Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Histologie Subiecte Rezolvate
Histologie Subiecte Rezolvate
cubice
cilindrice (columnare, prismatice)
Epiteliile pavimentoase simple (scuamoase)
Seamana cu solzii pestilor, au nuclei alungiti si turtiti, deci acest tesut apare ca un sir de nuclei
turtiti. Acest epiteliu actioneaza ca o bariera simpla permeabila, asigurand un tranzit selectiv de gaze si
metaboliti.
Ex.: epiteliul alveolei pulmonare, ramura descendenta a ansei Henle, foita parietala a capsulei
Bowman. Mezoteliile si endoteliile sunt tot epitelii simple scuamoase. Endoteliul este epiteliul care
captuseste orice tip de vas. Mezoteliile intra in structura seroaselor, alcatuind membrana ce captuseste
cavitatile inchise ale organismului (pleura, pericard, peritoneu).
Epiteliul simplu cubic
Latimea si inaltimea celulelor este aproximativ egala. Nucleul este rotund si situat central de
regula. D.p.d.v. functional acest epiteliu este destinat absorbtiei sau secretiei (in functie de sens). Exista si
locuri unde are rol de protectie. Exemple: ramura ascendenta a ansei Henle si segmentul distal al tubului
urinifer, canalele glandelor exocrine (intralobulare) care se varsa in ducte (canale interlobulare), epiteliul
de acoperire al ovarelor.
Epiteliul simplu cilindric
Este format dintr-un rand de celule inalte (inaltimea este de 2-3 ori mai mare decat latimea).
Nucleii sunt alungiti si ovalari, asezati spre MB (dar exista si cazuri cand sunt asezati central sau chiar
apical). Poate avea specializari la nivel apical (cili, microvili, stereocili).
Exemple: tubul digestiv (stomac, intestinul subtire si cea mai mare parte a intestinului gros), caile
genitale feminine (trompele uterine si uterul), segmentul proximal al tubului urinifer, glandele exocrine ductele striate.
Functii:
de secretie si absorbtie (absorbtia este marita datorita prezentei microvililor);
de transport al moleculelor de-a lungul celulei (realizat de catre cili)
Epiteliul stratificat cubic se gaseste la adult in peretii unor ducte interlobulare a unor glande
exocrine, in peretele canalului de secretie a glandelor sudoripare, in peretele foliculilor ovarieni. Peretele
este format din doua randuri de nuclei.
Epiteliul stratificat cilindric se gaseste pe suprafata respiratorie a epiglotei si in conjunctiva
palpebrala.La suprafata celulele sunt cilindrice cu 2 randuri de nuclei mai alungiti.
Dupa numarul de celule din glanda, glandele exocrine pot fi unicelulare sau multicelulare. Exista
un singur tip de glanda exocrina unicelulara: celula caliciforma (are forma de cupa), care se gaseste in
epiteliul respirator sau in epiteliul digestiv. Restul glandelor exocrine sunt multicelulare.
Uneori celulele din glanda exocrina se diferentiaza intr-un epiteliu de invelis, ceea ce va duce la
formarea unei glande intraepiteliale (in mucoasa nazala). Aceasta contine celule ce formeaza un epiteliu
de invelis si celule secretorii, formand mase compacte asociate unui sistem canalicular.
Glanda exocrina isi varsa produsii de secretie intr-o cavitate cu sau fara ajutorul canalelor de
excretie. Clasificarea glandelor dupa sistemul canalicular se face in simple si compuse. Glandele simple
au un canal unic de excretie, neramificat. Glandele compuse au un canal de secretie ramificat.
Clasificarea glandelor dupa forma adenomerului se face in glande tubulare, acinoase sau
alveolare.
Adenomerul tubular poate fi:
unic si drept (glande tubulare drepte)
unic dar ramificat (glande tubulare ramificate)
contort (glande tubulare glomerulare)
Adenomerul acinar se aseamana cu cel alveolar, cu precizarea ca cel alveolar are un scurt canal
prin care se varsa in canalul excretor, canal care la adenomerul acinar lipseste. Exista si glande tubuloacinoase si tubulo-alveolare.
Pentru definirea corecta a tipului unei glande se folosesc doua adjective: unul referitor la forma
canalelor si al doilea referitor la forma adenomerului. Exista astfel urmatoarele tipuri de glande:
glanda simpla tubulara dreapta (glanda intestinala - glanda Lieberkhn)
glanda simpla tubulara ramificata (glandele stomacului - fundice si pilorice si glandele duodenale
Brnner)
glanda simpla tubulara glomerulara (glanda sudoripara)
glanda simpla alveolara sau alveolara ramificata (glanda sebacee)
glanda simpla acinoasa (glanda lacrimala)
glanda compusa acinoasa (glanda parotida)
glanda compusa tubuloacinoasa (glandele sublinguale si submaxilare)
glanda compusa tubuloalveolara (glanda mamara)
Glandele exocrine mai pot fi clasificate si dupa produsii de secretie in glande seroase, glande
mucoase si glande mixte (seromucoase sau mucoseroase)
Glandele mucoase secreta mucus. Mucusul contine proteine inalt glicozilate (mucine). Celulele
glandelor mucoase au un continut ridicat de glicozil transferaze (necesare glicozilarii proteinelor), care se
gasesc in aparatul Golgi.
Glandele seroase au o secretie cu aspect apos, care contine protein-enzime. Exemplu: glanda
parotida.
Glandele mixte pot fi:
seromucoase (glanda submandibulara) - au o secretie predominant seroasa
mucoseroase (glanda sublinguala) - au o secretie predominant mucoasa
De asemenea, glandele exocrine mai pot fi clasificate si dupa mecanismul de excretie in glande
merocrine, apocrine sau holocrine.
Majoritatea glandelor sunt merocrine. Acestea isi elimina produsii prin exocitoza.
Glandele apocrine isi acumuleaza produsii de secretie la polul apical si pentru excretie se rupe
membrana care se pierde, impreuna cu o parte din citoplasma apicala. Exemple: glanda mamara si
glandele ceruminoase, care produc ceara si se gasesc in conductul auditiv extern.
In cazul glandelor holocrine, produsii de secretie invadeaza toata celula, ceea ce duce la moartea
celulei. Eliminarea produsilor de secretie se va face prin eliminarea intregii celule moarte. Exemplu:
glanda sebacee.
Microvilii egali, cand sunt grupati au corespondenti in microscopia optica: platoul striat (o zona
striata la polul apical cu striatii perpendiculare pe suprafata celulei) si margine in perie (aspect de fire la
polul apical).
Exista diferente intre platoul striat si marginea in perie. Marginea in perie prezinta microvili mai
lungi care au citoscheletul axial mai putin dezvoltat ceea ce permite variatia lungimii lor; ei se rup usor
(sunt friabili), ceea ce le da un aspect neregulat. Marginea in perie apare la polul apical al nefrocitului, in
segmentul proximal al tubului urinifer. Platoul striat apare la polul apical al enterocitului.
Cilii apar si in microscopia optica si in cea electronica. Spre deosebire de microvili si stereocili,
cilii sunt alcatuiti din microtubuli. Ei reprezinta specializari membranare cu mobilitate, asigurand
miscari ondulatorii (in val). Au rol in transportul moleculelor sau celulelor de-a lungul epiteliului.
Ex.:epiteliul de tip respirator, epiteliul trompelor uterine.
Desmozomul este caracteristic tesutului epitelial, astfel incat, daca o persoana examineaza o
leziune tumorala la microscopul optic si la cel electronic, el nu poate deosebi celula tumorala decat pe
baza modificarilor aparute la nivelul desmozomului
Aceste celule se pot gasi in glande exocrine, endocrine sau paracrine. Celulele au polaritate
morfologica: citoplasma bazala este bazofila iar citoplasma apicala este acidofila sau bazofila dupa natura
proteinei secretate.
Cu ajutorul microscopului electronic s-a observat localizarea diferitelor organite dupa cum
urmeaza:
la polul bazal - organitele specializate pentru sinteza proteinelor: ribozomi si reticul endopasmic rugos
aparatul Golgi este situat supranuclear
granulele de secretie in zona apicala (apar dense la fluxul de electroni)
Proteinele sintetizate pot fi:
enzime digestive (secretate de celulele seroase) - glanda parotida, submandibulara, pancreasul exocrin
Sunt celule endocrine sau celule exocrine. Celulele exocrine sunt celulele mucoase: celula caliciforma,
celulele gastrice, celulele din acinii mucosi. Celulele endocrine sunt celulele din adenohipofiza care
secreta hormoni tropi: proopiomelanocortina (POMC), gonadotropina etc.
Prototipul celulelor specializate pentru sinteza si secretia de glicoproteine este celula caliciforma.
Ea este localizata intraepitelial. La microscopul optic, in coloratie uzuala (hemalaun-eozina), celula
caliciforma are un pol apical dilatat, palid, cu aspect vacuolar (deoarece prin coloratie HE se pierd
glucidele) si un pol bazal efilat (ingustat). Prin coloratie PAS, glucidele se pastreaza si poate fi examinat
polul apical si platoul striat.
In microscopia electronica, dispozitia organitelor explica procesul de sinteza si secretie:
Reticulul endoplasmic rugos se gaseste la polul bazal
Mitocondriile se gasesc intre cisternele RE rugos
Aparatul Golgi se gaseste supranuclear si are o extindere mare
Granulele de secretie se acumuleaza la polul apical pe care il destind, datorita faptului ca sunt foarte
multe si mari.
Exista si cativa microvili
Procesul de sinteza al glicoproteinelor incepe cu asimilarea aminoacizilor din mediul extern, apoi
urmeaza sinteza lantului polipeptidic in ribozomii atasati RE rugos. Lantul trece apoi in lumenul RE rugos
unde are loc segregarea, dupa care este transportat prin microvezicule la aparatul Golgi. Aici are loc
elaborarea si atasarea componentei glucidice la lantul polipeptidic. De asemenea glicoproteina este apoi
sulfatata rezultand o glicoproteina sulfatata. De aici, dupa ambalarea in granule de secretie are loc
transportul spre membrana apicala cu ajutorul elemnetelor de citoschelet si apoi exocitoza.
Granulele de secretie din celula caliciforma sau alte celule mucoase sunt granule de mucina.
Atunci cand are loc fuzionarea endomembranei granulei de secretie cu membrana celulara are loc o
modificare a permeabilitatii pentru apa, care va patrunde in granula de secretie si va hidrata continutul
acesteia. Astfel se formeaza mucusul. Mucusul este deci mucina hidratata
18.Celule mioepiteliale
Celule epiteliale specializate pentru contractie (celulele mioepiteliale)
Sunt localizate intre membrana bazala a unei celule epiteliale si membrana bazala (MB) a
tesutului epitelial. Se gasesc la nivelul adenomerilor (alveole sau acini) si al ductelor din anumite glande
exocrine: glandele salivare, lacrimale, sudoripare si mamare.
La microscopul optic apar ca niste prelungiri care incercuiesc alveolele, acinii sau ductele.
Prezinta putina citoplasma.
La microscopul electronic, in citoplasma se observa:
1. existenta filamentelor intermediare de citocheratina, fapt care atesta originea lor epiteliala
2. existenta proteinelor contractile (actina, miozina si tropomiozina), organizate in mod asemanator cu
cele din fibra musculara neteda
3. existenta jonctiunilor gap si a desmozomilor. Jonctiunile gap se formeaza intre celulele mioepiteliale
alaturate, fapt care asigura actiunea sincrona a celulelor mioepiteliale. Desmozomii se formeaza intre
celulele epiteliale si celulele din unitatile secretorii sau din ducte si astfel se produce o tensiune asupra
unitatii secretorii si se ajuta la eliminarea granulelor de secretie.
19.Procesul de cheratinizare
Are loc in epiteliul pavimentos stratificat. Procesul principal consta in sinteza si depozitarea intracelulara
a cheratinei, proces ce are loc pe masura ce celula inainteaza dinspre stratul bazal spre cel superficial. In
celulele superficiale se va forma o masa proteica rezistenta si compacta care este bogata in cisteina, deci
are un continut mare de sulf.
