Subiecte semiologie chirurgicala

ANUL III M.G. C

Anul universitar 2011/2012 - Semestrul I
1. Traumatismele .Contuziile.Clasificare
1 in raport cu adancimea leziunilor-superficiale (supraaponevrotice)
-profunde(subaponevrotice)
2 dupa graviditate-usoare
-moderate
-grave
3 dupa regiunea anatomo-topografica cranio-cerebrale
-vertebro-medulare
-toracice
-abdominale
-ale membrelor
4 dupa tipuri de tesuturi contuzii ale partilor moi
-contuzii ale scheletului (fracturi)
5 dupa starea tegumentelor simple
-cu abraziuni
-cu penetratii de corpi straini
-cu perforatii punctiforme
2. Traumatismele .Plgile definiie
PLAGA = o intrerupere a continuitatii tesuturilor, aparuta in urma unor leziuni
traumatice, produsa de agenti mecanici, termici sau chimici
Plagile intepate -> Apar in urma actiunii prin apasare a unor obiecte solide cu varful
ascutit
Plagile contuze-> Sunt definite ca solutii de continuitate produse prin zdrobirea,
plesnirea sau smulgerea tegumentelor
Plagile taiate-> Sunt urmare a actiunii unor corpuri taioase
3. Traumatismele. Plgile. Infecia plgilor.Clasificare.
Sunt acele plagi in care, odata cu leziunea mecanica, au fost introduse in
organism substante chimice organice sau anorganice, toxine vegetale sau
animale, cu actiune vatamatoare locala sau generala, interesand intregul
organism (animale bolnave de rabie, serpi veninosi, insecte)
!!! Chiar si vaccinate, 10% din animale pot transmite turbarea
Se accepta larg 2 categorii de plagi infectate cu virusul turbarii:
Severe plagi punctiforme multiple si adanci sau orice muscatura
la cap, fata, maini, degete
Usoare zgarieturi sau simple muscaturi in alte parti decat cele
amintite, plagi deschise preexistente dar contaminate cu saliva
Tratamentul plagii infectate cu virusul turbarii:
Spalare abundenta cu cantitati mari de SF si solutii antiseptice
Debridare
Antibioterapie
Profilaxie antitetanica

Sutura imediata nu este recomandata (dezvolta potentialul rabic al

plagii)
Terapia specifica antirabica

4. Traumatismele. Contuziile. Etiologie

Caracteristicile lezionale si graviditatea contuziilor sunt legate de:
1 caracterul fizic al agentului vulnerant (solid, lichid, gazos)
2 suprafata de actiune
3 durata de actiune
4 directia de actiune (perpendicular, tangential, cu sau fara contrasprijin)
5 mecanismul de actiune (actiune directa-activ, proiectie-pasiv)
6 forta agentului vulnerant
7 specificul anatomo functional al regiunii contuzionate
5. Traumatismele. Contuziile. Atitudinea medicului de medicin general n contuzii
6. Traumatisme. Plgi nepate.

Apar in urma actiunii prin apasare a unor obiecte solide cu varful ascutit
Survin cu predilectie la nivelul degetelor si mainii
!!! Sunt destul de frecvente la personalul medico-sanitar
Predispun la infectii in sensul panaritiilor, abceselor si flegmoanelor mainii
Sunt grave cand se introduc toxine puternice (venin de sarpe sau insecte, creion
chimic)
Pot fi penetrante si perforante ale unor organe interne
7. Traumatisme. Plgile contuze. Plgi prin accidente de circulaie.
Plagile contuse:
Sunt definite ca solutii de continuitate produse prin zdrobirea, plesnirea sau smulgerea
tegumentelor. Sunt cauzate de agenti vulneranti externi sau interni (fragmenti ososi).
Plagile prin accidente de circulatie:
Afecteaza in special extremitatea cefalica si toracele. De obicei sunt politraumatisme.
Cauza principal este deceleratia. Datorita ei se produce proiectarea inainte, laterala si
inapoi si de asemenea ejectarea in afara autovehiculului. Leziunile se datoresc densitatii
diferite a tesuturilor organelor, care sunt supuse procesului de decelerare. Mai pot fi
produse plagi contuse si prin penetratie actiunea directa a agentulu vulnerant care
penetreaza in autovehicul.
8. Traumatismele. Clasificarea general a plgilor i contuziilor.
9. Traumatisme. Plgi contuze. Plgi prin arme de foc.
Sunt de o gravitate deosebita
Leziunile produse de proiectilele armelor de foc depind de forma si marimea
proiectilului, dar mai ales de viteza cu care el actioneaza
Clasificare:
Tangentiale
Nepenetrante
Penetrante:
Oarbe
Bipolare (transfixiante)
Exista 3 zone lezionale distincte:
Canalul propriu-zis al proiectilului

 Zona necrozei traumatice

Zona comotiei moleculare
Toate plagile bipolare prezinta pe o suprafata variabila edem inflamator
Vindecarea plagilor impuscate:
Stadiul dezordinii traumatice imediata
Stadiul curatirii spontane a plagii prin proteoliza
Stadiul umplerii si inchiderii plagii
Stadiul cicatrizarii si epitelizarii plagii
Tratamentul chirurgical al plagilor de razboi:
Excizia chirurgicala a plagii cu indepartarea tuturor impuritatilor
Excizia chirurgicala primara precoce (inainte de 24 de ore)
Excizia chirurgicala primara amanata (intre 24 si 48 h)
Excizia primara intarziata (intre 48 si 72h)
Excizia chirurgicala secundara sub protectia antibioticelor, de
obicei cu scop de revizie (pana la 1 saptamana)
Sutura plagii
Sutura primara (s-a dovedit periculoasa la 1/3 din cazuri)
Sutura primara intarziata (la 3-4 zile) recomandata
Sutura secundara (la 2-4 saptamani)
10. Traumatisme. Plgile.Tratamentul chirurgical al plgilor recente.
1 curatirea regiunii. Se spala cu apa si sapun tegumentele sau cu alt detergent si se
rade pe o suprafata de 5-10 cm de la marginea plagii.
2 spalarea plagii. Se face cu ser fiziologic, cloramina 2-3%, rivanol 1% care se toarna
de la 20-30 cm inaltime si in cantitate mare.
3 explorarea plagii. Se incepe cu pregatirea campului operator care consta in
badijonarea tegumentelor cu tincture iodata si izolarea cu material steril. Anestezia este
de obicei locala cu novocaina si xilina 1% locoregionala sau generala. Explorarea se
face de obicei prin marirea inciziei tegumentare, departarea cu departatoare Farabeuf si
hemostaza cu identificarea leziunilor profunde. Este posibil sa se aplice un garou
proximal de plaga daca aceasta este la extremitate, pentru a nu avea hemoragie in
timpul explorarii.
4 excizia primara consta in excizia tesuturilor devitalizate sau contaminate si efectuarea
hemostazei. Excizia trebuie sa fie suficienta, dar economica: pentru tegumente 3 mm, pt
tesutul cellular subcutanat 1-3 cm, pt fascie 1-2 mm, pt muschi pana se observa
semnele de viabilitate (contracture, coloratie normala). Hematoamele se evacueaza iar
daca sunt hematoame disecante, se excizeaza tesuturile acetate. Se controleaza inca
odata hemostaza.
5 sutura primara. Se face daca nu este tensiune la apropierea tesuturilor. In acest caz
de obicei se face partial. Se sutureaza in straturi anatomice pt a nu avea spatii moarte
dar in acelasi timp evitand a utilize mult material de sutura. Daca plagile sunt contuze si
cu lambouri se practica sutura primara si drenaj. Drenajul trebuie controlat: se
examineaza permeabilitatea cu solutie de antibiotic sau antiseptic. Atentie: orice plaga
tratata chirurgical trebuie controlata minim 24 de ore, pt a evita o eventuala complicatie
infectia plagilor.
11. Traumatismele. Contuzia prin suflu.
Explozia care se petrece in aer sau in apa produce unda de soc care cauzeaza contuzia
(pulmonara in aer, abdominal si parenchimatoasa in apa)
Clinic se descriu 3 forme:

