Economie

1
EDUCATIE SI CONTEMPORANEITATE
1.1 Educatia ntr-o societate a nvatarii - consideratii teoretice n decursul istoriei moderne, toate tarile lumii au pus accentul pe dezvoltarea economica. Lumea contemporana se rentoarce la adevaratul scop al economicului, OMUL, asigurarea bunastarii si securitatii lui, att la nivel individual ct si social. Apare astfel, n planul ideilor, o noua paradigma conceptuala, aceea a dezvoltarii umane care o nsoteste si o motiveaza pe cea economica. Evident, aceasta noua paradigma nu s -a manifestat instantaneu, ci s-a conturat ca un proces lent, dificil si deliberat. Prin urmare, n prezent, se impune un nou mod de dezvoltare sau alternativa la aceasta, care integreaza dimensiunea umana dintr-o alta perspectiva aceea a complexitatii si diversitatii. Abordarea noua, impusa de contextul economic, social si politic al nceputului de secol XXI, nu poate ignora educatia, acest bun cstigat pentru individ si colectivitate si nu poate eluda viitorul si impactul acestuia sub aspect economic, tehnologic, social, politic, cultural asupra fiintei umane. Din perspectiva temporala, rolul pe care- l poate juca educatia n general, educatia economica, n particular, n procesul dezvoltarii umane este mult mai nuantat, derivnd dintr-un alt grad de implicare si valorificare a capacitatilor creatoare ale oamenilor, precum si din orientarea manifesta a acestora spre cererea de bunastare pentru generatiile prezente si viitoare si spre
Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva
o noua calitate a vietii, n care sa se reflecte ct mai bine si trebuintele, dar si aspiratiile acestora. Traim ntr-o lume intim dominata de schimbare, n care bazele teoretice ale studierii comportamentului economic si social n conditii de echilibru si stabilitate au devenit relativ inconsistente. Se impune astfel o reconsiderare a premiselor teoretico- metodologice de abordare n stiintele educatiei si n stiinta economica a comportamentului uman n conditii de dezechilibru, nonliniaritate si discontinuitate, cu accent pe introducerea optimizarilor multicriteriale n procesele decizionale. Dupa cum afirma A. Tffler, traim un moment cnd se dezintegreaza ntreaga structura a puterii care a mentinut lumea asamblata. Ia forma o structura de putere radical diferita, care afecteaza toate nivelurile societatii omenesti: aceasta este cunoasterea (informatia)1 . Cunoastere, care a devenit componenta number one a dezvoltarii umane, n general, a celei economice, n special. Tarile dezvoltate ale lumii evolueaza rapid pe coordonatele unor economii postindustriale care sunt percepute si catalogate ca economii ale cunoasterii2 . nsusi Winston Churcill a anticipat fericit noul mers al societatii, considernd ca imperiile viitorului vor fi imperii ale mintii3 (ale cunoasterii si nvatarii). Procesul trecerii spre economia cunoasterii a fost declansat n S.U.A. la jumatatea celui de-al saselea deceniu al secolului XX si a continuat, n mod fericit, n majoritatea tarilor dezvoltate (Japonia, Canada, Germania, Marea Britanie, Franta etc). n aceste tari, date fiind no ile conditii ale societatii bazate pe cunoastere si nvatare, se pune n discutie n mod curent problema scopului
Toffler, Alvin Powerschift / Puterea n miscare, Ed. ANTET, Bucuresti, 1995, pag.11 2 Suciu, M.C. Investitia n educatie, Ed. Economica, Bucuresti, 2000, Pag.27 3 Tfler, Alvin op.cit, p.11
Educatie si contemporaneitate
social si a responsabilitatilor educatiei, conturndu-se deja o serie de solicitari/cerinte-cheie ale educatiei:4 educatia n cadrul unei societati a nvatarii va avea un pronuntat scop social. Toate momentele procesului educativ vor avea conotatie social-axiologica, interventia formativa trebuind sa se ntemeieze pe linii de forta valorica; scoala este institutia investita de comunitate cu misiunea de a transmite un anumit sistem de valori sociale, ierarhizate n numele unei autonomii si responsabilitati actionale specifice; noul sistem de nvatamnt trebuie sa fie unul deschis, conceput pentru a asigura sanse egale de instruire tuturor membrilor societatii date. Cei capabili si performanti trebuie sa aiba acces liber la studii astfel nct sa li se permita ascensiunea sociala indiferent de originea, veniturile si pregatirea lor anterioara. Din perspectiva acestei cerinte, se va intensifica si rolul consilierii si al pilotarii carierei; afirmarea educatiei permanente. ntr-o societate a nvatarii apare necesitatea ca persoanele cu studii sa revina sistematic la scoala; este ndeosebi, situatia celor cu o instructie scolara de nivel superior. Continuarea pregatirii (formarea continua) va deveni o industrie care este posibil sa nregistreze un puternic avnt n viitor; educatia nu mai poate fi lasata numai pe seama institutiilor de nvatamnt. Va fi, n viitor, necesar ca fiecare firma, angajatorii sa se preocupe mult mai mult de instruirea si formarea propriilor angajati, apelnd la propriile resurse financiare; educatia va avea si raspunderea sociala de a mpiedica degenerarea meritocratiei n plutocratie. Titlul scolar (diploma de studii) va facilita accesul la cele mai bune locuri de munca si la cele mai promitatoare cariere profesionale
4
Peter Drucker Inovatia si sistemul antreprenorial, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1993, p.102
numai daca este acordat pe criterii de competenta, capabilitate si talent si nu pe criteriul bogatiei fiind, n acest caz, un simbol al clasei sociale. Practic, aceasta ultima cerinta cheie, impune ca produsul educatiei sa fie o persoana instruita, performanta, eficienta si cultivata, indiferent de conditia sa sociala. Realizarea acestor exigente ale societatii bazate pe cunoastere si nvatare, are drept scop crearea noului mod de viata specific unei societati deschise. n context, cunostintele, informatiile, aceste variabile cheie ale economiei cunoasterii, reprezinta o reala sursa de putere deoarece ele nu se epuizeaza, ci se amplifica, multiplica si diversifica prin utilizare. Spre deosebire de alte resurse, epuizabile pe masura ce se consuma, cunostintele sunt extensibile la infinit (cel putin n principiu), devenind o resursa practic inepuizabila pentru dezvoltarea economica, fapt nu numai recunoscut dar si promovat cu consecventa de marile puteri ale lumii care considera ca progresul poate fi asigurat prin performanta, creativitate si imaginatie. Sporul n cunoastere devine astfel o conditie sine-qua- non a progresului, acumularea si stocarea cunostintelor realizndu-se pe diferite filiere: experiente profesionale, mijloacele mass- media dar, mai ales, instruirea si educatia. ntr-o economie a cunoasterii, omul trebuie sa nvete att nainte de a patrunde pe piata muncii, parcurgnd acele niveluri de instruire specifice formarii profesionale, ct si de-a lungul ntregii vieti, pentru a dobndi competente superioare si pentru a se adapta continuu la cerintele exprese ale dinamicii mondiale; cunoasterea aceasta resursa economica deosebit de eficienta n productia de bunuri si servicii si care este, n acelasi timp, si o marfa posibil de comercializat sub forma de cunostinte, experienta, informatii de piata impune neconditionat nvatarea permanenta si adaptarea continua la problemele complexe, inter si transdisciplinare specifice societatii post-capitaliste5 .
