Sunteți pe pagina 1din 88

Conf. univ.dr.

Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

UNIVERSITATEA DANUBIUS GALAI


FACULTATEA DE TIINE ALE COMUNICRII
SPECIALIZAREA: COMUNICARE I RELAII PUBLICE
Anul universitar 2008-2009

ETIC I DEONTOLOGIE PROFESIONAL


(note de curs)

Coordonator de disciplin:
Conf.univ.dr.MIRELA ARSITH

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

TEMELE CURSULUI

1.

Etic i metaetic

1.

Marile tradiii etice

2.

Etica aplicat

3.

Etica n mass-media

2.

O etic a comunicrii

3.

Adevr , credibilitate i minciun

4.

Deontologia, expresie a nevoii de reguli i legi

5.

Coduri etice i deontologice

6. Reglementri constituionale i universale i

acte normative specifice

domeniului privat;

7. Responsabilitile comunicatorului.

OBIECTIVELE DISCIPLINEI

n urma studiului acestei discipline, studenii trebuie:


-

s defineasc i s explice noile concepte;

-s cunoasc marile tradiii etice; s explice specificul eticii comunicrii;

- s cunoasc i s explice continutul deontologiei i a principiilor acesteia;

-s interpreteze corect diferitele coduri, norme etc.;

s opereze corect cu noile concepte;


2

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

-s evalueze corect etic i deontologic, aplicnd valorile nsuite;

s valorifice optim i creativ propriul potenial n activitile de comunicare;

s dobndeasc abiliti de reflecie, critic i analiz argumentativ ;

s participe la propria dezvoltare profesional prin nsuirea cunostinelor la


disciplina Etic i deontologie profesional.

Competenele specifice disciplinei

1.

Cunoatere, nelegere, explicare i interpretare:

s defineasc i s explice noile concepte;

s cunoasc marile tradiii etice;

s explice specificul eticii comunicrii;

s cunoasc i s explice continutul deontologiei i a principiilor acesteia;

s interpreteze corect diferitele coduri, norme etc.

2.

Instrumental-aplicative:

s opereze corect cu noile concepte;

s evalueze corect etic i deontologic, aplicnd valorile nsuite;

valorificarea optim i creativ a propriului potenial n activitile de

comunicare;
-

abiliti de reflecie, critic i analiz argumentativ;

3.

Atitudinale:

asumarea responsabilitii pentru orice demers verbal sau acional;

manifestarea unei atitudini pozitive i responsabile fa de domeniul comunicrii

ca act fundamental uman;


-

participarea la propria dezvoltare profesional prin nsuirea cunostinelor la

disciplina Etic i deontologie profesional.

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

I. ETIC I METAETIC
Etica este o disciplin filosofic ce are ca obiect aciunea uman, dar i valorile i
normele fa de care aceasta se conformeaz sau ar trebui s se conformeze. Termenul etic
provine din grecescul thos, care semnific obicei sau obinuin i este considerat, adesea,
echivalentul cuvntului moral. Spre deosebire de nelepciune i de pruden, care constituie
apicarea regulilor universale n mprejurrile particulare ale aciunii omeneti, etica reprezint o
teorie, o cercetare a principiilor aciunii umane deliberate.
n filosofie, numeroasele teorii etice pot fi grupate dup dou modele fundamentale:
1. unul este de natur teleologic, fiind fundamentat pe scop (gr. tlos); acest model a fost
elaborate n mod exemplar de Aristotel i a dominat pn la Immanuel Kant;
2. al doilea model este de natur deontologic , bazat pe datorie (gr. don) i a fost
inaugurat de Immanuel Kant.
Cele dou modele, care au dobndit variante determinate istoric, sunt discutate i astzi
de ctre gnditori: uneori polemic, alteori cu intenia de a opera concilieri ntre argumente.
Etica teleologic se caracterizeaz prin recunoaterea caracterului inteligibil al scopului
aciunii etice, al scopului susinut n mod natural de dorina uman. Aciunea este doar un mod
de a atinge scopul decis i, n consecin, ea dobndete sens i importan doar prin raportul
dorinei la propriul scop.
Scopul este cognoscibil dac lucrurile sunt inteligibile. Cnd o astfel de inteligibilitate nu
este admis, arhitectura finalist a aciunii devine foarte fragil i, uneori, imposibil.
Tradiia utilitarist1 apr un anumit finalism al aciunii umane, deoarece utilul este,
totui, un scop. n realitate, n utilitarism, scopul este subiectivitatea2 nsi, care promoveaz
aciunea. Cel puin ca tendin, utilitarismul este o moral egocentric, chiar i atunci cnd este

Utilitarismul, n etic, fondeaz judecata moral pe criteriul maximei fericiri a majoritii; sau face s coincid
aceast judecat cu calculul consecinelor aciunilor n raport cu totalitatea subiecilor atini de aceste consecine;
msurarea se face n termeni de utilitate, fie n sensul unei stri mentale sau sensibile plcere, fericire,
bunstare, lipsa durerii, fie n sensul unei stri a lumii apreciate pe baza unei ordini de preferin a acelor subieci.
2
Subiectivitatea este capacitatea subiectului (individului) de a fi izvorul originar al cunoaterii, senzaiilor, voinei i
aciunilor.

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

prezentat sub forma altruismului binevoitor. O etic teleologic autentic cerceteaz adevrul
dorinei umane i a obiectului ei.
Dorina noastr nu dorete ntotdeauna ceea ce este n realitate obiectul ei i anume ceea
ce numim, de obicei, bine. Adesea, ea dorete ceea ce pare adevratul su obiect, dar nu este.
Dac etica teleologic const, n principal, din tentativa de a stabili care este obiectul adevrat i
real al dorinei, n al doilea rnd, ea are i sarcina de a indica i de a fundamenta modurile
specifice pentru a-l putea atinge.
Etica deontologic a fost elaborat de Immanuel Kant.3 Filosoful german este creatorul
unei concepii etice originale, ce avea s influeneze filosofia moral de mai trziu. Edificiul etic
kantian are la baz conceptul datoriei: e de datoria mea, pentru c e de datoria mea. Nu exist
alt motiv. Nu conteaz natura eventualelor consecine, conteaz numai calitatea lor moral.
Pentru Kant, datoria reprezint necesitatea de a ndeplini o aciune, din respect pentru legea
moral n sine, fr nici o alt determinare.
Filosoful german susine c oamenii acioneaz fie din nclinaie, fie din datorie. Valoare
moral au aciunile svrite doar din datorie. Cnd acionm din nclinaie, din interese egoiste,
faptele noastre nu au valoare moral. n aceast situaie, acionm conform datoriei i nu din
datorie. Dac nenorocitul, tare la suflet, mai mult indignat de soarta lui dect umilit i abtut,
i dorete moartea, dar, totui, i conserv viaa fr a o iubi, nu din nclinaie sau fric, ci din
datorie, atunci maxima lui are un coninut moral.
Putem practica binele i dreptatea din interes sau din dorina de a plcea. Aceste aciuni
urmresc, n realitate, satisfacerea egoului nostru i nu respectarea poruncii pure a datoriei. A fi
binefctor cnd poi e datorie i exist unele suflete att de miloase, nct, fr un alt motiv, al
vanitii sau egoismului, gsesc o plcere intern n a rspndi bucurie n jurul lor [...] Eu afirm
ns c, n acest caz, aciunea, orict de conform datoriei, orict de plcut ar fi ea, totui, nu
are adevrat valoare moral.4
Ca fiin liber, omul poate s aleag. Poi, pentru c e de datoria ta, este o formul
important a eticii kantiene. S presupunem c sufletul unui filantrop ar fi ntunecat de
suprare personal, care terge orice comptimire pentru soarta altora, dar ar avea, totui,
3

Immanuel Kant (1724-1804), filosof german care a transformat, prin depirea empirismului i raionalismului
clasic, perspectivele i conceptele gndirii filosofice. n concepia sa, raiunea teoretic ne permite s cunoatem
numai ceea ce ne ofer experiena, care se supune formelor a priori ale contiinei. Pentru Kant, a fi liber
nseamn s-i afirmi autonomia voinei (aciunea cluzit doar de legea moral n absolutul ei), iar adevrata
libertate este supunerea fa de datorie. Operele filosofice reprezentative sunt: Critica raiunii pure, Critica
puterii de judecat i Critica raiunii practice.
4
Immanuel Kant, Critica raiunii practice, Editura Iri, Bucureti, 1999, p. 209

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

puterea s fac bine altor suferinzi i suferina lor nu l-ar mica, [...] abia atunci ea ar avea
valoarea ei moral adevrat.5 Dac omul hotrte s fac altceva dect i cere datoria, el tie
foarte bine c nu i-o face. Ca fiin liber, fiina uman nu este nici inocent, nici iresponsabil
n privina actelor sale.
Kant face referire la imperativul din Scriptur, care ne cere s iubim pe aproapele nostru
i chiar pe dumanul nostru, ca pe noi nine. Este, aici, n discuie, iubirea practic, drept datorie
ce rezid din voin, i nu din nclinaie. Acioneaz n aa fel, nct maxima voinei tale s
poat servi, n acelai timp, drept principiu al unei legislaii universale.6
Dup Immanuel Kant, fiecare om are o contiin i se consider observat de ctre un
judector interior; prin urmare, contiina este tribunalul interior al fiinei umane, care judec i
apreciaz toate gndurile i faptele acesteia. Contiina nu este una i aceeai cu persoana
judecat; ea reprezint o fiin moral atotputernic, Dumnezeu.

I.1.Marile tradiii etice

Cultura greac i roman

Regula de conduit
Sofitii: virtutea poate fi nvat i se exprim prin reguli care permit viaa n societate.
Virtutea coincide cu acele comportamente funcionale, conform nevoilor sociale ale
cetii:virtutea coincide cu respectarea legii.

Protagoras: omul este msura tuturor lucrurilor. Dac omul nsui este regula aciunii,
poate s supravieuiasc numai dac accept dreptatea i respectful reciproc.
Socrate: virtutea este unic i este cunoatere (etic intelectualist); aciunea vtmtoare
este rezultatul netiinei. Cunoaterea de sine presupune o grij constant fa de propriul suflet,
care trebuie s domine trupul: n aceasta const scopul vieii. Sufletul este eul contient,

5
6

Ibidem, p. 50
Immanuel Kant, Despre frumos i bine, Editura Minerva, Bucureti, 1981, vol. II, p. 50

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

personalitatea moral i intelectual a fiinei umane. Stpnirea de sine este neleas ca ca


dominare a instinctelor de ctre raiune. Libertatea este obinut prin ndeprtarea pasiunilor.
Raiunea i virtutea sunt suficiente pentru buna ghidare a omului i pentru a-I adduce fericirea.
Aristipos i cirenaicii: omul dorete pentru sine numai plcerea, iar aceasta este
adevratul i singurul mobil al aciunilor umane. Aristip din Cyrene susine c nu exist diferene
ntre plceri. O plcere nu se deosebete de alt plcere, nici nu exist plcere mai plcut
dect alta.Scopul vieii omeneti este plcerea particular; fericirea este suma tuturor plcerilor
particulare. n viziunea lui Aristip, doar plcerea particular este dorit pentru ea nsi, pe cnd
fericirea nu este dorit pentru ea, ci pentru plcerile particulare.
Cirenaicii resping definiia dat de Epicur plcerii, ca absen a durerii. Ei susin c
lipsa de durere este asemenea unui om care doarme.

Epicur: Fericirea este, nainte de toate, senintatea sufletului, o stare luntric de


mpcare, numit de epicurieni ataraxie; ea i are izvorul n experiena de via, singura surs a
oricrei cunoateri. n viziunea lui Epicur, plcerea nu este rezultatul unor comportamente
vicioase sau senzuale; ea reprezint mai puin forma ei pozitiv, bucuria, i reprezint mai mult
scparea de durere, de suferin, care este contrariul plcerii.
n timp ce bucuriile, n trecerea lor rapid, cu schimbrile lor, cu dorinele nemplinite ce
le nsoesc, nasc durere, evitarea tuturor acestor schimbri i a nelinitii pe care o produc nate o
atmosfer de linite, pace, ataraxie. De aceea, dei toate plcerile ne sunt, n mod firesc, un bun
apropiat, totui nu orice plcere este de ales, ntocmai dup cum, cu toate c orice suferin este
un ru, totui, prin natur, nu orice suferin trebuie evitat. Pentru a face o alegere adecvat
ntre o plcere sau alta, ntre o suferin sau alta, trebuie ca acestea s fie judecate valoric, s fie
msurate, pentru a reine avantajele sau dezavantajele pe care le implic. n anumite
mprejurri, tratm binele ca pe un ru i rul, dimpotriv, ca pe un bine.
Un punct central al filosofiei lui Epicur este refuzul individului de a deveni sclavul a
indiferent a ce. A deveni dependent de o plcere nseamn s devii vulnerabil fa de lumea
exterioar, periclitndu-i, astfel, pacea interioar, care este sinonim cu fericirea. Epicur susine
c nevoile naturale, care trebuie satisfcute, sunt puine, iar satisfacerea lor procur o plcere
real. Dar nici nemplinirea lor nu trebuie s produc durere, pentru c nelepciunea i
necesitatea de a evita dezamgirea trebuie s mblnzeasc orice dorin.

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

Cea mai mare valoare o au bunurule spirituale, pentru c ele favorizeaz ataraxia i duc,
astfel, n modul cel mai sigur, la fericirea adevrat. Primul i cel mai mare bun este
nelepciunea, din ea izvorsc toate celelalte virtui, cci ea ne nva c nu putem duce o via
plcut dac nu-i i o via neleapt, cumsecade i dreapt. Omul trebuie s-i stpneasc
dorinele i plcerile i s aleag plcerile cele mai simple, pentru c cele mai complexe sunt
nsoite de multe rele i griji. Omul nelept este fericit i sigur de fericirea sa, pentru c nu se
teme de nimic nici de moarte, nici de zei.

Cicero: morala const n a urma natura uman, n respectarea naturii universale.

Binele
Platon: virtuile i, n primul rand dreptatea sunt funcii ale prilor sufletului. Etica este
tiina care are ca obiect binele, idea suprem, care poate fi atins printr-un proces de nlare
nspre lumea inteligibil.7 Contemplnd ideile, putem gsi criterii de judecat, pentru a distinge
ceea ce este drept de ceea ce este nedrept.

Platon este filosoful Ideilor. Lumea acestora constituie adevrata realitate; ideile sunt spirituale, eterne, perfecte,
absolute, imuabile. Ele sunt sursa lucrurilor din lumea material. Lucrurile din lumea material sunt trectoare,
compuse i relative, fiind cpii imperfecte ale Ideilor, ca Forme perfecte. Oamenii exist pentru c exist Ideea
de Om. Exist lucruri frumoase, bune, adevrate pentru c exist Ideile de Frumos, Bine i Adevr. Filosoful
distinge ntre lumea inteligibil (a ideilor) i lumea sensibil (concret, material). Prin simuri nu putem accede
la lumea ideilor. n viziunea platonician, gndirea noastr implic un nivel ce nu provine din experien, dar de
care depinde relaia noastr cu experiena. Platon afirm c nu este de ajuns s spunem c ideile sunt nnscute,
precum Socrate. Trebuie s admitem c noi am contemplat aceste idei, nainte de a ne fi nscut. Aceasta este
teoria reamintirii (anamnesis). Sufletul i reamintete ce a vzut n viaa lui venic, etern. O dat cu naterea,
sufletul pierde amintirea clar a Ideilor. i rmne, ns, o nostalgie care l face s le caute, s se refere la ele. O
educaie adecvat poate s suscite i s fac eficace amintirea Ideilor contemplate odinioar, nainte de natere.
Fr readucerea n minte a ideilor, nu exist adevrata cunoatere. Readucerea n minte a sensului lucrurilor pe
care le-am cunoscut, ntr-o cltorie mpreun cu zeii, n cmpia Adevrului, ntr-o alt via, nu ine de
memoria obinuit.
Ideile platoniciene nu sunt nici existene interioare, nici plmuire a imaginaiei. Ele sunt esene i principii ale
unitii, sunt legi i valori. Pentru ca ele s se dezvluie, trebuie ca raiunea s pstreze contactul cu realitatea.
Este necesar ca sensibilitatea (activitatea simurilor) s ne strneasc raiunea, s o provoace. Prin aceast
provocare, raiunea i amintete ideile. n filosofia platonician, teoria reamintirii exercit trei funcii:

S argumenteze preexistena spiritului i a nemuririi sufletului;

S realizeze o legtur ntre viaa anterioar i cea prezent, mplinirea vieii prezente, fiind
condiionat de viaa anterioar;

S dea valoare cunoaterii empirice (senzoriale), recunoscndu-i acesteia meritul specific n
procesul de reamintire a Ideilor.
Meritul deosebir al concepiei lui Platon despre ordinea i unitatea din lume este acela de a fi impus ideea
existenei i obiectivitii valorilor. Binele, Adevrul, Frumosul, Dreptatea se manifest ca realiti obiective, de
sine stttoare, independente de opiniile schimbtoare i nesigure ale oamenilor.

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

Aristotel8: mprirea prilor sufletului n raional i apetitiv/iraional/vegetative a


condus la identificarea virtuilor dianoetice. Acestea sunt specifice intelectului (arta,
nelepciunea, prudena) i sunt distincte n raport cu virtuile legate de supunerea pasiunilor
raiunii. Legitimitatea moralei depinde de natura omului, de facultile sufletului. nelepciunea
are drept obiect ceea ce este bine i ceea ce este ru pentru om. Scopul conduitei umane este
fericirea, care se conformeaz naturii raionale a omului.
Pentru Platon i Aristotel, fericirea poate fi ctigat prin ceea ce nfptuim pe parcursul
vieii noastre i, mai ales, prin activitatea de cunoatere specific prii raionale a sufletului.
Pentru Aristotel, fiecare fiin trebuie s-i nde-plineasc menirea pentru care a fost creat.
Menirea omului, n aceast lume, este de a fi o fiin activ, care tinde mereu spre justa msur a
oricrui lucru sau eveniment, extremele, chiar i cele mai nltoare, trebuind evitate. Prin
urmare, scopul vieii omeneti este s trieti conform raiunii. Orice aciune a sufletului, astfel
orientat, este o virtute, iar aciunea este fericirea nsi. ns fiinele umane pot fi fericite
numai n msura n care oamenii pot fi fericii 9.
Pe parcursul vieii sale, omul i dorete anumite bunuri, cu ajutorul crora i poate atinge
elurile. Astfel de bunuri sunt, n primul rnd, mijloace: bogia, inteligena, onoarea, plcerea. Dar
omul poate intra i n posesia unui bun care este dorit pentru el nsui, pentru c este scop n sine:
fericirea.
Aceast virtute este, pentru Aristotel, Binele suprem. Noi considerm c ceea ce este
dorit pentru sine reprezint un scop mai desvrit dect ceea ce este dorit pentru altceva i
ceea ce nu este dorit pentru altceva este mai desvrit 10. Fericirea nu presupune satisfacie; ea
nu const n jocuri i distracii, ar fi degradant pentru fiina uman ca scopul final al vieii ei, de
multe ori plin de eforturi i de suferin, s fie un simplu joc sau o glum. Jocul este, de fapt,
un repaus, de care omul are nevoie, pentru c i-ar fi imposibil s susin un efort continuu.
Actul specific omului este un anumit mod de via, constnd n activitile sufletului i n actele
ce se conformeaz raiunii. Bunurile sufletului sunt cele mai importante.

Aristotel (384-322), filosof grec, din perioada clasic, ntemeietor al logicii, ca tiin, i a altor multe discipline, a
identificat patru cauze universale sau principii ale tuturor lucrurilor: cauza formal sau forma; cauza material
sau substratul lucrurilor; cauza eficient; cauza final. Materia are potenial, iar forma l actualizeaz. Suprema
fericire pentru om ar trebui s fie contemplarea adevrului, prin activitatea cugetrii.
Opere principale: Organon, Etica nicomahic, Politica, Retorica, Metafizica.
9
Aristotel, Etica nicomahic, p. 26
10
Ibidem, p. 16

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

Pentru a ajunge la fericire, este necesar o activitate susinut, care mobilizeaz partea
cea mai elevat din om, fiind conform cu virtutea, care aparine prii celei mai bune din noi;
este evident c fericirea trebuie situat printre activitile demne de dorit n sine i nu printre
cele alese n vederea altor lucruri; cci fericirea nu are nevoie de nimic, ea i ajunge nsi 11.
Pentru oamenii obinuii, fericirea trebuie s fie nsoit de plcere. Dar cea mai bogat n
plcere i cea mai fericit este activitatea consacrat nelepciunii. i trebuie s spunem c
lucrurile serioase sunt superioare celor vesele i amuzante, iar activitatea cea mai serioas
aparine, totdeauna, omului cel mai elevat. Dac raiunea este dumnezeiasc, atunci trebuie ca
viaa condus de raiune s fie dumnezeiasc, n raport cu celelalte tipuri de via. Viaa condus
de raiune este, dup Aristotel, viaa cea mai fericit.

Marcus Aurelius: Ctre sine este un jurnal intim de reflecie filosofic, n care Marcus
Aurelius12 face o apologie a ndatoririlor omului i a conduitei care decurge din respectarea
acestor ndatoriri.
n viziunea filosofului stoic13, libertatea este expresia pasivitii, a unei servitui absolute
n raport cu Providena, Destinul, lanul de fier pe care nimic nu-l poate rupe. Destinul exercit
asupra tuturor lucrurilor un imperiu suveran i absolut. Cauzele ne pot rmne necunoscute, dar
nu nseamn c ele nu exist. Pentru Marcus Aurelius, exist o singur armonie universal i
dup cum universul, acest scop att de mare, este alctuit i desvrit de toate corpurile, tot
aa i soarta, acest fel de cauz simpl i primar, apare ntregit de ctre celelalte cauze
particulare.
Aadar, omul este liber numai n msura n care nelege necesitatea total, care guverneaz
lumea i ar continua s o guverneze, chiar dac el i s-ar opune. Dup filosoful n atenie, trebuie
s suportm tot ceea ce ni se ntmpl, din dou motive raionale:
1) primul c i se ntmpl ie, i este prescris i hrzit ntr-un fel anumit, de sus, urzit
pentru tine i tesut, din cele mai nelepte cauze, de destin;

11

Ibidem, p. 17
Marcus Aurelius (121-180), reprezentant al stoicismului roman, este adeptul concepiei platoniciene dup care
trupul este o carcer pentru suflet. n concepia sa, neleptul se resemneaz n faa sorii i se retrage n sine
nsui.
13
Stoicismul este un curent filosofic cu un element moral precumpnitor. Ideea central este c scopul suprem al
omului este virtutea; pasiunile, ca nclinaii care se mpotrivesc Logos-ului, sunt condamnate. n faa unei lumi
care mai nti ne atrage i apoi ne dezamgete, atitudinea cea mai neleapt este renunarea.
12

10

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

2) viaa fiecruia este o cauz a bunului mers al universului; destinul, care guverneaz
totul, va spulbera tot ceea ce i se opune; orice ncercare de a ne opune este, de fapt, un atentat la
armonia universal i este pedepsit cu nefericire i suferin.
Prin urmare, suntem liberi doar atunci cnd nelegem c nu suntem, nu putem i nu
trebuie s fim liberi. Cci este atins ntreaga perfeciune a universului, dac este ntrerupt
legtura strns i nlnuirea att a prilor sale componente, ct i a cauzelor. Iar tu le
ntrerupi [] de cte ori crcneti mpotriva evenimentelor i, ntr-un fel oarecare, le
nimiceti.nelept este acela care cunoate legea lumii, ce este, n acelai timp, i legea
contiinei sale; el tie c aceast lege e bun, iar lumea e frumoas, n armonia ei raional.
Prin raiune, omul poate s neleag c evenimentele nu depind de el i, astfel, ajunge,
prin integrare i acceptare, n posesia nelepciunii, sinonim cu adevrata libertate. Acceptnd
ordinea inflexibil existent n univers, devenim partenerii Raiunii universale, colaboratorii
divinitii la conducerea lumii.