-leziunile pulmonare constau in hemoragie alveolara, rupture bronhoalveolare, inhibitie

brusca neurovegetativa, insuficienta respiratory acuta
- leziunile abdominal constau in sindromul de hemoragie interna si sindromul de iritatie
peritoneala
-leziunie nervoase si osteo-articulare constau in leziuni cerebro-spinale, contuzii si
dislocari
Tratamentul pt leziunile pulmonare consta in asigurarea ventilatiei si tratament
antiinfectios cu scop profilactic. Pt leziunile organelor parenchimatoase se face
tratamentul chirurgical al hemoragiei interne si al rupturii de viscera.
12. Traumatisme. Plgile. Competena medicului de medicin general
Pt medicul de medicina generala exista 3 eventualitati:
1-cazuri cu risc vital imediat care au si plagi concomitente
2-cazuri fara risc vital, dar cu plagi care depasesc competent plagi superficial intinse cu
pierdere de tesuturi, -plagi penetrante, -plagi perforante, -plagi complexe, -plagi cu
fracturi sau leziuni sinoviale articulare posibile, -plagi la care nu se poate aprecia daca
au unul din aceste caractere
3-cazuri fara risc vital cu plagi superficiale care pot sa fie tratate si dispensarizate pana
la vindecare
Conduita este urmatoarea:
Pt primele 2 situatii se acorda prim ajutor, se organizeaza transportul; in prima situatie
cu insotitor calificat.
Pt a 3-a situatie se face profilaxia tetanosului, se previne contaminarea plagii si se
asigura hemostaza. In continuare se va face tratamentul plagii..
13. Traumatisme. Plgile tiate.
Sunt urmare a actiunii unor corpuri taioase
Marginile sunt drepte, netede si regulate
Pot fi:
Plagi taiate propriu-zise plaga se produce mai mult prin apasare
Plagi sectionate prin alunecarea obiectului taios pe suprafata pielii
Cu cat obiectul este mai taios, cu atat plaga sangereaza mai puternic
Obiectul taietor poate actiona si tangential pe suprafata pielii, detasand lambouri
de piele (scalpuri)
14. Traumatisme. Plgile contuze. Definiie. Clasificare. Modificri morfopatologice i
biologice.
Se produc prin actiuni mecanice combinate: lovire, tractiune, torsiune, etc.
Lipsa de continuitate se produce prin prinderea tesuturilor intre 2 forte: una activa
(corpul vulnerant) si alta pasiva (o zona rezistenta a organismului)
Marginile plagii sunt neregulate, uneori zdrentuie, intreaga arie interesanta
aparand infiltrata, edematiata
Caracteristic apar zone de necroza ulterioara ce motiveaza excizia corecta a
marginilor plagii cu ocazia tratamentului primar
Sunt mai dureroase dar mai putin hemoragice

15. Traumatisme. Contuzia prin strivire

Este definite ca o contuzie periferica rezultata prin compresiunea prelungita a masei
musculare ale extremitatilor.
Are 3 stadii clinice:
-perioada de strivire: in medie 10 ore cu striviri de mase musculare mari, muschii au
culoarea carnei de peste alba rosietica.
-perioada de edem si soc. Incepe la cateva ore de la degajarea din locul de strivire.
Extremitatea se umfla prin edem deoarece irigatia este pastrata. Se produce soc
hipovolemic prin sechestrarea lichidului in edem, hiponatremie, hipopotasemie.
-perioada anurica. Urina este in cantitate mica, rosie deoarece contine
miohemoglobina. Cauza anuriei e mixta: colaps vascular si deposit de mioglobina in tubii
renali favorizat de acidoza.
Tratamentul leziunilor locale consta in incizii cutanate largi, aponevrotomia si excizia
tesuturilor devitalizate. Amputatia a fost abandonata. Tratamentul starii de soc
hipovolemic se face fara transfuzii de sange, iar tratamentul insuficientei renale prin
dializa renala precoce.
16. Traumatisme. Plgi contuze. Plgi prin muctur de animal.

Sunt plagi rezultate in urma actiunii dintilor animalelor sau chiar a oamenilor
Trebuiesc considerate in toate cazurile plagi infectate
Se praduc prin actiune combinata: intepare, zdrobire, taiere si tractiune
Toti bolnavii cu plagi muscate de animale trebuie indrumati dupa tratamentul
local catre centrele antirabice

17. Traumatisme. Contuziile. Hematomul.

Hematomul reprezinta acumularea sangelui in tesutul subcutanat. Hematomul poate fi:
difuz, inchistat.
Se mai descriu inca forme particulare: hematomul compresiv, hematomul pulsatil si
hematomul subunghial.
Hematomul inchistat consta intr-o tumefactie dureroasa, fluctuenta cu un inel mai
rezistent la periferie. Daca este situat pe un plan profund dur se pot simtii crepitatii.
Resorbtia sa este foarte inceata, iar pericolul este de infectie prin bateriemie.
Tratamentul este urmatorul: imobilizarea in pozitie ridicata, bandajul compresiv si
eventual punctia. Punctia este de obicei contraindicate mai ales initial; dupa lichefierea
cheagului se poate incerca asociind-o cu bandajul compresiv la hematoame mici.
Interventia consta in: incizie, evacuarea sangelui si cheagurilor, spalare cu apa
oxigenata si hemostaza in focar. Atentie daca apar semne de compresiune venoasa sau
arteriala, operatia devine urgenta deoarece timpul de ischemie pt nervi este de 4 ore,
muschi 6 ore si piele 24 de ore.
18. Traumatisme. Definiie. Traumatism. Agent vulnerant. Leziune traumatic.
Prin traumatism se intelege ansamblul tulburarilor de ordin local si general care apar in
urma actiunii unui agent vulnerant asupra organismului.
Agentul vulnerant este orice cauza capabila sa produca leziunea traumatica.
Leziunea traumatica este repr de totalitatea modificarilor patologice ale tesuturilor
asupra carora a actionat un agent vulnerant.
Leziunile traumatice sunt:
-deschise sau plagi in care integritatea tegumentelor este pierduta
-inchise sau contuzii in care integritatea tegumentelor este pastrata

19. Traumatisme. Plgi contuze. Plgi prin muctura de arpe.

MUSCATURILE DE SARPE
Veninul are efecte neurotoxice, hemoragice, trombocitopenice, hemolitice,
citotoxice, antifibrinoase si anticoagulante
Manifestari clinice
durerea este vie, chinuitoare (dg. diferential cu cea neveninoasa)
pe piele sunt prezente una sau doua urme de dinti (in cea
neotravitoare apar randuri de intepaturi punctiforme)
tumefactia, sensibilitatea, durerea si echimoza apar in primele
30min. in caz de inoculare a veninului
apar vezicule hemoragice si petesii cu tromboze ale vaselor
superficiale
Tratamentul local
garoul se va aplica mai degajat pentru a bloca numai curentul
venos si limfatic
incizie (pana la 1cm si 0,5-1cm adancime) si aspiratie cat mai
curand posibil (efectul aspirarii se reduce la jumatate dupa 15min.
de la muscatura si complet dupa 30min.)
excizia intereseaza o arie larga (este preferabil de efectuat in
prima ora)
crioterapie
tratamentul sistemic (este cel mai important). Indicatiile utilizarii
antiveninului depinde de identificarea sarpelui veninos si gradul de
inoculare.
Gradele de severitate ale inocularii cu venin:
Gradul 0 fara inoculare una sau mai multe urme de dinti,
durere minima, edem inconjurator sub 3cm si eritem la 12h; fara
semne sistemice
Gradul 1 inoculare minima urme de dinti, durere moderata
pana la intensa, eritem si edem inconjurator intre 3 si 10cm in
primele 12h; semne sistemice de obicei absente
Gradul 2 inoculare moderata urme de dinti, durere intensa,
edem si eritem intre 15 si 30cm in primele 12h; semne sistemice
posibile (greata, voma, soc, simptome neurotoxice)
Gradul 3 inoculare severa durere intensa, edem si eritem
peste 30cm in primele 12h; semne sistemice (greata, voma, soc,
simptome neurotoxice, petesii generalizate si echimoze)
Gradul 4 inoculare foarte severa la semnele sistemice
descrise se mai adauga suferinte renale, sangerari din mucoase,
coma si moarte; edemul local se extinde la toata extremitatea si
pe aceeasi parte a trunchiului
20. Traumatismele. Plgile. Definiia plgii. Deosebire fa de contuzie.
PLAGA = o intrerupere a continuitatii tesuturilor, aparuta in urma unor leziuni
traumatice, produsa de agenti mecanici, termici sau chimici
Diferenta dintre plaga si contuzie consta in absenta sau prezenta solutiei de continuitate
dintre mediul extracorporal care este contaminat de microbi si mediul intern (tesuturile
care sunt amicrobiene).

