Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Mihai Eminescu
Date despre autor.Mihai Eminescu este cel mai valoros poet roman,fiind
denumit de critica literara"ultimul mare romantic universal".El apartine
perioadei marilor clasici ai literaturii romane ,alaturi de Ion Creanga,Ion Luca
Caragiale,Ioan Slavici.Creatia sa este vasta,cuprinzand cele trei genuri literareliricul,epicul,dramaticul.Opera eminesciana in versuri reprezinta un univers al
imaginarului cuprinzator si original,imbinand teme si motive romantice,de
circulatie universala,cu elemente autohtone ale specificului national.Singurul
volum de versuri publicat antum este intitulat "Poezii"(1883)si apare sub
ingrijirea criticului literar Titu Maiorescu.
Aparitie."Luceafarul" este o capodopera a creatiei romanesti si o sinteza
a gandirii eminesciene.El apare in almanahul Societatii Academice "Romania
Juna"din Viena,in aprilie 1883;in august 1883,este publicat in revista "Convorbiri
literare" si inclus,ulterior,in volumul antum "Poezii".
Geneza.Poemul a fost creat intre anii 1880 si 1882,cunoscand cinci
variante;cea definitiva numara 98 de strofe si atinge perfectiunea formei si a
fondului de idei.
Principala sursa de inspiratie o constituie folclorul,Eminescu valorificand
un basm popular romanesc cules din Oltenia de germanul Richard Kunisch si
publicat la Berlin,in 1861.Acesta se intituleaza "Fata in gradina de aur" si se
axeaza pe prezentarea povestii de iubire dintre o fiica de imparat si un zmeu;ea
ii cere acestuia sa devina muritor,iar in timp ce el mergea la Creator pentru a
cere sa-l dezlege de nemurire,fata fuge in lume cu un fiu de
imparat,Florin.Zmeul se razbuna,pravalind o stanca peste cea care l-a
tradat.Eminescu versifica acest basm,schimba finalul si accentueaza
problematica omului de geniu.Intruparea zmeului(geniul) porneste de la un mit
neimplinirii sentimentului este resimtita organic de fata ("Ma dor de crudul tau
amor/A pieptului meu coarde"),ea il refuza si de aceasta data,cerandu-i
sacrificiul suprem in numele iubirii:"Fii muritor ca mine".
Iubirea Luceafarului depaseste sfera comunului si de aceea ,in
numele ei,accepta conditia inferioara de muritor:"Da,ma voi naste din
pacat,/Primind o alta lege,/Cu vecinicia sunt legat,/Ci voi sa ma dezlege."
II.
Partea a doua prezinta planul terestru;fata de imparat isi pierde
caracterul de unicitate,devenind Catalina.Ea este,de data aceasta data,atrasa
de iubirea comuna,specifica muritorilor,intruchipata de Catalin,"viclean copil de
casa","baiat din flori si de pripas/Dar indraznet cu ochii".Portretul sau se afla in
antiteza cu acela al Luceafarului ,construind fiind intr-un limbaj popular,familiar.
Desi fata pastreaza aspiratia catre planul superior ("O,de luceafarul
din cer/M-a prins un dor de moarte"),se lasa ispitita de vorbele pajului care ii
arata "din bob in bob amorul".Daca Luceafarul ii oferea posibilitatea de a depasi
conditia umana,prin eternizarea sentimentului iubirii,Catalin ii propune
implinirea sufleteasca imediata,bazata pe compatibilitatea dintre ei:"Hai s-om
fugi in lume".Ea realizeaza ca dorul de Luceafar a ramas doar la stadiul de
nostalgie specific umana si ca o iubire in planul terestru ii poate aduce macar
fericirea de o clipa.Catalin,"guraliv si de nimic",este solutia de compromis,care
inlatura drama incompatibilitatii.
Propunerea lui de a fugi in lume rezolva atat neconcordanta de statut
social dintre cei doi(fata de imparat,"baiat din flori"),cat si aspiratia ei mult prea
inalta,oferindu-i posibilitatea implinirii sufletesti intr-o sfera limitata,supusa
legilor sortii neiertatoare.
III.
Poemul continua cu o descriere unica in literatura
universala:prezentarea spatiului infinit al macrocosmosului,unde se poate
patrunde doar cu puterea gandului,locul in care timpul este masurat in viteza
luminii(ca in poezia"La steaua").