Gndirea cretin
Mntuirea i istoria: intenia just
Augustin14: a construit, pe baze raionale, de factur platonic, doctrinele care, relevate
de cretinism, sunt accesibile i raiunii.
Dup filosoful cretin, chiar i pctoii au cunotin de normele dup care cineva este
ludat sau este condamnat cu dreptate. Aceasta, pentru c Dumnezeu i-a nzestrat pe oameni cu
repere pe care, dac le-ar respecta, omul poate urma cile dreptii divine. Normele prescriu cum
trebuie s triasc fiecare om, dei ei, pctoii, nu triesc astfel.
ntrebndu-se de unde ne vin aceste norme, prin care cel nedrept recunoate ce este drept,
Augustin rspunde c reperul autentic al dreptii este nsui Dumnezeu. Cel care nu face
binele, dar vede ce ar trebui s fac, se ntoarce, el nsui, la acea lumin, de care e, totui,
atins.Oamenii pot alege ntre dreptatea divin, etern sau dreptatea uman, relativ, stabilit

14

Augustin (354-430), cel mai mare dintre Prinii Bisericii, a avut preocupri de epistemologie, de argumentare a
valorii instrumentale a limbajului, de ontologie, de explicare a cauzei rului i a libertii umane. Pentru
Augustin, superior adevrului este doar Dumnezeu, iar dac nu exist nimic superior, adevrul este nsui
Dumnezeu. Sufletul omului este ntr-o continu relaie cu adevrul.
Printre cele mai importante opere ale gnditorului cretin, putem aminti: Confesiuni, Cetatea lui Dumnezeu, De
magistro .a.

11

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

prin convenii. Dreptatea absolut triete prin ea nsi i este neschimbtoare. ncepe s existe
cnd aderm la ea, trind n mod drept: suntem mai mult sau mai puin drepi, dup cum
aderm, mai mult sau mai puin, la ea.
Biserica este punctual de referin stabil ntre morala pmntean i mntuire. Cetatea
lui Dumnezeu cluzete istoria cetii pmntene, marcat de bunstarea temporal i de
iubirea omului pentru sine nsui. Bunvoina divin preced orice merit uman i, de aceea,
morala are sens numai dac face referire la tema predestinrii i la mntuire, care privete, prin
intermediul comunitii ecleziastice, inima i inteniile individului.

Ablard: voina raional lupt mpotriva nclinaiei naturale; de aceea, criteriul


moralitii nu const att n conformitatea fa de o norm exterioar, ci este fixat de voin, de
contiin, de intenia prin care o aciune este dus la bun sfrit.

Binele
Toma d Aquino: scopul de care ascult natura uman i ansamblul facultilor sale este
dedus din natura sa: orice lucru tinde ctre un scop care coincide cu ceea ce Dumnezeu a
stability privitor la acel lucru. Dumnezeu este scopul ultimo al omului, este cauza voinei care
duce spre bine. Omul poate ajunge la fericire, urmnd legea natural i poate accede la
beatitudine mulumit legii divine.
Voin i libertate

Duns Scotus: voina uman este liber s asculte de valorile divine. Atitudinea interioar
a omului calific aciunea moral, sustrgnd-o indiferenei i orientnd-o ctre scopul ultim.

W. Occam: este imposibil s deducem din natura omului scopul ultimo al conduitei. De
aceea, trebuie s deducem ntre unica norm natural, care impune ascultarea lui Dumnezeu i
toate celelalte norme morale, care se ntemeiaz pe porunca divin.

Valorile cutrii mistice


Scotus Eurigena: omul este superior altor fiine i l poate ntlni pe Dumnezeu n timpul
extazului. Rul este nefiin i nu are realitate pentru c este privaiune a binelui.

12

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

Meister Eckhart: detaarea de lume permite s accedem la divinitate; valorile sunt


relative, deoarece totul ajut binelui.

Sf. Bonaventura: morala se exprim printr-un itinerariu al eliberrii de lume n vederea


cunoaterii i iubirii lui Dumnezeu.
Statul i pacea

Marsilio da Padova: libertatea de contiin este garantat de lege, fiind rezervat


actelor exterioare, aa cum sarcina statului se limiteaz la aprarea pcii.

Umanismul i Renaterea

Demnitatea omului

Pico della Mirandola: Conceperea omului a fost un act singular, ntruct omului i-au
fost date gndirea, voina i discernmntul, el urmnd s opteze singur, dup propria sa dorin,
pentru locul pe care l-ar ocupa n univers i pentru nfiarea sa. Astfel, Dumnezeu l-a aezat pe
om n centrul Universului spunndu-i: nu i-am dat nici un loc sigur, nici o nfiare proprie,
pentru c acel loc, acea nfiarepe care tu nsui le vei dori, tocmai pe acelea s le
dobndeti i s le stpneti dup voina i hotrrea ta.
Giovanni Pico della Mirandola, un important repre-zentant al umanismului renascentist,
propune, n tratatul Despre demnitatea omului, un mit al creaiei umane, pentru a releva un
raport ntre Dumnezeu i om, bazat pe liberul arbitru.
Crearea omului de ctre divinitate a avut drept finalitate existena unei fiine capabile s
admire mreia i s iubeasc frumuseea Lumii, preamre templu al dumnezeirii, creat de
supremul arhitect 15. Sensul creaiei lui Dumnezeu se mplinea numai dac exista i o fiin n
stare s dea nelesuri Universului, valorizndu-l.

15

Giovanni Pico della Mirandola, De la dignit de lhomme, ditions de lclat, Paris, 2002, p. 12

13

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

Lucrurile i fiinele lumii au fost create dup arhetipuri, care limiteaz att existena, ct
i libertatea acestora. Pentru om, Dumnezeu nu mai avea un astfel de arhetip i nici printre
bogii nu mai avea ceva care s-i dea motenire noului fiu, i nici printre locuri nu mai avea
vreunul n care s ad acest contemplator al Universului. Toate erau deja pline 16.
Conceperea omului a fost un act singular, ntruct omului i-au fost date gndirea, voina
i discernmntul, el urmnd s opteze singur, dup propria sa dorin, pentru locul pe care l-ar
ocupa n univers i pentru nfiarea sa. Astfel,

Dumnezeu l-a aezat pe om n centrul

Universului spunndu-i: nu i-am dat nici un loc sigur, nici o nfiare proprie [], pentru c
acel loc, acea nfiare pe care tu nsui le vei dori, tocmai pe acelea s le dobndeti i s le
stpneti dup voina i hotrrea ta 17.
n viziunea lui Pico della Mirandola, Dumnezeu nu i-a fixat omului un loc anume n
ierarhia universal a celor trei lumi: angelic, celestr i elementar, ci l scoate n afara acestora,
lsndu-l propriei sale liberti, putnd ocupa, la alegere, ce treapt vrea. Natura configurat n
celelalte fiine este silit s existe n limitele legilor prestabilite de mine. Aadar, restul
vieuitoarelor, desvrite n limitele lor, sunt mereu ele nsele; pot s creasc, dar nu s devin.
Pe om, Dumnezeu l-a creat ca pe o fiin nedesvrit, dar perfectibil: Te-am pus n
centrul lumii pentru ca, de aici, s priveti mai lesne lumea din jur. Nu te-am fcut nici ceresc,
nici pmntean, nici muritor, nici nemuritor, pentru ca singur s te nfiezi n forma pe care tu
nsui o preferi, ca i cum, prin voia ta, ai fi propriu-i sculptor i plsmuitor de cinste. Vei putea
s decazi n cele de jos, ce sunt lipsite de inteligen; vei putea, prin hot-rrea spiritului tu, s
renati n cele de sus, ce sunt divine

18

. Prin urmare, nedesvrirea este, la noi, oamenii, o

virtute, marea noastr virtute, pentru c, nici ngeri, nici demoni, putem s ne nlm sau s
cdem dup propria noastr dorin, dup cum ne nelegem existena i rostul.
Nedesvrirea, ca atribut fundamental al omului, este posibilitatea umanizrii acestuia.
Pentru

Pico della Mirandola, omul nu este un simplu instrument n mna voinei divine.

Dumnezeu nu-l coboar pe om la nivelul celorlalte fiine; dimpotriv, El i-a dat omului
posibilitatea de a demonstra ce poate deveni, de ce progrese este capabil.

Erasmus din Rotterdam: susine valoarea aciunilor voinei libere a omului care,
mpreun cu bunvoina, duc la mntuire.
16

Ibidem
Ibidem, p. 13
18
Ibidem
17

14

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

Montaigne: analizeaz condiia uman, caracterizat prin instabilitate i prin absena


certitudinilor.

Regula de conduit
Valla: scopul activitii omeneti este plcerea. mpotriva moralei stoice a renunrii i
mpotriva ascetismului cretin, trebuie s aprm plcerea, iar n alegerea formei de plcere, cea
mai adecvat este virtutea.
Morala i mntuirea
Cusanus: subiectivitatea omului i deciziile sale condiioneaz att cunoaterea pe care
omul o are despre univers, ct i despre Dumnezeu.

Pomponazzi: libertatea omului nu se mpac cu omnipotena divin.


Naturalism i moral
Telesio: normele etice depend de dorina conservrii de sine.
Bruno: etica muncii i a aciunii implic i o etic a contemplrii filosofice.
Etic, politic i istorie
Machiavelli: virtutea este capacitatea de a aciona asupra evenimentelor i de a controla
destinul. Politica este autonom fa de criteriile morale sau religioase de judecat. Principele,
n activitatea lui politic, nu poate s aib n vedere toate acele aspecte relevante pentru oamenii
care vor s fie buni. Pentru a menine Statul, el trebuie s acioneze, uneori, mpotriva credinei,
mpotriva milei, a umanitii; calitile sale trebuie s fie viclenia vulpii i fora leului.

15

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

Guicciardini: aciunea politic este de natur moral i se bazeaz pe integritatea


persoanei, care este nclinat, n mod natural, spre bine.
Moral i reform
Luther: mntuirea vine de la Dumnezeu, iar libertatea omului const n abandonarea de
sine bunvoinei lui Dumnezeu.

Calvin: suveranitatea lui Dumnezeu este absolut. Predestinarea justific mntuirea


omului. Btrnilor le revine datoria de a veghea asupra comportamentului moral al cetenilor.
Istorie i utopie

Campanella: comunitatea politic a oamenilor depinde de realizarea unui stat teologic


universal. Aciunea moral, care vizeaz binele, conserv fiina natural a omului, care particip
la existena fiinei perfecte a lui Dumnezeu. Fiina este alctuit din trei principii constitutive:
dominaia, nelepciunea i iubirea, nelese ca virtui divine.

Morus: critica adus condiiilor sociale n care a trit s-a transformat ntr-un proiect de
republic (Utopia), ntemeiat pe raiune. Locuitorii Utopiei respect ritmurile muncii;
rezultatele sunt repartizate asigurnd satisfacerea nevoilor i evitarea nedreptilor; bazat pe
familie, viaa social prevede diverse evenimente comunitare.

Epoca modern
Natura ca tendin spre conservare i plcere

Francis Bacon: nelepciunea conduce comportamentul omului n societate. Aplicaiile


tehnice permit o intervenie direct a omului n natur.

16

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

Ren Descartes: cele trei reguli ale moralei provizorii sunt urmtoarele: a) a asculta de
legi i de obiceiurile rii mle; b) a rmne ferm i decis n aciunile mele; c) a ncerca s m
nving pe mine nsumi dect s ncerc s nving destinul i s ncerc s-mi schimb dorinele , mai
curnd dect ordinea lumii. Voina conduce aciunile, iar pasiunile trebuie s fie controlate de
raiune.

Hobbes: primul dintre bunuri este propria conservare. Deoarece toi oamenii, condui de
legea naturii doresc viaa, sntatea i cea mai mare siguran cu putin, vor avea un
comportament egoist. Din nevoia de siguran i din dorina de a fi avantajat, iau natere
contractul social i legile. Conduita poate fi descris n mod riguros i tiinific.

Spinoza: dezvolt moral ape un model geometrico-deductiv, bazat pe efortul de


autoconservare. Din aceast dorin deriv definiia binelui (ceea ce privete conservarea) i a
rului (ceea ce i duneaz conservrii). Autoconservarea substanei unice divine nclin ctre
faptul c fiecare se iubete pe sine. Iubirea intelectual a lui Dumnezeu suscit adeziunea la
ordinea necesar a divinitii.

Locke: avantajul personal deriv din coincidena virtuii cu fericirea public. Sunt
afirmate drepturile fundamentale la via, la libertate, la proprietate (legea lui Dumnezeu). Este
un aprtor al toleranei, al libertii drepturilor confesiunii religioase i un susintor al limitrii
puterii guvernului asupra cetenilor.
Bentham: unicul mobil al aciunii este obinerea plcerii i ocolirea durerii.
Comportamentul moral depinde de calculul plcerilor i al durerilor. Aciunile positive tind ctre
o utilitate maxim. Principiul utilitii este valoarea care domin dreptul i comportamentul.
Natur i bunvoin

Leibniz:n relaie cu ordinea finalist, pe care voina divin o insufl creaiei, etica se
cldete pe libertatea voinei i libertatea voinei i pe participarea la cetatea lui Dumnezeu.

17

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

Shaftesbury: armonia care domnete n univers se reflect n om, n caracterul natural al


sentimentelor, sub forma simului moral.

Hume: fundamentele generale ale moralei, ce urmrete fericirea fiinei umane, pot fi
derivate din raiune sau din sentiment: raiunea ne instruiete despre diferite direcii ale aciunii,
umanitatea ne conduce nspre alegerea n favoarea lucrurilor utile i benefice. Mobilul conduitei
omeneti este sentimentul umanitii, ce const n cutarea plcerii i n fuga de durere i de
ceilali i din din ea deriv dorina de a contempla fericirea celuilalt. Legea lui Hume este: din
enunuri nenormative nu urmeaz enunuri normative.
Natura i societatea

Bodin: statul trebuie s se conformeze legilor superioare care regleaz viaa omului;
acestea sunt stabilite de Dumnezeu.
Grotius: natura omului este raiunea. Din natur deriv toate legile i criteriul lor de
evaluare. Apare doctrina dreptului natural: o aciune este moral dac se pune de accord cu
natura raional a omului. Legile positive trebuie s regleze comportamentul.

: Montesquieu: libertatea ceteanului este reglementat de legi, astfel c, morala


fiecruia este legat de organizarea social i juridic, dar este separat de politic.

Voltaire: oamenii au interes s apere viaa asociat, iar binele este ceea ce este util
societii. Apr tolerana religioas, susine libertatea civil i statul de drept.

La Mettrie: virtutea este diferit de fericire, iar comportamentul este condos de legea
natural, adic de un instinct care disciplineaz plcerea.
d Holbach: societatea se ntemeiaz pe coincidena dintre interesele private i cele
collective: fiecare trebuie s acioneze cutnd bunvoina i utilitatea general.

18

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

Hlvetius: diferena dintre virtutea prejudicioas i adevrata virtute arat c mobilul


omului este iubirea de sine. Conduita trebuie s fie guvernat, n mod tiinific, de cutarea
interesului.

Rousseau: starea natural este bun, condiia natural a omului este adevratul progress
social i o astfel de condiie natural este un criteriu de judecat pentru a-l sustrage pe om de la
calea nedreptii. Condiia social perfecioneaz condiia natural; conduita nu mai este ghidat
de instinct, ci de dreptate, iar aciunile devin morale. Pactul social garanteaz libertatea
cetenilor.

Morala binelui
Wolff: binele exist ca atare i nu pentru c aa vrea Dumnezeu. Scopul omului este
perfeciunea, garantat de ordinea natural; ea se ntemeiaz pe posibilitatea existenei
progresului i pe tot a ceea ce este n conformitate cu natura uman i cu plcerea; ordinea
natural garanteaz perfeciunea.
Moral i istorie
Vico: oamenii sunt mpini de impuls ctre utilitatea individual, dar istoria ideal etern,
teologia civil i gndit de providena divin structureaz comunitatea uman ntr-o via
asociat, n vederea unei ordini ideale.
Herder: numai instituiile i aciunile pot mbunti umanitatea, nvndu-ne sensul
istoriei.
Schiller: libertatea se bazeaz pe un sim moral care justific istoria i demnitatea legii.

Legea moral
Immanuel Kant: n desfurarea aciunilor sale, omul dispune de anumite mijloace i
urmrete anumite scopuri. n acelai timp, el trebuie s se supun unor imperative. Acestea pot
fi:

19

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

a) ipotetice, a cror respectare depinde de condiii concrete, determinate; dac dispar


condiiile, cade de la sine i imperativul; acest tip de imperative au o valoare relativ, ntruct ne
cer s efectum anumite aciuni sau s ne abinem n a le desfura, n funcie de mprejurrile
concrete ale vieii noastre;
b) categorice, care se impun ca porunci pure ale legii morale, fiind aplicabile n mod
necesar, independent de mprejurrile concrete; imperativele categorice au o valoare absolut,
impunnd respectarea lor n orice condiii.
Ce trebuie s fac? Este una din ntrebrile kantiene care se adreseaz omului ca fiin
raional, capabil s acioneze n virtutea reprezentrii anumitor legi morale. Rspunsul la
aceast ntrebare ni-l d raiunea practic, raiunea ca instan ce ia decizii operante, adopt
hotrri privind aciunea uman, determinnd, astfel, comportamentul moral al omului.
Acum eu spun: omul i, n genere, orice fiin raional exist ca scop n sine, nu numai
ca mijloc, de care o voin sau alta s se foloseasc dup bunul ei plac, ci n toate aciunile lui
[] omul trebuie considerat, totdeauna, n acelai timp ca scop. Acest imperativ decurge din
natura raional a fiinei umane, care exist ca scop n sine. Dumnezeu a creat omul pentru el
nsui, iar raiunea este finalitatea ntregii creaii divine.
Celelalte fiine nu au raiune; ele in de natur i au valoare relativ. I. Kant le numete
lucruri i vede n ele doar mijloace. Fiinele raionale sunt numite de filosoful german persoane i
trebuie s fie un obiect de respect; ele sunt scopuri obiective, adic lucruri a cror existen
n ea nsi este un scop. Principiul practic suveran care rezult este, astfel, fundamentat pe
ideea c natura raional exist ca scop n sine.
Imperativul practic este, aadar, urmtorul: acioneaz astfel ca s foloseti umanitatea,
att n persoana ta, ct i n persoana oricui altuia, totdeauna n acelai timp ca scop, iar
niciodat numai ca mijloc.

Secolul al XIX-lea

Utilitarismul
John Stuart Mill: fiecare om, n funcie de aptitudinile i ateptrile sale, de nivelul su
de aspiraii, este dator, pentru a crete n umanitate, s caute fericirea, aa cum este dator s caute

20

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

adevrul, dreptatea, frumosul, ignornd obstacolele, att pe cele obiective, ct i pe cele de


natur subiectiv.
Adept al pragmatismului, John Stuart Mill consider c fundamentul moralei l constituie
utilitatea. Principiul celei mai mari fericiri susine c aciunile sunt bune n msura n care aduc
fericire i rele dac ele au ca rezultat contrariul fericirii. Prin cuvntul fericire se nelege
plcerea sau absena suferinei; prin nefericire suferina sau absena plcerii 19. Unele genuri de
plcere sunt mai de dorit dect altele.
Din dou plceri, dac uneia toi sau aproape toi care le-au ncercat pe ambele i acord
preferin, independent de orice sentiment de obligaie moral de a face astfel, atunci aceasta este
plcerea cea mai de dorit. Dac una din cele dou plceri este preferat celeilalte, chiar dac este
obinut cu sacrificii i suferin i nu se renun la ea pentru nici o alt plcere, nseamn c
bucuria preferat are o calitate superioar.
Filosoful englez se refer la gnditorii care au respins, cu trie, concepiile hedoniste,
dup care cel mai nobil scop al vieii ar fi plcerea. Pentru acetia, a presupune c viaa n-are
scop mai elevat, obiectiv mai bun i mai nobil de urmat dect plcerea nseamn, potrivit
acestor spirite, o doctrin bun mai degrab pentru porci

20

. John Stuart Mill nu respinge,

total, concepiile hedoniste, distingnd ntre plcerile trupului i plcerile spiritului. Plcerile
spirituale sunt superioare; aceast superioaritate este dat de durata, certitudinea i intensitatea
mai mare. Plcerile spirituale nu sunt preferate pentru ele nsele, ci pentru avantajele pe care le
aduc. S fii fericit nseamn s ajungi s trieti plcerea pe care o apreciezi ca fiind maxim.
Nici un om inteligent n-ar consimi s fie nebun, nici o persoan instruit n-ar vrea s fie un
ignorant, nici o persoan cu inim i cu contiin n-ar vrea s fie josnic i egoist, chiar dac
toi ar fi convini c nebunul, ignorantul, ticlosul sunt mai satisfcui de soarta lor dect sunt ei
de a lor

21

. Aceast atitudine poate fi explicat prin existena unui sentiment de demnitate, pe

care toate fiinele omeneti l posed, ntr-o msur sau alta.


Spiritele inferioare, cu un nivel sczut de aspiraii, ajung mai repede s fie fericite.
Un spirit superior, ns, va avea ntotdeauna sentimentul c lumea este n aa fel
alctuit, nct plcerile pe care i le dorete sunt imperfecte. Cu toate acestea, este preferabil
s ai contiina propriei nefericiri, dect s ajungi la fericire prin satisfacerea unor dorine
19

John Stuart Mill, Ce este utilitarismul, n N. Bagdasar, Virgil Bogdan, C. Narly (coord.), Antologie filosofic.
Filosofi strini, 1995, p. 515
20
Ibidem
21
Ibidem, p. 514

21

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

inferioare. E mai bine s fii un om nemulumit dect un porc satisfcut, s fii un Socrate
nefericit, mai degrab dec un imbecil mulumit

22

. Utili-tarismul i poate atinge scopul prin

cultivarea general a nobleei caracterului, chiar dac, fiecare, individual, ar profita de nobleea
celorlali, iar a lui proprie ar fi, n msura n care este vorba de fericire, un simplu rezultat al
acestui profit 23 .
Scopul ultim pentru care merit a fi dorite toate lucrurile este o existen lipsit, ct este cu
putin, de durere, i bogat, ct se poate, cu multe bucurii, att cantitativ, ct i calitativ.
Filosoful englez, meninndu-i opiunea pentru indivi-dualism, afirm c fiecare om
poate hotr, singur, care este propria sa cale de a ajunge fericit, avnd posibilitatea de a sta-bili
care este, pentru el, cea mai mare plcere.
mplinit este numai omul care i asum succesele i eecurile, suferinele i bucuriile,
binele i rul, n msura n care l angajeaz ca unicat uman.

Regulilei conduitei

Comte: educaia trebuie s tind ctre suprimarea egoismului, n favoarea acelui a tri
pentru alii, astfel nct morala se configureaz ca altruism. Norma de conduit este extras din
obiceiurile sociale. Etica stusiaz regulile care conduc raporturile dintre individ i societate.

Fourier: este necesar o organizare social care s fie capabil de a face munca atractiv,
fr a exclude pasiunile i tendinele naturale spre plcere.
Moral i evoluie
Spencer: omul trebuie s se adapteze condiiilor sale de via. Datoria moral este
rezultatul experienelor mai multor generaii, astfel c, evoluia explic trecerea de la egoism la
altruism i ajungerea la o etic biologic.

Morala binelui
Fichte: scopul moralei const n adecvarea eului empiric la eul infinit. Fiindc adecvarea
nu va fi niciodat complet, moralitatea const ntr-o continu tendin ctre infinit, ntr-o

22
23

Ibidem
Ibidem, p. 515

22

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

eliberare progresiv a eului infinit de propriile limite. Fiecare trebuie s lucreze pentru progresul
cultural i moral al societii.

Hegel: moralitatea este voina subiectiv a binelui, aspectul subiectiv al conduitei.


Caracterul etic este complexul valorilor realizate efectiv, moralitatea obiectivat n instituii
istorice (familia, societatea civil, statul), capabile s o garanteze. Statul este totalitatea etic.

Morala individului

Schleiermacher: scopul eticii este libertatea omului, realizabil numai ntr-o comunitate
de oameni liberi. Aciunile noastre, chiar dac sunt individuale, trebuie s reprezinte ntreaga
umanitate.
Herbart: fiecare aciune moral depinde de individualizarea datoriei i se exprim n
idei: libertate, perfeciune, bunvoin, dreptate, echitate.

Schopenhauer: etica trebuie s depeasc egoismul prin intermediul dreptii, devenind


o etic a comptimirii, iubirea dezinteresat, care face din suferina universal suferina
proprie.

Kierkegaard: viaa etic este o faz a existenei n care omul allege libertatea,
cstoria i munca. Graie cinei i recunoaterii greelilor va trece la stadiul vieii religioase.

Morala de clas
Marx i Engels: individual este praxis i societatea trebuie s in seama de capacitile
i nevoile sale, modificnd raporturile de producie n favoarea claselor productoare, pentru a
satisface nevoile sociale.