Cheratina este rezultatul a doua procese ce au loc in celula:
1. sinteza de citocheratina (condensarea filamentelor intermediare de citocheratina = tonofilamente)
2. impregnarea citocheratinei cu proteine speciale (cheratohialina si filagrina)
Timpul necesar variaza in raport cu localizarea epiteliului si este cuprins intre 20 si 45 de zile.
Prin aceste doua procese se formeaza cheratina moale, care se deosebeste de cea dura (existenta la
nivelul derivatelor epidermului - unghii, par). Cheratina moale este saraca in sulf, bogata in grasimi,
pastreaza proprietatea de flexibilitate, se poate descuama.
Acest epiteliu are doua corpuri: un corp mucos si un corp cornos. El are mai multe straturi: bazal
(generator), spinos, granular, cornos (care are doua substraturi: stratul lucidum si stratul cornos propriuzis).
Cheratinocitele alcatuiesc cele doua compartimente ale epidermului: compartimentul proliferativ si cel
functional. Cheratinocitele sunt si ele de mai multe feluri, in functie de stratul in care se afla: cheratinocite
bazale (care se gasesc numai in compartimentul proliferativ), si cheratinocite spinoase, granulare sau
cornoase, care alcatuiesc impreuna compartimentul functional.
Compartimentul proliferativ este alcatuit din celule cubice sau usor columnare, cu citoplasma
bazofila. Exista cantitati mari de poliribozomi, mitocondrii si putin aparat Golgi, ceea ce dovedeste sinteza
crescuta de proteine structurale. Cheratinocitele bazale stabilesc jonctiuni desmozomale cu celulele
supraiacente (celule spinoase) si hemidesmozomi cu membrana bazala. Aceste cheratinocite prezinta
mitoze crescute.
Compartimentul functional este alcatuit din celelalte tipuri de cheratinocite (granulare, spinoase si
cornoase). Cheratinocitele din stratul cornos se numesc corneocite
Dupa procesul de cheratinizare, celula devine o masa proteica inconjurata de corpi lamelari. Acest strat are
mai multe roluri:
asigura rezistenta mecanica
reprezinta componenta epidermului cu rol de bariera: impiedica patrunderea microorganismelor la
nivelul epidermului
este impermeabila pentru apa
Celulele superficiale se pierd, se descuameaza, fiind celule care acumuleaza o mare cantitate de
fosfataza acida
ESUT CONJUNCTIV
20.Matricea extracelulara
moleculara
(conjunctiva)
organizare
Matricea conjunctiva extracelulara este un ansamblu de molecule proteice si polizaharidice secretate local
de celulele conjunctive si asamblate intr-o retea foarte bine organizata. In trecut s-a crezut ca este o masa
inerta cu rol de stabilizare. Acum matricea este considerata un mediu extracelular in care celulele
migreaza, prolifereaza, cresc, se diferentiaza, capata forma si functie. Ele au nevoie de macromoleculele
matricei conjunctive. Pe macromolecule se fixeaza factorii de crestere si hormonii care formeaza un
ansamblu masiv de semnale pentru celulele conjunctive.
Toate macromoleculele au un turn-over de reinnoire, deci sunt produse in permanenta si se
degradeaza mereu cu ajutorul unor enzime secretate tot de celulele conjunctive. Toate macromoleculele
sunt in interactiune cu celulele conjunctive, doar ca unele interactioneaza direct (prezinta receptori
specifici pe membrana celulei conjunctive) si altele interactioneaza indirect prin intermediul unor proteine
de adezivitate.
Dintre receptorii implicati in interactiunea matrice - celula enumeram: integrine, receptori
integrine-like si receptorii non-integrine. Proteinele de adezivitate implicate in interactiunea matrice celula sunt: fibronectina si laminina.
Macromoleculele sunt secretate de majoritatea celulelor conjunctive cu exceptia celulelor
sangvine mature. Compozitia moleculelor depinde de tipul de celula, de gradul de diferentiere al celulelor
si de statusul metabolic al celulei
23.Biosinteza colagenului.
Cuprinde doua mari etape, etapa intracelulara si etapa extracelulara.
Etapa intracelulara
Formarea veziculelor de endocitoza prin care isi preia prolina si lizina.
Transcriptia si traducerea
componenta tipuri specifice de lanturi 1 sau 2 (in colagenul de tip I avem lanturi 1(I), in colagenul
de tip II avem lanturi 2(II) etc.).
Colagenul de tip I. Este alcatuit din doua lanturi 1(I) si un lant 2(I) sau din trei lanturi 1(I). Are
cea mai larga raspandire (aprox. 90% din tot colagenul). Este localizat in tesutul conjunctiv din piele,
tendon, ligament, dentina, sclera, fascia musculara, capsula organului. Este rezistent la intindere si
tensiune.
Colagenul de tip II (colagenul cartilajului). Este alcatuit din trei lanturi 1(II)si se gaseste in cartilajul
hialin si elastic, notocord si discurile intervertebrale. El asigura forma si rezistenta la deformare.
Colagenul de tip III. Este format din trei lanturi 1(III). Se gaseste in stroma conjunctiva a unor
organe: uter, ficat, splina, rinichi, plaman, in structura muschiului neted, a vaselor sangvine si in
pielea fetala. El intra in componenta fibrelor de reticulina. Are un rol structural si elasticitar.
Colagen de tip IV. Este format din trei lanturi de tip 1(IV) sau din trei lanturi de tip 2(IV). El
reprezinta colagenul amorf din laminele bazale ale epiteliilor, endoteliilor vasculare, epiteliilor din
glomerulii renali si din cristalin. Are rol de suport si de bariera de filtrare.
Colagen de tip V. Este format din doua lanturi de tip 1(V) si un lant de tip 2(V). Este colagenul din
laminele bazale ale celulelor musculare striate si netede, laminele bazale ale celulelor Schwann, celulelor
gliale si epiteliului placentar. Are rol in principal de support
Etapa intracelulara decurge la fel ca la colagen, doar ca nu are loc hidroxilarea, glicozilarea si
spiralizarea. Molecula rezultata se numeste tropoelastina si are un aspect neregulat, rasucit.
In etapa extracelulara tropoelastina va polimeriza. Este nevoie mai intai de o dezaminare a lizinei
realizata cu ajutorul liziloxidazei. Rezulta astfel aldehide reactive intre care se vor forma punti covalente
si necovalente. Puntile covalente mentin distantate moleculele de elastina in polimer, atat in intindere cat
si in relaxare.
La microscopul electronic are un aspect amorf, astructurat, dens la fluxul de electroni.
Sistemul fibrelor elastice este alcatuit din: fibre de elastina, fibre de oxitalan, si fibre de elaunina.
Fibrele de oxitalan si cele de elaunina reprezinta precursori ai fibrelor elastice mature, dar ele se gasesc
atat in tesutul embrionar, cat si in cel adult.
Fibrele oxitalanice se gasesc in zone de maxima rezistenta: in ligamentul alveolo-dentar, in zonula
lui Zinn, in dermul pielii. Ele sunt alcatuite din numeroase fibrile de fibrilina (glicoproteina care se
sintetizeaza in paralel cu tropoelestina).
Fibrele de elaunina se gasesc in dermul pielii, in special in jurul glandelor sudoripare. Sunt
alcatuite din microfibrile de fibrilina si cantitati variabile de elastina polimerizata, care se dispune sub
forma de spoturi policiclice, disociind microfibrilele de fibrilina. Pe masura ce elastina creste si este
eliminata extracelular, microfibrilele de elastina conflueaza si se dispun in mijlocul fibrei. Atunci
microfibrilele de fibrilina se dispun radial si atfel se formeaza fibra elastica matura.
Fibrele elastice au un diametru de 5 m (intermediar intre fibrele de reticulina si cele de
colagen). Ele se ramifica si se anastomozeaza. In coloratie HE apar roz. Cu orceina se coloreaza in brun
roscat, cu aldehid-fuxina Gmori in negru, iar cu resorcin-fuxina Weigert in rosu.
mecanisme
de
Celulele conjunctive, spre deosebire de cele epiteliale nu prezinta polaritate. Ele intervin activ atat in
procesul de secretie al matricei cat si in procesul de degradare a acesteia. Celulele conjunctive secreta
enzime lizozomale care vor degrada matricea, care se reinnoieste permanent. Cele mai multe celule
conjunctive stabilesc contacte cu matricea conjunctiva: contacte directe sau contacte mediate de receptori
sau de glicoproteine de adezivitate.
Clasificarea celulelor conjunctive
D.p.d.v. al provenientei
celule fixe - stabilesc contacte stranse cu matricea conjunctiva; componentii au proprietatea de
interconvertibilitate (un component se poate transforma in altul), proces care se realizeaza pe
orizontala sau pe verticala. Procesul realizat pe verticala nu este reversibil.
fibroblast fibrocit
condroblast condrocit
osteoblast ostocit
celula adipoasa
celula musculara neteda (mai ales in peretii vaselor) - este un miofibroblast cu echipament contractil microfilamente de actina si miozina.
Celulele libere - nu stabilesc jonctiuni focale cu matricea
leucocitele granulare (neutrofile, eozinofile, bazofile) - trec prin diapedeza prin peretele capilarelor
sau venulelor si ajung in tesutul conjunctiv lax.
limfocitele B (devin plasmocite)
limfocitele T circulante
monocitele (devin macrofage)
mastocitele
celulele pigmentare
in endomiusium
in perimisium
in endonerv
in perinerv
In structura lui se gasesc in proportii egale fibre, celule si substanta fundamentala.
Celulele pot fi fixe sau mobile.
celulele fixe sunt fibroblastele si fibrocitele
celulele mobile sunt celule imuno-reactive (mastocitelele, macrofagele, plasmocitele, celulele cu efect
citotoxic) sau celule accesorii, provenite din sange (limfocitele TH si macrofagele). Prin aceste celule
mobile tesutul intervine in imunitate, in apararea locala atat in RI celular cat si umoral.
Fibrelele sunt de toate categoriile (colagen, elastina, reticulina) in proportii aproximativ egale.
Fibrele de colagen se dispun in benzi sau panglici. Ele sunt acidofile si se coloreaza in roz. Benzile sunt
formate din fibre de colagen dispuse paralel intre ele. Benzile se dispun ulterior in diferite ungiuri fara sa
se ramifice sau sa se anastomozeza. Fibrele de elastina se ramifica si se anastomozeaza formand retele cu
ochiuri neregulate. Si ele sunt acidofile si se coloreaza in roz. Fibrele de reticulina nu se vizualizeaza in
coloratie HE datorita resturilor zaharidice. Ele se pot evidentia prin impregnare argentica sau reactie PAS
pozitiva. Aceste fibre sunt ramificate si anastomozate. In ochiurile retelei se dispun celule si substanta
fundamentala.
Substanta fundamentala are un procent mare de GAG nesulfatati. De asemenea mai contine si PG
mai ales cei cu heparan sulfat si cei cu condroitin sulfat, keratan sulfat si dermatan sulfat. Datorita
continutului mare in GAG si PG ea se coloreaza palid in HE. Substanta fundamentala mai contine
glicoproteine de adezivitate (fibronectina, entactina si tenasceina).
Vascularizatia este foarte bogata, se face prin vase de calibru minim (capilare, arteriole, venule).
Inervatia este bogata, prin fibre vasomotorii si fibre senzitive, sub forma de terminatii nervoase
libere sau terminatii incapsulate.
Tesutul conjunctiv lax lamelar
Este bogat in fibre de colagen si elastina dispuse in lamele paralele. Au celule de tip fix
(fibroblaste si fibrocite). Se gaseste in fascia superficiala si profunda a muschilor.
Tesutul conjunctiv lax areolar (fenestrat)
Este bogat in fibre de colagen care formeaza o retea cu ochiuri foarte largi (de 2-3 ori mai largi
decat in tesutul conjunctiv lax propriu-zis). Celulele sunt fixe sau mobile. Se gaseste in epiploon.
