Otoscopia

Otoscopia este examinarea clinica ce permite vizualizarea conductului auditiv extern, a membranei
timpanice si a casutei timpanului. Examinarea celei din urma fiind posibila doar cand membrana
timpanica este perforata.

Instrumente necesare
- specul auricular.
- lumina indirecta reflectata de oglinda frontala.
- specul Siegle speculum cu lupa.
- otoscop electric.
- microscop.

Tehnica examenului otoscopic

Tractionand pavilionul in sus si posterior la adult, in jos si posterior la copil, permite aducerea
portiunii cartilaginoase a conductului auditiv extern in acelasi ax cu portiunea sa osoasa. La copil, un
asistent va fixa capul copilului pentru a preveni miscarile acestuia.
Se alege speculul in functie de dimensiunile conductului auditiv extern, dupa care, tinut in mana
stanga, se introduce cu grija pentru a nu leza tegumentele de le nivelul conductului. Se va evita
patrunderea in portiunea osoasa a conductului, zona in care peretii sunt foarte sensibili si usor de
lezat. Mana dreapta va ramane libera pentru a putea utiliza instrumente de extragere a corpilor
straini: carlig, aspirator; timpanotom.
Pentru o buna vizualizare a membranei timpanice, se va curata conductul auditiv extern, indepartand
ceara, secretiile si corpii straini. Realizarea acestui lucru se va indeplini astfel:
1. Spalatura auriculara cu apa la temperatura camerei se realizeaza cu ajutorul unei seringi Guvon,
directionand jetul de apa inspre peretele posterior al conductului. Totusi spalatura modifica
caracteristicile membranei timpanice.
Indicatii:
- dop de cerumen: spalarea se realizeaza dupa ce acesta a fost inmuiat cu apa oxigenata 3%.
- corpi straini auriculari.
- prezenta exsudatului.
Contraindicatii:
- antecedente de perforatie timpanala.
- perforatie uscata a membranei timpanale.
- fractura de baza de craniu cu interesarea conductului auditiv extern sau a urechii medii.
- traumatisme recente produse la nivelul conductului auditiv extern sau la nivelul membranei
timpanale.
2. Aspiratie sau cu ajutorul portcotonului: se indeparteaza secretiile purulente, cheagurile de sange
de la nivelul conductului, ceara fluida.
3. Carligul sau chiureta se vor utiliza pentru extragerea corpilor straini auriculari in situatia cand
spalatura auriculara nu a fost eficienta.
La copil, extragerea corpilor straini se va realiza numai de catre medicul specialist, sub anestezie
generala.
Dupa indeplinirea conditiilor pentru buna vizualizare a membranei timpanice, se va evalua la
examenul otoscopic, urmatoarele: aspectul (culoare, integritate, repere anatomice), pozitia si
mobilitatea membranei timpanice.

Timpanul va fi examinat in intregime, pana la nivelul inelului fibros periferic.

Aspectul timpanului normal

- este neted.
- de culoare alb-sidefie, gri-perlata, stralucitoare, translucid. Modificarile de culoare se datoreaza
proceselor inflamatorii. In prima faza se observa accentuarea desenului vascular de la nivelul
manerului ciocanului, urmata apoi de congestia difuza a membranei timpanice. Timpanul alb, mat,
ingrosat si cu repere disparute, uneori cu placi calcare pledeaza pentru o otita medie fibroasa sau
pentru timpanoscleroza.
- orientat oblic dinspre peretele posterior spre cel anterior, de sus in jos, dinafara inauntru.
- repere anatomice: superior scurta apofiza a ciocanului proeminenta prin timpan. De la nivelul
apofizei scurte pornesc ligamentele timpanomaleolare anterior si respectiv, posterior; ligamente ce
delimiteaza membrana Schrapnell, corespunzatoare aticii. Cu o directie oblica in jos si posterior,
coboara de la nivelul apofizei scurte, manerul ciocanului, inglobat in grosimea membranei timpanale.
Manerul ciocanului, se termina in apropiere de centrul timpanului, zona usor deprimata numita
umbro. De la acest nivel, porneste spre anterior tringhiul luminos al lui Politzer, datorat reflexiei
luminii pe timpan.