Valorile
Friedrich Nietzsche: consider cultul virtuii din filosofia antic greac drept devitalizare a
fiinei umane prin dispreul surselor de putere prin care viaa ar putea fi afirmat. Morala tradiional

23

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

este constituit din convenii colective i raionamente justificative care motiveaz anumite stiluri de
via, caliti i defecte psihologice, promovnd un tip uman mediocru. Dup filosoful n atenie,
teoriile morale sunt benefice numai n msura n care impun fiecrui om o disciplin a voinei.
Oamenii nu sunt egali i nu trebuie s fie considerai egali. Exist superiori i inferiori,
stpni i sclavi. Studiind critic concepiile morale ale oamenilor din diferite timpuri i diferite
societi, Friedrich Nietzsche propune o nou diviziune a moralei: morale de stpni i morale
de sclavi. Stpnii i sclavii nu reprezint dou clase sociale, ci reprezint dou forme de
manifestare a voinei de putere. Stpnul este acela care manifest o voin de putere activ,
care determin i orienteaz micarea i devenirea.
Pentru morala stpnilor, bun este orice le con-sfinete i le confirm stpnirea:
oricare moral aristo-cratic crete dintr-o afirmare de sine triumftoare

24

. Mediocritatea

este depit prin idealul supraomului: omul adevrat, situat dincolo de mediocritatea
contemporanilor, omul nobil, cu voin puternic.
Sclavul este acela care exprim o voin de putere reactiv, exprimat prin resentiment,
ce rspunde forei active, urmnd-o. Pentru morala sclavilor, bine este numai ceea ce le
ndulcete lor sclavia. Un sclav bun este supus, srac, ce i in-venteaz subterfugii pentru a-i
putea suporta neputina i mizeria; omul resentimentului nu este nici sincer, nici loial cu el
nsui 25. Aceast moral convine turmei.
Orice fiin uman poate fi, alternativ, cnd stpn, cnd sclav, n funcie de valorile
pe care i le nsuete : fie i asum valorile care cultiv expansiunea, fora, fie i asum
valorile care-l nfrneaz, anihilndu-i potenialitile. Astfel, morala de stpni va promova
valorile aristocratice, a celor cu voin puternic, iar morala de sclavi va promova valori decadente, specifice celor cu voin slab, care gonesc dup plceri.
Specificul moralelor de stpni este dat, n viziunea lui Friedrich Nietzsche, de unele
caracteristici eseniale; astfel, aristocratul:
 creeaz valori, confer, cel dinti, prestigiu lucrurilor;
 determin ceea ce este bine i ru, dup principiul ceea ce este ru pentru mine, este
ru n sine;
 respect n fiina sa pe omul puternic, stpn pe sine, con-tient cnd trebuie s
vorbeasc i cnd trebuie s tac;

24
25

Friedrich Nietzsche, Despre genealogia moralei, Ed. Echinox, Cluj, 1993, p. 27


Ibidem, p. 29

24

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

 este sever i dur cu propria-i persoan; ntlnim aici ceea ce Nietzsche numete
glorificarea sinelui;
 este stpnit de sentimentul belugului i vine n ajutorul celor nefericii, dar nu din
mil, ci mnat de imboldul abun-denei de putere;
 acord un respect nemrginit tradiiei i btrneii i are un accentuat cult al
strmoilor.
Dar ceea ce este esenial n morala stpnilor e reprezentat de severitatea preceptului
potrivit cruia ei au obligaii doar fa de cei de o seam cu ei; fa de fiinele de rang inferior
i fa de strini, ei pot aciona dup cum cred de cuviin sau dup voia inimii, n orice caz,
dincolo de Bine i de Ru. Aceast moral este ntotdeauna individualizat.
Valorile promovate de moralele de sclavi se carac-terizeaz prin pesimism i sunt reacii
la valorile aristocrailor.

Sclavii, prin care filosoful german nelege asupriii, oprimaii,

robii i chiar cei nedecii i istovii de ei nii: apreciaz rbdarea, hrnicia, comptimirea,
modestia, amabilitatea, cci toate acestea sunt calitile cele mai utile, aproape singurele
mijloace de a ndura povara existenei; invidiaz virtuile stpnilor i le place s cread c
fericirea acestora nu este autentic;  refuz suferinele vieii i promoveaz mitul egalitii.
n concepia lui

Friedrich

Nietzsche, omul este o fiin nencheiat. Tragicul i

suferinele nu trebuie nlturate, pentru c ele au menirea de a modela interiorul uman i oblig
voina la probe cu adevrat semnificative. Energiile interioare tind spre afirmarea vieii.
Supraomul este un aristrocat al spiritului.

Secolul al XX-lea

Regula de conduit
Wundt: aciunea de a crea i caracterul su liber exprim o reacie psihic. Evoluia
voinei etice se configureaz ca o devenire etern a moralitii.
Etica i societatea
Kautsky: morala se explic drept reacie a individului la condiiile din societate: moralei
burgheze trebuie s i se opun valorile eliberrii proletariatului.

25

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

Weber: abordnd relaia dintre etic i politic, ajunge la necesitatea nuanrii acesteia,
pentru c problema urmrilor, etica absolut nici nu i-o pune

26

. Autorul ajunge la

constatarea c toate activitile orientate etic, inclusiv cele politice, pot fi puse sub semnul a dou
precepte fundamental diferite din punct de vedere etic i, indiscutabil, contrare: ele pot fi
orientate dup o etic a convingerilor sau dup o etic a responsabilitii. Aceast distincie
determin dou tipuri de aciuni: (a) aciunea dup preceptele morale tradiionale, care nu au n
vedere urmrile comportamentului de a practica doar Binele; (b) aciunea dup preceptele eticii
responsabilitii, avnd rspunderea urmrilor, previzibile, de altfel, ale faptelor comise. Acest tip
de etic este specific comportamentului politic, fie acional, fie discursiv.
Durkheim: faptele sociale i modurile de a aciona sunt independente de voina
individului i de judecile sale. Normele ghideaz comportamentul individului i progresul
umanitii.

Bergson: distinge ntre morala nchis - instinct de conservare a societii care tinde s se
pun cheza pentru sine; este obinuina de a dobndi obinuine i morala deschis - instinct de
rennoire, care corespunde elanului vital27, care suscit micarea social i este tipic misticilor i
inventatorilor. Viaa se manifest n cele dou tendine complementare ale contrngerii sociale i
elanului de iubire.
Neokantianismul i filosofia valorii

Dilthey: valorile, ca toate fenomenele istorice, sunt obiectivri ale vieii, supuse
interpretrilor.

Brentano: judecile de valoare sunt evidente, deoarece deriv dintr-o intuiie imediat,
de iubire i de ur, trit n sentiment. Criteriul de evaluare este percepia intern.
26
27

Max Weber, Politica, o vocaie i o profesie, Editura Anima, Bucureti, 1992, p. 47


Pentru filosoful francez, viaa este o creaie continu, fr sfrit, ce are drept cauz elanul vital. Acesta s-a
dezvoltat dup dou direcii divergente: n sensul evoluiei instinctului i n sensul evoluiei inteligenei. Linia de
evoluie a instinctului atinge punctul culminant la insecte: el este modul elanului vital datorit cruia fiina se
adapteaz cu siguran, dar orbete (incontient), la mediul su natural. Inteligena se maturizeaz la nivelul
mamiferelor superioare

26

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

Scheler: etica material a valorilor propune, ca alternativ la relativismul eticii


materiale a binelui ca obiect al dorinelor care au propriile scopuri, existena unor scopuri n sine
ale voinei. Dar valorile sunt independenze de scopuri; ele, ca i ierarhia lor, se ofer anterior
sfritului aspiraiei i scopului voinei. Etica se ntemeiaz pe intuiia emotiv a valorilor i a
ierarhiei lor.
N. Hartman: etica pur a datoriei i a im-perativului ignor plintatea vieii. Etica pur
a imperativului este amgire moral, este orbire valoric fa de ceea ce este real

28

Atitudinea afectiv este eliminat, iar responsa-bilitatea este asumat doar formal.
Morala i existena
Jaspers: libertatea originar se explic prin alegerea fiinei, determinat istoric i n
riscul deciziei existeniale.
Sartre: libertatea coincide cu existena i duce la conflictul cu ceilali (infernul sunt
ceilali). Filosoful accentueaz tema angajrii sociale, ce se realizeaz n grup.

Camus: plecnd de la morala absurdului existenei, care deriv din dezechilibrele dintre
posibilitile finite i proiectele infinite (Mitul lui Sisif), promoveaz revolta celui singur
mpotriva istoriei, care transform societatea ntr-o mas de indivizi (Omul revoltat), i etica
simpatiei fa de ceilali

Foucault: valorile conform crora triesc oamenii sunt guvernate de coduri ale
ordinelor empirice, pe care arheologia cunoaterii trebuie s le descopere, pn cnd se va
ajunge la moartea omului.
Moral i intersubiectivitate
Buber: existena, ca istorie i contiin religioas, se bazeaz pe o concepie dialogic
(eu-tu), pe capacitatea subiectului de a se raporta la natur i la ali oameni.
28

Nicolai Hartmann, op. cit., p. 159

27

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

Lvinas: centrul moralei const n responsabilitatea pentru ceilali, o relaie asimetric


i dezinteresat, care, ca deschidere spre semen, propune i idealul credinei, ca deschidere ctre
infinit, n absolutul su.
Moral i psihanaliz

Freud: contiina moral coincide cu supra-eul, cu interiorizarea autoritii.

Jung: conduita indivizilor, condiionat de complexe, exprim distincia dintre tipurile


psihologice. Mai mult, arhetipurile incontientului colectiv constituie formele expressive ale
culturii individului.
Morala i politica
Rawls: teoria despre dreptate a filosofului american pstreaz valorile individualismului,
punndu-le n conexiune cu aspectele colective ale vieii sociale. n concepia sa, diferitele
doctrine religioase, morale sau filosofice nu au reuit s aduc oamenii la un consens, ci,
dimpotriv, i-a dezbinat i divizat. Rawls rezum concepia sa asupra dreptii la dou principii,
care formuleaz dreptatea ca un compus cuprinznd trei idei: libertatea, egalitatea i
recompensa, pentru activitile ce contribuie la binele comun:1. Individul care particip la o
activitate sau se integreaz ntr-o colectivitate are acelai drept la libertate, ca toi ceilali;
singura restricie const n a nu limita, la rndul su, libertatea oamenilor; 2. Inegalitile sunt
arbitrare, dac nu conduc la avantajul tuturor.
Hayek: individualismul i libertatea sunt garanii pentru suveranitatea legii i pentru
conceptual de ordine.
Popper: libertatea i democraia constituie singurele valori pe care reformismul social nu
le poate limita. Societatea deschis este garantat de politica reformist liberal.

28

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

Principalele curente ale epocii contemporane

Cognitivismul: obiectivitatea moralei


Naturalismul etic: conceptele morale sunt surprinse prin intermediul conceptelor
empirice, descriptive (Lewis).

Noncognitivismul: subiectivitatea moralei


Emotivismul: morala nu poate fi obiectul unei tiine raionale (Russell).
Prescriptivismul: specificul evalurilor morale este dat de caracterul lor imperative
(Hare).
Convenionalismul i deontologismul: aciunile bune din punct de vedere moral sunt cele care
au consecine bune sau care se conformeaz principiilor (Frankena).

Logica deontic: limbaj etic normative, care exprim obligaia, interdicia, permisiunea (von
Wright).

Teoria raiunilor bine ntemeiate: etica trebuie s clarifice conflictele dintre diferite raiuni
morale.

Etica discursului
Apel: sarcina moralei const n eliberarea prin politic, psihanaliz i critic, n cadrul
comunitii nelimitate a comunicrii.
Habermas: raionalitatea discursiv consimte demascarea instrumentelor puterii i
ieirea din neutralitatea ideologic, ntrind identitatea eului.

Plasarea eticii n cadrul limbajului


Heidegger: etica, privit ca existen autentic i ca deschidere a omului fa de apelul
fiinei care survine prin intermediul limbajului poetic.
Wittgenstein: aciunea este independent de ceea ce se ntmpl, lumea este
independent de voin; trebuie nu este niciodat un fapt i, de aceea, propoziiile eticii sunt
inexprimabile.

29

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

I. 2. Etica aplicat
Etica aplicat este un studio al aspectelor etice ale politicilor i practicilor collective sau
ale liniilor de conduit individual. Acest tip de etic a cunoscut o mare expansiune n lumea
anglo-saxon, ncepnd cu anii 7 0 i poate fi considerat, n mod legitim, o renatere a tradiiei
cazuistice a Evului Mediu i a nceputului epocii moderne.
Afirmarea acestui domeniu de studiu a fost i o urmare a fenomenului care a nceput n
SUA i care consta n transformarea filosofului moral n consilier al instituiilor publice i ntr-un
profesionist care practic edine individuale de consiliere. n cadrul eticii sociale, adic
studiul judecii morale, n domenii legate de drepturile civile, de caracterul licit al rzboiului, de
responsabilitile colective asupra indivizilor .a. Putem aprecia etica din mass-media ca o form
de etic aplicat.

I. 3. Etica n mass-media

Mass-media reprezint ansamblul mijloacelor de comunicare n mas, adic a acelor


modaliti de transmitere a mesajelor tiprite i audio-vizuale, ansamblul limbajelor i a
canalelor capabile s ofere informaii, ntr-un sens unidirecional, ctre un public foarte numeros,
indefinibil a priori i accesibil.
n programele de pregtire profesional n jurnalism sau n comunicare instruirea etic se
poate concentra pe o multitudine de subiecte care pot varia de la educaia pur academic pn la
cursuri extreme de applicative, de la o larg interdisciplinaritate la o viziune strict limitat de
graniele profesionale. Exist o diferen major ntre a-i nva pe studeni cum s ajung ei
nii ageni morali motivai din interior, independeni, i a le impune sistemele de valori ale
profesorului. Exist o diferen ntre filosofia moral i moralizare.29 Frank Deaver susine
superioritatea filosofiei morale n raport cu moralizarea:
- filosofia moral prezint norme i indicaii care sunt consecvente de la un caz la altul,
de la o regul la alta, de la o persoan la alta, de la ceea ce spunem la ceea ce facem; ea implic,
de asemenea, gndirea, discutarea i punerea n practic a principiilor etice n mod analitic i
29

Frank Deaver, Etica n mass-media, Editura Silex, Bucureti, 2004, p. 17

30

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

catartic30; filosofia moral fundamenteaz un process pluralist de luare a deciziei, care este
important pentru funcionarea unei societi participative.31
- moralizarea presupune s dm sfaturi particulare, specifice, care nu au consecven
peste timp sau de la un caz la altul, sau de la o persoan la alta; ea este dogmatic, pragmatic i
consultativ, exprimnd opinii bazate, mai ales, pe emoii.
Deciziile care se iau n sfera comunicrii sunt mai uor de aprat din punct de vedere
intellectual i etic, dac se bazeaz pe filosofia moral i nu pe simpla moralizare. De asemenea
exist pericolul ca o concepie etic pe care o pot aplica fie grupurile profesionale, fie
guvernul sau grupurile de interes public s fie mai preocupat de imaginea instituional i de
faptul c trebuie s dea socoteal cuiva, dect de dezvoltarea moral.32
Filosofia moral i dezvoltarea social matur determin gandirea autonom, n termini
critici i generali, comunicatorii ajungnd la un fel de autonomie n calitatea lor de ageni morali.
Aceasta este autonomis ncorporat n viaa civic a comunicatorului cu studii.
Profesionitii din domeniul comunicrii de mas cred, de multe ori, c este
responsabilitatea publicului i nu a comunicatorului, s gseasc un neles n activitatea de
informare, de persuasiune i de divertisment i s se descurce cu consecinele acestora. Cei care
lucreaz n publicitate i n relaiile publice sunt motivai de dou scopuri oarecum
contradictorii: informarea i convingerea.
Adesea, specialitii n persuasiune pretend c nu este responsabilitatea lor s controleze
efectele mesajelor lor; ei doar lanseaz doar mesajele pe care publicul le preia i sper ca acestea
s rzbeasc n hiul informaional i s produc rezultatele dorite. Specialitii n comunicare
ar trebui s fie preocupai, n egal msur, de consecinele aciunilor imediate, dar i a celor pe
termen lung, ar trebui s fie preocupai de tolerana fa de ambiguitate i fa de dilemele
nerezolvate, de procesul anevoios de judecare a lucrurilor i de un sentiment al obligaiei morale.
Fiecare dintre noi este responsabil pentru felul n care ia deziile cu implicaii etice, att
la nivel organizaional, ct i personal. nelegerea n profunzime a eticii trebuie s vin n
sprijinul rezolvrii conflictelor dintre angajamentele luate la nivelul individului i cele ale

30

catharsis este un termen care provine din limba greac i nseamn purificare; reprezint o evoluie i o
purificare n plan spiritual (n cazul de fa, moral).
31
Frank Deaver, op.cit., p. 18
32
Ibidem

31

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

organizaiei. Responsabilitatea fa de public trebuie s revin att individului, ct i


organizaiei.33

SARCIN DE LUCRU
Platon, Mitul lui Gyges (din dialogul Republica)
Aventura lui Gyges este povestit sub forma unui mit, cu toate elementele obinuite ale
povetilor: o atmosfer nspimnttoare, o furtun violent, pmntul se despic, Gyges coboar
n grot; el gsete, ntr-un cal de bronz, cadavrul unei fiine uriae, ce poart pe deget un inel.
Gyges ia inelul care, ntors nuntru, l face invizibil pe cel care-l poart. ntors n afar, persoana
respectiv redevine vizibil. Pstorul repet experiena de mai multe ori; el este prudent i
chibzuit; el efectueaz mai multe ncercri, pn este foarte sigur de noua sa putere. Apoi, el se
duce la palat, o seduce pe regin i l ucide pe rege, fr s ezite, fr s-i fac scrupule.
Iat, deci, concluzia aparent a mitului: omul drept nu ar mai fi drept, dac ar deveni
invizibil. El ar putea practica nedreptatea nepedepsit. Aadar, dac ar exista dou astfel de
inele i dac pe primul l-ar avea omul drept i pe cellalt omul nedrept, se poate crede c
nimeni nu s-ar dovedi n asemenea msur stan de piatr, nct s se in de calea dreptii i
s aib tria de a se nfrna de la bunul altuia [...], putnd face i alte asemenea lucruri,
precum un zeu printre oameni. Prin urmare, nici un om nu este drept de bunvoie, ci doar
silnic. Prin concluzia la care ajunge, Glaucon pune problema la nivelul esenei dreptii.
CERINE:
- ce s-ar petrece dac un astfel de inel apare n minile unei personae, n principiu,
oneste_
- cum ar reaciona un profesionist din domeniul comunicrii? Imaginai cel puin trei
situaii.

33

Ibidem, p. 28

32

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

II. O ETIC A COMUNICRII


Etica discursului (comunicrii) reprezint o coal etic iniiat de Jrgen Habermas i
K. O. Apel; ei susin posibilitatea justificrii raionale a principiului normative fundamental,
conform cruia toate fiinele capabile de comunicare (lingvistic) trebuie s fie recunoscute ca
personae, deoarece ele sunt, n toate aciunile i manifestrile lor, parteneri virtuali n discuie.
Jrgen Habermas a propus distincia dintre raionalitatea strategic i raionalitatea
comunicativ. El a propus modelul raiunii dialogice, n care punctual de plecare este reprezentat
nu de contiin, ci de comunicare. Pentru Habermas, modernitatea a fost istoria unui process de
raionalizare comunicativ. Problema civilizaiei moderne const ntr-o ntrziere relativ a
dezvoltrii raionalizrii communicative, n raport cu cea strategic.
Etica discursului se servete de argumentri care demonstreaz imposibilitatea respingerii
unor condiii determinate ale aciunii de comunicare, adic aciunea n care interacionm cu
cellalt, n funcie de criteriul realizrii unui accord, diferit de aciunea strategic, n funcie de
care aciunea ar putea avea ca effect o rsplat sau o pedeaps.
n formularea normei fundamentale a respectului pentru orice interlocutor virtual este
vorba, mai ales, despre identificarea acelor condiii pragmatice, fr de care jocul argumentrii
nu poate funciona.

III. ADEVR , CREDIBILITATE I MINCIUN

III. 1. Adevrul

Aristotel afirma c o enunare este adevrat atunci cnd spui c este ceea ce este i c
nu este ceea ce nu este. Aceasta este definiia adevrului, coresponden formulat de filosofii
medievali ca adecvare ntre lucruri i

are le n.

Oamenii i formeaz diverse opinii despre lucruri, evenimente, aciunile i concepiile


altor oameni .a. Valoarea de adevr a acestora se modific pe msur ce triesc i cunosc. n

33

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

filosofie, se ridic mereu problema distinciei dintre opinie i cunoatere, dintre adevrul are
le i adevrul are le, precum i cile de parcurs pentru a junge la adevr.
Cea mai important caracteristic a adevrului este corespondena dintre enunurile despre
lume i lumea ca atare. Sunt, ns, filosofi care susin c aceasta nu poate constitui un criteriu
are lent n determinarea adevrului unei propoziii. De aceea, propun drept un criteriu
adecvat coerena, dup care o propoziie este adevrat dac se afl n concordan cu celelalte
propoziii din are l. Pragmatitii afirm c adevrul unei opinii este dat att de utilitatea, ct i
funcionalitatea acesteia.
n lucrarea Problemele filosofiei, Bertrand Russell34, preocupat de definirea adevrului,
relev limitele criteriilor corespondenei i coerenei.
Trebuie s observm c adevrul sau falsitatea unei opinii

are l, ntotdeauna, de ceva

care se afl n afara opiniei nsi...Astfel, adevrul i falsitatea sunt proprieti ale opiniilor,
ele

are l de relaiile opiniilor cu alte lucruri i nu de vreo calitate intern a acestora. Aceasta

este, de fapt, formularea teoriei corespondenei, creia Russell i-a identificat o limit important:
necesitatea de a confrunta, totdeauna, gndirea cu ceva din afara ei; asrfel, nu avem niciodat
certitudinea c am atins adevrul.
Unii filosofi, pentru a depi insuficienele teoriei corespondenei, au cutat o nou
definiie a adevrului, care s nu mai reprezinte o relaie cu ceva exterior ideii. Rezultatul a fost
teoria dup care adevrul const n coeren. Ea spune c semnul falsitii unei opinii este
dezacordul ei cu ansamblul opiniilor noastre, c esena adevrului e aceea de a face parte dintrun

are l complet nchegat, care este Adevrul. Fiind vorba despre un are le care se

desfoar numai n interiorul gndirii noastre, acum putem fi siguri c am ajuns la adevr. Dar
Bertrand Russell a identificat, i n cazul coerenei, dou limite importante.
n primul are, faptul c exist mai multe ansambluri coerente de idei. Cu suficient
imaginaie, un romancier ar putea s inventeze un trecut al lumii care s se potriveasc perfect
cu ceea ce tim, dar care s fie, totui, diferit de trecutul real. n chestiuni mai tiinifice, e sigur
c, adesea, exist dou sau mai multe ipoteze, care dau seama n toate faptele cunoscute despre
un obiect. Aceste ansambluri coerente de idei pot fi, deci, n raporturi contradictorii, astfel nct
o are poate fi coerent cu restul ideilor dintr-un ansamblu i, deci, adevrat, dar aceeai are
34

Bertrand Russell (1872-1970), filosof, logician i matematician englez care a abordat lumea prin prisma unor
consideraii privitoare la limbaj. A dezvoltat atomismul logic, pornind de la premisa c toate enunurile, orict de
complexe, sunt funcii de adevr ale unor enunuri atomice care exprim fapte minimale despre coninutul
experienei. Opere principale: Principiile matematicii, Problemele filosofiei, Cunoaterea uman: scopurile i
limitele ei .a.