5
Drucker, Peter Societatea post-capitalista, Ed. Image, Buc., p.11
A prevedea cum va arata societatea viitorului este destul de hazardant. Lucrul de care putem fi siguri este ca lumea care va rezulta din prezenta rearanjare a valorilor, mentalitatilor, structurilor economice si sociale, a sistemelor politice, a conceptiilor asupra lumii, va fi diferita de ceea ce ne putem imagina astazi. Este, o certitudine faptul ca resursa primara a lumii de mine vor fi cunostintele, iar oamenii viitorului vor fi dupa cum afirma P. Druker lucratori ai cunoasterii si prestatori de servicii, instruiti si educati n consonanta cu criteriile de performanta a societatii, capabili sa ncorporeze n atitudinile si conduita lor valorile, cerintele, angajamentele societatii si sa se manifeste ca o persoana educata apta sa influenteze, prin cunostintele si competentele sale, prezentul si sa modeleze viitorul, fiind pregatita pentru a trai ntr-o lume globala (un cetatean al lumii n viziune, orizont, informatie)6 . ntr-o astfel de societate a viitorului, scoala devine att institutia tinerilor ct si a adultilor, fiind responsabila pentru performante si rezultate. ncorporarea n sistemul educational a noilor tehnologii ale nvatarii si predarii constituie o cerinta prealabila a succesului national si cultural si, n mod egal, a cresterii si competitivitatii economice. Constatam, practic, ca actiunea educationala tinde sa se instaleze n micro si macrocosmos, n noi tehnologii care folosesc forte pna nu de mult aproape necunoscute omului. Aceste noi tehnologii (internet, sisteme multimedia, manuale virtuale etc) au rolul de a transforma educatia prin regndirea finalitatii si a functiilor nvatamntului n societate. Constatarile care se impun sunt multiple. Retinem mai ales faptul ca civilizatia umana prin noile mijloace si tehnologii nu poate fiinta dect gratie sporirii rolurilor elementelor sau variabilelor personalitatii puse n lucru. n cadrul acestora, rolul major tind sa- l ocupe cele intelectuale si cele privind creatia originala. Schimbarea imediata consta n intelectualizarea
6
Drucker, Peter, - Societatea post-capitalista, Ed.Image, Buc., 1999, pag.9-18
muncii, cu accent deosebit pe creativitate si un nou orizont n libertatea deciziei7 . Prognozele pe termen mediu evidentiaza o serie de prioritati n materie de instruire si educatie, ca si efect al implementarii noilor tehnologii, sporind considerabil rolul educatiei n rezolvarea marilor probleme ale umanitatii. n context, se remarca si accentuarea prerogativelor educatiei economice n materie de pregatire pentru munca, adaptare la schimbare, nsusire a abc- ului teoriei economice, formarea unui mod economic de gndire si actiune etc. n esenta, aceste noi prioritati/provocari educationale sunt: (dupa P. Drucker)8 1. Scoala de care avem nevoie n viitor va trebui sa furnizeze o alfabetizare universala de cel mai nalt grad (mult peste alfabetizarea functionala pe termen scurt). Alfabetizarea universala presupune: ntelegerea stiintelor de baza si a dinamicii cunoasterii; familiarizarea cu limbile straine; nvatarea prin intermediul unui program pe computer (educatorul avnd rolul de a ndruma, motiva, ncuraja, conduce actul nvatarii, iar educatul devenind propriul sau instructor); alfabetizarea universala mai cere, de asemenea, ca educatul sa nvete nca din scoala cum sa fie eficient mai trziu, cnd va dobndi calitatea de angajat. ntr-o formulare succinta, alfabetizarea universala are nevoie de o scoala care sa subordoneze totul dobndirii unei reale formari initiale, astfel nct la momentul intrarii pe piata muncii, educatul sa fie dezinhibat, sa aiba ncredere n sine, sa fie autonom si competent, avnd reale sanse de a deveni, n timp, performant si chiar pasibil de a face cariera. Practic, scolii i se solicita sa aiba drept scop
7 8
Okinawa Charter on Global Information Society, Okinawa, 23 July 2000 Drucker, Peter Inovatia si sistemul antreprenorial, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1993, p.115
originar nvatarea preponderent euristica, si mai putin ameliorarea conditiei sociale, rasiale, etnice etc. Spre exemplu, utiliznd un program de nvatare asistata de computer, elevul va nvata mult mai usor, dar mai ales va ntelege notiunile si conceptele de baza ale teoriei economice (elementele modului de productie, cum actioneaza cererea si oferta ntr-o economie de piata libera, cum se constituie un buget etc), avnd si posibilitatea ca prin simulare sa realizeze si diverse aplicatii. 2. Scoala trebuie sa ofere educatilor de la toate nivelurile motivatia de a nvata si de a se acomoda cu disciplina nvatarii continue. Oamenii trebuie sa renvete cum sa nvete si chiar sa se narmeze cu o disciplina a nvatarii. Practic, educatul indiferent de vrsta sa trebuie nvatat cum sa studieze, cum sa persevereze, cum sa-si ntretina dorinta de a avansa n cunoastere pna cnd se ajunge la rezultatul scontat si la realizari notabile. Motivatia nvatarii se bazeaza ndeosebi pe capacitatile individuale ale educatului, pe trebuintele de cunoastere ale acestuia. Un comportament motivat nu poate fi judecat n afara relatiei dintre posibilitate si realitate, dintre aptitudinile scolarului si rezultatele din activitatea de nvatare. ntre aceste dimensiuni este necesar sa se stabileasca o relatie de adecvare, astfel nct prin raportare la finalitatea demersului educativ, nivelul motivational optim sa se obiectiveze ntr-o integrare reusita a educatilor n activitatea de nvatare eficienta si n obtinerea de performante. Noile tehnologii ar putea avea o contributie deosebita, eliberndu-l pe educator de obligatia de a consuma majoritatea timpului cu nvatarea de rutina, nvatarea corectiva si nvatarea repetativa. Acest lucru poate fi facut de computer mult mai repede si mai bine, educatorului ramnndu- i suficient timp pentru a identifica caracteristicile individuale ale educatilor, pentru a se concentra asupra lor si pentru a-i conduce pe scolari spre obtinerea rezultatelor scontate. Ramne de vazut daca scoala si
educatorii vor fi dispusi sa se concentreze asupra capacitatilor nvatacelului si sa personalizeze actul didactic9 . Pe parcursul lucrarii de fata vom reveni asupra motivatiei, insistnd pe rolul economic al acesteia. 3. O alta prioritate generata de noile tehnologii solicita scolii sa furnizeze informatiile si cunostintele att ca substanta ct si ca proces necesar pentru a obtine si rezultate concrete. Pna de curnd, singurele institutii de nvatamnt preocupate de roadele cunostintelor erau scolile vocationale (scoli de arte, de medicina, de drept, de management, de inginerie). Acestea se concentreaza mai mult asupra aplicatiilor, al practicii si abia apoi sau concomitent asupra teoriei, procednd la o predare nvatare n sensul invers acelor de ceasornic. Este, practic, vorba de o nvatare simultan deductiva si inductiva, deosebit de benefica scolarului si cu un impact pozitiv si pe termen lung asupra personalitatii acestuia. 4. n fine, se remarca n ultimul deceniu al secolului XX, ca nvatamntul (educatia) nu mai poate constitui un monopol exclusiv al scolii. ntr-o societate dezvoltata, educatia patrunde sistematic n ntreaga societate, manifestndu-si eficacitatea. Angajatorii de orice fel ntreprinderi, agentii guvernamentale, organizatii nonprofit, firme etc vor trebui sa devina si institutii de nvatare si educare. ntr- un viitor suficient de apropiat, scolile trebuie sa se nscrie ntr- un parteneriat real cu angajatorii, devenind institutii deschise, accesibile n egala masura att persoanelor cu instruire superioara ct si persoanelor care, din diverse motive, nu au avut acces la o educatie corespunzatoare pe parcursul vietii active. Se aplica din ce n ce mai mult o noua axioma: cu ct o
9
Drucker, P op. cit, pag.160-162
persoana este mai instruita, cu att mai mult ea are nevoie de o scolarizare suplimentara sau de o recuperare a unor pasi educationali ratati la momentul oportun. Numai astfel, ndeosebi adultii, nu vor mai fi depasiti de evenimente10 (sa nu uitam ca volumul cunostintelor se dubleaza o data la 5 ani datorita exploziei informationale, marii perisabilitati a cunostintelor si cresterii vitezei de circulatie a informatiilor). Pastrarea accesului deschis la instruire, indiferent de vrsta sau de titlurile scolare dobndite anterior, reprezinta chiar o necesitate economico-sociala. n fond, viitori lucratori ai cunoasterii si prestatorii de servicii trebuie sa aiba sansa de a trece la munca bazata pe cunostinte, sa fie capabili n orice stadiu din viata lor sa-si continue instruirea formala sau sa adopte o modalitate nonformala pentru a se orienta sau reorienta profesional, n functie de exigentele pietei muncii11 . Concluzionnd, remarcam ca imperativele societatii viitorului sunt suficient de bine conturate, exista si proiecte de ameliorare si armonizare a sistemului educational cu dezideratele acestui tip de societate, dar nu putem sti cte din proiectele noastre educationale vor deveni realitate si cte programe vor da gres. Cert este ca scoala va trebui sa devina responsabila, sa se angajeze si sa dea rezultate. Ce anume se va preda si se va nvata, cum anume se va face educatia n viitor, cine se va folosi de efectele pozitive ale nvatamntului, care va fi pozitia scolii n societate toate acestea sunt ntrebari la care nu putem da acum raspunsuri categorice, cu putere de axioma, deoarece orice incursiune teoretica n domeniul educatiei sta sub semnul provizoratului si al unei minime incertitudini, educarea fiintei umane fiind o activitate deosebit de delicata si complexa. Nu poti
10
Branden, Nathaniel Cei sase stlpi ai respectului de sine, Ed. Colosseum, Buc., 1996, p.237 11 Drucker, P. Realitatile lumii de mine, Ed.Teora, Buc., 1999, p.177
fi sigur niciodata ca o emisiune ideatica sau strategica este completa, ca nu se va altera sau ca nu va deveni anacronica n raport cu dinamica proceselor paideutice. Educatia este o continua reconstructie a experientei care se adauga la ntelesul experientei precedente si care asigura evolutia celei care urmeaza12 . Demersul educational nu e un galop de sanatate, ci o stare de tensiune perpetua, un set de relatii conflictuale ntre deziderabil si posibil, ntre cunoscut si necunoscut, ntre vechi si nou, ntre valoare si non-valoare, ntre stabil si efemer etc. Contributia efectiva a Romniei la crearea unei societati europene a nvatarii depinde n primul rnd de constientizarea faptului ca realmente se doreste si ca este necesara n spatiul mioritic construirea unei asemenea societati, cu att mai mult cu ct relansarea economica si restabilirea ordinii sociale sunt prioritati ale momentului.
1.2 Educatia economica si antreprenoriala n Romnia - concept, principii, tinte strategice, structuri Ca fenomen social, educatia este o actiune umana specifica care si schimba finalitatile, continuturile si functiile o data cu schimbarile societatii nsasi, pe care o influenteaza, la rndul ei. Conceptia despre rosturile educatiei n societatea contemporana se deosebeste radical de aceea din epocile anterioare ale dezvoltarii omenirii, deoarece semnificatiile si eficienta actului educativ sunt date de disponibilitatile educatiei de adaptare si autoreglare fata de sfidarile tot mai numeroase ale spatiului social. Dupa cum afirma si profesorul George Vaideanu, problematica lumii contemporane (PLC), caracterizata prin universalitate, globalitate, complexitate si caracter prioritar demonstreaza tot mai pregnant ca solutiile cele mai eficiente nu
12
Dewey, John Democratie si educatie, E.D.P., Buc., 1972, p.70
pot fi gasite prin demersuri si angajari secventiale, parcelate, ci e nevoie de o viziune holistica n studierea si decantarea celor mai eficiente mijloace de rezolvare a marilor probleme cu care se confrunta omenirea13 . Identificarea marilor teme de meditatie (degradarea mediului, explozia demografica, proliferarea conflictelor dintre natiuni, decalajele economice si polarizarea economica, amplificarea fenomenelor de saracie, excluderea sociala, somajul, foamea dar, mai ales, evolutia rapida a cunoasterii si tehnologiei) au condus la constituirea n plan educational a unor raspunsuri specifice, prin potentarea noilor educatii sau a unor noi tipuri de continuturi: educatia ecologica, educatia pentru pace, educatia demografica, educatia economica si casnica moderna, educatia nutritionala, educatia pentru participare si democratie, educatia interculturala, educatia pentru comunicare si mass- media etc. Este de asteptat ca aceasta lista sa se modifice fie prin disparitia unor educatii, fie prin impunerea de noi cerinte sau continuturi educative. Spatiul educational romnesc a asimilat prompt noile educatii, ndeosebi pe cele care vizeaza educatia ecologica/relativa (cel mai bine reprezentata n structurile de continut ale nvatamntului), educatia civica, educatia democratica si educatia economica si antreprenoriala. Noile evolutii politice, economice si sociale de dupa 1989 au fost marcate de procesul dificil al tranzitiei de la un sistem totalitar bazat pe o economie centralistplanificata, spre o societate bazata pe functionarea eficienta a statului de drept, a economiei de piata, bazata pe proprietate si competitia libera a producatorilor si a unei societati deschise, caracterizata de respectarea libertatilor individuale si de cultivarea dialogului social, de libertatea presei si o reala separare a puterilor n stat.