Evaluarea calitativa a functiei tubare se poate realiza prin patru manevre:

a) Manevra Toynbee: se penseaza nasul pacientului, iar dupa un inspir profund se cere acestuia sa
inghita in sec, cu gura inchisa. In urma acestei manevre, in timpul deglutitiei, aerul de la nivelul
urechii medii este aspirat in rinofaringe. Daca trompa este libera, bolnavul va percepe un pocnet in
ureche, iar examinatorul observa otoscopic, deprimarea timpanului.
b) Manevra Valsalva: dupa un inspir profund, pacientul realizeaza un expir puternic cu gura inchisa
si nasul pensat. Daca trompa este permeabila, aerul patrunde in ureche si face un zgomot caracteristic
perceput cu stetoscopul plasat la nivelul concai, in timp ce otoscopic se observa bombarea
timpanului. Manevra este contraindicata in timpul proceselor inflamatorii acute rinofaringiene.
c) Manevra Politzer: dupa pensarea unei narine, se introduce in cealalta oliva de la para Politzer. Se
cere pacientului se pronunte cuvantul jac, timp in care cu ajutorul perei Politzer se introduce aer in
fosa nazala. Daca trompa este permeabila aerul ajunge in urechea medie. Manevra este contraindicata
in procese inflamatorii acute ale rinofaringelui.
d) Cateterismul trompei se realizeaza cu ajutorul sondei Itard, prin urmatoarele procedee:
- procedeul septului (Frank): bolnavul sta asezat pe scaun, iar examinatorul in fata acestuia cu sonda
tinuta in mana dreapta intre index si police, ca un creion. Dupa eliberarea fosei nazale de secretii
(prin suflare) si anestezierea meatului inferior cu xilina 1-2%, se va introduce sonda cu varful in jos,
urmarind planseul fosei nazal pana cand aceasta ajunge in contact cu peretele posterior al
rinofaringelui. Sonda va fi rotita cu 90 spre urechea opusa si se retrage putin pana agata marginea
posterioara a septului, dupa care sonda este rotida din nou, dar cu 180 de aceasta data spre urechea
de tratat, manevra in urma careia varful sondei este angajat in orificiul tubar.
- procedeul fosetei Rossenmuller: consta in rotirea sondei cu 35 dupa ce a ajuns in contact cu
peretele posterior al rinofaringelui, spre urechea de tratat. Se retrage putin sonda ce trece peste un
prag angajandu-se in ostiumul trompei.
Dupa efectuarea cateterizarii, se adapteaza para Politzer la sonda Itard si se efectueaza insuflatii
tubare sau se poate adapta o seringa pe care se introduc medicamente in urechea medie.

Incidente si accidente ale manevrei:

- manevra dificila datorita obstacolelor intalnite in calea cateterului: creste septale, polipi.
- tuse.
- stranut.
- lipotimii.
- sangerari prin manevre brutale.
- lezarea ostiumului tubar.
- ruptura de timpan.
- infectii otice secundare.

Pozitia timpanului
Normal timpanul este orientat oblic, dinspre peretele posterior spre cel anterior, de sus in jos si
dinafara inauntru. La copii oblicitatea este mai mare.
Modificarile de pozitie ale timpanului constituie orizontalizarea si scurtarea manerului ciocanului cu
scurta apofiza proeminenta si triunghi luminos fragmentat sau abolit.
Cand timpanul este bombat datorita prezentei exudatului sau a puroiului in casuta, reperele
anatomice si luminoase se sterg sau chiar dispar.
Este posibil, ca uneori prin transparenta membranei sa se observe nivelul de lichid in urechea medie.
Clasificarea perforatiilor timpanice:
In functie de numar:
- perforatie unica.
- multipla.
In functie de marime:
- mica: punctiforma.
- mare: cand intereseaza intregul mezotimpan.
In functie de sediu:
- centrala: frecvent localizata in cadranul anteroinferior in otoreea tubara.
- periferica: interesand cadranul sos timpanal in otoreea purulenta.
O importanta atentie trebuie acordata si examinarii membranei Schrapnell la nivelul careia se
exteriorizeaza aticile cronice sub forma unor perforatii mici.