34

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

poate fi fals n alt ansamblu, prin incoerena sa cu celelalte idei. Prin urmare, coerena nu
reuete, nici ea, s fie o definiie acceptabil a adevrului, ntruct nu se poate dovedi c poate
s existe un singur ansamblu coerent.
O a doua obiecie russellian pornete de la faptul c, pentru a fi coerente, propoziiile
trebuie s respecte legile fundamentale ale logicii: identitate, noncontradicie, terul exclus i
raiunea suficient. Dou propoziii sunt coerente atunci cnd ambele pot fi adevrate i sunt
incoerente atunci cnd una dintre ele trebuie s fie fals. Aceast aseriune, ns, ncalc
principiul noncontradiciei, dup care dou propoziii, P i P, dintre care una afirm ce neag
cealalt, nu pot fi ambele adevrate n acelai timp i sub acelai raport, dar pot fi ambele false.
Prin urmare, legile logicii reprezint temeiuri pentru coeren, are le nsele nu pot fi
demonstrate prin testul coerenei. Din aceste motive, coerena nu poate furniza nelesul
adevrului, dei ea este, adesea, cel mai important test al adevrului, dup ce o sum de
adevruri au fost cunoscute. Dei util n cunoatere, coerena, singur, este insuficient n
aflarea adevrului. De aceea B. Russell propune revenirea la abordarea clasic a adevrului,
conform cu teoria corespondenei.

III.2. Minciuna
Sprijinndu-se pe limbaj i nglobnd, obligatoriu, actul de voin al subiectului emitor
sub forma intenionalitii, minciuna conecteaz canoanele deontologice ale mijloacelor de
comunicare la opiunea teleologic asupra valorilor vizate.
Minciuna este un fenomen autonom i pur relaional, care nu se las supus exclusive
determinrilor deontologice sau teleologice. Vasile Tran propune un model care evideniaz o
serie de conexiuni, poziionri i interpretri ale dinamicii conceptuale din cmpul eticii
comunicrii, dup cum urmeaz35:
1. poziioneaz minciuna n raport cu planul lumii reale, plasnd-o n aria
comunicaional a proieciei cunoaterii n discurs;
2. arat c nu toat realitatea poate fi cunoscut i comunicat raional, aseriunile din
aceast zon nesuprapunndu-se conceptului de minciun;
3. sesizeaz c minciuna poate fi att o aciune de denaturare a adevrului, ct i a
falsului;
35

Vasile Tran, Alfred Vasilescu, Tratat despre minciun, Comunicare.ro, Bucureti, 2003, pp. 43-46

35

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

4. denot c minciuna se sprijin pe dou elemente indispensabile: limbajul i intenia


de a induce receptorul n eroare;
5. explic, pe de o parte, concentrarea concepiilor etice deontologice asupra
mijloacelor utilizate pentru atingerea scopurilor comunicaionale, iar pe de alt parte,
focalizarea teoriilor morale teleologice asupra valorilor urmrite de ctre emitor;
6. indic mecanismul prin care balana minciunii unete, prin intenie, mijlocul de scop;
7. demonstreaz c minciuna poate fi considerat att moral, ct i imoral, prin
glisarea limbajului pe scala deontologic;
8. etaleaz faptul c minciuna, considerat intenional neetic, poate urmri un el bun
sau c, dimpotriv, minciuna, considerat un instrument moral n anumite
circumstane, poate viza un scop ru;
9. surprinde realitatea n care limbajul se structureaz multicompozit i tensiunea dintre
straturile sale interne poate destabilize intenia iniial a mesajului;
10. precizeaz c, att mediul comunicrii, ct i receptorul, ca pri ale realitii,
predispun i orienteaz intenia emitorului i modelarea limbajului disimulativ.
La nivel conceptual, se imagineaz, aplicndu-se, apoi, cele mai sophisticate forme de
minciun, cele mai rafinate soluii comunicaionale persuasive i manipulative. Minciunile de
acest gen sunt utilizate pentru influenarea a ceea ce se concepe, se proiecteaz, se gndete nou,
orientnd felul de a vedea realitatea, ansamblurile de opinii, de idei, cu privire la problemele
filosofice, tiinifice, politice, sociale, economice, artistice etc., influennd, ntr-un cadru mai
general, concepia despre lume i via.
Formarea ceteanului dezirabil, el supreme al minciunii n sfera conceptelor, se
realizeaz, pe lng controlul educaional, prin susinerea i promovarea persuasiv a ideologiei
cu ajutorul mitului i prin convergena mentalitilor individuale n imaginarul colectiv.
Relaiile publice acioneaz n zona comunicrii umane mai mult dect aproape n oricare
profesie. Comunicatorii se afl permanent n contact cu potenialitatea transmiterii de informaii
false, iar atunci cnd aceasta are loc n mod voit, se ptrunde pe teritoriul minciunii.
n ceea ce privete sectorul publicitar, minciuna are motivaia maximizrii profitului, prin
crearea, implementarea i susinerea imaginii de marc: creterea notorietii produsului
/serviciului, a preferinei consumatorului pentru produsul respective, a ncrederii n marc i
fidelizarea consumatorilor.

36

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

Aparinnd comunicrii de mas, minciuna jurnalistic, n special cea fixat prin repetiie
n atenia i n memoria public, se prezint ca un mijloc deosebit de nociv, mai ales, dac este
pus n serviciul unor interese arbitrare sau ilicite.

III. 3. Credibilitatea
Unul din scopurile eticii n comunicare este de a stabili, menine i de a proteja
credibilitatea comunicatorului. O dat cu transmiterea mesajelor persuasive, el trebuie s i
menin respectabilitatea.

Categorii de analiz ale credibilitii:


Credibilitatea subiectului. Multe subiecte jurnalistice sunt uor de comunicat, deoarece
coninutul lor nu este surprinztor pentru audien. Ct vreme nu sunt contrazise cunotinele
sau convingerile anterioare ale audienei, credibilitatea nu este pus n discuie. Din pcate,
comunicatorul nu poate s foloseasc, ntotdeauna, subiecte att de uor de acceptat de ctre
audien.
Credibilitatea sursei creditate. Att comunicatorii, ct i audiena sunt dependeni de
credibilitatea surselor tirilor. Jurnalistul trebuie s fie atent s citeze sursa cea mai potrivit.
Comunicatorul este mai persuasiv dac citeaz surse credibile.
Credibilitatea general n mass-media. O bun parte a deciziilor cotidiene ale
cetenilor se bazeaz pe informaiile din mass-media.
Credibilitatea canalului de comunicare. Unele instituii sunt grijulii cu reputaia lor;
altele, n goanna dup senzaional, sunt mai puin preocupate de acest aspect. Unele canale de
informare sunt mai credibile dect altele. n funcie de acest criteriu, publicul realizeaz selecia.
Credibilitatea personal a comunicatorului. Fiecare specialist din domeniul
comunicrii poate s munceasc n sensul creterii credibilitii sale, care, pn la urm, nu
reprezint o responsabilitate colectiv, ci una individual.

37

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

IV. DEONTOLOGIA, EXPRESIE A NEVOII DE REGULI I LEGI

Dup Georg Henrik von Wright, prescripiile au urmtoarele componente:


(1) caracterul;
(2) coninutul;
(3) condiia de aplicare sau nucleul normei;
(4) autoritatea;
(5) subiectul (subiectele);
(6) ocazia 36.
Caracterul unei norme este diferit, dup cum norma stipuleaz c ceva trebuie, poate sau
nu poate s fie sau s fie fcut. Putem identifica, astfel, n funcie de caracterul lor, urmtoarele
tipuri de norme, care se manifest i n domeniul politicului: (a) obligaiile, ordinele (O), care
stipuleaz c un anumit lucru trebuie fcut, ndeplinindu-se, astfel, exigenele actului de putere
politic i evitndu-se sanciunile; (b) permisiunile (P), care stipuleaz c un anumit lucru poate
s fie fcut, fr ca acesta s fie cerut n mod imperativ de purttorul puterii; (c) interdiciile,
care stipuleaz c un anumit lucru nu trebuie s fie fcut, pentru c ar intra n contradicie cu
exigenele puterii 37.
Coninutul unei norme este ceea ce trebuie sau poate, sau este interzis s fie sau s fie
fcut. Este lucrul prescris (comandat, permis sau interzis).
Condiia de aplicare a normei este condiia ce trebuie ndeplinit pentru ca s existe o
posibilitate de realizare a ceea ce constituie coninutul unei norme date. Dup aceste condiii,
normele se grupeaz n categorice i ipotetice.
O norm este categoric atunci cnd condiia sa de aplicare este condiia ce trebuie
satisfcut pentru a exista o posibilitate de nfptuire a lucrului care constituie coninutul
acesteia i cnd nu se mai pune nici o alt condiie. O norm este ipotetic atunci cnd condiia

36

37

Georg Heinrik von Wright, Norm i aciune. Studiu logic, Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1982, p. 88
Sfatul, ruga, recomandarea, cererea i avertizarea snt categorii nrudite cu comanda, permisiunea i interdicia,
dar ele nu snt prescripii.

38

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

sa de aplicare este condiia ce trebuie satisfcut pentru a exista o posibilitate de nfptuire a


lucrului care constituie coninutul acesteia plus o alt condiie 38.
Autoritatea unei prescripii este agentul care d sau emite prescripia, cum este n
domeniul analizei noastre deintorul legitim al puterii politice. Apreciem c situaia normal i
dezirabil este aceea a puterii bazat pe autoritate, cutat de orice relaie de putere, pentru c i
poate asigura o acoperire larg a intereselor, un fundament raional i o manifestare eficace.
Subiectul unei prescripii este agentul cruia i se adreseaz sau i se d prescripia. Lui i se
ordon, i se permite sau i se interzice de ctre autoritate s nfptuiasc anumite aciuni i / sau
s se abin de la nfptuirea acestora. Acesta este destinatarul puterii politice pentru care snt
elaborate prescripiile.
Ocazia este locaia spaio-temporal de enunare i aplicare a prescripiei. O prescripie
este particular n privina ocaziei dac este emis pentru un numr finit de ocazii specificate. O
prescripie este general n privina ocaziei dac este emis pentru toate ocaziile (n fiecare
ocazie).
Dac notm, dup Georg Heinrick von Wright, cu simbolul T transformarea sau
trecerea de la o stare iniial la una final, cu simbolul p propoziia care descrie o stare de
lucruri, cu simbolurile d i f aciunea, respectiv abinerea, se pot formula urmtoarele opt tipuri
de O-norme elementare 39: (1) Od(p T p) spune c starea de lucruri descris de p trebuie s fie
meninut, respectiv, nu trebuie lsat s dispar; (2) Of(p T p) afirm c starea de lucruri
descris de p trebuie lsat s dispar; (3) Od(p T ~ p) susine c starea de lucruri descris de p
trebuie s nu fie lsat s continue; (4) Of(p T ~ p) spune c starea de lucruri descris de p
trebuie lsat s continue sau nu trebuie s fie distrus; (5) Od(~ p T p) relev c starea de lucruri
descris de p trebuie produs sau nu trebuie lsat s continue a fi absent; (6) Of(~ p T p)
afirm c starea de lucruri descris de p trebuie lsat s continue s fie absent sau nu trebuie
s fie produs; (7) Od(~ p T ~ p) susine c starea de lucruri descris de p trebuie suprimat sau
trebuie s nu fie lsat s apar; (8) Of(~ p T ~ p) relev c starea de lucruri descris de p trebuie
s nu fie suprimat sau trebuie lsat s apar.
Permisiunea este cel puin o tolerare, dar ea poate fi mai mult dect att. Ea mai poate fi i
consecina logic a altor norme emise de autoritatea n cauz. Acordnd unor subiecte un anumit
drept, autoritatea declar c tolereaz un anumit act (sau o anumit abinere) i c nu tolereaz

38
39

Georg Heinrick von Wright, op. cit. , p. 92


Ibidem, pp. 101 - 102

39

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

anumite alte acte. Dac permite cuiva un anumit act sau o anumit aciune, autoritatea normativ
promite a nu stnjeni ntr-o anumit privin libertatea subiectului normei, prin urmare,
autoritatea trebuie s nu stnjeneasc aceast libertate.
Din punct de vedere lingvistic formulrile de norme traverseaz mai multe tipuri de
propoziii, fr s includ vreunul din ele sau s fie incluse n vreunul. Dac o propoziie dat
este sau nu o formulare de norm nu se relev doar examinnd-o ca semn. Noiunea de norm
este primar fa de formularea de norm, pentru c modul cum este ntrebuinat expresia i nu
aspectul ei exterior ne arat dac ea este o formulare de norm. Folosirea cuvintelor pentru a
da prescripii este similar folosirii cuvintelor pentru a face promisiuni. Ambele utilizri snt
performative

40

. Ca formulri de norm, propoziiile deon-tice au un potenial semantic mai

mare dect propoziiile imperative.

Faptul c unul din verbele folosit frecvent discursul etic este a trebui, considerm c se
impune s precizm c unul din sensurile acestuia este deontic: formularea X trebuie s
efectueze T; astfel, dac X nu ndeplinete T, acesta devine pasibil de a fi sancionat ntr-o
ordine normativ creia i este subiect. ns, acest sens de obligaie legal nu este prezent n
discurs. n prezenta analiz, se impune s precizm c folosirea verbului a trebui este realizat n
sensul n care este exprimat o necesitate practic: (a) X trebuie s efectueze T; dac X nu
ndeplinete T, acesta va eua n atingerea unui scop al su; (b) X trebuie s efectueze T; dac X
nu ndeplinete T, acesta nu este considerat calificat ca un agent dintr-o anumit categorie.
Care sunt legile fundamentale pe care trebuie s le urmez n profesia aleas?
Kant spune c nu exist nimic mai important pe lume dect voina bun. W. D.Ross
(profesor de etic la Universitatea Oxford) a argumentat c ndatoririle umane deriv dintr-un set
de valori, numite de el teoria pluralist a valorilor. Dup Ross, exist o datorie de a face un
anumit lucru; este vorba despre lucrurile obligatorii din punct de vedere moral. Avem datoria
moral de a ne ine promisiunile. De asemenea trebuie: s nu facem intenionat ru nimnui; s
ne pltim datoriile; s fim drepi; s ne mbuntim propria virtute i inteligen.
Regulile morale ale lui Bernard Gert: 1. s nu ucizi; 2. s nu faci ru; 3. s nu lipseti pe cineva
de drepturi; 4. s nu privezi pe cineva de libertate sau anse; 5. s nu privezi pe cineva de
plcere; 6. s nu neli; 7. s-i ii promisiunile; 8. s nu triezi; 9. s respeci legile; 10. s-i faci
datoria.
40

Ibidem, p. 119

40

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

V. CODURI ETICE I DEONTOLOGICE

CODURILE ETICE

Etica se refer la luarea de decizii, iar de aici problema principal, ce reprezint


fundamentul ntregului proces al comunicrii, esenial pentru recunoaterea naturii societii
umane Cine decide?.
Aceast ntrebare va fi adresat n diferite moduri, cu scopul de a-l ndruma pe
comunicatorul etic spre o nelegere a celor trei mari surse generale ale lurii deciziilor:
1. autoritatea
2. colegii/ breasla
3. individul.
Fiecare dintre ele este important, putnd fi utilizat n mod justificat n acest
proces, ns comunicatorul etic nu-i va permite s fie legat exclusiv de niciuna dintre ele, n
defavoarea celorlalte dou.
O societate liber impune relativ puine limitri juridice procesului comunicrii:
calomnia, dreptul la via privat, dreptul de autor. ntr-un climat al performanei etice, n
comunicare exist multe alte situaii n care trebuie luate decizii dincolo de orizontul celor cerute
de legile societii. Astfel, etica este o chestiune foarte personal, este decizia unui individ care
este dornic s gndeasc n profunzime, cu pertinen, referitor la acea decizie.
Pentru a nelege correct semnificaia unui cod etic, trebuie neleas diferena
dintre el i celelalte documente care sunt prezentate frecvent drept coduri: legea i politicile
angajatorului.

Definite de

Legi referitoare la mass


media
Constituie sau de legi
statutare

Scop

Protejarea
drepturilor
celorlali ceteni

Exemple

Legea drepturilor de autor,

Politici media

Etica n mass media

Angajatorii din mass


media

Coduri, drept expresie a


consensului individual al
angajailor
Reprezint
o
afirmare
colectiv a unor principii
comune
Echidistana, corectitudinea,

Definirea standardelor,
pentru o consecven
interioar
Sarcinile de lucru,

41

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Aplicare

Pedepsire

legile
referitoare
la
calomnie, la invadarea
vieii private
Aciunea judectoreasc n
urma plngerii civile
Amenda compensatorie
sau daune

Etic i deontologie profesional (note de curs)


ierarhia
autoritii,
termenele limit

evitarea senzaionalului

Decizia editorial de a
corecta materialul sau
de a-l elimina
Aciunile
luate
mpotriva angajatului
sau ncetarea relaiei de
munc

Nu reprezint dect o
atenionare pentru sine i
pentru public
Nimic
altceva
dect
dezaprobarea exprimat

Legile referitoare la mass media reprezint definiia dat de societate performanei care,
prin aciunea legislativ, este permis sau interzis. n majoritatea societilor libere, legile
referitoare la mass media sunt minimale, referindu-se, n principal sau exclusiv, la conflictul de
interese dintre indivizi. Majoritatea acestor legi cad sub incidena legislaiei civile, ns aciunea
trebuie adus n faa cetenilor, deci judecarea unei abateri se afl n decizia luat de judector.
Politicile media reprezint definirea legitim de ctre un angajator a lucrurilor pe care le
ateapt de la angajat, ele devenind un contract implicit, o condiie pentru angajare. nclcarea
lor poate duce la aciuni luate mpotiva angajatului sau la anularea relaiei de munc.
Etica mass -media reprezint judecata individual referitoare la conduita corect i la cea
greit, n ndeplinirea ndatoririlor profesionale. n cadrul unui grup de colegi, principiile etice
pot fi proclamate n mod colectiv de ctre un grup de profesioniti drept Cod etic, care reprezint
consensul asupra standardelor etice individuale.

Tipuri de coduri
Codurile etice pot fi generale alctuite din precepte generale de ghidare a conduitelor,
sau specifice identificarea anumitor practici la care se refer codul.
Codurile cu precepte generale tind s fie de natur aprobativ, alctuite din prevederi
de genul trebuie s. Acest tip de cod este scris pentru relaii publice, utilizndu-se o
terminologie larg, general, cum ar fi dedicarea fa de echidistan i acuratee. Un cod
motivant din perspectiva relaiilor publice poate s dea asigurri diferitelor persoane c
standardele nalte ale conduitei profesionale reprezint o norm n acea firm sau profesie.
Codurile practicilor specifice sunt, de obicei, de tip prohibitiv, alctuite din prevederi
despre ce s nu facem. Aceste coduri sunt mai lungi i mai precise n ceea ce privete aciunea
sau decizia specific, multe dintre ele sunt redactate n scopul evitrii legislaiei prohibitive.

42

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

Puterea unui cod etic depinde nu numai de diferite canoane, ci i de legitimitatea i


influena acestuia n ochii celor de care i pentru care este alctuit. Codul va fi respectat pentru
c indivizii se vor supune de bunvoie standardelor definite de grupul lor profesional.

Au existat dezbateri lungi n legtur cu modul de aplicare a codurilor etice. Se poate


spune c profesiile sunt responsabile fa de stat (prin lege), de public (prin coduri) i, implicit,
fa de sine, prin propriile standarde nalte (etica profesional).
Responasabilitatea fa de stat nseamn c suntem pasibili de pedeaps atunci cnd
nclcm standardele minime exprimate de diferitele legi. Responsabilitatea fa de confraii
practicieni nseamn c acetia pot dezaproba public activitile noastre discutabile din punct de
vedere etic, iar pedeapsa ia forma unei cenzuri publice sau private, a criticii sau a ultrajului.
Responsabilitatea fa de public implic o noiune mai general de rspundere, n uriaa aren
social construit n general din obicieiuri i convenii. Jurnalitii trebuie s rspund n faa
cititorilor, a telespectatorilor i a asculttorilor lor.
Responsabilitatea implic sanciuni morale; nu se poate menine o comunitate cu funcii
explicite fr s i se fac i reprouri atunci cnd nu reuete s-i ndeplineasc obligaiile.
Confraii sunt cei mai potrivii sa-i trag la rspundere colegii.

n afirmarea standardelor de performan profesional, codurile tind spre dou extreme:


standarde minimale sau ateptri ideale.
Ateptrile minimale se aplic tuturor practicienilor; ele sunt stabilite de legi i de
obiceiuri. Cine ncalc standardele minimale este gsit vinovat.
Ateptrile ideale reprezint scopurile nobile spre care trebuie s tind practicienii.
Chiar dac exist posibilitatea ca standardele ideale s nu fie realizabile, ele se constituie ntr-o
provocare, o int.
Codurile etice atent construite trebuie s fac, n mod clar, distincia ntre standardele
minimale i cele percepute ca idealuri, atunci cnd se stabilesc normele de grup (ateptrile
neexprimate despre cum trebuie s se comporte membrii grupului).
Un cod etic este valoros dac formuleaz normele de grup, n aa fel nct, practicienii
tineri i veteranii s discute aceste norme i nu doar s le ia drept date o dat pentru totdeauna.
Crearea unui cod etic pentru un grup profesional poate reprezenta un proiect extrem de meritoriu

43

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

i dificil. Elaborarea unui cod poate reprezenta un exerciiu de filosofie moral; impunerea unui
cod, cnd se face n mod arbitrar, este un exerciiu de moralizare.

Exemple de coduri de etic

1. Codul de Etic al Societii Jurnalitilor Profesioniti

Preambul
Membrii Societii Jurnalitilor Profesioniti cred c iluminarea publicului este
premergtoare dreptii i reprezint fundamentul democraiei. Datoria unui jurnalist este aceea
de a promova aceste scopuri prin cutarea adevrului i prin oferirea unei relatri corecte i
cuprinztoare a evenimentelor i a problemelor. Jurnalitii contiincioi, din toat mass media i
de toate specializrile, se strduiesc s serveasc publicul n totalitate i cu onestitate.
Integritatea profesional este piatra de temelie a credibilitii unui jurnalist. Membrii Societii
au n comun dedicaia fa de un comportament etic i adopt acest cod ca o declaraie a
principiilor i standardelor de practici ale Societii.

Cutarea adevrului i relatarea lui


Jurnalitii trebuie s manifeste onestitate, corectitudine i curaj n adunarea informaiilor,
n relatarea i n interpretarea lor.
Jurnalitii trebuie:
- S verifice acurateea informaiilor venite de la toate sursele i s fie ateni pentru
evitarea erorilor de genul inadvertenelor.
- S caute cu srguin subiecii articolelor de pres, pentru a le da posibilitatea de a
rspunde la acuzaii.
- S identifice sursele de cte ori se poate. Publicul are dreptul la orice informie posibil
despre credibilitatea surselor.
- S ntrebe ntotdeauna sursele despre motivele pe care le au, nainte s le promit
anonimatul. S clarifice condiiile legate de fiecare promisiune fcut n schimbul informaiilor.
S-i in promisiunile.

44

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

- S se asigure c titlurile, reclamele fcute unui articol i materialele promoionale,


fotografiile, imaginile video, sunetele, grafica i citatele nu arunc o lumin fals. Ele nu trebuie
s simplifice exagerat sau s accentueze unele incidente, scondu-le din context.
- S nu distorsioneze niciodat coninutul unei fotografii de pres sau al unei filmri.
mbuntirea imaginilor pentru obinerea unei mai bune clariti este permis ntotdeauna. S
eticheteze ca atare montajele i ilustraiile foto.
- S evite dramatizrile care ar putea induce n eroare sau reconstituirile. Dac este
necesar o dramatizare pentru a relata o poveste, ea trebuie etichetat ca atare.
- S evite aciunile sub acoperire sau alte metode clandestine de colectare a informaiei,
exceptnd cazurile cnd metodele tradiionale, fie, nu vor duce la informaiile vitale pentru
public. Utilizarea acestor metode va trebui s fie explicat ca parte a materialului final.
- S nu plagieze niciodat.
- S relateze tiri despre diversitatea i mreia experienelor umane cu curaj, chiar i
atunci cnd nu este un lucru prea popular.
- S-i examineze propriile valori culturale i s evite s impun aceste valori celorlali.
- S evite stereotipurile legate de ras, gen, vrst, religie, etnie, zon geografic,
orientare sexual, dizabiliti, aspect fizic sau statut social.
- S sprijine schimbul deschis de preri, chiar i referitor la preri pe care le consider
respingtoare.
- S fie vocea celor lipsii de cuvnt; sursele oficiale de informare sunt la fel de valabile
ca i cele neoficiale.
- S fac distincie ntre partizanat i jurnalism informativ. Analizele i comentariile
trebuie etichetate ca atare i nu trebuie s duc la distorsionarea faptelor sau a contextului.
- S fac distincie ntre jurnalismul informativ de publicitate i s se fereasc de
articolele hibride, care terg linia de demarcaie dintre cele dou genuri.
- S recunoasc obligaia special de a se asigura c activitile publice sunt fcute cu
trasparen i c lucrrile guvernului sunt deschise inspectrii.

