoriul Romaniei se realizeaza conform L romane- e o norma conflictuala care trimite la acelasi sistem de drept. Instanta romana competenta aplica procedura prevazuta de L romana Norme Conflictuale : --bilaterale --unilaterale (cu trimitere directa)-trimit tot timpul la sitemul de drept al forului --Normele de aplicatie imediata(NAI) sunt norme materiale (=norme care nu rezolva conflicte de legi). NAI se aplica excluzand posibilitatea aplicarii unei norme conflictuale: instanta va aplica direct acea norma fara a-si pune problema conflictului de legi. Ex de NAI art 19 al 2casatoria unui cetatean roman in strainatate.(de ex in Grecia care considera perfect valabila si casatoria religioasanu merge, in sensul ca autoritatile/ instantele romane nu vor considera aceasta casatorie ca fiind valabila=>se impiedica casatoria confesionala) --Aspectele care tin de contract sunt guvernate de lex voluntatis.

PRINCIPALELE FELURI DE CONFLICTE CARE POT APARE IN LEGATURA CU RAPORTURILE DE DI Privat


DIP e un drept conflictual deoarece el e chemat sa solutioneze mai multe tipuri de conflicte ce pot sa apara in cazul in care intr-un anumit raport juridic apare un element de extraneitate. Astfel avem: 1. conflictul de jurisdictii. Obiectul CdJ il constituie competenta instantelor sesizate. El se solutioneaza dupa normele de procedura ale instantei sesizate. 2. conflictul de legi aplicabil procedurii-se solutioneaza dupa L instantei sesizate 3 conflicte de calificari Normele conflictuale (NC) au in structura lor 2 elemente: --continutul --legatura Ambele elemente sunt exprimate prin notiuni juridice --ex -continutul normelor conflictuale poate fi exprimat prin notiuni ca : starea, capacitatea, relatiile de familie, statutul organic al pers juridice, regimul bunurilor, cond de fond si forma ale actului juridic, ale casatoriei, mostenirii iar -legatura NC poate fi exprimata prin termeni ca cetatenia, domiciliul, sediul social, locul situarii bunului etc. Aceste notiuni care intra in structura NC nu au aceleasi acceptiuni in diferitele sisteme de drept. De ex in dr anglo-saxon prescriptia e considerata o problema de procedura, nu de fond ca in dreptul romanesc astfel incat devine necesara CALIFICAREA INSTITUTIEI JURIDICE. aceasta calificare poate fi definita in 2 moduri:

33

--1. pornindu-se de la normele conflictuale(NC) catre starea de fapt --2. pornindu-se dinspre raportul juridic inspre norma conflictuala Avem 2 tipuri de definitii: 1. Calificarea e operatiunea logico-juridica de determinare a sensului exact si complet al notiunii juridice care intra in continutul si legatura NC, pt a vedea daca un raport juridic, adica o situatie de fapt concreta, se include sau nu in acele notiuni. 2. Calificarea apare ca interpretarea unui raport juridic pt a vedea in continutul sau in legatura carei NC intra.

CONFLICTUL DE CALIFICARI
=e acea situatie care apare atunci cand o notiune din continutul sau din legatura NC are intelesuri diferite in sistemele de drept susceptibile de a se aplica acelui raport juridic. Un exemplu privind conflictul de calificari e dat de speta lider in domeniu (data de instantele franceze la sfarsitul secolului 19) TESTAMENTUL OLANDEZULUI. Un cetatean olandez a facut in Franta un testament olograf. CCiv Olandez din acel moment interzicea cetatenilor olandezi sa faca testamente olografe si prevedea aceasta interdictie si pt testamentele intocmite in strainatate. Dupa decesul persoanei respective a aparut un litigiu intre succesorii acestuia. Problema s-a pus in fata instantelor franceze care au avut de rezolvat in I faza problema calificarii notiunii de testament olograf. Instantele au constatat ca dreptul olandez si francez dadeau interpretari diferite notiunii de testament olograf. Astfel, in dreptul francez, testamentul olograf era calificat ca o problema de forma, de exteriorizare a vointei, si fiind o problema de forma era supus L locului unde s-a inocmit testamentul. In schimb, dreptul olandez califica aceasta notiune ca o problema de capacitate a pers fizice, de capac a testatorului. Fiind o problema de capacitate, ea urma sa fie supusa L nationale a testatorului, in cazul nostru L cetateanului olandez astfel incat ar fi urmat sa se aplice L olandeza. De modul cum se solutiona problema calificarii depindea solutia pe fond. Astfel, daca era calificata ca o problema de forma, conform dr francez, era supus L locului incheierii testamentului (L fr) care considera testamentul valabil. In schimb, daca ar fi fost interpretata ca o problema de capacitate a cetateanului olandez atunci ar fi fost supus L nationale a testatorului iar dr olandez interzicea intocmirea testamentului olograf chiar si in strainatate=>testamentul ar fi fost declarat nul urmand a se aplica dispozitiile mostenirii legale. Un alt exemplu: art 40 din L 105/92 statutul organic al pers juridice e supus L sediului acesteia insa termenul de sediu e interpretat diferit in sistemele de drept. In sistemul romanesc: sediul e cel prevazut in statut (sediul statutar). In alte sisteme de drept: sediu- cel unde pers jur isi are sediul de control.

IMPORTANTA SOLUTIONARII CONFLICTULUI DE CALIFICARI


-e data de efectul/efectele pe care il/le produc(e). Astfel calificarea produce efecte diferite dupa cum e vorba de continutul sau legatura NC. Atunci cand obiectul calificarii il constituie continutul NC, modul de solutionare a conflictului de calificare determina insasi norma conflictuala aplicabila, asadar determina sistemul de drept aplicabil si implicit situatia pe fond. Atunci cand calificarea priveste legatura normei conflictuale, modul de solutionare a conflictului NU influenteaza NC dar influenteaza sistemul de drept aplicabil si solutia pe fond.

L DUPA CARE SE SOLUTIONEAZA CONFLICTUL DE CALIFICARE


-exista o regula+ exceptii Regula: calificarea se face dupa L instantei sesizate(lex fori). In sprijinul acestei reguli se aduc anumite argumente: --1. NC (pl) apartin sistemului de drept al instantei sesizate. Este firesc atunci ca notiunile NC sa fie interpretate tot dupa acelasi sistem de drept. Exista un principiu care spune ca : aceluia ii apartine interpretarea care a edictat normele de drept (ejus est interpretari cujus est condenere)

34

--2. Numai L forului e cunoscuta in momentul in care urmeaza a se face calificarea. L aplicabila pe fond raportului juridic(lex causae) nu e cunoscuta in acest moment ci ea urmeaza a fi stabilita in urma calificarii si trimiterii operate de NC.

EXCEPTII:
--1. calificarea pin vointa partilor (calificarea conventionala) --2. calificarea legala --3. calificarea secundara se face pe baza L aplicabile in speta (lex causae). E calificarea care se face dupa ce s-a determinat sistemul de drept aplicabil si se va face in temeiul acelui sistem de drept. Ex calificarea notiunii de cetatenie- determinarea cetateniei se face in conformitate cu L statului a carui cetatenie se invoca. Calificarea imobilelor (art 50 L 105): regimul real e supus L locului unde bunul se afla (e similara cu interpretarea din dr comun/intern) --4. calificarea institutiilor juridice necunoscute dr forului. Aceste institutii vor fi calificate dupa sistemul de drept care le cunoaste/reglementeaza.

CONFLICTUL IN SPATIU AL N.C. & INSTITUTIA RETRIMITERII


Exista acest tip de conflict atunci cand sistemele de drept in prezenta contin NC care au puncte de legatura diferite. Se numeste conflict in spatiu deoarece NC(pl) din sistemul de drept in prezenta coexista in spatiu. Conflictul in spatiu al NC e un conflict sau pozitiv --negativ Confl POZITIV exista atunci cand fiecare norma conflictuala trimite la propriul sau sistem de drept. De ex se pune o problema de stare civila( varsta pt casatorie) a unui cetatean roman cu domiciliul in MBrit. Daca e sesizata instanta engleza aceasta va aplica NC din propriul sau sistem de drept. In MB starea civila si capacitatea pers fizice sunt guvernate de L domiciliului. Daca insa e sesizata o autoritate romana aceasta va aplica NC romana care va trimite la L cetateniei (norma materiala romana). In acest caz fiecare norma trimite la propriul sau sistem de drept. Conflictul pozitiv nu duce la retrimitere. Acesta se solutioneaza in principiu de catre fiecare autoritate prin aplicarea propriului sistem de drept. Confl NEGATIV de NC exista in cazul in care nici una din normele conflictuale in prezenta NU trimite la propriul sau sistem de drept ci fiecare trimite la dr celuilalt stat sau la sistemul de drept al unui stat tert. Astfel, prima conditie a retrimiterii e data tocmai de existenta acestui conflict negativ. Aceasta e o conditie necesara dar nu si suficienta deoarece mai trebuie intrunita si o a 2-a conditie ce tine de sensul trimiterii pe care NC a forului o face la un sistem de drept strain. Trimiterea pe care o face la un sistem de drept strain poate fi in 2 sensuri: 1. o trimitere numai la normele materiale ale sistemului de drept strain, caz in care se va aplica dr material strain fara a exista posibilitatea retrimiterii. 2. sensul trimiterii poate fi la intregul sistem de drept strain adica si la NC straine. In acest caz poate interveni retrimiterea. Sensul trimiterii e stabilit de catre dr forului fiind in ultima instanta o problema de calificare. In concluzie, pt a exista retrimitere trebuie intrunite 2 conditii cumulative: --A. sa existe un conflict negativ de norme conflictuale --B. NC ale forului sa trimita la intregul sistem de dr strain (norme materiale+ NC) DEF. RETRIMITEREA e acea situatie juridica aparuta in cazul in care norma conflictuala a forului trimite la un sistem de drept strain in intregul sau, asadar inclusiv normele sale conflictuale, IAR, sistemul de drept strain prin normele sale conflictuale in materie NU primeste trimiterea si/ci fie trimite : --inapoi la dr forului --mai departe la L unui stat tert

35

Retrimiterea e o operatie logico-juridica ce are loc exclusiv in mintea judecatorului sau autoritatii. Ea NU trebuie confundata cu declinarea de competenta. Si in materia retrimiterii avem o speta liderSpeta FORGO un cetatean bavarez a trait cel mai mult timp in Franta unde nu a dobandit insa nici cetatenia, nici domiciliul legal, avand doar un domiciliu de fapt in Franta. La moartea sa a lasat o succesiune mobiliara importanta iar rudele colaterale dupa mama au intentat in fata instantelor franceze a actiunii in revendicarea succesiunii. In fata instantei s-a pus problema dupa ce sistem de drept va fi solutionata succesiunea. Potrivit NC franceze succesiunea mobiliara era supusa L cetateniei defunctului astfel incat se trimitea la dr bavarez. Instanta franceza a constatat insa ca in dreptul bavarez exista o NC conform careia succesiunea mobiliara era supusa L domiciliului de fapt al defunctului. Cu alte cuvinte, dr francez a trimis la sistemul de drept strain (cel bavarez), dar acesta nu a primit trimiterea, trimitand inapoi. Solutia pe fond in aceasta speta: conform L franceze sfera rudelor era mult mai restransa ca in dreptul bavarez astfel incat rudele colaterale care introdusesera actiunea nu erau considerate succesori =>succesiune vacanta=>va fi culeasa de statul pe teritoriul caruia se aflau bunurile. Prof: in speta cu olandezul de mai sus (Testamentul Olandezului) calificarea se face potrivit L franceze (se respecta regula).

FELURILE RETRIMITERII(2):
retrimiterea de gradul I (retrimitere simpla sau trimitere inapoi)-intervine atunci cand NC trimite la dr forului retrimitere de gradul II (retrimitere complexa sau trimitere mai departe)- NC straina trimite la dreptul unui stat tert

REGIMUL JURIDIC AL RETRIMITERII / RETRIMITEREA IN DR ROMAN


Retrimiterea e reglem in art 4(1) L 105/92, care prevede ca, daca L straina determinata potrivit normelor conflictuale romane retrimite la dr roman, se aplica L romana afara de cazul in care se prevede in mod expres altfel. (aceasta reprezinta de fapt retrimiterea de gradul I) Retrim de gr II NU e admisa in dreptul roman (art 4 al 2)ratiune: exista riscul unor trimiteri succesive. Retrimiterea facuta de legea straina la dreptul altui stat e fara efect. In cazul in care se constata ca NC romana trimite la un sistem de drept strain iar acesta prin norma sa conflictuala trimite mai departe la L unui stat tert, se va aplica dr material al statului la cae NC romana a trimis. Cu alte cuvinte, NU se va tine seama de trimiterea facuta de NC straine. ARGUMENTE pt acceptarea retrimiterii de gr I: 1. trimiterea facuta de NC romana la un sistem de drept strain e o oferta facuta acestuia de a se aplica si nu o obligatie. Daca dreptul strain NU primeste trimiterea si trimite inapoi, se va tine seama de aceasta solutie. 2. argumentul unitatii sistemului de drept strain. Daca NC romana trimite la un sistem de drept strain, acesta trebuie privit in mod unitar adica incluzand si N sale conflictuale. Astfel, daca avem in vedere si NC straine, e posibila aparitia retrimiterii 3. retrimiterea de gr I asigura o coordonare intre sistemele de drept in prezenta, in sensul ca NC din ambele sisteme de drept sunt deopotriva aplicabile. Retrimiterea de gr I NU e admisa totusi intr-o situatie de exceptie: atunci cand, intr-un contract, partile au determinat prin vointa lor, ca aplicabil, un anumit sistem de drept. Astfel, chiar daca partile NU au prevazut in mod expres, se

36

prezuma ca trimiterea s-a facut numai la dreptul material strain. !!!Astfel, cand exista lex voluntatis NU exista retrimitere de gradul I !!! SEMINAR L 105/92 art 3: calificarea se face potrivit/conform L romane( L forului). Calificarea se face ca sa stim ce NC aplicam. Ipoteza: nu avem o NC specifica asa ca treb sa calificam noi situatia. Speta lider in materie de calificare : Testamentul Olandezuluitestament olograf facut de un olandez in Franta. Testamentul olograf in dr fr: legat de forma apoi se cauta in NC care trimite la L locului=> L Fr dr olandez: o probl de capacitatese cauta in NC la probl de capacitate ca sa vedem la ce L trimite. In primul rand instanta vede daca e competenta & apoi care e L aplicabila. Importanta calificarii dupa continutul NC: --schimba norma conflictuala --modifica sistemul de drept (lex causae) --eventual poate schimba solutia pe fond Calificarea legaturii NC: --nu schimba NC --schimba sistemul de drept --schimba eventual solutia pe fond Neexistand o NC specifica, testamentul olograf l-am calificat ca o problema de forma.

-in

APLICAREA LEGII STRAINE CA LEX CAUSAE


NC(Norma de competenta) romana poate sa trimita fie la L romana care se va aplica ca lex causae, situatie in care judecatorul sau arbitrul va aplica L romana ca si in cazul unui raport juridic fara element de extraneitate. In schimb, atunci cand NC romana trimite la un sistem de dr strain ce urmeaza a se aplica fondului problemei, apar anumite probleme specifice. In acest caz, dr strain urmeaza a se aplica tocmai datorita faptului ca NC romana trimite la el, neaplicarea acelui sistem insemnand de fapt o neaplicare a NC romane. In cazul in care NC romana trimite la un sistem strain, acel sistem de drept e privit in totalitatea izvoarelor sale de drept=> vor trebui aplicate toate izvoarele de drept ale acelui sistem. TITLUL CU CARE SE APLICA DR STRAIN IN ROMANIA Spre deosebire de alte sisteme de drept ex cel fr,engl, american, unde dr strain e considerat un element de fapt, in conceptia juridica romaneasca actuala dr strain la care NC romana a trimis e considerat un element de drept. Asadar dr strain e aplicat in Romania cu acelasi titlu ca si dr national, de aici decurgand mai multe consecinte juridice importante: 1. cine poate invoca L straina in fata autoritatilor forului? Datorita faptului ca L straina e considerata un element de drept, ea poate fi invocata atat din oficiu de instanta de judecata, cat si de partea interesata=> instanta de judecata, in temeiul rolului activ (art 120-3 CPCiv), poate invoca din oficiu si pune in discutia partilor aplicarea unei L straine cand L conflictuala straina a trimis la ea. Cand NC romana e imperativa (regula in materia NC), instanta romana e chiar obligata sa invoce dr strain cand NC trimite la el. Pe de alta parte, orice parte interesata poate invoca in fata instantei un dr strain in temeiul principiului disponibilitatii. In sistemele de drept care considera dr strain un element de fapt, invocarea L straine in fata instantelor forului poate fi facuta numai de partea interesata, in timp ce instanta nu are obligatia de a aplica o norma straina. CONCLUZIE: Dr roman imbina sub aspectul invocarii L straine, principiul rolului activ al judecatorului cu cel al disponibilitatii partilor. 2. Sarcina probei. In sistemele de drept care privesc dr strain ca un element de fapt, sarcina probei continutului L straine revine in exclusivitate partii interesate.

37

In dr roman, sarcina probei L straine se imparte intre judecator si parti. Astfel, instanta de judecata, datorita caracterului obligatoriu al aplicarii dr strain (cand NC romana trimite la el), precum si in temeiul principiului rolului activ, va trebui sa depuna toate diligentele pt aflarea continutului si intelesului, corecte si complete ale L straine. In acest scop instanta poate dispune, chiar si din oficiu, administrarea tuturor mijloacelor de proba pe care le considera adecvate. Sub acest aspect exista o mare deosebire intre dr strain si dr national, constand in aceea ca, pt dr strain, NU se aplica prezumtia ca judecatorul cunoaste L (iura novit curia)=> sarcina probei L straine NU incumba exclusiv judecatorului ci e impartita intre acesta si parti. Aceasta idee e exprimata in art 7 alin2 L 105 conform caruia partea care invoca o L straina poate fi obligata sa faca dovada continutului ei. Interpretarea L straine la care NC romana a trimis se face in principiu dupa regulile de interpretare existente in respectivul sistem de drept. (prof : la fel cum am vazut si la calificarea secundara)
3.

Caile de atac in cazul gresitei interpretari sau aplicari a L straine. In cazul gresitei interp/aplic caile de atac sunt aceleasi aplicabile pt dr national cu o singura exceptie. Astfel, calea de atac ordinara a apelului se poate aplica si pt gresita aplicare a L straine.De aceea pot fi aplicate si caile extraordinare. (recurs, contestatie in anulare, revizuire, recursul in interesul L). In ceea ce priveste recursul in interesul L, care nu e o cale de atac la indemana partilor deoarece doar Procurorul General, din oficiu sau la cererea Ministrului Justitiei are dreptul, pt a asigura interpretarea si aplicarea unitara a L, sa ceara CSJ/ICCJ sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti. Solutiile se pronunta numai in interesul L, NU au efect asupra hotararii examinate sau asupra situatiei partilor din aceste procese. Recursul in interesul L nu poate fi promovat pt gresita aplicare a L straine pt urmatoarele argumente:
a.

rolul instantei supreme e acela de a asigura interpretarea & aplicarea unitara a L romane pe intreg teritoriul tarii, iar nu a L straine, a carei unitara interpretare cade in sarcina autoritatilor competente din statul respectiv
b.

Din moment ce solutiile date de ICCJ NU au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din respectivele procese => NU exista interesul direct al partilor de a solicita promovarea acestui recurs. In schimb, recursul in interesul L poate fi promovat pt gresita interpretare/ aplicare a NC romane.

MIJLOACELE DE PROBA A LEGII STRAINE


L romana consacra libertatea instantei & a partilor in alegerea mijloacelor de proba. In acest sens, art 7 alin 1 prevede : continutul L straine se stabileste de instanta judecatoreasca prin atestari obtinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau un alt mod adecvat. Mijloacele de proba sunt: directe : constand din culegeri de drept si jurisprudenta indirecte : procurate fie de la autoritatile competente din statul strain fie de la diferite organisme reprezentative ale acestuia, din Romania. Astfel, ca mijloace de proba provenite de la autoritatile statului strain s-au utilizat certificate eliberate de Ministerul Justitiei din statul strain, certificate de cutuma sau alte atestari provenite de la notari publici, Camera de Comert etc. Dintre sursele de documentare procurate pe plan intern pot fi date ca exemplu: certificatele eliberate de ambasadele sau consulatele statelor respective in Romania sau informatiile de la organizatiile de cult corespondente din Romania. L 105 mentioneaza expres posibilitatea dovedirii L straine prin apelarea la expertiza. Daca se apeleaza la avizul unui expert, proba va fi dispusa si administrata conform L romane ca orice alta proba in fata instantelor nationale. Forta probanta a mijloacelor de proba din strainatate in principiu, aceste mijloace de proba trebuie asimilate celor prevazute de L romana=> aceeasi forta probanta. Instantele romane NU sunt abilitate in principiu sa ia legatura cu instantele statului strain sau cu ambasadele sau alte organisme/institutii de reprezentare, ci trebuie sa ceara sprijinul Ministerului Justitiei care va contacta aceste institutii/ organisme prin Ministerul Afacerilor Externe. Romania e parte la Conventia Europeana in domeniul informarii asupra dreptului strain(Londra- 7 iunie 1968) si la Protocolul Aditional la aceasta Conventie (Strasbourg-15 martie 1978).

38

Romania a aderat in 1991 prin HG 153/91. Conventia prevede obligatia statelor membre de a-si transmite reciproc informatii privind dreptul lor. Informatiile se vor transmite printr-un organ national de legatura pe care fiecare stat si-l desemneaza. Cererea trebuie sa emane de la o instanta judecatoreasca si sa se dovedeasca existenta unui proces pe rol. Raspunsul trebuie sa fie obiectiv si impartial urmand sa contina texte de L dar si lucrari doctrinare si comentarii explicite. Statul solicitat poate refuza informatia atunci cand interesele sale sunt afectate de litigiul care a ocazionat formularea cererii sau atunci cand considera ca raspunsul ar fi de natura sa aduca atingere securitatii sau suveranitatii sale. Raspunsul la cerere trebuie dat in limba statului solicitat.