Tesut conjunctiv lax spinocelular
Se gaseste in corticala ovarului, in jurul foliculilor ovarieni, in endometru si in jurul glandelor
uterine. Se caracterizeaza printr-o predominata celulara (celule mezenchimale si fibroblaste). Au putina
substanta fundamentala si fibre subtiri de reticulina. Celulele se dispun in vartejuri in jurul formatiunilor
foliculare.
Fibrele de colagen sunt organizate in benzi (panglici) care contin fibre de colagen paralele si apoi
benzile sunt dispuse in toate directiile si chiar sunt ondulate. Fibrele elastice se dispun si ele in toate
directiile ramificandu-se. Ele constituie o pasla pentru fibrele de colagen.
Substanta fundamentala este putina si nu se coloreaza in HE datorita prezentei abundente a GAG
si PG.
Celulele sunt fibroblaste si fibrocite (celule fixe) dar si macrofage, mastocite, plasmocite,
neutrofile.
Vascularizatia este bogata si se face prin vase de calibru minim.
Inervatia este bogata si se face prin fibre vasomotorii si fibre senzitive (terminatii nervoase libere
dar mai ales terminatii nervoase incapsulate).
Rolul acestui tesut: in general asigura rezistenta la tractiuni.
sinteza lipidelor. Membrana adipocitului brun este dublata de o lamina bazala inconjurata de o retea
fibroreticulara. Lamina bazala este proprie fiecarui adipocit.
Filetele nervoase adrenergice strabat lamina bazala si vin in contact direct cu membrana
adipocitului. Cand scade temperatura mediului inconjurator se descarca norepinefrina care va stimula
adenilat ciclaza ce duce la crestera cantitatii de cAMP care stimuleaza protein kinaza care va determina
ardera acizilor grasi in ciclul Krebs ceea ce duce la formarea de energie. Tot odata este inhibata ATP
sintetaza si astfel toata energia formata este disipata sub forma de caldura.
36.Celula mezenchimal
Este prezenta in principal in tesutul embrionar dar si in tesuturile conjunctive adulte in apropierea vaselor
de sange. Au originea in mezodermul embrionar sau in mezoectoderm pentru celulele din extremitatea
cefalica.
Celula are urmatorul aspect la microscopul optic:
celula are 20-30 m, forma neregulata cu prelungiri
nucleul ocupa mai mult de jumatate din citoplasma
blastele au citoplasma bazofila din cauza RE si ribozomilor foarte dezvoltati ca urmare a sintezei
intense de proteine
nucleul este rotund sau ovalar si eucromatic (palid colorat)
citoplasma este slab bazofila
La microscopul electronic celula mezenchimala apare astfel:
are prelungiri
raportul nucleoplasmatic este supraunitar
nucleul prezinta 1-2 incizuri (identatii). La nivelul lor se dezvolta organitele celulare: RE si
mitocondrii
nucleul este incarcat cu eucromatina si are un nucleol excentric
in citoplasma apar grupari poliribozomale bine dezvoltate.
mitocondriile, RE rugos si aparatul Golgi din citoplasma sunt slab reprezentate
Celula mezenchimala are urmatoarele roluri
Reprezinta originea celor mai multe celule conjunctive fixe
Secreta matricea conjunctiva extracelulara care este lipsita de fibre in acest stadiu
Induce diferentierea epiteliilor
37.Fibroblasul.
Formeaza o familie mare de constituienti celulari: fibroblastele, fibrocitele si miofibroblastele.
Fibroblastele
Sunt cele mai active si mai raspandite celule ale tesutului conjunctiv. Au originea in celula
mezenchimala.
Au urmatorul aspect la microscopul optic:
au forma alungita dar neregulata, cu numeroase prelungiri
au raportul nucleo-plasmatic supraunitar
nucleul are forma ovalar-alungita, este palid colorat si prezinta un nucleol evident localizat in zona
mai bombata a celulei
citoplasma este puternic bazofila
La microscopul electronic apar urmatoarele particularitati:
celula stabileste contacte focale cu matricea dar si jonctiuni gap cu alte celule
in citoplasma se evidentiaza foarte multi ribozomi liberi (poliribozomi) si RE rugos
exista foarte multe mitocondrii, aparatul Golgi este bine reprezentat, cu alte cuvinte, intreg aparatul de
sinteza proteica este foarte bine dezvoltat
1.
2.
3.
4.
5.
6.
citoscheletul este de asemenea bine dezvoltat, format din microfilamente de actina si miozina,
microtubuli si filamente intermediare de desmina si timetina.
Fibroblastele au urmatoarele roluri:
Fibroblastul secreta toate macromoleculele matricei conjunctive: tropocolagen, tropoelastina, fibrilina,
glicozaminoglicani si proteoglicani precum si toate cele sase proteine de adezivitate.
Fibroblastele secreta proenzimele lizozomale de tipul colagenazei, elastazei, hialuronidazei,
glucuronidazei si catepsinei C care intervin in digestia matricei conjunctive.
Fibroblastele secreta factorul de proliferare (stimuleaza dezvoltarea microcirculatiei)
Fibroblastele intervin in secretia de interferon , care este mult mai activ decat interferonul secretat
de macrofage. El intervine in apararea antivirala si antitumorala.
Modulatia: fibroblastele sunt interconvertibile atat pe orizontala cat si pe verticala.
Nonechivalenta: fibroblastele difera intre ele in functie de tipul de tesut conjunctiv caruia ii apartin si
chiar in cadrul aceluiasi tip de tesut conjunctiv, in functie de localizare. O dovada in acest sens avem
daca se transplanteaza bucati de derm din pielea palmara sau plantara in pielea de la nivelul
trunchiului. Pielea trunchiului se va ingrosa ca urmare a fibroblastelor care sunt diferite si induc
diferentele epiteliale
38.Mastocitul.
Ele sunt localizate in dermul pielii sau in mucoasa si submucoasa tubului digestiv sau a cailor respiratorii.
La microscopul optic mastocitul apare in urmatorul fel:
are forma rotunda sau ovalara cu diametrul de 20-30 m.
nucleul este rotund, excentric, palid colorat, veziculos si prezinta un nucleol evident.
are putina citoplasma si este slab acidofila. Acidofilia este mascata de prezenta in citoplasma a
numeroase granule mastocitare. Granulele pot fi ortocromatice (se coloreaza in aceeasi culoare pe
care o are si colorantul folosit) sau metacromatice (atunci cand se coloreaza prezinta alta culoare decat
colorantul folosit - schimba culoarea colorantului). Se folosesc coloranti cationici de anilina: albastru
de toluidina - granulatiile ortocromatice se vor colora in albastru iar granulatiile metacromatice se vor
colora in rosu-violet.
La microscopul electronic mai observam:
nucleul care aparea palid colorat la microscopul optic aici este incarcat de eucromatina; prezinta un
nucleol excentric
citoplasma are organitele comune slab reprezentate, intreaga citoplasma fiind ocupata de granule
opace la fluxul de electroni ce au dimensiuni variate (intre 0,2-2 m).
granulele mastocitare au urmatorul continut:
1. proteoglicani cu heparan sulfat (subpopulatie a heparinei cu rol anticoagulant) sau cu
condroitin sulfat (mastocitele cu condroitin sulfat se numesc mastocite mucoase)
2. histamina
3. proteaze neutre
4. factorul chemotactic al eozinofilelor, responsabil de socul anafilactic.
membrana celulara prezinta pseudopode cu citoschelet cortical alcatuit din filamente de actina. Acest
citoschelet este bine reprezentat.
la nivelul membranei s-au identificat receptori IgE (reagine). Aceeasi receptori se identifica si in
membrana bazofilelor
la nivelul membranei mastocitelor se evidentiaza sinteza leucotrienelor, care ajuta la formarea
complexului antigen-anticorp [Ag-Ac] pe suprafata mastocitului.
Mastocitele au mai multe roluri, in special in reactiile de hipersensibilizare imediata, dintre care
cea mai de temut este socul anafilactic, o urgenta medicala. Intr-un soc anafilactic se realizeaza un edem
insotit de bronhospasm. Substante care induc socul sunt veninul de viespe, penicilina sau antitoxina
antitetanica. In cazul in care un organism vine in contact pentru prima data cu un astfel de alergogen, se va
induce secretia de IgE prin plasmocite. IgE au receptori specifici in membrana mastocitelor si a
bazofilelor. Este denumita celula paracrina ce elibereaza subst cu rol active in reactii de hipersensibilizare
imediata.
La un al doilea contact al organismului cu acelasi antigen, antigenele vor gasi anticorpi deja
formati si se vor fixa pe ei. Deci, pe membrana mastocitului vor exista complexe [Ag-Ac], care vor
determina doua reactii:
1. degranulare mastocitara cu sau fara mastocitoliza
formare de leucotriene in membrana mastocitului
Degranularea mastocitara cu mastocitoliza
Este o urmare a faptului ca nou formatele complexe [Ag-Ac] din membrana mastocitara vor
declansa un lant de mecanisme dupa cum urmeaza: este activata adenilat ciclaza care va duce la fomarea
de AMPc. AMPc activeaza o proteinkinaza care va determina deschiderea unor canale de calciu. Ca
urmare a deschiderii canalelor de calciu, creste influxul de calciu fapt care determina fuzionarea
granulelor mastocitare intre ele si apoi cu membrana celulara. Astfel granulele isi vor varsa continutul la
exterior, fapt care poate sa duca sau nu la degradarea celulei in intregime.
Histamina determina cresterea permeabilitatii capilare. Astfel, prin peretele capilar va exista un
aflux mare de eozinofile si neutrofile care sunt atrase prin chemostatism pozitiv de catre factorul
chemotactic al eozinofilelor care se afla in granulele mastocitare si care acum a fost imprastiat in lichidul
interstitial. Neutrofilele si eozinofilele genereaza mastocitoliza in lant care va duce si la eliberarea mai
multor granule mastocitare.
Alt efect consta in contractia muschilor netezi din peretii bronhiilor si bronhiolelor mergand pana
la bronhospasm si moarte daca nu se intervine cu un bronhodilatator puternic: adrenalina.
Formarea de leucotriene in membrana mastocitului
Complexul [Ag-Ac] stimuleaza fosfolipaza din membrana celulara care va induce sinteza de acid
arahidonic din care se sintetizeaza leucotriene. Leucotrienele pe masura ce se produc se elibereaza in
matricea extracelulara. Ele au un rol antagonic histaminei: relaxeaza musculatura neteda. Cam la 1-2 ore
dupa reactie, histamina este anihilata prin leucotriene de catre mastocit si prin histaminoxidaza de catre
eozinofile.
Mastocitele mai sunt denumite si celule paracrine deoarece actioneaza local prin produsul de
secretie eliberat in afara celulei.
39.Histiomacrofagul
HISTIOMACROFAGUL
Este o celula cu dimensiunile intre 30-40 m, cu nucleu veziculos excentric, cu nucleol evident.
Citoplasma este acidofila si puternic granulata.
La microscopul electronic, histiomacrofagul se prezinta in felul urmator:
nucleu reniform, situat excentric, incarcat cu eucromatina si cu nucleoli evidenti
citoplasma contine organite comune: mitocondrii, RE rugos, complex Golgi, lizozomi
citoplasma mai contine numeroase vezicule clare (pinozomi) sau opace (fagozomi), in functie de tipul
antigenului (lichid sau solid).
exista si fagolizozomi si pinolizozomi
exista de asemenea si corpi reziduali
Macrofagele au urmatoarele functii:
1. Fagocitoza si pinocitoza. Macrofagul fagociteaza particule mari. Fagocitoza poate fi specifica sau
nespecifica. Ea este mediata de receptori.
2. Secreta proenzime lizozomale de tipul colagenazei, elastazei, erochinazei, hialuronidazei sau
glucuronidazei. Enzimele intervin in digestia matricei conjunctive.
3. Secreta citokine care activeaza la randul lor alte celule (sunt un fel de secretii paracrine). Dintre
citokine, interleukina 1 activeaza limfocitele Th (helper), care vor interveni in cooperarea din cadrul
raspunsului imun mediat umoral. Interleukina 1 mai activeaza si celulele cu citotoxicitate specifica sau
nespecifica.
4. Secreta interferonii , , . Interferonul este cel mai important, avand rol in apararea antivirala
si antitumorala.
