Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proportia diferita dintre proteine si lipide, primele fiind in procent mai mare se explica prin
masa moleculara superioara, nu prin numarul de molecule. Raportule dintre proteine si lipide este
de 50:1.
Desi exista o mare gama de lipide in membrana celulara nu se gasec toate tipurile ci doar 3
categorii importante:
(1)
Fosfolipide 70-75%
Clasificarea fosfolipidelor in functie de poliol
a) Fosfogliceride pornesc de la glicerina
b) Fosfosfingozide pornesc de la sfingozina (amino-alcool nesaturat cu doi carboni asimetrici)
[Glicerol aminat la C2, cu lant lung mononesaturat la C1]
Dupa ce se ataseaza la C3 al fosfogliceridelor putem face o clasficiare mai precisa:
i.
Fosfatidilcoline (PC) = lecitina, lekithos= galbeus de ou
X= colina
ii. Fosfatidiletanolamine (PE)
iii. Fosfatidilserine (PS)
iv. Fosfatidilinozitoli (PI)
v.
Acid Fosfatidic (PA)
Din categoria fosfosfingozidelor amintim cardiolipinele, plasmalogenele si sfingomielina.
Cardiolipinele sunt alcatuite din 2 molecule de acid fosfatidic condensate la OH laterali ai unei a 3a
molecule de glicerina.
Plasmalogenele sunt in proportie de 10% la nivelul encefalului, muschilor, rinichiului si testiculului
dar la nivelul miocardului ajunge pana la 50 de procente. Sunt asemanatoare din punct de vedere
structural cu fosfatidilcolinele si fosfatidiletanolaminele, au in pozitia 1 a glicerinei un alcool gras
nesaturat cu dubla legatura intre C1 si C2.
PC + PM + GLICOLIPIDE EXTERIOR
PE + PI + PS INTERIOR
Acizii grasi :
solubilitate in apa ++<-C12-C24 hidrofobicitate ++
ingroasare bistrat
Sunt saturati sau nesaturati cu catena hidrocarbonata neramificata.
Clasificare in functie de acidul gras esterificat la pozitia 1 sau 2 a glicerinei:
1 + acid gras saturat: - miristic C14, palmitic C16, stearic C18
2 + acid gras nesaturat : oleic 1, linoleic 2, linolenic 3 C18
!! acidul arahidonic, eicotetraenoic.
Frecventa C16>C14<C18
(2) Colesterol 20-25%
(3) Glicolipide (din clasa sfingolipidelor) 1-10%
- Glicolipdele (contin sfingozina si colina dar nu au fosfor in membrana externa) Colesterolul este
distribuit in proportie egala.
N.B. Aparitia PS in membrana externa este semn ca celula intra intr-un proces apoptotic.
Spatiul ocupat de lipide poate fi asemanat cu un cilindru al carui baza are 60A cu inaltimea de 30A.
Prin mobiliatea lipidelor membranare, trebuie sa luam in considerare dinamica componentelor
organice ele nu sunt statice sunt intr-o continua agitatie. Astfel miscarile sunt:
flip-flop (trecerea dintr-o foita a bistratului in alta - foarte rara, aproape nula) 1/luna,
mai frecventa in endomembranele RE
Manifestarea bidimensionala a fluiditatii bistratului lipidic da membranei celulalre caracterul de
structura cu proprietati mezomorfe specifice cristalelor lichide datorat capacitatii lipidelor de a
structura microdomenii bogate in sfingolipide, colesterol, proteine membranare ce poarta numele de
lipid rafts. Astfel se organizeaza structuri specializate ale membranei cum ar fi caveolele. Lipid rafts
sunt structuri planare sau invaginate, ca exemplu pentru cele din urma sunt caveolele = vezicule
plasmalemale in celula endoteliala.
Fluiditatea se moduleaza prin mai multi factori:
- Fizici: presiune, temperatura
- Chimici: intrinseci sau extrinseci
o Din categoria celor intrinseci, componenta chimic propriu-zisa: acizii grasi saturati scad
fluiditatea, cei nesaturati o cresc, colesterolul o scade, rigidizeaza membrana.
PC + PM + GLICOLIPIDE EXTERIOR
PE + PI + PS INTERIOR
Acizii grasi :
solubilitate in apa ++<-C12-C24 hidrofobicitate ++
ingroasare bistrat
Sunt saturati sau nesaturati cu catena hidrocarbonata neramificata.
Clasificare in functie de acidul gras esterificat la pozitia 1 sau 2 a glicerinei:
1 + acid gras saturat: - miristic C14, palmitic C16, stearic C18
2 + acid gras nesaturat : oleic 1, linoleic 2, linolenic 3 C18
!! acidul arahidonic, eicotetraenoic.
Frecventa C16>C14<C18
Prin mobiliatea lipidelor membranare, trebuie sa luam in considerare dinamica componentelor
organice ele nu sunt statice sunt intr-o continua agitatie. Astfel miscarile sunt:
Intramoleculare de rotatie(intregul corp) in jurul legaturii C-C 10^9 rotatii/s
- flexie(a cozii) 10^8 flexii/s stergator de parbriz
Intermoleculare difuzie laterala (in planul unei foite lipidice) 10^7 schimbari de directie/s
flip-flop (trecerea dintr-o foita a bistratului in alta - foarte rara, aproape nula) 1/luna, mai frecventa
in endomembranele RE
Manifestarea bidimensionala a fluiditatii bistratului lipidic da membranei celulalre caracterul de
structura cu proprietati mezomorfe specifice cristalelor lichide datorat capacitatii lipidelor de a
structura microdomenii bogate in sfingolipide, colesterol, proteine membranare ce poarta numele de
lipid rafts. Astfel se organizeaza structuri specializate ale membranei cum ar fi caveolele. Lipid rafts
sunt structuri planare sau invaginate, ca exemplu pentru cele din urma sunt caveolele = vezicule
plasmalemale in celula endoteliala.
Fluiditatea se moduleaza prin mai multi factori:
- Fizici: presiune, temperatura
- Chimici: intrinseci sau extrinseci
o Din categoria celor intrinseci, componenta chimic propriu-zisa: acizii grasi saturati scad
fluiditatea, cei nesaturati o cresc, colesterolul o scade, rigidizeaza membrana.
5. Rolul lipidelor membranare.
Referitor la rolul lipidelor membranare, acestea sunt doua majore:
(1) Structurale bistrat lipidic, membrana selectiva
(2) Metabolice ambianta biosociala uneste celula cu mediul poate prezenta variatii
fiziologice si patologice devenind tinte terapeutice.