CONSECINTELE IMPOSIBILITATII DE PROBARE A LEGII STRAINE


Conform art 7 alin 3 L 105, in cazul in care este imposibil a se stabili continutul L straine se va aplica L romana. Imposibilitatea de probare a continutului L straine trebuie sa fie una absoluta, in sensul ca instanta trebuie sa faca dovada ca s-au depus toate diligentele pt identificarea continutului L straine. O simpla dificultate de probare a L straine generata de departarea geografica a statului strain, de necunoasterea chiar totala a dr sau in Romania, de inexistenta izvoarelor scrise, NU justifica aplicarea imediata a L romane=> aplicarea L romane apare ca un subsidiar. In sprijinul caracterului subsidiar argumente: --1. litigiul nu poate ramane nejudecat, actiunea reclamantului neputand fi respinsa deoarece nu e culpa nimanui pt faptul ca L straina nu a putut fi probata. --2. in cazul cand L straina nu poate fi dovedita se aplica prezumtia simpla exprimata prin adagiul cine alege instanta, alege si dreptul(qui eligit judicem, eligit jus)

CAZURILE CARE INLATURA DE LA APLICARE LEGEA STRAINA


-in cazul in care NC romana trimite la un sistem de drept strain, in principiu acesta urmeaza a se aplica. Exista totusi 2 situatii expres prevazute de L , cand L straina NU se va aplica: 1. cand L straina incalca ordinea publica de DIPrivat roman. 2. atunci cand a devenit competenta prin frauda 1. ORDINEA PUBLICA DE DIP ROMAN Ordinea publica de DIP roman e formata din ansamblul principiilor fundamentale de drept ale statului roman aplicabile in rap jur cu element de extraneitate. Sub aspect procedural, OP de DIP se materializeaza prin/ in exceptia de ordine publica de DIP. Elemente definitorii ale OP de DIP: continutul notiunii il constituie principiile fundamentale de drept ale statului forului aplicabile in rap jur de DIP. Acesta e un continut abstract al notiunii. In mod curent, el e stabilit in 2 moduri: --1. de regula, el se determina de catre instanta de judecata =>instanta va stabili cand o norma din sistemul de drept roman consacra un principiu juridic fundamental al statului nostru astfel incat incalcarea de catre L straina competenta in speta, poate sa justifice inlaturarea ei de la aplicare.

39

--2. legiuitorul stabileste explicit normele jur a caror incalcare constituie un temei de invocare a DIP roman si implicit de inlaturare a L straine contrarii. Exceptia de OP, care exprima pe plan procedural aceasta institutie, e o exceptie de fond care poate fi invocata in principiu in limine litis de orice parte interesata sau de orice instanta din oficiu. In cazul in care exceptia e admisa, impiedica producerea pe teritoriul tarii a efectelor L straine. L straina ca atare nu poate fi afectata de aceasta exceptie. L straina ale carei efecte sunt impiedicate a se produce, ar fi fost competenta deoarece NC romana trimisese la ea.

COMPARATIE INTRE ORDINEA PUBLICA DE DREPT INTERN --DE DIPrivat


Cele 2 institutii se aseamana prin faptul ca amandoua inlatura de la aplicare o L, cu precizarea ca OP de dr intern inlatura de la aplicare L partilor. OP de dr intern cenzureaza actele juridice ale partilor, care constituie L acestora. De asemenea, ambele institutii isi au izvorul in dr intern al statului. Deosebiri: au functii diferite. OP de drept intern, care e data de ansamblul normelor imperative ale sistemului de drept respectiv, are ca scop impiedicarea producerii efectelor actelor juridice care sunt contrare acestor norme, asadar exprima limitele autonomiei de vointa a partilor in raporturile juridice interne. In schimb, OP de DIP are scopul de a impiedica aplicarea pe teritoriul statului forului a efectelor unei L straine, normal competente sa se aplice rap jur respectiv. Asadar, ea exprima limitele aplicarii L straine in tara forului. au sfere de aplicare diferite, in sensul ca, OP de DIP are o sfera mai restransa decat OP de dr intern. In consecinta NU tot ce e ordine publica de drept intern e de ordine publica si in DIP. Statele reglementeaza cu mai multa fermitate rap jur de dr intern, unde se limiteaza autonomia de vointa a partilor, decat rap jur de DIP deoarece in acest caz sistmul de drept al forului intra in corelatie cu un sistem de drept strain iar incompatibilitatile reciproce trebuie pe cat posibil inlaturate. Ex termenele de prescriptie extinctiva, desi sunt de ordine publica in dr intern (D 167/58), NU sunt de ordine publica in DIP astfel incat daca NC romana inclusiv lex voluntatis trimite la un sistem de drept strain iar acesta contine alte termene de prescriptie decat cele din dr roman, aceste termene se vor aplica de catre instantele romane. Prevederile de OP de DIP pot fi cuprinse atat in acte normative cat si in practica, astfel incat judecatorul e cel care fixeaza continutul ordinii publice de DIP. Ex L 105/92-art 18- pt incheierea casatoriei este aplicabila L nationala a fiecaruia dintre viitorii soti. Daca L nationala a unuia dintre viitorii soti prevede un impediment la casatorie care potrivit dr roman e incompatibil cu libertatea de a incheia o casatorie, acel impediment va fi declarat ca inaplicabil in cazul in care unul dintre viitorii soti e cetatean roman si casatoria se incheie pe teritoriul Romaniei. CARACTERELE (ESENTIALE) ale OP de DIP 1. din pdv spatial, ea are un caracter national in sensul ca, ea se interpreteaza prin prisma sistemului de drept roman (in cazul nostru).Fiecare stat are propriile sale reglementari imperative care formeaza OP de DIP a statului respectiv. 2. din pdv temporal, OP de DIP are intotdeauna un caracter actual in sensul ca se tine seama de OP din momentul pronuntarii unei hotarari iar nu de OP in mom incheierii rap jur. 3. din pdv material/ pe fond, OP are un caracter de exceptie de la regula ca L straina normal competenta trebuie sa se aplice rap jur cu element de extraneitate. De la acest caracter de exceptie => anumite consecinte: --a. OP e de stricta interpretare- ea nu poate fi interpretata extensiv ci numai restrictiv --b. OP de DIP impiedica producerea pe teritoriul Romaniei numai a acelor efecte care sunt strict contrare principiilor fundamentale de drept ale forului. Daca rap jur respectiv produce si alte efecte, acelea vor fi recunoscute si executate.

40

EFECTELE ORDINII PUBLICE DE DREPT INTERNATIONAL PRIVAT


2 Efecte: unul negativ : consta in faptul ca se inlatura de la aplicare L straina la care Norma Conflictuala (NC) romana trimisese. In acest sens: art 8 L 105/92aplicarea L straine se inlatura daca incalca OP de DIP roman. unul pozitiv : art 8 al 2 L 105- in cazul inlaturarii L straine se va aplica L romana SFERA NOTIUNII DE ORDINE PUBLICA (OP) DE DI PRIVAT ROMAN Sferele notiunii de OP difera in functie de cadrul conflictului in care se aplica. Astfel OP poate fi invocata fie in cadrul conflictului de L in spatiu, fie in cadrul CdL in timp si spatiu. CdL in spatiu se creeaza in momentul nasterii, modificarii sau stingerii unui rap jur atunci cand cu privire la acel raport juridic sunt susceptibile de aplicare 2 sau mai multe sisteme de drept diferite. Acesta e conflictul la care ne-am referit pana acum (sunt susceptibile de aplicare cel putin 2 L diferite). Se numeste conflict in spatiu pt ca cele 2 sisteme de drept susceptibile de aplicare coexista in spatiu. Conflictul de Legi (CdL) in timp si spatiu se creeaza in cazul in care un rap jur s-a nascut sub incidenta unui anumit sistem de drept iar ulterior se cere ca efectul sa fie recunoscut intr-un alt stat. Acest conflict se cere a fi in spatiu pt ca sistemele de drept coexista in spatiu, si conflictul e in timp deoarece intre momentul nasterii rap jur si mom in care se cer a fi recunoscute efectele acelui rap jur trece o anumita perioada de timp. Sfera OP e diferita in cazul celor 2 conflicte de legi. Prof: CdL in spatiu are mai multe situatii de aplicare. Motivare: sfera OP e mai larga pt CdL in spatiu decat in cazul CdL in timp si spatiu. Cu alte cuvinte, NU toate principiile care sunt de ordine publica atunci cand sunt invocate in cadrul CdL in spatiu (=mom nasterii/ modificarii/ stingerii unui rap jur) sunt de OP si atunci cand privesc dr deja dobandite in strainatate. Ex. : O casatorie intre o romanca si un cetatean strain (libian) care mai e casatorit in tara sa, NU se poate incheia in Romania chiar daca L nationala a cetateanului strain permite casatoria poligama. In acest caz conflictul de L e in spatiu. Daca insa aceleasi 2 persoane s-au casatorit in Libia iar sotia romanca solicita ulterior sa i se recunoasca in Romania efectele patrimoniale si nepatrimoniale ale acelei casatorii, aceste efecte vor fi recunoscute. In acest caz CdL era in timp si spatiu, punandu-se problema recunoasterii dr dobandite de un cetatean roman in strainatate. Alt ex: Efectele unei casatorii religioase incheiate in strainatate intr-un stat in care aceasta casatorie produce efecte intre 2 cetateni ai aceluiasi stat vor fi recunoscute in Romania desi o casatorie incheiata numai religios in Romania NU produce efecte juridice. Din cele de mai sus => OP are 3 sfere de cuprindere cu intinderi variabile : 1. (cea mai larga) OP de drept intern 2. apoi, OP in cazul CdL in spatiu 3. OP in cazul CdL in spatiu si timp

FRAUDAREA L APLICABILE IN DR INTERNATIONAL PRIVAT (DIP)


Frauda la L in DIP exista atunci cand partile unui rap jur folosesc intr-un scop fraudulos sau ilicit un mijloc de DIP, si fac aplicabil acelui rap jur un alt sistem de drept decat cel normal competent sa se aplice.

41

Modalitatile de fraudare a L: De regula, sunt 2 modalitati: 1. intr-un rap jur de drept intern care in mod normal NU ar trebui sa aiba un element de extraneitate, se introduce in mod fraudulos un element nou care declanseaza artificial un CdL iar prin aplicarea NC normal competente se trimite la un alt sistem de drept decat dr intern care ar fi fost in mod firesc competent a se aplica acelui rap jur. De ex la o soc com legata in mod normal, prin elementele ei definitorii (nationalitate, sediu, capital social) de dr roman, partile stabilesc prin actul constitutiv ca sediul sa fie situat in strainatate in scopul de a eluda Legile fiscale romaneti. Astfel se creeaz artificial un CdL, elementul de extraneitate fiind dat de sediul social aflat in strainatate iar prin aplicarea NC normal competente (lex societatis- art 40 alin 1 L105/92) se face aplicabil acelei societati comerciale dr strain in detrimentul celui roman care ar fi fost firesc a se aplica. 2. intr-un raport juridic care are deja un element de extraneitate deci e un raport de DIP, partile schimba in mod fraudulos punctul de legatura facand aplicabil acelui rap jur prin intermediul NC aplicabile pt noul punct de legatura un alt sistem de drept decat cel normal competent conform NC initiale. Ex un cetatean strain isi schimba cetatenia doar pt a avea efectele noii cetatenii, fraudand astfel L competenta. Conditiile Fraudei la L in DIP: (trebuie intrunite cumulativ) 1. trebuie sa existe un act de vointa al partilor in sensul deplasarii punctului de legatura privitor la un anumit rap jur. Cu alte cuvinte, F la L implica o activitate volitiva a partilor rap jur, o activitate frauduloasa de schimbare a punctului de legatura. Tot din 1=> F la L poate interveni numai in cazul rap jur la care sunt aplicabile NC cu puncte de legatura mobile sau variabile adica cu puncte de legatura ce pot fi deplasate. Nu toate punctele de legatura sunt mobile. Exista puncte de leg fixe. Puncte mobile (ex:) : cetatenia si domiciliul pers fizice, sediul pers juridice, locul producerii unui delict, locul situarii unui bun mobil 2. partile trebuie sa foloseasca un mijloc de DIP care prin el insusi e licit ex operatiunea de stabilire a sediului social in strainatate e o operatiune licita prin ea insasi, ea devenind ilicita doar datorita scopului in care e facuta. 3. scopul urmarit de parti sa fie ilicit. F la L presupune in mod esential existenta acestui element subiectiv ( intentia frauduloasa a partilor). Scopul urmarit de parti e inlaturarea sistemului de drept normal competent sa se aplice si atragerea ca aplicabil a unui alt sistem de drept=> F la L reprezinta o incalcare indirecta a NC a forului si deci a sistemului de drept normal competent sa se aplice rap jur respectiv. 4. rezultatul obtinut sa fie ilicit. Caracterul ilicit al rezultatului e dat de caracterul ilicit al scopului. Prin ipoteza, rezultatul urmarit si realizat de catre parti trebuie sa fie mai favorabil pt parti decat cel care s-ar fi obtinut daca s-ar fi aplicat sistemul de drept normal competent.

SANCTIUNEA FRAUDEI LA LEGE IN DIP ROMAN


In functie de obiectul fraudei avem 2 situatii: 1. e fraudat dr roman in favoarea unui dr strain 2. e fraudat dr strain in favoarea dr romanesc I. E FRAUDAT DR ROMAN IN FAVOAREA DR STRAIN

42

Art 8 L 105- aplicarea L straine se inlatura daca a intervenit competenta prin frauda. In cazul inlaturarii L straine se aplica L romana. Din acest text de L =>ca sanct F la L in DIP implica 2 efecte: unul negativ, constand in inlaturarea L straine competente prin frauda unul pozitiv, reprezentat de aplicarea in subsidiar a L romane In mod concret, pe planul actului juridic fraudulos incheiat de parti, efectul negativ al sanctiunii F la L se materializeaza prin 2 situatii: 1. inopozabilitatea actului in fata autoritatilor romane. Astfel actul juridic incheiat in strainatate sau sub incidenta unei L straine e considerat ca inexistent in fata autoritatilor romane. Dar actul ramane valabil in strainatate !!! 2. declararea nulitatii actului juridic de catre instantele judecatoresti romane. In aceasta situatie actul juridic respectiv nu va mai produce efecte nici in tara nici in strainatate. F la L trebuie sanctionata chiar si in situatiile in care problema fraudei apare in sfera unui contract adica acolo unde functioneaza autonomia de vointa a partilor deoarece ceea ce e sanctionat e F la L (fraus omnia corrumpit) iar nu simpla incalcare a NC romane competente a se aplica. II. E FRAUDAT DR STRAIN IN FAVOAREA DR ROMAN L 105 nu reglementeaza aceasta situatie =>s-a pus problema daca se va mai sanctiona F la L. Concluzie : F la L trebuie sanctionata. Vor opera aceleasi sanctiuni. Argumente : dr strain e considerat un element de drept=> trebuie sa beneficieze de aceeasi protectie prin fraudarea dr strain normal competent a se aplica se fraudeaza implicit NC romana care ar fi trimis la el ceea ce se sanctioneaza e Frauda

DOMENIILE IN CARE POATE APAREA FRAUDA LA LEGE


Exista anumite domenii predilecte in care a intervenit frauda la L. L 105 contine anumite prevederi care sa indeparteze posibilitatea F la L in domeniile respective. Domenii in care intervine F la L: 1. statutul pers fizice (starea civila, capacitatea si relatiile de familie ale pers fizice). F in acest domeniu consta de regula in faptul ca pers fiz isi schimba in mod fraudulos cetatenia/ domiciliul / resedinta Avem o speta lider: speta Bertola. 2 soti italieni care domiciliau in Bucuresti au introdus o actiune in divort in fata instantei romane. Aplicand NC lex patriae, instanta romana le-a respins actiunea deoarece L italiana la care NC romana trimisese, nu permitea divortul. In aceasta situatie, cei 2 soti italieni au indeplinit conditiile care, potrivit L italiene, duceau la pierderea cetateniei italiene devenind apatrizi. Ulterior, au introdus din nou actiune de divort in fata instantelor romane care, de data aceasta, le-a fost admisa deoarece, fiind apatrizi, instanta le-a aplicat L romana ca L a domiciliului lor comun, L ce permitea divortul. L 105 a prevazut un mic remediu in art 22: daca sotii au o L nationala comuna sau un domiciliu comun, acea L nationala comuna carmuieste divortul chiar in cazul in care unul dintre soti isi schimba cetatenia sau domiciliul 2. statutul organic al pers juridice. In cazul acesta o soc com isi schimba sediul (punct de legatura) intr-un paradis fiscal. L 105 art 40- prevede ca in cazul in care o pers jur isi are sediile in mai multe state se va lua in considerare L sediului real (centrul principal de conducere si de gestiune)

43

3. regimul juridic al bunurilor mobile. Un bun din patrimoniul cultural national e transferat fraudulos in strainatate, intr-un stat in care nu exista restrictii in legatura cu bunul respectiv. L 105 art 52- dr reale asupra unui bun mobil care si-a schimbat asezarea continua sa fie carmuite de L locului unde acesta se afla in momentul in care s-a produs faptul juridic care a generat, modificat sau stins dreptul respectiv. 4. forma exterioara a actului juridic. Ex in Romania donatia e act autentic si atunci partile incheie contr de donatie intr-o tara unde forma autentica nu e ceruta pt donatie. L 105 art 72 : in cazul in care L aplicabila unui act juridic impune o forma solemna, aceasta NU poate fi inlaturata, chiar daca actul a fost intocmit in strainatate.

COMPARATIE INTRE FRAUDA LA LEGE IN DIP SI ALTE INSTITUTII JURIDICE


1. Comparatie cu F la L in dr intern Exista F la L in dr intern atunci cand partile la un anumit rap jur fara element de extraneitate aplica o dispozitie legala prin deturnarea ei de la scopul firesc pt care a fost edictata de legiuitor eludand astfel prevederile unei alte L interne imperative, care le este insa defavorabila. Cele 2 institutii se aseamana prin faptul ca trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii : un act de vointa al partilor un mijloc licit dar un scop si un rezultat ilicit Exista insa deosebiri sub urmatoarele aspecte: 1. sub aspectul obiectului fraudei Astfel, in timp ce in cazul DIP se fraudeaza un sistem de drept in favoarea altui sistem de drept, in dr intern se fraudeaza o L interna in favoarea unei alte L interne. 2. mecanismul fraudei / fraudarii In dr intern se schimba continutul faptic al rap jur facand astfel aplicabila o alta norma juridica, in timp ce, in cazul DIP, se schimba continutul faptic conflictual, ceea ce duce la aplicarea unui alt sistem de drept decat cel care ar fi fost competent. CURS (continuare la Comparatie) 2. Comparatie intre frauda la lege(F la L) si ordinea publica(OP) de DIP Asemanarea esentiala: atat frauda la lege cat si OP de DIP sunt cazuri de inlaturare de la aplicare a sistemelor de drept normal competente sa se aplice in cauza. Deosebiri : din pdv al cauzei neaplicarii L : la OP aceasta cauza e de natura obiectiva : L straina incalca principiile fundamentale de drept ale statului forului. La F la L cauza e de natura subiectiva constand in activitatea frauduloasa a partilor din pdv al sanctiunii aplicabile : OP- sanctiunea consta in inlaturarea efectelor L straine si aplicarea in locul ei a L forului. La F la L sanctiunea consta in inopozabilitatea actului in fata autoritatilor romane sau, dupa caz, nulitatea actului jur respectiv. din pdv al rolului instantei judecatoresti : La OP instantele judecatoresti trebuie sa cunoasca continutul L straine pt ca numai in acest mod pot sa isi dea seama in ce masura L straina incalca principiile fundamentale ale dr forului, deci rolul instantei e mai important decat la F la L unde nu e necesar ca L straina sa fie cunoscuta de instanta in continutul sau, pt ca L va fi inlaturata pt ca s-a ajuns la aplicarea sa prin frauda. 3. Comparatie intre F la L si simulatie

44

Asemanari : ambele implica un acord de vointa al partilor. Prin acest acord, in ambele cazuri se creeaza artificial un anumit conflict de legi. Mijloacele folosite sunt prin ele insele licite. Deosebiri : F la L presupune existenta unui singur act juridic respectiv a act jur fraudulos; simulatia presupune 2 acte jur : un act ascuns dar real (contrainscrisul) si un act aparent dar mincinos. Cea mai importanta deosebire : F la L implica o operatiune materiala efectiva de deplasare a punctului de legatura de sub incidenta unui sistem de drept sub incidenta altui sistem de drept; la simulatie operatiunea e fictiva adica este exprimata prin actul aparent dar contrazisa prin contrainscris. De exemplu, o soc com are toate elementele sale jur in Romania (nationalitatea asociatilor, organele de conducere si control) dar isi fixeaza in mod efectiv sediul in alt stat. In incidenta NC lex societatis acelei societati ii va deveni aplicabil sistemul de drept strain, de la locul unde si-a stabilit sediul, desi in principal activitatea soc se desfasoara in Romania. In aceste situatii ne aflam in fata F la L pt ca sediul soc din strainatate desi e real, efectiv, NU e serios. Daca o soc com declara prin statutul sau ca are sediul in strainatate dar centrul principal de conducere si gestiune a activitatii sale statutare e in Romania inseamna ca sediul din strainatate e doar fictiv, sediul real fiind in Romania. In acest caz situatia juridica= simulatie prin fictivitate; este suficient sa se indeparteze actul aparent dar mincinos (statutul societatii) pt a rezulta adevarata situatie juridica : existenta sediului real in Romania. la F la L scopul e ilicit, la fel si rezultatul; simulatia: scopul poate fi si licit din pdv al consecintelor pe care cele 2 institutii le au: F la L-nulitatea actului isi va produce efectele astfel incat actul respectiv nu va fi considerat valabil nici intre parti. La simulatie: contrainscrisul e valabil intre parti si fata de succesorii lor universali si cu titlu universal.