Minimizarea rului
Jurnalitii etici i trateaz sursele, subiecii i colegii ca pe nite fiine umane ce
merit respect.
Jurnalitii trebuie:

45

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

- S manifeste compasiune fa de cei care ar putea fi afectai negativ de materialele


jurnalistice. Ei trebuie s dea dovad de o sensibilitate special cnd au de-a face cu copii sau cu
surse sau subieci lipsii de experien.
- S dea dovad de sensibilitate atunci cnd cer sau folosesc interviuri sau fotografii ale
celor afectai de o tragedie sau ndurerai.
- S recunoasc faptul c adunarea i diseminarea informaiilor poate cauza neplceri i
disconfort. Urmrirea scopurilor profesionale nu reprezint o scuz pentru arogan.
- S recunoasc faptul c oamenii obinuii au un drept mai mare s controleze
informaiile despre ei nii dect au oficialii i persoanele pubilce, care urmresc s obin
putere, influen sau atenie. Doar un interes public major poate justifica intruziunea n viaa
personal a cuiva.
- S dea dovad de bun gust i s evite curiozitatea suprtoare.
- S fie precaui n legtur cu identificarea suspecilor minori sau a victimelor abuzurilor
sexuale.
- S fie coreci i s nu-i numeasc pe suspeci criminali nainte de formularea acuzaiilor
oficiale.
- S pun n balan dreptul unui suspect la un process corect cu dreptul publicului de a fi
informat.

Independena
Jurnalitii trebuie s fie liberi de orice obligaie sau interes, altele dect dreptul
publicului de a fi informat.
Jurnalitii trebuie:
- S evite conflictele de interese, fie ele reale sau doar percepute ca atare.
- S nu se implice n asociaii sau activiti care le-ar putea compromite integritatea sau
ar duna credibilitii lor.
- S refuze cadourile, favorurile, comisioanele, cltoriile pltite sau tratamentele
speciale; s nu accepte o a doua slujb, implicarea politic, munca ntr-un post public sau
serviciul n organizaii ale comunitii care le-ar putea compromite integritatea jurnalistic.
- S aduc la cunotin conflictele de interese n care se afl, dac acestea sunt
inevitabile.

46

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

- S fie vigileni i curajoi atunci cnd i trag la rspundere pe cei aflai n poziii de
putere.
- S refuze tratamentul preferenial al ageniilor de publicitate i al celor cu interese
speciale i s reziste presiunilor acestora de influenare a muncii lor jurnalistice.
- S fie n gard fa de sursele care ofer informaii contra favoruri sau bani; s evite s
cereasc informaia.

Responsabilitatea
Jurnalitii trebuie s poat rspunde n faa cititorilor, asculttorilor,
telespectatorilor sau a altora.
Jurnalitii trebuie:
- S clarifice i s explice coninutul materialelor de pres i s invite publicul la dialog
pe tema conduitei lor jurnalistice.
- S ncurajeze publicul s dea glas nemulumirilor legate de mass media.
- S admit greelile pe care le fac i s le corecteze cu promptitudine.
- S se ghideze dup aceleai standarde nalte pe care le aplic i altora.

3. Codul etic al Asociaiei Naionale a Fotografilor de Pres (National Press


Photographers Association)

Asociaia Naional a Fotografilor de Pres (NPPA), o societate profesional


dedicat promovrii fotoreportajului, promoveaz preocuparea i respectul pentru dreptul inerent
al publicului de a fi liber s caute adevrul i dreptul de a fi informat correct i complet despre
evenimentele publice i despre lumea n care trim.
Credem c nicio relatare nu poate fi complet dac nu putem s clarificm sensul
cuvintelor. Credem c imaginile, fie ele folosite pentru a descrie evenimentele cu valoare de
informare aa cum s-au ntmplat, fie pentru a ilustra tirile despre ce s-a ntmplat sau s ajute
la explicarea oricrui lucru de interes public, sunt o unealt indispensabil n procesul de
meninere a publicului informat cu acuratee; ele i ajut pe oameni, tineri i btrni, s neleag
mai bine orice subiect de interes public.

47

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

Creznd n cele de mai sus, recunoatem i lum la cunotin c fotoreporterii trebuie s


menin n permanen cele mai nalte standarde de conduit etic, Asociaia Naional a
Fotografilor de Pres i stabilete urmtorul Cod de etic, la care subscriu toi membrii si:
1. Practicarea fotoreportajului, att ca tiin, ct i ca art, este demn de cele mai bune
gnduri i eforturi ale celor care o mbrieaz ca profesie.
2. Fotoreportajul are posibilitatea de a servi publicul ntr-un mod care nu mai este egalat
dect de puine profesii; toi membrii acestei profesii trebuie s se strduiasc, prin exemplul i
prin influena proprie, s influeneze meninerea standardelor nalte ale conduitei etice,
independent de consideraiuni mercantile de orice tip.
3. Este o responsabilitate individual a fiecrui fotoreporter din orice timpuri s se
strduiasc s obin fotografii care s relateze cu acuratee, onestitate i obiectivitate.
4. Promovarea acestei profesii este esenial din multe puncte de vedere, ns declaraiile
neadevrate, de orice natur, nu sunt demne de un fotoreporter profesionist, orice practici de
acest fel fiind sever condamnate.
5. Este de datoria noastr s i ncurajm i s-i ajutm pe toi membrii profesiei noastre,
att n mod individual, ct i colectiv, astfel nct calitatea fotoreportajului s se poat ridica
constant spre cele mai nalte standarde.
6. Este de datoria fiecrui fotoreporter s acioneze pentru a pstra toate drepturile
libertii presei, recunoscute de lege i s acioneze pentru a proteja i extinde libertatea
accesului la sursele de tiri i de informaii vizuale.
7. Standardele practicilor profesiei noastre, ambiiile i relaiile trebuie s conin n ele
un smbure de simpatie pentru umanitatea noastr comun i trebuie s cear mereu s inem
seama de cele mai nalte ndatoriri ale noastre, ca membri ai aceste societi. n fiecare situaie a
vieii noastre profesionale, n fiecare responsabilitate care se afl n faa noastr, primul nostru
gnd va fi acela de a ne ndeplini acea responsabilitate i a ne face datoria, astfel nct, atunci
cnd fiecare dintre noi va termina ceea ce a avut de fcut, s fi ridicat nivelul idealurilor umane
i al realizrilor, mai sus dect erau atunci cnd i-a nceput activitatea.
8. Niciun cod de etic nu poate judeca dinainte fiecare situaie posibil, astfel nct, bunul
sim i dreapta judecat sunt necesare pentru a aplica principiile etice.

48

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

4. Codul referitor la publicitate al firmelor americane

1. ADEVRUL. Publicitatea trebuie s spun adevrul; trebuie s releve faptele


semnificative a cror ascundere ar duce la inducerea n eroare a publicului.
2. RESPONSABILITATEA. Ageniile de publicitate i profesionitii din acest domeniu
trebuie s fie dornici s furnizeze dovezile care s demonstreze adevrul lucrurilor pe care l
pretind.
3. BUNUL GUST I DECENA. Publicitatea nu trebuie s utilizeze declaraii, ilustraii
sau implicaii care s ofenseze bunul gust sau decena publicului.
4. PUBLICITATEA ADEMENITOARE. Publicitatea trebuie s ofere numai mrfurile
sau serviciile care sunt deja disponibile pentru cumprare, la preul anunat.
5. GARANII. Anunarea garaniilor trebuie s fie explicit. Publicitatea referitoare la
garanii trebuie s dezvluie clar natura i limitele garaniilor, maniera n care vor aciona cei
care ofer garaniile i identitatea acestora.
6. AFIRMAIILE REFERITORE LA PRE. Publicitatea trebuie s evite utilizarea
afirmaiilor refertoare la pre care sunt false sau de natur s induc n eroare, sau care nu ofer o
negociere sau economisire demonstrabil.
7. AFIRMAIILE CARE NU POT FI PROBATE. Publicitatea trebuie s evite utilizarea
unor afirmaii exagerate sau care nu pot fi demonstrate.
8. MRTURIILE. Publicitatea care coine mrturii (testimonial-uri) trebuie s se
limiteze la acei martori competeni care reflect o alegere onest i real.

5. Codul de Etic al Emisiunilor de tiri Radio-Televizate adoptat de Asociaia


Directorilor de Emisiuni de tiri Radio-Televizate
Responsabilitatea jurnalitilor de radio i televiziune este aceea de a culege i de a
relata informaiile de importan i interes pentru public cu acuratee, onestitate i imparialitate.
Membrii Asociaiei Directorilor de Emisiuni de tiri Radio-Televizate accept
aceste standarde si:

49

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

1. Se vor strdui s prezinte sursa sau tirea ntr-un mod echilibrat, cu acuratee i corect.
a) Vor evalua informaiile numai din perspectiva valorii lor de informare, respingnd
senzaionalul sau sublinierile care pot induce n eroare n vreun fel.
b) Vor veghea ca metrialele audio i video s nu fie folosite ntr-un mod n care s nele
audiena.
c) Nu vor induce n eroare publicul prin prezentarea drept evenimente spontane a unor
materiale regizate sau repetate.
d) Vor prezenta referiri la rasa, confesiunea, naionalitatea sau statutul anterior al
oamenilor numai atunci cnd lucrul acesta este relevant.
e) Vor eticheta ca atare i clar opiniile i comentariile.
f) Vor recunoate i corecta erorile cu promptitudine.
2. Se vor strdui s se comporte ntr-o manier care s-i fereasc de conflictele de
interese, fie ele reale sau percepute ca atare. Vor refuza cadourile sau favorurile care le-ar
influena sau ar prea c le influeneaz judecata.
3. Vor respecta demnitatea, dreptul la via privat i bunstarea celor cu care au de-a
face.
4. Vor recunoate necesitatea de protejare a confidenialitii surselor. Vor promite
confidenialitatea doar dac au intenia de a-i ine aceast promisiune.
5. Vor respecta dreptul fiecruia la un process corect.
6. Vor redifuza emisiunile altor posturi doar cu aprobarea acestora.
7. Vor ncuraja activ respectarea acestui cod de ctre toi jurnalitii, fie ei sau nu membri
ai Asociaiei Directorilor de Emisiuni de tiri Radio-Televizate.

6. Codul de Conduit al Studenilor, Universitatea din Alabama

Codul Academic al Onoarei

Se presupune c toi studenii care frecventeaz Universitatea din Alabama se vor


comporta onorabil i vor respecta standardele de conduit adecvate unei comuniti academice.
Universitatea din Alabama se ateapt de la studenii si la un standard nalt de conduit, i nu un
minim necesar pentru a evita msurile disciplinare. La nceputul fiecrui semestru, dar i n

50

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

perioada testelor i a predrii proiectelor la discreia profesorilor se ateapt ca fiecare


student s semneze un Angajament de Onoare.
Angajamentul de Onoare Academic sun astfel:
Promit sau declar c nu m voi implica n niciun moment n acte de nelciune,
plagiat, falsificare sau proast reprezentare, ct vreme sunt student al Universitii din Alabama.
Am citi Codul Academic al Onoarei, care explic procedurile de sancionare disciplinar care
rezult din cele mai sus amintite. neleg c nerespectarea acestui cod va duce la pedepse severe,
pn la suspendarea pe termen nedefinit din Universitate.

51

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

VI. REGLEMENTRI CONSTITUIONALE I UNIVERSALE


I ACTE NORMATIVE SPECIFICE DOMENIULUI PRIVAT
(extrase i exemple)

VI.1. Extrase din Constituia Romniei - 2003

TITLUL II
Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale
CAPITOLUL I
Dispozitii comune
ARTICOLUL 15 - Universalitatea
(1) Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi
si au obligatiile prevazute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai
favorabile.
ARTICOLUL 16 - Egalitatea in drepturi
(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, in conditiile legii, de
persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in tara. Statul roman garanteaza egalitatea de
sanse intre femei si barbati pentru ocuparea acestor functii si demnitati.
(4) In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care indeplinesc
cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice
locale.
ARTICOLUL 17 - Cetatenii romani in strainatate
Cetatenii romani se bucura in strainatate de protectia statului roman si trebuie sa-si indeplineasca
obligatiile, cu exceptia acelora ce nu sunt compatibile cu absenta lor din tara.
ARTICOLUL 18 - Cetatenii straini si apatrizii
(1) Cetatenii straini si apatrizii care locuiesc in Romania se bucura de protectia generala a
persoanelor si a averilor, garantata de Constitutie si de alte legi.
(2) Dreptul de azil se acorda si se retrage in conditiile legii, cu respectarea tratatelor si a
conventiilor internationale la care Romania este parte.

ARTICOLUL 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului


52

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si


aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte
tratate la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale
omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale,
cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.
ARTICOLUL 21 - Accesul liber la justitie
(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a
intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.

CAPITOLUL II
Drepturile si libertatile fundamentale
ARTICOLUL 22 - Dreptul la viata si la integritate fizica si psihica
(1) Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori
degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisa.
ARTICOLUL 23 - Libertatea individuala
(1) Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile.
(2) Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai in cazurile si cu
procedura prevazute de lege.
(3) Retinerea nu poate depasi 24 de ore.
(4) Arestarea preventiva se dispune de judecator si numai in cursul procesului penal.
(5) In cursul urmaririi penale arestarea preventiva se poate dispune pentru cel mult 30 de zile si
se poate prelungi cu cate cel mult 30 de zile, fara ca durata totala sa depaseasca un termen
rezonabil, si nu mai mult de 180 de zile.
(6) In faza de judecata instanta este obligata, in conditiile legii, sa verifice periodic, si nu mai
tarziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive si sa dispuna, de indata, punerea
in libertate a inculpatului, daca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau
daca instanta constata ca nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea privarii de libertate.
(7) Incheierile instantei privind masura arestarii preventive sunt supuse cailor de atac prevazute
de lege.
(8) Celui retinut sau arestat i se aduc de indata la cunostinta, in limba pe care o intelege, motivele
retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea, in cel mai scurt termen; invinuirea se aduce la cunostinta
numai in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Punerea in libertate a celui retinut sau arestat este obligatorie, daca motivele acestor masuri
au disparut, precum si in alte situatii prevazute de lege.
(10) Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa in libertate provizorie, sub
control judiciar sau pe cautiune.
(11) Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este
53

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

considerata nevinovata.
(12) Nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii.
(13) Sanctiunea privativa de libertate nu poate fi decat de natura penala.
ARTICOLUL 24 - Dreptul la aparare
(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din
oficiu.
ARTICOLUL 25 - Libera circulatie
(1) Dreptul la libera circulatie, in tara si in strainatate, este garantat. Legea stabileste conditiile
exercitarii acestui drept.
(2) Fiecarui cetatean ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice
localitate din tara, de a emigra, precum si de a reveni in tara.
ARTICOLUL 26 - Viata intima, familiala si privata
(1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.
(2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile
altora, ordinea publica sau bunele moravuri.
ARTICOLUL 27 - Inviolabilitatea domiciliului
(1) Domiciliul si resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau ramane in domiciliul
ori in resedinta unei persoane fara invoirea acesteia.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru urmatoarele situatii:
a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotarari judecatoresti;
b) inlaturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica sau bunurile unei persoane;
c) apararea securitatii nationale sau a ordinii publice;
d) prevenirea raspandirii unei epidemii.
(3) Perchezitia se dispune de judecator si se efectueaza in conditiile si in formele prevazute de
lege.
(4) Perchezitiile in timpul noptii sunt interzise, in afara de cazul infractiunilor flagrante.
ARTICOLUL 28 - Secretul corespondentei
Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al
celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.
ARTICOLUL 29 - Libertatea constiintei
(1) Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite
sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta
religioasa, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de
respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii, in conditiile legii.
(4) In relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de invrajbire
religioasa.
(5) Cultele religioase sunt autonome fata de stat si se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv prin
inlesnirea asistentei religioase in armata, in spitale, in penitenciare, in azile si in orfelinate.
(6) Parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor
54

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

minori a caror raspundere le revine.


ARTICOLUL 30 - Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de
orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare
in public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisa.
(3) Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii.
(4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face publica sursa
finantarii.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei
si nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura
nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la
violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine
editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului
mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de
presa se stabilesc prin lege.
ARTICOLUL 31 - Dreptul la informatie
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit.
(2) Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea
corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau
securitatea nationala.
(4) Mijloacele de informare in masa, publice si private, sunt obligate sa asigure informarea
corecta a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. Ele trebuie sa garanteze
grupurilor sociale si politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor
servicii si controlul parlamentar asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica.
ARTICOLUL 32 - Dreptul la invatatura
(1) Dreptul la invatatura este asigurat prin invatamantul general obligatoriu, prin invatamantul
liceal si prin cel profesional, prin invatamantul superior, precum si prin alte forme de instructie si
de perfectionare.
(2) Invatamantul de toate gradele se desfasoara in limba romana. In conditiile legii, invatamantul
se poate desfasura si intr-o limba de circulatie internationala.
(3) Dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a invata limba lor materna si
dreptul de a putea fi instruite in aceasta limba sunt garantate; modalitatile de exercitare a acestor
drepturi se stabilesc prin lege.
(4) Invatamantul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acorda burse sociale de studii copiilor si
tinerilor proveniti din familii defavorizate si celor institutionalizati, in conditiile legii.
(5) Invatamantul de toate gradele se desfasoara in unitati de stat, particulare si confesionale, in
conditiile legii.
(6) Autonomia universitara este garantata.
(7) Statul asigura libertatea invatamantului religios, potrivit cerintelor specifice fiecarui cult. In
55

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

scolile de stat, invatamantul religios este organizat si garantat prin lege.


ARTICOLUL 33 - Accesul la cultura
(1) Accesul la cultura este garantat, in conditiile legii.
(2) Libertatea persoanei de a-si dezvolta spiritualitatea si de a accede la valorile culturii nationale
si universale nu poate fi ingradita.
(3) Statul trebuie sa asigure pastrarea identitatii spirituale, sprijinirea culturii nationale,
stimularea artelor, protejarea si conservarea mostenirii culturale, dezvoltarea creativitatii
contemporane, promovarea valorilor culturale si artistice ale Romaniei in lume.
ARTICOLUL 34 - Dreptul la ocrotirea sanatatii
(1) Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat.
(2) Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice.
(3) Organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurari sociale pentru boala, accidente,
maternitate si recuperare, controlul exercitarii profesiilor medicale si a activitatilor paramedicale,
precum si alte masuri de protectie a sanatatii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit
legii.
ARTICOLUL 35 - Dreptul la mediu sanatos
(1) Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat
ecologic.
(2) Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
(3) Persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si a ameliora mediul inconjurator.
ARTICOLUL 36 - Dreptul de vot
(1) Cetatenii au drept de vot de la varsta de 18 ani, impliniti pana in ziua alegerilor inclusiv.
(2) Nu au drept de vot debilii sau alienatii mintal, pusi sub interdictie, si nici persoanele
condamnate, prin hotarare judecatoreasca definitiva, la pierderea drepturilor electorale.
ARTICOLUL 37 - Dreptul de a fi ales
(1) Au dreptul de a fi alesi cetatenii cu drept de vot care indeplinesc conditiile prevazute in
articolul 16 alineatul (3), daca nu le este interzisa asocierea in partide politice, potrivit articolului
40 alineatul (3).
(2) Candidatii trebuie sa fi implinit, pana in ziua alegerilor inclusiv, varsta de cel putin 23 de ani
pentru a fi alesi in Camera Deputatilor sau in organele administratiei publice locale, varsta de cel
putin 33 de ani pentru a fi alesi in Senat si varsta de cel putin 35 de ani pentru a fi alesi in functia
de Presedinte al Romaniei.
ARTICOLUL 38 - Dreptul de a fi ales in Parlamentul European
In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii romani au dreptul de a alege si
de a fi alesi in Parlamentul European.
ARTICOLUL 39 - Libertatea intrunirilor
Mitingurile, demonstratiile, procesiunile sau orice alte intruniri sunt libere si se pot organiza si
desfasura numai in mod pasnic, fara nici un fel de arme.
ARTICOLUL 40 - Dreptul de asociere
(1) Cetatenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de
56

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

asociere.
(2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva
pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a integritatii sau a
independentei Romaniei sunt neconstitutionale.
(3) Nu pot face parte din partide politice judecatorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului,
magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite
prin lege organica.
(4) Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.
ARTICOLUL 41 - Munca si protectia sociala a muncii
(1) Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum
si a locului de munca este libera.
(2) Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea
salariatilor, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe
tara, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau
speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege.
(3) Durata normala a zilei de lucru este, in medie, de cel mult 8 ore.
(4) La munca egala, femeile au salariu egal cu barbatii.
(5) Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor
colective sunt garantate.

EXTRASE DIN LEGEA 544/2001 PRIVIND


LIBERUL ACCES LA INFORMAIILE DE INTERES PUBLIC
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1.
Accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interes public, definite astfel prin
prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si
autoritatile publice, in conformitate cu Constitutia Romaniei si cu documentele internationale
ratificate de Parlamentul Romaniei.
Art. 2.
In sensul prezentei legi:
a) prin autoritate sau institutie publica se intelege orice autoritate sau institutie publica, precum si
orice regie autonoma care utilizeaza resurse financiare publice si care isi desfasoara activitatea
pe teritoriul Romaniei, potrivit Constitutiei;
b) prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau
rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de
forma sau de modul de exprimare a informatiei;
c) prin informatie cu privire la datele personale se intelege orice informatie privind o persoana
fizica identificata sau identificabila.
CAPITOLUL II
Organizarea si asigurarea accesului la informatiile de interes public
57

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

SECTIUNEA 1
Dispozitii comune privind accesul la informatiile de interes public
Art. 3.
Asigurarea de catre autoritatile si institutiile publice a accesului la informatiile de interes public
se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relatii publice sau al
persoanei desemnate in acest scop.
Art. 4.
(1) Pentru asigurarea accesului oricarei persoane la informatiile de interes public autoritatile si
institutiile publice au obligatia de a organiza compartimente specializate de informare si relatii
publice sau de a desemna persoane cu atributii in acest domeniu.
(2) Atributiile, organizarea si functionarea compartimentelor de relatii publice se stabilesc, pe
baza dispozitiilor prezentei legi, prin regulamentul de organizare si functionare a autoritatii sau
institutiei publice respective.
Art. 5.
(1) Fiecare autoritate sau institutie publica are obligatia sa comunice din oficiu urmatoarele
informatii de interes public:
a) actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea autoritatii sau institutiei
publice;
b) structura organizatorica, atributiile departamentelor, programul de functionare, programul de
audiente al autoritatii sau institutiei publice;
c) numele si prenumele persoanelor din conducerea autoritatii sau a institutiei publice si ale
functionarului responsabil cu difuzarea informatiilor publice;
d) coordonatele de contact ale autoritatii sau institutiei publice, respectiv: denumirea, sediul,
numerele de telefon, fax, adresa de e-mail si adresa paginii de Internet;
e) sursele financiare, bugetul si bilantul contabil;
f) programele si strategiile proprii;
g) lista cuprinzand documentele de interes public;
h) lista cuprinzand categoriile de documente produse si/sau gestionate, potrivit legii;
i) modalitatile de contestare a deciziei autoritatii sau a institutiei publice in situatia in care
persoana se considera vatamata in privinta dreptului de acces la informatiile de interes public
solicitate.
(2) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa publice si sa actualizeze anual un buletin
informativ care va cuprinde informatiile prevazute la alin. (1).
(3) Autoritatile publice sunt obligate sa dea din oficiu publicitatii un raport periodic de activitate,
cel putin anual, care va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a II-a.
(4) Accesul la informatiile prevazute la alin. (1) se realizeaza prin:
a) afisare la sediul autoritatii sau al institutiei publice ori prin publicare in Monitorul Oficial al
Romaniei sau in mijloacele de informare in masa, in publicatii proprii, precum si in pagina de
Internet proprie;
b) consultarea lor la sediul autoritatii sau al institutiei publice, in spatii special destinate acestui
scop.
58