5. Secreta factorul de proliferare al fibroblastelor, inducand fibroza in tesuturile in care se gasesc.
Macrofagul
41.Plasmocitul.
Are originea in limfocitele B circulante.
Sunt localizate: in dermul pielii, in mucoasele si submucoasele digestive si respiratorii.
La microscopul optic plasmocitul apare in felul urmator:
celula ovalara cu dimensiunea de 30 m
nucleu rotund sau ovalar dispus excentric, in jurul caruia se observa un aspect de cadran de ceas sau
roata cu spite.
are nucleoli evidenti
citoplasma este abundenta si in cea mai mare parte bazofila; o mica zona din apropierea nucleului
ramane mai palid colorata sau acidofila.
in zonele in care citoplasma este bazofila, exista mici vacuole mai palid colorate sau cu tenta acidofila.
Aceste zone sunt corpusculii lui Russel (lanturi polipeptidice aflate in trecere prin RE rugos)
La microscopul electronic observam:
membrana plasmocitara prezinta microvili
nucleul apare rotund, excentric, cu o alternanta regulata de eucromatina (spatiile dintre spite) si
heterocrmatina (spitele rotii)
in citoplasma abundenta se afla RE rugos responsabil de bazofilie. Unde RE rugos lipseste citoplasma
este acidofila (in jurul nucleului unde se gasesc aparatul Golgi, mitocondrii si elemente de
citoschelet).
Rolurile plasmocitului sunt:
Sintetizeaza anticorpi denumiti imunoglobuline. Imunoglobulinele secretate de plasmocit sunt:
IgG - imunoglobulina libera in plasma, fixata pe receptorii specifici de pe suprafata
limfocitelor B.
Pot interveni in procesul de axonizare a antigenelor.
IgM este prezenta pe suprafata limfocitelor B unde se fixeaza pe receptorii specifici.
IgA este secretata de plasmocite in forma dimerica si apoi este transferata celulelor epiteliale din
epiderm unde se fixeaza pe receptorii specifici intervenind in procesele de aparare locala la nivelul
pielii.
IgD - se fixeaza pe receptorii specifici de pe suprafata limfocitelor B.
IgE (reagine) - are receptori specifici pe mastocite si bazofile si intervine in reactiile de
hipersensibilizare imediata.
Raspunsul imun mediat umoral
Poate fi de doua feluri: primar sau secundar.
Raspunsul imun umoral primar
Organismul vine in contact cu un anumit antigen pentru prima data. Acum limfocitele B se vor
blastiza (celula adulta redevine celula tanara) si are raportul nucleoplasmatic supraunitar. Nucleul este
eucromatic, activ, citoplasma este bazofila, cu aparatul de sinteza proteica foarte bine dezvoltat. Aceste
limfoblaste se vor divide intens si se vor diferentia pe doua linii celulare:
1. linia limfoblaste limfocite cu memorie
2. linia limfoblaste plasmoblaste plasmocite.
Plasmocitele vor sintetiza anticorpi.
In raspunsul primar mediat umoral toate aceste evenimente au nevoie de celule imune accesorii
(macrofage, limfocite Th).
Raspunsul imun umoral secundar
Are loc la al doilea contact al organismului cu un anumit antigen. In acest caz nu mai este
necesara prezenta celulelor imune accesorii pentru ca exista limfocite B cu memorie care se blastizeaza si
rezulta limfoblaste cu memorie care se vor diferentia pe doua linii celulare:
1. linia de limfocite B cu memorie
2. linia limfoblast centrobalst centrocit
42.Melanocitul
Celulele pigmentare (melanocitele)
Sunt celule care produc pigmenti. Celula melanofora este o celula care depoziteaza pigmentii
produsi de melanocite.
La microscopul optic celula pigmentara apare in felul urmator:
are aspect de fulg de nea sau floare de gheata
nucleul este rotund si dispus central
citoplasma are granulatii brune care nu necesita coloratie speciala. Granulele se numesc melanozomi.
La microscopul electronic mai putem observa in plus:
sinteza de melanina porneste de la aminoacidul tirozina: tirozina 3, 4 dihidroxifenil alanina
(DOPA) melanina. Prima etapa a sirului de reactii este catalizata de enzima tirozinaza.
melanozomii cu granule de melanina (pigmentul) pot fi primari, secundari, tertiari sau cuaternari.
melanozomii primari, secundari si tertiari se gasesc in celula pigmentara
melanozomii cuaternari se gasesc in cheratinocite (celulele melanofore)
Trecerea pigmentului din celula pigmentara in cheratinocit se face prin secretie citocrina.
Dispersia pigmentului este data de ACTH.
43.Matricea osului
microscopic
haversian
(lamelar)
organizare
Matricea osoasa
Este alcatuita din lamele care sunt in general in numar de 3-7, dar pot ajunge pana la 20 si din
lacune , in care se gasesc osteocite care au prelungiri ce patrund in canalicule ce se anastomozeaza.
Lamelele (4-20) sunt dispuse concentric in jurul unui canal vascular longitudinal cu diametrul de
50-90 m. Acest canal vascular se mai numeste si canal haversian. Osteonul are un diametru de 200-300
m. Osteoanele pot fi primare, secundare etc. Lamelele sunt si ele de mai multe feluri: lamele T
(intunecate sau lamele A (alternanate), alternanad lamelele longitudinale (L) cu cele transversale (T). La
periferia osteoanelor secundare exista linia de ciment, care contine mai putin colagen, mai putin fosfor si
mai mult sulf.
Intre osteoane exista sistemul lamelar interstitial, angular. De asemenea, la periferie mai exista un
sistem circumferential intern si extern, in corticala oaselor lungi. Lamelele din sistemul trabecular nu
prezinta canale vasculare (haversiene) si se hranesc prin difuziune din spatiul inconjurator.
Canalele vasculare sunt de doua feluri: longitudinale si transversale. Canalele longitudinale se mai
numesc si haversiene si reprezinta capilare fenestrate sau chiar venule. Ele sunt marginite de celule turtite
(mezenchimala, osteoblast in repaus, osteocit in activitate). Aceste celule sun asezate probabil in strat
continuu, unite prin jonctiuni gap cu osteocitele din lacune. Aceste celule alcatuiesc bariera os - celule.
Canalele transversale sau oblice se mai numesc si Volkmann si nu sunt inconjurate de lamele.
Periostul este alcatuit din doua straturi: extern, alcatuit din fibre (Sharpey) si bogat vascularizat si
un strat intern, osteogenic, alcatuit din celule.
Endostul este alcatuit din celule aplatizate si acopera peretii tuturor cavitatilor osoase din osul
spongios precum si canalele vasculare haversiene si Volkmann din osul compact. La osul spongios
endostul reprezinta stratul periferic al stromei medulare.
46.Celulele osteogeneratoare
Celulele osteogeneratoare sunt de fapt aceeasi tip celula dar in faze functionale diferite.
Celulele osteoprogenitoare ( ) provin din celula mezenchimala primitiva si dau nastere
condroblastilor si osteoblastilor. Ele se gasesc la nivelul suprafetelor osoase libere (endost, periost,
trabecule, cartilaj calcifiat, metafiza osului in crestere). Osteoblastele in repaus se aseamana
morfologic cu aceste celule, fiind cel putin o parte din celulele ce marginesc osul adult.
Osteoblastele ( ) depun osteoidul (matricea osoasa). Ele sunt celule columnare sau epiteloide care se
gasesc la suprafata osului si cand sunt inactive au un aspect scuamos. Sunt celule sintetizatoare de
proteine, produc factori de crestere care actioneaza autocrin sau paracrin, contin fosfataza acida. Se
leaga de osteoblastele vecine prin jonctiuni gap, prezinta receptori pentru hormoni, vitamine, citokine.
Spre exemplu, parathormonul actioneaza asupra osteoblastelor care produc factori de stimulare a
osteoclastelor. Secreeta procolagenoza din care rezzulta colagenoza care lizeaza osteoidul potentand
activitatea osteoclastelor. Au un mic rol in resorbtia osoasa, resorbind o portiune mica de osteoid,
dupa care intervin osteocitele.
Osteocitele ( ) se gasesc in lacune, prezinta prelungiri care patrund in niste canalicule si se
anastomozeaza cu prelungirile osteocitelor vecine prin jonctiuni gap. Aceste prelungiri formeaza un fel de
retea. Osteocitele prezinta o activitate dar redusa. Ele au organite in regresie. Se stie ca osteocitele
provin din osteoblaste dar transformarea osteocitelor inapoi in osteoblaste este controversata
47.Osteoclastele.
Osteoclastele au un diametru de 150 m, prezinta cate 50 de nuclei in fiecare celula, si se gasesc in niste
lacune speciale, numite Howship.
Celulele sunt polarizate: nucleii se afla la polul opus frontului osos iar inspre frontul osos prezinta
o margine in perie (margine dantelata) care in repaus dispare. Prezinta numerosi lizozomi primari, cu
diametrul de 0,5-3 m care contin fosfataza acida rezistenta la tartrat si divarese enzime proteolitice. In
osteoclaste exista o zona numita compartiment subosteoclastic, in care mediul este puternic acid si care
este echivalenta unui lizozom secundar. Mediul acid din acest compartiment este obtinut cu ajutorul unei
pompe protonice ATP dependenta care pompeaza in zona subosteoclastica protonii obtinuti cu ajurorul
anhidrazei carbonice. Acest compartiment este inconjurat de o zona de inchidere. Spre periferie mai exista
si o zona clara deasupra careia se afla marginea dantelata (in perie) care este bogata in actina si mai este
numita si zona filamentoasa.
Originea osteoclastelor se afla in precursori comuni cu monocitele si granulocitele, in maduva
osoasa. Osteoclastele se obtin prin fuzionarea precursorilor, proces care este dependent de un factor
necunoscut. Insa monocitele fuzionate nu au proprietati osteoclastice, desi provin din aceeasi precursori ca
si osteoclastele.
Receptorii pentru calcitonina inhiba activitatea osteoclastelor dar ele sunt sensibile la factorul de
stimulare a osteoclastelor, secretat de osteoblasti la actiunea parathormonului
53.Cartilajul elastic
Localizare: in urechea externa, peretii cailor auditive, trompa lui Eustache, in epiglota, cartilajele
corniculate si cuneiforme.
Aspectul sau macroscopic este mai opac si galbui, flexibil.
Este alcatuit din condrocite similare celor de la tesutul hialin, asezate in lacune izolate sau grupate
cate 2-4 in grupe izogene. Matricea este mai putin bogata si prezinta numeroase fibre elastice ramificate.
Originea lor este in ariile primare ale tesutului conjunctiv care contin celule conjunctive ramificate
si fibre care nu sunt nici colagen nici elastina. Se dezvolta ca in ariile tesutului hialin dar dobandesc
caracteristicile tesutului cartilaginos elastic. Tesitul conjunctiv de la periferie da nastere pericondrului.
54.Fibrocartilajul
Se aseamna foarte mult cu tesutul conjunctiv dens regulat. Cele doua tesuturi sunt adesea unul in
contnuarea celuilalt, alcatuind ligamentele si tendoanele ce se insera pe os.
Localizare: discuri intervertebrale, simfiza pubiana, unele cartilaje articulare.
Sinteza in condrocit a componentelor matriciale:
In RER dureaza 10 minute, in aparatul Golgi dureaza 30 minute, iar in granulele secretorii stau 23 ore. Condroitin sulfatul si GAG sunt adaugati in aparatul Golgi iar in granulele secretorii exista un
material filamentos (colagen) si un material granular (PG). PG sunt secretati ca monomeri si asamblati pe
acid hialuronic extracelular.
Aceeasi celula cartilaginoasa secreta concomitent toate componentele matricei.
Organizarea microscopica se face pe baza unor condrocite dispuse in siruri intre manunchiuri
groase de fibre de colagen de tip I. Nu are pericondru si este acidofil datorita colagenului. Condrocitele
sunt situate in lacune inconjurate de matrice extracelulara bazofila datorita condroitin sulfatului si keratan
sulfatului.