CONFLICTUL DE LEGI (CdL) IN TIMP SI SPATIU (respectarea drepturilor dobandite intr-o tara straina)
Exista CdL in timp si spatiu in cazul in care efectele unui raport nascut, modificat sau stins sub incidenta unui anumit sistem de drept se cer ulterior a fi recunoscute intr-un alt sistem de drept. Privit prin prisma dr roman, CdL in timp si spatiu (CLTS) pune problema recunoasterii in Romania a unor drepturi castigate intr-o alta tara. Acest conflict e in spatiu pt ca cele 2 sisteme de drept in prezenta (cel strain sub incidenta caruia s-au nascut drepturile si cel roman in cadrul caruia dr se cer a fi recunoscute) coexista din pdv spatial. Conflictul e in timp pt ca intre momentul nasterii raportului jur respectiv sub incidenta L straine si momentul in care efectele acelui raport jur se cer a fi recunoscute in Romania, se scurge o anumita perioada de timp. CLTS se deosebeste de CdL in spatiu. Asemanari : ambele sunt conflicte in spatiu (cele 2 sisteme de drept coexista spatial). Deosebirea consta in elementul temporal. La CdL in spatiu conflictul apare in mom nasterii, modificarii, stingerii raportului. In cazul CLTS concursul de legi apare dupa momentul nasterii, modificarii, stingerii rap jur respectiv, atunci cand dr dobandite in strainatate se cer a fi recunoscute in tara. Daca un cetatean roman si un cetatean englez vor sa se casatoreasca in Romania se pune problema ce L se va aplica incheierii casatoriei (CdL in spatiu). Daca acelasi cetatean roman se casatorise deja cu un cetatean strain in strainatate iar sotia, cetatean roman, vine in Romania apoi si cere pensie de intretinere de la sot (recunoasterea efectelor casatoriei)CLTS FORMELE CLTS: 1. raportul jur se naste in sistemul de drept intern al unui stat strain apoi se invoca in Romania 2. rap jur are un element de extraneitate chiar din mom nasterii sale, iar ulterior efectele sale se invoca in Romania. Aceasta a 2-a forma implica 2 situatii:

45

--a. in mom nasterii rap jur desi acesta era un rap jur de DIP in sensul ca avea in continutul sau un element de extraneitate, nu exista nici o legatura cu Romania --b. chiar din momentul nasterii rap jur respectiv exista un element ce facea legatura cu dr national/ roman Conditiile recunoasterii in Romania a unui drept dobandit in strainatate (L 105 art 9 prevede ca dr castigate in tara straina sunt recunoscute in Romania in urmat conditii :): 1. dr sa fi fost corect nascut sub incidenta L straine care ii este aplicabila (dr sa fie legal nascut in strainatate). Un drept ce nu e valabil in tara unde s-a nascut nu va putea fi recunoscut nici in Romania. Aceasta conditie implica 2 consecinte: --un dr valabil nascut in strainatate va produce in principiu in Romania toate efectele pe care L straina i le recunoaste. Ex o casatorie religioasa valabil incheiata in Grecia va fi recunoscuta in Romania cu toate efectele pe care L greaca i le recunoaste --un dr dobandit in strainatate nu poate produce in Romania mai multe efecte decat in tara de origine. De ex : reprezentanta unei firme straine in Romania nu va putea sa savarseasca mai multe acte juridice decat cele pe care societatea mama le poate face in tara de sediu 2. dr dobandite in strainatate sa nu fie contrare ordinii publice (OP) de DIP roman. Daca un dr dobandit in strainatate e contrar OP, efectele vor fi impiedicate a se produce pe teritoriul Romaniei. L romana este si mai drastica atunci cand raportul jur nascut in strainatate a avut inca din momentul nasterii sale o legatura cu dr roman. Dr dobandite in strainatate NU vor fi recunoscute in Romania daca privesc starea civila si capacitatea unui cetatean roman caruia i s-a aplicat alta L decat cea romana, iar drepturile difera de cele care s-ar fi acordat conform L romane. Acest text de L se refera doar la starea civila si capacitatea unui cetatean roman. Daca dr s-a nascut sub incidenta unei L straine care nu a aplicat dr roman in ceea ce priveste starea si si capacitatea pers fizice, acel dr NU va fi recunoscut in Romania. EXCEPTIE: dr dobandite sub incidenta unei L straine vor fi recunoscute daca nu difera de ceea ce insasi L romana ar fi acordat.

CONFLICTUL MOBIL DE LEGI


Exista conflict mobil de L atunci cand un raport juridic e supus succesiv la 2 sisteme de drept diferite ca urmare a deplasarii punctului de legatura a NC aplicabile. Ex 2 cetateni straini (germani) se casatoresc in Germania in 2001, traiesc in acea tara pana in 2003, isi schimba cetatenia in romana si vor trai in Romania. Efectele casatoriei lor vor fi guvernate de L germana sau de L romana? COMPARATIE INTRE CONFLICTUL MOBIL (CM) SI ALTE INSTITUTII CM si CdL in timp si spatiu (CLTS) Asemanari : ambele presupun coexistenta in spatiu a 2 sisteme de drept si incidenta succesiva in timp a acestora cu privire la acelasi raport juridic. Deosebiri importante : in cazul CLTS nu exista o schimbare a punctului de legatura si nici a L aplicabile ci numai se cer a fi recunoscute efectele unui raport juridic nascut intr-o tara straina. La CM are loc o deplasare a punctului de legatura ceea ce indica o schimbare a L aplicabile raportului jur. CM si Conflictul in timp al legilor interne ale unui stat In ambele situatii cu privire la un anumit rap jur se aplica succesiv 2 legi. Deosebiri: conflictul de legi din dr intern apare atunci cand o L interna dispare iar aceasta e inlocuita cu alta L interna. La CM se schimba sistemul de drept, cele 2 sisteme de drept continuand sa existe.

DOMENIILE IN CARE POT INTERVENI CM

46

CdL nu poate interveni decat acolo unde NC are punct de legatura mobil. CM poate aparea in principal pt urmatoarele puncte de legatura: in cazul cetateniei si domiciliului persoanei fizice, astfel incat CM se poate naste in raporturile ce privesc starea, capacitatea si relatiile de familie. sediul unei pers juridice locul situarii unui bun mobil CM de legi NU poate aparea referitor la regimul juridic al imobilelor sau delictelor. SOLUTIONAREA CM DE LEGI L 105 nu contine o reglementare generala, astfel incat CM vor fi solutionate de la caz la caz. Solutii: L veche ultraactiveaza L noua retroactiveaza L veche se aplica pana la momentul schimbarii punctului de legatura, din acel moment intra in vigoare L noua Ex art 20 L 105: L nationala comuna sau L domiciliului comun al sotilor continua sa reglementeze efectele casatoriei daca unul dintre ei isi schimba cetatenia sau domiciliul. Art 25: filiatia copilului din casatorie si stabilirea conform L care la data cand acesta s-a nascut carmuia efectele casatoriei parintilor sai Art 28 : filiatia copilului din afara casatoriei se stabileste conform L nationale a copilului de la data nasterii sale. Art 66 punct 6 : mostenirea este supusa in ceea ce priveste bunurile mobile L nationale pe care persoana decedata a avut-o la data mortii. Art 34 punct c: L aplicabila obligatiei de intretinere e L nationala a creditorului obligatiei. In caz de schimbare a cetateniei creditorului, noua lui L nationala se aplica doar prestatiilor ulterioare schimbarii ulterioare. In anumite cazuri : principiul L mai favorabile ex art 15 apartenenta unei persoane la o noua L nationala NU aduce atingeri majoratului dobandit conform L care ii era anterior aplicabila. In cazul in care se pune problema filiatiei unui copil din afara casatoriei si acesta are mai multe cetatenii,i se aplica L cea mai favorabila. Daca apare o situatie de CM pe care L 105/92 nu o reglementeaza, se considera ca acel conflict trebuie solutionat prin aplicarea prin analogie a dispozitiilor privind rezolvarea conflictului de legi in timp din dr intern roman: pana la mom schimbarii punctului de legaturaL veche; apoi L noua SEMINAR Cauzele de neaplicare a L straine: in caz de incalcare a ordinii publice de DIP roman frauda la L art 18 al 1- se aplica regimul cel mai restrictiv art 18 al 2- L straina e inlaturata pt ca se consacra un principiu de ordine publica de DIP: principiul libertatii casatoriei Sisteme de drept in prezentasusceptibile de a fi aplicate

PARTEA SPECIALA A DIP NORMELE CONFLICTUALE (NC) PRIVIND STAREA CIVILA SI CAPACITATEA PERSOANEI FIZICE
Regula : Starea si capacitatea pers fizice impreuna cu rel de familie formeaza statutul pers fizice si sunt carmuite de L sa nationala cu exceptia cazurilor in care prin dispozitii speciale se prevede altfel- art 11 L 105. Continutul acestei norme conflictuale (NC) il formeaza statutul pers fizice iar legatura e data de nationalitatea pers fizice.

47

Notiunea de nationalitate e interpretata in art 12 care dispune : L nationala e L statului a carui cetatenie o are pers in cauza . Aceasta L poarta numele de lex patriae, cetatenia fiind punctul de legatura pt aceasta NC. L 105 stabileste si anumite norme speciale in art 12. Se prevede astfel ca determinarea si proba cetateniei se fac in conformitate cu L statului a carui cetatenie se invoca. (institutia calificarii : calificarea cetateniei se face dupa lex fori) Art 12 al 2- L nationala a cetateanului roman care, potrivit L straine, e considerat ca are si o alta cetatenie, e L romana. Din aceasta dispozitie legala=>ca in cazul in care un cetatean roman are si o alta cetatenie straina, lui i se va aplica L romana indiferent de celelalte cetatenii. In schimb, daca un strain are mai multe cetatenii, L lui nationala va fi considerata L statului in care isi are domiciliul sau, in lipsa, resedinta. EXCEPTII: daca o pers nu are nici o cetatenie, instanta va aplica dupa caz lex domicilii sau, in lipsa, L resedintei. Aceste 2 elemente se aplica numai in subsidiar, regula fiind ca L care va guverna starea si capacitatea va fi L cetateniei.

DOMENIUL DE APLICARE A LEGII STATUTULUI PERSOANEI FIZICE


Domeniul de aplicare reprezinta stabilirea materiilor juridice care intra in continutul NC respective adica prin domeniul de aplicare se determina ce institutii de drept si ce rap jur intra in continutul acelei NC. Determinarea domeniului de aplicare a unei NC e o problema de calificare a NC respective si ea se va face dupa L instantei sesizate. L forului ne arata materiile care se subsumeaza statutului civil al persoanei fizice. Institutiile juridice care intra in domeniul de aplicare a L statutului persoanei fizice sunt: 1. starea civila a pers fizice= ansamblul elementelor personale care izvorasc din acte si fapte de stare civila si de care L leaga anumite efecte specifice care servesc pt identificarea pers fizice in familie si in societate. Sunt supuse NC lex patriae urmatoarele calitati care intra in continutul starii civile: --filiatia, si anume daca pers are filiatia stabilita sau nu, daca e copil din casatorie sau din afara casatoriei, tuturor acestor aspecte fiindu-le aplicabila L nationala --casatoria --adoptia --rudenia --afinitatea NU intra sub incidenta L nationale aspectele privind intocmirea actelor si faptelor de stare civila, aceste aspecte fiind probleme de forma a actului vor fi supuse L locului intocmirii actului (locus regit actum). 2. capacitatea civila a persoanei fizice --capac de folosinta. Atat inceputul cat si incetarea capacitatii de folosinta sunt guvernate de L nationala a pers fizice. --capac de exercitiu Incapacitatile de folosinta reprezinta exceptii si trebuie expres prevazute de L. Pt a identifica L ce urmeaza sa guverneze incapacitatile trebuie distins dupa mai multe aspecte: dupa natura incapacitatilor --incapac cu caracter de sanctiune civila ex decaderea din drepturile parintesti. Aceasta incapacitate e supusa L nationale a persoanei in cauza. --incapac cu caracter de masuri de ocrotire. Se impart in 2 subcategorii: incapac de folo absolute (IFA) incapac de folo relative (IFR) IFA opereaza intre pers incapabila si toate celelalte pers nedeterminate. Aceste incapacitati sunt supuse L nationale a pers incapabile deoarece ele sunt prevazute de L in considerarea particularitatilor incapabilului. Ex incapac minorului sub 16

48

ani de a dispune prin donatie sau testament, sau incapac minorului intre 16-18 ani de a dispune prin testament de mai mult de jumatate din ceea ce ar fi putut dispune ca major. IFR opereaza intre incapabil si alte persoane determinate. Aceste incapacitati sunt legate de un act juridic si nu de o anumita persoana si de aceea ele nu vor fi supuse L nationale ci L actului jur. (L contr/ act sau lex successionis). Ex de IFR : incapac minorului de a dispune prin testament sau donatie in favoarea tutorelui sau; incapac medicului/ preotului / farmacistului de a primi donatii sau legate de la pers pe care a tratat-o de ultima boala (de care a murit). Aceste incapacitati (IFR) sunt supuse L donatiei sau, dupa caz, L testamentului. Vanz- cumparare : incapac sotilor de a incheia contr de vanz-cump intre ei. Capacitatea de exercitiu -e supusa L nationale a persoanei fizice. Aceasta guverneaza inceputul, continutul capac de exercitiu, incapac de exercitiu si incetarea capac de exerc. Tot L nationala guverneaza sanctiunea incalcarii incapac de exercitiu. In acest sens, L nationala ne arata cazurile de nulitate, felurile nulitatii, pers care pot invoca nulitatea & conditiile in care poate fi invocata. EXCEPTIE de la aplicarea L personale, normal competente cu privire la capacitatea pers fizice: TEORIA INTERESULUI NATIONAL- e reglementata in dr roman in art 17 L 105. S-a pornit de la o speta lider: speta LIZARDI (1869). Un cetatean mexican care locuia la Paris a cumparat de la un bijutier francez bijuterii de mare valoare pe care urma sa le plateasca prin mai multe cambii pe care le-a emis cu acea ocazie. Cand la scadenta bijutierul a prezentat cambiile, Lizardi (cetateanul mexican) a invocat nulitatea contr de vanz cump aratand ca la data incheierii respectivului contr, desi el era capabil potrivit L franceze, NU era totusi capabil potrivit L nationale (mexicane). Instantele franceze au fost sesizate cu nulitatea contr de vanz cump pt incapac bazata pe o L straina. Aplicand lex patriae, instanta franceza urma sa faca aplicarea dr mexican, dr care il considera pe Lizardi drept incapabil. Instantele franceze insa nu au facut aplicarea L mexicane considerand ca aceasta situatie ar leza interesele nationalului francez deoarece s-ar prejudicia un cetatean francez de buna-credinta in mom incheierii actului. Instantele franceze au inlaturat de la aplicare lex patriae si au aplicat dr francez conform caruia cetateanul mexican avea capacitate de exercitiu, instituindu-se astfel aceasta exceptie de la aplicarea L personale normal competente. Conditii pt aplicarea teoriei interesului national 1. persoana sa fie lipsita de capacitate de exercitiu potrivit L sale nationale, lex patriae, dar sa fie capabila potrivit L forului 2. actul sa fie intocmit in tara forului 3. cocontractantul local sa fi fost de buna credinta. Acesta sa nu fi cunoscut si in mod rezonabil nici sa nu fi putut cunoaste cauza de nevalabilitate, adica incapacitatea strainului. 4. anularea actului sa fie de natura a produce un prejudiciu nejustificat cocontractantului national Daca aceste 4 conditii sunt intrunite lex patriae va fi inlaturata si in locul ei se aplica lex loci actus (L locului incheierii actului). Pt aceasta teorie in literatura de specialitate s-au incercat mai multe explicatii: --unii autori au incercat sa o asimileze unei situatii de ordine publica dar ( prof:) nu suntem in prezenta unei exceptii de ordine publica pt ca nu suntem in prezenta unui efect al L straine. un alt argument porneste de la necunoasterea scuzabila a L straine de catre cetateanul national. --de asemenea s-a mai incercat argumentarea acestei teorii pornind de la: imbogatirea fara justa cauza a cetateanului strain

49

ideea erorii comune si invincibile (error communis facit jus). L romana a avut ca scop ocrotirea bunei credinte (acesta e temeiul acestei teorii in dr roman).

NORMELE CONFLICTUALE (NC) PRIVIND PERSOANELE JURIDICE


Art 41 L 105- statutul juridic al pers jur e carmuit de L sa nationala. Continutul acestei NC: statutul organic al pers jur Legatura NC : nationalitatea pers jur respective L aplicabila : L societatii / lex societatis Determinarea notiunii de pers jur: aceasta e o problema de calificare si anume o calificare a NC, calificare care se va face dupa lex fori (L instantei sesizate) In cazul in care lex fori e L romana trebuie vazute criteriile de determinare a nationalitatii pers jur conform dr roman. In dr roman exista un criteriu comun si anumite criterii speciale de determinare a nationalitatii. Dr comun: art 40 L 105- pers jur are nationalitatea statului pe al carui teritoriu si-a stabilit potrivit actului constitutiv sediul social =>in dr roman criteriul general pt stabilirea nationalitatii e sediul social a pers jur. Sediul social e stabilit potrivit actului constitutiv => in dr nostru sediul social e si sediul statutar. Sediul social trebuie sa indeplineasca 2 conditii: 1. sa fie serios; per a contrario, daca nu e serios, e fraudulos, actul constitutiv urmand a fi anulat sau lipsit de efecte juridice. 2. sa fie real, adica sa nu fie fictiv, adica sa nu existe o simulatie prin fictivitate. Criteriul sediului social pt pers jur e validat si de cele 2 acte normative fundamentale in materia pers jur: L 31/90 priv soc comerc si OG 26/ 2000 privind asociatiile si fundatiile. In dr anglo-saxon, in ceea ce priveste stabilirea nationalitatii pers jur avem teoria incorporarii: pers jur au nationalitatea statului unde s-au inregistrat. Criterii speciale: stabilite prin acte normative speciale ex determinarea nationalitatii dupa criteriul controlului: se considera ca o pers jur are nationalitatea statului de pe al carui teritoriu se exercita controlul asupra acelei pers jur. De regula controlul se apreciaza dupa cetatenia/ nationalitatea asociatilor, provenienta capitalului social sau cetatenia / nationalitatea organelor de conducere. Criteriul controlului in dr roman e intalnit in cazul conventiilor internationale la care Romania e parte. Astfel de reglementari : Conv de la Washington din 1965 pt reglementarea diferendelor relative la investitii intre state si persoanele altor state (Rom a aderat in 1975): o soc com e straina daca asupra ei se exercita un anumit control de catre interese straine. Acordul dintre Romania si Israel din 1999 pt promovarea si protejarea reciproca a investitiilor : o soc com e considerata straina daca e controlata de pe teritoriul celuilalt stat. L aplicabila pers jur cu mai multe sedii, in state diferite Art 40 L 105 determinant pt identificarea nationalitatii e sediul social real= locul unde se afla centrul principal de conducere si de gestiune a activitatii societatii chiar daca hotararile sunt adoptate potrivit directivelor transmise de asociati din alte state. L aplicabila statutului organic al sucursalelor/ filialelor Statutul organic (SO) al sucursalelor infiintate de o pers jur din alta tara e supus L nationale a acelei pers juridice. SO al sucursalei e supus L nationale a societatii mama deoarece sucursala NU are personalitate juridica. In schimb, SO al filialei e supus L statului pe al carui teritoriu si-a stabilit propriul sediu, independent de L aplicabila pers jur care a infiintat-o. Filiala are o proprie L nationala deoarece ea are o personalitate juridica distincta de societatea mama.

50

L aplicabila in cazul fuziunii unor pers jur de nationalitate straina Art 46 L fuziunea e valabila numai daca sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de ambele L nationale in prezenta. L aplicabila in cazul schimbarii nationalitatii pers jur L romana nu contine o reglementare speciala sub acest aspect. Totusi, literatura de specialitate a considerat ca aici trebuie aplicata prin analogie reglementarea de la fuziunea pers jur trebuie respectate conditiile prevazute de ambele sisteme de drept in prezenta.

DOMENIUL DE APLICARE A LEGII STATUTULUI ORGANIC (SO) AL PERSOANEI JURIDICE


SO intereseaza pt capacitatea de folosinta / exercitiu. Capacitatea de folosinta In domeniul L statutului intra elementele constitutive ale pers juridice, modalitatile de constituire, continutul capacitatii de folosinta, incapacitatile de folosinta, limitele capacitatii de folosinta, incetarea pers jur. In legatura cu capacitatea de exercitiu a pers jur, intereseaza aspecte privind constituirea si atributiile organelor de conducere, relatiile intre organele de conducere si pers jur & relatiile intre organele de conducere si terti. Tot aspecte reglementate de L nationala a pers jur: --modul de dobandire / pierdere a calitatii de asociat --dr si oblig ce decurg din calitatea de asociat --modul de alegere si functiile organelor de conducere --reprezentarea pers jur prin organele proprii --raspunderea pers jur si a organelor sale fata de terti --modificarea actelor constitutive --aspecte ce tin de dizolvarea si lichidarea pers jur

NORMELE CONFLICTUALE (NC) PRIVIND BUNURILE


STATUTUL REAL definit ca fiind ansamblul elementelor care configureaza regimul juridic aplicabil bunurilor e supus de regula L locului situarii bunului (lex rei sitae sau lex situs). Aceasta regula e exprimata in art 49 L 105 conform caruia posesia, dr de prop si celelalte dr reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garantii reale, sunt carmuite de L locului unde acestea se afla sau sunt situate, afara numai daca, prin dispozitii speciale, se prevede altfel. Ratiunea aplicarii L locului situarii bunului consta in faptul ca aceasta L asigura realizarea a cel putin 3 principii fundamentale in materie: 1. princ teritorialitatii / suveranitatii care consta in interesul statului de a guverna prin norme proprii regimul juridic al bunurilor aflate pe teritoriul sau, avand in vedere faptul ca bunurile reprezinta valori sociale deosebit de importante 2. princ generalitatii L locului situarii bunului asigura aplicarea unui regim juridic unic pt toate bunurile aflate pe acelasi teritoriu 3. princ sigurantei circuitului civil privind bunurile fata de parti / terti Aplicarea L situarii bunului (lex rei sitae) e o solutie traditionala in dr roman. Fostul art 2 alin 1 C Civ, abrogat prin L 105, cuprindea : numai imobilele aflatoare pe terit Rom sunt supuse L romane, chiar posedate de straini. NC privind statutul real sunt, in principiu, imperative.