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

Art. 6.
(1) Orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si institutiile publice, in
conditiile prezentei legi, informatiile de interes public.
(2) Autoritatile si institutiile publice sunt obligate sa asigure persoanelor, la cererea acestora,
informatiile de interes public solicitate in scris sau verbal.
(3) Solicitarea in scris a informatiilor de interes public cuprinde urmatoarele elemente:
a) autoritatea sau institutia publica la care se adreseaza cererea;
b) informatia solicitata, astfel incat sa permita autoritatii sau institutiei publice identificarea
informatiei de interes public;
c) numele, prenumele si semnatura solicitantului, precum si adresa la care se solicita primirea
raspunsului.
Art. 7.
(1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa raspunda in scris la solicitarea informatiilor
de interes public in termen de 10 zile sau, dupa caz, in cel mult 30 de zile de la inregistrarea
solicitarii, in functie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrarilor documentare si de urgenta
solicitarii. In cazul in care durata necesara pentru identificarea si difuzarea informatiei solicitate
depaseste 10 zile, raspunsul va fi comunicat solicitantului in maximum 30 de zile, cu conditia
instiintarii acestuia in scris despre acest fapt in termen de 10 zile.
(2) Refuzul comunicarii informatiilor solicitate se motiveaza si se comunica in termen de 5 zile
de la primirea petitiilor.
(3) Solicitarea si obtinerea informatiilor de interes public se pot realiza, daca sunt intrunite
conditiile tehnice necesare, si in format electronic.
Art. 8.
(1) Pentru informatiile solicitate verbal functionarii din cadrul compartimentelor de informare si
relatii publice au obligatia sa precizeze conditiile si formele in care are loc accesul la informatiile
de interes public si pot furniza pe loc informatiile solicitate.
(2) In cazul in care informatiile solicitate nu sunt disponibile pe loc, persoana este indrumata sa
solicite in scris informatia de interes public, urmand ca cererea sa ii fie rezolvata in termenele
prevazute la art. 7.
(3) Informatiile de interes public solicitate verbal se comunica in cadrul unui program minim
stabilit de conducerea autoritatii sau institutiei publice, care va fi afisat la sediul acesteia si care
se va desfasura in mod obligatoriu in timpul functionarii institutiei, incluzand si o zi pe
saptamana, dupa programul de functionare.
(4) Activitatile de registratura privind petitiile nu se pot include in acest program si se desfasoara
separat.
(5) Informatiile de interes public solicitate verbal de catre mijloacele de informare in masa vor fi
comunicate, de regula, imediat sau in cel mult 24 de ore.
Art. 9.
(1) In cazul in care solicitarea de informatii implica realizarea de copii de pe documentele
detinute de autoritatea sau institutia publica, costul serviciilor de copiere este suportat de
solicitant, in conditiile legii.
(2) Daca in urma informatiilor primite petentul solicita informatii noi privind documentele aflate
59

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

in posesia autoritatii sau a institutiei publice, aceasta solicitare va fi tratata ca o noua petitie,
raspunsul fiind trimis in termenele prevazute la art. 7 si 8.
Art. 10.
Nu este supusa prevederilor art. 7-9 activitatea autoritatilor si institutiilor publice de raspunsuri
la petitii si de audiente, desfasurata potrivit specificului competentelor acestora, daca aceasta
priveste alte aprobari, autorizari, prestari de servicii si orice alte solicitari in afara informatiilor
de interes public.
Art. 11.
(1) Persoanele care efectueaza studii si cercetari in folos propriu sau in interes de serviciu au
acces la fondul documentaristic al autoritatii sau al institutiei publice pe baza solicitarii
personale, in conditiile legii.
(2) Copiile de pe documentele detinute de autoritatea sau de institutia publica se realizeaza
in conditiile art. 9.
Art. 12.
(1) Se excepteaza de la accesul liber al cetatenilor, prevazut la art. 1, urmatoarele informatii:
a) informatiile din domeniul apararii nationale, sigurantei si ordinii publice, daca fac parte din
categoriile informatiilor clasificate, potrivit legii;
b) informatiile privind deliberarile autoritatilor, precum si cele care privesc interesele economice
si politice ale Romaniei, daca fac parte din categoria informatiilor clasificate, potrivit legii;
c) informatiile privind activitatile comerciale sau financiare, daca publicitatea acestora aduce
atingere principiului concurentei loiale, potrivit legii;
d) informatiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informatiile privind procedura in timpul anchetei penale sau disciplinare, daca se pericliteaza
rezultatul anchetei, se dezvaluie surse confidentiale ori se pun in pericol viata, integritatea
corporala, sanatatea unei persoane in urma anchetei efectuate sau in curs de desfasurare;
f) informatiile privind procedurile judiciare, daca publicitatea acestora aduce atingere asigurarii
unui proces echitabil ori interesului legitim al oricareia dintre partile implicate in proces;
g) informatiile a caror publicare prejudiciaza masurile de protectie a tinerilor.
(2) Raspunderea pentru aplicarea masurilor de protejare a informatiilor apartinand categoriilor
prevazute la alin. (1) revine persoanelor si autoritatilor publice care detin astfel de informatii,
precum si institutiilor publice abilitate prin lege sa asigure securitatea informatiilor.
Art. 13.
Informatiile care favorizeaza sau ascund incalcarea legii de catre o autoritate sau o institutie
publica nu pot fi incluse in categoria informatiilor clasificate si constituie informatii de interes
public.
Art. 14.
(1) Informatiile cu privire la datele personale ale cetateanului pot deveni informatii de interes
public numai in masura in care afecteaza capacitatea de exercitare a unei functii publice.
(2) Informatiile publice de interes personal nu pot fi transferate intre autoritatile publice decat in
60

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

temeiul unei obligatii legale ori cu acordul prealabil in scris al persoanei care are acces la acele
informatii potrivit art. 2.
SECTIUNEA a 2-a
Dispozitii speciale privind accesul mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes
public
Art. 15.
(1) Accesul mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public este garantat.
(2) Activitatea de culegere si de difuzare a informatiilor de interes public, desfasurata de
mijloacele de informare in masa, constituie o concretizare a dreptului cetatenilor de a avea acces
la orice informatie de interes public.
Art. 16.
Pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes public
autoritatile si institutiile publice au obligatia sa desemneze un purtator de cuvant, de regula din
cadrul compartimentelor de informare si relatii publice.
Art. 17.
(1) Autoritatile publice au obligatia sa organizeze periodic, de regula o data pe luna, conferinte
de presa pentru aducerea la cunostinta a informatiilor de interes public.
(2) In cadrul conferintelor de presa autoritatile publice sunt obligate sa raspunda cu privire la
orice informatii de interes public.
Art. 18.
(1) Autoritatile publice au obligatia sa acorde fara discriminare acreditare ziaristilor si
reprezentantilor mijloacelor de informare in masa.
(2) Acreditarea se acorda la cerere, in termen de doua zile de la inregistrarea acesteia.
(3) Autoritatile publice pot refuza acordarea acreditarii sau pot retrage acreditarea unui ziarist
numai pentru fapte care impiedica desfasurarea normala a activitatii autoritatii publice si care nu
privesc opiniile exprimate in presa de respectivul ziarist, in conditiile si in limitele legii.
(4) Refuzul acordarii acreditarii si retragerea acreditarii unui ziarist se comunica in scris si nu
afecteaza dreptul organismului de presa de a obtine acreditarea pentru un alt ziarist.
Art. 19.
(1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa informeze in timp util mijloacele de
informare in masa asupra conferintelor de presa sau oricaror alte actiuni publice organizate de
acestea.
(2) Autoritatile si institutiile publice nu pot interzice in nici un fel accesul mijloacelor de
informare in masa la actiunile publice organizate de acestea.
(3) Autoritatile publice care sunt obligate prin legea proprie de organizare si functionare sa
desfasoare activitati specifice in prezenta publicului sunt obligate sa permita accesul presei la
acele activitati, in difuzarea materialelor obtinute de ziaristi urmand sa se tina seama doar de
deontologia profesionala.
Art. 20.
Mijloacele de informare in masa nu au obligatia sa publice informatiile furnizate de autoritatile
sau de institutiile publice.
61

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

CONVENIE PENTRU APRAREA DREPTURILOR OMULUI


I A LIBERTILOR FUNDAMENTALEAMENDATA P
RIN PROTOCOALELE NR. 3, 5 SI 8 SI COMPLETATA PRIN PROTOCOLUL NR.2,
INCHEIATA LA ROMA LA 4 NOIEMBRIE 1950
(PUBLICATA IN MONITORUL OFICIAL NR. 135 DIN 31 MAI 1994)

Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei, luind in considerare Declaratia


Universala a Drepturilor Omului, proclamata de Adunarea generala a Natiunilor Unite la 10
decembrie 1948,
considerind ca aceasta declaratie urmareste sa asigure recunoasterea si aplicarea universala si
efectiva a drepturilor pe care ea le enunta, considerind ca scopul Consiliului Europei este acela
de a realiza o uniune mai strinsa intre membrii sai si ca unul dintre mijloacele pentru a atinge
acest scop este apararea si dezvoltarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
reafirmind atasamentul lor profund fata de aceste libertati fundamentale care constituie temelia
insasi a justitiei si a pacii in lume si a caror mentinere se bazeaza in mod esential, pe de o parte,
pe un regim politic cu adevarat democratic, iar pe de alta parte, pe o conceptie comuna si un
respect comun al drepturilor omului din care acestea decurg, hotarite,
in calitatea lor de guverne ale statelor europene animate de acelasi spirit si avind un patrimoniu
comun de idealuri si de traditii politice, de respect al libertatii si de preeminenta a dreptului, sa ia
primele masuri menite sa asigure garantarea colectiva a anumitor drepturi enuntate in Declaratia
Universala,
au convenit asupra celor ce urmeaza:
Art. 1.
Inaltele parti contractante recunosc oricarei persoane aflate sub jurisdictia lor drepturile si
libertatile definite in titlul I al prezentei conventii.
Titlu I
Art. 2.
1. Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzata cuiva
in mod intentionat, decit in executarea unei sentinte capitale pronuntate de un tribunal in cazul in
care infractiunea este sanctionata cu aceasta pedeapsa prin lege.
2. Moartea nu este considerata ca fiind cauzata prin incalcarea acestui articol in cazurile in care
aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesara la forta:
a) pentru a asigura apararea oricarei persoane impotriva violentei ilegale;
b) pentru a efectua o arestare legala sau pentru a impiedica evadarea unei persoane legal
detinute;
62

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

c) pentru a reprima, conform legii, tulburari violente sau o insurectie.


Art. 3.
Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
Art. 4.
1. Nimeni nu poate fi tinut in sclavie sau in conditii de aservire.
2. Nimeni nu poate fi constrins sa execute o munca fortata sau obligatorie.
3. Nu se considera munca fortata sau obligatorie in sensul prezentului articol:
a) orice munca impusa in mod normal unei persoane supuse detentiei in conditiile prevazute de
art. 5 din prezenta conventie sau in timpul in care se afla in libertate conditionata;
b) orice serviciu cu caracter militar sau, in cazul celor care refuza sa satisfaca serviciul militar
din motive de constiinta, in tarile in care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu in
locul serviciului militar obligatoriu;
c) orice serviciu impus in situatii de criza sau de calamitati care ameninta viata sau bunastarea
comunitatii;
d) orice munca sau serviciu care face parte din obligatiile civile normale.
Art. 5.
1. Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa,
cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale:
a) daca este detinut legal pe baza condamnarii pronuntate de catre un tribunal competent;
b) daca a facut obiectul unei arestari sau al unei detineri legale pentru nesupunerea la o hotarire
pronuntata, conform legii, de catre un tribunal ori in vederea garantarii executarii unei obligatii
prevazute de lege;
c) daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente,
atunci cind exista motive verosimile de a banui ca a savirsit o infractiune sau cind exista motive
temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa savirseasca o infractiune sau sa fuga dupa
savirsirea acesteia;
d) daca este vorba de detentia legala a unui minor, hotarita pentru educatia sa sub supraveghere
sau despre detentia sa legala, in scopul aducerii sale in fata autoritatii competente;
e) daca este vorba despre detentia legala a unei persoane susceptibile sa transmita o boala
contagioasa, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;
f) daca este vorba despre arestarea sau detentia legala a unei persoane pentru a o impiedica sa
patrunda in mod ilegal pe teritoriu sau impotriva careia se afla in curs o procedura de expulzare
ori de extradare.
2. Orice persoana arestata trebuie sa fie informata, in termenul cel mai scurt si intr-o limba pe
care o intelege, asupra motivelor arestarii sale si asupra oricarei acuzatii aduse impotriva sa.
3. Orice persoana arestata sau detinuta, in conditiile prevazute de paragraful 1 lit. c) din
prezentul articol, trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat
imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare si are dreptul de a fi judecata intr-un
termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonata unei
garantii care sa asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere.
4. Orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau detinere are dreptul sa introduca un
recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii
63

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala.


5. Orice persoana care este victima unei arestari sau a unei detineri in conditii contrare
dispozitiilor acestui articol are dreptul la reparatii.
Art. 6.
1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen
rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va
hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei
oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotarirea trebuie sa fie pronuntata in
mod public, dar accesul in sala de sedinte poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata
a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al oridinii publice ori al securitatii
nationale intr-o societate democratica, atunci cind interesele minorilor sau protectia vietii private
a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci
cind, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.
2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pina ce vinovatia va fi
legal stabilita.
3. Orice acuzat are, in special, dreptul:
a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit,
asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa;
b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale;
c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de
mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din
oficiu, atunci cind interesele justitiei o cer;
d) sa intrebe daca sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea
martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii;
e) sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita la
audiere.
Art. 7.
1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau o omisiune care, in momentul in care a
fost savirsita, nu constituia o infractiune, potrivit dreptului national si international. De
asemenea, nu se poate aplica o pedeapsa mai severa decit aceea care era aplicabila in momentul
savirsirii infractiunii.
2. Prezentul articol nu va aduce atingere judecarii si pedepsirii unei persoane vinovate de o
actiune sau de o omisiune care, in momentul savirsirii sale, era considerata infractiune potrivit
principiilor generale de drept recunoscute de natiunile civilizate.
Art. 8.
1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a
corespondentei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decit in masura in
care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate
democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica
a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori
protejarea drepturilor si libertatilor altora.
64

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

Art. 9.
1. Orice persoana are dreptul la libertatea de gindire, de constiinta si de religie; acest drept
include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta
religia sau convingerea in mod individual sau in colectiv, in public sau in particular, prin cult,
invatamint, practici si indeplinirea ritualurilor.
2. Libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restringeri
decit acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica,
pentru siguranta publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protejerea
drepturilor si libertatilor altora.
Art. 10.
1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie
si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice
si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de
radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor
formalitati, conditii, restringeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare,
intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta
publica, apararea ordinii si pevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia
reputatiei sau a drepturilor altora pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau
pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.
Art. 11.
1. Orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire pasnica si la libertatea de asociere, inclusiv
dreptul de a constitui cu altii sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor
sale.
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restringeri decit acelea care, prevazute
de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala,
siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protejarea sanatatii sau a moralei
ori pentru protectia drepturilor si libertatilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restringeri
legale sa fie impuse exercitarii acestor drepturi de catre membrii fortelor armate, ai politiei sau ai
administratiei de stat.
Art. 12.
Incepind cu virsta stabilita prin lege, barbatul si femeia au dreptul de a se casatori si de a
intemeia o familie conform legislatiei nationale ce reglementeaza exercitarea acestui drept.
Art. 13.
Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate,
are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cind incalcarea s-ar
datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale.
Art. 14.
Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata
65

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau
orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere,
nastere sau orice alta situatie.
Art. 15.
1. In caz de razboi sau de alt pericol public ce ameninta viata natiunii, orice inalta parte
contractanta poate lua masuri care deroga de la obligatiile prevazute de prezenta conventie, in
masura stricta in care situatia o cere si cu conditia ca aceste masuri sa nu fie in contradictie cu
alte obligatii care decurg din dreptul international.
2. Dispozitia precedenta nu ingaduie nici o derogare de la art. 2, cu exceptia cazului de deces
rezultind din acte licite de razboi, si nici de la art. 3, art. 4 paragraful 1 si art. 7.
3. Orice inalta parte contractanta ce exercita acest drept de derogare il informeaza pe deplin pe
secretarul general al Consiliului Europei cu privire la masurile luate si la motivele care le-au
determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, sa informeze pe secretarul general al Consiliului
Europei si asupra datei la care aceste masuri au incetat a fi in vigoare si de la care dispozitiile
conventiei devin din nou deplin aplicabile.
Art. 16.
Nici o dispozitie a art. 10, 11 si 14 nu poate fi considerata ca interzicind inaltele parti
contractante sa impuna restringeri activitatii politice a strainilor.
Art. 17.
Nici o dispozitie din prezenta conventie nu poate fi interpretata ca implicind, pentru un stat, un
grup sau un individ, un drept oarecare de a desfasura o activitate sau de a indeplini un act ce
urmareste distrugerea drepturilor sau a libertatilor recunoscute de prezenta conventie sau de a
aduce limitari mai ample acestor drepturi si libertati decit acelea prevazute de aceasta conventie.
Art. 18.
Restringerile care, in termenii prezentei conventii, sint aduse respectivelor drepturi si libertati nu
pot fi aplicate decit in scopul pentru care ele au fost prevazute.

Titlu II
Art. 19.
Pentru a asigura respectarea angajamentelor care decurg pentru inaltele parti contractante din
prezenta conventie, se instituie:
a) o Comisie Europeana a Drepturilor Omului, denumita in continuare Comisia;
b) o Curte Europeana a Drepturilor Omului, denumita in continuare Curtea.

Titlu III
Art. 20.
1. Comisia se compune dintr-un numar de membri egal cu acela al inaltelor parti contractante.
66

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

Comisia nu poate cuprinde mai mult de un cetatean al aceluiasi stat.


2. Comisia se intruneste in sedinta plenara. Totusi, ea poate constitui in cadrul ei Camere,
compuse fiecare din cel putin sapte membri. Camerele pot examina cererile introduse in
aplicarea art. 25 al prezentei conventii, care pot fi solutionate pe baza unei jurisprudente
consacrate sau care nu ridica o problema grava relativ la interpretarea sau la aplicarea conventiei.
In aceste limite si sub rezerva paragrafului 5 al prezentului articol, Camerele exercita toate
competentele incredintate Comisiei de catre conventie.
Membrul Comisiei ales in numele inaltei parti contractante impotriva careia a fost introdusa o
cerere are dreptul de a face parte din Camera sesizata cu aceasta cerere.
3. Comisia poate constitui in cadrul ei comitete, compuse fiecare din cel putin trei membri, avind
puterea de a declara in unanimitate ca inadmisibila sau scoasa de pe rol o cerere introdusa in
aplicarea art. 25, atunci cind o astfel de decizie poate fi luata fara o examinare mai ampla.
4. O Camera sau un comitet poate, in orice stadiu al cauzei, sa se desesizeze in favoarea
Comisiei in plenul sau, care poate, de asemenea, examina orice cerere incredintata unei Camere
sau unui comitet.
5. Numai Comisia in plenul sau poate exercita competentele urmatoare:
a) examinarea cererilor introduse potrivit art. 24;
b) sesizarea Curtii conform art. 48 lit a);
c) stabilirea regulamentului interior conform art. 36.
Art. 21.
1. Membrii Comisiei sint alesi de Comitetul Ministrilor cu majoritate absoluta de voturi, dintr-o
lista de nume intocmita de Biroul Adunarii Consultative; fiecare grup de reprezentanti ai
inaltelor parti contractante in Adunarea Consultativa prezinta trei candidati, dintre care cel putin
doi vor avea cetatenia acestuia.
2. In masura in care este aplicabila, aceeasi procedura este urmata pentru a completa Comisia in
cazul in care si alte state ar deveni ulterior parti la prezenta conventie si pentru a se ocupa
locurile devenite vacante.
3. Candidatii vor trebui sa se bucure de cea mai inalta reputatie morala si sa intruneasca
conditiile cerute pentru numirea in inalte functii judiciare sau sa fie persoane recunoscute pentru
competenta lor in domeniul dreptului national sau international.
Art. 22.
1. Membrii Comisiei sint alesi pentru o durata de 6 ani. Ei pot fi realesi.
Totusi, in ceea ce priveste membrii desemnati la prima alegere, mandatul a sapte membri va
inceta dupa 3 ani.
2. Membrii ale caror mandate se vor incheia la sfirsitul perioadei initiale de 3 ani sint desemnati
prin tragere la sorti efectuata de secretarul general al Consiliului Europei imediat dupa ce se va fi
procedat la prima alegere.
3. Pentru a se asigura pe cit posibil reinnoirea unei jumatati din Comisie la fiecare trei ani,
Comitetul Ministrilor poate, inainte de a proceda la orice alegere ulterioara, sa decida ca unul sau
mai multe mandate ale membrilor care urmeaza sa fie alesi sa aiba o alta durata decit aceea de 6
ani, fara ca totusi aceasta durata sa poata depasi 9 ani sau sa fie mai mica de 3 ani.
4. In cazul in care trebuie atribuite mai multe mandate si Comitetul Ministrilor face aplicarea
paragrafului precedent, repartitia mandatelor are loc printr-o tragere la sorti efectuata de
67

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

secretarul general al Consiliului Europei imediat dupa alegere.