21. Traumatismele. Contuziile. Echimoza

Echimoza repr ruptura vaselor sangvine si limfatice din derm si hipoderm cu
extravazarea sangelui si limfei si cu o ischemie relativa a zonelor tributare. Initial are o
culoare bruna rosietica, care se schimba ulterior in albastra, galben verzuie, galbena.
Procesul dureaza circa 25 de zile si are importanta medico-judiciara.
Echimoza superficiala se caracterizeaza prin : aparitie precoce : la locul de impact
Localizat
Echimoza profunda e tardiva, la distanta si frecvent semnifica o fractura sau fisura
osoasa (palpebrala pt fractura de baza de craniu sau decliv fata de locul unei fracturi).
Tratamentul consta in aplicarea imediata a pungii cu gheata si ulterior cu hialuronidaza.
22. Traumatisme. Plgile.Tratamentul plgilor suppurate
1 curatirea regiunii. Se spala cu apa si sapun tegumentele sau cu alt detergent si se
rade pe o suprafata de 5-10 cm de la marginea plagii.
2 spalarea plagii. Se face cu ser fiziologic, cloramina 2-3%, rivanol 1% care se toarna
de la 20-30 cm inaltime si in cantitate mare.
3 explorarea plagii. Se incepe cu pregatirea campului operator care consta in
badijonarea tegumentelor cu tincture iodata si izolarea cu material steril. Anestezia este
de obicei locala cu novocaina si xilina 1% locoregionala sau generala. Explorarea se
face de obicei prin marirea inciziei tegumentare, departarea cu departatoare Farabeuf si
hemostaza cu identificarea leziunilor profunde. Este posibil sa se aplice un garou
proximal de plaga daca aceasta este la extremitate, pentru a nu avea hemoragie in
timpul explorarii.
4 toaleta plagii. Consta in spalarea plagii, excizia tesuturilor necrozate pe cale de
detasare si evacuarea corpilor straini si a tesuturilor dj detasate. Atentie: nu se va
exciza tesutul viabil pt a nu rupe bariera create de tesutul inflamator si de granulatie.
5 pansamente frecvente: spalarea cu solutii antiseptice si asigurarea drenajului cu

tuburi, mese si chiar prin irigatii continue cu sol de antibiotic sau cloramina 1 % .
Plaga suturata primar supurata va trebui deschisa, se va evacua puroiul si se va
insamanta pt cultura si antibiograma.
23. Traumatismele. Contuziile. Seromul
Seromul e consecinta ruperii vaselor limfatice in cazul unei leziuni tangentiale, de obicei
in regiunea lombo-dorsala si fata externa a coapsei.
Diagnosticul se face in prezenta unei colectii etalate cu lichid liber, mobil si fara
tensiune.
Tratamentul consta initial in punctie, evacuare si pansament compresiv; in caz de
refacere incizie si drenaj.
24. Traumatismele. Contuziile.Tratamentul hematomului.
Tratamentul este urmatorul: imobilizarea in pozitie ridicata, bandajul compresiv si
eventual punctia. Punctia este de obicei contraindicate mai ales initial; dupa lichefierea
cheagului se poate incerca asociind-o cu bandajul compresiv la hematoame mici.
Interventia consta in: incizie, evacuarea sangelui si cheagurilor, spalare cu apa
oxigenata si hemostaza in focar. Atentie daca apar semne de compresiune venoasa sau
arteriala, operatia devina urgent deoarece timpul de ischemie pt nervi este de 4 ore,
muschi 6 ore si piele 4 de ore.

25. Politraumatisme. Conduita n faza I-a a stabilizrii.

ASIGURAREA FUNCTIILOR VITALE
Aparatura minim necesara:
- aspirator
- EKS + defibrilator
- trusa cu medicatie vasoactiva
- trusa pentru IOT
- trusa pentru cateterism venos
- trusa pentru traheostomie
- oxigen si balon
- ventilator pentru respiratie asistata si controlata
Asigurarea respiratiei:
- eliberarea cailor respiratorii superioare
- intubatia oro-traheala (IOT)
- respiratia asistata cu PEEP (positive end expiratory pressure)
Asigurarea circulatiei:
- canularea a 2 vene periferice sau o vena periferica si un cateter central
- oprirea hemoragiei externe prin pansamente compresive
- masaj cardiac extern sub monitorizare EKG
Diureza:
- cantitatea minima de urina este 30ml/h sau 4-6 pic/min
26. Politraumatisme. Definiie. Conduita n camera de stabilizare.
Traumatism = ansamblul tulburarilor de ordin local sau general ce apar in urma
actiunii unui agent vulnerant asupra organismului
Politraumatisme = leziunile asociate sau combinate care necesita o atitudine
terapeutica de urgenta, atitudine fara de care fie viata pacientului, fie functia sau
calitatea vietii este in pericol
Leziunile traumatice pot fi:
- deschise (plagi)
- inchise (contuzii)
Agentii vulneranti pot fi:
- mecanici
- termici
- chimici
- iradieri
Asistenta acordata in camera de stabilizare intra de obicei in ORA DE AUR:
- asigurarea functiilor vitale
- stabilizarea functiilor vitale si definitivarea diagnosticului, operatii de
maxima urgenta
- stabilirea prioritatilor chirurgicale si efectuarea operatiilor de urgenta
Leziunile chirurgicale se abordeaza succesiv conform prioritatilor:
- leziuni ce afecteaza functiile vitale
- leziuni ce nu constituie pericol vital imediat
- leziuni oculte
Conceptul abordarii in echipa multidisciplinara constanta (conceptul Fluture)
formata din:
- chirurg de chirurgie generala

- chirurg de chirurgie vasculara periferica

- chirurg toracic
- neurochirurg
- ortoped
- urolog
- chirurg plastician
27. Politraumastime. Conduita n faza II-a. Destabilizare definitiv.
STABILIZAREA FUNCTIILOR VITALE
Agravarea functiilor respiratorii se datoreaza:
- pneumotorax cu supapa (Tratament - drenaj aspirativ)
- volet costal (Tratament - IOT + respiratie asistata cu PEEP)
- ruptura traheii si a bronhiilor mari (Tratament - toracotomie si sutura)
- ruptura diafragmului (Tratament - toracotomie si sutura)
Agravarea instabilitatea circulatorie se datoreaza:
- hemotorax (Tratament - drenaj aspirativ +/- toracotomie cu hemostaza
- hemopericard (Tratament - toracotomie, pericardotomie, sutura
cardiaca)
- hemoperitoneu (Tratament - laparatomie, hemostaza, lavaj, drenaj)
- hematom retroperitoneal (Tratament conservativ/laparatomie in rupturi
de vase mari)
- hematom in tesuturi contuze si focare de fractura (Tratament
conservativ)
- ruptura de aorta toracica (Tratament toracotomie + sutura aortei)
- hematom intracranian rapid extensiv (Tratament evacuare)
28. Politraumatisme. Stabilirea prioritilor chirurgicale dup stabilizare.
STABILIREA PRIORITATII CHIRURGICALE
In continuarea se vor efectua operatiile
- vasculare
- abdominale
- urologice
- ortopedice
-neurochirurgicale
Instabilitatea circulatorie poate determina amanarea lor cu 24-48h (exceptie fac
operatiile abdominale si vasculare ce se impun in primele 6-10h)
29. Politraumatismele : msuri de resuscitare, principii de tratament
Reguli in tratamentul politraumatizatilor:
Este esential ca manevrele de asigurare a functiilor vitale sa fie efectuate repede
si corect
Se imagineaza leziunile posibile prin precizarea si intelegerea mecanismului
lezional
Inchide robinetul pierderii de sange chiar in prezenta hipotensiunii grave,
administrand concomitent lichide
Viata bolnavului depinde de rezolvarea corecta si completa a acestor cauze
Viitorul functionalal bolnavului depinde de valoarea chirurgului care rezolva
fiecare leziune