Deasemenea prezinta roluri in semnalizarea celulara prin componenta glicolipide.
Functia metabolica se poate modula prin fosfolipaze enzime ce cliveaza lipidele existente cu un
scop unul metabolic in comunicarea celulara (exemplu: cascada PLC cu IP3)
Pot fi de mai multe feluri dupa locul unde cliveaza:
1. PLA1 elibereaza acidul gras din pozitia 1 a glicerinei
2. PLA2 - elibereaza acidul gras din pozitia 2 a glicerinei, cu formare de lizofosfatide
3. PLB cumuleaza activitatea A1 si A2, actioneaza in general asupra lizofosfatidelor
4. PLC desfac legaturile dintre glicerina si fosfat, cu eliberare de DAG
5.
PLD elimina restul legat fosforic X cu eliberare de PA
Ca exemplu, avem PLA1 ce poate elibera acid arahidonic, care este precursorul prostaglandinelor,
prostaciclinelor, tromboxanilor si leucotrienelor. Primele 3 rezulta pe calea ciclooxigenazei, iar
Proteine integrale, care strabat stratul lipidic in intregime au mai multe domenii, unul central
transmembranar si doua la extremitati endo- si ectodomeniu.
Referitor la organizarea structurilor secundare si tertiare la extremitati acestea pot lua
conformatiile de alfa-helix si beta-foaie pliata.
Alfa helix presupune existenta partilor hidrofile la interior si a celor hidrofobe la exterior, in
concordanta cu hidrofobicitatea din profunzimea biustratului lipidic. In componenta transmembrana
se credea ca singura confromatie posibila este cea de afla-helix, insa s-a dovedit si existenta a unor
structuri de beta-foaie pliata, orientate in condtrases, se aseamana cu doagele unui butoias, are
deasemenea exteriorul hidrofob si interiorul hidrofil.
Studiul membranei mitocondriale externe a adus la cunostinta formatiuni numite porine.
O alta modalitate de clasificare unipas / multipas dupa numarul de treceri prin membrana sau tip I
capatul amino in ectodomeniu, tip II, capatul amino in endodomeniu.
7. Exemple de proteine membranare: descriere si mobilitate
Pentru exemplificarea tipurilor de proteine s-au folosit membrane eritrocitare la studiu. Odata
recolatate, au suferit o separare electroforetica cu gel de poliacrilamida in prezenta de dodecil sulfat
de sodiu, in urma careia diferitele proteine au migrat in camp electric conform gradientului lor de
marime.
Dupa rezultatele electroforezei, proteinele s-au numit dupa forma in care apareau:benzi: banda 1,
banda 2, banda 3 etc.
Glicoforina (A,B,C,D,E) are o migrare atipica, desi masa ei este de 30 kDa, ocupa locul
proteinelor cu masa de 90 kDa, este o proteina unipas, de tip 1.
- este o glicoproteina a membranei eritrocitare, avand un ectodomeniu mare de care se leaga
16 lanturi glucidice si un endodomeniu mic.Lanturile glucidice sunt responsabile migrarii
neobisnuite. Domeniul transmembranar are 23 de aa. Functiile nu sunt cunoscute exact desi se stiu
urmatoarele:
Glicoforina C - are functie structurala. Izoforma a glicoforinei A poate restabili functia benzii 3
mutante . Absenta glicoforinelor caracterizeaza malaria endemica, este o reactie de adaptare.
Malaria endemica cauzata de Plasmodium falciparum care invadeaza prin legarea la structura
glucidica a glicoforinei.
Anion Exchanger 3 AE1 banda 3 care este canal anionic de schimb pentru HCO3- si Cl- are
Banda 4.1 Este o proteine globulara de legatura intre citoschelet format din actina si spectrina pe
de-o parte si endodomeniu prin legarea la glicoforina C
Ankirina o alta endoproteina globulara ce contribuie asemeni benzii 4.1 la ancorare se leaga la
subunitatea beta a spectrinei si la banda 3, care este o proteina transmembranara.
8. Mobilitatea proteinelor membranare si rolul ei
Proteinele prezinta doua tipuri de miscari:
(1) Difuzie rotationala miscarea de rotatie in jurul propriei axe, de 1000 de ori mai lenta decat
cea a lipidelor din cauza gabaritului
(2)
Difuzie laterala mult mai lenta decat a lipidelor; poate fi limitata . Celulele polarizate ale
epiteliului unistratificat au componenta proteica diferita la nivelul polului apical fata de cel bazolaterala.
Viteaza de rotatie si difuzie laterala depind de interactiunile proteinelor intre ele putand sa se
incetineasca sau sa se accelereze. Miscarile proteinelor au rol functional astfel ele pot migra in
membrana spre locuri unde sunt utile asta implica si distributie heterogena spre exemplu in
celulele polare distributia proteica este diferita la polul apical fata de cel later-bazal, din
considerente functionale.
Determinarea miscarilor s-a facut coletaral altor cercetari:
La heterocarioni, proteine marcate imunofluorescent au fost observate miscandu-se
Limfocitele marcate cu proteine fluorescente acestea s-au redistributi sub forma de pete
fenomen numit patching/capping
o Glicolipide
o Glicoproteine
o Proteoglicani
Grosimea glicocalixului variaza intre 20-50nm, poate ajunge pana la 200 2000 nm, variind de la
tesut la tesut (spre exemplu, in stomac, din cauza aciditatii stratul este mai gros si exista si
glicoproteine specifice mucine), de la celula la celula si chiar la o singura celula diferita la polul
apical fata de cel bazo-lateral.
Se pote formula o regula grosimea glicocalixului este cu atat mai mare cu cat proteinele sunt mai
putin implicate in interactiunea cu alte celule. Cea mai mare grosime a glicocalixului este intalnita
la celulele sangvine.
Componentele
Nu toate monozaharidele existente intra in constitutia membranelor, intra doar cateva, care sunt:
glucoza, galactoza, manoza, fucoza, N-acetil-glucozamina, N-acetil-galactozamina, acizi sialici (o
familie care deriva de la acidul neuraminic, adica acidul N-acetil-neuraminic sau N-glicolilneuraminic), xiloza (prin care partea glucidica se leaga de o proteine) si acizi uronici(glucuronic sau
iduronic), ultimii nefiind monozaharide.
Asamblarea componentelor nu este intamplatoare, se face prin control enzimatic, iar asta exclude
anumite posibilitati de asamblare, deoarece celula nu prezinta anumite enzime. Glicoziltransferazele
au o stereospecificitate crescuta si sunt abundente la nivelul aparatului Golgi si RE, unde se
sintetizeaza glicoconjugatele.
