Exercitiu de autonomie

Autor: Eda Maliche Ciorabai

Introducere:
Respectarea dreptului la autonomie a pacientului este un subiect in dezbatere, fiind
considerat un principiu etic de baza in ingrijirea medicala. Este un concept dificil de
constientizat atat din perspectiva teoretica cat si din cea practica. Conceptul de autonomie
ocupa un rol central in ambele abordari atat legala cat si etica ce guverneaza practica
clinica. Aceste principii etice noi s-au dezvoltat in ultima jumatate a secolului XX,
conducand la numeroase schimbari in metodele de ingrijire bazate pe modelul centrat pe
pacient, procesul de luare a deciziilor in comun cu pacientii si cerintele stricte in ceeace
priveste consimtamantul. O schimbare importanta este cea de la pacientul cu internare
spitaliceasca de lunga durata la pacientul cu internare de zi si la pacientul ambulator,
balanta dintre interesele individuale si cele publice.
Metoda: Participantii la studiu sunt pacienti cu diagnostic de tulburare mentala severa,
tratati in clinica de psihiatrie din cadrul Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Constanta
de acelasi psihiatru timp de cel putin sase luni, cu o buna complianta la tratament, cu o
buna alianta terapeutica si cu o imbunatatire importanta a scalei CGI. In decursul unei
perioade de patru ani au fost colectate datele clinice, demografice si raspunsurile
terapeutice consemnate de rutina in foile de observatie ale persoanelor ce au suferit de
tulburari mentale severe. Acestia au primit scrisori medicale de la medicul psihiatru
adresate medicului lor de familie si li s-a recomandat sa-si schimbe vizitele de la medicul
psihiatru la medicul de familie. Datele despre rezultate si angajamentul pacientilor au fost
obtinute la 79 de beneficiari care au fost inclusi in studiu.
Rezultate:
Datele au fost recoltate in decursul a trei perioade distincte de timp, prima perioada
inainte de transferare, urmatoarea perioada in timpul supravegherii de catre medicul de
familie si a treia perioada sub ingrijirea medicului psihiatru sau spitalizare, in decursul a
patru ani.s-au facut unele constatari ce sugereaza ca unii factori sunt asociati cu risc de
spitalizare redusa si cu zile mai putine de spitalizare in cazul in care pacientul este
internat, de exemplu complianta la tratament determinata de perceperea utilitatii
tratamentului, calitatea interactiunilor si deschiderii terapeutice.
Concluzii: Variabilele clinice si demografice asociate unor rezultate bune au fost
utilizarea de fiecare data a aceluiasi serviciu de ingrijire, pentru o perioada mai lunga de
trei ani si neutilizarea de substante de abuz si angajamentul dovedit, implicarea in
schimbare. Persoanele implicate, angajate in procesul de schimbare accepta mai usor
nevoia pentu internare timpurie sau internare voluntara, in acelasi timp lungimea
internarii scazind. Angajamentul odata obtinut este relativ stabil in decursul anilor si
colaborarea in privinta medicatiei creste in timp.
Cuvinte cheie: autonomie, angajament, rezultat.
Universitatea Ovidius Constanta, Romania
Clinica de Psihiatrie Constanta, str. Sentinelei 27-29
Contact:edaciorabai@yahoo.com