13
Vaideanu, G. Educatia la frontiera dintre milenii, Ed. Politica, Buc., 1988, p.106
n contextul schimbarilor din spatiul econo mic si social, si al eforturilor Romniei de a se alatura ct mai repede spatiului euro - atlantic, educatia economica si antreprenoriala (cuplata cu educatia pentru schimbare si dezvoltare) dobndeste o importanta deosebita, determinnd o adevarata remaniere de optica si comportament economic. Mutatiile produse la nivelul palierelor mai sus-amintite au facut ca nsasi notiunea de munca sa se modifice radical, identificarea, producerea si utilizarea informatiilor fiind o componenta dominanta. Dintotdeauna, educatia a reprezentat pregatire pentru viata, de fapt pentru un anumit stil de viata care, n ceea ce priveste educatia propriu- zisa, nu a nsemnat pentru absolut toti indivizii umani si pregatire pentru munca, nsa pentru marea lor majoritate viata a nsemnat, n fond, munca. Odata cu epoca tertiara, munca, activitatea n general au fost asumate de, practic, toti cetatenii, indiferent de statutul lor social, iar educatia, endemizata, ncurajata si generalizata a nsemnat pregatirea fortei de munca n toate ipostazele ei, pentru orice societate moderna aceasta ramnnd ratiunea nsasi a educatiei contemporane. Asa cum afirma si Roman Herzog (fost presedinte al RFG) n 1997, la Forumul educatiei de la Berlin, educatia este cheia spre piata muncii si nca cea mai buna profilaxie fata de somaj14 . Accentuarea caracterului complex al economicului, reconsiderarea actului creativ al muncii, cresterea severitatii conditiilor la care omul trebuie sa faca fata (viteza mare de lucru, cerinte sporite privind calculul, aprecierea si previzionarea executiei, reactii rapide si adecvate la diversi stimuli), conduc n mod necesar la mutatii n sistemul de trebuinte, aptitudini si sensibilitati. n primul rnd, au sporit considerabil trebuintele de nivel intelectual (cultura stiintifica si tehnica, educatie si instruire
14
UNESCO Forumul educatiei, 1997, p.8
permanenta, nivel din ce n ce mai nalt de calificare, bi si multispecializare etc.), precum si dezvoltarea aptitudinilor si capacitatilor cognitive si actionale (inteligenta, flexibilitatea gndirii, fluenta, senzitivitatea, originalitatea si creativitatea). Datorita lor, omul avanseaza cerinte de un alt nivel n raport cu munca si viata sa. Pentru a face fata unor astfel de mutatii, fiecare individ trebuie familiarizat cu imperativele noului mod economic de gndire si actiune. Intervine educatia economica si antreprenoriala care actioneaza la nivelul mentalitatilor si convingerilor omului, pe care le compatibilizeaza pe ct posibil cu schimbarile petrecute n istorie n munca desfasurata n diferitele ramuri de activitate, schimbari care vizeaza: o noua organizare a productiei, transmisia rapida a informatiei n raport cu cadenta muncii, posibilitatea de a controla ntregul proces de munca n orice moment (monitorizare electronica), cresterea calitatii muncii, cadenta si ncarcatura mare a muncii, numar mult sporit de informatii pe unitate de timp, reducerea erorilor, productivitate mare (de 5-6 ori), competenta are rol central, cerinta permanenta de nvatare, sporirea functionalitatii locului de munca, ntarirea comunicarii si a relatiilor interumane etc. Concluzia: profesia tinde sa devina un ansamblu dinamic de activitati, interactionnd cu celelalte compartimente ale vietii sociale.
1.2.2 Tinte strategice ale educatiei economice n context, educatia economica, prin problematica avansata, face o pledoarie pentru formarea viitorilor consumatori, angajati si ntreprinzatori n spiritul economiei de piata. n educatia institutionalizata, tintele strategice acestui nou tip de
educatie vizeaza 15 : receptionarea si asimilarea notiunilor de baza ale economiei concurentiale; ntelegerea modului de functionare a economiei de piata; familiarizarea cu notiunile, conceptele, legitatile, mecanismele si practicile asociate productiei, desfacerii si consumului n contextul competitiei libere; constientizarea oportunitatilor de adoptare a deciziilor corecte n calitate de angajati, manageri, investitori, consumatori, proprietari si cetateni; folosirea eficienta a mecanismelor si institutiilor specifice economiei de piata; formarea si sustinerea acelor deprinderi si abilitati legate de mediul economic concurential; asigurarea experientei practice a tinerilor si adultilor n domeniul afacerilor si n alegerea carierei; adaptarea continua la munca si sporirea disponibilitatii pentru asumare de riscuri; promovarea si sustinerea spiritului de lucru n echipa; antrenarea oamenilor, corespunzator vrstei, n practici economice de piata desfasurate cu ajutorul tehnologiei informatice si a tehnologiilor moderne legate de circulatia informatiei; ntarirea motivatiei muncii si a celei economice; dezvoltarea spiritului de initiativa privata si disponibilitatii de a dezvolta afaceri; consolidarea relatiei de parteneriat ntre afaceri si procesul educational; conectarea la dezvoltarea economiei globale, contribuind la / si beneficiind de progresul acesteia, att individual, ct si prin comunitatile carora apartin indivizii;
15
Buletinul informativ al M.E.N., nr.4/1999, p.61-62
cresterea productivitatii individuale si a standardului de viata; formarea conceptiei motivationale pentru viitorii initiatori de afaceri; etc. Remarcam faptul ca educatia economica si antreprenoriala au ca finalitate generala cresterea productivitatii individuale si ameliorarea standardului de viata, acordnd un loc important optiunii, adaptabilitatii si interactivitatii. Programele de educatie economica se desfasoara preponderent n mediul scolar, fiind cultivate la toate nivelurile sistemului de nvatamnt n modalitati specifice vrstei scolarilor si experientelor de nvatare. Este o dimensiune moderna a educatiei, prezenta n viata societala si a scolii n forme explicite (discipline de nvatamnt) sau implicite (practicii scolare, programe nonformale, companii persoane etc.). Oamenii trebuie ajutati sa nteleaga rostul evenimentelor si fenomenelor economice care au loc n tara si n lume, ce impact au fortele pietei asupra dezvoltarii individuale si colective, de ce este importanta cunoasterea misterioasei lumi a afacerilor, ct de benefica este preocuparea pentru dezvoltarea n fiecare din noi a spiritului de ntreprinzator. Manifestarea spiritului ntreprinzator poate fi favorizata de o serie de factori, cum ar fi: factori familiali; factori educationali; nevoia de autodepasire si realizare personala; calitati manageriale; cultura economica si cea generala; capacitati de comunicare; adaptabilitatea permanenta; mediul; s.a.m.d. Parafrazndu- l pe premierul britanic Tony Blair educatia antreprenoriala ndeosebi reprezinta un pasaport sau o carte verde pentru succes ntr-o economie de piata. n acelasi timp, n contextul implementarii diverselor programe de educatie economica, este necesara luarea n calcul si a riscurilor reale / potentiale la care se expune un ntreprinzator, precum si alte posibile inconveniente: marea cantitate de munca ce trebuie depusa, ca o conditie a succesului; sporirea responsabilitatilor fata de propria conditie, propriul statut, dar si
fata de familie, fata de posibilii actionari, fata de angajati etc.; stresul generat de efortul depus si de puternica responsabilizare; timpul dedicat dezvoltarii unei afaceri monopolizeaza cele 24 de ore zilnice, genernd stari de ncordare si de conflicte care pot altera relatiile de nivel intra si interpersonal. Ca urmare, educatia n domeniul economic si a spiritului ntreprinzator apare sub forma unui sistem cu variate componente ce solicita abordari specifice, ncercnd sa se asigure celor care dispun de reale aptitudini antreprenoriale cunostintele necesare, menite sa-i ajute sa parcurga drumul spre succes. Educatia economica si antreprenoriala, precum si educatia casnica moderna sunt ipostaze educationale centrate pe individ, atragnd si cointeresnd si colectivitatea umana n ansamblul sau (familia, scoala, comunitatea locala, angajatorii, statul). Abordarea acestei dimensiuni educatio nale este interdisciplinara, viznd aspecte de natura economica, psihologica, sociologica, pedagogica, etica, ca si consecinta a plasarii individului uman n miezul tare a unui astfel de demers educational, iar efectele sale sunt multiple. n capitolele urmatoare, vom aborda o serie de aspecte punctuale care trateaza costurile educatiei de acest nivel, cine este dispus sa finanteze si cine aloca efectiv fonduri pentru derularea procesului educational, care sunt efectele economicosociale si culturale si gradul de atractivitate pentru formarea initiala si continua n domeniul economic si antreprenorial (investitional). Avnd n vedere noul statut al Romniei dat de nceperea negocierilor de aderare la Uniunea Europeana, dimensiunea educatiei economice capata o importanta deosebita din cel putin doua puncte de vedere: cel al promovarii educatiei consumatorului si producatorului, ca o conditie a competitivitatii pe piata europeana; alinierii la standardele europene privind calitatea fortei de munca autohtone.
