Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Finante Publice in Rominia PDF
Finante Publice in Rominia PDF
Introducere
Aderarea la Uniunea Europeana depinde, in mare masura, de imbunatatirea standardelor
administratiei publice si de implementarea reformei in toate domeniile acesteia. Sectorul public trebuie
sa se adapteze schimbarilor continue ale mediului economic si social. Atat deciziile investitorilor
straini, cat si ale celor interni, sunt influentate din ce in ce mai mult de calitatea, eficienta si
credibilitatea administratiei publice. Pe scena internationala, administratia publica a devenit un factor
esential care determina avantajul competitiv al unei natiuni.
Procesul de reforma a administratiei publice din Romania se incadreaza in demersul similar al
tarilor europene. De altfel, fiecare tara est europeana aflata in curs de integrare se afla intr-un anumit
stadiu al procesului de reforma, tinandu-se seama de noile realitati:
- accentuarea procesului de globalizare a proceselor din economie si societate;
- intensificarea procesului de creare a Europei unite din punct de vedere politic si economic;
- redifinirea rolului statului in domeniul vietii economice si sociale, etc.
In Romania, ca de altfel in majoritatea tarilor din estul continentului, reforma in administratia
publica este un proces ce se realizeaza in conditii diferite fata de procesul de modernizare a
administratiei publice din tarile din vest. Astfel, procesul de reforma are o serie de particularitati,
legate in principal de:
- accentuarea restrictiilor economice;
- indeplinirea criteriilor legate de aderarea la Uniunea Europeana.
Procesul de reforma, ce a inceput sa capete valente noi prin implementarea Strategiei
actualizate, va permite accelerarea schimbarii in cadrul administratiei publice, astfel incat activitatile
din cadrul acestui sistem sa raspunda, atat cerintelor unei societati democratice, cat si criteriilor de
eficienta economica. Astfel, acest sistem va asigura:
- un serviciu public de calitate cetatenilor;
- functionarea institutiilor pe principiul utilitatii sociale;
- sustinerea si accelerarea reformei in toate domeniile vietii economice si sociale.
Prin schimbarile generate de implementarea Strategiei actualizate, se doreste ca administratia
publica din Romania sa nu mai fie un subiect de critica pentru mass-media, iar cetateanul sa devena
din administrat, utilizator al serviciilor publice.
1. Cadrul general privind accelerarea procesului de reforma in administratia publica
Obiectivele reformei
99
100
101
Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea
demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea
coruptiei.
Guvernul a adoptat, de asemenea, o serie de acte normative reprezentate prin Hotarari
de Guvern sau Ordonante de Urgenta care au asigurat implementarea legislatiei primare in
domeniul administratiei publice.
102
103
104
105
Geodezie si Cartografie); lipsa unei retele teritoriale de reprezentare, care sa constituie o sursa de
informatii economice (Ministerul Economiei si Comertului).
La nivelul prefecturilor:
Probleme critice: dotare insuficienta cu tehnica de calcul; resurse financiare reduse pentru
perfectionare; resurse financiare reduse pentru functionare; reglementare insuficienta a atributiilor
prefectului; lipsa posibilitatilor de motivare a personalului; comunicare interna si externa deficitara;
insuficienta resurselor umane in raport cu noile atributii conferite prin actele normative adoptate;
resurse umane slab specializate la nivelul comunitatilor locale; lipsa standardelor de calitate;
coordonare deficitara a activitatii autoritatilor publice locale; capacitate redusa a prefecturii de a
accesa fonduri externe datorita cadrului de reglementare; lipsa unui compartiment de tehnologia
informatiilor la nivelul prefecturii.
La nivelul consiliilor judetene:
Puncte tari cu grad mare de generalitate: transparenta in relatia cu cetatenii si mass-media;
existenta posibilitatilor de accesare a fondurilor externe comunitare sau extra-comunitare,
nerambursabile, in conditii avantajoase pentru sustinerea reformei administrative; existenta
protocoalelor de sprijin si colaborare cu societatea civila reprezentata de sindicate, patronate, asociatii
profesionale, ONG-uri care activeaza pe domenii de activitate.
Puncte slabe cu grad mare de generalitate: insuficienta resurselor financiare proprii; functia
publica nu este suficient de bine remunerata astfel incat sa conduca la motivarea functionarului;
infrastructura sub nivelul standardelor de calitate si slaba dotare cu echipamente; insuficienta
resurselor umane in raport cu noile atributii conferite prin actele normative adoptate; resurse umane
slab specializate la nivelul comunitatilor locale; lipsa standardelor de calitate; lipsa serviciilor
alternative la nivelul comunitatilor locale; spatiu insuficient; lipsa instrumentelor moderne de
management; lipsa experientei in gestionarea programelor cu finantare externa.