5. Membrul Comisiei ales in locul unui membru al carui mandat nu a expirat va duce la sfirsit
mandatul predecesorului sau.
6. Membrii Comisiei ramin in functie pina la inlocuirea lor. Dupa inlocuire, ei continua sa se
ocupe de cauzele cu care au fost deja sesizati.
Art. 23.
Membrii Comisiei isi desfasoara activitatea in cadrul Comisiei cu titlu individual. Pe intreaga
durata a exercitarii mandatului lor, ei nu pot indeplini functii incompatibile cu cerintele de
independenta, de impartialitate si de disponibilitate inerente acestui mandat.
Art. 24.
Orice parte contractanta poate sesiza Comisia, prin intermediul secretarului general al
Consiliului Europei, de orice incalcare a dispozitiilor prezentei conventii pe care o socoteste
imputabila unei alte parti contractante.
Art. 25.
1. Comisia poate fi sesizata printr-o cerere adresata secretarului general al Consiliului Europei de
catre orice persoana fizica, orice organizatie neguvernamentala sau orice grup de particulari, care
se pretinde victima a unei incalcari de catre una dintre inaltele parti contractante a drepturilor
recunoscute in prezenta conventie, in cazul in care inalta parte contractanta aflata in cauza a
declarat ca recunoaste competenta Comisiei in aceasta materie. Inaltele parti contractante care au
semnat o asemenea declaratie se angajeaza sa nu impiedice prin nici o masura exercitarea
efectiva a acestui drept.
2. Aceste declaratii pot fi facute pentru o durata determinanta.
3. Ele sint inminate secretarului general al Consiliului Europei care transmite copii ale acestora
inaltelor parti contractante si asigura publicarea lor.
4. Comisia nu va exercita competenta pe care i-o atribuie prezentul articol decit atunci cind cel
putin sase inalte parti contractante vor fi legate prin declaratia prevazuta in paragrafele
precedente.
Art. 26.
Comisia nu poate fi sesizata decit dupa epuizarea cailor de recurs interne, asa cum este stabilit
conform principiilor de drept international general recunoscute si intr-un termen de 6 luni,
incepind cu data deciziei interne definitive.
Art. 27.
1. Comisia nu retine nici o cerere introdusa potrivit art. 25, daca:
a) este anonima;
b) ea este in mod esential aceeasi cu o cerere examinata anterior de catre Comisie sau deja
supusa unei alte instante internationale de ancheta sau de reglementare si daca ea nu contine
fapte noi.
2. Comisia declara inadmisibila orice cerere introdusa potrivit art. 25, atunci cind ea considera
cererea incompatibila cu dispozitiile prezentei conventii, in mod vadit nefondata sau abuziva.
3. Comisia respinge orice cerere pe care o considera inadmisibila prin aplicarea art. 26.
68

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

Art. 28.
1. In cazul in care Comisia retine cererea:
a) pentru a stabili faptele, ea procedeaza la un examen in contradictoriu al cererii impreuna cu
reprezentantii partilor si, daca este cazul, la o ancheta pentru a carei conducere eficienta statele
interesate vor furniza toate facilitatile necesare, dupa un schimb de pareri cu Comisia;
b) ea se pune in acelasi timp la dispozitia celor interesati in vederea ajungerii la rezolvarea prin
buna intelegere a cauzei, care sa se inspire din respectarea drepturilor omului, astfel cum le
recunoaste prezenta Conventie.
2. Daca reuseste sa obtina rezolvarea cauzei prin buna intelegere, Comisia intocmeste un raport
care este transmis statelor interesate, Comitetului Ministrilor si secretarului general al Consiliului
Europei, in vederea publicarii.
Acest raport se limiteaza la o scurta expunere a faptelor si a solutiei adoptate.
Art. 29.
Dupa ce a retinut o cerere introdusa potrivit art. 25, Comisia poate totusi sa hotarasca, cu
majoritate de doua treimi din membri sai, sa o respinga daca, in cursul examinari, ea constata
existenta unuia dintre motivele de inadmisibilitate prevazute in art. 27. Intr-un asemenea caz,
decizia este comunicata partilor.
Art. 30.
1. In orice stadiu al procedurii, Comisia poate hotari scoaterea de pe rol a unei cereri atunci cind
circumstantele permit sa se traga concluzia ca:
a) solicitantul nu doreste sa o mai mentina; sau
b) litigiul a fost rezolvat; sau
c) pentru orice alt motiv constatat de Comisie care nu mai justifica continuarea examinarii
cererii.
Totusi, Comisia continua examinarea cererii daca respectarea drepturilor omului garantate prin
conventie o cere.
2. Daca hotaraste sa scoata de pe rol o cerere dupa ce o retinuse, Comisia intocmeste un raport
care cuprinde o expunere a faptelor si o decizie motivata de scoatere de pe rol. Raportul este
transmis partilor, precum si, pentru informare, Comitetului Ministrilor. Comisia poate sa il
publice.
3. Comisia poate hotari repunerea pe rol a unei cereri atunci cind ea considera ca imprejurarile o
justifica.
Art. 31.
1. Daca examinarea unei cereri nu s-a incheiat prin aplicarea art. 28 (paragraful 2), 29 sau 30,
Comisia redacteaza un raport in care constata faptele si formuleaza un aviz pentru a stabili daca
faptele constatate dovedesc, din partea statului interesat, o incalcare a obligatiilor ce ii revin in
temeiul dispozitiilor conventiei. Opiniile individuale ale membrilor Comisiei asupra acestui
punct pot fi exprimate in acest raport.
2. Raportul este transmis Comitetului Ministrilor; el este, de asemenea, comunicat statelor
interesate care nu au dreptul sa-l publice.
3. Transmitind raportul Comitetului Ministrilor, Comisia poate formula propunerile pe care le
69

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

considera necesare.
Art. 32.
1. Daca in termen de 3 luni de la transmiterea raportului Comisiei catre Comitetul Ministrilor,
cauza nu este deferita Curtii in aplicarea art. 48 din prezenta conventie, Comitetul Ministrilor ia,
printr-un vot cu majoritatea a doua treimi din reprezentantii avind dreptul de a face parte din
Comitet, o decizie asupra constatarii incalcarii sau nu a conventiei.
2. In caz afirmativ, Comitetul Ministrilor fixeaza un termen in care inalta parte contractanta
interesata trebuie sa ia masurile care decurg din hotarirea Comitetului Ministrilor.
3. Daca inalta parte contractanta interesata nu a adoptat masuri satisfacatoare in termenul stabilit,
Comitetul Ministrilor, cu majoritatea prevazuta la paragraful 1 de mai sus, da hotaririi sale
initiale urmarea pe care o comporta si publica raportul.
4. Inaltele parti contractante se angajeaza sa considere ca obligatorie pentru ele orice hotarire pe
care Comitetul Ministrilor o poate lua in aplicarea paragrafelor precedente.
Art. 33.
Comisia isi desfasoara activitatea cu usile inchise.
Art. 34.
Sub rezerva dispozitiilor art. 20 (paragraful 3) si 29, hotaririle Comisiei se iau cu majoritatea
membrilor prezenti si votanti.
Art. 35.
Comisia se intruneste atunci cind imprejurarile o cer. Ea este convocata de secretarul general al
Consiliului Europei.
Art. 36.
Comisia isi stabileste regulamentul sau interior.
Art. 37.
Secretariatul Comisiei este asigurat de secretarul general al Consiliului Europei.

Titlu IV
Art. 38.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului se compune dintr-un numar de judecatori egal cu cel al
membrilor Consiliului Europei. Ea nu poate cuprinde mai mult de un cetatean al aceluiasi stat.
Art. 39.
1. Membrii Curtii sint alesi de Adunarea Consultativa cu majoritatea voturilor exprimate de pe o
lista de persoane propusa de membrii Consiliului Europei, fiecare dintre acestia trebuind sa
prezinte trei candidati, dintre care cel putin doi avind cetatenia sa.
2. In masura in care este aplicabila, aceeasi procedura este urmata pentru a completa Curtea in
cazul admiterii de noi membri in Consiliul Europei si pentru a se ocupa locurile devenite
70

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

vacante.
3. Candidatii vor trebui sa se bucure de cea mai inalta consideratie morala si sa intruneasca acele
conditii cerute pentru exercitarea unor inalte functii judiciare sau sa fie juristi avind o
competenta recunoscuta.
Art. 40.
1. Membrii Curtii sint alesi pentru o durata de 9 ani. Ei pot fi realesi.
Totusi, in ceea ce priveste membrii desemnati la prima alegere, mandatele a patru dintre membri
vor lua sfirsit la implinirea a 3 ani, iar cele ale altor patru membri se vor incheia la implinirea a 6
ani.
2. Membrii ale caror mandate se vor incheia la implinirea perioadelor initiale de 3 si 6 ani sint
desemnati prin tragere la sorti efectuata de secretarul general al Consiliului Europei, imediat
dupa ce se va fi procedat la prima alegere.
3. Pentru a asigura, in masura posibilului, reinnoirea unei treimi a Curtii la fiecare 3 ani,
Adunarea Consultativa poate, inainte de a proceda la orice alegere ulterioara, sa decida ca unul
sau mai multe mandate ale membrilor ce urmeaza sa fie alesi vor avea o alta durata decit cea de
9 ani, fara ca totusi ea sa poata depasi 12 ani sau sa fie mai mica de 6 ani.
4. In cazul in care trebuie atribuite mai multe mandate si Adunarea Consultativa aplica
paragraful precedent, repartizarea mandatelor se face prin tragere la sorti efectuata de secretarul
general al Consiliului Europei imediat dupa alegere.
5. Un membru al Curtii ales in locul unui membru al carui mandat nu a expirat duce la sfirsit
mandatul predecesorului sau.
6. Membrii Curtii ramin in functie pina la inlocuirea lor. Dupa aceasta inlocuire, ei continua sa
se ocupe de cauzele cu care au fost deja sesizati.
7. In cadrul Curtii, membrii acesteia isi exercita mandatul cu titlu individual. In tot cursul
exercitarii mandatului lor, ei nu pot indeplini functii incompatibile cu cerintele de independenta,
de impartialitate si de disponibilitate inerente acestui mandat.
Art. 41.
Curtea isi alege presedintele si unul sau doi vicepresedinti pentru o durata de 3 ani. Ei pot fi
realesi.
Art. 42.
Membrii Curtii primesc o indemnizatie, fixata de Comitetul Ministrilor, pentru fiecare zi de
exercitare a functiei lor.
Art. 43.
Pentru examinarea fiecarei cauze care este adusa inaintea sa, Curtea se constituie intr-o Camera
compusa din noua judecatori. Din aceasta va face parte, din oficiu, judecatorul cetatean al
statului interesat sau, in lipsa, o persoana aleasa de el pentru a functiona in calitate de judecator;
numele celorlalti judecatori sint trase la sorti, inainte de inceperea examinarii cauzei, prin grija
presedintelui.
Art. 44.
Numai inaltele parti contractante si Comisia au calitatea de a se prezenta in fata Curtii.
71

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

Art. 45.
Competenta Curtii acopera toate cauzele privind interpretarea si aplicarea prezentei conventii pe
care inaltele parti contractante sau Comisia i le supun, in conditiile prevazute de art. 48.
Art. 46.
1. Fiecare dintre inaltele parti contractante poate, in orice moment, sa declare ca recunoaste ca
obligatorie de drept si fara o conventie speciala, jurisdictia Curtii privind toate cauzele
referitoare la interpretarea si aplicarea prezentei conventii.
2. Declaratiile mai sus mentionate vor putea fi facute pur si simplu sau sub conditia de
reciprocitate din partea mai multor sau a anumitor alte parti contractante sau pentru o durata
determinata.
3. Aceste declaratii vor fi inaintate secretarului general al Consiliului Europei care va transmite
copii inaltelor parti contractante.
Art. 47.
Curtea nu poate fi sesizata cu o cauza decit dupa constatarea de catre Comisie a nereusitei unei
reglementari prin buna intelegere si in termenul de 3 luni prevazut in art. 32.
Art. 48.
Cu conditia ca inalta parte contractanta interesata, daca este numai una, sau inaltele parti
contractante interesate, daca sint mai multe, sa fie supuse jurisdictiei obligatorii a Curtii sau, in
caz contrar, cu consimtamintul sau acordul inaltei parti contractante interesate, daca nu este decit
una, sau al inaltelor parti contractante, daca sint mai multe, o cauza poate fi deferita Curtii:
a) de catre Comisie;
b) de catre o inalta parte contractanta al carei cetatean este victima;
c) de catre o inalta parte contractanta care a sesizat Comisia;
d) de catre o inalta parte contractanta pusa in cauza.
Art. 49.
In caz de contestare a competentei Curtii, Curtea hotaraste.
Art. 50.
Daca hotarirea Curtii declara ca o decizie luata sau o masura dispusa de o autoritate judiciara sau
de orice alta autoritate a unei parti contractante este in intregime sau partial in opozitie cu
obligatiile ce decurg din prezenta conventie si daca dreptul intern al acelei parti nu permite decit
o inlaturare incompleta a consecintelor acestei decizii sau ale acestei masuri, prin hotarirea Curtii
se acorda, daca este cazul, partii lezate o reparatie echitabila.
Art. 51.
1. Hotarirea Curtii trebuie motivata.
2. Daca hotarirea nu exprima in totalitate sau in parte opinia unanima a judecatorilor, orice
judecator va avea dreptul sa adauge acesteia expunerea opiniei sale individuale.
Art. 52.
72

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

Hotarirea Curtii este definitiva.


Art. 53.
Inaltele parti contractante se angajeaza sa se conformeze hotaririlor Curtii in litigiile in care ele
sint parti.
Art. 54.
Hotarirea Curtii este transmisa Comitetului Ministrilor care supravegheaza punerea ei in
executare.
Art. 55.
Curtea isi stabileste regulamentul sau si isi fixeaza procedura.
Art. 56.
1. Prima alegere a membrilor Curtii va avea loc dupa ce declaratiile inaltelor parti avute in
vedere in art. 46 vor fi atins numarul de opt.
2. Curtea nu poate fi sesizata inaintea acestei alegeri.

Titlu V
Art. 57.
Oricare inalta parte contractanta va furniza, la solicitarea secretarului general al Consiliului
Europei, explicatiile cerute asupra felului in care dreptul sau intern asigura aplicarea efectiva a
tuturor dispozitiilor acestei conventii.
Art. 58.
Cheltuielile Comisiei si ale Curtii sint in sarcina Consiliului Europei.
Art. 59.
Membrii Comisiei si ai Curtii de bucura, pe timpul executarii functiilor lor, de privilegiile si
imunitatile prevazute de art. 40 al Statutului Consiliului Europei si de acordurile incheiate in
virtutea acestui articol.
Art. 60.
Nici o dispozitie din prezenta conventie nu va fi interpretata ca limitind sau aducind atingere
dreptirilor omului si libertatilor fundamentale care ar putea fi recunoscute conform legilor
oricarei parti contractante sau oricarei alte conventii la care aceasta parte contractanta este parte.
Art. 61.
Nici o dispozitie a prezentei conventii nu aduce atingere competentelor conferite Comitetului
Ministrilor prin Statutul Consiliului Europei.
Art. 62.
Inaltele parti contractante renunta reciproc, in afara unei intelegeri speciale, sa se prevaleze de
tratatele, conventiile sau de declaratiile care exista intre ele, in vederea supunerii, pe calea unei
cereri, a unui diferend aparut din interpretarea sau aplicarea prezentei conventii unui alt mod de
73

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

reglementare decit cele prevazute de numita conventie.


Art. 63.
1. Orice stat poate, in momentul ratificarii, sau in orice alt moment ulterior sa declare, prin
notificare adresata secretarului general al Consiliului Europei, ca prezenta conventie se va aplica
tuturor sau unuia dintre teritoriile ale caror relatii internationale el le asigura.
2. Conventia se va aplica teritoriului sau teritoriilor desemnate in notificare incepind cu a 30-a zi
socotita de la data la care secretarul general al Consiliului Europei va fi primit aceasta notificare.
3. In respectivele teritorii, dispozitiile prezentei conventii vor fi aplicate tinind seama de
necesitatile locale.
4. Orice stat care a facut o declaratie conform primului paragraf din acest articol poate ulterior,
in orice moment, sa declare relativ la unul sau mai multe teritorii vizate in aceasta declaratie ca
accepta competenta Comisiei de a lua cunostinta de cererile persoanelor fizice, organizatiilor
neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, conform art. 25 din prezenta
conventie.
Art. 64.
1. Oricare stat poate, in momentul semnarii prezentei conventii sau al depunerii instrumentului
sau de ratificare, sa formuleze o rezerva in legatura cu o dispozitie anume a conventiei, in
masura in care o lege atunci in vigoare pe teritoriul sau nu este conforma cu aceasta dispozitie.
Rezervele cu caracter general nu sint autorizate in termenii prezentului articol.
2. Orice rezerva emisa conform prezentului articol necesita o scurta expunere privind legea in
cauza.
Art. 65.
1. O inalta parte contractanta nu poate denunta prezenta conventie decit dupa expirarea unui
termen de 5 ani incepind cu data intrarii in vigoare a conventiei in ceea ce o priveste si prin
intermediul unui preaviz de 6 luni, dat printr-o notificare adresata secretarului general al
Consiliului Europei, care informeaza despre aceasta celelalte parti contractante.
2. Aceasta denuntare nu poate avea drept efect sa dezlege inalta parte contractanta interesata de
obligatiile continute in prezenta conventie in ceea ce priveste orice fapt care, putind constitui o
incalcare a acestor obligatii, ar fi fost comis de ea anterior datei la care denuntarea isi produce
efectele.
3. Sub aceeasi rezerva ar inceta de a mai fi parte la prezenta conventie orice parte contractanta
care ar inceta de a mai fi membru al Consiliului Europei.
4. Conventia poate fi denuntata conform dispozitiilor paragrafelor precedente in ceea ce priveste
orice teritoriu pentru care ea a fost declarata aplicabila potrivit art. 63.
Art. 66.
1. Prezenta conventie este deschisa spre semnare membrilor Consiliului Europei. Ea va fi
ratificata. Ratificarile vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
2. Prezenta conventie va intra in vigoare dupa depunerea a zece instrumente de ratificare.
3. Pentru orice semnatar care o va ratifica ulterior, conventia va intra in vigoare din momentul
depunerii instrumentului de ratificare.
4. Secretarul general al Consiliului Europei va notifica tuturor membrilor Consiliului Europei
intrarea in vigoare a conventiei, numele inaltelor parti contractante care au ratificat-o, precum si
depunerea oricarui instrument de ratificare intervenita ulterior. Incheiata la Roma, la 4 noiembrie
1950, in limbile franceza si engleza, ambele texte fiind egal autentice, intr-un singur exemplar
74

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

care va fi depus in arhivele Consiliului Europei.


Secretarul general va transmite copie certificata tuturor semnatarilor.

LEGE NR. 182/2002 PRIVIND PROTECTIA INFORMATIILOR CLASIFICATE


CAPITOLUL I
Dispozitii generale
SECTIUNEA 1
Principii Art. 1.
Scopul prezentei legi este protectia informatiilor clasificate si a surselor confidentiale ce asigura
acest tip de informatii. Protejarea acestor informatii se face prin instituirea sistemului national de
protectie a informatiilor.
Art. 2.
(1) Dreptul de a avea acces la informatiile de interes public este garantat prin lege.
(2) Accesul la informatiile clasificate este permis numai in cazurile, in conditiile si prin
respectarea procedurilor prevazute de lege.
Art. 3.
Nici o prevedere a prezentei legi nu va putea fi interpretata in sensul limitarii accesului la
informatiile de interes public sau al ignorarii Constitutiei, a Declaratiei Universale a Drepturilor
Omului, a pactelor si a celorlalte tratate la care Romania este parte, referitoare la dreptul de a
primi si raspandi informatii.
Art. 4.
Principalele obiective ale protectiei informatiilor clasificate sunt:
a) protejarea informatiilor clasificate impotriva actiunilor de spionaj, compromitere sau acces
neautorizat, alterarii sau modificarii continutului acestora, precum si impotriva sabotajelor ori
distrugerilor neautorizate;
b) realizarea securitatii sistemelor informatice si de transmitere a informatiilor clasificate.
Art. 5.
Masurile ce decurg din aplicarea legii sunt destinate:
a) sa previna accesul neautorizat la informatiile clasificate;
b) sa identifice imprejurarile, precum si persoanele care, prin actiunile lor, pot pune in pericol
securitatea informatiilor clasificate;
c) sa garanteze ca informatiile clasificate sunt distribuite exclusiv persoanelor indreptatite,
potrivit legii, sa le cunoasca;
d) sa asigure protectia fizica a informatiilor, precum si a personalului necesar protectiei
informatiilor clasificate.
Art. 6.
(1) Standardele nationale de protectie a informatiilor clasificate sunt obligatorii si se stabilesc de
catre Serviciul Roman de Informatii numai cu acordul Autoritatii Nationale de Securitate.
(2) Standardele la care se refera alin. (1) vor fi in concordanta cu interesul national, precum si cu
criteriile si recomandarile NATO.
75

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

(3) In cazul unui conflict intre normele interne privind protectia informatiilor clasificate si
normele NATO, in aceasta materie vor avea prioritate normele NATO.
Art. 7.
(1) Persoanele care vor avea acces la informatii clasificate secrete de stat vor fi verificate, in
prealabil, cu privire la onestitatea si profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor
informatii.
(2) Pentru candidatii la functii publice ce implica lucrul cu asemenea informatii, precum si
competenta de a autoriza accesul la astfel de informatii, verificarea este anterioara numirii in
acele functii si se solicita obligatoriu de autoritatea de investire.
(3) Procedurile de verificare sunt cele obligatorii pentru persoanele care lucreaza in cadrul
Autoritatii Nationale de Securitate, care gestioneaza informatii NATO, potrivit echivalentelor
nivelurilor de secretizare prevazute prin prezenta lege.
Art. 8.
Personalul anume desemnat pentru realizarea protectiei informatiilor clasificate se include intrun sistem permanent de pregatire si perfectionare, la intervale regulate, potrivit standardelor
nationale de protectie.
Art. 9.
Protectia informatiilor clasificate vizeaza:
a) protectia juridica;
b) protectia prin masuri procedurale;
c) protectia fizica;
d) protectia personalului care are acces la informatiile clasificate ori este desemnat sa asigure
securitatea acestora;
e) protectia surselor generatoare de informatii.
Art. 10.
(1) Institutiile care detin sau utilizeaza informatii clasificate vor tine un registru de evidenta a
autorizatiilor acordate personalului, sub semnatura.
(2) Fiecare autorizatie se reverifica ori de cate ori este necesar sa se garanteze ca este conforma
standardelor aplicabile functiei pe care respectivele persoane o ocupa.
(3) Reverificarea autorizatiei este obligatorie si constituie o prioritate ori de cate ori apar indicii
ca mentinerea acesteia nu mai este compatibila cu interesele de securitate.
Art. 11.
Accesul in cladirile si infrastructurile informatice in care se desfasoara activitati cu informatii
clasificate ori sunt pastrate sau stocate informatii cu acest caracter este permis numai in cazuri
autorizate.
Art. 12.
Standardele de protectie a informatiilor clasificate, incredintate persoanelor ori organizatiilor din
afara structurilor guvernamentale, vor fi neconditionat compatibile cu cele stabilite pentru aceste
structuri.
Art. 13.
Solicitarea certificatului de securitate pentru persoanele cu atributii nemijlocite in domeniul
76

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

protectiei informatiilor clasificate este obligatorie.


Art. 14.
Consiliul Suprem de Aparare a Tarii asigura coordonarea la nivel national a tuturor programelor
de protectie a informatiilor clasificate.
SECTIUNEA a 2-a
Definitii Art. 15.
In sensul prezentei legi, urmatorii termeni se definesc astfel:
a) informatii - orice documente, date, obiecte sau activitati, indiferent de suport, forma, mod de
exprimare sau de punere in circulatie;
b) informatii clasificate - informatiile, datele, documentele de interes pentru securitatea
nationala, care, datorita nivelurilor de importanta si consecintelor care s-ar produce ca urmare a
dezvaluirii sau diseminarii neautorizate, trebuie sa fie protejate;
c) clasele de secretizare sunt: secrete de stat si secrete de serviciu;
d) informatii secrete de stat - informatiile care privesc securitatea nationala, prin a caror
divulgare se pot prejudicia siguranta nationala si apararea tarii;
e) informatii secrete de serviciu - informatiile a caror divulgare este de natura sa determine
prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat;
f) nivelurile de secretizare se atribuie informatiilor clasificate din clasa secrete de stat si sunt:
- strict secret de importanta deosebita - informatiile a caror divulgare neautorizata este de natura
sa produca daune de o gravitate exceptionala securitatii nationale;
- strict secrete - informatiile a caror divulgare neautorizata este de natura sa produca daune grave
securitatii nationale;
- secrete - informatiile a caror divulgare neautorizata este de natura sa produca daune securitatii
nationale;
g) protectie juridica - ansamblul normelor constitutionale si al celorlalte dispozitii legale in
vigoare, care reglementeaza protejarea informatiilor clasificate;
h) protectie prin masuri procedurale - ansamblul reglementarilor prin care emitentii si detinatorii
de informatii clasificate stabilesc masurile interne de lucru si de ordine interioara destinate
realizarii protectiei informatiilor;
i) protectie fizica - ansamblul activitatilor de paza, securitate si aparare, prin masuri si
dispozitive de control fizic si prin mijloace tehnice, a informatiilor clasificate;
j) protectia personalului - ansamblul verificarilor si masurilor destinate persoanelor cu atributii
de serviciu in legatura cu informatiile clasificate, spre a preveni si inlatura riscurile de securitate
pentru protectia informatiilor clasificate;
k) certificate de securitate - documentele care atesta verificarea si acreditarea persoanei de a
detine, de a avea acces si de a lucra cu informatii clasificate.