Introducerea unor elemente de educatie economica n diferitele tipuri de scoli din tara noastra ar putea fi un bun nceput pentru formarea unei culturi economice, n masura sa dezvolte si sa sustina competentele, valorile si atitudinile legate de acest subiect. Un argument important n sprijinul derularii de programe educationale de factura economica, la toate nivelele sistemului de nvatamnt, consta si n posibilitatea de a- i determina pe actorii implicati n procesul educational asupra importantei pe care o poate avea educatia economica pentru viata cotidiana si pentru evolutia profesionala ulterioara a tinerilor. Relevanta unui program complex de educatie economica este, consider, dubla: pentru sistemul educational: introducerea unei dimensiuni noi si actuale n curriculumul scolar, care poate fi abordata n maniera integrala (cross curriculara) la nivelul curriculum- ului nucleu si ca disciplina/tema optionala pe segmentul de curriculum la decizia scolii; pentru partenerii institutiilor educationale : avantajul colaborarii cu absolventii diferitelor nivele de scolaritate care deja cunosc problematica generala proprie educatiei economice, dar si implicatiile acesteia n diferite domenii de activitate. Oportunitatea unui astfel de program rezulta si din criza de identitate n care se afla societatea romneasca n ansamblul ei, care pare a fi specializata n ce priveste indiferenta fata de performanta si fata de lucrul bine facut. Iata de ce modulul care trebuie activat este scoala, cea care poate declansa o reactie n lant de sensibilizare fata de calitate, educatia economica
propunndu-si parcurgerea urmatorului traseu:

constientizare cunostinte atitudini abilitati
participare
Parcurgerea acestor etape l ajuta pe individ sa nteleaga sistemul economic actual, sa participe activ la dezvoltarea personala si sociala, sa-si nsuseasca comportamente specifice celor doua roluri (consumator si producator) pe care, n viata de fiecare zi, le adopta permanent, n functie de context. Asumarea acestor doua roluri depinde, nsa, n mod fundamental de felul n care omul se raporteaza la ele: poate fi un consumator stngaci sau nepretentios sau dimpotriva, unul care intuieste rolul economicului n viata sa si si doreste lucruri mai bune. n acelasi mod, individul poate fi un producator neglijent, superficial, nemotivat ori unul care se raporteaza la un standard si doreste sa produca n propriul beneficiu, ca si n folos general. Existenta preocuparii, la nivelul elementelor de politica educationala specifice acestei noi dimensiuni a educatiei, este data inclusiv de structura de continut a educatiei economice. n context contemporan, multe sisteme educationale acorda o importanta deosebita educatiei economice. Exemplificnd pe modelul S.U.A., tara n care economia este considerata disciplina scolara fundamentala, educatia economica si antreprenoriala a fost inclusa n programul Sa educam America pentru anul 2000, ceea ce echivaleaza cu recunoasterea valorii pe care o are pregatirea economica pentru ntelegerea lumii de azi, pentru adoptarea deciziilor majore care influenteaza viitorul oamenilor si pe al principalelor institutii socio economice. Reiteram ideea ca este esential ca tinerii sa deprinda a gndi economic. Demersul de tip economic este specific si se deosebeste n mod semnificativ de demersul realizat de discipline din aceeasi arie curriculara. O analiza economica valida ne ajuta sa percepem corect si sa ntelegem si probleme din domenii
adiacente (educatie civica, istorie, politologie, etc.), oferindu-ne posibilitatea sa cercetam cauzele diferitelor probleme istorice, politice, de afaceri sau de relatii internationale. Studiind economia, ntr- un mediu formal sau nonformal, tinerii si dezvolta si o suma de deprinderi importante, cum ar fi: v sa identifice dificultatile economice, alternative, beneficii si costuri; v sa analizeze contextul si cauzele diferitelor actiuni economice; v sa examineze consecintele modificarilor de situatie economice si/sau politice n plan social si personal; v sa argumenteze si sa compare beneficiile cu costurile oricarui demers actional. Avnd ca sursa Standardele nationale orientative pentru economie, editate de Consiliul National pentru Educatie Economica (NCEE), New York U.S.A., continuturile economice fundamentale si indispensabile pot fi sintetizate ntr-o lista de 20 de repere de continut (idei forta care constituie substanta educatiei economice), dintre care deosebit de importante sunt urmatoarele: 1. Resursele de productie sunt limitate. Oamenii nu pot avea toate bunurile si serviciile pe care le doresc; de aceea, ei trebuie sa aleaga unele lucruri si sa renunte la altele. n viata cotidiana, oamenii fac frecvent alegeri, identificnd si comparnd n mod sistematic alternativele, ncercnd sa ia decizii n cunostinta de cauza si sa anticipeze consecintele optiunilor lor sau ale altora. Unii indivizi cred ca pot avea toate bunurile si serviciile pe care si le doresc, pentru ca ei primesc n mod gratuit ceea ce au nevoie, fie de la stat, fie de la familie. Aceasta convingere este gresita deoarece resursele pot fi utilizate n modalitati alternative, functie de libera optiune a decidentului. Comparnd, n mod
explicit, valoarea oportunitatilor alternative sacrificate n diferite situatii, att cetatenii, ct si reprezentantii lor au posibilitatea de a cntari, astfel nct sa poata lua cele mai bune decizii. Analiznd, putem gasi si raspunsul la ntrebari ca: de ce este important sa stim ca resursele sunt limitate?! ce cstiga si ce pierde cineva atunci cnd ia anumite decizii?! De asemenea, analiza determina cresterea responsabilitatii si implicarii. 2. O decizie poate fi eficienta daca a fost luata n urma compararii costurilor suplimentare ale diferitelor alternative cu beneficiile suplimentare posibile. Cele mai multe alegeri pe care le facem presupun compromisuri, putine decizii fiind de tipul totul sau nimic Practic, se solicita raspuns la ntrebarea: cum se adopta o decizie n mod eficient, utiliznd resursele disponibile astfel nct rezultatele obtinute sa fie cel putin satisfacatoare?! Aplicnd demersul pedagogic de tip economic, cei interesati si n primul rnd scolarii de diferite vrste vor ntelege ca este foarte greu sa pui n balanta la ce renunti si ce alegi, dupa cum este la fel de dificil de precizat cum au fost folosite resursele n trecut, cu ce costuri si ce beneficii au rezultat. O astfel de analiza comparativa tine de modul de gndire economic ce trebuie indus oamenilor nca din copilarie prin raportare la posibilitatile lor de vrsta. De exemplu, pentru a-si folosi timpul ct mai eficient, tinerii trebuie sa cntareasca beneficiile si costurile pe care le pot avea petrecnd o ora n plus pentru a studia economia n loc sa se plimbe, sa asculte muzica sau sa converseze cu prietenii. Poate ca nu vor sesiza imediat avantajul unei astfel de optiuni, dar apelnd la reflectie si vor da seama de importanta si utilitatea initierii n tainele acestei materii, seaca si umana n acelasi timp, care este economia. Scopul ei principal este de a- l ajuta pe om sa nteleaga lumea, de a lua cele
mai bune decizii n ceea ce priveste viata individuala si sociala, n privinta afacerilor sau n cel al investitiilor de orice fel16 . 3. Pentru alocarea bunurilor si serviciilor se pot folosi diferite metode. Fiecare individ si societate n ansamblul ei trebuie sa aleaga ntre aceste metode. Decriptnd reperul ideatic, ntr-o economie de piata, libera si dinamica, deciziile oamenilor privind alocarea resurselor sunt orientate ferm de piata, care prin diferite metode determina ce si cum sa se produca, cine va consuma ceea ce s-a produs, ce rezultate sunt asteptate. Educatia economica este o modalitate sigura de a ntelege sistemul economiei de piata si, mai ales, de ce este att de raspndit! De asemenea, elevii antrenati n programe de educatie economica vor fi capabili sa sesizeze si sa compare caracteristicile economiei de piata cu cele ale celorlalte tipuri de economii (economia naturala, economia planificata), identificnd inclusiv beneficiile si costurile diferitelor alternative de alocare a resurselor apelnd fie la metode relaxate (care activeaza inventivitatea, imaginatia, creativitatea), fie utiliznd forta, autoritarismul, impunerea. Practic, aceasta idee forta solicita un raspuns pertinent la ntrebarea: cum se stabileste ce sa se produca si ce sa se consume? 4. Oamenii reactioneaza n modalitati predictibile atunci cnd sunt motivati pozitiv sau negativ. Ideea ntareste rolul factorilor motivationali n diversele manifestari comportamentale ale oamenilor. Contrar parerii larg raspndite dupa care economia este o stiinta despre bani si cum se pot cstiga acestia, ea este, de fapt, o stiinta care studiaza motivatia oamenilor. Totodata, economia este un model de analiza
16
apud Fourans, Andr - Explicndu-i fiicei mele economia, Ed. EUROSONG&BOOK, Bucuresti, 1998, p.19
a comportamentului uman, dar este si arta de a obtine maximum de la viata (cum spunea Bernard Show). Motivatia presupune facilitarea aparitiei si dezvoltarii resurselor unei persoane, care sa-i permita realizarea acordului ntre trebuintele si valorile sale, pe de o parte, si interesul colectiv, pe de alta parte. Motivatia da sens si sustine orice activitate umana. nseamna, totodata, depasirea obstacolelor ce stau n fata creativitatii si ingeniozitatii, precum si formarea unui climat favorizant realizarii obiectivelor personale si/sau colective. Dar, a motiva nu nseamna a manipula oamenii pentru a obtine de la ei cele dorite mpotriva vointei lor. Nu nseamna nici a pune n miscare o masina umana apasnd pe butoane sau suscitnd un conformism de suprafata, pentru ca oamenii nu pot fi motivati prin regulamente sau pedepse si nici prin angajamente improvizate. Motivatia n munca depinde de individ si de stimulente. De aceea, oferta si cererea existente pe piata, preturile, profitul, salariile, deciziile pe care le adopta autoritatile sunt intim legate de motivatia producatorilor, lucratorilor si consumatorilor. Afirmatia oamenii reactioneaza la stimulente este luata serios n calcul de economisti, care nu numai ca nu o contesta dar chiar i apreciaza valabilitatea sine die. n mod frecvent, oamenii au motive bine determinate pentru a influenta comportamentul altora. ntrebarea este ce motive i determina sa actioneze de o asemenea maniera, si, n plus, ce- i determina sa produca sau sa cumpere anumite bunuri? Pentru a ntelege sau a prognoza comportamentul oamenilor sau al organizatiilor, elevii trebuie sa nteleaga motivatia economica a acestora (idee pe care o dezvoltam ntr-un paragraf special). 5. Schimbul are loc numai daca fiecare participant se asteapta sa cstige din tranzactia respectiva. Abordarea acestei teme l va pune pe nvatacel n situatia de a utiliza informatiile dobndite pentru a negocia diverse tranzactii si a determina eventualele cstiguri. Va avea si
capabilitatea necesara compararii beneficiilor si costurilor unor tranzactii, de regula comerciale, daca va afla raspunsul la ntrebarea aparent simpla: de ce fac oamenii schimb? Progresele educative de initiere n domeniul economiei sunt destinate si ntelegerii schimbului ca pe o activitate de tipul cstig/cstigi, ambele parti implicate asteptndu-se la un cstig de dimensiuni variabile. Schimbul presupune cooperarea celor care participa la tranzactii, negocierea putnd fi distributiva (de tipul suma zero), integrativa (de tipul suma nonzero) sau rationala. 6. Daca la nivel individual, regional sau national intervine specializarea, atunci att productia, ct si consumul cresc. Utiliznd eficient o astfel de informatie, elevul si va explica de ce poate cstiga att el, ct si ceilalti daca si dezvolta propriile aptitudini si capacitati. ntrebarea legitima este: de ce este nevoie de specializare n activitatile umane? Ideea este ca, fiecare producator se specializeaza ntr-un anumit domeniu, n producerea unui anumit bun sau serviciu, exploatndu-si propriile resurse si disponibilitati; n egala masura, el depinde de ceilalti pentru a cumpara cele necesare consumului. n calitate de viitori producatori sau lucratori, elevii trebuie sa nteleaga faptul ca vor cstiga mai mult continundu-si studiile si specializndu-se ntr-un anumit domeniu. Dar, tot de nteles este si faptul ca pentru aceasta va fi nevoie sa sacrifice anumite oportunitati. ntelegerea acestor lucruri i va ajuta sa determine de ce ntr-o economie n care oamenii s-au specializat si fac schimb voluntar, nivelul productiei creste, fapt care permite si cresterea nevoilor de consum. 7. Piata exista ca urmare a interactiunii cumparatorilor cu vnzatorii. Aceasta interactiune determina nivelul preturilor pe piata si, deci, accesul la bunuri si servicii.