Se poate face o diferentiere intre diferitele tipuri de glucide continute:
(1) Glicolipidele 10% - contin un singur lant oligozaharidic, deobicei neramificat si ca numar sunt
cam 13-15. Nu au o conformatie linara, sunt contorsionate datorita gruparilor hidroxil pe care le
prezinta.
(2) Glicoproteinele contin o proteine de baza la ale caror asparagine, serine, treonine se leaga
lanturi glucidice la prima prin legaturi N-glicozidice, la ultimele doua prin legaturi O-glicozidice.
La locurile de legare se ramifica astfel incat, ramurile vor bi- sau triantenare.
Aceste structuri contin mai multe monozaharide decat glicolipidele.
(3) Proteoglicani descoperiti tarziu, compozitie speciala 90% glucide, 10% proteine, lanturile
lor glucidice sunt cele mai lungi si poarta denumirea de GAG (glicozaminoglicani). Aceste lanturi
au si ele o structura speciala sunt formate dintr-o structura dizahardica repetitiva un zahar sau
aminozahar si un acid uronic (cu exceptia keratan-sulfatilor care contin un zahar si un aminozahar,
nu au acid uronic)
Exista anumite reglui in formarea lanturi:
(1) Capetele lanturilor au incarcatura negativa, astfel
(2) Glucoza nu se afla niciodata terminal
(3) Acizii sialici se afla la capatulterminal (poate aparea chiar sub forma de polimer)
Se studiaza prin citochimie ultrasturala cu lectine sau cu ajutorul rosului de ruteniu(densitate si
grosime)
12. Functiile componentei glucidice a membranelor
Glucidele au mai multe roluri importante:
(1) Rol protector fiind o bariera intre spatiul extracelular si bistratul lipidic cu componentele sale.
Spre exemplu, in stomac, stratul glucidic este mult mare. Un caz asemantoril intalnim la eritrocite
care prezinta si ele un glicocalix gros.
(2) Asigura electronegativitatea partii externa a membranei celulare lucru ce face opreste
interactiunea dintre celule, aceasta realizandu-se prin control celular numai atunci cand este cazul
si unde este cazul ex. Jonctiuni celulare.
(3) Procese de recunoastere celulara comunicarea celulelor intre ele. Fenomene fiziologice care se
bazeaza pe unele modificari glucidice la suprafatacelulelor, exemple fiind
a. Eritrocitele, dupa desializare sunt eliminate din organism. (ficat si splina)
b.Extravazarea leucocitelor diapedeza reprezinta trecerea unor celule sangvine din sange in
tesuturi se declanseaza printr-o cascada complexa la un stimul inflamator.
c. Fertilizarea capacitatia modificari enzimatice glicoproteice si lipidice ce cresc metabolisul
si motilitatea spermatozoidului cat sireactia acrozomiala etc.
d. Grupul sangvin AB0 se bazeaza tot pe recunostere de tip glucidic
e. Receptori celulari majoritate glicoproteine
f. Acizii sialici au rol indiferentiere si moarte celulara
13. Conceptul de microdomenii de membrana
Pentru a
defini conceptul micrdomenii, trebuie luata in considerare distributia asimetrica lipidelor in
membrana distributie realizata cu mare consum energetic prin procesul de biogeneza. Datorita
distributiei asimetrice si a dinamicii lipidelor despre care am spus mai devreme ca se comporta ca
un fluid (modelul mozaic fluid) se poate spune ca prezinta propietati mezomorfe, ca ale cristalelor
lichide:
...certain organic materials do not show a single transition from solid to liquid, but rather a
cascade of transitions involving new phases. The mechanical properties and the symmetry
properties of these phases are intermediate between those of a liquid and those of a crystal. For
this reason they have often been called liquid crystals. A more proper name is mesomorphic
phases
Mai mult decat atat, fosfolipedele, colesterolul, glicolipidele si
anumite proteine din membrana prezinta capactitatea de a se uni, agrega(desi nu foarte stabil)
spontan laolalta, dupa considerente biochimice in microdomenii de membrana, adica,
conglomerate de mai multe tipuri de lipide si proteine ce se afla la un moment dat unite.
In cadurul membranelor se respecta modelul de plute lipidice lipid rafts si reprezinta
conglomerate ce au un scop structural (ex: caveolina) sau metabolic tin anumite structuri legate
pentru a forma complexe de actiune supramoleculare.
Cum spuneam, plutele lipidice se agrega pe considerente fizico-chimice si construiesc complexe
fie ele plane sau invaginari(caveole), ce ce este de asteptat, ele prezinta o fluiditate mai scazuta,
lucru explicat prin variatia unor componente:
(1) Colesterol de 3-5 ori mai abundent
(2) Sfingolipidele (SM si glicolipdele) sunt cu 30-35% mai abundente
(3) Glicerofosfolipdele mai slab reprezentate
(4) Lipidele foitei interne (PS, PI) sunt mai slab reprezentate
(5) Lipidele prezinta acizi grasi saturati mai rigizi!
(6)
14. Caile de semnalizare
Semnalizarea celulara = modalitatea prin care celulele pot comunica intre ele indiferent de distanta
la care se afla.
- Endocrine
- Paracrine
- Autocrine
- Juxtacrine intre celulele jonctionate
Mecanismul are la baza interactiunea dintre molecula semnal (ligand) si R.
Tipul de raspuns pe care celula il creeaza este dependent de setul de proteine efectoare,acesta fiind
motivul pentru care acelasi stilmul poate duce la rapsunsuri diferite in tipuri diferite de celule.Ex:
Acetilcolina:- determina contractia fibrei musculare scheletice
- relaxarea muschiului cardiac
- secretia celulelor din mucoasa gastrica si a celor din medulosuprarenala
Raspunsul celular va determina unul din cele 3 efecte posibile ale semnalizarii celulare :
supravietuirea(cel mai des intalnit efect), proliferarea(atunci cand intr-un anumit tesut e nevoie de
mai multe celule,ajuta la homeostazia celulara), apoptoza(apare in lipsa oricarui semnal sau a unui
semnal specific).