Probleme critice: capacitate redusa de implementare a aquis-ul comunitar; lipsa evaluarii
impactului privind implementarea actelor normative; actualele reglementari in domeniu tind catre o
centralizare excesiva la nivelul ANFP, privind functia publica cu diminuarea autonomiei locale; lipsa
instrumentelor moderne de management in gestiunea resurselor umane; lipsa unui cadru legislativ
pentru protectia intereselor financiare ale institutiei impotriva fraudei si coruptiei; lipsa cooperarii intre
institutiile guvernametale si serviciile publice descentralizate ale acestora cu consiliile locale si
judetene; lipsa instrumentelor informatice necesare unui management adecvat al documentelor; lipsa
unui plan de cariera pentru functia publica bazat pe transparenta promovarii si evaluarii.
3. Directiile strategice ale reformei administratiei publice
3.1. Reforma administratiei publice locale continuarea procesului de descentralizare/
deconcentrare
Stadiul actual al descentralizarii
Vechea Constitutie adoptata in 1991 a fost primul act legislativ al Romaniei post comuniste
care a recunoscut "autoritatile comunale si orasenesti" "pe baza principiului descentralizarii"(Art 119)
drept autoritati administrative autonome(Art. 120/2). In acelasi timp, actul fundamental considera
Consiliul Judetean drept "autoritatea care coordoneaza activitatea desfasurata de consilii comunale si
orasenesti" (Art. 121/1) astfel, limitand autonomia autoritatilor comunale si orasenesti. Constitutia a
stabilit dreptul Prefectului "de a contesta actele emise de autoritatile Administratiei Publice Locale
(APL)". Conform prevederilor Constitutiei: Actul contestat in acest mod va fi suspendat de
jure(Art.122/4). Acest articol limiteaza foarte serios capacitatea autoritatilor locale de a lua decizii si
astfel, autonomia lor.
106
Legea asigurarilor nationale de sanatate incepand cu 1997, Legea cadru privind serviciile municipale nr. 326/2001,
impreuna cu cateva amendamente la Legea nr. 69/1991, Legea nr.189/1998 privind finantele publice locale, Legea
nr. 215/2001 privind administratia publica locala
6
189/1998 Legea privind finantele publice locale
7
OUG 45/2003 privind finantele publice locale
8
Legea nr..326/2001 privind serviciile municipale locale, OG nr.86/2001 privind serviciile locale de transport,
OG nr.84/2001 privind serviciile publice locale de evidenta a populatiei, OG no. .87/2001 privind sistemul sanitar local,
OG nr.88/2001 privind serviciile comunitare publice pentru situatii de urgenta, OUG nr. 202/2002 privind managementul
comun al zonelor de coasta, OG nr. 21/2002 privind managementul sistemului sanitar al zonelor urbane si rurale,
OG nr.32/2002 privind sistemul local de distributie a apei si de canalizare, OG nr.71/2002 privind infiintarea de servicii
publice locale pentru administrarea patrimoniului public si privat.
9
Krueger, Ann. 1990. Esecurile guvernarii in procesul de Dezvoltare, Journal of Economic Perspectives 4 (3): 9-23.
107
mai bine justificate decat organele de specialitate de la nivel central, in legatura cu alocarea resurselor
financiare locale. Evident, descentralizarea financiara si administrativa sunt strans corelate.
In decursul ultimului deceniu, Romania a facut pasi importanti in planul descentralizarii
financiare, dar procesul de implementare a acestei politici a intampinat multe probleme datorita
absentei unei strategii nationale a descentralizarii.
Componentele procesului de descentralizare/deconcentrare
A. Componenta legislativa
Potrivit Constitutiei si legii 215/2001 este afirmat principiul autonomiei colectivitatilor locale,
judetelor, oraselor si comunelor. Prin serviciile Statului sunt controlate actele administrative emise de
consiliile locale din punct de vedere a respectarii legalitatii.
Pana in prezent un numar de legi si ordonate, cu trimiteri directe asupra procesului de
descentralizare sunt aplicate acoperind elemente teritoriale, de organizare si functionare, finante
si venituri locale precum si forme de organizare a administratiei locale.
Emiterea in regim de urgenta, uneori necoordonata, de acte normative cu referiri la autonomia
locala, fara o consultare adecvata a administratiei locale si fara o alocare corespunzatoare de resurse
financiare si umane, odata cu noile competente transferate la nivel local, solicita urgentarea elaborarii
unei Strategii si a unei Legi a Descentralizarii. In perioada 2004-2005 aceasta activitate a fost si este
coordonata de Ministerul Administratiei si Internelor prin Unitatea Centrala de Reforma a
Administratiei Publice si Reteaua nationala a grupurilor de monitorizare a reformei in administratia
publica.
In cadrul procesului de descentralizare sunt vizate doua faze majore: Faza de Tranzitie, care
se va derula in perioada 2004-2006 si Faza de Consolidare, care va incepe in 2007.