Elevii antrenati n programe de educatie economica vor fi capabili sa utilizeze aceste informatii pentru a identifica pietele pe care au actionat n calitate de cumparatori sau de vnzatori, descriind inclusiv modul n care actiunile tuturor cumparatorilor si vnzatorilor influenteaza nivelul preturilor. De asemenea, ei vor fi capabili chiar sa prevada evolutia preturilor atunci cnd pe piata exista fie exces de cerere (deficit), fie exces de oferta (surplus). Astfel, elevii vor ntelege de ce att de importanta piata, mediul (locul) unde cumparatorii si producatorii interactioneaza. 8. Coroborat cu ideea precedenta, se pune o alta ntrebare: ce rol au preturile n economie? Cum se modifica ele? Pentru cumparatori si pentru vnzatori preturile reprezinta att semnale ale pietei, ct si stimulente economice. Atunci cnd oferta sau cererea se modifica, automat se modifica si preturile, fapt care afecteaza motivatia agentilor economici. ntelegnd rolul de semnale si de motivatii economice ale preturilor, oamenii pot anticipa evolutia pietei si pot alege mai bine n calitate de producatori si consumatori. De asemenea, ei pot ntelege consecintele si pot cntari costurile si beneficiile controlarii unor preturi (de exemplu, salariul minim). Vor ntelege si cum statul poate impune preturi minimale sau maximale, masuri care vor avea ca efect un exces de oferta sau de cerere pe piata. 9. Statul are de jucat un rol important ntr-o economie de piata, daca beneficiile interventiei sale n economie depasesc costurile acestora. Statul defineste si apara dreptul de proprietate, vegheaza ca pe piata concurenta sa fie loiala. Oamenii trebuie sa nteleaga faptul ca sistemul de piata are anumite limite, pe care statul le compenseaza. ntelegnd rolul sectorului public, cetatenii vor putea opta n cunostinta de cauza ntre piata si oferta statului. n acelasi timp, este important sa se
nteleaga si sa se evalueze efectele programelor guvernamentale n ceea ce priveste redistribuirea veniturilor. 10. ntr-o economie de piata functioneaza institutii care sprijina indivizii si grupurile n actiunile lor destinate atingerii diferitelor scopuri. Bancile, corporatiile, sistemul judiciar, sindicatele, organizatiile non-profit sunt exemple de asemenea institutii importante cu roluri economice si sociale bine definite. Concluzia este ca economia de piata se bazeaza pe existenta si functionarea unor institutii deosebit de importante, deoarece intermediaza ntlnirea cumparatorilor si a vnzatorilor pe piata (asa sunt bancile); multe institutii functioneaza pentru a promova interesele specifice ale unor grupuri (sindicatele). ntelegerea modului de functionare a institutiilor economice si a scopurilor pe care acestea le servesc permite utilizarea eficienta a acestora, evaluarea corecta a institutiilor noi sau a modificarilor care intervin la nivelul celor deja existente. 11. Banii sunt etalonul utilizat pentru a masura si compara bunurile si serviciile. Ei faciliteaza schimbul si, totodata, pot fi mprumutati, economisiti sau investiti. Ideea sustine ntrebarea fireasca: de ce avem nevoie de bani?! ntr-o economie, banii sunt importanti pentru ca mijlocesc schimbul si determina reducerea costurilor implicate de derularea tranzactiilor. Drept urmare, oamenii vor putea sa se specializeze ntr- un anumit domeniu de activitate, banii mijlocindu-le accesul la bunurile pe care nu le produc ei nsisi, dar pe care trebuie sa le consume; aceasta va conduce la cresterea productiei si consumului la nivelul ntregii economii. ntelegnd n ce consta adevarata putere a banilor si a veniturilor, cursantii vor putea lua decizii mai bune n ceea ce priveste cheltuie lile personale sau profesia pe care sa o aleaga.
12. Pentru majoritatea oamenilor, venitul obtinut este determinat de valoarea pe piata a resurselor de productie pe care le ofera. Cstigul unui lucrator depinde, n primul rnd, de valoarea pe piata a productiei realizate, precum si de nivelul productivitatii muncii. Cursantii vor fi capabili sa utilizeze aceste informatii pentru a evalua posibilitatile de cstig pe care le au, n functie de optiunile lor scolare si profesionale. ntr-o economie de piata salariile se formeaza la fel ca oricare alte preturi, ca urmare a interactiunii dintre cumparatori si vnzatori. Cumparatorii serviciilor pe care le ofera forta de munca sunt patronii, care sunt dispusi sa plateasca salarii mai mari celor care pot munci mai bine si pot produce mai multe bunuri sau servicii ntr-un interval de timp determinat. Cei care nteleg acest lucru vor aprecia valoarea capacitatilor si competentelor pe care le pot dobndi la scoala, la facultate sau printr-o forma oarecare de pregatire profesionala. Indiferent de profesia pe care o practica n prezent sau de domeniul de activitate n care munceste, individul trebuie sa stie ca, prin continuarea studiilor si ridicarea nivelului de pregatire, poate sa-si mentina sau sa-si mareasca cstigurile. Este sustinuta si ideea necesitatii educatiei permanente. 13. Veniturile realizate, gradul de ocupare a fortei de munca, nivelul preturilor ntr-o economie sunt determinate de deciziile privind productia si consumul, luate la nivelul familiilor, firmelor, institutiilor publice si a altor institutii economice. Ideea vine ca raspuns la ntrebarea: ce consecinte au deciziile economice individuale la nivel de economie nationala?! Pentru oamenii obisnuiti, modificarile care intervin n cheltuielile, productia si ve niturile realizate la nivel global reprezinta ceva abstract, pentru ca nu pot face aproape nimic pentru a schimba rezultatele obtinute la nivel macro-economic. Dar aceste rezultate
pot influenta decisiv viitorul tinerilor, bunastarea lor, oportunitatile de angajare, cstigurile, precum si pretul pe care l vor plati pentru toate acestea. De aceea, este important ca cursantii sa nteleaga posibilele cauze ale acestor schimbari, cum pot crea ele probleme (precum somajul sau inflatia) sau oportunitati (precum cresterea numarului locurilor de munca). ntelegnd fortele care actioneaza la nivel macro-economic, cursantii vor putea anticipa si reactiona inteligent n conditiile dezvoltarii economice. Acestea au fost o parte din continuturile specifice oricarui program de formare n domeniul economiei. n contextul activitatilor scolare si extrascolare destinate educarii copiilor, tinerilor si chiar adultilor n spiritul economiei de piata este extrem de necesara adaptarea tematicii educationale si a materialelor didactice la caracteristicile tipului de scoala si nivelului de vrsta al populatiei vizate. Caracterul atractiv al suportului logistic si legatura strnsa cu preocuparile subiectilor vor constitui avantaje de natura sa determine acceptarea programelor educationale de catre un numar important de elevi, studenti, adulti, profesori si nvatatori. n capitolele urmatoare vom prezenta detaliat modalitatile de implementare a unor programe de educatie economica si antreprenoriala n curricula scolara. Sau n programul de educatie nonformala (extrascolara) Deoarece scopul oricarui demers educational de asemenea factura este formarea unei gndiri economice concordanta cu timpurile noastre, cursantul, n paralel cu asimilarea continuturilor specifice, si va forma si o serie de deprinderi de gndire economica, fiind astfel capabil sa analizeze problemele cu care se confrunta, sa mediteze si sa adopte decizii. n cele ce urmeaza, prezentam cele mai importante principii care stau la baza ntelegerii modului economic de g ndire (adaptate dupa NCEE, New York) Principiile vizate constituie o suma de reguli/norme generale care cunoscute si respectate pot reprezenta un punct de
pornire n educarea n spiritul economiei de piata. Aceste principii, odata asumate, ne vor conduce la ideea ca gndirea economica nseamna evaluare, decizie, argumentare. Principiul 1: Orice lucru are un cost (alegerile pe care le fac oamenii presupun anumite costuri) Acest principiu exprima ideea fundamentala conform careia nimic nu este gratis, orice actiune presupunnd un pret, timp, efort, renuntarea la ceva n favoarea a altceva atunci cnd suntem n situatia de a face o alegere. Pentru ca omul are mai multe nevoi dect resurse, orice alegere pe care o face presupune un anumit cost, numit cost de oportunitate. ntr-o economie de piata, optiunile oamenilor sunt importante. Exemplificnd, consumatorii trebuie sa aleaga bunurile si serviciile pe care le vor achizitiona; ei sunt constienti de faptul ca aceste alegeri se fac n detrimentul altor bunuri sau servicii, la care trebuie sa renunte. n acelasi timp, producatorii trebuie sa decida ce bunuri sa produca si cum sa faca pentru a fi eficienti; daca deciziile lor nu sunt corecte, nu-si vor putea pastra afacerile si vor falimenta / nu se vor putea integra corespunzator pe piata muncii / nu vor avea satisfactii etc. Principiul 2: Oamenii aleg avnd motive ntemeiate Este cel mai important principiu de gndire economica, potrivit caruia oamenii sunt n permanenta pusi n situatia de a opta pentru ceva, ncercnd sa aleaga varianta avantajoasa (din perspectiva costurilor si beneficiilor). Paul Heynes afirma ca toate fenomenele sociale au ca punct de plecare alegerile pe care indivizii le fac, n functie de beneficiile si costurile la care se asteapta, deoarece toti oamenii au un comportament economic.17
17
Heynes, Paul Modul economic de gndire, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1991, p.59