30. ocul traumatic

Reprezinta un soc hipovolemic dar la care pe langa hipovolemie se adauga si
leziunile date de traume, durerea jucand un rol suplimentar in contextul
fiziopatologic
Poate sa apara si in lipsa hemoragiei
Durerea inhiba centrii vasomotori, scade capacitanta vasculara si intoarcerea
venoasa
Tratament:
- reanimare cardiovasculara si respiratorie
- terapia complicatiilor (pulmonare, renale, digestive, acido-bazice, septice)
- terapia durerii joaca un rol foarte important
31. Traumatismele mecanice nchise : comoia, contuzia, dilaceraia,
compresiunea.
Reprezinta acele traumatisme in care integritatea tegumentelor este pastrata,
efectul lezional producandu-se la diferite nivele de profunzime
Sunt constituite de:
- comotie
- contuzie
- dilaceratie
- compresiune
COMOTIA
Este o tulburare functionala de scurta durata a unor organe survenita in urma
unui traumatism
Se produce in general in legatura cu organele parenchimatoase ce se gasesc in
cavitati imprejmuite de schelet osos (cutia craniana, cutia toracica, canal
medular)
Comotia cerebrala
- intalnita cel mai frecvent in practica
- survine pierderea de cunostinta +/- amnezie retrograda, cefalee,
tulburari psihomotorii
Comotia toracica
- apar tulburari functionale de scurta durata ale organelor toracice
- nu se deceleaza leziuni la nivelul peretelui sau cavitatii toracice

10

 Comotia medulara
- tulburari trecatoare de sensibilitate si motilitate
- tulburari ale ROT
CONTUZIA
Leziune traumatica inchisa aparuta in urma loviturilor si contraloviturilor,
caderilor, proiectarilor, exploziilor
Pielea ramane intacta, leziunile aparand la diferite profunzimi
De multe ori sunt implicate mecanisme indirecte
In cazul actiunilor directe ale corpului contondent, gravitatea leziunilor este cu
atat mai mare cu cat:
Suprafata corpului este mai dura, mai neregulata
Viteza de lovire este mai mare
Actiunea de lovire este mai perpendiculara
Referitor la cavitatile pleurala si peritoneala:
Nu exista proportie intre gradul leziunilor parietale si gravitatea leziunilor
interne
Nu exista proportie intre forta de actiune si rasunetul traumatic al
organelor interne
Contuzia cerebrala hematoame, distructii de substanta nervoasa
Contuzii:

Cerebrale

Toracice

Abdominale

Leziuni asociate scheletale (membre, coloana vertebrala,

centuri osoase)

DILACERATIA
Leziune traumatica mecanica inchisa ca urmare a unei forte de tractiune,
tesuturile putandu-se intinde, rupe, dezinsera sau dezlipi de pe planurile
subiacente

11

 Pilelea, desi integra, se poate dezlipi de pe planul fascial (in special la nivelul
toracelui si abdomenului) rezultand colectii serosangvinolente
Unele tesuturi elastice devin laxe
Capsula si ligamentele articulare sufera fenomenul distorsionarii, aparand
fenomene de diferite grade
Se pot produce rupturi ale muschilor, tendoanelor, fasciilor, cu pastrarea
integritatii cutanate

COMPRESIUNEA
Leziune traumatica inchisa ce apare atunci cand un segment al corpului este
prins intre doua forte de actiune contrara ce se manifesta prin intermediul unor
suprafete dure
Este mai evidenta la nivelul cavitatilor
In practica sunt mai frecvent intalnite:
Sindromul de compresiune cerebrala hipertensiune cerebrala
manifestata prin pierderea cunostintei, varsaturi, bradicardie, staza
papilara
Sindromul compresiei toracice

Apare clasic la tineri (datorita elasticitatii peretelui toracic)

Apar hemoragii si sufuziuni in sistemul cav superior (masca

echimotica), alaturi de tulburari ventilatorii, dispnee, turgescenta
jugularelor, edem in pelerina

Sindromul de compresiune cardiaca

Sindromul de compresie medulara tulburari nervoase periferice de
sensibilitate, motilitate si reflexivitate

32. Leziunile traumatice nchise ale pielii i esutului celular subcutanat

Sufuziunile si echimozele
Sufuziuni = infiltrarea sangelui extravazat din capilare printre tesuturi
(pete albastrui-violacee cu margini sterse)
Echimoza = sunt asemanatoare
Sunt mai evidente in regiuni cu mult tesut celular lax sub o piele fina si
continand multe vase mici (ex: scrot, pleoape, etc.)

12

 Hematomul
Colectii sanguine localizate in diferite regiuni
Marimea sa este depinde de marimea vasului lezat si cantitatea de sange
extravazat
Hematoamele mici se pot resorbi complet in 7-14 zile
Hematoamele mari se organizeaza fibros
Hematoame subcutanate
Hematoame formate in grosimea muschilor
Hematoame formate in organele parenchimatoase

33. Traumatismele nchise ale muchilor

Plagi musculare liniare
Pot fi paralele sau perpendiculare pe directia fibrelor
De cele mai multe ori tesutul fibros cicatricial pastreaza o buna
functionalitate a muschiului
Plagi musculare contuze
Sectiunea musculara si retractia fibrelor nu joaca un rol ata de important
ca si zdrobirea muschiului, formarea hematomului
Distrugerile musculare se pot intinde departe de marginile plagii contuze
Tratament:
Se excizeaza toate partile devitalizate
Sutura primara, primara intarziata sau secundara, dupa caz
In cazurile simple, repaus si pansament lejer
In cazurile grave: imobilizare, evacuarea hematomului persistent
sau suprainfectat, evitarea masajului
Compresii prelungite ale muschiului
Leziunile musculare sunt datorate mai mult leziunilor vasculare
Rupturi musculare
Pot fi totale, fasciculare sau fibrilare (pe muschi sanatos sau patologic)
Simptomatologie durere puternica, oprirea brusca a efortului, tumefactie
si infiltratie hematica; corp muscular pastos si dureros la palpare
Tratament
Imobilizare si pansamente lejere in rupturile partiale
In rupturile totale este preferata interventia chirurgicala
Herniile musculare
Reprezinta angajarea unei parti din muschiul sanatos printr-o bresa
accidentala a fasciei
Urmeaza unui traumatism sau apar dupa traumatismele mici si repetate
(la sportivi)
Obiectiv se constata prezenta tumorii musculare
Tratament identificarea si suturarea bresei aponevrotice
Osteomul muscular circumscris
Reprezinta o miozita osifianta a muschiului
Tratament eliminarea si umplerea cavitatii cand osteomul e complet
constituit

