CAPITOLUL I Introducere 1.1.

ncadrarea legislativ a Blii Mici a Brilei ca rezervaie natural Rezervaiile naturale reprezint un mare interes pentru ntreaga omenire i de aceea se urmrete protejarea acestora ntr-o msur ct mai mare. Pentru a proteja natura de efectele nocive ale activitii oamenilor au fost adoptate mai multe legi cu ajutorul crora se ncearc conservarea mediului natural. Insula Mic a Brilei a fost protejata i menionat ca rezervaie zoologic de 5336 ha prima data n comunicarea Cancelariei C.C. a P.C.R. nr. 1508/1978 prin care a fost aprobat valorificarea raional a rezervaiilor naturale situate in fondul agricol, Insula Mica a Brailei (Ostrovul Popa) . Prin HG 230/4.03.2003 privind delimitarea rezervatiilor biosferei, parcurilor naionale i parcurilor naturale i constituirea administraiilor acestora (MO 190/26.03.2003) a fost recunoscut Parcul Natural Balta Mica a Brilei si reconfirmat oficial si statutul de Zona umed de importan internaional, obinut n anul 2001. n data de 15.06.2001 Insula Mic a fost declarat Zon umed de imporant internationala prin includerea n lista Ramsar1, la poziia 1074, ca cel de-al doilea sit Ramsar al Romniei, dupa Delta Dunrii. Cea mai important lege este ns Legea nr. 5/2000. n nelesul prezentei legi, zonele protejate sunt incluse zonelor naturale sau construite, delimitate geografic i/sau topografic, care cuprind valori de patrimoniu natural i/sau cultural i sunt declarate ca atare, pentru atingerea obiectivelor specifice de conservare a valorilor de patrimoniu. Aceast lege evideniaz zonele naturale protejate de interes naional i identific valorile de patrimoniu cultural naional care necesit instituirea de zone protejate; n vederea instituirii de zone protejate, autoritatea administraiei publice locale trebuie s ntocmeasc documentaiile de urbanism i regulamentele aferente acestora, elaborate i aprobate conform legii, care vor cuprinde msurile necesare proteciei i conservrii valorilor de patrimoniu cultural-naional din teritoriu.

Prezenta lege este completat de anexe care cuprind teritoriile susceptibile de a fi declarate zone protejate. Anexele 1 i 3 se pot reactualiza periodic, pe msura identificrii unor noi valori de patrimoniu natural sau cultural, precum i a modificrilor survenite n perimetrul ariilor protejate. Prevederile Planului de Amenajare a Teritoriului Naional (PATN), seciunea a 3-a, sunt obligatorii pentru autoritatea administraiei publice centrale i pentru autoritatea administraiei publice locale, care vor asigura preluarea acestor prevederi n documentaiile de amenajare a teritoriului judeelor, municipiilor, oraelor i comunelor. Lucrrile necesare de salvare, cercetare, restaurare, protejare i conservare, precum i cele de punere n valoare a patrimoniului din zonele protejate de interes naional se vor executa numai pe baza avizelor i aprobrilor autoritii administraiei publice centrale i a forurilor tiinifice din domeniul prevzut de lege. Aceste lucrri se includ n listele de investiii anexate la bugetele ordonatorilor principali de credite, pe baz de documentaii tehnico-economice, elaborate i aprobate conform dispoziiilor legale i se finaneaz n limita fondurilor aprobate cu aceast destinaie, prin legile bugetare anuale; finanarea parial sau total se poate face i de ctre ali investitori, persoane fizice sau juridice, din donaii, din alte fonduri alocate de organisme internaionale sau din resurse financiare obinute n baza unor convenii bilaterale. Legea 462/2001 stipuleaz reglementrile asupra regimului ariilor naturale protejate n general, asupra conservrii habitatelor naturale, florei i faunei din Romnia. Conform legii, mrimea suprafeei de teren supus regimului special de ocrotire, conservare i utilizare se stabilete pe baz de studii de fundamentare tiinific. Referitor la utilizarea public a spaiului aferent ariilor protejate, se precizeaz faptul c autorizarea activitilor umane n perimetrul ariilor naturale protejate i n proximitile acesteia se face numai cu acordul structurilor de administrare a ariei naturale protejate. Sunt de asemenea incluse reglementri privind modalitile de administrare a ariilor naturale protejate i a altor bunuri ale patrimoniului natural, puse sub regim special de protecie i conservare.

CAPITOLUL II Parcul Natural Balta Mic a Brilei - prezentare general 2.1. Caracterizare ecologic Parcul Natural Balta Mic a Brilei (PN-BmB) este o zon umed de importan internaional, declarat sit Ramsar n iunie 2001, care conserv pe o suprafa de 205 km2 ultimele complexe de ecosisteme acvatice, terestre i mixte n regim liber de inundaie ce au mai rmas n urma ndiguirii blilor Brilei i Ialomiei (adic 8% din fosta Delt Interioar - 2.413 km2). n Balta Brilei s-au produs profunde transformri cantitative i calitative. ndiguirile, desecrile i despduririle, survenite acum patru decenii, au diminuat cantitativ de 6 ori zona umed Balta Brilei, de la 149 mii ha (Antipa, 1910), la 26 mii ha de lunc inundabil n prezent (Moisei, 2003). nlocuirea brutal a excepionalei biodiversiti deinute de complexele de ecosisteme acvatice i terestre, cu ntinse monoculturi agricole ce ocup 80% din fosta balt n incintele ndiguite, a reprezentat prima mutaie calitativ de proporie. Dar natura nu a fost lsat n pace nici n zonele cu regim hidrologic de inundaie. A doua schimbare major, care a nsemnat lovitura de graie dat biodiversitii, s-a produs n urma substituirii pdurilor aluviale naturale prin culturi uniclonale plopicole i salicicole. n acest mod s-a pierdut un inestimabil tezaur genetic i ecologic (Giurgiu, 1995), stabil i de complex funcionalitate, din pcate prea puin cercetat (Giurgiu, 2004, d). Lucrrile hidrotehnice de amploare executate pe sectorul romnesc al Dunrii n a II-a jumtate a secolului 20 (ndiguirile fostelor bli, barajele de la Porile de Fier 1 i 2 i canalul Dunre-Marea Neagr) au produs : transformare a hidrologiei teritoriului Luncii Dunrii n sens geografic ; modificare profund a regimului hidrologic al fluviului cu consecine nefaste pentru echilibrul dinamic al biotopului acvatic ; lovitur decisiv biodiversitii existente pe cele 149 mii ha de lunc, prin substituirea valoroaselor complexe de ecosisteme acvatice i terestre cu agrobiocenoze i ligniculturi plopicole i salicicole ; nsemnate modificri climatice n sensul aridizrii climatului adiacent din Cmpia Romn i Podiul Dobrogei ; 3

Importante mutaii sociale n plan fizic, prin strmutri de aezri umane, i calitativ, prin schimbarea modului tradiional de via al locuitorilor. PN-BmB reprezint un ultim eantion din fostele bli dunrene. Pe o suprafa de numai 205 km2, PN-BmB conserv 8% din fosta Delt Interioar (fostele bli ale Brilei i Ialomiei), care ocupau pn n deceniul 6 al secolului trecut 2.413 km2 de zon umed compact pe Cursul Inferior al Dunrii, ntre Silistra i Brila.

. Localizarea PN-BmB 2.2. Localizare 4

PN-BmB ocup un segment de 62 km din Cursul Inferior al Dunrii ( Fig. 1), ntre podul Giurgeni Vadul Oii (m 237 n amonte) i municipiul Brila (km 175 n aval), la cota maxim de inundaie, adic la nivelul digului dinspre Cmpia Brganului (limita vestic) i a digului ce protejeaz Insula Mare a Brilei (limita estic). Pe teritoriul PN-BmB nu sunt aezri umane. n ordinea importanei lor, principalele puncte de acces n PN-BmB sunt : - drumul european 60, Bucureti - Constana, prin punctul Broscoi Verde situate la piciorul podului Giurgeni - Vadul Oii, acces cu ambarcaiuni fluviale uoare individuale (caiace i canoe) i n grup (ambarcaiuni cu motor), n aval ctre PN-BmB, n special pentru vizitarea cabanei i zonei de protecie integral Egreta ; - municipiul Brila, acces cu ambarcaiuni fluviale pentru vizitarea zonei de coservare special de protecie integral Fundu Mare ; - comuna Gropeni, acces la punctul de trecere cu bacul n Insula Mare a Briei i cu ambarcaiuni fluviale pe Dunrea Navigabil n amonte i n aval i pe braele Vlciu i Calia, n insula Calia i n Insula Mic a Brilei.

Baltile Dunarii (imagine din satelit Modis Aster)

2.3. Genez si geologie Geneza Baltii Brailei este parte componenta a genezei Vaii Dunarii, in particular a Luncii Dunarii. Balta Brailei s-a definitivat in Quaternar, cursul Dunarii sapandu-si albia abia in pleistocenul superior in patul ultimului golf marin din Campia Romana (Ianovici si colab. 1969, Ionesi 1974). Fiind partea cea mai noua a Dunarii, Balta Brailei este rezultatul conlucrarii mai multor factori, din care rol hotarator au avut: eroziunea lateral exercitata de apele fluviului si procesele de acumulare. Geneza Baltii Brailei constituie un proces amplu si de durata in special datorita contactului dintre platforma Valaha si Orogenul Nord Dobrogean. Evolutia paleogeografica este insa mai complicata, fiind evidentiate doua sectoare care au evoluat independent, separate de falia profunda Peceneaga-Camena care trece prin jumatatea nordica a Baltii si este orientata NV-SE. Din punct de vedere tectonic, procesul de orogeneza a imbracat pentru acest teritoriu un aspect de platforma cu o structura simpla, fara formatiuni cutate (Ionesi 1994). In proterozoicul superior, teritoriul actual al Baltii Brailei functiona ca o zona de geosinclinal. Depozitele acumulate in acest geosinclinal au fost metamorfozate inaintea orogenezei baikaliene. In paleozoicul inferior au loc miscari epirogenetice negative care determina invadarea acestei suprafete de apele marii. Partea central-sudica prezinta un fundament central-dobrogean, alcatuit din sisturi verzi formate in orogeneza Caledoniana si ulterior cutate si metamorfozate in timpul orogenezei Hercinice (carbonifer-permian). S-ar parea ca in permian a luat fiinta o falie, pe care mai tarziu s-a instalat cursul Dunarii, fata de care sectorul estic s-a inaltat (horst) si a fost modelat subaerian pana la stadiul de peneplena (peneplena posthercinica a Casimcei) iar cel vestic a functionat ca un graben, fiind invadat de apele marii alaturi de platforma Moesica. Compartimentul vestic (cere include si Balta Brailei) a fost acoperit de o cuvertura sedimentara depusa in trei cicluri separate de perioade de peneplenizare: ciclul permian-triasic superior (s-au produs importante manifestari vulcanice), dogger-cretacic (sedimentare predominant calcaroase) si badenian-holocen. Partea nordica prezinta un fundament de tip nord-dobrogean. Acesta s-a format in geosinclinalul deschis la inceputul paleozoicului intre platforma Moesica si cea Est-Europeana. Sedimentele au fost mai intai cutate si metamorfozate in timpul orogenezei caledoniene in facies 6