51

Exista o exceptie: art 68 L 105- pt cazul mostenirii imobiliare testamentare- testatorul poate supune transmiterea prin mostenire a bunurilor sale unei alte L decat cea a L situarii bunului pt succesiunea imobiliara.

DOMENIUL DE APLICARE A LEGII STATUTULUI REAL


Ordine logica: -norma/ legea aplicabila -de ce e aplicabila -domeniul de aplicare L statului pe teritoriul caruia se afla bunul carmuieste : 1.bunurile asupra carora pot exista dr reale si clasificarea acestor bunuri in functie de criteriile admise de L 2. dr reale care pot exista asupra bunurilor 3. modurile si conditiile de constituire,transmitere si stingere a dr reale. In legatura cu acestea se impune o distinctie. Modalitatile specifice/ originale de transmitere a dr reale (uzucapiunea, accesiunea, traditiunea) precum si de stingere a dr reale sunt supuse L situarii bunurilor. Modurile nespecifice (contract, testament) sunt supuse L locului situarii bunului sau altor L, dupa cum e vorba de aspectele lor reale ori de alta natura decat reala. 4. formele de publicitate privind bunurile in anumite cazuri. Art 64 L 105- formele de publicitate realizate in orice mod referitoare la bunuri, sunt supuse L aplicabile la data si locul unde se indeplinesc. Prevederile acestui articol care au un caracter de dispozitie generala NU plaseaza direct formele de publicitate in sfera locului situarii bunului ci cea a L locului unde acele forme se intocmesc (locus regit actum). Totusi, practic, L locului unde se indeplinesc formele de publicitate coincide cu cel al locului situarii bunului unde se efectueaza publicitatea. 5. continutul dr reale, adica prerogativele pe care aceste drepturi le confera titularilor lor, precum si modul de exercitare a acestor prerogative. Lex rei sitae va guverna cel putin urmatoarele elemente: --atributele/ prerogativele pe care aceste drepturi le confera titularului lor precum si limitele acestora --dr de urmarire/ preferinta al creditorilor cu garantii reale --modul de exercitare a prerogativelor pe care dr real le confera titularului sau --alte aspecte privind regimul juridic al dr de proprietate 6. mijloacele de aparare a dr reale (actiunile reale). Ex --regimul juridic aplicabil actiunii in revendicare. posesia si actiunile posesorii --obligatii propter rem (constituie un accesoriu al dr real) Obligatiile scriptae in rem sunt supuse L situarii bunului pt aspectele reale si L actului juridic din care izvorasc pt celelalte aspecte. 7. modurile de urmarire si de executare silita asupra bunurilor EXCEPTII de la aplicarea L statutului real pt anumite categorii de bunuri Anumite bunuri datorita naturii lor specifice sau pozitiei in care se afla, NU sunt supuse L locului situarii lor ci altei L aplicabile. 1. bunurile aflate in curs de transport 2. mijloace de transport; art 55, 56 L 105 Pt 1 si 2 la examenul oral (poate si la cel scris?): de dezvoltat 3. titlurile de valoare 4. dr asupra creatiei intelectuale. Aici L 105, art 60-63 se refera numai la dr de autor si de prop industriala pe care le trece la categoria generica de bunuri necorporale

52

5. dr de creanta, care din punct de vedere al clasificarii bunurilor in mobile si imobile sunt incadrate in categoria mobilelor incorporale (art 474 C Civ), nu cunosc totusi o reglementare expresa pe planul DIP. Se considera ca ele sunt supuse de principiu L izvorului lor: fie lex actus, fie L delictului. 6. bunurile apartinand unui stat, aflate pe teritoriul unui alt stat sunt supuse in principiu L statului caruia ii apartin ca urmare a principiului imunitatii statului si a bunurilor sale. Acest principiu isi are izvorul in reglementari interne si internationale ale statului pe teritoriul caruia bunul se afla, care stabileste continutul si limitele acestui principiu. 7. bunurile culturale scoase ilicit de pe teritoriul unui stat sunt supuse unui regim special prevazut de 2 conventii internationale, conventii care contin si anumite dispozitii de DIP. Astfel, Conventia asupra masurilor ce urmeaza a fi luate pt interzicerea si impiedicarea operatiunilor ilicite de import, export si transfer de proprietate a bunurilor culturale, adoptata de Conferinta Generala UNESCO, la Paris la 14 nov 1970 (Romania a aderat prin L 79/1993), prevede ca statele parti la Conventie se angajeaza sa ia masuri adecvate pt a sechestra si restitui la cererea statului de origine, orice bun cultural furat si importat, cu conditia ca statul reclamant sa verse o suma de bani cu titlu de despagubire pt persoana care a achizitionat cu buna credinta sau e proprietara de drept a acelui bun. Statele parti la Conventie se angajeaza ca in cadrul legislatiei lor sa admita actiunea in revendicare a bunurilor culturale furate, introdusa de proprietarul legitim sau in numele acestuia. Conventia UNIDROIT privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal, adoptata la Roma la 24 iunie 1995, ratificata de Romania prin L 149/1997, prevede ca posesorul unui bun cultural furat trebuie sa il restituie iar un bun e considerat furat daca aceasta calificare e conforma cu legislatia statului de unde bunul provine=>calificarea bunului ilicit se va face potrivit L acelui stat si nu cu L statului unde bunul se afla in momentul litigiului. (se impiedica astfel frauda la legemutarea punctului de legatura pt a aplica alta L). Toate informatiile de mai sus se refera la bunuri privite ut singuli/ individual. Universalitatile de bunuri au un regim special din perspectiva DIP: universalitatile de bunuri mobile/ imobile apartin unei persoane fizice deoarece pot avea ca izvor doar succesiunea: sunt supuse L aplicabile succesiunii. transmiterea de bunuri in universalitatea lor (patrimoniu sau fractiune de patrimoniu) intre pers juridice deoarece opereaza ca efect al reorganizarii, sunt supuse L personale a pers jur reorganizate.

NORMELE CONFLICTUALE (NC) PRIVIND MOSTENIREA


Art 66: mostenirea e supusa unei legi diferite in functie de obiectul ei. Pt bunuri mobile oriunde acestea s-ar afla, mostenirea e guvernata de L nationala (lex patriae) pe care persoana decedata o avea la data mortii. In acest caz se face aplicarea principiului mobilia secundum personam(bunurile mobile urmeaza persoanele). Pt bunurile imobile, mostenirea e supusa L locului, unde fiecare imobil din masa succesorala e situat (lex rei sitae). Notiunea generala care desemneaza L aplicabila mostenirii e cea de lex succesionis. DOMENIUL DE APLICARE A LEGII MOSTENIRII 1. momentul deschiderii succesiunii. E de remarcat faptul ca L succesiunii se aplica numai pt momentul/ data deschiderii succesiunii, nu si pt locul deschiderii succesiunii. 2. persoanele cu vocatie succesorala. L succesiunii guverneaza vocatia succesorala care reprezinta una din conditiile esentiale pt a putea mosteni. 3. calitati cerute pt a mosteni: --capacitatea succesorala --lipsa nedemnitatii succesorale

53

Capacitatea succesorala, adica existenta calitatii de subiect de drept la data deschiderii succesiunii, e supusa L succesiunii iar nu L personale tocmai datorita calificarii acestei notiuni drept o conditie esentiala pt a mosteni. Nedemnitatea succesorala e reglementata si ea de lex succesionis care va determina cazurile in care exista nedemnitate succesorala, modul in care opereaza si efectele acestuia. 4. exercitarea posesiei asupra bunurilor ramase de la defunct. Sub acest aspect, art 67 lit b supune L succesiunii un aspect ce tine de transmiterea activului mostenirii si anume sezina (posesia succesiunii). Lex succesionis va determina succesiunea, efectele etc. 5. dr de optiune succesorala. Conditii: --cine are dr de optiune succesorala --posibilitatile pe care le au succesibilii --termenul de prescriptie pt exercitarea dr de optiune succesorala --actele cu valoare de optiune succesorala Toate aceste aspecteL succesiunii Efectele optiunii succesorale efectele acceptarii succesiunii efectele renuntarii la succesiune In schimb, nu intra sub incidenta L succesiunii aspectele de procedura legate de optiunea succesorala (ex. inventarierea bunurilor succesiunii), care sunt supuse lex fori. 6. intinderea obligatiei mostenitorilor de a suporta pasivul succesoral Prin includerea acestui drept in domeniul L succesiunii=> dr statului asupra mostenirii vacante e calificat potrivit dr roman drept un dr de mostenire. Astfel, aceasta solutie pe planul DIP concorda 2 situatii: --daca bunul e mobil adica avem o succesiune mobiliara se va aplica L nationala a defunctului de la data succesiunii. --daca bunul e imobil, L aplicabila va fi L locului situarii imobilului LEGEA APLICABILA DEVOLUTIUNII TESTAMENTARE Testamentul, pt a fi valabil, trebuie sa indeplineasca anumite conditii de forma/ fond. Aceste conditii sunt supuse unor L diferite. Conditii de fond: 1. capacitatea de a dispune prin testament va fi supusa L care guverneaza capacitatea (lex personalis). In ceea ce priveste incapacitatile, cele absolute sunt supuse L personale, a testatorului, iar cele relative legii succesiunii. 2. consimtamantul si viciile de consimtamant, precum si clauzele testamentare, vor fi supuse L succesiunii. De asemenea, obiectul testamentului va fi supus tot L succesiunii. In concluzie, L succesiunii va guverna in principiu urmatoarele aspecte: --conditiile de validitate a legatelor --rezerva si cotitatea disponibila --limitele de a dispune de bunurile succesiunii --cauzele de ineficacitate a legatului Conditiile de forma ale testamentului sunt reglementate de art 68 alin 3 L 105 si aceste conditii vor fi analizate sub aspect:

54

SPATIAL- testamentul e valabil daca indeplineste conditiile de forma ale uneia din urmatoarele legi: --1. L nationala a testatorului (lex patriae) --2. L domiciliului --3. L locului unde testamentul a fost intocmit --4. L situarii imobilului care formeaza obiectul testamentului --5. L instantei sau a organului care indeplineste procedura de transmitere a bunurilor mostenite (lex fori sau auctor regit actum) Se observa prin urmare ca L 105 contine o reglementare foarte larga in ceea ce priveste L aplicabila testamentului. Astfel, testamentul va fi valabil daca indeplineste conditiile a cel putin uneia dintre cele 5 L enumerate. TEMPORAL, testamentul e considerat valabil daca respecta conditiile de forma ale oricareia din cele 5 L enumerate, aplicabile fie la data cand testamentul a fost intocmit, fie la data decesului testatorului.

NORMELE CONFLICTUALE (NC) PRIVIND ACTELE JURIDICE


Distingem intre: --L aplicabila formei actului juridic --L aplicabila conditiilor de fond al actului juridic LEGEA APLICABILA FORMEI ACTULUI JURIDIC -art 71 L 105 reglementeaza o NC principala si mai multe NC subsidiare. NC principala e aceea conform careia conditiile de forma ale actului juridic sunt supuse L fondului actului juridic. Legiuitorul roman a dorit ca, in principiu, forma si fondul actului juridic sa fie supuse aceleiasi legi. Acest principiu e valabil atat cu privire la actele juridice unilaterale cat si cu privire la contracte. L 105 art 86- mai adauga o prevedere: un contract e valabil din pdv al formei sale daca indeplineste conditiile prevazute de urmatoarele legi: --1. contr e valabil daca partile se gasesc la data incheierii sale in state diferite (contract intre absenti) si contr indeplineste conditiile de forma prevazute de legea cel putin unuia dintre cocontractanti --2. contr e valabil in ce priveste forma daca s-a incheiat de reprezentanti si indeplineste conditiile de forma. In subsidiar L 105 prevede ca actul juridic e valabil din pdv al formei sale daca indeplineste conditiile prevazute de una din urmatoarele legi: A. L locului unde s-a incheiat actul. Aceasta constituie o solutie traditionala in dr roman. Art 2 C Civ (abrogat prin L 105): locus regit actum. O aplicare recenta a regulii locum regit actum: L 119/ 1996 privind actele de stare civila- art 42(421?): actele de stare civila privind pe cetateanul roman aflat in strainatate pot fi facute intre altele si de autoritatile locale competente. B. un act juridic e de asemenea valabil daca indeplineste conditiile de forma prevazute de L nationala (lex patriae) sau de lex domicilii a persoanei care a consimtit la intocmirea actului respectiv. Daca la un contract una din parti e cetatean roman si are domiciliul in Romania si indeplineste conditiile privind forma, el va fi considerat valabil chiar daca a fost intocmit in strainatate si nu indeplineste conditiile locului incheierii. C. un act juridic e valabil in ceea ce priveste forma sa daca indeplineste conditiile prevazute de L autoritatii care a intocmit actul respectiv. Aceasta idee e expresia principiului auctor regit actum. CURS

DOMENIUL DE APLICARE A LEGII FORMEI ACTULUI JURIDIC


L formei indiferent care ar fi ea, determina urmatoarele elemente in legatura cu forma actului juridic:

55

1. Forma in care trebuie exteriorizat actul juridic in sensul de negotium. Din acest punct de vedere L formei ne va indica: --daca actul trebuie sau nu sa imbrace o forma scrisa -- atunci cand trebuie care e caracterul acelei forme (ad validitatem / ad probationem) --daca la contractele reale e necesara remiterea materialelor. 2. Care sunt conditiile de redactare a actului juridic in sensul de inscris : L ne indica daca inscrisul trebuie sa cuprinda mentiuni speciale (multiplu exemplar, mentiunea bun si aprobat) 3. Care sunt formele ce trebuie indeplinite pt actele autentice si care sunt persoanele competente sa dreseze(sa realizeze) un act solemn. Mijloacele de proba a actelor juridice --1. Forta probanta si admisibilitatea inscrisurilor ca mijloace de proba preconstituite. --2. L va stabili daca actul are putere doveditoare pana la inscrierea in fals / la proba contrara. --3. Care e importanta datei inscrisului sub semnatura privata/ daca inscrisul respectiv are caracter de inceput de dovada scrisa. --4. admisibilitatea probei testimoniale L formei ne va spune - daca e admisa (sau nu) si in ce conditii. - Daca proba cu martori e admisa peste / impotriva continutului unui inscris. --5. Durata de valabilitate a unui act juridic cand e limitat in timp Sanctiunea aplicabila in cazul in care se incalca o conditie de forma.

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND CONDITIILE DE FOND ALE ACTULUI JURIDIC


L 105/ 92 prevede ca in ce priveste conditiile de fond ale actului juridic se aplica mai intai L aleasa de parti pt a guverna fondul actului (L vointei partilor / lex voluntatis). Daca partile nu au desemnat o L aplicabila, actul juridic va fi plasat in sfera unui anumit sistem de drept dupa anumite criterii obiective. Exista 2 situatii: 1. partile au ales L 2. partile nu au ales L 1) Lex voluntatis Temeiul juridic al L vointei partilor: Lex voluntatis e expresia pe planul DIP a principiului autonomiei de vointa a partilor sau a principiului libertatii contractuale. Din moment ce Codul Civil permite partilor sa determine continutul actului juridic incheiat, e firesc ca atunci cand actul jur contine un element de extraneitate, sa se permita partilor sa aiba aceeasi posibilitate in ce priveste alegerea L aplicabile. Principiul autonomiei de vointa se aplica si actelor juridice unilaterale cat si contractelor, astfel L 105 prevede in art 69: conditiile de fond ale actului juridic unilateral sunt stabilite de L aleasa de catre autorul sau. Art 73 contractul e supus L alese prin consens de catre parti. Izvorul lui lex voluntatis Exista o controversa daca vointa isi are izvorul in ea insasi sau izvorul vointei partilor provine din L. Se considera ca izvorul vointei partilor deriva din L in sensul ca partile pot sa aleaga L aplicabila pt ca un sistem de dr national le permite acest lucru. Modalitatile de exprimare

56

Art 74 prevede ca alegerea L aplicabile contractului trebuie sa fie expresa ori sa rezulte neindoielnic din continutul acesteia sau din circumstante. => astfel ca in Dr roman exista 2 modalitati prin care partile isi pot exprima vointa in vederea L aplicabile. Exista o : alegere expresa alegere tacita Alegerea expresa a L se face fie -- prin inserarea in acel contract a unei clauze speciale de alegere --printr-un acord separat pe care partile il incheie Aceasta conventie prin care partile desemneaza expres L aplicabila se numeste clauza de alegere. (pactum de lege utenda) / clauza de electio iuris. Daca clauza de alegere e cuprinsa in contractul principal se pune problema raportului dintre aceasta clauza si contractul principal. Raportul consta in faptul ca aceasta clauza beneficiaza de o autonomie relativa =>2 idei: a. faptul ca exista o legatura intre clauza si contract b. pt ca e vorba de o autonomie inseamna ca sub anumite aspecte regimul juridic al clauzei de alegere e diferit fata de cel al contractului principal. Ambele idei prezinta anumite consecinte : legatura dintre clauza si contract se exprima prin urmatoarele elemente: --1. pe planul DIP aceasta legatura reiese din faptul ca atat clauza cat si contractul sunt supuse aceleiasi legi --2. anumite cauze de nevalabilitate pe fond ale contractului principal atrag si nevalabilitatea clauzei. Ex -daca partile au fost incapabile la incheierea contr principal, erau implicit incapabile si in ce priveste inserarea clauzei de alegere pt ca in ambele situatii exista acte de dispozitie. -daca vointa a fost viciata la contract, implicit viciul exista si asupra clauzei de alegere. (cazuri de nulitate convergenta) Pe de alta parte, clauza de alegere e autonoma fata de contract ceea ce inseamna ca sub anumite aspecte va avea un regim juridic distinct de cel al contr principal. Ex -rezolutiunea / rezilierea contr pt neexecutare nu afecteaza valabilitatea clauzei -anumite cauze de nulitate nu sunt convergente, afecteaza doar contractul nu si clauza de alegere : ex necompetenta organului care a intocmit contractul afecteaza doar contractul, nu si clauza de alegere. Instantele judecatoresti / de arbitraj desemnate de parti sa judece un litigiu cu privire la acel contract dupa un anumit sistem de drept vor fi competente sa pronunte rezolutiunea / nulitatea contractului in temeiul clauzei de alegere. Autonomia clauzei =>si din faptul ca exceptia de ordine publica e diferita in cazul contractului si in cazul clauzei. Alegerea tacita Atunci cand partile nu au ales in mod expres L ce va guverna fondul actului juridic, e posibil ca judecatorul / arbitrul competent in solutionarea litigiului sa extraga vointa partilor folosindu-se de anumite elemente subiective. Acestea pot exprima o alegere tacita a L aplicabile. Pot exista anumiti indici subiectivi intrinseci contractului. Exista anumite elemente care => din contract si care pot fi: utilizarea de catre parti a unor notiuni juridice sau a unor institutii juridice specifice numai unui anumit sistem de drept. Acest lucru poate fi un indiciu ca partile au dorit sa localizeze respectivul contract in respectivul sistem de drept. Referirea partilor la o uzanta care actioneaza numai intr-o anumita tara claseaza contr in acel sistem de drept incheierea contr intr-o anumita limba poate fi un indiciu, dar nu unul foarte puternic alegerea de catre parti a instantei dintr-un anumit stat pt solutionarea litigiului e o prezumtie slaba in ce priveste alegerea de catre parti a L aplicabile pt ca in DIP exista foarte des situatia ca instantele sa aplice un sistem de dr strain.

57

Exista si elemente extrinseci contractului care rezulta din vointa partilor exprimata ulterior incheierii contr. Ex dupa incheierea contr, partile incheie un act aditional in care fac referire la L unui anumit stat . Acesta poate fi un indiciu ca partile au inteles sa aplice acea L si contractului principal. Intinderea vointei partilor L 105 in art 75 prevede ca partile pot alege L aplicabila intregului contr sau numai unei anumite parti a contractului=>e posibil ca partile sa aplice L diferite pt diferite aspecte ale aceluiasi contract. Aceasta posibilitate trebuie utilizata cu multa prudenta pt ca exista riscul ca acele legi sa contina solutii diferite si diferite incompatibilitati. Astfel e de dorit ca partile sa aleaga o singura L care sa guverneze intregul act juridic. Limitele libertatii de alegere a L aplicabile L 105 nu prevede limite ale libertatii de alegere, astfel incat partile pot alege ca aplicabila contr orice lege a oricarui stat, chiar si o L care nu are nici o legatura cu contr respectiv. Exista anumite limite ale vointei partilor care => din alte principii si pot fi clasificate in: limite generale care sunt date de principiile generale ce rezulta din ordinea publica si frauda la L limite speciale care decurg din aplicarea unor alte reguli de drept. Ex partile au ales ca aplicabila contr lor o L care anuleaza contr sau cel putin o parte a acestuia, caz in care alegerea partilor va fi inlaturata si instanta (judecatoreasca / arbitrala) va proceda la o localizare obiectiva a contr in sfera unui alt sistem de drept, sistem ce valideaza contr respectiv. Solutia se bazeaza pe principiile generale de interpretare a actului juridic. Cand partile au trimis prin vointa lor la un sistem de drept, iar acel sistem de drept nu contine norme juridice care sa reglementeze situatia litigioasa. Ex un contr de vanzare cumparare intre o soc com romana si o soc com din Grecia, contr ce are ca obiect livrarea de catre soc greaca a unei cantitati de masline de o anumita calitate; intre parti poate izbucni un litigiu cu privire la calibrajul maslinelor, iar partile sa fi ales L romana. Determinarea L aplicabile actului juridic dupa criterii obiective Daca partile nu au desemnat in mod expres L aplicabila si nici nu rezulta o alegere tacita, organul de jurisdictie va trebui sa procedeze la localizarea contr in sfera unui sistem de drept pe baza unor criterii obiective. Localizarea obiectiva e intotdeauna subsidiara L alese de parti astfel incat organul de jurisdictie trebuie sa verifice daca partile si-au manifestat sau nu vointa. Criterii de localizare obiectiva: Conform L 105 exista un criteriu principal (I) si mai multe criterii subsidiare (II). I. Criteriu principal Conform art 69 (pt actele juridice unilaterale) si art 77 (pt contracte), criteriul principal de localizare obiectiva a act jur consta in aplicarea L statului cu care act jur are legaturile cele mai stranse. Aceasta solutie e o solutie noua fiind o influenta a sistemului de drept anglo-saxon (in dr anglo-saxon exista teoria L proprii a contractului). Trebuie remarcat ca nu exista criterii fixe ci are loc o localizare a contr pe baza legaturilor cele mai stranse. Calificarea notiunii de legaturi cele mai stranse: un contr prezinta legaturile cele mai stranse cu L statului in care debitorul prestatiei caracteristice are la data incheierii contr, dupa caz domiciliul/ resedinta respectiv sediul statutar pt pers jur sau fondul de comert pt un comerciant. Notiunea de L statului cu care contr are legaturile cele mai stranse se exprima prin notiunea de prestatie caracteristica a debitorului. Art 78 L 105 defineste notiunea de prestatie caracteristica astfel: --in contr translative de dr reale cu privire la bunul mobil (ex contr de vanz cump) prestatia caracteristica e prestatia partii care instraineaza bunul mobil. Astfel, aceste tipuri de contracte se vor localiza in tara vanzatorului: contractele sunt supuse L statului unde vanzatorul isi are domiciliul/ resedinta sau sediul social / fondul de comert.