Principiul 3: Oamenii creeaza sisteme economice prin care influenteaza optiunile si motivatia Optiunile individuale sunt influentate de regulile si obiceiurile care functioneaza n economia unei tari. Legile si contractele economice sunt exemple de reguli scrise, n timp ce comportamentul afabil, curtenitor al producatorului fata de beneficiar este o regula nescrisa sau un obicei. Aceste reguli si obiceiuri influenteaza motivatia personala. Pe masura ce regulile care guverneaza activitatea economica se schimba, se reconsidera si restructureaza corespunzator si motivele care i determina pe oameni sa initieze activitati economice, sa opteze pentru ceva s.a. Principiul 4:Pretul oricarui bun sau serviciu este influentat de ceea ce aleg oamenii Principiul reitereaza ideea ca bunurile si serviciile nu au valoare intrinseca, aceasta fiind determinata de preferintele cumparatorilor si ale vnzatorilor (oferta si cererea determina valoarea, ntr-o economie de piata). Principul 5: Actiunile economice au efecte secundare Aceste efecte secundare au caracter imediat si neintentionat, influentnd comportamentul uman. Exemplu: cresterea fiscalitatii aduce statului venituri mai mari, dar determina si scaderea interesului membrilor societatii date pentru munca, investitii, economii. Un guvernant destept tine cont de ambele efecte (cel initial si cel ulterior), afirma Paul Heynes. Principiul 6: O finalitate semnificativa a educatiei economice este sa formeze cetateni apti de analiza, sinteza si evaluare, bazndu-se pe propria judecata. Capacitatea de a analiza, sintetiza sau evalua, presupune o serie de operatii si demersuri de gndire critica (formularea unor ntrebari, disocierea ntregului n parti, reactualizarea unor
informatii, elaborarea unor ipoteze, exemplificarea unor idei, rezolvari de probleme etc.). Gndirea critica a cursantului implica att cunostinte si deprinderi, ct si capacitati actionale care vizeaza utilizarea sistematica a acestora n analiza problemelor complexe, rezolvarea de probleme, adoptarea de decizii, identificarea costului real al acestora, ntelegerea relatiilor cauzale etc. Lectiile de economie se dovedesc utile n masura n care dezvolta gndirea critica. Specificul economiei permite profesorilor sa desfasoare o mare varietate de activitati: luarea unor decizii individuale si n grup, analiza unor evenimente curente sau trecute, discutarea unor masuri de politica economica, activarea inteligentelor multiple, instruirea diferentiata a cursantilor, inclusiv pe criteriul vrstei. Exemplu: un elev de vrsta mica (nvatamnt general) deprinde gndirea critica rezolvnd probleme; un adolescent n prag de maturitate (nvatamnt secundar superior) poate analiza un eveniment economic, reactivnd achizitiile scolare legate de subiect; ulterior, acelasi elev va sintetiza pentru a recupera esentialul, va compara si evalua - n functie de obiectivele lectiei va putea prognoza, emitnd inclusiv judecati de valoare. Concluzia: gndirea economica este caracterizata drept o gndire de nivel superior (gndire critica) care presupune: 1. cunoastere 2. ntelegere 3. aplicare 4. analiza 5. sinteza 6. evaluare (n concordanta cu taxonomia obiectivelor educationale realizata de B.S. Bloom). Setul de principii prezentat faciliteaza studiul economiei si dobndirea unui comportament economic adecvat. Ele sunt valabile pentru toti oamenii, indiferent de vrsta, religie, sistem politic, gen sau traditii culturale.
1.3 Resorturile culturale ale educatiei economice si antreprenoriale Orice demers paideutic si are, prin forta lucrurilor, izvorul si radacinile ntr-o conceptie despre om si societate. Totusi, adesea, izvorul este subteran, conceptiile sunt subiacente iar intentiile vagi. Acest esential abscons este fie rezultatul rutinei, al aparentelor sau al indiferentei, fie al unei atitudini conservatoare si egoiste. Omul, aceasta fiinta superioara capabila sa-si modeleze comportamentul dupa comandamente sociale si culturale, nu numai dupa instincte, nu poate fi obiectul unor planuri oculte sau participant pasiv la actiuni educative conjuncturale, echivoce sau nebuloase. El contacteaza si se interfereaza cu lumea valorilor autentice (inclusiv culturale) care l fortifica si- l directioneaza spre autonomie spirituala. Vehicolul care transporta aceste orientari valorice este, fara ndoiala, cultura nteleasa nu doar ca un summum de cunostinte, ci ca o atitudine de cautare, ca sistem de reprezentari superioare, ca o stare de tensiune si creatie permanenta. Este fundamental pentru oricine ca izvoarele educatiei sa apara clar n proiectul paideutic avansat si n modelul de personalitate pe care l comporta. n conceptia pe care ncercam sa o dezvoltam, izvoarele educatiei n general, ale educatiei economice si antreprenoriale n particular, sunt convingerile cu privire la ceea ce este si la ceea ce este de dorit; primele sunt convingeri esentiale, celelalte sunt valori. Valorile si convingerile nu sunt izolate, nici strict specifice unui grup. Ele sunt legate prin fire logice, prin relatii afective, prin cauze istorice constituindu-se n ideologii, filosofii, culturi, etici, religii, n raport cu care se elaboreaza scopurile educatiei. Subordonarea nevoii de educatie fata de valori este unanim recunoscuta de teoreticienii educatiei, care considera ca situatiile normale, realizarea individului, finalitatile unui
sistem educational nu au sens dect n raport cu valorile, cu cultura care supraordoneaza cerinta sau trebuinta18 . Prin urmare, valorile sunt cele care determina alegerea din patrimoniul cultural a continuturilor educatiei destinate a exprima un mod de gndire specific. Acest patrimoniu cultural considerat de specialisti un furnizor de ocazii educative reprezinta ansamblul operelor materiale, intelectuale, spirituale ale oamenilor sau ale unei colectivitati istoriceste determinate, care furnizeaza nenumarate oportunitati educationale si care sunt att de intim legate de educatie nct adesea se confunda cu acestea19 . n general, o anumita cultura avantajeaza un mod de gndire considerat adecvat situatiei date (cum ar fi gndirea logica, rationalismul empiric, simbolismul, gndirea intuitiva, gndirea dialectica, gndirea dogmatica gndirea economica etc.) sau combinatii ale acestora. Ideal ar fi ca n actul educational sa fie utilizate o varietate de moduri de gndire, educatorul alternnd un mod de gndire traditional/natural (ex: gndirea intuitiva cu rationalismul empiric, gndirea logica cu gndirea dialectica) cu alte modalitati de a judeca (logice sau empirice), necesare nsusirii cunostintelor (acel now how) si stapnirii tehnologiei. O educatie axata univoc pe o nevoie imediata de cunoastere sau pe trebuinte strict materiale nu reuseste dect sa formeze omul numai pentru a face si deloc pentru a fi si a deveni; ignornd problemele culturale, o asemenea educatie nu va putea sa-si atinga finalitatile, ajungnd sa formeze oameni alienati, rupti din mediul lor social si cultural20 . ntotdeauna, cunoasterea si, mai ales, orientarea n hatisul realitatilor econo mice contemporane impun cu deosebita stringenta ntr-o societate a nvatarii asumarea si utilizarea
18
DHainaut, L Programe de nvatamnt si educatie permanenta, EDP, Bucuresti, 1978, p.63 19 DHainaut, L op.cit., p.90 20 DHainaut, L op.cit., p.121
selectiva a culturii economice, perceperea si ntelegerea conceptelor economice si asimilarea informatiilor cu caracter economic. Astazi, mai mult ca oricnd, realitatea ne demonstreaza ca viata economica nu se desfasoara la ntmplare, ci are anumite norme care o guverneaza (legi, reguli, principii etc), desfasurarea fireasca si solutionarea problemelor ei complexe excluznd hazardul, empirismul, improvizatia sau aproximatia; este intens solicitata fructificarea culturii economice si extinderea acesteia pe toate palierele vietii sociale. Spre exemplu, nu poate fi eludata componenta culturala atunci cnd se analizeaza comportamentul consumatorului si se stabilesc strategiile de marketing, deoarece reactiile indivizilor fata de acelasi produs sau semnal al acestuia pot sa difere functie de cultura si traditiile poporului caruia apartin. Din fericire, cazurile n care ntreprinderile si managerii acestora au stiut sa integreze parametrii culturali n tehnicile promotionale sunt numeroase. De pilda, firma Palmolive nu a insistat niciodata n Italia n ofertele sale de produse cosmetice bazate pe ulei de masline, stiut fiind ca n aceasta tara acest ulei este rezervat exclusiv utilizarii culinare. Chiar si n interiorul aceleasi natiuni, traditiile culturale difera de la o zona la alta, influentnd considerabil actul de consum. n sudul Frantei, spre exemplu, gatitul se face cu grasimi vegetale (ulei), n timp ce n nord sunt preferate grasimile animale (mai ales, untul). n Muntenia, pestele este o preferinta culinara, n timp ce n Transilvania acest aliment nu este deloc agreat. Normal ca si ofertele de produse vor fi adecvate acestor traditii culturale! Sunt doar cteva exemple modeste si inofensive. Se poate constata din exemplele de mai sus ca notiunea de cultura n materie de consum este extrem de dificil de definit, ea fiind rezultatul numeroaselor niveluri de integrare a individului. n centrul ei se afla, evident, valorile si normele ale caror consecinte vizibile sunt comportamentele umane specifice (inclusiv comportamentul economic). Alt aspect ce merita a fi retinut este faptul ca fenomenul cultural exclude ideea de nnascut: valorile si
normele ce guverneaza comportamentele noastre sunt rezultatul unei nvatari pe parcursul mai multor generatii. Fiind nteleasa ca rezultanta a eforturilor facute de societate pentru stapnirea mediului natural si social, este important ca fiecare generatie sa transmita ur matoarei ceea ce a construit precedenta, cu scopul de a le pastra, ntari si dezvolta. Exemplele mentionate au rolul de a evidentia ponderea variabilelor culturale asupra consecintelor actiunilor de marketing, cu att mai mult cu ct fiecare produs consumat poarta n el un mesaj cultural, iar atasamentul fata de anumite valori culturale conditioneaza ntr-o masura semnificativa si productia, dar si consumul. Ignornd aceste lucruri, simple n aparenta, numeroase actiuni de piata pot fi destinate esecului. Perceperea corecta de catre fiecare individ a orientarii ce se doreste a fi imprimata economiei presupune, n fond, gasirea de catre orice cetatean a unui raspuns clar la ntrebari ca: spre ce ne ndreptam? care sunt perspectivele imediate si mai ndepartate ale Romniei? ce sacrificii si ce avantaje presupune economia de piata? cnd si cum vom depasi starea cvasigenerala de dezorientare si neliniste indusa celor mai largi categorii ale populatiei n ceea ce priveste traiul zilnic si viitorul? ne mai putem controla propria viata? Si ntrebarile ar putea continua Profesorul Ion N. Angelescu (rector al Academiei de nalte Studii Comerciale si Industriale ntre 1924 1929) sublinia ca, n conditiile economiei moderne, cultura si educatia economica nu mai sunt apanajul doar al specialistilor n domeniu, ci ele sunt trebuincioase chiar si oamenilor activi n viata practica, celor care se izbesc zilnic de fenomenele reale la care iau parte. . Fara sa fie nevoie sa faca studii stiintifice, oricine trebuie sa poata controla afirmarile altora si sa stie astfel sa se orienteze n chestiunile mari ale vietii economice21 . Iar profesorul Ion Raducanu (rector AISCI n anii 1931 1940), mentiona