CAPITOLUL II
Informatii secrete de stat Art. 16.
Protectia informatiilor secrete de stat este o obligatie ce revine persoanelor autorizate care le
emit, le gestioneaza sau care intra in posesia acestora.
Art. 17.
In categoria informatiilor secrete de stat sunt cuprinse informatiile care reprezinta sau care se
refera la:
77

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

a) sistemul de aparare a tarii si elementele de baza ale acestuia, operatiile militare, tehnologiile
de fabricatie, caracteristicile armamentului si tehnicii de lupta utilizate exclusiv in cadrul
elementelor sistemului national de aparare;
b) planurile, precum si dispozitivele militare, efectivele si misiunile fortelor angajate;
c) cifrul de stat si alte elemente criptologice stabilite de autoritatile publice competente, precum
si activitatile in legatura cu realizarea si folosirea acestora;
d) organizarea sistemelor de protectie si aparare a obiectivelor, sectoarelor si la retelele de
calculatoare speciale si militare, inclusiv la mecanismele de securitate a acestora;
e) datele, schemele si programele referitoare la sistemele de comunicatii si la retelele de
calculatoare speciale si militare, inclusiv la mecanismele de securitate a acestora;
f) activitatea de informatii desfasurata de autoritatile publice stabilite prin lege pentru apararea
tarii si siguranta nationala;
g) mijloacele, metodele, tehnica si echipamentul de lucru, precum si sursele de informatii
specifice, folosite de autoritatile publice care desfasoara activitate de informatii;
h) hartile, planurile topografice, termogramele si inregistrarile aeriene de orice tip, pe care sunt
reprezentate elemente de continut sau obiective clasificate secrete de stat;
i) studiile, prospectiunile geologice si determinarile gravimetrice cu densitate mai mare de un
punct pe kilometru patrat, prin care se evalueaza rezervele nationale de metale si minereuri rare,
pretioase, disperse si radioactive, precum si datele si informatiile referitoare la rezervele
materiale, care sunt in competenta Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat;
j) sistemele si planurile de alimentare cu energie electrica, energie termica, apa si alti agenti
necesari functionarii obiectivelor clasificate secrete de stat;
k) activitatile stiintifice, tehnologice sau economice si investitiile care au legatura cu siguranta
nationala ori cu apararea nationala sau prezinta importanta deosebita pentru interesele economice
si tehnico-stiintifice ale Romaniei;
l) cercetarile stiintifice in domeniul tehnologiilor nucleare, in afara celor fundamentale, precum
si programele pentru protectia si securitatea materialelor si a instalatiilor nucleare;
m) emiterea, imprimarea bancnotelor si baterea monedelor metalice, machetele emisiunilor
monetare ale Bancii Nationale a Romaniei si elementele de siguranta ale insemnelor monetare
pentru depistarea falsurilor, nedestinate publicitatii, precum si imprimarea si tiparirea hartiilor de
valoare de natura titlurilor de stat, a bonurilor de tezaur si a obligatiunilor de stat;
n) relatiile si activitatile externe ale statului roman, care, potrivit legii, nu sunt destinate
publicitatii, precum si informatiile altor state sau organizatii internationale, fata de care, prin
tratate ori intelegeri internationale, statul roman si-a asumat obligatia de protectie.
Art. 18.
(1) Informatiile secrete de stat se clasifica pe niveluri de secretizare, in functie de importanta
valorilor protejate.
(2) Nivelurile de secretizare atribuite informatiilor din clasa secrete de stat sunt:
a) strict secret de importanta deosebita;
b) strict secret;
c) secret.
Art. 19.
Sunt imputerniciti sa atribuie unul dintre nivelurile de secretizare a informatiilor cu prilejul
elaborarii lor:
a) pentru informatiile strict secrete de importanta deosebita:
1. Presedintele Romaniei;
78

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

2. presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor;


3. membrii Consiliului Suprem de Aparare a Tarii;
4. primul-ministru;
5. membrii Guvernului si secretarul general al Guvernului;
6. guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei;
7. directorii serviciilor nationale de informatii;
8. directorul Serviciului de Protectie si Paza;
9. directorul Serviciului de Telecomunicatii Speciale;
10. secretarul general al Senatului si secretarul general al Camerei Deputatilor;
11. presedintele Institutului National de Statistica;
12. directorul Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat;
13. alte autoritati imputernicite de Presedintele Romaniei sau de primul-ministru;
b) pentru informatiile strict secrete - imputernicitii prevazuti la lit. a), precum si functionarii cu
rang de secretar de stat, potrivit competentelor materiale ale acestora;
c) pentru informatiile secrete - imputernicitii prevazuti la lit. a) si b), precum si functionarii
superiori cu rang de subsecretar de stat, secretar general ori director general, potrivit
competentelor materiale ale acestora.
Art. 20.
Orice persoana fizica sau juridica romana poate face contestatie la autoritatile care au clasificat
informatia respectiva, impotriva clasificarii informatiilor, duratei pentru care acestea au fost
clasificate, precum si impotriva modului in care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare.
Contestatia va fi solutionata in conditiile legii contenciosului administrativ.
Art. 21.
(1) In subordinea Guvernului se organizeaza Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete
de Stat.
(2) Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat organizeaza evidenta listelor si a
informatiilor din aceasta categorie si a termenelor de mentinere in nivelurile de clasificare, a
personalului verificat si avizat pentru lucrul cu informatiile secrete de stat, a registrelor de
autorizari mentionate la art. 10.
Art. 22.
(1) Autoritatile publice intocmesc liste proprii cuprinzand categoriile de informatii secrete de stat
in domeniile lor de activitate.
(2) Listele cuprinzand informatiile secrete de stat pe niveluri de secretizare, elaborate sau
detinute de autoritatile ori de institutiile publice, se aproba si se actualizeaza prin hotarare a
Guvernului.
(3) Hotararile Guvernului privind aprobarea listelor cuprinzand informatiile secrete de stat se
comunica Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe si, dupa caz,
celorlalte structuri informative carora le revin, potrivit legii, sarcini de organizare a masurilor
specializate de protectie.
Art. 23.
(1) Institutiile detinatoare de informatii secrete de stat poarta raspunderea elaborarii si aplicarii
masurilor procedurale de protectie fizica si protectie a personalului care are acces la informatiile
din aceasta categorie.
(2) Masurile mentionate la alin. (1) vor fi conforme standardelor nationale de protectie a
79

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

informatiilor clasificate.
Art. 24.
(1) Documentele cuprinzand informatii secrete de stat vor purta pe fiecare pagina nivelul de
secretizare, precum si mentiunea "personal", cand sunt destinate unor persoane determinate.
(2) Prin hotarare a Guvernului vor fi stabilite regulile de identificare si marcare, inscriptionarile
si mentiunile obligatorii pe documentele secrete de stat, in functie de nivelurile de secretizare,
cerintele de evidenta a numerelor de exemplare si a destinatarilor, termenele si regimul de
pastrare, interdictiile de reproducere si circulatie.
(3) Incadrarea informatiilor secrete de stat in unul dintre nivelurile prevazute la art. 15 lit. f),
precum si normele privind masurile minime de protectie in cadrul fiecarui nivel se stabilesc prin
hotarare a Guvernului.
(4) Informatiile clasificate potrivit art. 15 lit. f) pot fi declasificate prin hotarare a Guvernului, la
solicitarea motivata a emitentului.
(5) Se interzice clasificarea ca secrete de stat a informatiilor, datelor sau documentelor in scopul
ascunderii incalcarilor legii, erorilor administrative, limitarii accesului la informatiile de interes
public, restrangerii ilegale a exercitiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezarii altor
interese legitime.
(6) Nu pot fi clasificate ca secrete de stat informatiile, datele sau documentele referitoare la o
cercetare stiintifica fundamentala care nu are o legatura justificata cu securitatea nationala.
(7) Autoritatile publice care elaboreaza ori lucreaza cu informatii secrete vor intocmi un ghid pe
baza caruia se va realiza o clasificare corecta si uniforma a informatiilor secrete de stat, in stricta
conformitate cu legea.
(8) Ghidul se aproba personal si in scris de functionarul superior autorizat sa clasifice
informatiile secrete de stat.
(9) Persoanele autorizate care copiaza, extrag sau reproduc in rezumat continutul unor
documente secrete vor aplica pe noul document rezultat mentiunile aflate pe documentul
original.
(10) Declasificarea ori trecerea la un nivel inferior de clasificare este realizata de persoanele sau
autoritatile publice competente sa aprobe clasificarea si nivelul de secretizare a informatiilor
respective.
Art. 25.
(1) Coordonarea generala a activitatii si controlul masurilor privitoare la protectia informatiilor
secrete de stat se realizeaza de catre unitatea specializata din cadrul Serviciului Roman de
Informatii.
(2) Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei, Serviciul Roman de
Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza si Serviciul de
Telecomunicatii Speciale stabilesc, pentru domeniile lor de activitate si responsabilitate, structuri
si masuri proprii privind coordonarea si controlul activitatilor referitoare la protectia
informatiilor secrete de stat, potrivit legii.
(3) Coordonarea activitatii si controlul masurilor privitoare la protectia informatiilor secrete de
stat pentru Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale si Administratia Nationala a
Rezervelor de Stat se realizeaza de structura specializata a Ministerului Apararii Nationale.
(4) Parlamentul, Administratia Prezidentiala, Guvernul si Consiliul Suprem de Aparare a Tarii
stabilesc masuri proprii privind protectia informatiilor secrete de stat, potrivit legii. Serviciul
Roman de Informatii asigura acestor institutii asistenta de specialitate.
(5) Protectia informatiilor nedestinate publicitatii, transmise Romaniei de alte state sau de
80

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

organizatii internationale, precum si accesul la informatiile acestora se realizeaza in conditiile


stabilite prin tratatele internationale sau intelegerile la care Romania este parte.
Art. 26.
(1) Pentru reprezentantele Romaniei in strainatate coordonarea activitatii si controlul masurilor
privitoare la protectia informatiilor secrete de stat se realizeaza de Serviciul de Informatii
Externe in conditiile prezentei legi.
(2) Coordonarea si controlul masurilor referitoare la protectia informatiilor secrete de stat privind
activitatea specifica a atasatilor militari din cadrul misiunilor diplomatice ale Romaniei si a
reprezentantilor militari pe langa organismele internationale se realizeaza de catre structura
specializata a Ministerului Apararii Nationale.
Art. 27.
Autoritatea Nationala de Securitate exercita atributii de reglementare, autorizare si control
privind protectia informatiilor clasificate NATO, in conditiile stabilite prin lege.
Art. 28.
(1) Accesul la informatii secrete de stat este permis numai in baza unei autorizatii scrise,
eliberate de conducatorul persoanei juridice care detine astfel de informatii, dupa notificarea
prealabila la Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat.
(2) Autorizatia se elibereaza pe niveluri de secretizare, prevazute la art. 15 lit. f), in urma
verificarilor efectuate cu acordul scris al persoanei in cauza asupra acesteia. Persoanele juridice,
cu exceptia celor prevazute la art. 25 alin. (2) si (3), notifica Oficiului Registrului National al
Informatiilor Secrete de Stat eliberarea autorizatiei de acces.
(3) Accesul la informatiile clasificate NATO se face in baza eliberarii de catre Autoritatea
Nationala de Securitate a autorizatiilor si certificatelor de securitate, dupa efectuarea verificarilor
de securitate de catre institutiile abilitate.
(4) Durata de valabilitate a autorizatiei este de pana la 4 ani; in aceasta perioada verificarile pot
fi reluate oricand.
(5) Neacordarea autorizatiei sau retragerea motivata a acesteia determina de drept interdictia de
acces la informatii secrete de stat.
Art. 29.
Conducatorii agentilor economici sau ai altor persoane juridice de drept privat, precum si
persoanele fizice carora le-au fost incredintate informatii secrete de stat, in cadrul raporturilor de
colaborare, au obligatia sa respecte prevederile legale privind protectia acestora.
Art. 30.
Accesul cetatenilor straini, al cetatenilor romani care au si cetatenia altui stat, precum si al
persoanelor apatride la informatiile secrete de stat si in locurile in care se desfasoara activitati si
se expun obiecte sau se executa lucrari din aceasta categorie este permis numai in situatiile si in
conditiile stabilite prin tratatele internationale la care Romania este parte sau prin hotarare a
Guvernului.

CAPITOLUL III
Informatii secrete de serviciu Art. 31.
(1) Informatiile secrete de serviciu se stabilesc de conducatorul persoanei juridice, pe baza
81

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

normelor prevazute prin hotarare a Guvernului.


(2) Informatiile prevazute la alin. (1) vor purta pe fiecare pagina si mentiunea "personal", cand
sunt destinate strict unor persoane anume determinate.
(3) Dispozitiile art. 28 se aplica in mod corespunzator in domeniul informatiilor secrete de
serviciu.
(4) Neglijenta in pastrarea informatiilor secrete de serviciu atrage, potrivit legii penale,
raspunderea persoanelor vinovate.
Art. 32.
Conducatorii autoritatilor si institutiilor publice, ai agentilor economici cu capital integral sau
partial de stat si ai altor persoane juridice de drept public ori privat sunt obligati sa stabileasca
informatiile care constituie secrete de serviciu si regulile de protectie a acestora, sa coordoneze
activitatea si sa controleze masurile privitoare la pastrarea secretului de serviciu, potrivit
competentelor, in conformitate cu normele stabilite prin hotarare a Guvernului.
Art. 33.
Este interzisa clasificarea ca secrete de serviciu a informatiilor care, prin natura sau continutul
lor, sunt destinate sa asigure informarea cetatenilor asupra unor probleme de interes public sau
personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludarii legii sau obstructionarea justitiei.

CAPITOLUL IV
Atributiile Serviciului Roman de Informatii Art. 34.
In vederea coordonarii activitatii si exercitarii controlului asupra masurilor privitoare la protectia
informatiilor clasificate din sfera sa de competenta, Serviciul Roman de Informatii are
urmatoarele atributii principale:
a) elaboreaza, in colaborare cu autoritatile publice, standardele nationale pentru informatiile
clasificate si obiectivele de implementare a acestora;
b) supravegheaza actiunile intreprinse de autoritatile publice pentru aplicarea prevederilor
prezentei legi;
c) acorda aviz de specialitate asupra programelor de prevenire a scurgerilor de informatii
clasificate, intocmite de autoritatile si institutiile publice, regiile autonome si societatile
comerciale detinatoare de asemenea informatii;
d) verifica modul in care sunt respectate si aplicate normele legale privind protectia informatiilor
clasificate de catre autoritatile si institutiile publice;
e) realizeaza la fata locului verificari si revizuiri de programe care vizeaza protectia informatiilor
clasificate;
f) conlucreaza cu Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat si cu Autoritatea
Nationala de Securitate in toate problemele privind aplicarea prezentei legi;
g) acorda sprijin pentru stabilirea obiectivelor si a locurilor care prezinta importanta deosebita
pentru protectia informatiilor clasificate, la cererea conducatorilor autoritatilor si institutiilor
publice, a agentilor economici si a persoanelor juridice de drept privat, si supune spre aprobare
Guvernului evidenta centralizata a acestora;
h) organizeaza si raspunde, potrivit dispozitiilor legale, de colectarea, transportul si distribuirea
in tara a corespondentei cu caracter secret de stat si a corespondentei oficiale cu caracter secret
de serviciu;
i) analizeaza si stabileste masurile in legatura cu reclamatiile sau cu sugestiile legate de modul in
care sunt aplicate programele de protectie a informatiilor clasificate;
82

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

j) constata nerespectarea normelor privind protectia informatiilor clasificate si aplica sanctiunile


contraventionale prevazute de lege, iar atunci cand faptele constituie infractiuni, sesizeaza
organele de urmarire penala.
Art. 35.
Serviciul Roman de Informatii este obligat sa informeze Parlamentul si Consiliul Suprem de
Aparare a Tarii, anual si ori de cate ori se impune, sau la cererea acestor autoritati, in legatura cu
constatarile si concluziile rezultate din activitatea desfasurata pentru protectia informatiilor
clasificate din sfera sa de competenta.

CAPITOLUL V
Obligatii, raspunderi si sanctiuni Art. 36.
(1) Persoanele fizice carora le-au fost incredintate informatii clasificate sunt obligate sa asigure
protectia acestora, potrivit legii, si sa respecte prevederile programelor de prevenire a scurgerii
de informatii clasificate.
(2) Obligatiile prevazute la alin. (1) se mentin si dupa incetarea raporturilor de munca, de
serviciu sau profesionale, pe intreaga perioada a mentinerii clasificarii informatiei.
(3) Persoana care urmeaza sa desfasoare o activitate sau sa fie incadrata intr-un loc de munca ce
presupune accesul la informatii clasificate va prezenta conducatorului unitatii un angajament
scris de pastrare a secretului.
Art. 37.
(1) Autoritatile publice, precum si celelalte persoane juridice care detin sau carora le-au fost
incredintate informatii secrete de stat sau informatii secrete de serviciu vor asigura fondurile
necesare in vederea indeplinirii obligatiilor care le revin, precum si luarii masurilor necesare
privitoare la protectia acestor informatii.
(2) Raspunderea privind protectia informatiilor clasificate revine conducatorului autoritatii sau
institutiei publice ori altei persoane juridice detinatoare de informatii, dupa caz.
Art. 38.
(1) Informatiile secrete de stat se transmit, se transporta si se stocheaza in conditiile stabilite de
lege.
(2) Este interzisa transmiterea informatiilor secrete de stat prin cablu sau eter, fara a se folosi
mijloace specifice cifrului de stat sau alte elemente criptografice stabilite de autoritatile publice
competente.
Art. 39.
(1) Incalcarea normelor privind protectia informatiilor clasificate atrage raspunderea disciplinara,
contraventionala, civila sau penala, dupa caz.
(2) Persoanele incadrate in serviciile de informatii si siguranta sau ale armatei, aflate in serviciul
relatiilor externe, precum si cele special insarcinate cu protectia informatiilor secrete de stat,
vinovate de deconspirari voluntare ori de acte de neglijenta care au favorizat divulgarea ori
scurgerea informatiilor secrete, isi pierd irevocabil calitatea.
Art. 40.
(1) Contraventiile la normele privind protectia informatiilor clasificate se stabilesc prin hotarare
a Guvernului.
(2) Sanctiunile contraventionale pot fi aplicate si persoanelor juridice.

CAPITOLUL VI
Dispozitii finale Art. 41.
83

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

(1) In cadrul autoritatilor, institutiilor publice si al agentilor economici care detin informatii
clasificate se organizeaza compartimente speciale pentru evidenta, prelucrarea, procesarea,
pastrarea, manipularea si multiplicarea acestora, in conditii de siguranta.
(2) Compartimentele speciale prevazute la alin. (1) se subordoneaza conducatorului autoritatii
sau institutiei publice ori al agentului economic.
Art. 42.
In termen de 60 de zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, Guvernul va stabili prin hotarare:
a) clasificarile informatiilor secrete de stat si normele privind masurile minime de protectie in
cadrul fiecarei clase;
b) regulile generale privind evidenta, intocmirea, pastrarea, procesarea, multiplicarea,
manipularea, transportul, transmiterea si distrugerea informatiilor secrete de stat;
c) obiectivele, sectoarele si locurile care prezinta importanta deosebita pentru protectia
informatiilor secrete de stat;
d) obligatiile si raspunderile autoritatilor si institutiilor publice si ale agentilor economici, ale
altor persoane juridice, pentru protectia informatiilor secrete de stat;
e) normele privind accesul la informatiile clasificate, precum si procedura verificarilor de
securitate;
f) conditiile de fotografiere, filmare, cartografiere si executare a unor lucrari de arte plastice in
obiective sau locuri care prezinta importanta deosebita pentru protectia informatiilor secrete de
stat;
g) regulile privitoare la accesul strainilor la informatiile secrete de stat;
h) alte norme necesare aplicarii prezentei legi.
Art. 43.
Prezenta lege va intra in vigoare la 60 de zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I.
Art. 44.
(1) Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 23/1971 privind apararea
secretului de stat in Romania, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 157 din 17 decembrie
1971, Hotararea Consiliului de Ministri nr.19/1972 privind unele masuri in legatura cu apararea
secretului de stat, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 5 din 14 ianuarie 1972, precum si
orice alte dispozitii contrare.
(2) Pe aceeasi data expresia "secrete de stat" din continutul actelor normative in vigoare se va
inlocui cu sintagma "informatii secrete de stat".

Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 26 februarie 2002, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

84

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

VII. RESPONSABILITILE COMUNICATORULUI

2. Codul Standardelor Profesionale n Practicarea Relaiilor Publice

Aceste articole au fost adoptate de ctre Societatea de Relaii Publice din SUA
pentru a promova i a menine standardele nalte ale serviciilor publice i conduita etic a
membrilor asociaiei.

1. Membrii Societii trebuie s se conduc n viaa profesional n conformitate cu


interesul public.
2. Membrii Societii trebuie s aplice standarde nalte de onestitate i integritate n
ndeplinirea obligaiilor duble, fa de un client sau un angajator, pe de o parte, i fa de
procesul democratic, pe de alt parte.
3. Membrii Societii trebuie s trateze n mod corect publicul, clienii prezeni sau
trecui i angajatorul, pe de o parte, i pe colegii lor practicieni, pe de alt parte, avnd n vedere
respectul datorat idealului gndirii libere i opiniei celorlali.
4. Membrii Societii trebuie s adere la cele mai nalte standarde ale acurateei i
adevrului, evitnd preteniile extravagante i comparaiile nedrepte i dezvluind sursa ideilor
i a cuvintelor mprumutate de la alii.
5. Membrii Societii nu trebuie s disemineze cu bun tiin informaii false sau care
induc n eroare i trebuie s acioneze prompt pentru a corecta comunicrile eronate de care
sunt responsabili.
6. Membrii Societii nu trebuie s se angajeze n nicio activitate care are ca scop
coruperea integritii morale a canalelor de comunicare sau a actvitilor guvernului.
7. Membrii Societii trebuie s fie pregtii pentru a face public identitatea companieiclient sau a angajatorului n numele cruia realizeaz comunicarea.

85

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

8. Membrii Societii nu trebuie s se foloseasc de niciun individ sau companie a crei


profesie este aceea de a servi sau a reprezenta o cauz, sau pretinde c este independent i
obiectiv, dar care servete, de fapt, altor interese, ascunse.
9. Membrii Societii nu trebuie s garanteze realizarea unor rezultate specificate
dincolo de formele de activitate care se afl sub controlul lor direct.
10. Membrii Societii nu trebuie s reprezinte interese conflictuale sau competitive fr
consimmntul exprimat al celor implicai, dat dup o expunere complet a faptelor.
11. Membrii Societii nu trebuie s se situeze ntr-o poziie n care interesul lor
personal s intre n conflict cu una din obligaiile lor fa de clientul sau angajatorul n serviciul
cruia se afl, sau cu alte pri implicate; n aceast situaie, ei trebuie s dezvluie aceste
interese celor implicai.
12. Membrii Societii nu trebuie s accepte taxe, comisioane, cadouri sau orice alt
fel de atenii de la nimeni altcineva dect de la clienii sau angajatorii pentru care sunt
efectuate serviciile respective; acceptarea se va face cu consimmntul expres al clientului.
13. Membrii Societii trebuie s pzeasc cu scrupulozitate legile confidenialitii i
ale caracterului privat al datelor despre clieni sau angajatori actuali, foti sau viitori.
14. Membrii Societii nu trebuie s afecteze n mod intenionat reputaia profesional
sau activitile altui confrate.
15. Dac un membru al Societii are dovezi c un altul se face vinovat de practici
imorale, ilegale sau incorecte, incluznd nclcarea articolelor prezentului Cod, el este obligat s
prezinte aceste informaii cu promptitudine autoritilor n drept ale Societii, pentru ca acestea
s acioneze n concordan cu procedurile statuate n Articolul XII al Regulamentului de
funcionare.
16. Orice membru al Societii care este chemat ca martor ntr-un process, pentru
aplicarea acestui Cod, este obligat s se prezinte, exceptnd doar cazurile cnd poate fi scuzat
printr-un motiv suficient de ctre corpul judiciar.
17. Membrii Societii trebuie s nceteze, ct mai curnd posibil, relaiile cu orice
organizaie sau individ, dac aceste relaii presupun conduite contrare articolelor acestui Cod.

86

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

BIBLIOGRAFIE

Bibliografie de elaborare a cursului

Aristotel, Etica nicomahic, Editura Politic, Bucureti, 1971


Aron, Raymond, Democraie i totalitarism, Editura All, Bucureti, 2001
Arsith, Mirela, Introducere n filosofie, Editura EduSoft, Bacu, 2005
Bon, Gustave, Le, Psihologia maselor, Editura tiinific, Bucureti, 1991
Bon, Gustave, Le, Psihologia politic, Editura Antet, Bucureti, 1999
Deaver, Frank, Etica n mass-media, Editura Silex, Bucureti, 2004
Kant, Immanuel, Critica facultii de judecare, Editura Trei, Bucureti, 1995
Larson, Charles, Persuasiunea. Receptare i responsabilitate, Editura Polirom, Iai,
2003
Midleton, Kent, Robert Trager, Bill f. Chamberlin, Legislaia comunicrii publice,
Editura Polirom, Iai, 2002
Mill, Stuart J., Despre libertate, Editua Alternative, Bucureti, 1995
Popa, Dumitru, Titus, Dreptul Comunicrii , Editura Norma, 1999
Runcan, Miruna, Introducere n etica i legislaia presei, Editura ALL, Bucureti, 1998
Sartre, Jean-Paul, Fiina i neantul. Eseu de ontologie fenomenologic, Editura Paralela
45, Piteti-Bucureti, 2004
Singer, Peter (editor), Tratat de etic, Editura Polirom, Iai, 2006

Bibliografie minim de studiat pentru studeni

Aron, Raymond, Democraie i totalitarism, Editura All, Bucureti, 2001


Arsith, Mirela, Introducere n filosofie, Editura EduSoft, Bacu, 2005
Bon, Gustave, Le, Psihologia maselor, Editura tiinific, Bucureti, 1991
Larson, Charles, Persuasiunea. Receptare i responsabilitate, Editura Polirom, Iai,
2003
Runcan, Miruna, Introducere n etica i legislaia presei, Editura ALL, Bucureti, 1998

87

Conf. univ.dr. Mirela Arsith

Etic i deontologie profesional (note de curs)

Midleton, Kent, Robert Trager, Bill f. Chamberlin, Legislaia comunicrii publice,


Editura Polirom, Iai, 2002
Runcan, Miruna, Introducere n etica i legislaia presei, Editura ALL, Bucureti, 1998
Singer, Peter (editor), Tratat de etic, Editura Polirom, Iai, 2006

88