Coloana vertebrala a omului este alcatuita dintr-o succesiune perfect functionala din

punct de vedere biomecanic, de vertebre si discuri intervertebrale.

Discurile intervertebrale sunt formate din tesut conjunctiv, mai precis dintr-un cartilaj
(zgarci) cu rolul de a permite miscarea si de a amortiza socurile mecanice.
Practica medicala arata faptul ca durerea de spate afecteaza un procent din ce in ce mai
mare din populatia activa si se regaseste la persoane din ce in ce mai tinere, contrar
asteptarilor.
Factori responsabili de aparitia discopatiei vertebrale
Socurile mecanice pot avea loc din cauza caderilor in picioare de la inaltime, sariturilor,
ridicarii si purtarii neantrenat si timp indelungat a unor greutati sau practicarii activitatilor
sportive intr-o maniera necorespunzatoare etc. Socurile sau loviturile, mentinerea mult
timp a unor posturi sau pozitii inadecvate, precum statul pe scaun la birou, in fata
calculatorului, statul in picioare (ortostatismul prelungit), alcatuiesc, alaturi de toate
celelalte conditii favorizante mentionate, contextul degradarii intempestive (bruste) sau
progresive a discului intervertebral.Degradarea consta in fragmentarea si/sau migrarea
discului sau a unui fragment rupt al acestuia inspre ligamentele sau legaturile care
mentin in mod normal discurile si vertebrele la locul lor. In functie de gravitatea deplasarii
sau migrarii se poate ajunge la hernia de disc. Aceasta este o etapa evolutiva a
discopatiei vertebrale.

Din ce cauza apare discopatia vertebrala

Discopatia vertebrala poate aparea din diferite motive:
Deconditionarea la efort a musculaturii spatelui, ceea ce conduce la asa-numita
instabilitate musculoligamentara. Aceasta favorizeaza deplasarea, cu revenirea la loc a
discului, ceea ce defineste criza de lumbago acut.
Hernia de disc, adica deplasarea discurilor intervertebrale de la locul lor in afara
verterbrelor, fara revenire. Aceasta situatie se traduce prin durerea de spate insotita de
cea care coboara pe picior, adica de lombosciatica. in momentul in care apare hernierea
sau deplasarea discurilor, ele preseaza pe tesuturile din jur, in special pe radacinile
nervoase care pleaca de la maduva spinarii spre membrele inferioare.
Criza de lombosciatica este insotita de durere de spate care coboara pe un picior, ca
atare sau cu semne de amorteala sau furnicaturi;
Degradarea lenta, in timp, a structurii discurilor, cu scaderea distantei dintre vertebre
sau pensarea spatiului intervertebral urmata de apropierea vertebrelor. in consecinta,
incep sa se formeze osteofite sau ciocuri pe marginile sau pe conturul vertebrelor, la
locul in care adera sau se lipesc ligamentele sau legaturile de unire dintre vertebre.
Aceasta este faza de spondilodiscartroza vertebrala. Durerile de spate sunt persistente,
intensitatea lor difera si se repeta in timp, sub forma de crize dureroase.

In formele usoare, comprese calde, analgezice si antiinflamatoare

Discopatia (suferinta discala) este intalnita atat la persoanele tinere, aflate in plina
activitate fizica si sportiva, cat si la persoanele varstnice, sedentare, dar si la cele
supraponderale sau obeze.
In cazurile usoare de discopatie vertebrala se vor aplica comprese calde, perna
electrica sau se poate purta imbracaminte calduroasa la nivelul zonei dureroase a
spatelui. Scopul este acela de a furniza caldura, care amelioreaza contractura
musculara ce insoteste crizele dureroase din cadrul discopatiei. Cel mai frecvant,
durerile sunt localizate la nivel lombar, dar se pot intalni si la nivel dorsal. Persoana in
cauza poate urma tratament cu analgezice, antiinflamatoare sub forma de comprimate,
supozitoare sau injectabil. Acestora li se asociaza un miorelaxant, repaus pe plan tare
obligatoriu, dar si masaj usor, efectuat cu un gel sau o crema cu proprietati analgezice si
antiinflamatoare.
In formele avansate de discopatie vertebrala se apeleaza la medicul specialist
Daca durerea, contractura musculara si dificultatea de mobilizare si deplasare se
mentin, pacientul trebuie sa consulte medicul specialist neurolog, neurochirurg sau cel
de recuperare medical-fizioterapie, la indrumarea medicului de familie.
Pacientul va urma fie un tratament medicamentos mai puternic, constand in
antiinflamatoare steroidiene, infiltratii etc., fie va fi supus unor investigatii paraclinice
(radiografie, computer tomograf, RMN) spre a se stabili oportunitatea unei interventii
chirurgicale sau recomandarea unui tratament fizical-kinetic de recuperare medicala. De
obicei, suferinta recidiveaza, prezentand o evolutie cronica peste care apar puseele de
acutizare sau criza dureroasa ce pot dura diferit, de la caz la caz.
Obiectivele pe care vrem sa el atingem prin exercitii:

Ameliorarea durerii
Promovarea vindecarii tesuturilor suferinde

Miorelaxarea regionala

Revenirea la mobilitatea avuta anterior

Educatia pacientului in vederea prevenirii instalarii altor episoade

Revenirea pacientului la activitatile sale anterioare.

Tratamentul durerii acute consta din repaus la pat, tratament medicamentos si

efectuarea unui program de exercitii.

In contextul discopatiilor vertebrale specialisti propun doua tipuri de posturi sau exercitii
de redresare: McKenzi (se bazeaza pe extensia posterioara pasiva) si Williams (se
bazeaza pe exercitii efectuate pe flexia coloanei vertebrale). Ambele tipuri prezinta
indicatii, limite si contraindicatii.
Programul de exercitii:
1.Tehnica McKenzie este o forma pasiva de manipulare a coloanei vertebrale si consta
in:

Miscarea de extensie a colonaei lombare, ce se executa din culcat pe burta, in

sprijinit pe coate, antebrat si palme; se impinge in punctele de sprijin si se exinde
spatele, cat se poate de mult.
O varianta o reprezinta extensia coloanei vertebrale din sezand pe burta,
simultan cu miscarea de indepartare prin lateral a bratelor de trunchi, cu
revenirea lor.

Miscarea de flexie a coloanei lombare (la DVL), prin ridicarea genunchilor la

piept, ajutat cu ambele maini si coborarea lor lenta, ce se executa din pozitia
culcat pe spate.

Miscarea de flxie a coloanei se mai poate executa din sezand pe scaun, iar
trunchiul si bratele se apleaca in fata, printre picioare, mainile atingand podeaua.

2.Tehnica exeritiilor de flexie Williams reprezinta o modalitate de stabilizarea izometrica

musculara locoregionala. Ele sunt exercitii posturale. Miscarile se executa astfel:

Din pozitia culcat pe spate, se ridica trunchiul pe bazin, cu sprijin pe talpa si cu

genunchii indoiti iar mainile ating picioarele prin aplicarea inainte a truchiului.
O varianta a acestei pozitii este semiridicarea sau semiflexia anterioara a
trunchiului pe bazin, cu bratele incrucisate pe piept si genunchii indoiti.

Din culcat pe spate, cu mainile pe abdmen si genunchii indoiti se ridica bazinul

de pe sol si se mentine pozitia.

Din ingenunchiat, se apleaca trunchiul inainte, cu bratele intinse in fata pana

cand sezutul ajunge pe calcaie.

Din picioare se apleaca trunchiul in fata, cu minile intinse, concomitent cu

executia unei genoflexiuni, fara ca talpa sa se desprinda de pe sol, mainile luand
contact cu solul in fata picioarelo

Din pozitia ghemuita, se intinde un picior in spate iar celalat este cu genunchiul
indoit, in fata, sprijinul fiind mainile care se afla lateral, se executa apasarea
bazinului spre in jos.

Pentru prevenirea aparitiei discopatiilor trebuie sa tinem cont de urmatoarele:

Ridicarea greutarilor se vor face prin flexia genunchilor si soldurilor, nu prin

aplecarea trunchiului in fata.
La birou se va sta pe un scaun al carui spatar ia contact cu spatele in doua
puncte, si anume lombosacrat si la nivelul umerilor, iar picioarele vor fi ridicate de
la sol si sprijinite pe un suport, genunchii fiind indoiti in unghi drept.

Relaxarea coloanei vertebrale se va face in pozitie culcata, pe o parte, de

asemenea, pe burta dar cu o perna mare sub bazin sau pe spate, cu genunchii
flectati.

Sportul recomandat este inotul, in special pe spate.

Masurile generale care pot fi luate in vederea raririi durerii si evitarea agravarii suferintei
sunt: gimnastica medicala, evitarea sedentarismului si a desfasurarii unor activitati
statistice si fara pauza de miscare intre ele, practicarea inotului terapeutic, evitarea
ridicarii unor greutati prin aplecarea trunchiului in fata.