de sisturi verzi iar apoi, impreuna cu stratul de sedimente post-siluriene, in orogeneza hercinica. A rezultat o catena montana ce se desfasura din Dobrogea de nord spre nord-vest pana in aria carpatica. In axul anticlinal s-a produs si un magmatism intruziv care a pus in loc granitele de Macin, formatiune care se intalneste pe teritoriul Baltii Brailei sub forma martorului de eroziune popina Blasova. Post-hercinic, catena a fost peneplenizata apoi scufundata in triasicul mediu spre deosebire de peneplena Casimcei, invadata de ape abia in jurasicul mediu). Exondarea s-a produs in cretacic odata cu miscarile neokimmerice (finalizate prin aparitia panzelor de sariaj) si a durat pana in badenian. Incepand cu Badenianul cele doua compartimente au evoluat impreuna, fiind acoperite de marea badenian-sarmatica, care s-a retras treptat spre nord-est si nord, in paralel cu inaintarea cursului Dunarii. Regiunea Baltii Brailei a fost exondata abia in holocen (in urma cu 10 000ani) din cauza repetatelor transgresiuni marine, din care unele acopereau jumatatea estica a actualului Baragan. Dupa transgresiunea flandrina a fost colmatat si golful larg in care se varsa PaleoDunarea. Evolutia Baltii Brailei in Quaternar este rezultatul actiunii conjugate a fluviului Dunarea (eroziune-acumulare) si a indelungatei evolutiei substratului geologic. Astfel, in Quaternar contributia Dunarii la modelarea reliefului a fost esentiala. Aceasta este evidentiata si de existenta in profunzimea luncii, dar si a campiei a unei suprafete de eroziune la o adancime aproape constanta fata de nivelul marii. Cursul Dunarii nu a mers pe linia unei falii longitudinale, ci albia Dunarii, cu toata asimetria ei caracteristica celor doua maluri, s-a format numai prin actiunea de eroziune lateral si acumulare aluvionara (Ionesi 1994). In urma instalarii cursului Dunarii au fost demarate procese de eroziune si acumulare fluviatila ce au avut ca rezultat formarea unei retele de privaluri si canale insotite in cea mai mare parte de grinduri care inchideau zone depresionare invadate de vegetatie si acoperite permanent sau temporar cu apa. Principalele depozite evidentiate de foraje sunt: - depozite prequaternare: formate din granite, sisturi verzi, sisturi cristaline, calcare mezozoice; - depozite de lunca: constituite din diferite combinatii intre maluri, argile nisipoase, nisipuri, argile si rar pietrisuri. 2.4. Relieful

Ca forme de microrelief, in Lunca Dunarii si implicit in Balta Mica a Brailei, in functie de cota terenului se deosebesc (Antipa, 1910; Popescu et al., 1982) : a) forme pozitive: - grinduri, formatiuni aluviale inguste situate in lungul malurilor actuale ale fluviului, a bratelor acestuia, a garlelor si a privalelor principale, sau in lungul unor brate, garle si privale colmatate si parasite (pot fi grinduri inalte situate la grade de inundabilitate de peste 7,5 hg si grinduri mijlocii aflate in jur de 7,0 hg); - sectoare plane, suprafete intinse, foarte slab inclinate, situate intre grinduri si depresiuni la 6,0 6,5 hg; - proeminente, ridicaturi putin intinse, 5,5 - 6,0 hg, in cuprinsul terenurilor joase si plane situate spre balta ; b) forme negative: - garle, canale naturale de legatura intre bratele Dunarii, in marea majoritate alimentate cu apa tot timpul anului; - privale, garle mai mici de alimentare a lacurilor si baltilor, uneori colmatate la confluenta cu fluviul; - japse, depresiuni naturale de forma alungita (de regula foste privale), care nu mai au legatura cu Dunarea si bratele acesteia si care se umplu cu apa numai la inundatii ce ating cote peste malurile albiei minore (japse inalte la 6,5 hg, japse mijlocii in jur de 5,5 hg si japse joase sub 5,5 hg); - lacuri (sau iezere), suprafete acoperite indelung (uneori permanent) cu apa, a caror fund coboara pana la 4,0 hg; - balti (ghioluri), suprafete acoperite periodic cu apa, au fundul situat intre 4,5 si 5,0 hg (periodicitatea sau permanenta acoperirii baltilor cu apa este relativa, depinzand de variatia amplorii inundatiilor vernale, corelata in acelasi sezon cu aceea a regimului termic si de precipitatii estival, factori ce prezinta dinamici inegale pe perioade multianuale); - zona de halaj, partea mai inalta a albiei minore dinspre grindul fluvial, in care au loc variatiile de nivel ale cursului principal sau ale bratelor Dunarii; Procesele de eroziune aveau un caracter limitat si se manifestau in special asupra malurilor abrupte si a grindurilor reducandu-le pe alocuri suprafata sau creind brese de patrundere directa a apelor crescute in marile depresiuni lacustre centrale. In functie de oscilatiile nivelurilor apelor se produce eroziunea pe verticala.

Persistenta pe perioade mai indelungate la anumite cote joase a nivelurilor Dunarii determina formarea unor terasete de nivel, ce devin evidente in perioada de ape mici. De regula apele mari determina o degradare a acestora, fapt ce determina o slaba mentinere a lor. O persistenta mai buna e specifica orizonturilor argiloase ce sunt mai rezistente la actiunea de spalare. Concomitent cu procesele de eroziune, procesele de acumulare produceau modificari substantiale prin: - acumularea rapida a albiilor; - anastomozarea unor brate secundare; - alipirea ostroavelor. Un rol important il aveau acumularile in perioada inundatiilor, cand cantitati mari de materiale in suspensie erau depuse mai ales in cuprinsul ariilor depresionare. Aluviunile, in functie de cotele si fluctuatiile cotelor nivelurilor de apa, patrundeau in zonele joase fie direct peste grinduri (in timpul apelor mari), fie prin garle si privaluri (in timpul apelor mici) depunandu-se in micile depresiuni si cuvete lacustre pe care le colmata treptat.

Garle

10

Japse

11

Balta Brailei in regim de libera scurgere (dupa Geografia Vaii Dunarii Romanesti, 1969)

12

Figura nr. 4 Profil transversal prin Balta Brailei, pe aliniamentul Stanca Agaua (dupa Geografia Vaii Dunarii Romanesti, 1969) Din punct de vedere geomorfologic, Balta Mica a Brailei este alcatuita dintr-o salba de 7 insule si ostroave principale, aflate in regim de libera scurgere, cu o suprafata cumulata de 15 mii ha (Stoiculescu, 1998). Fiecare dintre aceste insule reprezinta o entitate geomorfologica distincta alcatuita din grinduri, sectoare plane, garle, privale, japse, balti si lacuri, avand aspectul general al unei farfurii, cu zonele mai ridicate spre exterior si cele joase spre interior (Popescu, 1992). In ordinea situarii lor din amonte (km 235, podul Giurgeni-Vadul Oii) spre aval (km 172, municipiul Braila), cele 7 insule principale sunt: Insula Mica a Brailei - 9.714 ha Ostrovul Varsatura Ostrovul Cracanel Ostrovul Orbului Ostrovul Calia Ostrovul Harapu - 1.176 ha - 1.081 ha 323 ha 717 ha 252 ha

Ostrovul Fundu Mare - 1.945 ha

Framantat altitudinal pe o diferenta de numai 4 m de la coama de grind pana la fundul de lac, microrelieful din Balta Mica a Brailei este alcatuita din grinduri (inalte si mijlocii), sectoare plane, proeminente, garle, privale, japse (inalte, mijlocii si joase), lacuri (sau iezere - acoperite indelung, uneori pe parcursul mai multor ani, cu apa) si balti (sau ghioluri - portiuni cu caracter de smarcuri, acoperite periodic cu apa). 2.5. Mediul biotic

13

n ultimul secol datorit necesitilor impuse de creterea economic rapid bazat pe principiile economiei neoclasice i datorit lipsei sau nivelului sczut al informaiilor tiinifice necesare nelegerii i evalurii rolului multifuncional al zonelor umede, majoritatea dintre acestea au fost tratate ca suprafee neutilizabile, zone fr importan economic i n consecin complexele de ecosisiteme terestre i acvatice au fost transformate prin lucrri de ndiguire, desecare, drenaj i defriare n agrobiocenoze i culturi lignicole uniclonale, dnduse astfel o lovitur decisiv biodiversitii (Vdineanu et al., 2004 ; Moisei, 2003). S-a creat astfel o nou ordine n sistemul biologic al zonelor umede de pe Dunrea Inferioar (Albu, 2001). Remarcabil ns este faptul c din punct de vedere al biodiversitii, PN-BmB conserv la o scar redus toate tipurile de habitate i ecosisteme caracterisice strii de referin a fostei delte interioare a Dunrii (Vdineanu et al., 2004), parcul reprezentnd totodat ultimul eantion i cel mai puin influenat antropic din fosta delt predeltaic (Stoiculescu,2000).. Se evideniaz faptul c mai mult de 50% din constituienii Blii Mici a Brilei sunt ecosisteme naturale, circa 30% sunt ecosisteme seminaturale i doar 20% au fost afectate n totalitate de intervenia omului (Vdineanu et al., 2002). Magnitudinea biodiversitii atinge cote nalte. Dintr-un total de 847 de specii introduse n baza de date a Adm. parcului ,72 sunt nscirse nscrise n listele speciale de conservare ale directivelor europene, la care se adaug alte 244 specii protejate conform altor legi europene i romne (Convenia de la Berna, Legea 462 din 2001 i Lista roie a plantelor din Romnia). Precizm c nivelul inventarului biodiversitii completat pn n prezent de administraia parcului este deficitar la unele categorii de clasificare (cum ar fi algele care cu siguran n Balta Mic a Brilei sunt reprezentate de mai mult de dou specii). Valoarea biodiversitii va crete pe msur ce vor fi emise noi Directive ale Uniunii Europene pentru nevertebrate. Tabelul 1 Magnitudinea biodiversitii din Parcul Natural Balta Mic a Brilei Numrul speciilor din care Specificaii total 848 208 14 conservare: directive U.E. 74 61
*

cu

statut

de Sursa citit

alte legi * * 244 137 (Onea, 2002)