Mecanismul semnalizarii are urmatoarele etape:
1.Initierea semnalului prin interactiunea ligand + R (punerea in comun a suprafetelor
organizate de structurile tertiare sau cuaternare ale celor 2 molecule)
- punti de H
- leg electrostatice
- leg hidrofobe
2. Transductia semnalului si activarea R (modificari conformationale ale receptorului
dat interctiunii cu ligandul;modificarile se propaga prin domeniul transmembranar al
receptorului pana la endodomeniu => activarea R)
3. Activarea efectorului si amplificarea semnalului
- un R activat poate provoca activarea unui numar mai mare de E
-fiecare efector va prelua semnalul de la cel anterior si il va da mai departe =>amplificare
4. Atenuarea semnalului si desensibilitatea celulei (inactivarea efectorului si desfacerea
ligandului de R)
15. Receptorii pt hormoni si neurotransmitatori (definitie, criterii de clasificare)
I. Receptorul pt molecule semnal lipofile (hidrofob)
R pt cortizol, hh. Tiroidieni, estrogeni, progesteron, vitamina D, acid retinoic
Receptorul are un sit pt hormon, un sit pt molecula de ADN si un domeniu de activarea a
transcrierii. In citosol este intr-o stare complexata inactiva datorita unui complex proteic inhibitor.
Asocierea dintre R si ligan determina la nivelul nucleului : trancrierea genei, exprimarea genei si un
raspuns specific legaturii ligand R.
II. Receptorii pt molecule semnal hidrosolubile
1. R cu functie de canal ionic R pt acetilcolina
2. R cuplati cu proteinele G heterotrimerice tip I cu 7 treceri prin planul
membranei,in ectodomeniu va fi situl de legare al ligandului si in endodomeniu se va
lega cu proteinele G heterotrimerice:
15 receptori pt serotonina
9 pt adrenalina
5 pt acetilcolina
3. R cu activitatea guanilatciclazica unipas, tip I
R pt factorul natriuretic atrial elimina Na si apa din rinichi
4. R cu activitate tirozin- kinazica:
Factori de crestere
5. R cu activitate fosfatazica glicoproteina membranara unipas
CD45 din membrana limfocitelor B si T
6. R cuplati cu tirozin kinaze citosolice
hh de crestere, citokine, R specifici anitigenelor
7. R cu activitate Ser- Thr- kinazica:
factori de crestere transformati beta minus ce determina proliferarea, sinteza proteinelor matricei
Datorita lipsei sau necesitatii consumului de energie, transportul prin membrana celulara se
considera pasiv sau activ. Transportul pasivcare se mai numeste disipativ, entropic (diminueaza
gradientul de concentratie) se desfasoara fara consum de ATP. Calea transportului pasiv printre
moleculele lipidelor membranare poate fi urmata de molecule nepolare, deci hidrofobe O2, CO2,
CO, N, NO, benzen- dar si de molecule polare mici, cu masa sub 100 Da apa, etanol, uree,
glicerina. Acest tip de transport poarta numele de difuzie simpla sau pasiva.
Pentru moleculele polare mari cat si pt transportul prin membranba se face prin proteine
membranare organizate in structuri specifice. Acestea poarta denumirea de transportori, pt molecule
polare mari glucoza, aa, nucleotide, sau canale ionice H, Na, HCO3, K, Ca, Cl, Mg.
Transportorii si canalele ionice efectueaza un tip de transport difuzie facilitata.
Transportul singular/uniport defineste deplasarea unei singure entitati chimice ion/
molecula, in timp ce transportul cuplat/ co-transport, se refera la 2 sau mai multe entitati chimice
transportate, simultan, adica intr un singur ciclu. Cand toate componentele sunt transportate in
acelasi sens simport, cand sensul este diferit antiport.
Uniport GLUT1- transportor de glucoza
Simport co-transportul de Na-glucoza SGLT1 din mb apicala a enterocitelor, este transport
activ secundar deoarece desfasurarea sa are la baza existenta unui gradient de concentratie de Na
rezultat in urma transportul activ.
Antiport canalu de schimb anionic HCO3/Cl din membrana eritrocitara
schimbatorul de 1 Ca/ 2 Na (deci un al transport activ secundar) celule
excitabile sau secretoare
In ceea ce priveste canalele ionice, celula poate controla starea lor (deschise/ inchise).
1. Canale ionice controlate electric (prin voltaj) modificarea potentialului de membrana.
Potentialul cu valoare normala 50mV-70mV mentine canalele inchise.
2. Canale ionice controlate chimic, prin liganzi. Se deschid atunchi cand leaga un compus
chimic. Ligandul se poate lega in ectodomeniu ligand extracelular sau in endodomeniu
ligand citoslic
3. Canale ionice controlate mecanic se deschid sau se inchid o data cu exercitarea unei
tensiuni mecanice la nivelul membranei.
Activitatea canalelor ionice are un caracter ciclic, de aceea mentionam ca starea de repaus
presupune absenta stimulului, strea deschisa trecerea ionilor dupa aparitia stimulului, iar starea
inactiva este ocupat de ligand dar se mentine inchis. Are ca rezultat mentinere homeostaziei.
In concluzie, modalitatile de reglare sunt urmatoarele
Calea mesagerilor secunzi forma fosfo/desfo
Ligandul este o structura capabila de a schimba conformatia canalului ionic
Diferenta de potential speficita tipului de celula cu care are contact
Modificari mecanice impuse de citoschelet
nucleu si isi exercita functia reglarea transcriptiei genice numai dupa ce au fost activate.
Receptorii citokinici sunt deobice dimeri sau trimeri, asociati functional cu proteinele JAK (1,2,3
Tyk2).
Legarea moleculei semnal declanseaza o tranzatie conformationala care apropie proteinele JAK una
de alta astfel incate aceastea sa se transfosforileze astfel activandu-se, crescandu-le activitatea
domenilor tirozin kinazice.
Aceste domenii tirozinkinazice fosforileaza resturi tirozinice din structura receptorilor intracelulari,
activand aceste resturi tirozinice. Aceste resturi activate pot deveni punti pentru legarea proteinlor
STAT. Deasemenea se pot lega proteine adaptoare Ras-MAP-kinaze.
O proteina STAT prezinta un domeniu SH2 care indeplineste doua functii. In primul rand, se leaga
de puntea de tirozina amintita mai devreme. Dupa legare, proteina STAT este fosforilata fiind
practic activata. Dupa aceasta fosforilare ea disociaza legandu-se de alta proteine STAT activata.
Dimerul STAT, activat, intra in nucleu unde, impreuna cu alte proteine reglatoare se leaga la un
ADN responsive element stimuland transcriptia genica.
Inactivarea acestui sistem se face prin bucla de feedback negativ realizabila la mai multe etaje, care
urmareste in principiu desfosforilarea componentelor.