Discul intervertebral
Vertebrele sunt acoperite de cartilaj hialin iar discul se afla in centru si e format din fibrocartilaj.
Nucleul pulpos este derivat din notocord si este format din acid hialuronic si putine celule. Fibrocartilajul
este alcatuit din lamele formate din manunchiuri de fibre de colagen de tip I si care se termina in cartilajul
hialin al vertebrelor. Lamelele adiacente au directii oblice dar opuse, de aici aparand aspectul penat.
Pericondrul este prezent in toate cartilajele mai putin in cartilajul articular. Este un tesut
conjunctiv dens, mai bogat in celule in partea indreptata spre cartilaj. Celulele se diferentiaza in
condroblaste . Contine colagen de tip I.
Histofiziologia cartilajului
cartilajul are rezistenta crescuta la compresiune
cartilajul ajuta la diminuarea la minim a frecarii in articulatii
cartilajul este responsabil de crestera in lungime a oaselor
cartilajul contine numeroase proteine, vitamina C, vitamina D, calciu, fosfat. Absenta acestor principii
din alimentatie duce la rahitism si osteomalacie. Acumularea de matrice fara sa se osifice duce la
aparitia unor oase mai usor deformabile sub actiunea diferitelor forte mecanice.
Hipofiza produce STH care este responsabil de aparitia nanismului, gigantismului si acromegaliei.
daca celulele cartilaginoase mor atunci cartilajul este invadat de vase sangvine si fagocite si are loc
fibrozarea.
extractia cartilajului impiedica angiogeneza
transplantul de cartilaj NU este urmat de rejectie deoarece este nevascularizat si prin urmare nu
permite patrunderea limfocitelor si a imunoglobulinelor.
SANGELE I HEMATOPOIEZA
55.Granulocitul neutrofil - aspectul la microscopul optic,
ultrastructur, funcie
-Au originea in MRH.
-Dupa raportul cu peretele vascular exista doua populatii de neutrofile: circulante si marginale (au tendinta
de aderare).
-Numarul 3.000 - 6.000 / mmc.
-Durata de viata este de 6 h in sange dupa care trec in tesuturi unde au o durata medie de viata de 4 zile.
-Au rol in apararea antiinfectioasa, apartinand sistemului fagocitar.
- In sange ele au stadiul de evolutie final, diferentiat. Ele nu se mai divid si se pot autoelimina, activandusi programul genetic de autodistrugere.
-La MO se calculeaza dimensiunea lor 10 -12 m, N/C = 1 : 1.
-Celulele au un singur nucleu care este segmentat. Celulele sunt PMN (polimorfonucleare) avand nucleul
lobat.
-La celulele tinere nucleul este nesegmentat, in banda. Nucleul se va segmenta in 2, 3, 4, sau 5 lobi.
-Citoplasma prezinta granulatii mici, colorate roz sau rosu-portocaliu si unele granulatii colorate in
albastru-violet. Ele sunt raspandite uniform in citoplasma. Se poate vedea un apendice, ca un bat de toba corpusculul Barr.
-Distributia granulelor la microscopul electronic arata ca in vecinatatea membranei exista mai putine
granule si mai multe structuri ale citoscheletului. In momentul aderarii la endoteliul vascular miscarea
neutrofilului este de tip amoeboidal care se face ca urmare a rearanjarii citoscheletului.
-Continutul granulelor a fost studiat prin histochimie. Granulele pot fi de doua feluri primare (comune) si
secundare (specifice), clasificare care s-a facut dupa afinitatile tinctoriale. Granulele primare sunt
azurofile si dau reactii pozitive pentru coloranti azur. Ele contin un set de enzime lizozomale. Granulele
specifice nu au aceleasi enzime specifice si au proteine bazice numite fagocitone. Aceste granule asigura
capacitatea neutrofilului de a fagocita bacterii.
D.p.d.v. functional neutrofilele se clasifica in: celule inactive si celule activate.
Celulele activate prezinta pe suprafata lor anumite molecule de adeziune cu ajutorul carora se
ataseaza la celulele ce captusesc vasele, migreaza apoi in tesuturi unde ingera particulele straine pe care
apoi le digera.
Etapele distrugerii microorganismelor:
1. Identificarea microorganismelor prin factori chemotactici care sunt niste compusi chimici pe care
celula ii detecteaza ca fiind prezenti in mediu iar apoi are loc raspunsul celular, neutrofilul migrand
spre zona din organism unde concentratia factorilor detectati este maxima.
2. Apoi celulele se ataseaza de vas, strabat peretele endotelial la locul de jonctiune intre doua celule
endoteliale, distrugand membrana celulara cu enzima numita colagenaza. Neutrofilele trec apoi in
tesutul conjunctiv prin miscari amoeboidale si ajung la locul unde concentratia de microorganisme
este maxima.
3. Distrugerea, liza microorganismelor.
4. Prelucrarea materialului rezultat din liza.
Atasarea neutrofilelor atat la celulele endoteliale cat si la tesutul conjunctiv se face prin molecule
de adeziune care se gasesc fie pe leucocite fie pe celulele epiteliale sau pe celulele tesutului conjunctiv.
Exemple de molecule de adeziune:
ICAM 1 (molecula de adeziune intercelulara - intercelular adhesion molecule)
ELAM 1 (endothelial-leukocyte adhesion molecule)
Exemple de factori chemotactici:
peptide scurte, cu radicali N-formil
diferite tipuri de componente ale sistemului complement
mesageri ai mastocitelor?: metaboliti ai acidului arahidonic.
Ingestia este precedata de procesul de opsonizare (bacteria este acoperita din loc in loc de
proteine de tip Ig sau elemente componente ale sistemului complement). Opsonizarea reprezinta
acoperirea unei molecule (particule) bacteriene cu proteine plasmatice recunoscute de receptorii
neutrofilului ca semnal pentru ingestie. Rolul opsonizarii este de a reduce mobilitatea microorganismului
si de a recunoaste particula antigenica.
In momentul recunoasterii, citoscheletul neutrofilului se distruge, si veziculele de fagocitoza sunt
internalizate. Ulterior veziculele de fagocitoza fuzioneaza cu granulele neutrofilului si are loc o
degranulare (eliberarea continutului granular spre vezicula de fagocitoza). In acest moment se activeaza
productia de radicali liberi care ulterior desfac elementele componente ale microorganismelor ingerate.
Pentru neutrofile, degranularea are loc in citoplasma celulei, spre deosebire de bazofile si eozinofile unde
degranulare are loc extracelular, uneori cu efecte toxice asupra organismului propriu.
-La MO se stabilesc dimensiunile de 10-12 m, raportul nucleu / citoplasma este 1 : 1. Nucleul poate fi
nesegmentat sau, mai frecvent, are doi lobi iar nucleul are un aspect caracteristic, in forma de desaga.
Citoplasma se coloreaza in rosu portocaliu cu eozina iar granulele se coloreaza eozinofil.
-La ME, gran. au in centru un miez cristaloid caracteristic, dif de la o specie la alta. D.p.d.v. histochimic
granulele contin:
un set de hidrolaze lizozomale
un set de proteine cationice
Rolul functional:
Fagocitoza si liza bacteriana, putin importanta in vivo. S-a experimentat acest lucru pe sobolani,
modificandu-li-se formula leucocitara. Li se scot neutrofilele si li se introduce un numar egal de
eozinofile. Ulterior, soarecii mor din cauza unor infectii cu germeni obisnuiti. Concluzia este ca unele
eozinofile sunt capabile de fagocitoza dar ele nu pot suplini lipsa neutrofilelor.
Apararea in infectiile cu paraziti multicelulari. In infectiile parazitare, celulele sistemului imun
detecteaza celulele straine, secreta o serie de molecule implicate in comunicarea intercelulara, numite
limfokine care determina elaborarea unui raspuns mai specific fata de acest tip de infectie. Ca urmare,
creste numarul de eozinofile, creste concentratia unui anume tip de anticorpi, din familia IgE.
Moleculele de Ac se ataseaza de parazit, recunoscand proteinele de suprafata. Eozinofilele au receptori ce
recunosc celalalt domeniu al anticorpului si prin intermediul lui se ataseaza de celula parazitara. Apoi are
loc procesul de degranulare care este citotoxic pentru celulele parazitare. Procesul de degranulare se face
in spatiul extracelular si prin urmare el poate provoca un raspuns si din partea celulelor proprii ale
organismului. Pot aparea astfel asa numitele boli alergice, caracterizate printr-o hipersensibilitate a
propriilor celule la actiunea eozinofilelor asupra parazitilor. Aceasta hipersensibilitate se poate manifesta
chiar in absenta parazitului si prezenta doar a antigenului
-Numarul lor este intre 15-50 / mmc, aproximativ 100 milioane in total in organism.
-Au durata scurta de viata. In sange se gasesc sub forma de celule diferentiate, ce nu se divid.
*La MO se stabilesc diametrul - 12-25 m, N/C= 1 : 1
-forma nucleului- de potcoava la cele tinere sau bilobat la cele adulte.
-Citoplasma este abundenta, si adesea tinde sa aiba o tenta bazofila. Exista granule foarte neuniforme
d.p.d.v. al conturului care se coloreaza cu un colorant bazic si apar in albastru inchis pana la negru.
Granulele se suprapun si peste nucleu.
-Continutul granulelor este hidrosolubil, si de aceea, pe frotiu, la spalare intensa, continutul granulelor se
poate dizolva.
*La ME se vad organitele: aparatul Golgi, RE, mitocondrii si incluziunile - granule de glicogen.
-Granulele sunt rotunde sau ovale si specifice. Au un continut de histamina, heparina si alti mediatori. Nu
au enzime lizozomale.
Rolul lor functional este incert. Datorita faptului ca reprezinta o proportie mica din totalul de
leucocite adesea exista tendinta de a se considera neimportante. Degranularea lor rapida poate avea insa
consecinte grave. In aceste cazuri au loc pusee hipersensibile, cand se elibereaza anticorpi IgE.
Bazofilele au pe suprafata lor receptori pentru IgE. Cand o persoana hiperreactiva produce IgE
acestea pe de o parte circula in sange, pe de alta parte se leaga de bazofile. La reexpunerea acelei persoane
la acelasi antigen, bazofilele cu anticoprii atasati fixeaza antigenul respectiv, se degranuleaza si astfel se
pot produce diferite tipuri de reactii alergice, de la astm bronsic pana la urticarie acuta si chiar soc
anafilactic, care este cel mai grav dintre bolile alergice.
Sunt celule aflate in trecere prin sange unde stau 1/2-1 zi. Ele ajung in tesuturi unde isi schimba
morfologia (se transforma in macrofage). Exemple: macrofagele din tesutul conjunctiv din ficat, din
plaman.
Sunt in numar de 300-500 / mmc.
La MO apar ca fiind celule mari, cu diametrul pana la 20 m. Raportul nucleu / citoplasma este 2
: 1 iar nucleul are forma de potcoava. In nucleu eucromatina si heterocromatina alterneaza, dand aspectul
de tabla de sah. Citoplasma este bazofila si apare colorata in albastru intens. Uneori exista granulatii mici
ce apar roz palid.
La ME se observa RE, ribozomi liberi si mitocondrii. Granulele au enzime lizozomale.
Rolul fagocitelor mononucleare:
1. secreta diversi compusi (proteici sau neproteici)
2. ingera diferite particule de dimensiuni mari (celule intregi sau resturi celulare)
3. coopereaza cu limfocitele mai ales
4. fagocitoza (functia principala) - ingera celulele imbatranite (vezi splina pentru eritrocite). Eritrocitele
exprima semnale de degenerescenta care sunt recunoscute si fagocitate. De asemenea fagocitele pot
inghiti proteine straine, resturi celulare, produsi fiziologici formati in exces (factori de coagulare).
Mecanismul de transport poate fi pinocitoza (pentru faza fluida), endocitoza (pentru particulele solide)
sau fagocitoza (vezi neutrofilul).