Total numr specii Psri

Mamifere Peti Amfibieni + Reptile Nevertebrate total din care: Bentonice (Gasteropode + Bivalve) Planctonice (Protozoare + Crustacee) Nectonice (Insecte) Terestre (Insecte) Plante superioare- total din care: Plante lemnoase arborescente Plante lemnoase arbustive Plante ierboase terestre Plante ierboase acvatice Plante inferioare total din care: Alge Ciuperci
* **

11 65 14 330 160 120 1 49 215 8 11 37 157 9 3 6

1 10 8 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

9 9 1 0 0 0 0 0 97 3 0 68 16 1 1 0

(Vldineanu et al., 2002) (Florea, 1998) (Vldineanu et al., 2002) (Vldineanu et al., 2002)

(Vldineanu et al., 2002)

Anexa 1 din Directivele Psri i Habitate Flor i Faun ale Uniunii Europene alte legi - Anexa 2 din Directivele Psri i Habitate Flor i Faun ale Uniunii Europene,

Convenia de la Berna, Legea 462/2001 i Lista roie a plantelor din Romnia

2.5.1. Flora i comunitile de plante Dei nu au fost efectuate foarte multe studii despre vegetaia din PN-BmB, pn n prezent au fost identificate 216 specii de plante superioare (cormofite), ncadrate n 42 de genuri. Dintre acestea, ponderea cea mai mare o au plantele terestre, fiind studiate un numr de 15

184 de specii, dintre care doar 17 specii sunt lemnoase, iar 167 de specii sunt plante ierboase. Dintre plantele superioare acvatice au fost identificate 32 de specii. Dintre plantele inferioare, cel mai bine reprezentate sunt algele, organisme specifice zonelor umede. Dei n literature de specialitate sunt menionate mai multe genuri, studiate au fost doar 3 specii de alge. De asemenea, tot dintre plantele inferioare, pe teritoriul PN-BmB se ntlnesc mai multe specii de ciuperci, fiind studiate doar 2 specii. 2.5.2. Vegetaia lemnoas Importana pdurii n aceast zon umed este incontestabil, arboretele devenind principala component biosistemic. Ocupnd ntregul profil vertical al complexului de ecosisteme, de la ultimul firicel al sistemului radicelar nfipt adnc n sol i pn la partea superioar a coroanei aflat n contact direct cu atmosfera, prin arbore exist un permanent schimb de materie anorganic, materie organic, energie i de informaie genetic ntre sol i atmosfera apropiat, de care beneficiaz toate verigile biosistemului (Necula, Moisei, 1997). Astfel, prin capacitatea de a regla echilibrul dinamic i ecologic, arboretul devine un important factor de stabilitate a ntregului complex de ecosisteme acvatice i terestre. Altfel spus, arboretele din Balta Mic a Brilei au o contribuie major la conservarea complexelor de ecosisteme terestre i acvatice i prin arboret ntregul sistem se autoregleaz. De aceea stabilitatea complexului de ecosisteme terestre i acvatice crete cu ct stabilitatea arboretelor este mai mare. i n acest sens arboretul Begu devine un exemplu de referin. i n plan orizontal ecosistemul forestier are o deosebit importan prin faptul c determin o trecere armonioas de la habitatele acvatice caracteristice depresiunilor inundabile, la habitatele cu ierburi xerofite de pe coamele de grind rar inundabile (Necula, Moisei, 1997). n raport cu formaiile forestiere descrise n amenajamente, ligniculturile de plopi euramericani reprezint 92% din suprafaa mpdurit n cadrul urmtoarelor grupe de tipuri natural-fundamentale de pdure : plopiuri de plop negru, amestecuri de plop alb i negru i zvoaie de plopi indigeni i slcii (Pacovschi,1958 Moisei, 2003). n ceea ce privete formaia slcetelor, proporia arboretelor artificiale este mult mai redus (45%), acestea fiind reprezentate de regul de ligniculturi salicicole ulterioare tierilor de refacere a slcetelor mbtrnite, nscaunate prin ciolpnire, pe parcursul mai multor generaii.

16

2.5.3. Ptura erbacee Baza de date a parcului cuprinde 167 de specii de plante superioare ierboase, ncadrate sistematic n 30 de genuri, cel mai bine reprezentate fiind Poales, Malvales, Caryophillales, Apiales, Asterales, Cruciferales, Scrophulariales. 2.5.4. Vegetaia acvatic Dintre plantele superioare acvatice sunt descrise 32 de specii ncadrate n 15 ordine (Hydrocharitales, Nympheales, Najadales, Typhales, Myrtales ). Fiind zon umed, pot aparea puine specii acvtice, dar fitocenozele blilor sunt deosebit de bogate n plante acvatice inferioare, dintre care dominante sunt algele. Sunt ntlnite alge verzi, albastre i alge silicioase.

Nuferi Ostrovul Fundu Mare

17

2.6. Fauna 2.6.1. Avifauna Dup intervenia omului prin ndiguirea i desecarea Blii Brilei, Balta Mic a Brilei a rmas singura zon n regim liber de inundaie de pe cursul Dunrii, ceea ce face ca acest teritoriu s reprezinte, dup Delta Dunrii, cel mai important refugiu ornitologic din Romnia de pe Dunre. Pe teritoriul rii noastre au fost identificate un numr de 389 de specii de psri, ncadrate sistematic n 19 ordine i 64 de familii. Dintre acestea, pemteritoriul Parcului Natural Balta Mic a Brilei au fost semnalate un numr de 206 specii de psri, ncadrate n 17 ordine i 50 de familii, reprezentnd 53% din avifauna Romniei. Fenologic, avifauna din PN-BmB se mparte n dou mari grupe: - psri sedentare - 59 de specii, reprezentnd 29% din avifauna PN-BmB; - psri migratoare 146 de specii, reprezentnd 71% din avifauna PN-BmB.

18

Fiecare dintre aceste grupe se mparte n mai multe subdiviziuni, rezultnd urmtoarele subgrupe fenologice: - accidentale (AC) 1%; - sedentare (S) 16%; - parial migratoare (MP) 13%; - oaspei de var (OV) 30%; - oaspei de var n pasaj (OV-P) 24%; - oaspei de var n deplasare de hrnire (OV-DH) 1%; - oaspei de iarn i/sau n pasaj (OI-P)- 9%; - pasaj (P) 6%; - specii n pasaj i/sau oaspei de iarn i/sau oaspei de var (POI- OV) 0.5%. Datorit specificitii imprimate de prezena ecosistemelor acvatice, ornitofauna din parc poate fi caracterizat i dup apartenena speciilor la unul din cele dou tipuri de mediu: acvtic i terestru. Potrivit cerinelor ecologice ale fiecrei specii n parte, acestea se pot clasifica n: - specii acvatice; - specii terestre. n grupa speciilor acvatice au fost incluse numai acele specii de psri care prin cerinele lor ecologice pot fi observate numai n cadrul unui ecosistem acvatic. Astfel, din numrul total de 206 specii semnalate n parc, din grupa psrilor de ap fac parte un numr de 98 de specii (47%), ncadrate n 10 ordine i 23 de familii, iar din grupa psrilor terestre un numr de 108 specii ncadrate sistematic n 12 ordine i 33 de familii.

19

Cormorani din Insula Fundu Mare

Egreta mare

20

2.6.2. Mamifere Alternana ntre perioadele de inundaie i perioadele de secet i-a pus amprenta i asupra reprezentativitii mamiferelor pe teritoriul PN-BmB, acestea avnd o prezen accidental i aperiodic n funcie de nivelul Dunrii. Pn n prezent au fost observate i identificate un numr de 11 specii de mamifere, ncadrate sistematic n 4 ordine i 7 familii. Toate cele 11 specii de mamifere sunt protejate att prin legislaia naional (Ordonana 57/2007), ct i prin Directiva Habitate, n anexele creia se ntlnesc 3 specii prezente pe teritoriul parcului, i prin Convenia de la Berna (6 specii). n afara speciilor semiacvatice, cum sunt vidra i bizamul, care gsesc locuri favorabile de hrnire chiar cnd cota Dunrii este crescut, celelalte specii se ntlnesc atunci cnd nivelul apei este mai sczut, ele trecnd not braele Dunrii. Dei ntlnesc condiii destul de favorabile de hrnire i reproducere i n zonele adiacente parcului, atunci cnd nivelul apei le permite, prefer teritoriul parcului pentru reproducere mai ales datorit faptului c aici presiunea de orice fel exercitat asupra lor este extrem de sczut. Mamiferele specifice Baltii Mici ale Brailei sunt: mistretul de balta, vulpea, iepuri, pisici salbatice, nurca, caine enot, vidre, bizami. Nurca si cainele enot s-au imputinat ca numar din cauza vanarii lor pentru blana. Vidrele mai pot fi intalnite doar in iezerele Dobrele, Curcubeu, Zbenghiosu.

Nurca din Balta Mica a Brailei

21

2.6.3. Amfibieni i reptile Amfibienii i reptilele, consumatori de ordinul II, se ntlnesc att n cadrul ecosistemelor tere stre ct i acvatice, dar ca numr de specii sunt destul de slab reprezentai. Pn n prezent au fost identificate 3 specii de reptile i 8 specii de amfibieni 4 dintre aceste specii aflndu-se pe listele de proteie strict att n legislaia naional ct i n cea european. 2.6.4. Ihtiofauna Componena faunei piscicole din PN-BmB cuprinde cca. 60 de specii de peti, dintre care 12 specii se regsesc pe anexele directivelor europene, fiind specii strict protejate dintre care menionm: - Alosa pontica scrumbie de Dunre; - Aspius aspius avat; - Cobitis taenia zvrlug; - Gobio alipinnatus porcuor de nisip; - Gobio kessleri petroc; - Zingel zingel pietrar; - Pelecus cultratus sabi; - Gymnocephalus baloni ghibor de ru; - Gymnocephalus schraetzer rspr. Pentru speciile fitofage, vegetaia submers deosebit de bogat constituie o surs de hran inepuizabil. Totodat, o dezvoltare exploziv a vegetaiei n perioadele cnd nivelul hidric este mai sczut, poate constitui un pericol pentru toate vieuitoarele acvatice. Noaptea, n urma respiraiei organismelor vegetale i animale, cantitatea de oxigen din ap scade mult, n timp ce cantitatea de CO2 crete. Acest lucru, coroborat cu temperaturile mari din timpul verii, poate duce la moartea prin asfixie a organismelor acvatice. Unul dintre factorii care contribuie la meninerea echilibrului ecologic n cadrul populaiilor de peti este dat deprezena speciilor de rpitori. Datorit faptului c teritoriul parcului este supus n fiecare an unor perioade de inundaie i unor perioade de retragere a apelor, cele 2 tipuri de ecosisteme, terestre i acvatice, sunt interdependente, crend un biom specific Dunrii. ntre aceste tipuri de ecosisteme nu exist o 22

delimitare teritorial i temporal strict, existnd o succesiune i nlocuire periodic. Atunci cnd viitura este foarte mare, acolo unde era un ecosistem terestru va apare unul acvatic, iar n perioadele de secet prelungit, ecosistemele acvatice vor fi nlocuite de unele terestre. Distribuia categoriilor de habitate n PN-BmB Specificaii Braele Dunrii Lacuri permanente Mlatini i smrcuri Pdure aluvial Puni inundabile Construcii TOTAL PN-BmB Km2 53,5 31,6 12,1 107,4 0,8 0,2 205,6 % 26,0 15,4 5,9 52,2 0,4 0,1 100,0