58

In contractele de inchiriere/ alte contracte similare prestatia caracteristica apartine partii care pune la dispozitia unei persoane pe o perioada determinata folosinta unui bun. E vorba in principal de contracte de locatiune si contracte de comodat. Debitorul prestatiei caracteristice in acest contract e locatorul /comodantul pt ca ei sunt cei care pun la dispozitia unei alte persoane folosinta bunului => contr de locatiune / de comodat se localizeaza in sfera sistemului de drept unde locatorul /comodantul isi au domiciliul / resedinta sau sediul social / fondul de comert. In cazul contr de mandat, depozit, antrepriza precum si in general in cazul contr de prestari de servicii, prestatia caracteristica e cea a mndatarului/ depozitarului/ antreprenorului, a partilor care presteaza un serviciu, astfel incat contr va fi localizat obiectiv in sfera sistemului de drept unde prestatorul de servicii isi are domiciliul/ resedinta sau sediul/ fondul de comert. In contr de garantie, de cautiune, alte contr similare, prestatia caracteristica apartine garantului astfel incat contr se va localiza (idem ca mai sus). Exista o situatie speciala in care L califica leg cele mai stranse: in ce priveste bunurile imobile art 77 (3) prevede ca contr referitoare la un dr imobiliar / dr de folosinta temporara asupra unui imobil are legaturile cele mai stranse cu L statului unde imobilul e situat. II. Criteriu subsidiar L locului incheierii contr art 79 L 105 prevede ca un contr care nu poate fi localizat in functie de prestatia caracteristica va fi supus in ce priveste conditiile de fond L locului unde actul juridic a fost intocmit. Se aplica lex loci actus / lex loci contractus. L 105 procedeaza si la o calificare a notiunii de loc in care se incheie contr, dar nu se refera la locul incheierii contr intre prezenti. Intre absenti : daca partile se afla in state diferite contr se considera incheiat in tara domiciliului/ sediului partii de la care a pornit oferta ferma de a contracta, oferta ce a fost acceptata.

DOMENIUL DE APLICARE A LEGII ACTULUI JURIDIC


Daca fie s-a facut o localizare subiectiva fie una obiectiva, problema care se pune e aceea care sunt materiile pe care L contractului le reglementeaza / care e sfera de aplicare a L contractului? Majoritatea conditiilor de fond intra in sfera L aplicabile. Capacitatea de a contracta nu e supusa L contractului ci e supusa L personale a cocontractantilor. Consimtamantul : L contr. L va stabili care e raportul dintre vointa interna si vointa declarata, care sunt conditiile consimtamantului, care sunt viciile, care e mecanismul formarii consimtamantului Obiectul : L contr. Cauza contr, modalitatile actului juridic Interpretarea contr, efectele contr : L va stabili care sunt efectele contr, principiile care guverneaza efectele contr, efectele specifice ale contr sinalagmatice (exceptia de neexecutare, rezolutiunea, riscul contr). Executarea contr poate fi supusa unor L diferite: o parte sunt supuse L contr (modalitatile de executare a contr, executarea voluntara a contr, durata in timp a contr, punerea in intarziere a debitorului/ teoria impreviziunii), alte aspecte ale executarii contr care tin de modul de executare sunt supuse L locului de executare, lex loci executiones : modalitatile si formele concrete de executare, masurile luate de creditor pt preintampinarea neexecutarii oblig de debitor (termen de garantie, receptia cantitativa si calitativa a marfii). L contr : drepturile creditorilor asupra patrimoniului debitorului (act pauliana, act oblica/ subrogatorie, act in declararea simulatiei) , masurile pt conservarea patrimoniului debitorului. Raspunderea contractuala : --conditiile raspunderii, consecintele neexecutarii contr, regimul fortei majore si a altor cauze exoneratoare de raspundere si evaluarea prejudiciului --regimul daunelor, dobanzilor, clauze penale si conventiile asupra raspunderii. Stingerea obligatiilor contractuale : moduri de stingere, regimul lor juridic

59

Nulitatea contr : cauzele de nulitate absoluta si relativa, sfera persoanelor care o pot invoca, cat timp poate fi invocata nulitatea; posibilitatea acoperirii, efectele nulitatii.

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND CONTRACTELE CIVILE SPECIALE


Contractul de vanzare-cumparare Art 88 L 105/92 prevede ca contr de vanzare-cumparare e supus L autonomiei de vointa a partilor; daca vointa partilor nu e exprimata se va proceda la o localizare obiectiva iar conform art 88 se face distinctie intre vanzare mobiliara si vanzare imobiliara. In cazul vanzarii mobiliare contr va fi supus L statului in care vanzatorul isi are domiciliul sau resedinta. Vanzarea imobiliara e guvernata in lipsa unei legi alese de parti de L statului unde imobilul se afla situat. Domeniul de aplicare a L vanzarii: Art 89, 91 L 105 prevad urmatoarele elemente supuse L vanzarii: a. interpretarea contr b. efectele contr c. executarea oblig ce izvorasc din contr d. mom din care cumparatorul are dr la productele si fructele bunului e. suportarea riscului f. validitatea clauzei de rezerva proprietatii g. consecintele neexecutarii contr, cu exceptia aspectelor procedurale h. modurile de stingere a obligatiilor rezultate din contr i. constatarea nulitatii contr

NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND FAPTELE JURIDICE ILICITE


Distinctie intre : --a. situatia in care FI si prejudiciul se produc pe teritoriul aceluiasi stat. --b. situatia in care FI si prejudiciul se produc in state diferite a) L aplicabila : din corelarea art 107, 108 => ca in situatia in care FI si prejudiciul se realizeaza pe teritoriul aceluiasi stat : L locului savarsirii delictului (lex loci delicti comisi). Elementul de extraneitate care confera rap jur caracter de DIP trebuie sa fie altul decat locul savarsirii delictului sau producerii de prejudicii si e de regula cetatenia, domiciliul/ resedinta faptuitorului /victimei. Domeniul de aplicare a L locului savarsirii delictului: stabilirea daca fapta are sau nu caracter ilicit carmuieste regimul juridic al delictului: --capacitatea delictuala --conditiile si intinderea raspunderii delictuale --cauzele de limitare / exonerare de raspundere si de impartire a raspunderii intre autor si victima --raspunderea comitentului pt fapta prepusului --natura daunelor care pot da loc la reparatii --modalitatile si intinderea reparatiilor --transmisibilitatea dr la reparatii --pers indreptatite sa obtina reparatia pt prejudiciul suferit b)Situatia in care FI si prejudiciul se produc in state diferite ex gaze nocive emanate de o fabrica de frontiera polueaza o suprafata agricola a altui stat Se aplica diferentiat : pe de o parte, L locului savarsirii delictului, iar pe de alta parte, L locului producerii prejudiciului.

60

L locului savarsirii delictului va ramane aplicabila doar pt aspectele ce tin de caracterul ilicit al faptei si capacitatea delictuala. Toate celelalte aspecte ce tin de regimul juridic sunt guvernate de L locului producerii prejudiciului. Domeniul de aplicare a L delictului Sunt supuse L delictului urmatoarele: conditiile raspunderii civile delictuale --fapta ilicita, L delictului stabilind : --1. ce fapte au / nu au caracter ilicit --2. cauzele care inlatura caracterul ilicit --3. proba faptei licite --In ce priveste vinovatia si capacitatea delictuala L ne va spune ce inseamna vinovatie, problema probei acesteia, si ,sub acest aspect, daca vinovatia trebuie probata sau e prezumata / raspunderea e obiectiva, formele si gradele vinovatiei. --criterii pt stabilirea vinovatiei --capacitatea delictuala --cazurile de limitare/ exonerare de raspundere si impartirea raspunderii intre autor si victima --prejudiciul. L va stabili: intinderea raspunderii, in ce masura e necesara existenta unui prejudiciu ca o conditie a raspunderii natura daunelor care dau loc la reparatie (doar prejudicii materiale sau si cele morale) intinderea reparatiei (daca reparatia e integrala pt paguba efectiv suferita si pt beneficiul nerealizat, sau e numai partiala). Daca se acopera numai daunele directe sau si cele indirecte, daunele previzibile / si cele imprevizibile. modalitatile reparatiei : in natura sau prin echivalent cauzele de limitare/ exonerare de raspundere care privesc prejudiciul transmiterea dr la reparatie persoanele indreptatite sa obtina reparatia L delictului va guverna rap de cauzalitate, indicand conditiile raportului.

NORMELE CONFLICTUALE IN MATERIA DR FAMILIEI


1) Casatoria 2) Filiatia 3) Adoptia Relatiile de familie ale persoanei fizice sunt supuse in principiu L sale nationale.- art 11 L105 Prin L nationala se intelege L cetateniei, iar daca pers nu are cetatenie se va aplica L domiciliului, daca nu are domiciliu, L resedintei. Casatoria L aplicabila casatoriei : --a. incheierea casatoriei --b. efectele casatoriei (relatiile personale si patrimoniale dintre soti) --c divortul

61

a. Incheierea casatoriei conditii de fond conditii de forma Conditii de fond -cerute pt incheierea valabila a casatoriei, sunt determinate de L nationala a fiecaruia dintre viitorii soti Exista o situatie speciala : daca L straina a unuia dintre viitorii soti prevede un impediment la casatorie care potrivit dr roman e incompatibil cu libertatea de a incheia o casatorie, acel impediment va fi inlaturat daca unul dintre viitorii soti e cetatean roman si casatoria sa se incheie in Romania (norme de ordine publica caracter national). Conditii de forma Forma incheierii casatoriei e supusa L statului pe al carui teritoriu se celebreaza (locus regit actum). Exista o norma de aplicatie imediata: casatoria unui cetatean roman aflat in strainatate poate fi incheiata numai in fata autoritatilor competente (nu si religioase) sau in fata agentului diplomatic / consular fie al Romaniei fie al statului celuilalt sot. b. Efectele casatoriei art 20 L 105 : relatiile personale si patrimoniale sunt supuse urmatoarelor legi in scara : --L nationala comuna a sotilor (daca exista) --in cazul in care au cetatenie diferita se va aplica L domiciliului lor comun Cele 2 legi (L nationala si L domiciliului) continua sa reglementeze efectele casatoriei si in cazul in care unul dintre soti isi schimba cetatenia / domiciliul. Daca nu au nici cetatenie, nici domiciliu comun =>L resedintei comune Daca nu au nici resedinta comuna se va aplica L statului cu care sotii intretin in comun legaturile cele mai stranse (solutie preluata din dr anglo-saxon). c. Divortul art 20 ca la b) Filiatia a. Filiatia copilului din casatorie b. Filiatia copilului din afara casatoriei --a. Se stabileste potrivit L care la data nasterii copilului carmuieste efectele casatoriei parintilor conform art 20. Domeniul L filiatiei copilului din casatorie : --tagaduirea paternitatii --dobandirea numelui copilului din casatorie --raporturile dintre parinti si copil, inclusiv obligatia parintilor de a intretine si educa copilul precum si de a-i administra bunurile personale. --b. este supusa L nationale a copilului de la data nasterii sale Daca copilul la data nasterii sale are mai multe cetatenii dintre care una e romana, i se va aplica L romana. Daca la data nasterii sale copilul are mai multe cetatenii, toate straine, i se va aplica L cea mai favorabila. Domeniul L filiatiei copilului din afara casatoriei: --recunoasterea si efectele filiatiei --contestatia recunoasterii de filiatie si raportul dintre parinti si copil inclusiv obligatia acestuia de a-l intretine, educa si administra bunurile personale. Adoptia --a. conditii de forma --b. conditii de fond --c. efectele --d. nulitatea a. Se va aplica L statului pe teritoriul caruia adoptia s-a incheiat. b. Se va aplica cumulativ L nationala a adoptatorului si L nationala a pers adoptate

62

c. Efectele si relatiile adoptator-adoptat: guvernate de L nationala a adoptatorului. Daca copilul e adoptat de sot efectele vor fi guvernate de L determinata conform art 20 L 105. d. E supusa pe fond L adoptatorului si L persoanei adoptate. Pt forma L locului unde adoptia s-a incheiat.

NORMELE CONFLICTUALE IN MATERIA DREPTULUI COMERCIAL


1. NC privind subiectele 2. NC privind contr comerciale internationale 3. NC privind vanzarea comerciala internationala NC privind subiectele L aplicabila calitatii de comerciant Calitatea de comerciant e determinata de L statului unde comerciantul a obtinut autorizatia de desfasurare a activitatii comerciale (pt pers fizice) sau L statului unde a fost inmatriculata.(pt soc comerciale) In lipsa de autorizare/ inmatriculare se aplica L statului unde functioneaza conducerea activitatii economice a comerciantului. L aplicabila fondului de comert -L locului situarii lui (lex rei sitae) -trebuie remarcat ca pe plan conflictual fondul de comert e asemuit unui bun imobil desi in dr roman fondul de comert e considerat bun mobil incorporal. L aplicabila societatilor comerciale Societatilor comerciale cu personalitate juridica li se aplica L nationala (lex societatis). Soc com fara personalitate juridica li se va aplica L statului pe teritoriul caruia se afla centrul principal de gestiune si conducere a activitatii soc com respective. Soc fara personalitate juridica: --asociatiile in participatiune (din dr fr, dr rom) --soc in comandita simpla (din dr german) --societatile (in) partnership (din dr anglo-saxon) Domeniul de aplicare a L soc com: capacitatea de folosinta si exercitiu, nu si procedura de constituire (L instantei abilitate) moduri de dobandire si pierdere a calitatii de asociat drepturile si obligatiile ce rezulta din contr de societate organizarea si functionarea soc dizolvarea si lichidarea soc L aplicabila falimentului -L locului unde se afla principala asezare comerciala a falitului, adica L locului unde e situata principala masa de bunuri supusa falimentului. Falimentul va fi supus lui lex rei sitae. Domeniu de aplicare a L falimentului : conditii pt ca o persoana sa fie declarata in faliment criteriul de fond care justifica falimentul (incetarea in fapt a platilor) masurile prealabile falimentului categoriile de persoane care pot cere falimentul categoriile de persoane care sunt implicate in procedura falimentului efectele falimentului asupra capacitatii de exercitiu a debitorului efectele falimentului asupra drepturilor creditorilor cu privire la bunurile debitorului si cu privire la actele juridice incheiate de debitor efectele lichidarii raspunderea membrilor din organele de conducere ale soc falite pt starea de faliment

63

NC privind contractele comerciale internationale --1. NC privind contr com in general --2. NC privind contr de vanzare comerciala internationala 1. Forma contractelor e supusa L formei actului juridic. Conditiile de fond ale contr sunt guvernate: --de L autonomiei de vointa (lex voluntatis) --pe baza localizarii obiective a contr Conform art 77 contr com internat sunt supuse L statului cu care prezinta legaturile cele mai stranse si se considera ca au legaturile cele mai stranse cu L statului unde debitorul prestatiei caracteristice isi are, la data incheierii contr, fondul de comert. 2. Regula : art 88 L 105- vanzarea comerciala e supusa L tarii vanzatorului (lex venditoris), adica L tarii unde vanzatorul isi are domiciliul / sediul / fondul de comert. Exceptii: Vanzarea comerciala internationala e supusa L tarii cumparatorului (lex emptoris) daca: negocierile au fost purtate si contr a fost incheiat de parti in tara cumparatorului contr prevede expres ca vanzatorul trebuie sa isi execute oblig de livrare in statul cumparatorului Situatii speciale: In cazul in care se va face vanzare prin licitatii, burse/ targ, contr va fi guvernat de L locului incheierii sale.

L (NORMELE CONFLICTUALE) APLICABILE IN MATERIA DR MUNCII


Dr muncii e o ramura complexa ce include aspecte de ordine publica si aspecte de ordin privat. L aplicabila contr de munca -L convenita de parti (lex voluntatis) In cazul lipsei unei L alese art 102 prevede ca contr de munca va fi supus L statului pe al carui teritoriu salariatul isi indeplineste in mod obisnuit munca chiar daca e detasat temporar in alt stat sau se afla sediul intreprinderii care a angajat salariatul. Daca salariatul prin natura functiei sale isi indeplineste munca pe teritoriul mai multor state se va aplica L statului cu care are legaturile cele mai stranse. Din art 102 rezulta ca L aplicabila contr de munca printr-o localizare obiectiva difera in functie de locul in care angajatul isi indeplineste munca dupa distinctia din text: in cazul in care salariatul isi indeplineste munca in mod obisnuit pe teritoriul unui singur stat se va aplica L statului respectiv (L locului de exercitare/ executare a muncii- lex loci laboris). Daca salariatul isi indeplineste munca in mai multe state se aplica L statului pe al carui teritoriu se afla sediul intreprinderii angajatoare- lex societatis a angajatorului. Domeniul L contr de munca (contr individual): efectele contr individual de munca : --dr si oblig partilor --felul muncii si modalitatile de realizare cuantumul si modalitatile de plata salariului durata contr executarea contr suspendarea, modificarea contr raspunderea materiala a salariatilor incetarea contr nulitatea contr

NORMELE DE PROCEDURA IN MATERIA DR INTERNAT PRIVAT 64

Sau PROCESUL CIVIL INTERNATIONAL


Procesul civil international implica 3 aspecte: 1. competenta jurisdictionala 2. L aplicabila procedurii 3. recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti si arbitrale straine in Romania COMPETENTA L 105 stabileste competenta jurisdictionala a instantelor romane in litigiile cu element de extraneitate. Astfel, art 148 mentioneaza ca instantele romane sunt competente sa solutioneze procesele dintre o parte romana si o parte straina precum si procese la care sunt parti numai pers fizice sau pers juridice romane. Instantele romane sunt competente sa judece in urmatoarele situatii: 1. daca paratul isi are domiciliul sau resedinta, sediul sau fondul de comert in Romania. Daca e vorba de o persoana juridica, aceasta se considera ca avandu-si sediul in Romania si atunci cand ea are pe teritoriul Romaniei o sucursala, o filiala, o agentie sau o reprezentanta. 2. daca intr-o cauza privind pensia de intretinere reclamantul isi are domiciliul in Romania 3. daca e vorba de o obligatie nascuta dintr-un contract, instantele romane sunt competente daca locul incheierii contractului sau locul executarii acestuia in tot sau in parte, sunt in Romania 4. daca e vorba de o obligatie extracontractuala, instantele romane sunt competente daca locul unde s-a produs faptul juridic sau efectele acestuia sunt in Romania (loci delicti sau loci lezionis) 5. daca e vorba de un contr de transport international de marfuri, instantele romane sunt competente daca locul de incarcare/ descarcare a marfurilor e in Romania. 6. daca e vorba de un contr de asigurare, instantele romane devin competente daca bunul asigurat sau locul unde s-a produs riscul sunt in Romania. 7. daca e vorba despre o succesiune, instantele romane devin competente daca ultimul domiciliu al defunctului sau bunurile ramase de la acesta sunt in Romania 8. daca e vorba despre un litigiu imobiliar instantele romane sunt competente daca locul situarii imobilului e in Romania. Observatie : Aceste cazuri de competenta NU sunt exclusive astfel incat in aceste tipuri de litigii e posibil sa fie competente si alte instante straine in situatii in care in conformitate cu propriile reguli de procedura, ele sunt declarate ca fiind competente. Exista si situatii cand competenta instantelor romane e considerata exclusiva. In caz de competenta exclusiva daca se pronunta o hotarare straina (de catre o instanta straina), acea hotarare nu va fi recunoscuta in Romania. Cazurile in care e EXCLUSIV competenta o instanta romana: 1. actele de stare civila intocmite in Romania si care se refera la persoanele domiciliate in Romania, la cetatenii romani sau la strainii fara cetatenie domiciliati in Romania 2. adoptia unui copil cu domiciliul in Romania si e cetatean roman sau strain fara cetatenie cu domiciliul in Romania. PROCEDURA

65

Capacitatea procesuala NU e carmuita de L instantei sesizate ci va fi carmuita de L nationala a fiecareia dintre partile din proces (lex personalis). (deoarece e calificata ca o problema de capacitate). Aspectele de procedura sunt supuse L instantei sesizate daca prin L NU se prevede astfel. Administrarea probelor se face conform L forului.