13

34. Leziuni traumatice ale tendoanelor

Plagile tendoanelor
Sunt mai frecvent intalnite in practica
Tendoanele sunt cu atat mai expuse cu cat sunt mai superficiale
Leziunile pot fi partiale sau complete
Pot fi directe sau dilacerante
Simptomatologia
Este neta atunci cand tendonul este superficial, sub piele
Se va cauta mobilitatea asigurata de tendonul respectiv si nu se
va interpreta eronat actiunea muschilor vecini
Sindromul de blocare tendinoasa apare numai in leziunile vechi
Blocajul complet al tendonului e greu de diferentiat de un sindrom
de intrerupere
Tratament
Sutura sau grefa, in urgenta sau secundara (in anestezie
generala)
Imobilizare 3-4 saptamani postoperator in pozitie de relaxare
In caz de blocaj tendinos liza aderentelor la cel putin 3 luni de la
sutura sau 6-7 luni dupa o grefa
Rupturile tendoanelor si tendinitele
Tendinita este forma de inceput a bolii degenerative a tendonului
manifestata clinic prin durere spontana marita de efort
Ruptura poate surveni spontan sau dupa un traumatism si se manifesta
clinic printr-o durere vie si brutala (uneori chiar si zgomot)
Cele mai frecvente rupturi de tendoane sunt
Ruptura tendonului supraspinosului durere sub acromion si jena
la abductie
Ruptura tendonului lung al bicepsului
Ruptura tendonului inferior al bicepsului
Ruptura tendonului lung extensor al policelui
Ruptura tendoanelor extensorii ale degetelor intotdeauna
traumatica
Ruptura tendonului rotulian este intotdeauna traumatica
Ruptura tendonului lui Achile de obicei dupa leziuni
degenerative ale tendonului
35. Leziuni traumatice ale vaselor sanguine
Mai importante sunt leziunile arterelor, unele de o gravitate deosebita
Leziunile arterelor pot fi totale sau incomplete (sangereaza mai puternic si sunt
mai usor de suturat)
Uneori diagnosticul este dificil datorita sangerarii reduse si extensiei reduse a
plagii
Tatament:
Orice plaga arteriala trebuie tratata
Hemostaza provizorie de urgent prin comprimarea arterei deasupra
leziunii
Tratamentul chirurgical definitiv
Nu se mai apeleaza la ligatura clasica ci la restabilirea fluxului
arterial prin sutura, grefa sau proteza

14

Arterele gambei si antebratului se pot ligatura atunci cand doar

una este lezata
Abstinenta supravegheata in cazuri selectate
Amputatii de necesitate
Indicatiile amputatiilor de la inceput:
Stare de soc persistenta cu TA<60mmHg la bolnavii ce nu
raspund la desocare sau recad in soc
Garouri ramase mai mult de 3-4h
Stare de ischemie acuta de mai mult de 24h
Leziuni asociate grave ale scheletului, partilor moi cu infectii grave
Leziunile venelor
Sunt mai putin grave, trunchiurile mari venoase punand insa probleme
Tratamentul leziunilor venelor va tine seama de faptul ca ligatura venelor
membrelor este aproape intotdeauna posibila
La nivelul gatului, jugulara interna nu trebuie ligaturata de principiu

36. Traumatismele cranio-cerebrale

Reprezinta ansamblul modificarilor anatomo-clinice produse prin actiunea unui
agent vulnerant, direct sau indirect, asupra craniului si continutului sau
Structurile anatomice ce prezinta interes neurochirurgical sunt reprezentate de:
Scalp
Oasele capului
Meningele cranian
Emisferele cerebrale
Efectele traumatice intracraniene sunt rezultatul unui mecanism complex in care
sunt implicate 2 categorii de factori:
Factori fizici
Factori biologici
Exista 2 tipuri de mecanisme lezionale:
Directe (acceleratie, deceleratie, compresiune bilaterala)
Indirecte
Cu impact extracranian
In absenta oricarui impact (tip whiplash, soc electric sau termic,
iradiere, suflu de explozie, bomba atomica, laser, contralovitura)
FIZIOPATOLOGIE
Raspunsurile cerebrale sunt:
De ordin functional
Comotia cerebrala
De ordin lezional
Contuzia cerebrala
Dilacerarea cerebrala
Mixte
Edemul cerebral
Colapsul cerebro-ventricular
Raspunsurile vasculare
Vasodilatatia posttraumatica
Spasmul vascular posttraumatic
LEZIUNILE SCALPULUI
Echimozele si escoriatiile
Plagile

15

 Superficiale sau profunde

Taiate, contuze, intepate
Revarsatele sanguine hematomul epicranian
LEZIUNILE TRAUMATICE ALE PLANULUI OSOS
Fracturile de calota (bolta) craniana
Liniare
Cominutive simple
Denivelate-intruzive
Extruzive
Orificiale
Fracturile de baza de craniu
Fracturile etajului anterior (echimoza periorbitara, rinoragie,
rinolicvoree)
Fracturile etajului mijlociu (otoragie, otolicvoree)
Fracturile etajului posterior (sunt rare si se insotesc de leziunea
nervului IX, X, XI, XII)
Disjunctia cranio-faciala (intereseaza jonctiunea dintre neurocraniu si
viscerocraniu)
LEZIUNILE TRAUMATICE MENINGEALE
Leziunile durei de la nivelul boltei (calotei)
Leziunile durei de la nivelul endobazei
Leziunile sinusurilor durale
LEZIUNILE TRAUMATICE CEREBRALE PRIMARE
Comotia cerebrala efect clinic posttraumatic specific, caracterizat printr-o
abolire brusca a starii de constienta, de foarte scurta durata, insotita sau nu de
modificari tranzitorii ale functiilor vegetative si total reversibila
Contuzia cerebrala reprezinta efectul traumatic lezional imediat, primar si
specific, in care leziunile cerebrale au caracter evolutiv, progresiv sau regresiv
Contuzia cerebrala minora pierdere de cunostinta de cateva minute
Contuzia cerebrala medie pierdere de cunostinta de pana la 10-12h
Contuzia cerebrala grava coma gradul IV
Dilacerarea cerebrala leziune traumatica a parenchimului cerebral cu caracter
distructiv, ce implica o lipsa de continuitate in parenchimul cerebral, inclusiv in
cortex
LEZIUNILE TRAUMATICE CEREBRALE SECUNDARE
Hematoamele intracraniene
Hematomul extradural de obicei sursa de sangerare este a. meningee
mijlocie
Hematomul subdural sursa de sangerare este venoasa
Acut interval liber 1-12h
Subacut interval liber 2-14 zile
Cronic interval liber 14-90 zile
Hematomul intracerebral posttraumatic sursa de sangerare este
venoasa, mai rar arteriala, din dilacerarea cerebrala
Acut interval liber 1-12h
Subacut interval liber 2-14 zile
Cronic interval liber 10-30zile
Meningita seroasa aseptica acumulare de LCR in spatiul subdural, mai frecvent
cu localizare bilaterala

16

RASPUNSURILE CEREBRALE MIXTE (SUBSECVENTE)

Edemul cerebral posttraumatic determina sindromul de hipertensiune
intracraniana (HIC) caracterizat prin triada:
Cefalee
Varsaturi
Edem papilar
Colapsul cerebro-ventricular modificare anatomopatologica ce apare in
sindromul de hipotensiune intracraniana
37. Traumatismele toracice paritale
Contuzia toracica simpla
Se pot produce prin mecanism direct, indirect sau prin strivire
Tabloul clinic
este dominat de durere, exacerbata de miscare, inspir profund
sau presiune +/- tuse si expectoratie
asfixia traumatica se datoreaza unei compresiuni puternice a
toracelui intre 2 forte
Tratament
Antalgice + infiltratii locale cu Xilina 1%
Tratament simptomatic si oxigenoterapie intermitenta la nevoie
In asfixia traumatica repaus la pat in pozitie semisezanda,
oxigen, diuretice, antibiotice, kinetoterapie
Fracturile costale
Apar mai frecvent la adulti si varstnici si mai rar la copii si tineri
Pot fi unice sau multiple si se pot produce la nivelul oricarui arc costal
Clinic durere in punct fix intensificata de miscarile respiratorii, crepitatii
osoase si miscari anormale in focarul de fractura, limitarea excursiilor
respiratorii cu hipoventilatie
Tratament
Suprimarea durerii (antalgice + infiltratii locale cu Xilina 1%)
Evacuarea secretiilor bronsice
Osteosinteza in fracturile cu deplasare mare sau cele care produc
leziuni subiacente
Fracturile sternului
Sunt relativ rare dar pot fi grave datorita leziunilor asociate ale
inimii si vaselor
Este de obicei liniara si intereseaza portiunea mijlocie a corpului
sternal
Clinic durere in punct fix, uneori echimoza si deformarea regiunii
Tratament combaterea durerii si repaus la pat, reducerea
fracturii si osteosinteza
Voletul costal
Reprezinta zona peretelui toracic complet desolidarizata de acesta prin
fracturi costale multiple suprapuse in cel putin 2 puncte de pe traiectul lor
si care are miscari autonome in dinamica respiratorie
Clasic se descriu 3 tipuri de volete costale:
Volete posterioare grad de mobilitate scazut
Volete laterale cele mai frecvente
Volete anterioare prin coafectarea sternului