Ecosistemele terestre Se pot grupa n trei categorii: - pduri; - tufriuri; - pajiti. Pdurile Sunt reprezentate de pduri tipice de zvoi, alctuite din esene moi, cum ar fi salcia, plopul alb i negru, ulmul, frasinul, gldia. Pdurile din Balta Mic a Brilei se mpart n mai multe tipuri: Pduri de slcii reprezint elementul autohton al fondului forestier din parc. Fitocenoze edificate de specii europene i eurasiatice. Stratul arborilor este compus exclusiv din salcie ( Salix alba), sau cu amestec de plesnitoare (Salix fragilis), plop alb (Populus alba) i mai rar plop negru (Populus nigra). Stratul arbutilor este slab dezvoltat sau lipsete complet, mai ales n arboretele 23

tinere. Stratul ierburilor i subarbutilor este dominat de Polygonum hidropiper, Lycopus exaltatus sau Rubus caesius care poate acoperi uneori complet solul. Pduri de amestec - pduri naturale care fac trecerea ntre pdurile de slcii i esurile depresionare. Fitocenoze edificate de specii europene, nemorale. Stratul arborilor este compus din plop alb (Populus alba), plop negru (Populus nigra), ulm (Ulmus foliacea), frasin (Fraxinus angustifolia, F. pallisae), stejar pedunculat (Quercus pedunculiflora), gldia (Gleditsia triacanthos). Stratul arbustiv, dezvoltat variabil, este compus din Cornus sanguinea, Sambucus nigra, Coryllus avelana, Crataegus monogyna, Rosa canina, Amorpha fruticosa . Stratul ierbos i subarbustiv este de regul bine dezvoltat i dominat de Rubus caesius. Pdurile n regim de plantaie se gsesc pe locurile unde s-au efectuat defriri ale pdurilor naturale. Alturi de speciile indigene au fost introduce specii de plop cu o cretere rapid a masei lemnoase, cum ar fi plopul euroamerican ( Populus euramericana) i anumite clone selecionate. Plantaiile de plop n zona malurilor a avut un efect negativ manifestat printr-o puternic eroziune, deoarece sistemul radicular pivotant al plopului nu asigur stabilitatea malurilor fa de salcie, care prezint un sistem radicular mult extins pe orizontal. Tufriurile Sunt destul de slab reprezentate, fcnd parte din structura pajitilor sau izolate pe suprafee restrnse n zona malurilor nisipoase. Se mpart n dou tipuri de ecosisteme: - tufriuri interioare; - tufriuri de maluri nisipoase. Tufriurile interioare fitocenoze alctuite din specii mezo-higrofile, mezoterme. Stratul arbustiv este dominat de Tamarix ramosissima n proporie de 90%, alturi de care se mai ntlnesc Rosa canina, Cornus sanguinea. Stratul ierbos este extrem de redus, cel mai frecvent fiind ntlnit Urtica dioica, dar n tufriurile rare dominante sunt gramineele: Cynodon dactylodon, Agrostis stolonifera i Elymus repens.

24

Tufriurile de amluri nisipoase fitocenoze difereniate n insule de cteva sute de mp n perimetrul vegetaiei ierboase, de-a lungul canalelor i braelor Dunrii, pn la suprafaa apei. Specii higrofile, higrofite, mezoterme, eumezotrofe. Dominante sunt speciile de Salix: Salix triandra, Salix cinerea, Salix fragilis. Stratul ierbos este dominat de specii iubitoare de ap, Urtica dioica, Artemisia vulgaris, Cirsium arvense, Rubus caesius, Berula erecta. De asemenea se mai ntlnesc tufriuri de salcm pitic (Amorpha fruticosa), care formeaza stratul dominant, avnd tendina s nlocuiasc asociaiile de Salix. Aceste fitocenoze au valoare negativ, fiind un stadiu invaziv. Pajitile n PN-BmB ocup suprafee destul de mici, fiind caracteristice dou tipuri de ecosisteme: - pajiti de lunc; - pajiti de step. Pajiti de lunc - se gsesc pe anumite poriuni ale esurilor depresionare sau ale grindurilor interioare, la marginea sau ntre pdurile de amestec. Fitocenozele sunt dominate de Agrostis stolonifera, Poa pratensis, Festuca pratensis i Alopecurus pratensis. n amestec cu acestea se dezvolt Poa trivialis, Daucus carota, Lolium perene, Solanum dulcamara, Medicago falcata. Pajiti de step - sunt mult mai srace din punct de vedere al compoziiei fitocenozelor i se ntlnesc pe esurile depresionare mai nalte. Aceste ecosisteme sunt ntr-un continuu regres datorit punatului. Sunt formate n principal din Xanthium spinosum (holer), Eryngium campestre (scaiul dracului), Euphorbia palustris (alior), Cynodon dactylon (pir gros), Capsela bursa-pastoris (traista ciobanului). Ecosistemele acvatice Aa cum am amintit mai sus, ecosistemele acvatice de pe teritoriul PN-BmB sunt direct influenate de regimul hidrologic al Dunrii. Alimentarea cu ap a blilor interioare se realizeaz prin intermediul inundaiilor sezoniere de primvar sau toamn. Dup retragerea apelor, nivelul 25

apei din bli poate scdea destul de mult, cu excepia ctorva bli care au nivel optim de supravieuire. Totui, n anii foarte secetoi, chiar i aceste bli pot pierde toat apa, fcndu-se trecerea de la ecositemele acvatice la cele terestre specific zonei de step. Ecosistemele acvatice se pot mprii n urmtoarele tipuri: - bli; - mlatini; - zone mltinoase; - privaluri (canale). Blile n cadrul acestui tip de ecosistem ntlnim bli permanente i bli temporare, diferena ntre acestea fiind faptul c, n condiii hidrice normale, blile permanente i pstreaz integral structura ecologic, n timp ce blile temporare se transform n ecosisteme semiacvatice de tip mlatin, zon mltinoas sau chiar terestre. Adncimea blilor este destul de mic, ceea ce face ca distribuia asociaiilor de organisme s fie relativ uniform, att pe fundul cuvetelor (bentosul), n masa apei (pelagialul), ct i la suprafaa apei (neustonul). Fitocenozele sunt bine dezvoltate i cuprind att macrofite, ct i microfite. La suprafaa apei se ntlnesc comuniti danubiene cu Lemna minor, Lemna trisulca, Spyrodela polyrhiza, Salvinia natans, Hydrocharis morsus ranae. Asociaiile vegetale ncep s se formeze primvara, n timpul verii atingnd densitatea maxim, de cele mai multe ori acoperind n totalitate luciul apei. Interiorul blilor este de asemenea populat de numeroase specii de plante submerse sau natante. Cel mai adesea stratul natant este alctuit din Nymphaea alba, Trapa natans, Nuphar luteum, Potamogeton natans, P. perfoliatus, P. gramineus, P. lucens, Nymphoides peltata, Elodea canadensis, Najas marina, Utricularia vulgaris, Vallisneria spiralis. De asemenea prezint un apogeu al dezvoltrii n timpul verii, mpreun cu palntele care se dezvolt la suprafaa apei formnd un adevrat hi care mpiedic ptrunderea n interiorul blilor. Mlatinile Sunt ecosisteme acvatice temporare, reprezentnd o etap de tranziie ntre bli i ecosistemele terestre, determinate fie de scderea accentuat a nivelului Dunrii i scurgerea apei 26

din bli, fie de evapotranspiraia intens din timpul verii. n cel de-al doilea caz are loc o concentrare a tuturor substanelor organice i anorganice din ap, ceea ce va duce la schimbri importante n structura biocenozelor care se vor instala pe acel teren. Cea mai important dintre acestea este dezvoltarea exploziv a componentelor vegetale. O problem deosebit de important este fenomenul de eutrofizare al blilor, care se accentueaz n cazul mlatinilor. Acesta se manifest printr-un consum ridicat de oxigen i o acumulare crescut de CO2, ceea ce afecteaz ntregul ecosistem. Unul dintre cele mai importante efecte este colmatarea blilor, ducnd n timp la dispariia acestora, dac nu se iau msuri. Zonele mltinoase Se ntlnesc la limita dintre uscat i ap, fr s fie precis delimitate, deoarece blile din PN-BmB au o adncime destul de mic iar panta este lin, ceea ce face ca limitele malurilor s varieze n funcie de nivelul apei din bli. Astfel, zonele mltinoase i pot mri sau micora suprafaa n funcie de evoluia blilor pe parcursul unui an. Fitocenozele, la fel ca i n cazul mlatinilor, sunt caracterizate de prezena unei vegetaii palustre, fcnd parte din structura blii. Privalurile Acestea sunt canaluri care fac legtura ntre Dunre i bli, fiind modalitatea prin care iezerele sunt alimentate cu ap n timpul viiturilor de primvar sau toamn. i privalurile pot fi mprite n permanente i temporare, cele permanente fiind cele care, atunci cnd nivelul Dunrii scade destul de mult, nc mai pstreaz ap, cele temporare, n aceleai condiii secnd complet. Desigur, n condiii hidrice extreme (ani foarte secetoi), chiar i privalurile considerate permanente pot deveni nefuncionale. n general, n interiorul acestor canale au fost construite stvilare, rolul acestora fiind de a menine un timp mai ndelungat apa n bli, atunci cnd nivelul apei din Dunre scade. Aceste stvilare au i o influen asupra dezvoltrii biocenozelor de pe canale. Astfel, n prima parte a canalului, din punctul de legtur cu Dunrea pn la stvilar, datorit curentului de ap destul de puternic, dezvoltarea biocenozelor este destul de redus, fiind localizat cu precdere n zonele de mal. Dominante sunt lintia ( Lemna minor, L. trisulca), ciulinul de balt (Trapa natans), iar pe mal Echinochloa crus-galii, Polygonum hydropiper, Bidens tripartita. n a doua parte a privalurilor, influena curenilor de ap scade 27