EFECTELE HOTARARILOR JUDECATORESTI STRAINE IN ROMANIA


3 aspecte: 1. autoritatea de lucru judecat 2. forta executorie a hotararilor judecatoresti straine 3. forta probanta a hotararilor judecatoresti straine Pt ca o hotarare judecatoreasca straina sa aiba autoritate de lucru judecat pe teritoriul Romaniei e necesar ca acea hotarare sa fie recunoscuta in Romania=> recunoasterea unei hotarari judecatoresti straine echivaleaza cu efectul autoritatii de lucru judecat. Astfel, daca o hotarare judecatoreasca straina e recunoscuta in Romania, nici una dintre parti nu va mai putea porni un alt proces avand aceleasi parti cu aceeasi calitate juridica, avand acelasi obiect si izvorand din aceeasi cauza. Recunoastere : de drept- daca hotararea judecatoreasca se refera la statutul civil al cetateanului statului unde ea a fost pronunta conditionata- 2 categorii de conditii : --pozitive //// negative Conditii pozitive: 1. hotararea sa fie definitiva potrivit L statului unde a fost pronuntata 2. instanta care a pronuntat hotararea a avut potrivit L statului unde a fost pronuntata, competenta sa judece cauza 3. exista reciprocitate in ceea ce priveste efectele hotararilor straine intre Romania si statul pe teritoriul caruia s-a pronuntat hotararea. 4. daca hotararea a fost pronuntata in lipsa partii care a pierdut procesul, pt ca ea sa fie recunoscuta in Romania mai trebuie indeplinite urmatoarele conditii: Partea interesata sa faca dovada ca partea lipsa la proces: -- a primit citatia in timp util pt termenul necesar --a primit actul de sesizate a instantei --a avut posibilitatea de a se apara --a avut posibilitatea de a exercita calea de atac impotriva hotararii Conditii negative: Recunoasterea hotararilor straine poate fi refuzata in urmatoarele cazuri: 1. hotararea e rezultatul unei fraude comise in procesul din strainatate 2. hotararea straina incalca ordinea de DIP. Prof: exista incalcare a ordinii de DIP si cand s-a incalcat competenta exclusiva a instantelor romane. 3. procesul a fost solutionat intre aceleasi parti printr-o hotarare definitiva a instantelor romane sau litigiul se afla in curs de judecata in fata instantelor romane. Instantele romane, atunci cand verifica hotararea straina in vederea recunoasterii ei, trebuie sa se limiteze strict la verificarea conditiilor prezentate mai inainte. Instantele romane nu pot sa procedeze la reexaminarea pe fond a cauzei si nici nu pot modifica hotararea straina.

PROCEDURA RECUNOASTERII HOTARARILOR STRAINE


Cererea de recunoastere, atunci cand recunoasterea se cere pe cale principala, e de competenta Tribunalului in circumscriptia caruia isi are domiciliul sau sediul paratul (cel care refuza executarea hotararii). Cererea poate fi facuta si pe cale incidentala de catre instanta sesizata cu un alt proces, daca in cadrul acelui litigiu se ridica exceptia autoritatii de lucru judecat a unei hotarari straine. Cererea de recunoastere trebuie sa indeplineasca toate conditiile unei cereri de chemare in judecata dar acestei cereri ii trebuie anexate anumite acte specifice:

66

--1. o copie a hotararii straine --2. dovada caracterului definitiv al hotararii --3. copia dovezii de inmanare a citatiei si a actului de sesizare a instantei catre partea care a fost lipsa la proces --4. orice act din care sa rezulte ca sunt indeplinite conditiile mentionate mai sus Cererea se solutioneaza: - print-o hotarare daca e formulata pe cale principala - prin incheiere interlocutorie daca e formulata pe cale incidentala Solutionarea cererii se face cu citarea partilor dar e posibil sa se faca si fara citare in cazul in care din hotararea straina rezulta ca paratul a fost de acord cu admiterea actiunii. FORTA EXECUTORIE (FE) Pt ca o hotarare straina sa aiba FE pe teritoriul Romaniei trebuie ca ea sa indeplineasca conditiile: 1. toate conditiile de la recunoastere 2. hotararea straina sa fie executorie potrivit L instantei care a pronuntat-o 3. dr de a cere executarea silita sa nu fie prescris potrivit L romane Termenul de prescriptie: cel de 3 ani din L romana.

PROCEDURA EXECUTARII
In cazul in care se cere executarea hotararii judecatoresti straine, competenta revine de asemenea Tribunalului in circumscriptia caruia urmeaza a se efectua executarea in tara. Hotararile straine prin care s-au luat masuri asiguratorii sau sunt date cu executare provizorie, nu pot fi executate pe teritoriul Romaniei. Cererea de executare trebuie sa indeplineasca toate conditiile de la recunoastere inclusiv actele care i se ataseaza. In plus, trebuie prezentat un act din care sa rezulte caracterul executoriu al hotararii straine. Incuviintarea cererii se solutioneaza intotdeauna cu citarea partilor. Pe baza hot straine se obtine titlul executoriu in conditiile L romane. Pe hotararea romana prin care s-a incuviintat executarea (hotararea de exequatur) se aplica incheierea de investire cu titlu executoriu si, in acest mod, hotararea devine executorie in Romania. Forta probanta- art 178 L 105 Hotararea straina data de o instanta competenta are o forta probanta in fata instantelor romane cu privire la situatiile de fapt pe care le constata. RECUNOASTEREA SI EXECUTAREA IN ROMANIA A HOTARARILOR ARBITRALE STRAINE In cazul in care hotararea straina a fost pronuntata in temeiul unei conventii de arbitraj, instantele romane vor recunoaste aceasta hotarare in urmatoarele conditii: 1. conv arbitrala e valabila in temeiul L care este aplicabila 2. tribunalul arbitral sa fi fost constituit in conformitate cu conv de arbitraj Daca 1 si 2 sunt intrunite=> o hotarare arbitrala va fi recunoscuta in Romania si executorie in aceleasi conditii ca o hotarare judecatoreasca straina.

67

DREPT INTERNATIONAL PRIVAT - SINTEZE

1.Elementul de extraneitate Raporturile juridice dintre persoanele fizice, juridice aparinnd diferitelor state se stabilesc ca urmare a dezvoltrii relaiilor sociale, culturale dar mai ales a celor care ne intereseaz respectiv relaiile economice, politice, tehnico-tiinifice. Ca urmare a unora din aceste relaii statele ncheie convenii internaionale multilaterale sau bilaterale, tratate comerciale, acorduri de comer, etc, prin care i reglementeaz principalele aspecte ce formeaz cadrul juridic al colaborrii. Sunt vizate chestiunile fiscale, vamale, contingentele de mrfuri, transportul internaional, regimul juridic al strinilor, vnzarea internaional, proprietatea intelectual i multe altele. Activitile persoanelor implicate depesc graniele unui stat participnd la schimbul de valori pe plan internaional. Aa apar o serie de relaii cu unul sau mai multe elemente strine, internaionale sau de extraneitate. Literatura de specialitate173 definete elementul strin ca fiind o simpl mprejurare de fapt datorit creia raportul juridic este legat de mai multe ri i prin aceasta de mai multe sisteme de drept. Uneori important este locul unde se afl autoritatea care instrumenteaz i care poate atrage aplicarea legii acelei autoriti, (.) iar n materia rspunderii delictuale civile relevant este locul unde s-a produs fapta ilicit, cea care a produs prejudiciul, cum eset cazul accidentelor auto i altele. 2.Raporturi juridice cu un element de extraneitate Conform teoriei generale a dreptului elementele raportului juridic sunt: subiectul, coninutul i obiectul. Elementul strin la care ne referim n cadrul dreptului internaional privat poate fi diferit i anume de refer la orice situaie de fapt care- fac susceptibil de a i se aplica mai multe sisteme de drept. 3.Obiectul dreptului internaional privat
173

68

Dreptul internaional privat a vizat mult timp numai un grup de raporturi cu un element strin: relaii de drept privat adic acelea reglementate de dreptul civil comercial, procesual civil, de dreptul familiei i altele conexe cu ele. Mai nou n sfera raporturilor ce intr n aria de interes a dreptul internaional privat ca ramur a dreptului se afl i raporturile de dreptul muncii.
.

In art.1al.2 al legii romne de drept internaional privat174, se arat c n nelesul prezentei legi, raporturile de drept internaional privat sunt raporturi civile,comerciale, de munc, de procedur civil i alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate. 4.Denumirea disciplinei DIP avnd un obiect i o metod proprie de reglementare ntrunete condiiile unei ramuri de drept de sine stttoare. Denumirea afost utilizat pentru prima oar n anul 1834 de ctre Joseph Story n lucrarea sa Commentaires on the Conflict of Laws, de ctre Foelix n 1843 n Droit internaional prive i de Schaffner n 1851(Entwobung des internationalen Privatrechtes). Au aprut discuii (n literatura de specialitate) pe marginea denumiri n sensul c expresia drept internaional desemneaz n mod tradiional dreptul internaional public; izvoarele dreptului internaional privat sunt preponderent interne, nu internaionale iar litigiile generate de raporturile juridice cu un element extern se soluioneaz de instanele naionale. Aceste afirmaii sunt adevrate dar ntresc convingerea c nu ne aflm pe teritoriul dreptului internaional public care reglementeaz realiile dintre statele suverane (i alte subiecte de drept internaional public, cum sunt organizaiile guvernamentale internaionale)i subiecte cum ar fi suveranitatea sau imunitatea diplomatic. Aa dup cum am mai artat dreptul internaional privat are un obiect i o metod proprie de reglementare ntrunind condiiile unei ramuri de drept de sine stttoare. 5.Reglementarea raporturilor cu un element strin In cadrul raporturilor cu un element strin studiem de fapt reguli interne de drept civil, comercial, procesual civil, de dreptul familiei, dreptul muncii i altele conexe cu ele i desigur uneori ntlnim i acele raporturi juridice de dreptul administrativ, financiar i penal cu reglementrile interne corespunztoare. Dup cum am mai artat dreptul internaional privat se ocupa de reglementarea relaiilor cu elemente de extraneitate artnd legea care se aplic. Dar cele mai multe reguli conflictuale sunt reguli interne. Pe plan internaional ns pentru o mai mare stabilitate s-a simit nevoia de unificare a acestor reguli. Munca de unificare a debutat la finele secolului al XIX-lea prin adoptarea de reguli conflictuale unificate, uniforme, aceasta realizndu-se prin intermendiul conveniilor internaionale. Altele ns se gsesc n tratate, acorduri precum i convenii internaionale; acestea se mai numesc norme internaionale sau uniforme. n secolul XX ca urmare a intensificrii fr
174

69

precedent a a relaiilor i schimburilor comerciale numrul acestora a crescut ca i de altfel importana lor. - Convenia european de arbitraj comercial internaional, de la Geneva din 1961; - Convenia de la Washington din 1965 pentru reglementarea diferendelor relative la investiii ntre state; - Convenia Naiunilor Unite asupra contractelor de vnzare internaional de mrfuri de la Viena din 1980; -Convenia de la New York din 1974 asupra prescripiei n materie de vnzare internaional de mrfuri avnd 19 state membre. - Convenia de la Geneva din 17 februarie 1983, asupra rerezentrii n materia vnzrii internaionale de bunuri. - Acordul european ce instituie asocierea dintre Romnia pe de o parte i Comunitatea Europeana i statele membre ale acesteia, pe de alt parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993. Acesta prevede in art.49 drept criteriu de definire a unei companii ca fiind comunitar sau romn, locul unde se afl sediul nregistrat alternativ cu cel unde se gsete administraia central i cu locul principal de afaceri. n timp ce convenia de la Haga din 1955, Convenia de la Haga din 1986 asupra legii aplicabile vnzrilor internaionale de bunuri sau Convenia de la Roma din 1980 cu privire la legea aplicabil obligaiilor contractuale sunt convenii care au drept scop unificarea regulilor de conflict referitoare la contractul de vnzare internaional n statele membre, Convenia de la Viena din 1980 conine norme materiale uniforme ce se aplic acestui contract. Avnd n vedere efortul comun al statelor n unificarea dreptului, totodat convenia marcheaz o schimbare calitativ fundamental n orientarea eforturilor statelor n vederea unificrii dreptului contractelor internaionale i pentru c deja are n vedere o "lex ferenda" s-a precizat c importana sa este capital n ceea ce privete dezvoltarea pe viitor a unui drept al contractelor n general. 6.Metoda conflictual Metoda conflictual poate fi rezumat la urmtoarele: ori de cte ori instana are de soluionat un litigiu cu privire la un rapot juridic cu element de extraneitate i sunt dou sau mai multe sisteme de drept susceptibile a se aplica, trebuie s recurg la norma conflictual a forului, la propriul sisitem de DIP i s aplice legea desemnat de aceasta. n cadrul teoriei DIP diveri autori au adus critici acestei metode: Kegel n Recueil des Cours de lAcademie de droit internaional de la Haye,1964,pag.92,112; Van Hecke n Principes et methodes de solution des conflits de loi n Recueil des Cours de lAcademie de droit internaional de la Haye,1969,pag.126- 399; Goldman, Paul Lagarde. 7.Metoda folosirii nemijlocite a normelor de aplicare imediat Metoda utilizrii normelor de aplicare imediat constituie o form particular a metodei conflictuale. Intre situaia juridic i ara forului trebuie s existe o anumit legtur care s

70

justifice aplicarea acestora. Acest punct de legtur poate fi dat de reedina persoanei, situarea bunului, locul ncheierii actului juridic sau alte elemente cu care contractul are legtur. Conceptul de norm de aplicare necesar (loi de police n dreptul francez, mandatory rules n dreptul anglo-saxon i Zwingende Vorschriften n cel german) reprezint una din conceptele prezente n Convenie i este prezent n nu mai puin de 6 articole. Normele de aplicare necesar aparin dreptului intern, fiind norme de drept material (de drept civil, procesual civil, penal,etc.), cu caracter unilateral, preciznd domeniul de aplicare n spaiu a legii proprii. 8.Metoda Proper Law Metoda Proper Law nsemna desemnarea legii pentru fiecare caz n parte spre deosebire de metoda conflictual care presupune aplicarea acelorai dispoziii legale pentru raporturi juridice, situaii asemntoare. Cum era de ateptat utilizarea metodei a cauzat critici n sensul c soluia nu poate fi cunoscut nainte ca instana de judecat s determine legea aplicabil ; legea plicabil se determin prin compararea coninutului legilor n conflict n timp ce prin metoda conflictual legea aplicabil se determin de ctre norma conflictual nainte de a se cunoate coninutul acestei legi. 9.Aplicarea dreptului strin: temeiul aplicrii Legat de un an anumit grad de dezvoltare a economiei i schimbului, DIP a aprut n a doua parte a Evului Mediu. n perioada economiilor naturale, la nceput mai slab dezvoltat pentru c nu existau premisele aplicrii dreptului strin. n secolul al 12-lea ncepe s se dezvolte un anumit comer mondial, mai trziu a aprut economia natural (societatea era compus dintr-o mulime de uniti economice omogene, n aceste condiii nu existau premisele pentru aplicarea dreptului strin adic, legturi stabile economice ntre diferite regiuni. Economiei nchise i erau proprii concepii corespunztoare cum ar fi aceea c judectorul nu poate aplica dect legea proprie. Dar n timp a avut loc o evoluie, mai nti aplicarea dreptului strin s-a admis pe o arie geografic restrns, n raporturile dintre oraele sau regiunile nvecinate (s-a admis aplicarea statutelor oraului Modena i Bologna, de exemplu); mai trziu n condiiile dezvoltrii economiei i a schimburilor s-a aplicat n Frana cutumele unei provincii n alt provincie (sec.16-18). DIP urmrete s reglementeze fiecare raport innd seama de natura lui, n modul cel mai convenabil, ajungndu-se astfel la aplicarea dreptului strin. Precizm c fiecare stat fixeaz cum crede de cuviin cazurile, condiiile i limitele aplicrii dreptului strin. Comerul perfecionat dei cel acre se desfoar pe baz de operaiuni la termen i pe credit nu se poate lipsi de o reglementare adecvat. Toate operaiunile n cadrul schimburilor comerciale la nivel mondial trebuiesc reglementate prin anumite norme juridice. Care sun acele norme ? n primul rnd sunt regulile de drept civil, administrativ,etc comune pentru un grup mai mare sau mai mic de ri. Astfel de reguli sunt n cretere numeric dar ntr-un trecut nu prea ndeprtat au fost inexistente. n absena unor norme comune DIP arat pentru fiecare caz n parte care sunt normele competente: cele locale ale judectorului sau autoritii care se ocup de problem sau cele strine ?
71

Regulile de DIP sunt reguli interne i au rolul aici de reguli internaionale. Ele determin cmpul de aplicare n sapiu al legilor. Apariie DIP i concepia c dreptul strin se poate aplica a nsemnat un progres remarcabil n reglemenatrea relaiilor cu un element strin n raport cu sistemul teritorialismului legilor sau al personalitii, precum i cu regimul privilegiilor. O alt etap n reglementarea raporturilor cu element strin o constiuie elaborarea unui DIP comun, unificat sau uniform prin apaiia normelor uniforme de drept civil, comercial, procesual civil, administrativ, fiscal, etc. Cazurile n care legea strin nu se aplic: Ordinea public i frauda la lege a. Formele aplicrii legii strine b. Proba dreptului strin n virtutea regulilor de DIP instana trebuie s aplice dreptul strin. Legea strin se va aplica n virtutea faptului c propria norm conflictual i permite acest lucru. Dreptul strin nui gsete aplicarea n temeiul propriei autoriti ci numai n condiiile i n msura prevzut de lex fori. 10.Interpretarea legii strine 11.Coninutul legii strine Continutul legii straine se stabileste de instanta judecatoreasca prin atestari obtinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau un alt mod adecvat. Partea care invoca o lege straina poate fi obligata sa faca dovada continutului ei. In cazul imposibilitatii de a stabili continutul legii straine, se aplica legea romana. Aplicarea legii straine se inlatura: a) daca incalca ordinea publica de drept international privat roman; b) daca a devenit competenta prin frauda. In cazul inlaturarii legii straine, se aplica legea romana. 12.Proba legii strine Sarcina probei se mparte ntre judector sau arbitru i pri. Conform articolului 7 al.1 din legea nr.105/1992 coninutul legii strine se stabilete de instana judectoreasc prin atestri obinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert, sau n alt mod adecvat. De asemenea partea care a invocat o lege strin poate fi obligat s fac dovada coninutului ei. n cazul imposibilitii de a se stabili coninutul legii strine, se aplic legea romn. 13.Norme internaionale uniforme (din tratate, acorduri i convenii internaionale) Ele se gsesc n tratate, acorduri precum i convenii internaionale; acestea se mai numesc norme internaionale sau uniforme. n secolul XX ca urmare a intensificrii fr precedent a a relaiilor i schimburilor comerciale numrul acestora a crescut ca i de altfel importana lor. - Convenia european de arbitraj comercial internaional, de la Geneva din 1961;
72

- Convenia de la Washington din 1965 pentru reglementarea diferendelor relative la investiii ntre state; - Convenia Naiunilor Unite asupra contractelor de vnzare internaional de mrfuri de la Viena din 1980; -Convenia de la New York din 1974 asupra prescripiei n materie de vnzare internaional de mrfuri avnd 19 state membre. - Convenia de la Geneva din 17 februarie 1983, asupra rerezentrii n materia vnzrii internaionale de bunuri. - Acordul european ce instituie asocierea dintre Romnia pe de o parte i Comunitatea Europeana i statele membre ale acesteia, pe de alt parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993. Acesta prevede in art.49 drept criteriu de definire a unei companii ca fiind comunitar sau romn, locul unde se afl sediul nregistrat alternativ cu cel unde se gsete administraia central i cu locul principal de afaceri.