17

 Clinic
Bolnavul este socat, anxios, cu tegumente si mucoase palide,
cianotice, transpiratii reci, tahipneic, tahicardic
Miscari paradoxale ale voletului, crepitatii osoase si miscari
anormale la nivelul focarelor de fractura, uneori emfizem
subcutanat
Tratament
Combaterea socului si eliberarea CRS
Echilibrare cardio-circulatorie si corectarea dezechilibrelor A-B
Combaterea durerii
Tratamentul leziunilor asociate
Fixarea voletului

38. Traumatismele pleuro-pulmonare

Pneumotoraxul
Acumularea de aer in cavitatea pleurala
Se descriu 3 tipuri de pneumotorax:
Pneumotoraxul inchis patrunderea si acumularea de aer in
cavitatea pleurala printr-o plaga parietala sau bronho-pulmonara
care s-a inchis spontan
Pneumotoraxul deschis urmare a unei plagi toracice penetrante
care creaza o comunicare intre cavitatea pleurala si aerul
atmosferic
Pneumotoraxul compresiv (sufocant) apare printr-un mecanism
de supapa, aerul patrunzand in cavitatea pleurala in timpul
inspirului si nu mai poate iesi
Tratament
Pleurotomie in spatiul 4 sau 5 i.c pe LAM
In pneumotoraxul deschis acoperirea defectului parietal pe 2/3
din suprafata sau acoperire totala + pleurotomie
In pneumotoraxul compresiv introducerea de urgenta a unui
trocar in spatiul 2 i.c pe LMC sau pleurotomie cu drenaj sub apa
Beclere
Hemotoraxul
Acumularea de sange in cavitatea pleurala
Se asociaza frecvent cu pneumotoraxul rezultand hemopneumotorax
Sursa de sangerare poate fi parietala, pulmonara, mediastinala sau
abdominala (daca se asociaza cu ruptura diafragmului)
Poate fi clasificat in:
Mic - <350ml sange
Mediu 350-1500ml sange
Masiv - >1500ml sange
In hemotoraxul masiv starea generala este alterata, bolnavul este palid,
cianotic, dispneic, anxios, cu transpiratii reci, tahicardic, cu hTA, abolirea
MV, matitatea hemitoracelui afectat
Tratament
In hemotoraxul mic punctii evacuatorii repetate

18

 In hemotoraxul mediu toracostomia este suficienta daca se

opreste hemoragia
In hemotoraxul masiv sau in cel mediu in care nu se opreste
hemoragia - toracotomie
Indicatiile toracotomiei de urgenta
Hemotorax masiv (peste 1000-1500ml sange)
Continuarea hemoragiei pe tubul de toracostomie cu
debit>200ml/h
Hemoragie cu sange proaspat si aerat, asociat cu hemoptizie
Contuzia pulmonara
Se caracterizeaza prin ruperea unor vase pulmonare sau bronsice
care provoaca o sufuziune hemoragica in teritoriul parenchimului
pulmonar
Clinic dispnee, cianoza, tuse cu hemoptizie, tahicardie, fracturi
costale, dureri toracice, diminuarea MV
Tratament oxigenoterapie sau chiar ventilatie mecanica cu
PEEP in caz de insuficienta respiratorie, antalgice, repaus la pat,
antibioterapie
Ruptura pulmonara
Apare dupa traumatismele toracice puternice, cand aerul continut
in plamani este retinut de glota inchisa in timpul impactului
In rupturile periferice de parenchim hemopneumotorax
Clinic durere, dispnee, cianoza, hemoptizie (semn major in
ruptura pulmonara)
Tratament cele superficiale nu necesita tratament, drenajul
pleural rezolvand leziunile asociate
toracotomie in caz de pierderi mari de aer sau hemoragii masive
pneumorafie, uneori chiar rezectii pulmonare
Hematomul pulmonar
Acumularea de sange intr-o efractie parenchimatoasa pulmonara,
lob sau intregul plaman indusa de traumatism
Frecvent este asimptomatic, uneori putandu-se manifesta prin
durere, dispnee, hemoptizie
Cele mai multe se resorb spontan, rar este necesar tratament
chirurgical
Ocazional se pot suprainfecta
39. Traumatismele vaselor mari i cordului
TRAUMATISMELE CARDIACE
Se impart in 2 categorii:
Traumatisme cardiace nepenetrante
Leziuni pericardice (hemopericard, ruptura sau laceratia, pericardita
constrictiva sau serofibrinoasa, hernia cardiaca)
Leziuni miocardice (contuzia, ruptura precoce sau tardiva, ruptura septului,
hemopericard, tamponada, formarea de anevrism, tromboza, embolism
sistemic)
Leziuni ale endocardului (ruptura muschilor papilari, ale cordajelor tendinoase
sau a valvelor atrio-ventriculare)
Leziuni a arterelor coronare (tromboza +/- IM,contuzie coronariana,fistula a-v)
Tulburari de ritm si de conducere
Moarte subita posttraumatica, fara leziuni histologice cardiace

19

 Traumatisme cardiace penetrante

TRAUMATISMELE CARDIACE NONPENETRANTE
Leziunile traumatice ale pericardului
Diagnosticul se pune pe baza anamnezei, ex clinic obiectiv (frecatura
pericardica), EKG (modificari ale segmentului ST si undei T), radiologic si
ecocardiografic
Tratament
In pericarditele simple antiinflamatoare, antalgice, urmarire
clinica
In rare cazuri interventii chirurgicale de decorticare pericardica
Leziunile miocardice
Poate lua diferite forme, de la simple contuzii, pana la ruptura cardiaca
fatala
Se poate manifesta sub forma de hemoragie subepicardica sau
subendocardica, lacerare pastrata a endocardului, hemoragie
intramiocardica, leziuni ale coronarelor, ruptura transmurala (adesea
fatala)
Diagnostic anamnestic, radiologic, EKG si ecocardiografic, eco Doppler
pulsatil, CT si RMN, coronarografie si cateterism cardiac, biochimic
Forme clinice
Contuzia miocardica cu tulburari de conducere si aritmii
Contuzia miocardica cu IM
Contuzia miocardica cu anevrism ventricular
Contuzia miocardica cu ruptura a structurilor cardiace
Tratament
In contuziile simple repaus la pat, antalgice, AINS
In prezenta IM aceleasi masuri ca in orice alta etiologie
In ruptura cardiaca adeseori fatala, rar se ajunge la
sutura chirurgicala
In celelalte leziuni (coronariene, valvulare, anevrisme)
tehnici specifice de chirurgie cardiaca
TRAUMATISMELE CARDIACE PENETRANTE
Majoritatea rezulta din agresiuni fizice
Un capitol nou il constituie plagile cardiace iatrogene
Semne clinice
Cianoza extremitatii cefalice
Dilatarea venelor jugulare accentuate in inspir
Hipotensiune, tahicardie
Puls paradoxal
Asurzirea zgomotelor cardiace
Paraclinic
Examinarea radiologica
Ecocardiografia, ecocardiografia Doppler si
ecocardiografia transesofagiana
EKG
Cateterism cardiac
Managementul plagilor cardiace penetrante
Reprezinta o urgenta maxima, vitala, chiar la locul de
producere a accidentului
Plasarea liniilor de acces venos periferic pentru
mentinerea Tad in jur de 90mmHg