semnificativ, fitocenozele avnd o mai mare dezvoltare. Malurile sunt dominate de comuniti de rchit, zlog, salcie alb, cu substrat de mur, iar pe msur ce ne apropiem de bli apar comuniti de stuf i papur. Un alt tip de canale sunt grlele, care fac legtura ntre blile de pe teritoriul parcului. Aceste sunt canale temporare, fiind funcionale mai ales n timpul viiturilor de primvar. Apoi, dup scderea nivelului apelor, se transform pentru o perioad n mlatini, ulterior secnd complet. Din punct de vedere al biocenozelor, prezint caracteristici comune att cu privalurile, n zona de mal, ct i cu blile ntre care fac legtura. Biotopul este alctuit din relieful cel mai nalt, adic grindurile de mal, de prival i interioare, iar solul este de tip aluvionar. Biocenozele sunt destul de srace, tocmai datorit regimului insular al acestui teritoriu, precum i datorit regimului de inundabilitate. SOLURI Procesul principal de pedogeneza il constitue procesul repetat de aluvionare, care a favorizat depunerea si acumularea periodica la suprafata a unor sedimente aluvionare noi de marimi si compozitie mineralogica diferita, aduse de inundatii. De asemenea aceste soluri aluviale se caractreizeaza prin varste recente si printr-un surplus de umiditate datorita situarii aproape de suprafata a panzei freatice. Inundarea frecventa a Baltii Mici a Brailei, stagnarea apelor pe perioade mai lungi sau mai scurte, au determinat in procesele pedogenetice gleizari1 si inmlastiniri. Situatia privind solurile Baltii Brailei este urmatoarea: - pe terenurile submerse ocupate permanent cu ape (lacuri, balti, garle, privaluri) specifice erau aluviunile si depozitele lacustre - pe terenurile inmlastinite si grindurile joase solurile intalnite erau lacovisti si soluri gleice productive datorita humusului ridicat si a rezervelor insemnate de azot (ex. la V de Frecatei) - pe terenurile neinundabile si terenurile agricole existente atunci existau protosoluri si soluri aluvial. In perioada proceselor de aluvionare are loc intreruperea proceselor pedogenetice si inmagazinarea substantelor organice in masa de aluviuni, ce asigura o fertilitate continua solurilor.
1

GLEIZARE - proces de reducere a oxizilor de fier din sol, sub influen a umidit i

28

Intre 2 inundatii consecutive avea loc instalarea vegetatiei pe aceste noi depozite sub actiunea careia se producea solificarea. Avand o lungime de 62 de km si o latime medie de 4 km, Balta Mica a Brailei prezinta o fragilitate deosebita a complexelor de ecosisteme acvatice si terestre, comparativ cu Delta Dunarii care printr-o suprafata de 25 de ori mai mare are capacitatea de a atenua impactul factorilor antropici destabilizatori. 2.7. Peisaj Spre deosebire de delta fluvial a Dunrii unde ecosistemele forestiere reprezint 3,6% (1,2% pduri aluviale n regim de inundaie, pduri pe grinduri maritime 1,0% i 1,4% pduri n incinte ndiguite), n Balta Mic a Brilei ecosistemele forestiere reprezint 52% din suprafaa total a ariei protejate. Tocmai din proporia diferit de participare a pdurii aluviale n cadrul complexelor de ecosisteme acvatice i terestre rezult unicitatea structural a biodiversitii i a peisajului. n vreme ce Delta impresioneaz prin nesfrirea biotopurilor terestre i acvatice acoperite cu stuf (cea mai mare ntindere stuficol din lume), atracia Blii Mici a Brilei const n permanenta variaie a privelitei datorat alternanei dintre ecosisteme forestiere cu cele acvatice. 2.8. Procese i relaii ecologice n Delt stabilitatea complexelor de ecosisteme este asigurat de ntinderea zonei umede (5.193 km2 la care se adaug vecintatea Mrii Negre) care determin un microclimat i un regim freatic specific. Prin comparaie, Balta Mic a Brilei, datorit suprafaei (de 25 de ori mai mic), a distribuiei puternic nesimetrice a acestei suprafee (PN-BmB are o lungime foarte mare pe axa nordsud 62 km fa de o lime maxim de 6-7 km) i n condiiile dispariiei microclimatului de lunc i a aciunii combinate a hazardelor climatice i hidrologice aa cum s-a demonstrat anterior, reprezint un complex de ecosisteme deosebit de fragil.

29

CAPITOLUL III Potential turistic. Turismul n Parcul Natural Balta Mic a Brilei Dezvoltarea durabil a sistemelor socio-economice din zona de cooperare presupune aplicarea acelui model de progres care s nu afecteze temelia capitalului natural din PNBmB. Prin Planul de management integrat i a adptativ al PN-BmB, n Balta Mic a Brilei sunt permise urmtoarele categorii de turism : - ecoturismul; - agroturismul; - turismul tiinific; - turismul educaional. n opinia Administraiei PN-BmB, n cadrul categoriei de ecoturism, cea mai rapid dezvoltare pe termen scurt va fi nregistrat de birdwatching i de pescuitul sportiv. Deosebit de important este faptul c prin planul de management pescuitul sportiv n PN-BmB este considerat o form de ecoturism i nu o modalitate de utilizare a resurselor regenerabile (ihtiofaun) oferite de capitalul natural. 3.1. Formele de turism ce pot fi practicate n PN-BmB Conform Planului de management integrat i adaptativ i Regulamentului parcului n PNBmB sunt : - turismul nautic practicat att individual (cu caiacul), ct i n grup (cu barca cu rame, sau cu ambarcaiuni cu motor); - turismul ecvestru sau cu atelaje trase de cai; - cicloturismul; - turismul pedestru. n Regulamentul PN-BmB sunt precizate condiiile n care este reglementat accesul turitilor pe teritoriul ariei protejate, categoriile de mijloace motorizate ce pot fi utilizate in insulele i ostroavele ce alctuiesc zona tampon, modul n care este permis camparea n parc.

30

Pachet turistic: iniiere n Balta ascuns a lui Terente, fr cazare la hotel n Brila sau n staiunea Lacu Srat: - durat: 830 ore; - pre: 122 /grupul de 5 persoane, compus din urmtoarele tarife percepute de administraia parcului: - 15 /30 minute/ambarcaiune transport cu ambarcaiunea rapid cu motor a administraiei parcului (capacitate maxim 5 persoane) Brila (Baza Nautic) Gura privalului Hogioaia i retur; - 5 vizitarea turului informativ Hogioaia - 1/persoan (tariful de intrare n parc); - 22 /zi tarif ghid de nsoire parc (vorbitor al limbii engleze). Ghidul nsoitor, agentul de teren, barcagiul care face transport cu barca cu rame sau cu ghiondirul este o singur persoan angajat de administraia parcului. 80 /8 ore/ambarcaiune transport cu barca cu rame sau ghiondir. Traseul este compus: Baza Nautic Gura Hogioaia stvilar Hogioaia (vizitarea turului informativ Hogioaia) mbarcarea n barca cu rame Privalul Hogioaia Lacul Chiriloaia (pe urmele Chirei Chiralinei) vizitarea coloniei mixte de cormorani, strci i egrete de la Hogioaia birdwatching din turnul de observaie de la Drnea vizitarea ascunztorii lui Terente de la Drnea observarea familiei de vulturi codalbi din observatorul de pe lacul Misila observaii asupra ecosistemelor acvatice i terestre de pe lacul Fundu Mare retur cu barca cu rame (sau ghiondir) la stvilarul Hogioaia.

31

Plimbare cu barca prin Balta Mica a Brailei

Turism pedestru 32

Pescuit sportiv

Bird watching 33

Turism nautic

3.2. Trasele turistice din Parcul Natural Balta Mic a Brilei Nr. Felul Marcaj Timp Descrierea traseului ore Traseu principal Nord-Sud: Piscu Fundu Mare 22 - insula Calia - Piscu Popii - Gura CoitineseiStvilar Milea - Cas tradiional Nedeicu 1 2 3 terestru terestru -Ostrovu Pioasei Gura Pioasei Drnea - Gura Pioasei 2 Gura Pioasei - obs. Misil - obs. Fundu 2 Mare - Trectoarea Tichileti Hogioaia Chiriloaia - Drnea-Misil (i retur) Tbcaru Teicua - Tbcaru Nvodar Cucova - Jepile de Sus - Nvodari Staie autobuz Mrau - Jarina Iepii - cabana Egreta 34 8 2 6 3 Observaii Se traverseaz cu barca la i Tichileti Gropeni traseu traseului terestru

4 5 6 7

pe ap pe ap pe ap terestru

inclusiv traversarea

br. Vlciu Cas tradiional Nedeicu - br. Mnuoaia 8 terestru Nicoleti br. Cremenea Stvilar 5 Chirchineu - Gura Coitinesei br. Cremenea - Drumul Jigrii - obs. Jigara grindul -Bejani - br. Mnuoaia Stvilar Milea - lacul Lupoiul - Puitoarea Curcubeului -Japa Hoilor - cabana Egreta 10 Pe ap (ziua I-a : 5 ore) lacul Sbenghiosul - iezerul 12 Dobrele - Desgeii Mari - Cojoa-cele Mici prival Iapa - lacul Gsca - stvilar Chirchineu 11 12 terestru pe ap Ostrovu Constantin - La Mrcini Stv. Milea - l. Lupoiul 1 Puitoarea

terestru

Pachet touristic ce include o noapte cazare la cabana Egreta -

Curcubeului - l. Cur cubeul - l. Gsca - stv. 5 Chirchineu Cabana Egreta - Sbenghiosu - Dobrele Circuit n jurul cabanei Egreta

13

pe ap

Cojoacele Mici - Desgeii Mari - Dobrele cabana Egreta Piscu Crcnel - observator - mal navigabil P. Crcnel Traseu principal Sud-Nord : Broscoi Verde Dunrea Navigabil - Vadu Stncuei - br. Cremenea (punct de campare Crcnel1)) - br. Mnuoaia - br. Vlciu (punct de campare La Cotu Frumos2)) - punct de campare Piscu Calieie3) - Dunrea Navigabil - br. Cravia (punct de campare Paiu4)) Baza nautic de agrement Brila

14

terestru

Pentru canotori i caiaciti 1) i 2) legtur cu 12

3)

15

pe ap

14

traseul legtur

cu
4)

traseele 5 i 6 legtur cu

Tarif infrastructura turistic (n loc de tarif de vizitare) : Transport barc cu rame Transport ambarcaiune cu motor Staionare n barc Tarif campare 35

- 1/pers. - 10 /or mar/ambartcaiune - 30 /or mar/ambarcaiune - 2 /or. - 2 /cort.

Tarif ghid nsoire n parc fiecare persoan n parte) Tarif de utilizare observator - Fotografiat: - 100 / zi / pers. - Filmat: - 200 / zi / persoan Tarif excursii cu atelaje trase de cai - 50 / zi / pers.

- 22 /zi( se percepe la ziua de

nsoire pentru grupuri de 1-3 vizitatori peste 3 persoane se percepe in plus cte 3 pe zi pentru - 15 / zi / pers.