22.Proteinele G heterotrimice.
Proteinele G sunt o familie de proteine cu rol in transmiterea semnalelor, determinand schimbari
metabolice in interiorul celulei.
Proteinele G heterotrimerice sunt alcatuite din 3 subunitati , si . Subunitatea este cea care ii
confera rolul. Sunt evidentiate mai multe tipuri de proteine G: Gs,Gi,Gq,Gt. Au activitate GTPazica.
Sunt proteine switch. Inactive sunt legate de GDP si devin active cand sunt legate de GTP. Odata
activata, subunitatea se detaseaza de celelalte unitati si activeaza o enzima (mesageri secunzi) sau
un canal ionic. Cateva exemple unde sunt intalnite proteinele G: cascada adenilat ciclazei, cascada
fosfolipazei C.
Inactivarea se face prin activitatea hidrolazica intrinseca a subunitatii alfa, reasociandu-se cu
subunitatile beta si gamma.
Proteinele G:
Gs activeaza adenilatciclaza si canalele de Ca
Gi inhiba adenilatciclaza si activeaza canalele de K
Gq activeaza fosfolipaza C
G olfactorii activeaza adenilatciclaza in neuronii olfactorii
Go inhiba canalele de Ca, activeaza canalele de K si activeaza fosfolipaza C
Gt- transducina activeaza GMPc fosfodiesteraza in celulele fotosesnsibile cu bastonase
Mai au rol si in modularea glicolizei din mm striati si metabolizarea glicogenului (inhiba formarea
acestiua prin proteinkinaza A activata de AMPc)
23. Modalitati generice de reglare a activitatii canalelor ionice membranare
Canalele ionice sunt complexe proteice care permit intrarea/iesirea diferitilor ioni prin membrana
celulara, fara ele fiind imposibil acest lucru.
Exemple de canale ionice:
-Na/K ATPaza: pastreaza un gradient electrochimic constant, mentinand celula polarizata
-H/K ATPaza: scoate H in afara celulei (intalnita mai des la celulele din stomac)
-Ca ATPaza: cu rol in contractia musculara.
Reglarea poate fi facuta prin mai multe moduri:
1. Canalele ionice urmeaz calea proteinelor de export, fiind sintetizate de ribozomii ataai
reticulului endoplasmic rugos (RER). Ulterior sufer o serie de prelucrri n drumul spre cisternele
aparatului Golgi, de unde sunt secretate n vezicule de exocitoz.
2. calea mesagerilor secunzi: reglarea canalelor prin fosfo/defosfo
3. isi modifica conformatia cand ligandul s-a atasat de el
4. exista unele canale voltaj-dependente care se deschid numai cand diferenta de potential specifica
tipului de celula e atinsa
5. deschiderea data de modificarile mecanice induse de citoschelet
24. Transport activ clasificare si exemple
Transportul activ mai porta numele de transport anti-entropic datorita sensului opus gradientului de
concentratie in care are loc deplasarea, ca urmare, un astfel de fenomen necesita consum de energie.
Pompa de Na/K este o structura complexa, formata dintr-un tetramer cu 2 subunitati mari alfa
unitate catalitica si transportoare , si 2 subunitati mici beta unitate reglatoare, necesara pt
impachetarea primei subunitati la nivelul RE, in biosinteza.
sintetizeaza ATP din energia rezultata prin disiparea unui gradient protonic existent
Tipul E ATPaze:
4.
5.
6.
7.
Pompa Na/K este electrogena, 3-2 , mentine potentialul de membrana. Consuma jumatate din
cantitatea celulata de ATP. Inhibarea actiunii prin ouabaina duce la incapacitatea celulara de a
mentine homeostazia.
Categorii de pompe:
Tipul P de ATPaze:
-Na/k, H/K, Ca ATPaza, pompa protonica H-ATPaza
Tipul V de ATPaze:
-de tip vacuolar, pompeaza protoni in endosomi sau lizosomi
Tipul F ATPaze:
-sintetizeaza ATP din energia rezultata prin disiparea unui gradient protonic existent
Tipul E ATPaze:
-sunt enzime ale suprafetei celulate cu rol in hidroliza diversilor nucleozidtrifosfatilor (inclusiv
ATP) cu rol in semnalizare
Transportorii ABC sunt prezenti atat la eucariote cat si la procariote, sunt de o mare duiversitate si
au capacitatea de a transporta de la ioni, glucide, aa, vitamine, lipide antibiotice, medicamente pana
la oligozaharide, oligopeptide, proteine mici. Sunt formati din domenii transmembranare prin care
trece substanta transportata, domenii de legare a nucleotidelor pe fata citosilica a membranei si au
rolul de a lega si hidroliza ATP, domenii de legare a solutiilor pe fata externa, cu rol in preluarea
si transferarea substantei transportate.
26.
Etape:
1. Chemotactismul fenomenul de atragere/respingere a celulei fagocitare
2. Adeziunea - membrana celulei fagocitare ader la membrana particulei, ce urmeaz a fi ingerat,
etap datorat lectinelor de pe suprafaa microorganismului;
3. Ingestia - invaginarea particulei strine i formarea fagozomului;
4.
Digestia - realizat de enzime intracelulare.
29.
Clasificarea jonctiunilor
Sunt sisteme de ancorare intre celule, sau intre acestea si matricea extracelulara care au
menirea de a stabiliza structura tisulara. Sunt structir de ordinul nm, motiv pentru care examinarea
se face la ME.
Observate la ME, joctiunile pot avea forma de disc, spot macule, sau de banda zonule.
Rolurile jonctiunilor:
proteina transmembranara multipas cu greutatea de 30 000 dal. Cele 6 subinitati proteice lasa un
canal hidrofil cu diametrul reglabil 0,2 2 nm, depinde de concentratia de Ca. Conexonii sunt
asezati fata in fata, in membranele care participa la realizarea jonctiunii, stabilindu-se in acest fel un
canal de comunicatie intercelulara. Canalul hidrofil poate fi strabatut de molecule cu greutati
moleculare mici: ino, hh, AMPc, unde de depolarizare
Localizarea jonctiunii intre celulele epiteliale sub desmozomi catre polul bazal. Se poate localiza in
portiunea verticala a discului intercalar.
31.
Complexe jonctionale
Este formal din jonctiunea stransa, zonula adherens, macula adherens.