Diferente intre neutrofil si macrofag:
macrofagul utilizeaza un set amplu de molecule de adeziune
macrofagul poate fagocita particule dupa ce au fost opsonizate cu mai multe tipuri de anticorpi.
macrofagele se pot deplasa sub actiunea factorilor chemotactici sintetizati de limfocite
macrofagele au receptori pentru manoza (se gaseste in capsula bacteriana) si astfel bacteria poate fi
fagocitata fara opsonizare.
Cele doua mari populatii de limfocite sunt limfocitele B, specializate in sinteza de anticorpi, si
limfocitele T care participa la raspunsul imun. Diferentierea la MO intre cele doua clase nu se poate face
iar la ME exista diferente doar intre formele activate ale limfocitelor, diferente care se evidentiaza prin
metode imunocitochimice (identificarea unor markeri de suprafata)
Plachetele se lipesc de endoteliul vaselor langa locul lezat si lipirea este favorizata de colagenul
din peretele vasului cu care stabilesc legaturi.
Agregarea
Reprezinta formarea de grupuri de plachete la locul de lezare. Aceasta este favorizata de colagen
si alti componenti din plachete: serotonina, ADP, ATP, tromboxanul A2, Ca2+.
Metamorfoza vascoasa
Trombocitele isi modifica forma si structura, acumuleaza apa, endomembranele se rup si
continutul veziculelor se raspandeste in toata citoplasma dandu-i un aspect vascos, astructurat. Apoi
membrana plachetara se rupe si intreg continutul citoplasmic se raspandeste incepand procesul de
coagulare.
Procesul de coagulare
Exista mai multe tipuri de factori:
1. tisulari - tromboplastina - factorul tisular principal
2. plasmatici - protrombina si fibrinogenul
3. plachetari - serotonina, ADP/ATP
4. prezenti atat in trombocit cat si in plasma - Ca2+, trombostenina
Procesul de coagulare are mai multe etape:
1. Intr-o prima etapa tromboplastina va actiona supra protrombinei si o va transforma in trombina.
2. Trombina actioneaza asupra fibrinogenului care se transforma in fibrina care este o masa de fibre cu
directii diferite ce formeaza o pseudoretea.
3. Apoi factorii plachetari cu rol contractil (serotonina, Ca 2+) contracta masa de fibrina si se formeaza
cheagul sangvin
4. Complexul plasminogenul - plasmina asigura hemoliza (trombocitoliza) cheagului sangvin.
Acest complex este format din 4 tipuri de molecule:
1. plasminogen
2. plasmina
3. inhibitori ai complexului
4. stimulatori ai complexului
Plasminogenul se transforma enzimatic in plasmina si aceasta este influentata de inhibitorii si
stimulatorii complexului.
Hemofilia este un defect enzimatic, determinat genetic si care impiedica transformarea
fibrinogenului in fibrina. Astfel, orice rana poate fi mortala.
Plachetele mai au si alte functii decat cele din coagularea sangvina:
Intervin in procesele inflamatorii si elibereaza substante care stimuleaza chemostatismul neutrofilelor
la locul de invazie microbiana, neutrofilele fiind primele care actioneaza.
Pot endocita bacterii si virusuri dar nu le pot distruge deoarece au un continut redus de hidrolaze
acide.
Pot interveni in procesul imun prin emiterea de substante care stimuleaza producerea de
imunoglobuline (in special IgG)
Pot interveni in vindecarea ranilor eliberand substante care stimuleaza miogeneza si angiogeneza
(formarea de noi capilare)
echinocit - au forma de sfera dar membrana celulara emite prelungiri de lungime, forma si grosime
egala si situate la distante egale unele de altele. Aceasta forma apare atunci cand concentratia de ATP
din celula sau din exterior scade.
stomatocite - sunt celule rotunjite care prezinta o infundatura. Aceasta forma apare cand in mediul
extern apare o modificare a pH-ului.
ovalocite - hematii de forma ovalara
acantocite - celulele au forma sferica dar membrana emite prelungiri de lungimi si grosimi diferite
asezate la distante inegale. Aceasta forma poate sa devina si ireversibila in unele boli, spre exemplu in
ciroza hepatica.
De asemenea exista si hematii cu forma ireversibila, patologice:
drepanocitele - hematii in forma de secera
leptocite - hematii turtite
Hematia circulanta este anucleata (la om).
Citoplasma: dispar toate organitele celulare si raman doar microfilamentele si microtubulii care
formeaza citoscheletul si mentin forma celulei. Este posibil sa ramana membrana nucleara care va forma
inelele Cabat. Tot din nucleu raman resturi de cromatina sub forma de granule bazofile - granulele Jolly.
Proteinele sunt proteine structurale si protein enzime. Proteinele structurale pot fi fibroase,
alungite si alcatuiesc o pseudoretea cu ochiuri diferite in care se gasesc proteine structurale de forma
globulara. Protein enzimele sunt:
lactat dehidrogenaza (enzima a glicolizei anaerobe)
enzime din suntul pentozic - glucozo-6-fosfat dehidrogenaza, 6-fosfogluconat dehidrogenaza
ATPaza
urme de catalaza
anhidraza carbonica - intervine in legarea CO2
hemoglobina - ocupa 33% din greutatea hematiei care are 40% substanta uscata in total. Este formata
dintr-o parte proteica - globina si partea de hem care este alcatuita din protoporfirina IX si Fe2+.
In formarea Hb (hemoglobinei) exista mai multe etape:
1. Se formeaza globina in RER.
2. Se formeaza protoporfirina IX
3. Se leaga Fe la protoporfirina si se formeaza hemul
4. Se unesc globina si hemul
Durata de viata
120 zile. Hematiile imbatranite ajung in ficat sau splina unde sunt fagocitate de macrofage si sunt
apoi atacate de lizozomi care contin hidrolaze acide. Hematia se descompune si se elibereaza Fe care
reintra in circulatie si ajunge in maduva rosie hematogena ajutand la formarea de noi hematii. Astfel se
realizeaza circuitul Fe in organism.
Originea
Este in maduva rosie hematogena, hematopoietica sau hematoformatoare (MRH) care da nastere
elementelor figurate ale sangelui. Aceasta se gaseste in oasele late (stern, coxal) si in corpurile vertebrelor.
Functiile
Este transportoare de gaze, factorul principal fiin Hb care leaga si dezleaga rapid O2 sub actiunea
methemoglobin reductazei si CO2 sub actiunea carboanhidrazei. Se poate forma si o legatura ireversibila
in carboxihemoglobina determinata de legarea monoxidului de carbon - CO.
=ct. in diferentierea nr. total de leuk. circulante in cele 5 tipuri de leuk., exprim procentual si respectiv in
nr. absolut, fiecare dintre acestea indeplinind o fct. specifica.
-Proporie relativ = formula leucocitar
Neutrofile: 40-75%
Eozinofile: 3%
granulocite
Bazofile: 0,5%
Limfocite: 25-50%
Monocite: 1-5%
agranulocite
Leucocitoz
-Splenectomie
-Stress
-Boli inflamatorii
-Arsuri
-Leucemii
-Dup tratam. cu: epinefrina, aspirina, heparina, corticosteroizi
Leucopenie
Insuficien a mduvei osoase hematogene
Lupus eritematos
Boli hepatice
Antibiotice,
barbiturice,anticonvulsivante,
diuretice, citostatice
Pentru seria rosie, maduva nu este un compartiment de depozit, toatee elementele liniei rosii fiind
eliberate in circulatie, spre deosebire de celulele granulocitare ce pot stocate in maduva atunci cand
organismul le necesita.
In maduva, raportul intre precursorii liniei rosii si precursorii linie granulocitarea este invers fata
de formula leucocitara, in maduva existande de 3-4 ori mai multi precursori ai granulocitelor decat ai
eritrocitelor.
Nucleii eliminati de eritroblasti sunt fagocitati de macrofagele din MRH. De aceea exista o
asociere intre hematopoieza si aceste macrofage.
Timpul necesar este de 20 de ore pentru primele etape, pentru ca ultimele etape sa se desfasoare
lent.
Nucleu - forma sa prefigureaza forma nucleului viitoarei celule; sinteza proteinelor incepe sa scada,
cromatin este mai agregata, uneori are nucleoli, alteori nu; raportul nucleu / citoplasma este 2 : 1 sau
1 : 1.
Citoplasma are culoare tranzitorie (albastru-rosiatic); granulele sunt eozinofile
Metamielocitul eozinofil
Diametru 18 m
Nucleu are forma precis conturata (potcava, rinichi), cromatina este mai compacta; scade raportul
nucleu / citoplasma pana la 1 : 1
Citoplasma este acidofila, granulele sunt numeroase cantitativ
Eozinofilul nesegmentat (tanar)
Diametru 16 m
Nucleu cu forma de potcoava, raportul nucleu / citoplasma este 1 : 1
Citoplasma este identica cu cea a eozinofilului matur
Mielocitul bazofil
Diametru 18 m
Nucleu oval sau indentat, cromatina usor impachetata, raportul nucleu / citoplasma este 2 : 1 pana la
1:1
Citoplasma are tenta albastruie, moderata cantitativ si apar granule specifice, intens colorate
Metamielocitul bazofil
Diametru 18 m
Nucleu in forma de potcoava, cromatina intens colorata, nucleolii nu se vad; scade usor raportul
nucleu / citoplasma
Citoplasma are tenta albastruie si granule specifice in numar mare
Bazofilul tanar nesegmentat
Are toate caaracteristicile bazofilului adult mai putin forma nucleului care este alungita,
nesegmentata.
67.Limfocitopoieza (etape).
Celula stem limfoblast limfocit tanar limfocit adult
Nu toate etapele de diferentiere au loc in MRH, unele limfocite diferentiindu-se si in timus.
Limfoblastele
Diametru 20 m (celula mare)
Nucleu este mai putin compactat, prezinta 1-2 nucleoli; se pastreaza raportul nucleu / citoplasma de
4 : 1 pe toata linia (caracteristica a limfocitelor)
Citoplasma este putina si bazofila; nu se vad granule citoplasmatice
Limfocitul tanar
Diametru 9-18 m (dupa populatia careia ii apartin d.p.d.v morfologic - mari, intermediare, mici)
Nucleu este dens, fixeaza o cantitate mare de colorant bazic, are rar nucleoli
Citoplasma - nu se identifica prezenta granulelor
68.Monocitopoieza (etape).
nedifereniate
au capacitatea de autontreinere (self-renewal)
se difereniaz sub aciunea unor stimuli specifici
rspund la mecanisme de control complexe
o celul stem st la originea tuturor liniilor hematopoietice
Au capacitate migratorie
Morfologie asemntoare cu a limfocitului i/sau monocitului
Pot coloniza: maduva osoas gras, splina, ficatul
Tipuri:
-CFU (Colony Forming Unit) celul capabil s formeze in vivo sau in vitro o colonie de celule de un
anumit tip
Potenialitate capacitatea de a se diferenia n tipuri particulare de celule (toti-, pluri-, multi-,
bi-, uni-)
- CS totipotente- pot da nastere unui organism
-CS pluripotente- dau nastere mai multor tipuri de tesuturi
- CSmultipotente- dau nastere multor tipuri celulare din acelasi tesut/organism
-CS embrionare- derivate din embrioni in stadiul de blastocist (Z 7)
-se multiplica indefinit in cultura
-se pot diferentia in cel. derivate din toate cele 3 straturi embrionare
70.Limfocitele B - funcie.
Limfocitele B ajung prin diapedeza in tesutul conjunctiv lax si reticulat si la acest nivel se transforma in
plasmocite, celule care intervin in raspunsul imun mediat umoral (secreta anticorpi). celule implicate in
raspunsul imun mediat umoral - limfocitele B care se vor transforma in plasmocite si care intervin in
secretia de anticorpi sau imunoglobuline
Limfocitele B activate au dimensiuni mult mai mari decat ale celulei inactive, iar citoplasma este plina cu
RER. Aceste celule sunt specializate in sinteza anticorpilor care se face in stadiul final de diferentiere
plasmocitul
Limfocitele B sintetizeaza anticorpi. Caracteristicile anticorpilor:
Au unul sau doua locuri de legare pentru proteinele straine.