Tarif pentru utilizarea aparatelor i camerelor fotografice, fotodigitale n scop comercial:

Prin asezarea geografica, Balta Mica a Brailei este mult mai accesibila pentru vizitare de catre turisti comparativ cu Delta, datorita celor doua porti principale de intrare in parc : in extremitatea sudica se invecineaza cu Drumul European 60 si in partea de nord cu municipiul Braila. Accesul se poate realiza si prin cele 14 localitati rurale riverane Baltii Mici a Brailei. Desi are o suprafata de 25 de ori mai mica decat Delta, peisajul din Balta Mica a Brailei este mult mai variat. Nota distincta este data de vegetatia forestiera care ocupa atat habitate terestre cat si habitate acvatice in anumite perioade ale anului. Intradevar, daca Delta Dunarii reprezinta cea mai mare intindere stuficola din lume ce impresioneaza privitorul prin imensitatea intinderilor, iar ponderea biocenozelor forestiere este de numai 2,6%, in Balta Mica a Brailei predomina padurile cu 52,2%, fapt ce confera peisajului o diversitate mult mai mare pe suprafete mici. Prin conditiile geomorfologice specifice si implicit prin biotopurile si habitatele generate geomorfologic, fiecare dintre cele 7 insule reprezinta o atractie turistica distincta. 3.3. Puncte slabe ale turismului in Balta Mica a Brailei Lipsa unei traditii turistice in judetul si municipiul Braila. Fiind zona inundabila, pe teritoriul parcului este interzisa construirea unei infrastructuri care sa permita cazarea turistilor. Lipsa unor pontoane dormitor din dotarea Administratiei Parcului Natural Balta Mica a Brailei, care sa permita cazarea pe apa a turistilor.

36

Lipsa pensiunilor si in general a oricaror altor locuri de cazare in vecinatatea parcului, singurele posibilitati de cazare existente in prezent sunt hotelurile din municipiul Braila si din statiunea Lacu Sarat. Comunitati locale needucate din punct de vedere ecologic. Pe suprafata parcului sunt amplasate zece trasee turistice : 6 trasee pe uscat si 4 trasee pe apa pentru vizitarea din barca a ecosistemelor acvatice pe cele 52 de lacuri situate pe suprfata celor 7 insule si ostroave mari ce alcatuiesc Balta Mica a Brailei. De asemenea au fost amenajate sumar 5 locuri de campare rustice (pentru un loc de campare amenajarea rustica a insemnat : curatire de subarboret si buruieni a locului de campare pentru o capacitate de maxim 5 corturi, amenajarea unei vatre de foc, a unei latrine din papura, a unui loc de fumat, a unui loc pentru depozitat gunoi si in plus pentru zona dig-mal a unui spatiu de parcare pentru masini), in zonele in care au fost constate in anii anteriori aglomerari ale pescarilor sportivi.

CAPITOLUL IV Riscurile naturale i antropice pe teritoriul Parcului Natural Balta Mic a Brilei

37

Balta Mica a Brailei, functioneaza actual ca o microdepresiune intre Campia Romana si Balta Mare a Brailei - Podisul Dobrogei, si astfel isi pierdea din influenta continentalismului specific sud-estului Romaniei. Balta Mica a Brailei apare ca o oaza topoclimatica, cu suprafata foarte umeda, amplitudini termice reduse, prezenta cetii dimineata, lipsa norilor de convectie (datorita caracterului descendent al aerului, ca si in cazul Deltei Dunarii) si cantitati de precipitatii mai mici chiar decat in zona Podisului Dobrogei. Din analiza principalilor parametri climatici s-a constatat o diferentiere neta a valorilor din regiunea de campie si cea a Baltii Mici a Brailei. Balta Mica a Brailei are temperaturi mai ponderate, cu o amplitudine zilnica si anuala mai mica, precipitatii mai reduse, numar de zile cu ninsoare mai mic. Putem spune ca, Balta Mica a Brailei are un climat mai moderat, continentalismul de campie fiind mai estompat in aceasta unitate joasa. La aceasta situatie a contribuit configuratia reliefului o zona mai joasa delimitata de regiuni cu inaltimi mai mari prezenta arterelor hidrografice ale Dunarii, a apei freatice la mica adancime, a vegetatiei forestiere de lunca. Toate aceste diferentieri climatice permit conturarea a doua topoclimate majore: cel al campiei si cel al baltii. Balta Mica a Brailei sufera influenta zonei continentale prin care trece (Campia Brailei si Podisul Dobrogei), dar in acelasi timp, prin conditiile fizico-geografice proprii reprezinta o intrerupere de cativa kilometrii a climatului continental de nuanta excesiva care se intalneste pe ambele maluri. O caracteristica de baza a topoclimatului de balta o constituia existenta unei accentuate umeziri a aerului datorita existentei baltilor, canale, garle, sahele, desi in mare parte au fost indiguite si desecate. Apa freatica situata aproape de suprafata solului, care determina prin evaporatie cresterea umezelii aerului, cel putin in stratul activ de 0200 cm. Amplitudini ale temperaturii mai mici cu 5-8 C fata de regiunile exterioare datorita existentei loessului (Campia Romana) si a calcarelor (Podisul Dobrogei), care au generat diferente de albedou. Antrenarea in miscare, locala, a aerului de deasupra Baltii Mici a Brailei si a campiei Brailei, spre est si sud, ori invers, datorita producerii de minime barometrice vara si maxime barometrice iarna. Cauza principala o constituie uniformitatea Campiei Romane, care indeplineste rolul unei restranse arii continentale.

38

Astfel, Balta Mica Brailei sufera influenta zonei continentale prin care trece (Campia Brailei si Podisul Dobrogei), dar in acelasi timp, prin conditiile fizico-geografice proprii reprezinta o intrerupere de cativa kilometrii a climatului continental de nuanta excesiva care se intalneste pe ambele maluri. Prezenta celor doua balti ale Dunarii, respectiv Balta Borcea si Balta Brailei, care prin intinderile lor mari de apa mentineau o temperatura a aerului inferioara altor regiuni, facea sa aiba loc o intarziere cu cel putin doua saptamani a venirii primaverii in zona Campiei Brailei. Acelasi fenomen se petrece si in prezent, rolul celor doua balti fiind preluat de Balta Mica a Brailei, care prin ecosistemele acvatice pe care le mai are, pastreaza inca un echilibru climatic (desi mai redus) in zona. Daca aceste caracteristici ale temperaturii aerului s-au pastrat pentru Campia Brailei, nu acelasi lucru se poate spune si despre zona din amonte, unde disparitia in totalitate a Baltii Borcea a determinat o crestere a temperaturilor medii ale aerului cu cateva grade.

Figura nr. 6

Valoarea temperaturilor medii lunare si anuale inregistrate la statiile Vadu Oii si

Braila in perioada 1993 1999 (dupa Onea, 2002) Efectele negative aparute ca urmare a disparitiei celor doua balti, cu implicatii profunde in modificari ale factorilor climatici, pot fi surprinse si prin efectuarea unei analize comparative a temperaturilor medii ale aerului din prima jumatate a secolului (1896 1955, Banu si colab. 1967), fata de cele calculate pentru perioada luata in studiu de noi (1993 1998). Desi datele 39

calculate pentru perioada 1993 1998 nu sunt echivalente din punct de vedere al perioadei calendaristice cu cele din intervalul 1896 1955 (6 ani fata de 60), consideram totusi ca ele pot servi ca un reper de comparatie in vederea urmaririi in timp a acestui fenomen climatic. In acest sens se remarca doua situatii (figura nr. 5 ): Pentru lunile de iarna, cu precadere ianuarie si februarie, dar si in martie, temperaturile medii inregistreaza o crestere pentru perioada actuala fata de cele masurate inainte de desecarea Baltii Brailei; Pentru celelalte luni ale anului, din aprilie si pana in decembrie, valorile calculate ale temperaturilor medii pentru intervalul 1993 1998 indica o scadere a acestora comparativ cu cele din intervalul 1896 1955, uneori aceste diferente mergand pana la 2 C.

1- temperatura medie orara 2- umezeala relativa a aerului 3- deficitul de umezeala 4nebulozitatea medie 5- viteza medie a vantului 6- directia vantului 7- granite 8- loess 9- aluviuni 10- aluviuni solificate 11- culturi de porumb 12- vegetaie arborescenta 13- vegetatie de mlastina Figura nr. 5 Profil topoclimatic prin Balta Brailei (dupa Geografia Vaii Dunarii Romanesti, 1969) Aceste date concorda cu situatia climatica a ultimelor decenii, care poate fi caracterizata prin ierni mai blande, fara precipitatii abundente sub forma de zapada, geruri de lunga durata si 40

veri mai racoroase. Fara indoiala ca la originea acestei dereglari climatologice stau numerosi factori, dar cu siguranta ca desecarea Baltii Brailei isi are importanta ei. Intre temperaturile maxime si minime inregistrate la cele doua statii exista diferente care sunt in concordanta cu cele calculate pentru temperaturile medii. Astfel, la statia Braila temperaturile maxime si minime anuale sunt mai scazute decat cele de la statia Vadu Oii, exceptie facand doar anul 1998. Si in cazul temperaturilor maxime si minime se poate realiza o comparatie intre intervalul de timp din prima jumatate a secolului (1896 1955) si cel luat in studiu (1993 1998) pentru statia Braila. Intre cele doua perioade, despartite intre ele de aproximativ patru decenii, se evidentiaza diferente destul de mari de temperatura (atat intre cele maxime cat si intre cele minime). Evolutia in timp a temperaturilor maxime a mers spre o scadere semnificativa a valorilor inregistrate iar cele minime au suferit un fenomen opus, de crestere. Uneori diferentele dintre temperaturile maxime si minime dintre cele doua perioade de timp sunt mai mari de 10 C.