20

 Pericardocenteza decompresiva, chiar si la locul

accidentului
Orice obiect ascutit ramas in torace nu se va mobiliza pana
in sala de operatii
Mentinerea permeabilitatii CRS
Tratamentul chirurgical
Decomprimarea cordului
Sutura miocardului in caz de lacerari mici
Patch venos sau by-pass aorto-coronarian in caz de
leziune coronariana
Reparatie directa cu/fara patch sub CEC in caz de plaga
miocardica mare
40. Hipotermia
Este cea mai severa forma de agresiune prin frig
Modificari fiziopatologice caracteristice:
Concentrarea fluidelor intravasculare prin pierderi de apa
Sludge
Cresterea vascozitatii sangelui
Modificari severe ale functiei adrenocorticale si pituitare
Modificari ale SNC
Fazele hipotermiei:
Pana la temperatura rectala de 32 grd.C cresterea
metabolismului energetic, a ratei pulsului si a presiunii sanguine,
cu aparitia frisonului si a constrictiei capilare
Intre 32 si 24 grd.C metabolismul este amplu scazut iar pulsulm,
TA si alura respiratorie scad paralel cu temperatura
Sub 24 grd.C functia de termoreglare inceteaza complet iar
caldura corpului se pierde ca dintr-un obiect fara viata
Masuri de prevenire a hipotermiei:
Mantinerea caldurii corpului
Mentinerea uscata a hainelor si corpului
Mentinerea si intretinerea miscarii
TRATAMENT
Bolnavul va fi dezbracat rapid si invelit in materiale calduroase
Sunt contraindicate masajul si frectia pe zonele inghetate
Primul ajutor consta in asigurarea respiratiei si acoperirea corespunzatoare
Imersie in apa calda la 40-42 grd.C
Imunizare antitetanica
Miscarile extremitatilor se incep cat mai repede posibil
Agenti antisludge (Dextran cu molecula mica)
Tesuturile necrotice superficiale se indeparteaza cu precautie in conditii de
asepsie
Plagile de suprafata mare se acopera cu homogrefe
Necrectomiea si/sau amputatia se practica numai cand demarcatia este definitiva
(dupa 2-3 luni)
Sechelele tardive ca hiperhidroza, extremitati reci, zone cu paralizie, cianoza,
edem, ulcere cronice, durere, pot fi ameliorate prin tratamente vasodilatatoare
Sechelele datorita necrozelor tegumentare, retractia muschilor, bonturile vicioase
recuperare chirurgicala

21

41. Rspunsul organismului la agresiune: definiie i fazele reaciei la agresiune

Evolutia in timp a bolnavului operat se petrece in 4 perioade:
1 prima perioada faza adrenergic-corticoida corespunde perioadei catabolice si
retentiei de apa si dureaza in afara aparitiei complicatior 3 pana la 6 zile.
2 faza a II-a de retragere corticoida dureaza 1-2 zile si este caracterizata prin
reducerea eliminarii de azot si cresterea diurezei.
3 faza a III-a de anabolism precoce consta in balanta pozitiva de azot si crestere in
greutate prin refacerea masei proteice,
4 faza a IV-a de anabolism tardiv consta in echilibrul azotului dar cu balanta pozitiva
de glucoza si continuarea lenta a cresterii in greutate prin depunere de grasime.
Evolutia bolnavului traumatizat se caracterizeaza prin 2 faze:
1 faza initiala ebb sau soc cu durata scurta de 12-24 de ore consta in scaderea
TA, DC, a temperaturii corpului si a consumului de O2, deseori associate cu hemoragie,
hipoperfuzie tisulara si acidoza lactica. Prin mecanismele compensatorii ale
homeostaziei se produce echilibrarea si trecerea in faza a IIa
2 faza a IIa faza de flow corespunde cu cele 4 stadii prezente in operatiile elective
dar cu raspuns mai intens si mai lung.
Depasirea posibilitatilor mecanismului compensator precum si initierea unor procese
care accentueaza sau produc decompensarea duce la instalarea starii de soc sau
sindromului disfunctiei organice multiple. Infectia este un factor agravant accentuand si
accelerant decompensarea.
42. Biologia vindecrii plgilor. Sutura primar, sutura primar ntrziat i sutura
secundar a plgilor.
Sutura primara consta in apropierea marginilor plagii, fara a lasa spatii in care sa se
acumuleze cheaguri sau plasma. Deoarece vindecarea este conditionata de eliminarea
cheagului, a diverselor lichide si tesuturi necrozate, cu cat aceastea sunt in cantitate mai
reduse, vindecarea va fi mai rapida.
Daca exista contaminare importanta cu pericol de infectie sau sunt multe tesuturi
necrozate plaga se lasa deschisa si prin pansamente efectuate la 1-2 zile si spalare cu
ser fiziologic, se accelereaza eliminarea tesuturilor necrozate si a corpilor straini si se
scade densitatea microbiana pe gram de tesut. Contribuim prin aceasta la accelerarea
primei faze. Deoarece in acest timp celelalte organism din tesuturi se dezvolta normal
cand se sutureaza plaga dupa 2-3 zile, vindecarea ei nu va fi intarziata. Este in cazul
suturii primar intarziate. Aparitia infectiei contraindica sutura primar-intarziata.
Sutura secundara se face pt o plaga deschisa dupa ce infectia a fost rezolvata. Se
citeste plaga si se constata absenta tesuturilor necrozate, a puroiului si a falselor
membrane. Predominenta tesutului de granulatie, a secretiei seroase, absenta edemului
si a congestiei inflamatorii din tesuturile din margine, repr indicatia de sutura secundara.
Se iriga plaga, se indeparteaza prin excizie si curatare mecanica orice tesut necrozat si
false membrane, se aviveaza tesutul de granulatie se spala cu apa oxigenata, se
mobilizeaza lambourile subcutanate daca este necesar, se dreneaza spatiile create si se
sutureaza. Uneori se plombeaza cu antibiotic. In felul acesta se apropie tegumentele si
se reduce timpul de vindecare.
Daca nu se face sutura secundara vindecarea plagilor se face prin contractie si
epitelizare sau uneori prin grefare de piele libera despicata.

22

43. Biologia vindecrii plgilor. Faza I-a de reacie inflamatoare aseptic i de

ndeprtare a esuturilor modificate
Oricat de apropiate sunt marginile defectului tisular in spatial creat se acumuleaza sange
si plasma care coaguleaza datorita tromboplastinei tisulare si plachetare; fibrinogenul
este transformat in fibrina. Prin formarea trombului se realizeaza hemostaza. Agregarea
si degranularea trombocitelor activeaza si sistemul complement si sistemul kininelor. In
acest spatiu si in tesuturile imediat invecinate vor fi celule lezate si moarte care vor
constitui tesuturile necrotice si rezultanta lor citoliza. Exista deci numeroase substante:
enzime, aminoacizi si polipeptide, albumina, mucopolizaharide, imunoglobuline, glucoza,
electroliti provenite deci fie prin citoliza fie prin circulatia sangvina adiacenta. pH-ul
mediului local este initial acid 6,30-6,50 devenind apoi neutru.
In tesuturile viabile din imediata vecinatate a defectului tisular descrise anterior, vasele
se contracta si sunt astupate de trombi. Urmeaza repede vasodilatatia arteriolara si
venulara, cresterea permeabilitatii capilare, edemul si infiltrarea celulara initial cu
neutrofile si apoi cu monocite. Neutrofilele vor indeparta debriurile celulare, materialul
strain si eventual bacteriile.
Acest proces se datoreaza si este favorizat de complement, kinine, prostaglandine,
trombocite. Monocitele se diferentiaza in macrofage cu rol de indepartare a debriurilor
celulare.
Aceste peptide atrag local si activeaza fibroblastii, pt a produce substanta fundamentala
si colagenul, activeaza celulele epiteliale pt a activa angiogeneza si celulele endoteliale
pt reparatia epidermului. Absenta monocitelor are efect foarte defavorabil incetinind
indepartarea materialelor necrotice cat si evolutia normal a fazei a II-a a activarii
fibroblastice si endoteliale.
In conditii normale acest process al fazei I si chiar II este incetinit de marimea cheagului,
de cantitatea de tesuturi necrotice ce trebuie indepartate de prezenta bacteriilor si al
infectiei.
44. Biologia vindecrii plgilor. Factori care influeneaz negativ vindecarea plgilor.
Factori locali:
1 vascularizatia, perfuzia tisulara scazuta
2 infectia
3 corpii straini
4 edemul marcat
5 iradierea
6 o alta leziune succesiva
Factori generali:
1 varsta avansata
2 nutritia (hipoproteinemia, hipovitaminoza C, scaderea greutatii cu 25%)
3 hormoni (cortizon, hipotiroidie)
4 oxigenarea scazuta, anemie
5 chimioterapie
6 diabetul si obezitatea
45. Biologia vindecrii plgilor. Faza a-III-a. Faza de maturaie.
Treptat tesutul de neoformatie se transforma in tesut conjuctiv fibros. Progresiv
celulele si capilarele sunt inlocuite cu fibre colagene; plachete de fibre colagene dense
umplu locul plagii. Prin orientarea paralela cu liniile de tensiune si prin balanta
corespunzatoare intre sinteze si degradarea colagenului, cicatricea devine tot mai
rezistenta. Rezistenta creste rapid intre prima saptamana pana la 6 saptamani dar