14.Norma conflictual (noiune, structur) Norma conflictual nu crmuiete propriu-zis raportul juridic cu element strin. De aceea, norma conflictual nu arat direct i nemijlocit drepturile i obligaiile prilor raportului juridic cu element strin. Ea arat numai legea competent a crmui nemijlocit raportul respectiv. Norma conflictul poate figura n dreptul intern al fiecrei ri, cum sunt, de exemplu, normele conflictuale cuprinse n legea nr.105/92, sau poate figura n cuprinsul unei convenii ori tratat internaional, cum sunt, de exemplu, normele conflictuale din tratatele bilaterale de asisten juridic ncheiate de ara noastr cu alte state. Norma conflictual este format din dou elemente de structur: coninutul i legtura. Coninutul normei conflictuale este acea parte a normei care cuprinde raporturile de drept la care se refer. Legtura normei conflictuale este acea parte a normei care indic legea competent a crmui raportul respectiv. Legtura normei conflictuale se poate prezenta ntr-unul din urmtoarele feluri: a) Indicarea direct b) Indicarea general 15.Clasificarea normelor conflictuale Normele conflictuale se pot clasific dup felul cum acioneaz i modul n care se indic legea competent s guverneze raportul juridic, precum i dup coninutul lor. Clasificarea dup felul legturii deosebim dou categorii: Norme conflictuale unilaterale. Norme conflictuale cu aciune dubl sau bilaterale

73

Clasificarea normelor conflictuale dup coninutul lor Din acest punct de vedere normele conflictuale se clasific n norme conflictuale cu privire la persoane, cu privire la proprietate,bunuri, cu privire la contracte, privitoare la raporturile de dreptul familiei, la forma actelor, la motenire, etc. 16. Norma conflictual (puncte de legtur) Indicarea legii competente de ctre norma conflictual se face baza legturii existente ntre un raport juridic i un anumit sistem de drept. Elementele prin care se stabilete legtura dintre un raport juridic i o lege (sistem de drept) se numesc puncte de legtur. Cele mai importante puncte de legtur sunt urmtoarele: a) b) -

cetenia teritoriul prezint mai multe aspecte: domiciliul sediul persoanei juridice locul unde s-a ncheiat actul juridic locul executrii contractului locul unde s-a produs faptul cauzator de prejudiciu locul unde se gsete situat bunul locul unde se judec litigiul determin legea procesual

17.Conflictele de legi n spaiu, conflictele de legi n timp i spaiu Cu prilejul naterii, stingerii, transformrii sau transmiterii unui drept se pune problema legii aplicabile. Conflictul de legi n spaiu este conflictul care apare cu naterii, stingerii, transmiterii unui drept,etc. Conflictul de legi n timp i spaiu este conflictul care apare ntr-o perioad posterioar naterii, stingerii, transmiterii sau transformrii dreptului Dintr-un alt punct de vedere deosebim conflicte de legi provinciale i conflictele de legi naionale. 18.Conflictele ntre legile provinciale i conflictele ntre legile naionale DIP a aprut ca un drept reglementnd conflictele ntre legi provinciale. Problema a dreptului int privat, adic problema legii aplicabile, s-a pus mai nti n relaiile dintre persoane din regiuni, orae sau ceti cu legi diferite, dar care aparineaua aceleiai uniti politice mari. Exemplul tipic pentru Evul Mediu este cel al conflictelor ntre legile din diversele provincii ale Franei (sec. XVI-XVIII). Primele conflicte de legi au fost ns soluionate n relaiile dintre locuitorii oraelor Italiei de Nord. Dei bucurndu-se de o larg autonomie ele aparineau nc nomibnal mperiului Roman de naiune german. Dup o perioad destul de lung de stagnare, schimburile de mrfuri au nceput s se nvioreze mai nti ntre regiunile nvecinate. Mai trziu i pe msura dezvoltrii economiei, aria pe care se efectuau schimburi frecvente constante, de natur a pune probleme juridice, s-a
74

lrgit cuprinznd teritorii tot mai deprtate. Din aceast cauz problemele specifice a DIP s-au pus mai nti n cadrul relaiilor dintre persoane dintre provincii alturate, aparinnd aceluiai stat. Din secolul al XIX lea conflictele ntre legile naionale care nainte se iviser numai n mod sporadic, au trecut pe primul plan o dat cu crearea statelor naioanle, cu unificarea legislaiilor lor (astfel Frana la nceputul sec. al XIX lea, Romania la mijlocul sec. al XIX-lea). n momentul n care la nceputul secolului al XIX-lea s-a trecut la soluionarea conflictelor ntre legile naionale, practica dar mai ales literatura de specialitate a preluat i folosit regulile conflictuale formulate n sec.16-18 pentru conflictele ntre legile provinciale. Nu s-a observat mediat ns c ntre ele exist o deosebire de natur. 19.Soluionarea conflictelor de legi n condiiile unei perioade (secolele 12-14) dominate de teritorialismul feudal al cutumelor au prut primele soluii ale conflictelor de legi (Soluiile pe care le cunoatema acum sub numele de DIP au fost admise mai nti n Italia de Nord sec.12-16, mai trziu au fost preluate n Frana n secolul al 17-lea,n sec.18 au fost primite n Olanda iar n sec.al 19-lea au fost preluate pe rnd n toat Europa i n unele state extraeuropene) Modul de a soluiona conflictele de legi era, dup cum se vede, influenat de teritorialismul cutumelor: criteriul de soluionare era exclusiv situarea elementului n spaiu, legarea lui de un anumit teritoriu. Judectorul nu mai aplica legea instanei n mod exclusiv, iar criteriul de soluionare era legtura care se putea stabilit ntre elementul n cauz i un anumit teritoriu. Astfel, n multe ri capacitatea cetenilor este crmuit de legea naional.Cetenii pot s se gseasc n strintate mult vreme sau pot s triasc n strintate toat viaa; este evident n acest caz c cetenia nu corespunde unei localizri reale a persoanei ci, la alegearea criteriului cetenie au stat alte consideraii dect localizarea persoanei. Crietriul a aprut abia la nceputul secolului al 19-lea deci relativ trziu, arat c vechea concepie a localizrii a fost la un moment dat depit. DIP cunoate numeroase criterii care indic legea aplicabil: cetenia, domicilie, reedina, teritoriul sau instana n fa creia se part litigiul; locul situaiei lucrurilor; locul ncheierii, executrii contractului, locul domiciliului contractanilor sau legea lor naional comun; legea vnztorului sau o alt lege cu care are mai mare legtur. 20.Conflictele mobile O alt form a conflictelor de legi n timp i spaiu o constiuie conflictele mobile175. In acest caz, se schimb unul din elementele de care depinde legea competent. n cazurile cele ami obinuite este vorba despre schimbarea ceteniei, domiciului, sau reedinei unei persoane, de transferul sediului social unei societi n alt ar sau de transportul unui bun mobil pe un alt teritoriu. n toate aceste cazuri elementul de care depinde aplicarea unei legi se modific. Ce se ntmpl cu drepturile constituite anterior ? Vor fi ele recunoscute, acceptate ? n ce msur noua lege li se va aplica ?
175

75

Conflictele mobile de legi pot aprea n urmtoarele domenii: Statutul personal prin schimabrea ceteniei sau domicilului Statutul organic al persoanei juridice, prin schimbarea sediului social, atunci cnd legea naional se determin dup sediu Statutul real imobiliar, prin deplasarea n spaiu a bunului mobil (n cazul bunurilor mobile nu este posibil conflictul mobil de legi) n cazul drepturilor creditorului asupra patrimoniului debitorului, cnd acesta din urm i schimb cetenia sau domiciliul pn la achitarea creanei n cazul testamentelor, supus legii naionale a testatorului, dac cetenia se schimb nainte de decesul acestuia.

21.Soluionarea conflictelor mobile de legi Conflictul mobil de legi se soluioneaz potrivit normelor sistemului de drept romn. n acest sens se aplic fie normele conflictuale fie alte norme juridice. Soluiile oferite de legea nr.105/1992 difer n funcie de domeniul reglementat, aplicndu-se vechea lege ca n cazul relaiilor personale i patrimoniale ale soilor,.legea naional comun continu s reglementeze efectele cstoriei i n cazul n care unul dintre ei i schimb cetenia sau, dup caz domiciliul (art.20 al.2). Prin trimiterea la textul art.20, aceeai soluie se va aplica i n cazul regimului i efectelor conveniei matrimoniale (art.21 al.2), filiaiei copilului din cstorie i alte situaii pentru care legea face trimuitere la art.20. i n sfrit filiaia copilului din afara cstoriei se stabilete conform legii naioanle a copilului de la data naterii sale (art.28 al.1). n alte cazuri se aplic legea nou cum este cazul motenirii de bunuri mobile supus legii naionale pe care o avea defunctul la data decesului (art.66 lit.a din legea nr.1059, ori se aplic fie legea veche fie legea nou ca n cazul ntocmirii, modificrii sau revocrii testamentului care sunt valabile dac actul respect condiiile d eform aplicabile la data ntocmirii, modificrii sau revocrii ori la data decesului testatorului dac sunt respectate condiiile uneia dintre legile urmtoare: legea naional a testatorului, legea domiciliului acestuia, legea locului ntocmirii, modificrii sau revocrii actului. Alteori se aplic legea mai favorabil ca n cazul art.15 referitor la situaia apartenenei unei persoane la nou lege naional care nu aduce atingere majoratului dobndit potrivit legii care i era anterior aplicabil. 22.Apariia conflictelor de legi i a normelor conflictuale n nordul Italiei Din ornduirea sclavagist rmseser un numr de orae (Roma, Veneia, Genove,Florena, .a.) Dar acestea nu nu s-au dezvoltat dect o dat cu dezvoltarea forelor de producie care a dus la apariia meteugarului productor pentru pia.; n acelai timp i ritm progreseaz separarea oraului de stat. Se nasc noi orae n jurul castelelor feudale, mnstririlor, catelor mai mari i renvie cele vechi. Oraul apare ca purttor al produciei de mrfuri, i aceast for ddu oraelor, rolul
76

conductor n dezvoltarea forelor de producie. Meteugarii se organizau n bresle pentru a evita concurena, pentru a exercita un monopol asupra produciei n sectorul respectiv, fapt ce a rezistat ct timp producia era slab i nu adepit cadrul pieei locale. Dar apoi cnd legea valorii i-a extins domeniul, sistemul corporaiilor a devenit o frn n dezvoltarea lor. Oraele care i-au dobndit independena au fost: Veneia, Genove,Florena i s-au constituit n republici independente. Oraele i trgurile din nordul Italiei ncep s dbndeasc, n raport cu puterea nobilului, o libertate de aciune, care s-a tradus ntre altele prin scoaterea oraelor de sub jurisdicia seniorilor i punerea lor sub jurisdicia negustorilor nii, cu un sistem de drept propiru. Pentru a se aapra mpotriva opresiunii seniorilor i , n general pentru a-i apra interesele lor de clas, negustorii se asociau n bresle care conduceu dup norme proprii, care strnse laolalt sub denumirea de statute i aprobate de principele sau guvernatorul cetii deveneau obligatorii pentru membrii breslei respective. Eistau asemenea statute ale uniunilor i abresleleor i chiar ale oraelor nsele, care cucerindu-i autonomia i codificau obiceiurile lor locale; acestea mpreun cu dispoziiile autoritilor locale se denumeau tot statute, eledifereau de un ora la altul, suficient pentru a da natere la conflictele ntre ele. Alturi de aceste statute continua s se aplice dreptul roman desemnat prin formula lex (n opziie cu statuta) i care se aplicau n toate oraele fiind considerat ca dreptul comun. n aceast sistuaie conflictele care se puteau ivi, erau de dou feluri: a)un conflict ntre dr.roman i statutul unui ora n care caz se punea problema de a se ti dac se vor aplica dispoziiile dr.roman sau dispoz.statului respectiv b)un conflict ntre statutele a dou orae diferite, n care caz se punea problema de a se ti dac n conflictul respectiv se va aplica dr.roman comun ambelor pri - ori statutul unei pri i n aceast din urm ipotez, care anume din aceste statute. 23.Glosatorii Juritii timpului cutatu soluii n dr.roman, pentru rezolvarea situaiilor noi ivite n cadrul societii. Metoda era scolastic. Aceti cercettori (juriti) ai dr.roman cutau s adapteze n mod artificial, textele de drept roman, spre a ajunge la soluii juridice care s nlocuiasc noile realii economice ntre diversele orae. Discuiile pe care le fceua cu aceast ocazie- ori comentariile respective, ei le sctriau chie pe marginea manuscriselor de drept roman. Aceste nsemnri marginale se numeau glose iar comentatorii se numeu glosatori.

24.Postglosatorii Misiunea juritilor era a determina care sunt cazurile care intr ntr-o categorie sau alta. n justificarea soluiilor lor, juritii de mai trziu nu mai mergeau pn la textul de drept roman, ci se sprijineau pe comantariile glosatorilor.

77

Din aceast cauz aceti comentatori ai comentatorilor s-au nimit postglosatori. Criteriile dup care se ddeau aceste soluii, mbrcate n haina dreptului au format nceputul DIP, care a aprut iniial sub denumirea de teorie a statutelor. 25.coala francez a statutelor sec.al XVI-lea 26.Cauzele care au impus apariia normelor de DIP Apariia normeleor de DIP i deci a problemelor care au impus editarea acestor norme, a fost provocat de anumite condiii economico-sociale, din societatea respectiv. Aceste norme au aprut ntr-un anumit stadiu de dezvoltare a societii i anume azunci cnd dezvoltarea forelor de produciei a adus la un anumit nivel al produciei care s-a tradus printr-un schimb intens de mrfuri i deplasri de oameni, i printr-un sistem juridic corespunztor. In societatea sclavagist, datorit relaiilor comerciale, au luat natere unele raporturi juridice pe care literatura juridic de mai trziu le-a ncadrat n domeniul DIP, ca fiind probleme de DIP: acestea se reefreau la situaia juridic a strinilor, adic la drepturile pe care le putea avea un cetean ntr-o ar strin. Din acest punct de vedere, istoria a cunoscut, cu privire la situaia juridic a strinilor urmtoarele sisteme: 1.ntr-un prim sistem care n ordine cronologic este i cel mai vechi, i se refuz strinului orice drept, n sensul c nu I se aplicau nici legile sale proprii, nici legile locale. Strinul nu putea s fac nici o operaiune, nu se bucura de nici o protecie legal. Sub aspectul dreptului era ca i cum nu exista, se afla n afara societii 2.un al doilea sistem era acela n virtutea cruia strinului I se aplicau toate legile sale personale, adic ale rii sau poporului cruia i aparinea, fcndu-se cu totul abstarcie de legile rii pe teritoriul cruia se afla; principiul personalitii legilor. Acest sistem cunoscut i de dreptul roman a fost i sistemul juridic al statelor prefeudale din apusul Europei 3 al treilea sistem este cel al teritorialitii legilor n virtutea cruia toi indivizii aflai pe un teritoriu, fr nici o excepie (fie cerau ceteni ori strini) erau supui numai legilor locale ale rii pe teritoriul pe care se aflau. 27.Personalitatea legilor 28.Retrimiterea DIP conine regului ce indic judectorului sau autoritii care examineaz un raport cu element strin, legea pe care trebuie s-o aplice. Aceasta poate fi legea romn sau legea strin. n cazurile n care autoritatea trebuie s aplice legea romn nu apare nici o dificultate, dac ns norma conflictual desemneaz dreptul strin se spune c n acest caz regula conflictual trimite la legea strin Prin urmare retrimiterea exist dup felul cum se consider sensul trimiterii pe care legea forului o face la legea strin: o trimitere la ntragul sistem de drept strin, poate da natere la rertrimitere (ordonat de normele conflictuale) dup cum o treimitere la dreptul substanial

78

strin exclude retrimiterea. Dac nterpretm trimiterea la ansamblul dreptului strin, atunci vom consulta mai nti regulile de DIP i atunci putem fi n dou situaii: 1.regula de DIP din dreptul strin este identic cu regula conflictual a instanei i n acest caz nu apare nici o dificultate de ordin practic 2. regula de DIP strin la care face trimitere dreptul instanei poate fi diferit de regula romn corespunztoare i soluia nu va mai fi aceeai. Retrimiterea este o instituie juridic din domeniul DIP, provocat de conflictul negativ dintre normele conflictuale cu privire la un raport juridic i anume n sensul c fiecare norm conflictual confer celeilate competena de a crmui raportul juridic respectiv. 29.Apariia retrimiterii (spea Forgo) Iniial instanele judectoreti interpretau trimiterea la legea strin ca o trimitere la dreptul material strin, adic la dreptul civil, comercial, dreptul familiei,etc. Termenul a fost folosit pentru prima oar de Rabb ntr-o not privitoare la procesul Forgo. Procesul a vut loc n frana spre finele secolului al-XIX-lea, dup care instanele au nceput s-i schimbe atitudinea n legtur cu interpretarea trimiterii al dreptul strin.

30.Formele retrimiterii Retrimiterea poate fi de gradul I i de gradul II. Este de gradul I atunci cnd dreptul strin (norma conflictual) retrimite trimite napoi la legea forului; este de gradul II atunci cnd dreptul strin (norma conflictual) retrimite la legea unui stat ter i nu trimite napoi la legea forului. Mai poart denumirea de retrimitere complex. In dreptul romn, legea nr.105/1992 m art. 4 arat c: daca legea strina, determinata potrivit dispozitiilor ce urmeaza, retrimite la dreptul romn, se aplica legea romana, afara de cazul in care se prevede n mod expres altfel. Nu este permis retrimiterea de gradul II Retrimiterea facuta de legea straina la dreptul altui stat este fara efect. Art.4 al.2 din lege. 31.Calificarea Instana de judecat sau autoritatea competent (chemat) s soluioneze un raport juridic cu element strin, va cerceta crei grupe de raporturi pentru care dreptul internaional privat, ofer soluii se incadreaz sitzuaia conflictual pe care trebuie s o rezolve. n momentul n care s-a ajuns la o concluzie se spune c autoritatea judectoreasc sau autoritatea a fcut o calificare. A califica situaia conflictual pe care trebuie s o rezolve ca fcnd parte, prin ipotez, din frupa regulilor de capacitate, stare, familie, sau alt regul. n materie de stare, capacitate art.11 din lege trimite la legea naional a persoanei, pentru condiiile de fond cerute pentru ncheierea cstoriei, art.18 din lege ofer soluia legea naional comun a viitorilor soi.

79

Fiecare regul conflictul arat legea care se alic situaiei luat n considerare: aceast lege poate fi a judectorului ori legea unui stat strin. Indicaia aceasta a regulii conflictuale se numete trimitere. n materie de capacitate se face trimitere la legea naional (lex patriae); n materie de form a actelor dreptul internaional privat romn ofer mai multe soluii:una din ele este regula cunoscut locus regit actum. Pentru a arta legea material aplicabil, dreptul conflictual folosete trei categorii de criterii, un criteriu de ordin politic, apartenena la un anumit stat (naionaliattea, cetenia)un criteriu de ordin teritorial(domiciliul, resedina,locul und este situat imobilul,etc. i un criteriu bayat pe voina prilor ( legea pe care o aleg partenerii n virtutea autonomiei de voin). Se numete calificare operaiunea pe care o face autoritatea chemat s reyolve o problem conflictual, atunci cnd caut s descopere categoria conflictual n care se ncadreay situaia dat, pentru a ti ce regul s aplice176. Calificarea este o instituie extrem de complex i de aceea s-a nscut ntrebarea: ce se calific instituiile, situaiile juridice sau faptele ? n doctrin exist exprimate o multitudine de opinii i teorii. Unii au pus n discuie calificarea dup legea forului i au substituit variante precum calificarea lege causae. Practica a artat c se calific elemente de drept. 30.Legea dup care se face calificarea 31.Calificarea dup legea forului Problema calificrii a fost formulat de Etienne Bartin care ia dat i numele, termenul fiind preluat n literatuira juridic. Conform ideilor exprimate de acesta n prefaa la Studiile de drept internaional privat constat c regulile de drept internaional privat domin diferitele legislaii i nu depind de regulile interne. Nimic nu le-ar mpiedica s fie universale i astfel DIP s-ar ndrepta spere unificare, fenomen realizabil i posibil. Pentru c se regsesc n toate sistemele de drept moderne de drept conflictual reguli cum ar fi locus regit actum, autonomia de voin, lex rei sitae, i multe altele. 33.Calificarea dup lex causae Folosind termenul de lex causae autorii se refr la o lege care are legtur cu situaia conflictual. Dar care este acea lege ? n funcie de fiecare caz concret, judectorul descoper acre dintre acele legi crmuiete efectiv situaie conflictual. Legea cauzei este una din legile care au contact cu spea printr-unul din elementele ei. 34.Ordinea public 35.Noiunea de ordine public n drept internaional privat In concepia clasic, ordinea public n dreptul internaional privat reprezinta, o excepie de la aplicarea legii strine stabilit ca aplicabil urmare operrii regulilor de conflict. Ordinea public nu reprezint dect acest aspect dac o analizm n conformitate cu locul ce i-a fost stabilit de doctrin, unde n mod constant apare ca o problem de aplicare a regulilor de
176

80

conflict. Aceasta vine s aduc restricii legii strine. Germanii o numesc clauza de rezerv pentru c legea strin normal competent nu este aplicat dect sub rezerva ordinii publice. Teoretic ordinea public n dreptul internaional privat se aplic n mod excepional. Pentru a o preciza, un punct de plecare poate fi noiunea de ordine public n dreptul intern. Nu se poate deroga prin conveniuni particulare de la legile care intereseaz ordinea public i bunele moravuri (articolul 5 cod civil). Din formularea textului, judectorul, apreciem, c nu va fi mai lmurit cu privire la coninutul ordinii publice n dreptul intern. De aceea putem afirma, c se numete ordine public n dreptul internaional privat excepia pus la ndemna judectorului pentru a ndeprta legea strin normal competenta n baza regulilor de drept internaional privat al forului, atunci cnd ea este contrar unui principiu fundamental al dreptului instanei sau contravine bunelor moravuri. 36.Efectele ordinii publice 37.Ordinea public n legile naionale 38.Ordinea public n conveniile internaionale Ordinea public ca teorie general a dreptului internaional privat a fost preluat de multe din conveniile internaionale. Dintre acestea ne vom referi la cele mai recente, cu refrire special la cele care au tangen cu tematica dezbaterii noastre.Convenia de la Haga din 1986 asupra legii aplicabile contractelor de vnzare internaionala de mrfuri. In textul conveniei regsim articolul 18 care precizeaz : Aplicarea uneia din legile desemnate de convenie nu poate fi nlturat dect dac aceast aplicare este manifest incompatibil cu ordinea public. Un alt document internaional deosebit de important pentru Uniunea european este Convenia de la Roma din 1980 privind legea aplicabil obligaiilor contractuale, conine de asemenea un articol referitor la ordinea public n dreptul internaional privat. Este vorba de articolul 16 care are urmtorul coninut aplicarea unei reguli din dreptul oricrei ri indicat de aceast convenie poate fi refuzat numai dac aplicarea ei este manifest incompatibil cu ordinea public a forului . Convenia de la New York din 10 iunie 1958 privind recunoaterea si executarea sentinelor arbitrale, care fiind o convenie privind n principal aspecte legate de procedura recunoaterii, articolul V prevede c nclcarea ordinii publice n dreptul internaional privat poate constitui un motiv de refuzare a recunoaterii i executrii sentinelor arbitrale. Convenia european de arbitraj comercial internaional din 1961 (la care Romnia este parte semnatar, conf. Decretului nr.281/1963). Convenia confer o larg apreciere instanelor de care depinde interpretarea rextului articolului IX. Din redactarea textului nu rezult n mod direct c ordinea public ar fi printre cauzele pentru care se poate refuza recunoasterea si executarea sentinelor arbitrale. In literatura de specialitate177 s-a formulat opinia, la care m raliez, conform creia ordinea public se poate invoca i n lipsa unui text, deoarece este o teorie general a dreptului conflictual.
177

81

39.Frauda la lege Regulile de DIP induc legea aplicabil folosindu-se de anumite criterii cum ar fi cetenia, locul ncheierii actului, domiciliul, sediul persoanei juridice, etc. Astfel forma ncheierii actului este guvrnat de legea locului unde s-a ncheiat actul (n lipsa unei desemnri fcute de pri), capacitatea este crmuit de lex patriae (legea statului a crui cetean este),.a.m.d. ntruct dreptul conflictual leag aplicarea unei legi de existena unui anumit criteriu, exemplele date mai sus, n mod automat schimbarea unuia din aceste elemente determin aplicarea altei legi. O persoan i poate schimba domiciliul, reedina, sau chiar cetenia. Modificarea punctului de legtur poate fi real i accidental, din motive obiective, fr intenia de a obine anumite egfecte juridice prin aplicarea unei anumite legi. Se poate ntmpla ns ca persoana s-i schimbe domiciliul, reedina, sau s-i aleag un loc de ncheiere a contractului urmrind scopul de a realiza condiiile cerute de regula de DIP, pentru a se aplica o alte lege dect cea normal competent. Persoana urmrete s scape de aplicarea legii sale naionale imperative situaie n care ne gsim n faa unei fraude la lege. Frauda la lege, ca noiune, apare destul de trziu (cu ocazia procesului Beauffremont) n literatura de DIP, dei unele aplicaii practice s-au observat nc din sec.18. Frauda la lege este o excepie de la aplicarea dreptului strin competente s se aplice unui anumit raport cu element de extarneitate. Excepia poate fi folosit numai cnd nu exist un alt mijloc de a nltura aplicarea legii strine obinut n frauda legii instanei, cum ar fi ordinea public. Din examenul practicii judiciare rezult c s-a ncercat fraudarea legii proprii mai frecvent prin alegerea unui anumit loc de ncheiere a actului juridic, prin alegerea unei anumite legi care s crmuiasc cerinele de fond i efectele contractului autonomia de voin- (n materie de contracte), n materia societilor coemrciale, prin nmatricularea societii ntr-un alt stat dect cel competent, avnd n vedere cetenia prilor, asociailor sau n cazul vaselor maritime se caut nmatricularea lor n statele unde sunt condiii mai avantajaose. 40.Noiunea de fraud la lege (spea Beauffremont) 41.Elementele fraudei la lege 42.Sancionarea fraudei la lege