Variatia temperaturilor maxime (M) si minime (m) absolute ale aerului in zona Braila pentru perioadele 1896 1955 (**) si 1993 1999 (*) (dupa Onea N, 2002). Ca si in cazul temperaturilor medii, acest fenomen isi are o origine plurifactoriala, dintre care modificarile survenite in morfogeografia zonei pot fi considerate ca elementele de baza ale acestor transformari. 41

Din analiza datelor valorilor temperaturilor medii, maxime si minime reiese ca cele mai mari valori se inregistreaza in luna iulie (temperatura maxima medie este de 29,2 ) iar cele mai mici valori in luna ianuarie (temperatura maxima medie este de -4,5). In urma calculelor efectuate pe perioada post indiguire a variabilitatii termice exista o tendinta de crestere a acesteia de la Vadu Oii (0,68) la Braila (0,76). In sectorul Baltii Brailei probabilitatea de a se produce temperaturi maxime de 37 0C este de o data la 5. O data la 20 ani se pot inregistra valori de 39,5 0C iar o data la 100 ani 40,9 0C (I.N.M.H, pe baza formulei Weibull de calculare a probabilitatii producerii temepraturilor maxime). Distributia cantitatilor de precipitatii atmosferice pe perioada unui an este in stransa legatura cu numarul mediu al zilelor in care cad precipitatiile. Aversele si torentialitatea reprezinta fenomene intalnite destul de frecvent in Campia Brailei. Acestea pot contribui la o ridicare exagerata a valorilor cantitatilor de precipitatii cazute intr-un interval foarte scurt de timp (ore sau zile). In acelasi timp exista si lungi perioade de seceta care au ca efect direct o evaporatie ridicata si, in felul acesta, baltile cu o adancime mica seaca complet, viata acestor ecosisteme temporare fiind in directa legatura cu nivelul apei fluviului, dar si cu regimul climatic sezonier la un moment dat. Trebuie specificat faptul ca in sezonul rece o parte din cantitatea de precipitatii cazuta este sub forma de ninsoare. Conformatia geomorfologica a Campiei Brailei, prezenta terasei si in special a Baltii Mici a Brailei ca zona de existenta a luncii Dunarii, prin intinderea mare de apa (bratele fluviului, canalele si baltile interioare), creaza un regim termic specific ceea ce duce la o intarziere de cateva zile fata de zonele invecinate a caderii primelor ninsori (Ianovici si colab. 1969). Stratul de zapada se poate mentine pe o perioada mai mica sau mai mare de timp si la grosimi care variaza in functie de cantitatile de precipitatii cazute sub forma de ninsoare. Numarul cel mai mare de zile cu strat de zapada au fost inregistrate in lunile ianuarie si februarie. Un alt fenomen legat de regimul precipitatiilor atmosferice este cel al evaporatiei. Se evidentiaza o evaporatie potentiala si una reala. Evaporatia reala are valori mult mai reduse decat cea potentiala (aceste doua valori sunt utile in calcularea excedentului sau deficitului de apa, ele fiind utile in aprecierea bilantului hidrologic). Pe tot parcursul verii si a primelor luni de toamna (septembrie si octombrie) exista un deficit de apa, cele mai mari valori fiind atinse in lunile iulie si august (figura 6). In timpul iernii, 42

cand temperaturile sunt foarte scazute, este normal ca fenomenul de evaporatie sa fie apropiat de zero, el aparand numai atunci cand temperatura mediului ambiant creste peste anumite valori. Balta Mica a Brailei fiind in regim de libera scurgere, nivelurile maxime se produc in timpul viiturilor de primavara (martie iunie) iar nivelurile minime in lunile iulie septembrie si se mentin coborate pana in noiembrie. In perioada anilor cu zapoare (1942) intervin cresteri bruste ale nivelurilor care se pot produce si in noiembrie - ianuarie. Gheturi le pot bloca sectorul de scurgere al apelor, determinand inchiderea momentana a acestuia. Ca urmare au loc cresteri ale nivelurilor. In acele momente nu se mai realizeaza corelatia dintre niveluri si debite. Nivelurile sunt determinate de debite, ele fiind rezultatul suprapunerii aportului de debit si a atenuarii undei de viitura.

Hidrograful nivelurilor medii, minime si maxime (1937-2007), postul hidrometric Braila

43

Hidrograful nivelurilor medii, minime si maxime (1879-2007), postul hidrometric Braila In urma analizei distributiei mediilor anuale a nivelurilor se poate observa un trend pozitiv, datorita incorsetarii fluviului prin diguri.

Trend evolutiv niveluri medii anuale Statia hidrologica Braila

44

Balta Mica a Brailei functioneaza ca un reglator al regimului hidrologic al Dunarii, avand un rol de echilibru hidrologic al fluviului, prezentandu-se ca o supapa care poate diminua o parte din efectul distructiv al inundatiilor, dar in acelasi timp si de rezervor in care se revarsa surplusul de apa care nu mai avea loc in albia minora, rezervor care asigura completarea debitului Dunarii in perioadele cand fluviul avea nivelele foarte mici. Tot teritoriul Baltii Mici a Brailei era supus inundatiilor cu o frecventa de 1-3 ani, cand cota de revarsare de 442 cm era depasita la Braila, cand se ajungea la 7-8 hidrograde. Cand se ajungea la 8,5 hidrograde se produceau inundatii totale. Anual este inundata cel putin 50% din suprafata Baltii Mici a Brailei. Teritoriul Baltii Mici a Brailei este supus inundatiilor constituind un adevarat bazin de acumulare al apelor. Teritoriul Baltii Mici a Brailei permite inundarea cu regularitate la apele de viitura (cand debitul fluviului depasea 10000 m 3/s) datorita pantei foarte mici (0,027), numeroase zone depresionare, a lipsei continuitatii grindurilor de mal. Frecventa de inundare era de 1-3 ani. Incepand cu a doua parte a lunii februarie apele patrund in balta, prin privalele din amonte, unde ramaneau pana in prima jumatate a lunii mai. Primele care se umplu cu apa la revarsari sunt depresiunile lacustre. Aici, din cauza pantei reduse, a permeabilitatii scazute a complexului de argile si de prafuri, apele stagneaza mult aici, determinand in timp inmlastinirea acestora. Din luna mai incepe retragerea apelor care avea ca drept efect o usoara crestere a debitelor Dunarii la Braila comparativ cu cele din amonte. Apele raman numai in partile adanci ale depresiunilor lacustre, impiedicand astfel dezvoltarea excesiva a vegetatiei si permitea mineralizarea resturilor organice. Dupa aceasta data apele se retrag prin privalele din aval, pana in lunile iulie-august.

45

Hidrograful debitelor lichide medii, minime si maxime (1965-1999), postul hidrometric Braila

Hidrograful debitelor lichide medii, minime si maxime (1965-1999), postul hidrometric Braila Repartitia debitelor pe brate. In medie Bratul Macin transporta 11,70% din debitul de la Vadu Oii, Bratul Dunarea Navigabila 67,11% din debitul de la Vadu Oii , iar Bratul Valciu 21,19% din debitul de la Vadu Oii. Bratul Macin transporta 9,63% la apele mici debitul de la Vadu Oii ( in 1990 -8,47%) si 13,18% la apele mari (in 1970- 13,17%) Bratul Dunarea Navigabila - transporta la apela mari 65,41% ( mai) debitul de la Vadu Oii (in 1970 64,81%) si 69,54 % (in 1990 70,43%) Bratul Valciu transporta 20,79% la apele mici ( in 1990 21,10%) si 21,43% la apele mari (in 1970 21,52%) In 1970 debitul la Vadu Oii a fost de 13590 mc / s,iar in 1990 2530 mc/s.

46

Repartitia debitelor lichide minime pe brate, inainte si dupa indiguire

Repartitia debitelor lichide minime pe brate, inainte si dupa indiguire

Repartitia debitelor lichide medii pe brate, dupa indiguire

47

Construirea de baraje pe Dunare, amenajarea de lacuri de acumulare, indiguirile si regularizarile de cursuri ale Dunarii si afluentilor s-au rasfrant in scaderea debitelor solide, care sa rasfrant in modificarea morfologiei si morfometriei albiilor. Debitul solid in suspensie este in stransa legatura cu debitul lichid. Odata cu cresterea debitului lichid se realizeaza si cresterea cantitatii de aluviuni, la inceput lent,apoi dupa depasirea unei valori critice ale debitului lichid (5000 mc/s) se accelereaza rapid si se pastreaza pana la depasirea unei alte valori limita (7000 mc/s) ,dupa care ritmul de crestere se diminueaza din nou.

Hidrograful debitelor solide in suspensie hidrometric Braila

medii, minime si maxime (1965-1999), postul

48

Hidrograful debitelor solide in suspensie hidrometric Braila 4.1. Colmatarea

medii, minime si maxime (1965-1999), postul

Prin colmatare se nelege umplerea sau nlarea albiei unui curs de ap, a fundului unui lac sau rezervor, prin depunerea materialului transportat de apele curgtoare (sedimente, aluviuni). Prin crearea unui lac de acumulare, se oprete transportul aluviunilor, trte sau n suspensie, ncepnd din zona modificrii regimului vitezelor (adic de la coada lacului). Acest fapt conduce la colmatarea lacului, iar n cazul lacurilor cu adncime mai mic, chiar la crearea de zone deltaice (nmltiniri). Lacurile pot fi n pericol de colmatare i ca urmare a eroziunii malurilor. Erodarea malurilor lacurilor, datorat valurilor n zone cu versani uor erodabili sau cu panta mai mare dect cea natural, grbete colmatarea, n special n cazul lacurilor de es cu adncime mic. Procesul de colmatare este accelerat n cazul inundaiilor, care tranziteaz un debit solid n suspensie i trt foarte mare, plus cantitile de aluviuni depozitate n zonele de confluen, care la un debit normal nu erau tranzitabile. Principalele surse de aluviuni sunt reprezentate de bazinul de recepie aferent lacului i reeaua hidrografic, iar la studierea gradului de colmatare a unui lac trebuie sa se in cont de cele dou forme de aport solid: debitul solid trt i debitul solid n suspensie. n momentul n care curentul de ap ajunge n lac, se produce o reducere a vitezei, determinnd depunerea debitului solid. Majoritatea debitului solid trt se depune la coada lacului, formnd cu timpul un banc de aluviuni care nainteaz treptat .

49

ntr-un lac se pot distinge mai multe zone de depunere i anume (Gottschalk, 1962): - depuneri n zona barajului unde se acumuleaz aluviunile cele mai mici, cu diametru mai mic de 0,02 mm; - depuneri pe fundul lacului; aceast zon se caracterizeaz prin depuneri mai mult sau mai puin uniforme, avnd diametru ntre 0,02 0,05 mm; - depuneri la coada lacului; aceast zon este reprezentat de conul de depuneri realizat din aluviuni cu diametru mai mare de 0,03 0,05 mm; - depuneri n amonte de lac, n zona de remu. Intr-un lac n timpul procesului de colmatare se produce o sortare a aluviunilor. Malurile se depun pe toat suprafaa cuvetei lacului, dar, cea mai mare parte se aglomereaz n apropierea intrarii apei, nisipurile se depun n partea central a lacului, iar argilele de obicei sunt evacuate. Pentru nelegerea acestui proces trebuie s se cunoasc sursele aluviunilor depuse in lac. Principalii furnizori de aluviuni transportate in lac sunt bazinul de recepie aferent lacului i reeaua hidrografica.