Au domenii ce pot activa sistemul complementului sau pot fi recunoscute de receptorii de pe
suprafata fagocitelor. Reprezentantii unei singure familii de limfocite elaboreaza un singur tip de
anticorp.
Are forma literei Y, avand doua lanturi polipeptidice lungi (cu masa moleculara mare - heavy H) si
doua lanturi polipeptidice scurte (cu masa moleculara mai mica - light L). Zona centrala este o zona
balama.
Exista 5 clase de anticorpi: IgA, IgD, IgE, IgG, IgM, care difera intre ele prin structura lantului
greu.
Moleculele de anticorpi sunt fixate pe membrana limfocitului dar sunt si eliberate in circulatie.
Orice vaccin induce proliferarea familiei de limfocite care produce anticorpul ce recunoaste
antigenul introdus.
celule T citotoxice - populatii de limfocite T care secreta perforina ce ataca specific si distruge
celulele (intervine in citotoxicitatea specifica).
Limfocitele T citotoxice provoaca moartea celulelor ce poarta pe suprafata o proteina straina legata de
moleculele CMH. Moartea celulei este provocata prin doua mecanisme:
3. mecanismul lung
mecanismul scurt: limfocitul T elibereaza o proteina care se numeste perforina care polimerizeaza si
formeaza canale transmembranare in membrana celulei tinta. Apoi din citoplasma, prin pori trec cateva
enzime ce activeaza verigile finale ale cascadei biochimice. Proteozomul este o masinarie ce
taiecelulele infectate
In infectia cu HIV, unele celule infectate pot exprima pe suprafata lor proteine-semnal ce intorc semnalul
primit de la limfocitele T citotoxice (ex.:moarte celulara). In cazul camerei anterioare a globului ocular
sau a testiculului prezinta continuu un semnal de apoptoza, astfel incat orice celula ajunsa aici moare
(moartea intrusilor), lucru care este folositor in transplanturi
ESUT MUSCULAR
74.Aspectul la M.O. al esutului muscular striat
Muschiul striat cardiac
Este localizat in miocard. Sunt in total aprox. 2 miliarde de celule.
HIPERTROFIE - cresterea volumului organului prin cresterea volumului elementelor
componente (celulelor).
HIPERPLAZIE - cresterea volumului organului prin cresterea numarului elementelor
componente (celule).
Lungimea fibrei 100 m, latimea (diametrul) - 15 m. Isi pot dubla volumul, diametrul
ajungand pan la 30 m (in hipertrofie).
Celulele au un singur nucleu, asezat central. Prezinta striatii transversale care insa lipsesc in jurul
nucleului. Pe masura inaintarii in varsta se acumuleaza pigmenti de imbatranire (hipofuxina). Celulel pot
fi ramificate dar nu se anastomozzeaza. atasearea cap la cap a celulelor se face prin discuri intercalare
care se obsrva mai bine pe preparate colorate cu hematoxilina fosfotoxica. Discurile apar ca niste
ingrosari transversale in scara la capetele celulei. Ele se mai numesc striurile scalariforme Eberth. Printre
celule se gasesc structuri fine conjunctivale.
Caracteristic acestui tip de tesut este vascularizatia de tip terminal. Astfel, celulele dintr-un
anumit teritoriu sunt toate dependente de un anume vas, ceea ce explica procesele ce au loc in infarctul
miocardic acut.
La ME discurile intercalare apar ca niste formatiuni alcatuite din complexe jonctionale,
prezentand portiuni transversale si longitudinale. Portiunile transversale sunt alcatuite din jonctiuni cu rol
strict de adeziune (dezmozomi si jonctiuni intermediare). Portiunile longitudinale sunt alcatuite din
jonctiuni comunicante (gap, nexus). Acestea din urma asigura continuitatea electrica.
Si celulele cardiace au sistem de tubi T. Ele sunt in numar mai mare decat in fibrele musculare
striate scheletic si stabilesc contacte doar cu o terminatie a RS formand diadele.
Dintre organitele comune cel mai bine reprezentate sunt mitocondriile care ocupa 35% din
volumul celulei, restul fiind in cantitate mica.
Materialul contractil este asemanator ca organizare cu cel de la m. striat scheletic. El are
dispozitie ordonata dar nu o respecta in totalitate. Contractia este controlata de oscilatiile concentratiei de
Ca2+. De asememnea exista o calciuATPaza care acumuleaza Ca2+ in RS, canale de calciu in membrana
RS care sunt sensibile la mediatori chimici (IP3 - inozitol trifosfat). Acesti mediatori pot deschide canalele
care duc la trecerea Ca din RS in citoplasmic.
Miocardiocitele atriale sunt asemanatoare cu cele ventriculare dar au in plus granule atriale.
Aceste granule contin un precursor al factorului natriuretic. Factorul natriuretic este de natura endogena
ajuta la eliminarea Na+ din organism. El are efect antagonic fata de ADH si ACTH. Eliberarea granulelor
se face atunci cand celulele sunt tensionate datorita cresterii volumului sangvin.
Celulele tesutului excitoconductor sunt de 3 tipuri:
Celule P (pacemaker) care genereaza impulsuri electrice in nodulul sinoatrial si nodulul
atrioventricular. Au forma rotunda sau ovala, nucleul mare este situat central. Aparatul contractil este
slab reprezentat si au putine mitocondrii si cisterne de RS. Intre aceste celule se stabilesc jonctiuni
desmozomale. de asemenea ele mai sunt legate si de celulele T (de tranzitie) prin discuri intercalare.
Celulele T (de tranzitie) prezinta mai multe mitocondrii si cisterne de RS. Ele au rol de preluare si
raspandire a impulsurilor electrice. Stabilesc jonctiuni cu celulele P si cu miocardiocitele de lucru.
Celulele Purkinje sunt mai mari, au citoplasma clara. La ME se observa in vecinatatea membranei
materiale contractile cu orientare paralela cu axul longitudinal al celulei. Ele au mai multe mitocondrii si
lipseste sistemul tubilor T. Stabilesc jonctiuni de tip gap sau desmozomi. Nu prezinta disc intercalar
Discul intunecat:
Format din filamente groase si subtiri
Fiecare filament gros este inconjurat de 6 filamente subtiri
Banda H
Numai filamente groase (l=1,6m, =15nm)
Linia M
Numai filamente groase
Filamentele sunt legate intre ele prin punti fine formate de proteinele M
Ultrastructura
-compon. (miofilam. si benzile M si Z) sunt alc. din agregate supramoleculare proteice
-dpdv. al contractiei- prot miofibrilare (contractile) se (:) in 3:
a)proteine contractile fundamentale- miozina - 45%, 470kD
- localiz. in sarcomer: filam. groase
- actina- 20%, 42kD; stim activit ATP-azica a miozinei
- localiz in sarcomer: fil. subtiri
b)prot. contractile reglatoare tropomiozina- 5%, 70 kD
- localiz: fil. subtiri
-molec. este un bastonas lung de 40nm, se leaga de actina;
impreuna cu
cplx. troponinic regleaza interact. miozina-actina
-troponina -5%, 76kD
- in fil. subtiri
- 3 subunit: tropon. C-leaga ioni Ca / I-inhiba actina / T-se
leaga de tropomioz
c)alte prot miofbrl.- alfa-, beta-, gamma-, eu- ACTININA, titina, nebulina etc.
85.Placa motorie
Fibrele motorii sunt axoni mielinici ai unor neuroni motori.
Axonul se arborizeaza, isi pierde teaca de mielina;
- Capatul terminal al fiecarei ramificatii devine dilatat (buton sinaptic) si stabileste jonctiunea cu celula
musculara;
-Axonul mielinizat pierde teaca de mielina si se dilata butoni terminali aplicati pe sarcolema
Contin : mitocondrii si vezicule sinaptice
-Fanta sinaptica contine o matrice amorfa
-Faldurile jonctionale ale sarcolemei
-In sarcoplasma de la acest nivel
mitocondrii,
ribozomi
nuclei
granule de glicogen
-Placa are in compunere: o terminatie axonala, fanta sinaptica si sarcolema
86.Fusurile neuromusculare
- Receptori de tip senzorial, localizati printre fibrele musculare
- Fiecare fus format din 8-10 celule foarte alungite, modificate, denumite fibre intrafuzale, inconjurate de
spatiul periaxial, care contine un fluid; acest ansamblu este inconjurat de o capsula
- 2 tipuri de fibre intrafuzale: cu nuclei in cosulet, mai numeroase si cu nuclei insirati (in lant); in jur:
celule musculare nemodificate, denumite extrafuzale;
- Filete nervoase senzoriale formeaza terminatii anulo-spirale (sau primare), in jurul portiunii centrale a
fibrelor fuzale (adaptare rapida) si terminatii nervoase secundare (adaptare lenta).
- Filete motorii, eferente, g, se termina pe niste placi motorii la nivelul fibrelor intrafuzale;
- Fibrele extrafuzale isi primesc terminatiile nervoase normale (eferente motorii a);
Intindere -> distorsiune a filetelor senzoriale -> informatii la fibrele motorii-> contractie
Particularitati functionale
Activitatea contractila ritmica spontana - au loc contractii cu frecventa si amplitudine constanta
dependenta de muschi. - acestia fiind m. fazici. Exista insa si m. tonici care au un tonus spontan, o
stare de contractie sustinuta, tradusa printr-o miograma in platou
Contractia e modulata de urmatorii liganzi, prin legare la receptorii de pe membrana celulei
musculare netede:
neurotransmitatori
hormoni
prostaglandine
Prezinta dubla inervatie vegetativa, excitatorie si inhibitorie; sinapsele sunt absente. Acetilcolina
poate influenta procesul contractil la nivelul placii motorii. Aceste molecule (toti liganzii) actioneaza
la nivelul receptorilor. Ei actiuni de tip elastic: intr-un loc poate fi inhibitor iar in alt loc poate fi
stimulator al contractiei. Actiunea lor depinde de tipul de receptor exprimat in membrana celulara si
de tipul de mecanism de transductie ce are loc in celula.
Fibrele sunt cuplate electric prin jonctiuni gap si cuplate mecanic prin jonctiuni adherens. Aceste
jonctiuni asigura functionalitatea tesutului
Starea contractila - celula este oprita in G1. Aceasta stare este mentinuta de inhibitori ai proliferarii,
celula avand receptori pentru acesti factori. Celula nu are receptori pentru factorii mitogeni (de
stimulare a cresterii), ea este refractara la acestia. De asemenea, in acest stadiu celula raspunde la
agentii care contracta. Spre exemplu, m. neted vascular raspunde la angiotensina II. In aceasta etapa
celula nu sintetizeaza matrice extracelulara.
Starea secretorie - celula iese din G1. Ea raspunde la factorii mitogeni (spre exemplu PDGF). Nu se
contracta dar sintetizeaza matrice extracelulara (colagen, fibre elastice, proteoglicani).
Aceste doua fenotipuri sunt foarte bine exprimate la m. neted vascular. Atfel se explica
ateroscleorza, boala a celulelor musculare netede, in care creste numarul celulelor secretoare. De-a lungul
timpului s-au elaborat mai multe modele experimentale ale aterosclerozei.
Initial, dintr-un motiv oarecare, are loc lezarea endoteliului vascular, ceea ce determina expunerea
matricei extracelulare aflate sub endoteliu la fluxul sangvin. Are loc aderarea plachetelor si se formeaza
un trombus plachetar, ceea ce duce la eliberarea PDGF si a altor factori existenti in granule. Daca creste
concentratia PDGF sunt stimulate celulele secretorii ale m. neted. Acestea devin capabile sa secrete
PDGF si concentratia acestuia creste si mai mult. Concentratia PDGF crescand din ce in ce mai mult are
loc cooptarea celulelor din tipul contractil in cel secretor. Celulele secretorii migreaza in intima vasului
lezat unde secreeta matrice extracelulara ce determina placa de aterom. La toate acestea se adauga si
faptul ca celulele secretorii au si receptori pentru LDL (carausii colesterolului). Atunci LDL sunt
internalizate in celula si acestea se blocheaza, ceea ce duce la crestera volumului placii de aterom.
corpi Nissl care se pot observa cu coloratie speciala la baza dendritelor si lipsind in conul axonal si
fiind alcatuit din RER si poliribozomi liberi
REN foarte abundent, cu rol in eliberarea Ca pentru cresterea concentratiei sale citosolice, fenomen
ce participa la transmiterea impulsului nervos.