Partea Speciala
1.Condiia juridica a strinilor DIP arat c prin strin se nelegea acea persoan care nu are cetenia statului pe al teritoriul crui se afl.
82

Condiia juridic a strinului desemneaz totalitatea drepturilor i obligaiilor pe care acesta la are la un moment dat ntr-o anumit ar; altfel spus toate regulile juridice referitoare la strini, reguli care determin condiia lor. Condiia juridic a strinului cuprinde i persoanele juridice, deoarece prin strin trebuie s nelegem orice subiect de drept, persoan fizic sau juridic. Conform art.2 din legea romn, strinii nu pot organiza pe teritoriul Romniei partide politice i alte organizaii similare acestora i nici nu pot face parte din acestea ori alte organizaii sau grupri, nu pot ocupa funcii i demniti politice, civile ori militare i nu pot iniia sau organiza sau participa la manifestri ori ntruniri care aduc atingere ordinii publice sau siguranei naionale. Sediul materiei l constituie nu numai OUG nr.194 din 2002 privind regimul strinilor n Romnia ci i alte acte normative aparintoare altor ramuri de drept ca i conveniile i tratatele internaionale. n ceea ce privete interperetarea dispoziiilor legale referitoare la regimul juridic al strinilor, Constituia Romniei n art. 20(1), drept cel mai important standard de referin n materia drepturilor i libertilor persoanei: Dispoziiile constituionale vor fi interpretate n concordan cu Declaraia Universal a Drepturilor Omului, cu pactele i celelalte tratate la care Romnia este parte. 2.Formele condiiei juridice a strinilor In statele lumii, de regul sunt utilizate urmtoarele forme: 1. regimul naional; 2. regimul clauzei naiunii celei mai favorizate. 3. Regimul special 3.Condiia juridic a strinului i conflictele de legi O problem aparte o constituie disticia dintre condiia juridic a strinilor i conflictele de legi. Sub acest aspect precizm c exist o delimitare ntre condiia juridic a strinulor i conflictele de legi n domeniul strii i capacitii persoanei , iar respectiva delimitare presupune dou probleme i anume: - normele referitoare la condiia juridic a strinului nu sunt norme conflictuale, ci substaniale. Regulile prin care se soluioneaz conflictele delegi sunt dimpotriv, norme conflictuale. - condiia juridic a strinului se refr la capacitatea de folosin n timp ce conflictul de legi terimite la capacitatea de exerciiu. 4.Regimul juridic al strinilor n Romnia Regimul privete urmtoarele aspecte: - intrarea strinilor n ar; - ederea strinilor n Romnia; - ieirea strinilor din ar i
83

- drepturile strinilor n Romnia - situaia special a refugiailor (legea nr.15 din 2 aprilie 1996 privind regimul i statutul refugiailor. Statutul de refugiat se acord la cererea strinului caredovedete c n ara de origineare temeiuri justificatede a fi persecuatt pentru considerente de ras, religie, naionalitate, apartenen la un anumit grup social, sau pentru opiniile sale politice. Acest statut poate fi ns obinut i pentru considerente umanitare. Potrivit legii strinului cruia I s-a acordat statutul de refugiat, beneficiaz de el pe o perioad de trei ani cu posibiliattea prelungirii pe nc doi ani. n ceea ce privete dreptul de azil Constituia n art.17 precizeaz c se acord i se retarge n condiiile legii, cu respectarea tratatelor la care Romnia este parte. 5.Drepturile i obligaiile romnilor n strintate 6.Starea i capacitatea persoanelor n dreptul internaional privat Statutele personale sunt legate de legislaia locului de origine sau al domiciliului unei persoane. Statutul personal are o putere extrateritorial n sensul c el urmeaz persoana i guverneaz statutul su personal. n ceea ce privete definirea domiciliului, ca punct de legtur, sistemele de drept ale lumii sunt divizate ntre tendinele criteriului ceteniei i acela care prefer domiciliu ca punc de legtur. rile anglo-saxone prefer (n special anglia, Canada, SUA) sunt favorabile domiciliului ca i Norvegia, Danemarca i dup 1987 Elveia. Chiar dac celelate ri europene dau prioritate legturii de ceteniei, iar actualmente se poate vorbi de o criz n domeniu, deoarece dubla cetenie, cazurile n care soii au cetenii diferite, sau acestea difer ntre prini i copii ca i rolul din ce n ce mai redus ntr-o lume n micare, aa cum se ntmpl n cadrul Europei, n U.E. 7.Norme conflictuale cu privire la relaiile de familie, 8.Norme conflictuale cu privire la bunuri i drepturi reale 9.Fundamentul regulii lex rei sitae 12.Actele romnilor n strintate Romnii care se gsesc n strintate se pot vedea n situaia de a ncheia diverse acte juridice, cum ar fi cazul testamentelor, al diferitelor declaraii autentice. Aceste acte se pot ncheia n formele prevzute de legea romn sau de cea strin. Actele de stare civil ncheiate de romni n strintate, fie n forma indicat de legea locului, fie n forma legii romne, au fost examinate de noi sub capitolul consacrat strii civile i asupra lor nu vom mai reveni. Testamentul trebuie s fie fcut n forma dictat de legea romn i anume n forma olograf sau autentic. Legea nr.105/1992 referindu-se la ntocmirea, modificarea sau revocarea testamentului arat c sunt socotite valabile daca actul respect condiiile de forma aplicabile, fie la data cnd a fost intocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oricareia dintre legile urmatoare: a) legea nationala a testatorului; b) legea domiciliului acestuia;
84

c) legea locului unde actul a fost intocmit, modificat sau revocat; d) legea situatiei imobilului ce formeaza obiectul testamentului; e) legea instantei sau a organului care indeplineste procedura de transmitere a bunurilor mostenite. Contractele ncheiate de particulari n strintate se pot ntocmi n forma indicat de legea locului sau n cea indicat de legea aplicabil fondului actului, n forma legii domiciliului prilor, a legii locului n care este situat imobilul care formeaz obiectul actului sau n alt form. 13.Actele strinilor n Romnia Actele pe care le ncheie un strin n Romnia n forma cerut de legea romn erau valabile conform vechiului text din al. 3 art. 2 cod civ. Actualmente textul a fost abrogat prin apariia legii romne de drept internaional privat, fiind aplicabile dispoziiile art.69 din lege. Dar dac legea naional a strinului cere aplicarea formei prevzute de legea lui naional ? Astfel ar fi cazul n care legea naional a strinului cere forma autentic pentru testament. Va fi testamentul fcut n forma olograf valabil ? Este o chestiune de calificare. Totul depinde de instana n faa creia se prezint procesul : n faa instanei romne, testamentul olograf ncheiat de un strin n Romnia va fi valabil, deoarece, pentru noi, este vorba de o chestiune de form a actelor. Pentru instana naional a strinului testamentul olograf nu va fi valabil, pentru c este vorba despre o problem de fond sau de capacitate. 14.Autonomia de voin (lex voluntatis) 15.Evoluia principiului autonomiei de voin Originea veritabil a autonomiei de voin trebuie cutat n lucrarile lui Charles Dumoulin (1500-1566). Avocat n Parlamentul Parisului, Dumoulin i-a imaginat extinderea cutumei Parisului i asupra bunurilor situate n afara jurisdictiei acestuia, n materia regimului matrimonial al soilor. n spe n anul 1525, este vorba de regimului matrimonial al bunurilor soilor De Ganey care aveau bunuri pe ntreg teritoriul Franei, ntr-o epoc dominat de frmiarea feudal. Legea aplicabil contractului este determinat de voina prilor. Convenia permite prilor manifestarea voinei directe, exprese privind desemnarea lui lex contractus ca o adevrat libertate recunoscut prilor. Clauza privind desemnarea legii poate fi stabilit i separat de contract, chiar reglementat separat, dei practic este supusa acelorai reguli. Autonomia de voin a devenit altfel un principiu universal recunoscut n dreptul internaional privat. n baza autonomiei de voin prile i pot desemna, alege sau stabili legea care s fie aplicabil contractului lor. Ar putea apare ciudat sau poate chiar ca un privilegiu ca cei care contracteaz s-i poat desemna legea, ei nii, spre deosebire de alte domenii cum ar fi capacitatea, succesiunea, cstoria, filiaia, drepturile reale unde acest lucru nu este posibil. Autonomia de voin este recunoscut ntr-o manier larg, n sensul c nu este cerut nici o legtur ntre legea desemnat de pri i contract. Se pare c n situaii cu caracter internaional, s-a ntmplat ca prile s nu aleag legea, dintr-un capriciu, sau prile se opresc la o lege care n mod obiectiv nu are nici o legtur cu contractul, dat fiind c ele au descoperit
85

c au un interes comun, dar care nu poate fi interpretat, n mod necesar, cu intenia lor de a frauda legea. 16.Principiul autonomiei de voin formulat de Charles Dumoulin 17.Autonomia de voin n conveniile internaionale 18.Limitri aduse autonomiei de voin 19.Localizarea contractului (teoria lui Henri Batiffol 20.Domeniul legii contractului, n Baciu Angela Legea aplicabil vnzrii internaionale de mrfuri, Editura Junimea, Iai , 2001 21.Legea aplicabil efectelor contractului 22.Determinarea legii aplicabile n lipsa voinei exprimate de pri 23.Principiul celor mai strnse legturi Principiul celor mai strnse legturi reflect normele aplicate n majoritatea statelor contractante, nainte de apariia Conveniei. Acest concept obiectiv, a primit din ce n ce mai mult sprijin att din partea literaturii de specialitate, ct i din practica instanelor de judecat. Articolul 4, aliniatul 1 din Convenia de la Roma arat c "dac legea aplicabil contractului nu a fost aleas n conformitate cu articolul 3, contractul va fi supus legii rii cu care are cele mai strnse legturi". Legea aplicabil se determin prin analiza obiectiv a conexiunilor unui contract cu o anumit ar. Articolul 4 solicit o analiz pur obiectiv, aa c este inadecvat s vorbim despre intenia prilor. Legea romn, inspirndu-se din convenia de la Roma precizeaz c n lipsa unei legi alese conform art. 73, contractul este supus legii statului cu care prezinta legaturile cele mai strinse, prezumndu-se c exista atare legaturi cu legea statului in care debitorul prestatiei caracteristice are, la data incheierii contractului, dupa caz, domiciliul sau, in lipsa, resedinta, ori fondul de comert sau sediul statutar. Contractul referitor la un drept imobiliar sau la un drept de folosinta temporara asupra unui imobil are legaturile cele mai strinse cu legea statului unde acesta se afla situat. 24.Prestaia caracteristic n conformitate cu articolul 4, aliniatul 2, se prezum c un anumit contract are cele mai strnse legturi cu ara n care partea ce urmeaz s execute prestaia caracteristic i are domiciliul, sediul sau fondul principal de comer la momentul ncheierii contractului. Articolul 4 este format din dou pri. n prima parte este menionat prestaia caracteristic din contract ce trebuie identificat. n a doua parte se d o localizare geografic, referindu-se la reedina obinuit a prii ce trebuie s efectueze prestaia caracteristic. Legea romn de drept internaional privat, preia conceptul i n articolul 77 stabilete regula potrivit creia legturile cele mai strnse sunt cu legea statului n care debitorul prestaiei caracteristice are, la data ncheierii contractului, dup caz, domiciliul, sau n lips reedina ori fondul de comer sau sediul statutar.

86

25.Norme de procedur n materie de drept internaional privat 26.Competena jurisdicional Soluionarea unor cauze privind raporturi cu element strin poate fi de competena instanelor noastre. Instantele judecatoresti romane sint competente, in conditiile prevazute de dispozitiile ce urmeaza, sa solutioneze procesele dintre o parte romana si o parte straina sau numai dintre straini, persoane fizice sau persoane juridice. Sau n cazul in care o jurisdictie straina se declara necompetenta s solutioneze o actiune formulata de catre un cetatean roman, aceasta poate fi introdusa la instanta din Romania cu care procesul prezinta cele mai strinse legaturi. Cazurile n care instantele judecatoresti romane sint competente:

1. prtul sau unul dintre piriti are domiciliul, resedinta sau fondul de comert in Romania; daca piritul din strainatate nu are domiciliul cunoscut, cererea se introduce la instanta domiciliului sau resedintei reclamantului din tara; 2. sediul piritului, persoana juridica, se afla in Romania; in sensul prezentului articol, persoana juridica straina este socotita cu sediul in Romania si in cazul cind are pe teritoriul tarii o filiala, o sucursala, o agentie sau o reprezentanta; 3. reclamantul din cererea de pensie de intretinere are domiciliul in Romania; 4. locul unde a luat nastere sau trebuia executata, fie chiar in parte, o obligatie izvorita dintr-un contract, se afla in Romania; 5. locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg obligatii extracontractuale cu efectele sale se afla in Romania; 6. statia feroviara sau rutiera, precum si portul sau aeroportul de incarcare sau descarcare a pasagerilor sau marfii transportate se afla in Romania; 7. bunul asigurat sau locul unde s-a produs riscul se afla in Romania; 8. ultimul domiciliu al defunctului sau bunuri ramase de la acesta se afla in Romania; 9. imobilul la care se refera cererea se afla in Romania. Competenta exclusiva a instantelor di Romania Instantele romane sint exclusiv competente sa judece procesele privind raporturi de drept international privat referitoare la: 1. acte de stare civila intocmite in Romania si care se refera la persoane domiciliate in Romania, cetateni romani sau straini fara cetatenie; 2. incuviintarea adoptiei, daca cel ce urmeaza a fi adoptat are domiciliul in Romania si este cetatean roman sau strain fara cetatenie; 3. tutela si curatela privind ocrotirea unei persoane domiciliate in Romania, cetatean roman sau strain fara cetatenie; 4. punerea sub interdictie a unei persoane care are domiciliul in Romania; 5. desfacerea, anularea sau nulitatea casatoriei, precum si alte litigii dintre soti, cu exceptia celor privind imobile situate in strainatate, daca, la data cererii, ambii soti domiciliaza in Romania, iar unul dintre ei este cetatean roman sau strain fara cetatenie;
87

6. mostenirea lasata de o persoana care a avut ultimul domiciliu in Romania; 7. imobile situate pe teritoriul Romaniei; 8. executarea silita a unui titlu executoriu pe teritoriul Romaniei. 27.Legea aplicabil n procesele de drept internaional privat, art.158-162 romn de drept int.privat din legea

In procesele privind raporturi de drept international privat instantele romane aplica legea procedurala romana, daca nu s-a dispus altfel in mod expres. Legea romana stabileste si daca o anumita problema este de drept procedural sau de drept material.Capacitatea procesuala a fiecareia dintre partile in proces este cirmuita de legea sa nationala.Obiectul si cauza actiunii civile, in procesele privind raporturile de drept international privat, sint determinate de legea care reglementeaza fondul raportului juridic litigios. Dupa aceeai lege se determina calitatea procesuala a partilor. Mijloacele de proba pentru dovedirea unui act juridic si puterea doveditoare a inscrisului care il constata sint cele prevazute de legea locului incheierii actului juridic sau de legea aleasa de parti, daca ele aveau dreptul sa o aleaga. Proba faptelor se face potrivit legii locului unde ele s-au produs. Se va aplica legea romana, daca aceasta admite si alte mijloace de proba decit cele prevazute. Legea romana este aplicabila si in cazul in care ea ingaduie proba cu martori si cu prezumtii ale instantei, chiar daca aceste mijloace de proba nu sint admisibile potrivit legii straine. Dovada starii civile si puterea doveditoare a actelor de stare civila sint reglementate de legea locului unde s-a intocmit inscrisul invocat. Administrarea probelor se face potrivit legii romane. Conform legii romne actele oficiale intocmite sau legalizate de catre o autoritate straina pot fi folosite in fata instantelor romane numai daca sint supralegalizate, pe cale administrativa ierarhica si in continuare de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei, spre a li se garanta astfel autenticitatea semnaturilor si sigiliului. Supralegalizarea pe cale administrativa este supusa procedurii stabilite de statul de origine a actului, urmata de supralegalizarea efectuata fie de catre misiunea diplomatica sau oficiul consular roman din statul de origine, fie de catre misiunea diplomatica sau oficiul consular al statului de origine in Romania si, in continuare, in ambele situatii, de catre Ministerul Afacerilor Externe. Scutirea de supralegalizare este permisa in temeiul legii, al unei intelegeri internationale la care este parte Romania sau pe baza de reciprocitate. Supralegalizarea actelor intocmite sau legalizate de instantele romane se face, din partea autoritatilor romane, de catre Ministerul Justitiei si Ministerul Afacerilor Externe. 28.Condiia strinului ca parte n proces 29.Efectele hotrrilor strine (recunoaterea hotrrilor strine, refuzul recunoaterii) In cazul legii romne de drept internaional privat, termenul de hotarre strin se refera
88

la actele de jurisdictie ale instantelor judecatoresti, notariatelor sau oricaror autoritai competente un alt stat. De aceea hotarrile strine sunt recunoscute de plin drept in Romania, daca se refera la statutul civil al cetatenilor statului unde au fost pronuntate sau daca, fiind pronuntate intr-un stat tert, au fost recunoscute mai nti in statul de cetatenie al fiecarei pri. Hotarrile referitoare la alte procese decit cele aratate mai sus pot fi recunoscute in Romania, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: a) hotarirea este definitiva, potrivit legii statului unde a fost pronuntata; b) instanta care a pronuntat-o a avut, potrivit legii mentionate, competenta sa judece procesul; c) exista reciprocitate in ce priveste efectele hotaririlor straine intre Romania si in statul instantei care a pronuntat hotarrea. Recunoasterea hotaririi straine poate fi refuzata in unul dintre urmatoarele cazuri: 1. Hotarirea este rezultatul unei fraude comise in procedura urmata in strainatate; 2. Hotarirea incalca ordinea publica de drept international privat roman; constituie un asemenea temei de refuz al recunoasterii incalcarea dispozitiilor art. 151 privitoare la competenta exclusiva a jurisdictiei romane; 3. Procesul a fost solutionat intre aceleasi parti printr-o hotarre, chiar nedefinitiva, a instantelor romane sau se afla in curs de judecare in fata acestora la data sesizarii instanei straine. Recunoasterea nu poate fi refuzata pentru singurul motiv ca instanta care a pronuntat hotarirea straina a aplicat o alta lege decit cea determinata de dreptul international privat roman, afara numai daca procesul priveste starea civila si capacitatea unui cetatean roman, iar solutia adoptata difera de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii romane. 30.Arbitrajul de drept internaional privat 31.Convenia de arbitraj (clauza compromisorie i compromisul) Prin clauz compromisorie se nelege acordul prilor de a supune litigiile lor unui arbitraj. Se numete clauz compromisorie sau clauz de arbitraj, deoarece, de obicei, ea este exprimat sub forma unei stipulaii sau clauze ce se afl cuprins ntr-un contract (denumit contract principal) i se refer la litigiile ce se vor nate cu privire la acel contract. Se numete compromis actul prin care prile cad de acord ca litigiul ivit ntre ele s nu fie supus jurisdiciei ordinare, ci unui arbitraj, specificnd i condiiile n care va statua arbitrajul astfel desemnat. 32.Recunoaterea i executarea hotrrilor arbitrale

89

In cazul in care partile in proces au incheiat o conventie arbitrala, pe care una dintre ele o invoca in instanta judecatoreasca, aceasta isi verifica competenta. Instanta va retine spre solutionare procesul daca: prtul si-a formulat apararile in fond, fara nici o rezerva intemeiata pe conventia arbitrala; conventia arbitrala este lovita de nulitate ori inoperanta; sau c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vadit imputabile piritului in arbitraj. Recunoasterea si executarea sentinelor arbitrale straine se face conform normelor prevzute, de lege pentru recunoasterea si executarea hotaririlor judecatoresti straine.n consecun prevederile legii nr.105/1992 se aplic, n mod corespunzator, si sentinelor arbitrale strine. Dispoziiile din conveniile internaionale fac distincie intre recunoaterea hotaririlor arbitrale strine si executarea lor. Potrivit art. 111 din Convenia de la New York din 1958, fiecare din statele contractante va recunoate autoritatea unei sentine arbitrale si va acorda executarea acestei sentine conform regulilor dr procedura in vigoare pe teritoriul unde sentina este invocata in condiiile stabilite de reglementarea uniforma. Noiunea de recunoatere nseamn admiterea efectelor unei hotariri arbitrale strine in afara de puterea executorie. Recunoaterea opereaz de plin drept, nefiind condiionarea unei autorizri in statul solicitat. Executarea sentinelor arbitrale strine implica prealabila lor recunoatere. In cazul in care conditiile de regularitate nu sunt indeplinite, sanctiunea consta in refuzul recunoasterii executarii sentintei arbitrale straine in intregul ei. Recunoasterea si executarea sentintei arbitrale straine poate fi si partial respinsa daca instanta arbitrala a depasit prevederile conventiei de arbitraj. Intre cauzele de refuz ale recunoasterii si executarii nu mentioneaza si ordinea publica. In consecinta, anularea sentintei de arbitraj in statul de origine, pentru nesocotirea regulilor de ordine publica nu este de natura sa impiedice recunoasterea si executarea ei intr-o alta tara, in care ordinea publica ar fi incalcat.

90

91