50

In lacurile din PNBMB colmatarea are loc in timpul viiturilor de primavara cind debitele Dunarii sunt crescute iar lacurile din interiorul insulelor sunt alimentate cu apa fluviului. Datorita scaderii rapide a vitezei apei la intrarea in lacuri, are loc depunerea de aluviuni si sedimente. Aceste depuneri , cumulate cu masa vegetala din sezonul vegetativ precedent, duc la ridicarea nivelului fundului de lac. In acest mod, in timp, lacurile se transforma in zone mlastinoase pe care se va instala vegetatie forestiera(in special salcia) si mai apoi in teren plan forestier. 4.2. Inundaiile Inundatia este fenomenul de acoperire a terenului cu un strat de apa in stagnare sau miscare, care prin marimea si durata sa provoaca victime umane si distrugeri materiale ce deregleaza buna desfasurare a activitatilor social-economice din zona afectata. Totodata inundatiile provoaca si importante modificari ale peisajului si florei acvatice. Viiturile reprezinta momente de varf in evolutia scurgerii apei unui rau. Ele se caracterizeaza prin cresteri spectaculoase extraordinare, deosebit de rapide (de ordinul orelor) ale nivelului apei si implicit a debitului, pana la atingerea unui maxim, dupa care urmeaza scaderea, de asemenea rapida, a apelor (dar intr-un ritm ceva mai lent decat cresterea) care revin la parametri normali de scurgere. Geneza viiturilor este legata, in primul rand, de conditiile climatice. Ele se produc ca urmare a unor ploi torentiale cu intensitati si strate de ape mari (viituri pluviale), a topirii rapide a zapezii (viituri nivale) sau din cauze mixte (viituri pluvio-nivale). In functie de distributia in timp a precipitatiilor, viiturile sunt simple sau singulare (caracterizate printr-un singur varf) si complexe sau compuse (cu mai multe varfuri). In perioadele de inghet, scurgerile de sloiuri pot provoca baraje naturale (zapoare) care blocheaza scurgerea, generand cresteri de nivel in spatele acestora sau scurgeri puternice in momentul ruperii. In timpul inundatiilor din vara anului 2010, pe lacurile din PNBMB a fost observate urmatoarele: dupa o inundatie obisnuita de primavara si incarcarea lacurilor cu apa, vegetatia acvatica s-a dezvoltat normal. Astfel nuferii si plutica au ajuns sa infloreasca,ciulinul de balta era prezent,stuful si papura erau cu circa 30 cm deasupra nivelului apei din lacuri. Toate acestea la o cota a denarii de 400 cm la statia Braila. In luna Iunie a inceput o crestere a debitelor denarii care a ajuns in 06 Iulie 2010 la cota de 713 cm. Ritmul de crestere al apei a depasit capacitatea de crestere a plantelor acvatice asfel, acestea devenind submerse si disparind din peisaj.

51

Totodata cuibaritoare la nivelul apei pe support vegetal, in special lisitele, au avut de suferit pentru ca viitura denarii a facut ca toate cuiburile ancorate de papura sa fie desprinse de support si purtate de curentul apei si de vint pina la distrugerea acestora. 4.3. Seceta Seceta i fenomenele asociate acesteia, respectiv aridizarea i deertificarea, reprezint, dup poluare, cea de-a doua mare problema cu care se confrunta omenirea, n ultima jumtate de secol. Extinderea acestor fenomene distructive la nivel global este pus n eviden de datele climatice care relev o nclzire progresiv a atmosferei i o reducere a cantitilor de precipitaii, care conduc la apariia secetei. Permanetizarea acestui fenomen determin producerea aridizrii in primul rnd, ca o prim faz n instalarea unui climat secetos, iar ulterior, a deetificrii, care se recunoate prin scderea drastic a disponibilitilor de ap, prin reducerea produciilor culturilor agricole, a biomasei necesare ca material furajer i a biomasei necesare, precum i prin extinderea zonelor nisipoase. Pe lng schimbrile climatice globale, accentuarea secetei se datoreaz i presiunii antropice. Avem n vedere exploatrile forestiere excesive, extinderea suprafeelor agricole i managementul defectuos al terenurilor, creterea demografic rapid i, nu in ultimul rnd, srcia. Seceta din anul 2011 si lipsa unei viituri de primavara a dus la secarea totala a lacurilor din PNBMB si la inlocuirea ecosistemului acvatic cu unul terestru. Vegetatia de stepa care s-a instalat atit in cuveta lacurilor si in zonele mlastinoase secate, s-a dezvoltat foarte bine si a ajuns pina la 2 m inaltime. Stratul de resturi de vegetatie constituit de aceste plante in vara anului 2011, cumulat cu depunerile aluvionare din inundatia primaverii anului 2012, conduc la o colmatare puternica fata de un an obisnuit, cu viituri normale pe dunare. Deasemeni, avifauna caracteristica lacurilor a fost slab reprezentata in timpul perioadei secetoase din cursul anului 2011 iar acele exemplare care totusi au depus ponta si au scos pui in zona, au pierdut chiar si 75% din pui. 4.4. Invazia de amorpha fruticosa

52

Amorfa arbustiv (Amorpha fruticosa L.) este un arbust alohton invaziv, originar din sudvestul Americii de Nord. A fost aclimatizat n Europa ca arbust ornamental, constatndu-se n timp caracterul su invazi-agresiv. Amorfa arbustiv face parte din genul Amorpha (Salcm mic). Are frunze prevzute cu stipele imparipenat-compuse. Arbustul crete n tufe cu nlimea medie de 1 metru, dar exemplarele vrstnice trec de 3 metri. Amorfa a fost utilizat pentru consolidarea taluzrilor i a pantelor instabile, pentru realizarea gardurilor vii i a perdelelor de protecie contra vnturilor, n asociere cu specii de arbori. Nu prezint pretenii n ceea ce privete solul, crete pe terenuri degradate, foarte srace, uscate i pe nisipuri. Seminele amorfei sunt foarte apreciate de unele specii avicole, cum este fazanul. Planta produce nuiele relativ drepte i destul de lungi, dar puin flexibile, ceea ce le face improprii folosirii pentru mpletirea courilor. Totui ingeniozitatea oamenilor din zonele invadate le-a gsit o utilizare n confecionarea scheletului coroanelor funerare n timp s-au constatat efecte negative asupra mediului, prin concurena fcut speciilor autohtone, ceea ce a condus chiar la eliminarea unora dintre acestea pe arealele afectate.

53

ndeprtarea

tufriului

de

amorf

din

habitatele

naturale

invadate,

scopul

regenerriiacestora,este deosebit de dificil, din cauza prolificitii deosebite a speciei, presupunnd, de asemenea, resurse financiare foarte mari. In insulele din PNBMB , amorphaf. a ajuns in urma cu circa 40 de ani. La inceput aparitia acesteia a fost observata pe grinduri si pe statiunile de plop ea. Pina in 1989 , dezvoltarea amorfei a fost puternic stopata prin pasunatul intensiv care se practica dupa retragerea apelor Dunarii (sute de oi si vaci apartinind CAP urilor sau IAS urilor erau introduce la pasunat in insule). Dupa evenimentele din 1989 si disparitia CAP si IAS, in 20 de ani amorfa s-a dezvoltat si inmultit nestingherita ajungind in present sa fie instalata chiar sip e terenurile mai joase, caracteristice salciei ca statiune, avind o densitate deosebit de mare. Din cauza prezentei amorfei, pe linga concurenta pe care o face speciilor autohtone, aceasta pune problem mari atat la intretinerea plantatiilor existente cit si in timpul exploatariilor de masa lemnoasa.

54

CAPITOLUL V 5. Studiu de caz

55

Concluzii
Activitatile ecoturistice din Balta Mica a Brailei trebuie sa fie foarte bine organizate si intens monitorizate, fiindca acest paradis de exceptie este foarte fragil si orice exces poate provoca dezechilibre greu de controlat sau remediat. Dupa amenajarea ecoturistica (care sa implice si mijloace de control) este necesara o intensa mediatizare a Baltii Mici a Brailei, atat pe plan national cat si international, mai ales din cauza lipsei unei traditii turistice. In acest sens este de laudat initiativa Administratiei Parcului Natural Balta Mica a Brailei de a realiza impreuna cu Inspectoratul Scolar Judetean, Inspectoratul de protectie a Mediului si Universitatea Constantin Brancoveanu, incepand cu 2007, a mai multor activitati comune de cunoastere si promovare in randul tinerilor a cadrului natural de exceptie al Baltii Mici a Brailei. Ostroavele Fundu Mare si Insula Mica a Brailei, prezinta cele mai favorabile conditii pentru ecoturism, insa acestea adaposetesc si cele mai mari colonii de pasari (Chiriloaia Misaila pentru Ostrovul Fundu Mare si Egreta pentru Insula Mica a Brailei). Din aceste considerente, capacitatea maxima de support touristic este de numai 15 turisti/zi in Ostrovul Fundu Mare si 25 turisti/zi in Ostrovul Insula Mica a Brailei. Un accent deosebit trebuie pus pe amenajarea unor pensiuni ecoturistice in zona de cooperare, fiind interzise constructii in Balta Mica a Brailei. Aceste pensiuni treptat vor duce si la cresterea nivelului de trai din satele riverane, municipiul Braila, si pe termen mai lung a intregului judet, fiindca activitatile turistice sunt insotite de investitii in dezvoltarea durabila a intregii regiuni. Dezvoltarea economica ulterioara a regiunii va reduce gradul de saracie a populatiei din zona de cooperare si va diminua consistent presiunea negativa pe care actual o exercita aceste comunitati.

56

Multumiri
Le multumesc foarte mult pentru permanentul sprijin moral, instrumental si documentar pe care mi l-au acorda: domnului profesor coordonator Leopa Adrian, domnului dr. ing. Radu Moisei directorul Administratiei Parcului National Balta Mica a Brailei, domnului ing. Gelu Gaureanu pentru plimbarile efectuate cu barca prin Balta Mica a Brailei si nu in ultimul rand doamnei Burtea..

57

Bibliografie

1. Albu Dumitrica (1993), Rezervatii naturale, zone protejate si monumente ale naturii din tinuturile Brailei., Edit. Alma, Galati; 2. Albu Dumitrica (1999), O singura Dunare., Edit. Succes, Braila; 3. Antipa Gr. (1912), Regiunea inundabila a Dunarii. Starea ei actuala si mijloacele de punere a ei in valoare., Analele Instit. Geol. Rom.,1912, vol. IV, 1910, fasc. 2; 4. Antipa Gr. (1912), Cercetari hidrobiologice in Romania si importanta lor stiintifica si economica., Discursuri de receptiune, 38; 5. Andronache I. , Lepadatu V. ,Influenta factorilor antropici asupra Baltii Brailei (Insula Mare a Brailei) in perioada 1964-2000 , Sesiunea nationala cu participare internationala de comunicari tehnico-stiintifice , Braila, 22-24 iunie 2001, Editura AGIR, Bucuresti, 2001; 6. Andronache I., Moisei R. (2008), Potentialul ecoturistic din Balta Mica a Brailei, in revista Generatia Brancovenilor", nr. 4; 7. Candea Melinda, Erdeli G., Sima T., Pieptanatu D., Potentialul turistic al Romaniei si amenajarea turistica a spatiului, Edit Univ Bucuresti, 2003.

58