B. Componenta institutionala
Descentralizarea teritoriala va mentine structura existenta, Stat, judet, localitati, capitala,
aducand amendamente privind criterii de clasificare a localitatilor organizate pe venitul generat,
numarul de locuitori si suprafata. Pe baza acestor criterii pot fi organizate echitabil deciziile privind
transferurile directe precum si planul national de amenajare a teritoriului.
Pentru a raspunde aspectelor extra-teritorialitate ale localitatilor sau judetelor si de extindere a
serviciilor publice, vor fi infiintate organisme inter-localitati sau inter-judetene, clasificate dupa
numarul de locuitori.
Prin Legea Descentralizarii se vor crea conditiile de separare a politicului de executiv
prin limitarea prerogativelor primarului, de a decide asupra bugetului local in favoarea cresterii
competentelor sale privind siguranta cetatenilor.
C. Componenta de formare a resurselor umane
Reforma administratiei publice locale va fi insotita de proiecte pilot care se vor desfasura in
cadrul procesului de descentralizare avand ca scop ameliorarea solutiilor propuse care vor fi aplicate la
nivel national.
Formarea resurselor umane din administratia publica centrala si locala implicate in
procesul de descentralizare este prevazuta in strategia de formare continua a functionarilor
publici si in planul de masuri aferent.
D. Componenta participativa
Bugetele locale se vor proiecta pe programe si proiecte multianuale, coordonate cu planurile
de dezvoltare nationala si vor asigura operationalizarea planurilor de dezvoltare aprobate la nivel local.
Reprezentanti ai organizatiilor non-guvernamentale si organizatii civice vor fi implicati in
activitatea comisiilor locale care privesc dezvoltarea economica, educatia, sanatatea si aspectele
sociale ale comunitatii.
108
109
Societatea civila care poate influenta in mod indirect, prin asteptarile sale cu privire la
serviciile oferite de administratie, strategia managementului functiei publice si al functionarilor
publici.
Componentele reformei functiei publice
A. Componenta legislativa
Potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificarile
si completarile ulterioare, Agentia Nationala a Functionarilor Publici are competente in domeniul
reglementarii cadrului legislativ in domeniul functiei publice si al functionarilor publici.
Prin legislatia recent adoptata s-au adus modificari si completari in ceea ce priveste notiunea
de functie publica, activitatile care implica exercitarea prerogativelor de putere publica, clasificarea
functiilor publice, recrutarea, promovarea, perfectionarea profesionala si managementul functiilor si
functionarilor publici.
Pentru perioada urmatoare este necesara completarea cadrului legislativ in domeniu prin:
legea privind sistemul unitar de salarizare al functionarilor publici;
legea privind adoptarea Codului de conduita al functionarilor publici
hotararea guvernului privind metodologia cadru de elaborare a planului de ocupare a
functiilor publice;
hotararea guvernului privind formatul standard al evidentei functiilor publice si al
functionarilor publice;
hotararea guvernului privind gradarea si clasificarea posturilor.
Legislatia secundara care va fi adoptata va trebui sa fie in concordanta cu standardele in
domeniu din statele membre ale UE.
B. Componenta institutionala
Pentru realizarea obiectivelor in domeniul reformei functiei publice este necesara dezvoltarea
capacitatii administrative a Agentiei Nationale a Functionarilor Publici de a elabora, implementa,
monitoriza si coordona aplicarea politicilor privind managementul resurselor umane in sistemul
functiei publice. In acest sens este necesara imbunatatirea structurii organizatorice a Agentiei si
suplimentarea numarului de posturi astfel incat sa poata realiza competentele stabilite prin lege.
110
111
Accelerarea actiunilor pentru indeplinirea sarcinilor din strategii si programe sectoriale elaborate la
nivelul fiecarui minister;
Predictibilitatea si eficienta politicilor guvernamentale;
Cresterea transparentei si responsabilitatii actului de guvernare;
Cresterea gradului de consultare a beneficiarilor directi si indirecti (stakeholders) ai politicilor
publice inainte de aplicarea acestora la nivel national;
Cresterea calitatii analizelor pe care se bazeaza elaborarea politicilor publice;
Existenta unei cai si a unor proceduri standard in procesul de formulare a politicilor publice;
Caracterul interministerial al procesului de formulare si implementare a politicilor publice;
Monitorizarea procesului de elaborare, testare si implementare a politicilor publice;
O fundamentare adecvata din punct de vedere tehnic a propunerilor de decizii referitoare la
112
BIBLIOGRAFIE
1. Androniceanu A., Management Public, editura Economica, Bucuresti, 1999
2. Plumb I., Androniceanu A. Abaluta O., Managementul serviciilor publice, Editura ASE,
Bucuresti, 2003
3. Pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-Est Dezvoltarea Democratiei Cetatenesti si a
Dialogului Intercultural la nivel Local in Romania, Bucuresti, 2001
4. www.gov.ro
5. www.infoeuropa.ro
113