32. Discul intercalar
Un complex de jonctiuni prezent intre miocardocite. Are forma de scara cu portiuni verticale si
orizonatale. In portiunile orizonatale se gasesc zonula adherens, macula adherens si filamentele
intermediar de desmina. In portiunile verticale se gasesc jonctiuni GAP.
33.
Jonciunea stransa
Se mai numeste jonctiunea pentalaminata, heptalaminata si zonula occludens.Cele 2 membrane
celulare se pot afla la o distanta de 2 nm heptalaminata sau isi pot suprapune straturile externepentalaminata
Se numeste zonula pentra ca are aspect de banda sau panglica si occlundes pt ca ocluzioneaza total
sau partial spatiul extracelular afecteaza transportul de markeri in spatiul extracelular, jonctiunile
fiind impermeabile pentru macromolecule, lasand sa treaca doar moleculele mici ioni.
A doua componenta este reprezentata de sirurile de proteine gemene occludine; proteine integrale
care se aseaza 2 cate 2, fata in fata, realizand legaturi de tip homofilic pe frontul extracelular o
structura asemanatoare unui fermoar. In grosimea membranei celulare sirurile de proteine gemene
realizeaza o retea de ochiuri regulate fagure de miere(rigida) sau neregulate- jonctiune flexibila.
La locul de realizare al jonctiunii au loc rearanjari ale fosfolipidelor din stratul extern, care se unesc
si formeaza inele de fuziune care ocluzioneaza spatiul extracelular, blocand trecerea
macromoleculelor de o parte si de alta a jonctiunii.
A treia componenta componenta citoscheletului este reteaua de microfilamente de actina, pe
care se fixeaza sirurile de proteine gemene.
Joctiunile stranse apar in saptamana a 4a de viata intrauterina, intre celulele epiteliale. Intai sunt
macule, apoi de
vin zonule. Sunt responsabile de compartimentarea suprafetei celulare in domenii : apical si laterobazal.
Permebilitatea jonctiunii scade exponential o data cu cresterea numarului de siruri de proteine
gemene.
34.
Jonctiunea de atasare pe microfilamente de actina clasificare, descriere
Sunt celula-celula sau celula-matrice. Distanta dintre membrane este de 15-30 nm, distanta mare ce
nu afecteaza transportul markerilor. Contin o proteina linker transmembranara care va stabili
legaturi de tip homofilic/heterofilic. Acestea pot fi selectine, integrine, imunoglobuline toate 3
stabilesc leg de tip heterofilic - sau cadherine tip homofilic.
Jonctiunile pot fi definitive sau tranzitori. De tip tranzitoriu sunt jonctiunile dintre leucocite si
endoteliu vascular in miscarea de diapedeza.
Jonctiunile de atasare pe microfilamentele de actina sunt Zonula Adherens si Jonciunea focala.
Zonula adherens :
membranele sunt la distanta de 15 nm
36.Microfilamentele de actina
Reprezinta 20% din proteinele structurale ale celulelor musculare si 5% in celulele nemusculare.
Este de 6 tipuri: 4 alfa pt celulele musculare, 1 beta si 1 gamma pt celulele nemusculare.
Structura actinei a fost descrisa de Kenneth Holmes si Wolfgang Kabs in 1990. Exista 2 forme:
globulara si filamentoasa.
Actina globulara are 375 aa si 43 000 KDa. Prezinta situsuri de legare ce mediaza interactiunea capcoada cu alti 2 monomeri. Fiecare monomer este rotat 166 de grade in interiorul filamentului
rezultand forma filamentoasa cu dublu helix. Monomerii au aceeasi orientare justificand polaritatea
moleculei: un cap + si unul -. Intr-o solutie cu nivel ionic scazut actina filamentoasa devina
globulara si la nivel ionic crescut se intampla invers. Prima treapta a polimerizarii este nucleatia
(formarea unor agregate mici din cate 3 monomeri de actina G) si a doua este aditia reversibila de
monomeri la capetele + si -. Monomerii de actina leaga si ATP, care e hidrolizat si regleaza
asamblarea si comportamentul dinamic al actinei. Monomerii care leaga ATP polimerizeaza mult
mai repede decat cei ce leaga ADP. Concentratia critica de monomeri de actina reprezinta rata de
polimerizare in filamente, si este egala cu rata de disociere. Rata de disociere e mai mare la capatul
decat la +, invers se intampla cu rata de polimerizare. Pentru ca actina leaga mai lent monomeri
prin hidroliza ADP decat ATP, se naste fenomenul de Treadmilling si ilustreaza dinamica
filamentelor de actina.
Disocierea este favorizata de:
1. citocalizina - se leaga la capatul + si blocheaza elongarea
2. timiozina separa monomeri de actina
3. gelsolina - se leaga de fosfatidilinozitol, este activata de Ca
4. profilina se leaga de PI, transforma ADP in ATP
Polimerizarea este ajutata de faloidina, substanta folosita si in microscopia cu fluorescenta.
Microfilamentele de actina se pot organiza individual in :
bandelete : pachete de filamente paralele cu proteine cross-linker mici si rigide
retea: structuri 3D cu proprietatea de gel semisolid cu proteine de origanizare mari si
flexibile
Aceste proteine cross-linker modeleaza citoscheletul.
Bandeletele pot fi structurate in 2 tipuri:
1. filamente de actina paralele la distante mici, cum sunt cele ce sustin microvilii. In acest caz toate
bandeletete au aceeasi polaritate, cu capul + catre membrana. Proteina implicata:
FIMBRINA
2. filamnete de actina paralele in distante mai mari, capabile de contractie. Sunt bandeletele de
actina din inelul de contractie ce devide celulele in telofaza. Proteina implicata: ALFA-ACTINA.
Reteaua de actina este generata si mentinuta de FILAMINA ABP- actina binding protein,
gasita sub forma de dimeri, fiecare cu 2 subunuitati. Are structura literei V si legand la fiecare capat
actina, rezulta o retea 3D ce se numeste CORTEX CELULAR.
coada cu alti 2 monomeri. Fiecare monomer este rotat 166 de grade in interiorul filamentului
rezultand forma filamentoasa cu dublu helix. Monomerii au aceeasi orientare justificand polaritatea
moleculei: un cap + si unul -. Intr-o solutie cu nivel ionic scazut actina filamentoasa devina
globulara si la nivel ionic crescut se intampla invers. Prima treapta a polimerizarii este nucleatia
(formarea unor agregate mici din cate 3 monomeri de actina G) si a doua este aditia reversibila de
monomeri la capetele + si -. Monomerii de actina leaga si ATP, care e hidrolizat si regleaza
asamblarea si comportamentul dinamic al actinei. Monomerii care leaga ATP polimerizeaza mult
mai repede decat cei ce leaga ADP. Concentratia critica de monomeri de actina reprezinta rata de
polimerizare in filamente, si este egala cu rata de disociere. Rata de disociere e mai mare la capatul
decat la +, invers se intampla cu rata de polimerizare. Pentru ca actina leaga mai lent monomeri
prin hidroliza ADP decat ATP, se naste fenomenul de Treadmilling si ilustreaza dinamica
filamentelor de actina.
