Prima disputa pe tema compararii albului a avut loc la sfarsitul anilor "60,

iintre companiile Lever si Procter & Gamble. Lever a sesizat Tribunalul de

Comert din Paris ca Procter & Gamble iii imita sistematic tema cu compararea
albului si prin aceasta i-ar face concurenta neloiala. Curtea de Apel din Paris a
respins actiunea pe motiv ca o idee trebuie trebuie sa apartina firmei care se
considera lezata ca sa fie vorba de iincalcarea principiilor concurentei. Or, tema
cu albeata" e veche de cand lumea. Cu toate acestea, compararea albului
continua sa ne streseze si astazi.
Cele mai raspindite cazuri de contrafacere si concurenta neloiala sunt
incercarile de a crea confuzie in mintea consumatorilor. De exemplu, aparind pe
piata cu un produs necompetitiv, o firma oarecare incearca sa aplice o marca ce
se aseamana foarte mult ("pina la confunzie") cu marca binecunoscuta a
concurentului, produsele caruia se bucura de un succes constant pe piata. Au
devenit deja banale confuziile de genul REEBOK - REABOK, PANASUNIC PANASONIC, MULINEX - MOULINEX, ABIBAS - ADIDAS etc. In asemenea
cazuri infractorul mizeaza pe faptul ca in mintea consumatorului se produce
involuntar o asociatie a marfii din vitrina cu buna calitate a produsului
inscriptionat cu o marca renumita.
Un litigiu de rasunet a avut loc intre companiile France Telecom si Communication
Media Services, avand ca obiect marcile Pages Jaunes si Pages Soleil. Instanta
franceza a condamnat compania Communication Media Services considernd ca
utilizarea marcii Page Soleil este de natura sa creeze confuzie cu bine cunoscuta
marca Page Jaunes. Conform instantei franceze, cuvntul soleil duce cu gndul
la culoarea galbena si comporta si similaritati auditive, avnd acelasi numar de
termeni si silabe ca si culoarea galbena.
Legea incrimineaza faptele de natura sa produca confuzie, ceea ce inseamna ca,
pentru a fi in prezenta unui act de concurenta neloiala, nu este necesar sa se fi
produs deja o confuzie, ci doar sa existe un risc in acest sens. Riscul de confuzie se
raporteaza la consumatorul obisnuit, cu atentie mijlocie, cu un nivel de educatie si
de inteligenta mediu, comun. Totusi, daca produsul este targetat pe o categorie de
consumatori initiati, specializati oarecum in utilizarea acestuia, riscul de confuzie se
apreciaza in functie de acesti consumatori.
Afacerea Imaje versus Wolke
este un alt caz celebru ajuns in manualele de drept. Compania Wolke, care vindea
cerneala pentru imprimantele Imaje, a inregistrat drept nume de domeniu
http://www.imaje-ink.com, care-i dirija pe internauti catre site-ul sau
http://www.wolk-ink.de. Judecatorii au relevat riscul de confuzie pentru consumatorii
cu atentie medie, tentati sa atribuie aceeasi origine pentru cerneala ca si pentru
imprimante.
O alta maniera, mai ocolita, de deturnare a clientelei a fost cea folosita de France
Telecom. Societatea SFR, titulara a marcii SFR, care dispunea deja de numele de

domeniu http://www.sfr.fr, a constatat ca societatea americana W3 System Inc a

depus nume de domeniu http://www.sfr.com, cu conexiuni pornind de pe site-ul
France Telecom, concurenta SFR. Si in acest caz, deturnarea clientelei este perfect
caracterizata, chiar daca a existat o companie interpusa.