21
Anuarul AISCI, anul XIV 1926-1927, Tipografia M.M. Antonescu Soc.n nume colectiv, 1927, p.17-18
necesitatea preluarii traditiilor culturale ale poporului romn si fructificarea acestora ntr- un nvatamnt economic superior, astfel nct ... sa se procure o serioasa ntelegere pentru viata noastra din trecut si din prezent, prin studii de cultura economica romneasca; sa se dea cunostinte de ordin teoretic si practic, tehnic, prin studii de teoria vietii economice si de stiinta economica si sociala, ca si prin studii comerciale si industriale 22 . Opiniile mentionate constituie un prilej de meditare si o sursa de inspiratie, desigur prin raportare la contextul actual, n cadrul preocuparilor actuale pentru afirmarea educatiei economice si antreprenoriale ca raspuns la cerintele actuale si de perspectiva ale economiei nationale. Aceasta viziune privind legatura indestructibila dintre cultura si educatie n general, dintre cultura economica romneasca si formarea initiala si continua a specialistilor n domeniul economic, n particular, si-a gasit corespondentul (concretizarea) n conceperea si desfasurarea nvatamntului economic, inclusiv de nivel superior. Eminentul profesor si om politic Virgil Madgearu a insistat, de asemenea, pe nevoia de educatie manageriala bazata pe cultura investitionala, mentionnd: complexitatea afacerilor face cu neputinta practica fara teorie, formarea managerilor si a ntreprinzatorilor fiind necesar sa se bazeze pe o temeinica pregatire teoretico-aplicativa care sa le asigure statutul de conducatori economici, nu administrativi, si sa le permita sa nu ramna n fagasele vechi si umblate, ci sa caute domenii noi si sa-si asume responsabilitatea23 . Cu privire la rolul parcursului economic, V. Madgearu arata ca acel care cunoaste numai prezentul si nu ntelege evolutia care a dus la mprejurarile din prezent, nu poate sa vada viata care se petrece sub ochii sai dect cu miopie24 .
22
Anuarul AISCI, anul XIV 1926-1927, Tipografia M.M. Antonescu Soc.n nume colectiv, 1927, p.17-18 23 Madgearu, V. Curs de economie nationala, 1937 24 Madgearu, V. - Curs de economie politica, 1944
Practic, Virgil Madgearu, la fel ca si predecesorii sau contemporanii sai, considera ca un sistem de educatie economica, daca a fost conceput si organizat n conformitate cu traditiile de cultura economica, poate sa contribuie la schimbarea sistemului existent si la formarea unei noi culturi economice n Romnia (ceea ce astazi numim cultura organizationala eficienta). Mai mult chiar, contextul cultural trebuie astfel dimensionat nct el nsusi sa induca influente educative directe si vizibile. Printr-o cultura economica solida se poate actiona decisiv asupra comportamentului economic al indivizilor. Experienta arata ca factorul esential n reusita unei reforme sistemice este mentalitatea agentului economic, comportamentul pe care l promoveaza n contextul noilor rela tii economice, politice si sociale; remanierile de comportament pot sa constituie adevarati factori de crestere, la fel de importanti ca cei exprimati n potentialul de capital financiar sau de inovatie tehnica. Nevoia de educatie economica si antreprenoriala, avnd ca fundament cultura economica, este o realitate a zilelor noastre deoarece nca se manifesta n societate o mentalitate egalitarista care genereaza atitudini reprobabile de denigrare sau ridicularizare a initiativei private, de blamare a celor care-si asuma riscul unei afaceri, de ostilitate sau de suspiciune fata de cei care prin munca si initiativa personala ies din tiparul uniformizator al bugetarilor, de ostilitate fata de investitorii straini (xenofobism economic), de pasivitate si expectativa si, nu n ultimul rnd, de diluare a responsabilitatii fata de actul economic. Toate aceste atitudini sunt consecinta inclusiv a lipsei de educatie si de cultura economica. Nu numai economia romneasca trebuie reformata si pregatita pentru integrare europeana ci si cetateanul romn, care resimte nevoia sa fie astfel instruit si educat nct sa aiba sanse reale de a deveni membru cu drepturi depline a viitoarei piete comunitare a fortei de munca. Aceluiasi cetatean romn i este
necesara o schimbare de optica, un nou mod economic de gndire, care trebuie format, aplicat si exersat. Se pare ca John Maynard Keynes avea dreptate atunci cnd afirma ca teoria si cultura economica se constituie n metode de gndire, fiind adevarate instrumente ale mintii la care apeleaza pentru a depinde viata asa cum curge ea! 1.4 Conditionarea psihologica a educatiei economice si antreprenoriale; motivatia economica Mediul economic nu se reduce la dimensiunea sa tehnica si juridica, el fiind un spatiu n care oamenii colaboreaza sau se nfrunta n functie de personalitatea lor, de asteptarile si provocarile exprimate. Economia nu poate fi conceputa independent de ansamblul relatiilor umane ce o sustin, perceperea si ntelegerea proceselor economice nefiind o activitate eminamente tehnica; ea presupune concomitent si ntelegerea psihologiei umane, a capacitatilor omului de alegere strategica, a reactiilor acestuia n functie de situatie. Previzionarea comportamentului economic nu este doar o problema de statistica, ci si una de factura existentiala. Omul nu este un animal cu supliment de limbaj si nici un motor compus din piese si mecanisme, ci dimpotriva, este o individualitate distincta cu existenta previzionara, ce stie sa-si anticipeze viitorul. Potrivit teoriei anticiparii rationale elaborata de Robert Lucas, deciziile de a investi nu sunt luate de catre agentii economici ca o reactie la starea prezenta a pietei, prin reflex de adaptare, ci se iau anticipnd evolutiile viitoare. Tentativa de a lua n considerare aceste dimensiuni se adreseaza nu numai teoriei jocurilor sau teoriei deciziei n conditii de incertitudine, ci si psihologiei, ndeosebi psihologiei sociale. Ca atare, psihologia poate participa efectiv la descifrarea ntrepatrunderilor sociale cu efecte asupra mediului economic. Un dialog serios posibil chiar un parteneriat ntre economie si
psihologie este deziderat al timpurilor pe care le traim, cu att mai mult cu ct psihismul individual si social necesita o abordare pluridisciplinara. Studierea interactiunilor sociale sau a comportamentului individual n situatii economice concrete sau virtuale necesita un tratament complex (economic, dar si sociologic, pedagogic si chiar filosofic). Este evident faptul ca psihologia individuala si sociala, precum si sociologia au un aport semnificativ n tentativa de aprofundare a economicului. Nu trebuie, asadar, sa fim surprinsi ca numeroase studii economice se bazeaza pe aparatul conceptual al psihologiei (motivatie, structura psihica, comportament, orizont psiholo gic s.a.), iar economisti de prestigiu precum Gary S. Becker, Franois Perroux, Gunnar Myrdal, Peter F. Drucker etc. s -au preocupat de umanizarea stiintei economice. Nu este de neglijat nici atitudinea mediilor de afaceri, a economistilor practicieni care, depasiti de abstractiile teoreticienilor, au simtit nevoia unei psihologii economice a ntreprinderii, a pietei, a previziunii si motivatiei, a initierii unei afaceri profitabile, a conduitei consumatorului etc., solicitnd, n principal, sugestii cu privire la mecanismele comportamentului economic. Aceasta orientare a economiei spre psihologie are o anumita complexitate. Pe de o parte, cercetarea stiintifica n economie si psihologie se afla adeseori n situatia jenanta de a se fi ignorat reciproc. Psihologii recunosc faptul ca arareori au investit comportamentele economice. Pe de alta parte, economistii admit teoretic faptul ca stiinta lor, care trebuie sa confrunte factorul uman cu mediul economic n care acesta activeaza, s-a ocupat aproape exclus iv de mediul economic (probabil pentru ca factorul material din societate este mai accesibil si mai simplu de etalonat dect sinuozitatea comportamentului uman. Dezvoltarea stiintei economice si aparitia unor noi exigente de genul cunoasterii nivelelor de rationalitate, a dinamismului individual si social sau a complexitatii
comportamentului uman au facut ca demersul psihologic sa-si gaseasca o larga aplicabilitate n economie. Asa a aparut, n panteonul stiintei, psihologia economica, stiinta de granita care studiaza conduita consumatorului si producatorului si a carei adevarata istorie ncepe cu ultima parte a secolului XIX o data cu lucrarile lui Karl Menger, Bhm Bawerck, Von Wiser (ntemeietorii Scolii marginaliste). Ei proclama faptul ca analiza psihologica trebuie sa stea la baza oricarei teorii economice si ca numai prin introspectie putem sa cunoastem trebuintele si judecatile de valoare de care depinde ntregul mecanism economic. Ulterior, Max Weber, Vilfredo Paredo, T. Paerson si C. Gini (sociologi si economisti) au ncercat o fuzionare a psihosociologiei cu economia, explicnd originea si specificitatea comportamentului economic si contribuind la precizarea morfologiei grupurilor. Cercetarile actuale au mbogatit considerabil cunostintele noastre despre subiectii economici (consumatori, ntreprinzatori, salariati, agricultori etc.). G. Katona, n lucrarea Psihologia comportamentului economic constata ca demersurile economice si psihologice trebuie integrate continuu n procesul de cercetare si analiza astfel nct economistul sa nteleaga motivatiile si atitudinile economice ce difera n functie de individ, de grup, de tipuri de cultura. O buna parte din viata, individul si-o deruleaza n cadrul unei anumite colectivitati: familie, scoala, ntreprindere, institutii unde acesta desfasoara diverse activitati. Aici el investeste nu numai timpul, competentele si priceperile sale, dimensiunea sa culturala si profesionala, ci si persoana sa privata, respectiv sperantele, atitudinile si motivatiile sale, nelinistile si angoasele ce-l nsotesc. Totodata, conflictele si dorintele constiente si inconstiente ale omului sunt alimentate de colectivitatile din care face parte (familiale, institutionale, economice), marcndu-i personalitatea. O profesiune corespunzatoare personalitatii noastre amplifica dimensiunile vietii. Ea este satisfacatoare din punct de
