Sunteți pe pagina 1din 3

CELEI CARE PLEACA

DE ION MINULESCU
Poet,prozator si dramaturg roman,Ion Minulescu,a trait in
perioada 1881-1944,s-a nascut la Bucuresti.A condus doua publicatii
simboliste:Revista celorlalti-1908,si Insula-1912,a fost si director al
Teatrului national din Bucuresti 1926.
Debutul lui Minulescu reprezinta un moment novator in evolutia liricii
romanesti prin practica versului liber,regenerarea lexicului poetic si
impunerea simbolismului.
Ion Minulescu a fost foarte apreciat in epoca mai ales pentru lirica
sadeclamatorie,elocventa si de o sonoritate de fanfara(Calinescu),din
care multe poezii se retin si azi.
Poetul este un visator si un cautator al absolutului in plan
sentimental,un alchimsit in laboratorul sufletului uman,nutrind iluzia ca ar
putea sa cuprinda intr-un vers necuprinderea.Sau ca ar putea sa fixeze
intr-un poem lumea atat de alunescoasa si volatila a trairilor sufletesti.
Poezia Celei care pleaca este o romanta de inspiratie erotica,avand o
forma simpla si usor de transpus muzical.
Ea face parte din volumul Romante pentru mai tarziu(1908),fiind aparuta
pentru prima data in Convorbiri critice,nr.20 din 15 octombrie 1907.E o
poezie de dragoste,concentrata asupra sentimentului de tristete datorat
despartirii,un monolog liric,sentimental care angajeaza partenerii cuplului
erotic ajunsi in faza rememorarii povestii de dragoste,avand viziuni
diferite,antitetice:Tu crezi c-a fost iubire-adevarat.../Eu cred c-a fost o
scurta nebunie....
Intre aceste pozitii radicale se afla,desigur,misterul insondabil al
iubirii:Dar ce anume-a fost,/Ce-am vrut sa fie/Noi nu vom sti-o poate
niciodata.
Pe aceasta latura a misterului erotic nedeslusit nici dupa incheierea
povestii de iubire,poetul se lanseaza intr-o retorica ampla a simbolizarii
sentimentului,proiectat retroactiv in sfera onirica, intr-un spatiu
exotic,indepartat cu orizonturi albastre si cu nostalgia marilor
departari:A fost un vis trait pe-un tarm de mare./Un cantec trist, adus din
alte tari/De niste pasari albe-calatoare,/Pe-albastrul razvratit al altor mari.
Povestea de dragoste se naste din albastrul apelor marii,pe un tarm
uitat,iesit din spatio-temporalitatea,comuna, pastrand misterul ineluctabil
al altor lumi, greu de explorat.

Vraja iubirii se transforma in cantec adus din puncte geografice


indepartate,din Boston,/Norfolk/ Si New York,poate chiar pierdut in
adancurile marii de pescarii cepleaca-n larg si nu se mai intorc.
In poezie apar o succesiune de metafore ale iubirii trecute:A fost un
vis; un cantec trist, refrenul unor triolete, prin care eul poetic
defineste experienta erotica.Iubirea s-a sfarsit ca orice cantec,ca orice
vis,iar starea sufleteasca este vag nostalgica,trista,dar impacata
oarecum.Prin simbolurile calatoriei (pasarile
albe,marinarii,pescarii,locurile exotice)este sugerata inconstienta
sentimentului de dragoste.Se remarca faptul ca muzica nu este principiu
de constructie specific simbolist,ci si tema:iubirea este un cantec
sentimental rostit de pescarii si marinarii singuratici.
Epitetul personificator albastrul razvratit ilustreaza cadrul in care
se naste povestea de dragoste-din albastrul apelor marii, pe un tarm uitat,
cadrul diferit de spatiul comun al lumii obisnuite, devenit chiar unul aprig,
greu de explorat, unde vraja iubirii se transforma in cantec adus din
puncte geografice indepartate.
Titlul poeziei sugereaza sfarsitul unei iubiri,fiind inchinata unei iubite
fara nume, care repe prin plecarea ei vraja dragostei.
Sa fi fost aceastaCea mai frumoasa si mai nebuna dintre fete sau alta
iubita?Dar daca aceasta fata nenumita era chiar tineretea poetului?In
acest sens,versurile unei alte romante pot constitui un prilej de
meditatie:Necunoscuta care se vindea.../Era chiar tineretea mea!...
Tema poeziei o constituie solemnitatea despartirii,moment devenit
sacru in curgerea timpului.
Structura poeziei Celei care pleacaeste alcatuita din patru strofe
inegale, cu unele versuri rupte pentru a crea impresia de vers liber.
(Tu crezi c-a fost iubire-adevarata.../eu cred c-a fost o scurta
nebunie...)se repeta in final acesta fiind un element simbolist.
Deosebirea dintre cele doua grupe de versuri o da punctuatia:la inceput
punctele de suspensie lasa loc unei continuari,in final,semnul exclamarii
trage cortina timpul iubirii devenit mit.
Intreaga poezie este strabatuta de un abur melancolic, iubirea
dovedindu-si, si acum, fragilitatea debibelou de portelan.
Poezia prezinta dragostea ca pe un mister,eternitatea ei de-o clipa
ramanand imposibil de definit:Dar ce anume-a fost,/Ce-am vrut sa fie,/Noi
nu vom sti-o poate niciodata....
Folosirea simbolurilor cu ajutorul carora sunt sugerate stari sufletesti
vagi,fluide,cetoase constituie un procedeu simbolist.
Simbolurile spatiale neprecise (un tarm de mare, alte tari, Pealbastrul razvratit al altor mari) sugereaza nostalgia unor departari fara
nume.In lirica lui Minulescu,orizonturile incerte,corabiile cu panze
albe,porturile vegheate de albastrosi raniti sunt elemente simboliste.

Ca si in lirica populara utilizarea simbolurilor spatiale mentionate


iubirea ca vis devine o iluzie, un miraj tot mai indepartat care da nastere
unui sentiment de tanjire.
A fost un vis trait pe-un tarm de mare.
Un cantec trist,adus din alte tari
De niste pasari albe,calatoare,
Pe-albastrul razvratit al altor mari
Un cantec trist adus de marinarii
Sositi din Boston,
Norfolk
Si New York,
Un cantec trist,ce-l canta-ades pescarii
Cand pleaca-n larg si nu se mai intorc.
Preferinta pentru numele sonbre si sugestia plutirii spreInsulaenigma(moartea) se inscriu in simbolismul mineluscian. Iubirea este un
cantec tristadus de niste pasari albe,calatoare,adus de marinarii,cel canta-ades pescarii .
Repetarea de trei ori a sintagmei simboliceun cantec trist constituie un
alt element simbolist.
In viziunea lui Minulescu ,iubirea este vazuta ca un vis,vers si armoni,
imposibil de definit.