Disocierea este favorizata de:
1. citocalizina - se leaga la capatul + si blocheaza elongarea
2. timiozina separa monomeri de actina
3. gelsolina - se leaga de fosfatidilinozitol, este activata de Ca
4. profilina se leaga de PI, transforma ADP in ATP
Polimerizarea este ajutata de faloidina, substanta folosita si in microscopia cu fluorescenta.
-Filamentele intermediare sunt alc. dintr o varietate de proteine ce se exprima in dif. tipuri de celule
spre deosebire de actina si microtubulii care sunt polimeri ai aceluias tip de proteina
-Mai mult de 50 de tip. de filamente int. si proteine au fost identificati si clasificati in 6
grupuri,bazate pe similaritatii intre secventele de AA
-Tip I si II sunt 2 tip. de keratine fiecare continand 15 proteine diferite ce se exprima in celulele
epiteliale.Fiecare tip de celula epiteliala sint. un tip de keratina din cat.I(acida) si un tip din
cat.II(neutra/bazica),ambele copolimerizand pt a form. un filament
-Tip III de proteine ale filamentelor include:-VIMENTINA care se intalneste in
fibroblaste,celule musculare netede,leucocite
-DESMINA care este intalnita in fibrele
musculare striate,se prinde de membrana Z
-PROTEINE GLIALE
FIBRILAREACIDE se exprima in cel. gliale
-PERFIRINA se exprima in neuronii
sistemului nervos periferic
-Tip IV cuprinde proteinele din filamente:1.NF-L;2.NF-M;3.NF-H prez. in neuronii motorii ai
SNC;4.alfa-internexina care se exprima in neuroni in stadiile initiala de dezvoltare embrionara
-Tip V cuprinde lamininele nucleare prez. in cele mai multe celule eucariote,sunt componenta a
anvelopei nucleare si se ansambleaza intr o retea ortogonala sub membrana nucleara
-Tip VI cuprinde nestina prez in cel. stem ale SNC
-Filamentele intermediare au o org. struct. comuna;toate prot.filamentelor intermediare au o
portiune centrala alfa-helicoidala de aprox. 310AA(laminina nucleara are 350AA);partea centrala
este flancata de capetele amino si carboxiterminale.Domeniul alfa-helicoidal joaca un rol central in
ansamblare in timp ce capetele sau cozile det.fct. specifice;capul-capatul amino;coada-capatul
carboxi.
45. Microtubulii
A treia componenta principala a citoscheletului este repr de formatiuni cilindrice cu diametrul de
25nm numite microtubuli.Ca si filamentele de actina,microtubulii sunt str dinamice ce se
asambleaza si dezasambleaza continuu la niv. celulei.Au rol in mentinerea formei celulare, in
determinismul unor miscari cum ar fi:-locomotia celulara;-transportul intracelular de organite;-
Microtubulii se extind in celula din centrii de organizare ai microtubulilor in care sun ancoratii cu
capetele -.In marea majoritate a celulelor centru de organizare este CENTROZOMUL care este
localizat in apropierea nucleului.In timpul mitozei microtubulii se extind din centrul celular duplicat
pt a forma fusul de diviziune,ce este responsabil de separarea si distributia cromozomilor in celulele
fiice.Centrozomul serveste ca situs initial de asamblare al microtubulilor care cresc apoi catre
periferie de la niv centrozomului,acest lucru stabileste si polaritatea microtubulilor in celula.Capatul
- este la niv centrozom iar capatul + este catre citoplasma celulara.Centrozomii sunt formati dintr o
pereche de centrioli perpendicularii unul pe celalalt,inconjuratii de o masa amorfa numita material
pericentriolar.
Centriolii sunt str cilindrice alc. din 9 triplete de microtubulii,similar corpusculului bazal al cilului
si flagelului, centriolii sunt precursorii corpusculului bazal.
procariote, 4 pt eucariote. Prin ARNr traduc informatia inscrisa pe ARNm pt a forma lanturi
polipeptidice si de aceea sunt considerati astazi ca particule enzimatice din categoria ribozimelor.
Cele mai cunoscute dintre acestea sunt :
peptidil transferaza 23 S ARNr
group I si II introns
branching ribosyme
leadsyme
In citoplasma, ribozomii pot disocia reversibil in cele 2 subunitati, in functie de concentratia
de Mg. Daca concentratia de Mg depaseste 10^3 M, cele 2 subunitati pot fi asamblate.
Subunitatea mica este aclatuita dintr-o molecula de ARN si 33 lanturi proteice. Subunitatea
mare este alcatuita din 3 molecule de ADN si 50 lanturi proteice.
Biogeneza este procesul in care sunt implicate in jur de 200 de proteine si are ca rezoltat
formarea ribozomilor.
Subunitatea mica si cea mare intra prin porii nucleari, fomatiuni cu dimensiune de 120 nm. Ajung la
nivelul nucleolului, unde se afla cele 45 de gene codificatoare de ARNr. Subunitatea mica si
subunitatea mare se asambleaza si ajung din nou in mediul citoplastmatic, formand ribozomul.
Aceasta realizeaza punti in structura priteinei nascande sau desface puntile gresit structurate si le
reformeaza.
S(h)aperona cu cel mai larg spectru de actiunie se numeste BiP (binding protein). Aceasta
detine controlul inchiderii si deschiderii transloconului, complexeaza proteinele translocate si le
elibereaza doar dupa impachetarea corecta. In caz contrat, proteina impachetata necorespunzator
este condusa de BiP la translocon, care la randul rau elibereaza lantul polipeptidic in citosul,
urmand ca aceasta sa fie etichetata cu Ubi pentru a fi degradata de proteazomi.