vedere personal, n masura n care se potriveste felului n care ne place sa facem lucrurile si reflecta cine suntem. Ne permite sa utilizam capacitatile nnascute n modalitati firesti si nu ne obliga sa facem ceea ce nu ni se potriveste (cel putin, nu frecvent). Evident ca nu exista o profesiune ideala, la care sa aspire toti, dar exista, sigur, o profesiune ideala la nivel individual, concordanta prin specificul ei aspiratiilor, intereselor si resurselor noastre. Pentru a dobndi satisfactia n profesiune este necesar sa constatam care ne sunt preferintele, iar apoi sa gasim o slujba n care ele sa poata exista. Depunnd un efort constient de descoperire a adevaratului eu, vom reusi sa nvatam cum anume sa ne concentram fortele si disponibilitatile naturale spre o profesie anumita. Concluzionnd, ca sa poti deveni un bun specialist, cu preocupari multiple, receptivitate fata de schimbari, un om cu initiativa, trebuie mai nti sa te cunosti bine, sa fii puternic motivat n munca ta si sa folosesti n propriul folos factorii educationali prin care se transmit de la o generatie la alta valorile culturii, experienta de productie si comportamentul social. Psihologia muncii a recuperat termenul de motivatie pentru a explica reusita economica. A avea un personal bine motivat n munca este visul oricarui manager, ndeosebi n concurenta acerba din zilele noastre cnd un personal motivat reprezinta un potential de energie, de idei si de creativitate. Motivatia presupune facilitarea aparitiei si dezvoltarii resurselor unei persoane, care sa- i permita realizarea acordului ntre trebuintele si valorile sale, pe de o parte, si interesul colectiv, pe de alta. A motiva nseamna a stimula si a da sens unei activitati, nseamna, totodata, a depasi obstacolele ce stau n fata evolutiei si a ingeniozitatii individuale si colective. Motivatia sta la baza alegerii unei anumite meserii, a unui anumit loc de munca pentru ca are semnificatii multiple. Este de la sine nteles ca managerii solicita la angajare salariati motivati deoarece acestia se integreaza rapid si perfect, sunt eficienti si competitivi. Ca atare, identificarea motivatiilor
individuale si posibilitatea integrarii lor ntr-un sistem coerent de gestiune a resurselor umane reprezinta o preocupare majora a celor ce raspund de destinele unei ntreprinderi sau institutii. Desigur ca operatia este delicata, dificil de cuantificat deoarece motivatiile se traduc prin proiecte diferite, potrivit experientei de viata a fiecarui salariat. Pentru a fi corect apreciata, studiul, motivatiei economice trebuie sa porneasca de la individ perceput ca fiinta biopsihosociala si nu de la structurile organizationale. Dimpotriva, daca ne propunem sa gestionam motivatiile, atunci vom analiza att practicile organizatiei, ct si asteptarile individului deoarece acestia interactioneaza. n mediul economic, motivatia are semnificatii deosebite, deoarece ntreprinderea reprezinta un sistem organizat care pune n opera mijloace materiale si umane capabile sa realizeze o activitate economica rentabila, aducatoare de profit. Evident ca exista si suficiente cazuri cnd se instaleaza demotivarea ca si consecinta a necorelarii trebuintelor, dorintelor si aspiratiilor cu resursele / posibilitatile reale ale individului sau organizatiei; angajamentele improvizate, precum si supramotivarea conduc la efecte perverse nu numai pe plan psihologic si familial, ci si pe plan organizational. Astfel, apare s tresul profesional, conflictul motivational, demotivarea blnda si/sau dura, frustrarea, deprecierea muncii, asteptari nesatisfacute ale salariatilor, presiuni ale managerului, toate alternnd. Concluzie partiala: motivatia, inclusiv economica, declanseaza sau dinamizeaza comportamentul uman. Mai mult, ea ne furnizeaza energia necesara pentru un anumit comportament si chiar l orienteaza astfel nct sa fie n armonie cu trebuintele omului. Cu ct motivatia este mai mare, cu att creste intensitatea comportamentului si persistenta acestuia. Evident, cercetarile asupra motivatiei economice sunt complexe datorita perspectivelor diverse de abordare. Unii teoreticieni considera motivatiile ca fiind nnascute, altii le considera dobndite sau
impuse de situatia imediata (este cazul motivatiilor culturale sau profesionale). Dincolo de divergentele de interpretare, se poate degaja o baza de cunoastere suficient de coerenta. Prin intermediul motivatiei economice se cauta explicatia legaturii ntre energia interna a individului si orientarea sa spre un scop, ales preferential dintr-o multitudine posibila. n 1970, Newcombs spunea ca un individ este motivat atunci cnd se caracterizeaza concomitent printr-o stare de mobilizare a energiei si prin directionarea comportamentului spre un anumit scop, ales preferential. Nuttin, ntr-o lucrare de referinta, spune despre motivatia economica ca ea este n acelasi timp sursa de activitate si directie de actiune25 . n suficienta masura, motivatiile economice depind de experienta individului si de educatia acestuia. Ele evolueaza o data cu maturizarea cognitiva a individului, depind de dezvoltarea socioafectiva, de constructia valorica, de imaginea de sine, de reprezentarile profesionale. n teoria organizatiilor si n gestiunea resurselor umane, motivatia este pusa n relatie cu eficacitatea operationala n munca a indivizilor, fiind adesea legata de o logica instrumentala. Ca atare psihologia muncii este preocupata de analiza competentelor si de reusita profesionala, care are drept surse aptitudinile individuale si motivatia. Prin efectele sale, motivatia economica dinamizeaza individul, i faciliteaza adaptarea, i orienteaza conduita si da o anumita culoare activitatii depuse. n practica este demonstrat faptul ca fenomenul de antrenare a resurselor umane graviteaza n jurul fortei motivatiei. Acesta este factorul psiho-social ce determina realizarea performantei, sustinnd procesul educational. A motiva oamenii n munca lor nu nseamna doar a-i rasplati material pentru efortul si reusita lor, ci, mai ales, de a dezvolta pentru ei nsisi utilitatea data de dimensiunea subiectiva a
25
Nuttin, J Theorie de la motivation humaine, P.U.F., Paris, 1993, p.59
muncii. Pentru aceasta trebuie facute progrese n reprezentarile mentale cu privire la munca, la necesitatea acesteia, la locul unde se desfasoara si la produsele sale. Dimensiunea subiectiva a educatiei si a muncii foloseste drept sursa motivationala efectul recompenselor nepecuniare. Numeroase studii au atras atentia asupra faptului ca multe categorii de indivizi pot fi motivati n actiunile lor att de bine si pe alte cai dect cele materiale 8de exemplu, aprecierea reusitei, ncurajarea initiativei, stabilirea unui climat creativ prin atragerea n luarea deciziilor). n lucrarea intitulata Forma si continutul democratiei industriale, publicata n 1969, Emery si Thorsrud evidentiaza sapte nevoi psihologice care-l determina pe om sa se educe si sa se integreze n munca: nevoia de a-si angaja personalitatea ntr-o activitate utila; nevoia de a nvata prin munca; nevoia de a cunoaste natura demersului si modul prin care l poate realiza; nevoia de a lua decizii si a avea initiativa; nevoia contactului social pozitiv si de recunoastere a meritelor personale; nevoia de a-si racorda existenta la cea a colectivitatii; nevoia sigurantei viitorului. Astazi, la aceste nevoi se mai poate adauga si nevoia de confort psiho intelectual (n sens de stabilitate intrapsihica), precum si nevoia de a descoperi sensurile si scopul educatiei, n general, al muncii, n special, pentru viata omului si binele acestuia. Prin urmare, educatia economica si antreprenoriala au reale conotatii psihologice, motivatia fiind esentiala pentru orice proiect pedagogic de natura personala, scolara sau sociala. Formarea unui mod economic de gndire specific economiei libere, de piata, bazata pe competenta si concurenta presupune comportamente si abilitati adecvate. Disponibilitatea copilului, tnarului sau adultului de a se antrena, corespunzator vrstei, n practici economice de piata este conditionata n mare masura de nivelul de dezvoltare psihologica si, mai ales, de gradul de constientizare si motivare economica, idee dezvoltata n capitolele urmatoare.

Economie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Economie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Drucker, Peter Societatea post-capitalista, Ed. Image, Buc., p.11

Drucker, Peter, - Societatea post-capitalista, Ed.Image, Buc., 1999, pag.9-18

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Drucker, P op. cit, pag.160-162

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Dewey, John Democratie si educatie, E.D.P., Buc., 1972, p.70

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

UNESCO Forumul educatiei, 1997, p.8

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Buletinul informativ al M.E.N., nr.4/1999, p.61-62

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

propunndu-si parcurgerea urmatorului traseu:

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Educatia economica n Romnia prezent si perspectiva

Nuttin, J Theorie de la motivation humaine, P.U.F., Paris, 1993, p.59

S-ar putea să vă placă și