Luceafarul intreprinde o calatorie catre inceputurile lumii pentru a
adresa rugamintea sa Creatorului suprem(Demiurgul),anume schimbarea ordinii
cosmice prin dezlegarea sa de nemurire.
Pastelul spatiului infinit este redat in limbaj metaforic:"Un cer de
stele dedesubt,/Deasupra-i cer de stele","a chaosului vai","Vedea ca-n ziua cea
dentai,/Cum izvorau lumine".Timpul masurat dupa rotatia astrelor se identifica
macrotimpului:"Si cai de mii de an treceau/In tot atatea clipe".Zborul sau este
redat printr-o metafora de factura populara:"El zboara,gand purtat de
dor,/Pan'piere totul,totul."
Luceafarul ajunge intr-un spatiu primordial,necunoscut
muritorilor,care constituie insasi esenta nasterii universului:"Caci unde-ajunge
nu-i hotar,/Nici ochi spre a cunoaste,/Si vremea-ncearca in zadar/Din goluri a se
naste".
"Setea" care-l soarbe,"adancul" prefateaza confruntarea cu
detinatorul adevarului suprem:Demiurgul.Luceafarul ii cere dezlegarea "de greul
negrei vecinicii",de nemurire,in schimbul careia isi doreste "o alta soarte"(un
destin care sa-l guverneze ca pe un om de rand):"Reia-mi al nemuririi nimb/Si
focul din privire,/Si pentru toate da-mi in schimb/O ora de iubire..."Cerinta lui
este cel mai mare sacrificiu care poate fi facut in numele iubirii:renuntarea la
viata vesnica,la unicitate,la o conditie privilegiata pentru iubirea de pe
pamant,care dureaza doar o clipa datorita caracterului perisabil al fiintei
umane.Moartea este numita metaforic"Sete de repaos",iar Luceafarul isi asuma
disparitia sa pentru totdeauna in numele iubirii.
"Parintele"lumii il numeste Hyperion("cel care merge deasupra")
dezvaluindu-i natura superioara.El nu-i poate indeplini rugamintea pentru ca
disparitia Luceafarului de pe bolta cereasca inseamna schimbarea ordinii
cosmice,revenirea la haosul primordial,moartea universului.El s-a nascut odata
cu lumea si acest fapt nu se poate modifica.Dincolo de tesatura alegorica a
acestei parti,intuim ca geniul este "condamnat"la nemurire,pe altarul careia
sacrifica fericirea si iubirea.
Pentru a motiva refuzul de a-i indeplini rugamintea,Demiurgul
reliefeaza caracterul perisabil al fiintei umane:"Dar piara oamenii cu toti,/S-ar
naste iarasi oameni".Ei "dureaza-n vant/Deserte idealuri","au stele cu
noroc"(sunt guvernati de soarta implacabila),pe cand geniul,fiinta superioara,nu
este conditionata de nici un fel de limitare:"Noi nu avem nici timp,nici loc,/Si nu
cunoastem moarte".Creatorul suprem il reinitiaza pe Hyperion,propunandu-i
acceptarea conditiei sale privilegiate .El ii poate oferi orice:ratiunea
suprema,statutul de stapan al universului terestru,calitatea de conducator,tot
ceea ce se afla in concordanta cu superioritatea Luceafarului.
Ultimul argument al Demiurgului este si cel mai
puternic,accentuand superficialitatea lumii terestre:"Si pentru cine vrei sa
mori?/Intoarce-te,te-ndreapta/Spre-acel pamant ratacitor/Si vezi ce te asteapta".
IV.
Ultima parte revine simetric la prezentarea planurilor
terestru si cosmic.Peisajul romantic ("sara-n asfintit","rasare luna") este
animat de prezenta a doi tineri izolati in mijlocul naturii ocrotitoare ("Sub sirul
lung de mandri tei/Sedeau doi tineri singurei").
Povestea de dragoste dintre Catalin si Catalina este plina de
farmec,ei traind clipa fericirii si linistii sufletesti,umbrita doar de caracterul ei
perisabil ("Caci esti iubirea mea dentai/Si visul meu din urma").Gesturile
tandre,vorbele dulci,izolarea intr-un decor mirific par a proiecta momentul magic
de iubire in eternitate;florile de tei ii acopera sugerand parca o comunitate a lor
de dincolo de moarte.