Desi mecanismele nu sunt complet elucidate, se cunoaste ca necesaul de shaperone este
furnizat datorita semnalizarii din lumenul RE. Semnalul parcurce ectodomeniul, fosforileaza
endodomeniul si activeaza un sit enzimatic endonucleazic de la ultimul nivel. Are loc prelucrarea
unui pre-ARNm existent in citoplasma, care dupa eliminarea intronului devine ARNm
functional.Acesta este folosit pt furnizarea proteinelor shaperon prin mecanismul cunoscut
biosinteza proteinelor.
substrat reducator ei oxideaza alte subtraturi le preiau atomii de hidrogen, conform reactiei:
RH2 + O2 -> R + H2O2
Catalaza, enzima peroxizomala, utilizeaza H2O2-ul generat de alte enzime ca substrat reducator,
oxidand alte substraturi, jucand un rol in detoxifiere.
H2O2 + RH2 -> R + 2H2O
Se poate realiza o clasificare a functiilor:
(1) Reactii de oxidare a altor substraturi - detoxifiere
(2) Oxidarea excesului de acizi grasi cu lant lung de at de C, rezultand fragmente de cate 2 at de
C, care sunt fie convertite in acetilCoA, fie sunt exportate din peroxizomi si folosite la noi sinteze
de compusi celulari.
(3) Descompunerea purinelor AMP, GMP cu formare de aa si acid uric
(4) Produc si exporta in citoplasma colesterol
(5) Sinteza plasmalogeni contin primele 2 enzime necesare. Plasmalogenii sunt fosfolipide
concentrate la nivelul cordului si encefalului.
La plante exista glioxizomi, peroxizomi specializate ce au capacitatea de a produce glucide din
lipide si acizi grasi.
La insecte licurici, intervin in atragerea partenerului prin enzima luciferaza.
Peroxizomii sunt organite care se adapteaza repede mediului in care se afla, asta explica
heterogenitatea structurala a peroxizomilor din cadrul aceluiasi organism.
Biogeneza
O functie a peroxizomului ce il incadreaza la categoria organisme autonom este capacitatea
acestuia de a se divide, desi nu posed material genetic. Deasemenea poseda capacitatea de a
prolifera, proliferare indusa in doua faze:
(1) Prolifereaza din muguri preexistenti
(2) Crestere prin import de proteine
Desi se poate autoreplica si prezinta functia de proliferare nu este un organit autonom el
depinde de REN in anumite circumstante astfel el este incadrat in cateogria organite
semiautonome.
Procesul este putin cunoscut, implica formarea bistratului lipidic si importul proteinelor in bistrat.
Exista 3 proteine implicate in procesul de formare PEX3, PEX 16, PEX 19.
1. Se formeaza intai bistratul lipidic se presupune ca se formeaza in RE inainte de a se importa
proteinele PEX mai sus mentionate.
2. Se importa PEX 16, 3, 19 ultima este absolut necesara genezei. PEX 11 este modulatoare a
genezei si poate fi produsa sub actiunea stimulilor externi.
3. Proteinele matricei peroxizomale sunt sintetizate din ADN nuclear prin poliribozomii
citoplasmatici liberi.
Proteinele contin secvente semnal PTS1 si PTS2 ce folosesc la directionarea proteinelor spre
peroxizom. - peroxisomal targetin singal.
4. Secventele semnal ale proteinelor se leaga de proteinele PEX si sunt transportate spre peroxizom.
5. In peroxizom se elibereaza proteinele noi, proces ATP-dependent.
oranizate in retea.
b.pars granulose(componenta granulara)-alc din granule de 150A diametru,similar dar Nu
identice cu ribozomiidin citoplasma,ESTE COMPONENTA NUCLEARA DOMINANTA
c.pars cromosoma(componenta cromozomala)-alc din fibre comatiniene ,este repartizata la
PERIFERIA NUCLEOLULUI(cromatina perinucleara) dar patrunde si in interior sub forma de
benzi(cromatina intranucreara)
d.pars amorfa(componenta astructurata)-omogena,de densitate medie la fluxul de electroni
-se discuta daca reprezinta in mod real o component a nucleolului sau este cariolimfa care umple
spatiul dintre cecelalte component nucleolare
Toate cele 4 componente nucleolare pot fi distinse in acelais nucleol clar numai in CAZURI RARE.
Raporturile cantitative si topografice dintre aceste componente variaza in raport cu tipul celualar si
in mod special cu momentul functional.
82. Matricea nucleara: ultrastructura, roluri(asta e tot ce am gasit)
Studiile privind organizarea interna a nucleului au condus la identifiarea unei retele de natura
proteica numita MATRICE NUCLEARA alc din proteine nehistonice numite proteine SCAFFOLD.
Filamentele matricei nucleare sunt dispuse intr-o retea 3d ce formeaza in int celulei o structura cu
rol analog citoscheletului.
Matricea nucelara reprezinra sediul unor procese imp cum ar fi replicarea and si procesare a arn
heterogen nucrelar(hnARN) precursorul arn-ului mesager.
Macromolec de AND se fixeaza pe proteinele Scaffod prin intremediul unor secvente
polinucleotidice denumite regiuni de atasare la scaffold(SAR-scaffod associated regions) sau MARmatrix-attachment regions. Desi rolul secventelor SAR nu este f bine precizat se considerea ca
participa la organizarea crz si reglarea transcrierii si replicarii adn.
83.Cromatina: definitie, clasificare
Definitie :cromatina si spatiile intercomatiniene aclatuiesc impreuna nucleoplasma(karioplasma),
reprezentand materialul biologic exranuclolar continut in interiorul invelisului nuclear.
La MO in urma coloratiilor uzuale (HE) in interiorul nucleului apare o substanta cu mare afinitate
ptr colorantii bazici care a fost denumita CROMATINA.
Compozitie chimica:
Este alcatuita in esenta din ADN si histone(protein bazice)
CROMATINA SI CRZ REPREZINTA 2 FORME DE ORGANIZARE A ACELUIASI MATERIAL
GENETIV(AND) :
-CROMATINA=FORMA DE EXISTENTA A COMPLAXULUI AND-HISTONE IN INTERFAZA
-CRZ=(CROMATINA CONDENSATA)SUNT FORME DE INALTA ORGANIZARE A
COMPLECXULUI AND-HISTONE IN TIMPUL DIVIZIUNII INDIRECTE-MITOZEI
Clasificare;
Cromatina se clasifica in
-eucromatina-prezenta in nucelii eucromatinici(veziculosi) care sunt de obicei de talie mare care
sunt slab cromatici)
*palid colorata
*crz decondensati
*fibre de cromatina despiralizate
*active genetic
-heterocromatina-prezenta in nuclei heterocromatinici(tahicromatici)-care sunt intens cromatici si
de talie mica.
*segmentele cromozomiale raman condensate
*inactiva genetic