Aparat Golgi - foarte bine dezvoltat
Vezicule sinaptice, care se formeaza la acest nivel pentru ca mai apoi sa migreze pana la terminatia
axonala. Aceste sunt putine. In neuronii vegetativi simpatici ele sunt umplute cu catecolamine si
dense la fluxul de electroni. Au diametrul de 60-80 nm.
Vezicule de neurosecretie - contin peptide si neurofizine care sunt eliberate in capilare. Ele au
dimensiuni de 100-300 nm, se gasesc in hipotalamus si sunt dense la fluxul de electroni. Complexele
formate din peptide si neurofizine este depozitat in neurohipofiza de unde este eliberat in circulatie.
Mitocondrii
Rezerve de picaturi lipidice
Lizozomi - de-a lungul timpului acestia se incarca cu un material - lipofuscina - pigment cu
semnificatie fiziologica necunoscuta ce se acumuleaza cu varsta.
Melanina (la unii neuroni - neuronii din substanta neagra din diencefal - locus coeruleus)
Centrioli - prezenti in toti neuronii, avand rol in organizarea fusului nuclear si a microtubulilor.
1 cil cu semnificatie necunoscuta
99.Clasificarea sinapselor.
Dupa natura materialului electronodens s-a facut clasificarea sinapselor de catre Gray:
sinapse asimetrice (materialul electronodens presinaptic este mai mare decat cel postsinaptic)
sinapse simetrice (materalele electronodense au dimensiuni aproximativ egale)
Aceasta clasificare este legata de aspecte functionale.
Veziculele sinaptice pot fi si ele clasificate dupa cum urmeaza:
vezicule clare, sferice - au diametrul de 40-60 nm; frecvent au neurotransmitatori excitatori, uneori si
inhibitori; ex.: veziculele de acetilcolina
vezicule clare, turtite - au diametrul de 20-60 nm; contin doar neurotransmitatori inhibitori
vezicule sferice cu miez dens - au diametrul de 40-60 nm; contin catecolamine
vezicule mari, sferice cu miez dens si halou clar - au diametrul de 80-100 nm. Aceste sinapse se
gasesc in corpul si butonul axonal in SNC si au un continut necunoscut.
Clasificarea morfofunctionala a sinapselor:
excitatorii - sunt asimetrice, au vezicule clare, sferice, efectul pe membrana postsinaptica este de
depolarizare (cresterea PR) - se declanseaza un potential postsinaptic excitator (EPSP)
inhibitorii - sunt simetrice, au vezicule clare sferice sau turtite, efectul fiind de hiperpolarizare
(scaderea PR) - se declanseaza un potential postsinaptic inhibitor (IPSP).
Unul si acelasi neurotransmitator poate avea efecte diferite in functie de receptori (tipul de
receptor determina efectul).
Clasificara topografica a sinapselor
Tipul de sinapsa depinde de partile neuronului ce participa la sinapsa:
tipurile clasice de sinapse (cele mai frecvente):
axospinoase (sinapsa se face cu spinul dendritic) - sunt numai excitatorii
axodendritice - sunt excitatoare sau inhibitoare
axosomatice - sunt excitatoare sau inhibitoare
axoaxonale - sunt numai inhibitorii; din axon ca element postsinaptic este exclusa partea mielinizata
(conducatoare) deci participa la formarea sinapsei axoaxonale doar conul cu segmentul initial si butonii
terminali.
tipurile noi de sinapse (de regula inhibitorii):
dendrodendritice
dendrosomatice
dendroaxonale
soamtodendritice
somatosomatice
somatoaxonale
speciale (la ele participa concomitent mai multe prelungiri):
reciproce - sunt dendrodendritice; reprezinta un complex de 2 sinapse aflate una langa alta si care
conduc impulsul nervos in sens invers
panglica (in retina) - este axodendritica; participa 1 axon si 2 dendrite foarte apropiate intre ele;
axonul face sinapsa cu ele (1 sinapsa cu 1 dendrita). Axonul prezinta pe linie mediana o densificare in
forma de panglica
seriala - este axoaxonica; reprezinta o insiruire de sinapse axoaxonice , axonii facand sinapsa unul cu
altul
Clasificarea sinapselor dupa mecanismul de transmitere
sinapse chimice (cu neurotransmitatori)
sinapse electrice (prin jonctiuni gap) - foarte putine in SN
sinapse mixte (cuplaj intre sinapsa electrica si cea chimica). Sunt rare. Ex.: nucleii vestibulari laterali,
nucleii tractului mezencefalic al trigemenului.
dopamina
Durat mai mare a efectului, laten mai mare
O substan poate aciona ca neurotransmitor, neuromodulator sau neurohormon
(uneori).
Neuromodulatorii pot fi peptide comune cu sistemul neuroendocrin difuz:
colecistokinina, b-endorfina, substana P, angiotensina, VIP
Efecte pe membrana presinaptic (moduleaz exocitoza) i postsinaptic
influenteaz legarea mediatorilor de receptori
Substante neuroactive
gaze: NO (oxid nitric), CO
monoamine:
catecolamine: adrenalina, noradrenalina, dopamina
amine din triptofan: serotonina, triptamina
aspartat
glutamat
GABA
glicina
taurina
peptide:
actioneaza ca neuromodulatori: colecistokinina, endorfine, encefaline, neurotensina, substanta P, VIP
actioneaza ca neurohormoni: LH-RH, TSH-RH, somatostatina, vasopresina
purine: adenozina, AMP, ADP, ATP
In unele celule se formeaza NO sau CO. No se formeaza sub actiunea NO sintetazei, din arginina
iar CO se formeaza sub actiunea hemoxigenazei din hem. NO actioneaza ca neurotransmitator inhibitor,
activeaza GMPc, activeaza pompa de extruzie a Ca, ceea ce duce la scaderea Ca intracelular (efect
inhibitor). De asemenea NO mai este folosit in unele terminatii nervoase vegetative din m. netezi cum ar
fi cei din corpii cavernosi (vezi erectia, vezi aplicarea Viagra) dar si pe m. netezi vasculari. De aceea NO
poate determina accidente vasculare majore. Injecarea NO in SNC determina cascatul.
astrocite
oligodendrocite
microglii
celule ependimare
in SNP:
o
o
celulele Schwann
celulele satelite
Celulele satelite
Sunt celule Schwann ce se gasesc in ggl. spinali, cranieni sau vegetativi. Ele se gasesc in mai
multe locuri:
Ultrastructur:
filamente intermediare 8nm GFAP (Glial Fibrillary Acidic Protein); exist i
prelungiri fr GFAP, n form de vluri
granule de glicogen
lamina bazal
vezicule delimitate mb
20-50% din volumul creierului
(celule gliale : neuroni 10:1)
Aspect
la MO
Aspect
la ME
Locali-
zare si
tipuri
Astrocit fibros
forma stelata
nucleu sferic, eucromatic, central
prelungiri subtiri, putin ramificate
citoplasma cu gliofibrile (se vad cu
impregnare argentica)
contine
filamente
intermediare
(gliofilamente) avand un diametru de 8
nm si alcatuite din GFAP (proteina
acidafibrilara gliala cu greutatea
moleculara de 51 kD).
granule de glicogen
prezinta lamina bazala
predomina in substanta alba
glia limitans - la periferia SNC, subpial
(celule in candelabru, celule penate)
perivasculare in jurul capilarelor
sangvine pe care aplica picioruse
Astrocit protoplasmatic
prelungiri groase si ramificate
citoplasma omogena
Functiile:
1. Homeostazia mediului neuronal:
sechestrarea/redistribuia K+ extracelular rezultat din PA neuronale
ndeprtarea neurotransmitorilor din sinapse: preiau glutamatul sinaptic i l convertesc n glutamin
butonul presinaptic. Protejeaz neuronii mpotriva excitotoxicitii (apoptoz neuronal datorat angajrii
prelungite a receptorilor Glu n ischemia cerebral
2.
Suport metabolic pentru neuroni:
Regleaz fluxul sangvin cerebral local
Produc lactat prin glicoliz suport energetic pentru neuroni
Sinteza precursorilor glutamatului i GABA
Detoxifierea amoniului
Produc factori trofici pentru neuroni NGF (Nerve Growth Factor), BDNF (BrainDerived Neurotrophic Factor), GDNF (Glial-DNF) etc. Intervin n dezvoltarea SN,
rspunsului regenerativ postlezional, dar i n condiii bazale
Stimularea neuronal aferent determin influx de Ca2+ n astrocite i vasodilataie mediat de glutamat
3. Modularea transmiterii sinaptice
111.Nervul periferic.
Teci conjunctive:
Epinevru
es. conj. dens semiordonat; fibre de colagen i elastice groase, longitudinale;
fibroblati, adipocite; vase de snge mici vasa nervorum
Dispare distal, se continu cu dura proximal
Perinevru nvelete fasciculele de fibre nervoase
es. conj cu fibre col. i elastice
extern i intern 8-12 straturi de fibroblaste; celule cu aspect endoteliform
mrginite de lamin bazal, cu jonc. occludens barier delimiteaz
compartimentul perineural
spre periferie -> teaca Henle (un singur strat)
se continu cu pia-arahnoida
formeaz bariera snge - nerv
ntre perinevru i endonevru compartiment perineural
Endonevru nvelete fibrele nervoase
Localizat ntre MB a cel. Schwann i perinevru.
. conj. lax cu strat extern i strat intern
Fibroblaste, mastocite
capilare continue cu jonc. strnse impermeabile
corpusculi Renaut
extern fluid extracelular din compartimentul perineural
112.Ganglionii spinali.
Foormatiuni cu aspect fusiform ce se gasesc pe traseul radacinilor sensitive ale nervilor spinali.
MO: inconjurat la periferie de o teaca conjunctiva , extensie a epi si perinervului.
Are zona corticala sub teaca conjunctiva si este alc din copul neuronilor senzitivi (soma)
inconjurata de cellule gliale satellite.
Zona medulara (catre mijlocul ganglionilor) format din fibre nervoase sensitive de tip II cu
axonul lung. Neuronii senzitivi sunt pseudounipolari si cu corp sferic
113.Ganglioni vegetativi.
neuroni multipolari (corpi neuronali poligonali)
n zonele cu corpi neuronali / prelungiri dispuse neregulat
n celulele satelite aranjate mai puin ordonat
Dilatatii fusiforme pe traseul nv autonomi.Localizati in vecinatatea org/in peretii viscerali.
Capsul sau stroma organelor
Nu prezint zone clar demarcate.Nu prezinta zona corticala sau zona medulara.
Capsul perineural subire, uneori comun pt. 2 pericarioni
Celule satelite n strat discontinuu, dispoziie neregulat .Celulele satellite formeaza o
capsula discontinua in jurul perikarionului neuronilor multipolari din ggl. vegetativi
(primesc sinapse) formeaza teaca de mielina in jurul axonilor neuronilor bipolari din in
ggl. vestibulocohlear
n
114.Scoarta cerebeloasa.
Stratul molecular
Nu au pigmeni n citoplasm
Glomerulii Held
Nevroglie: celule Fananas (stratul molecular), cel. Bergmann
115.Scoarta cerebrala.
Emisferele cerebrale sunt alctuite din:
substan alb
substan cenuie:
scoara cerebral
nucleii bazali
Neocortex 6 straturi celulare
Neuroni:
Motori piramidali
Interneuroni:
cel. cu dublu buchet
cel. n form de pianjen
cel. n form de candelabru
cel. Martinotti (piramidale inversate)
cel. cu coule
cel. orizontale Cajal
1. Strat molecular fibre, cel. Cajal
2. Strat granular extern numeroase celule cu coule
3. Strat piramidal extern cel. piramidale mici i medii
4. Strat granular intern cel. granulare i Martinotti
5. Strat piramidal intern cel. Martinotti, Betz
6. Strat polimorf
116.Maduva spinarii.