23

continuand pana la 1 an. De subliniat faptul ca aceasta retea colagenica este intr-o
remaniere permanenta. Reducerea sintezei poate det redeschiderea plagilor prin
scaderea rezistentei mecanice.
46. Sindromul de disfuncie organic multipl, clinica, patogenie
47. Biologia vindecrii plgilor. Faza a-II-a. Faza de granulaie.
In aceasta faza cheagul si debriurile necrotice sunt inlocuite cu tesut de granulatie.
Stimulate de factorii de crestere trombocitari si macrofagici in plaga incep sa migreze si
sa prolifereze fibrocitii si celulele endoteliale din capilarele invecinate initial trombozate.
Fibroblastii micreaza utilizand reteaua de fibrina; deplasarea acestor cellule se face
numai in prezenta unei structure rezistente de care se fixeaza prelungirile pseudopodice.
Migrarea celulelor endoteliale in plaga incepe cu inmugurirea capilara care initial
formeaza prelungiri pline si ulterior tubulare constituind o noua retea capilara; la fel si pt
vasele limfatice.
Acum plaga va fi formata de numeroase celule cu functii macrofagice: fibroblasti,
histiociti, cellule adipoase transformate, capilare de neoformatie, la care se adauga lichid
acidofil abundent. Deplasarea si orientarea moleculara si celulara se face catre centrul
plagii det de forte centripete care orienteaza structura fibrilara utilizata pt migrare.
Matricea initiala a plagilor este provizorie, fiind formata din fibrin, acid hialuronic care au
mare cantitate de apa si care favorizeaza deplasarea celulara. In timp, fibroblastii digera
aceasta matrice provizorie si vor produce o substanta matriceala apropiata de cea
normala a tesutului conjunctiv cu elemente sulfatate. Astfel se produce matricea
fundamentala. Aceasta este o matrice nefibrilara formata din mucopolizaharide
nesulfatate si sulfatate sub forma de gel care include in structura si in spatiile lacunare
apa si electroliti prin care pot difuza conform gradientului de concentrare metabolite intre
vase si cellule si influenteaza in mare masura ceea ce este cunoscut sub numele de
permeabilitate capilara. Aceasta subst fundamentala are importanta deosebita repr
mediul biochimic in care va fi polimerizata fibra de collagen.
48. Infeciile chirurgicale. Furunculul feei.
Forma anatomo-clinica individuala prin caracterul malign de tromboflebite supurate
intracraniene. Invazia se face prin vena oftalmica vena unghiulara la sinusul cavernos
sau vena faciala plex pterigoidian vena meningee mijlocie. Semnele de extensie
constau in durere la presiune pe vena unghiulara si edem catre unghiul intern al ochiului.
Semnele avansate sunt reprezentate de paralizii oculare si redoarea cefei.
Tratamentul este in primul rand conservator cu oxaciclina, meticilina sau eritromicina la
care se adauga un antibiotic cu spectru larg si apoi extragerea burbilonului. In nas si in
conductul auditiv extern se pun tampoane cu alcool 40 mentinute 1-2 ore 3-4 ori/zi.
49. Infeciile acute generalizate. Septicemia. Diagnostic.
Septicemia este o boala infectioasa aciclica, nespecifica si grava, generalizata
pe cale sanguina, cu o mare diversitate etiologica, in a carei patogenie se includ:
Poarta de intrare (de obicei lipsa de substanta cutanata sau
mucoasa)
Un focar infectios (unde germenii se multiplica si de unde sunt
revarsati continuu sau intermitent in sange; poate fi lopcalizat la
poarta de intrare sau la distanta de aceasta)
Prezenta, persistenta si multiplicarea in sange (prezenta
germenilor in sange poate fi continua sau intermitenta, dovedita
prin hemoculturi pozitive)

24

Constituirea de metastaze septice (apar prin embolii microbiene in

diverse organe, afectandu-le functia)
Prezenta simptomelor generale severe
Evolutie grava cu mortalitate mare (septicemiile grave apar cand
agentul patogen este foarte virulent sau rezistenta organismului
este scazuta)

Diagnostic:
Diagnosticul pozitiv pe date anamnestice, epidemiologice si clinice
Confirmarea etiologiei prin izolarea agentului microbian din sange
Hemocultura metoda curenta de izolare a agentului patogen; se
executa inainte de administrarea antibioticelor in plin frison si ascensiune
termica maxima
Diagnostic diferential doar in perioada de debut cu diferite stari febrile
din: infectii localizate, supuratie profunda, febra tifoida si paratifoida,
tuberculoza, boli sistemice
50. Infeciile chirurgicale. Abcesul postinjecional.
Consta in dezvoltarea unei colectii purulente in regiunea in care s-a injectat un
medicament. Se datoreste
-contaminarii massive
-administrare subcutanata in loc de intramusculara
-rezistenta scazuta la contaminare obisnuita
Tratamentul chirurgical se face la aparitia fluctuentei sau in caz de punctie diagnostic
pozitiva.
51. Infeciile chirurgicale. Furunculoza.
Este definite ca aparitia si dezvoltarea succesiva a numeroaselor furuncule.
Cercetarea terenului e obligatorie. Tratamentul general e important: antibioterapie
specifica, vaccinoterapie, autohemoterapie, ultraviolet etc.
52. Infeciile chirurgicale. Erizipelul. Definiie. Etiologie. Aspect anatomo-clinic.
Erizipelul este o inflamatie acuta a dermului produsa prin infectarea cu streptococ a
limfaticilor din grosimea pielii. Inocularea septica poate sa fie inaparenta sau ca o
complicatie a unei plagi.
Et.: streptococul Fehleissen, mai rar stafilococ
Formele clinice sunt in functie de:
-localizare: erizipelul fetei, scrotului, erizipelul regiunii ombilicale la nou nascut
-manifestare anatomo-clinica: forma eritematoasa, forma buloasa, forma gangrenoasa
-caracterul recidivant: erizipelul sezonier, erizipelul catamenial, erizipelul din limfadem si
sindrom posttrombic.
Sub aspect anatomo-clinic debuteaza brusc cu febra mare, frison, cefalee, insomnie
sau somnolenta, delir. Local apare o pata rosie cu margini policiclice placardul
eritematos care are marginile denivelate bureletul marginal. Placardul eritematos se
mareste prin extinderea pragului marginal semnul maximului centrifug, iar central
paleste. Dupa 5-6 zile apare pata pigmentara bruna in centru si epidermal se
descuameaza furfuraceu.

25

53. Infeciile acute generalizate. Bacteriemie. Septicemie. Septicopiemie.

Septicemia este o boala infectioasa aciclica, nespecifica si grava, generalizata
pe cale sanguina, cu o mare diversitate etiologica, in a carei patogenie se includ:
Poarta de intrare (de obicei lipsa de substanta cutanata sau
mucoasa)
Un focar infectios (unde germenii se multiplica si de unde sunt
revarsati continuu sau intermitent in sange; poate fi lopcalizat la
poarta de intrare sau la distanta de aceasta)
Prezenta, persistenta si multiplicarea in sange (prezenta
germenilor in sange poate fi continua sau intermitenta, dovedita
prin hemoculturi pozitive)
Constituirea de metastaze septice (apar prin embolii microbiene in
diverse organe, afectandu-le functia)
Prezenta simptomelor generale severe
Evolutie grava cu mortalitate mare (septicemiile grave apar cand
agentul patogen este foarte virulent sau rezistenta organismului
este scazuta)

Bacteriemia
Este definita ca prezenta de scurta durata, tranzitorie, a unor bacterii in torentul
sanguin, insotita sau nu de semne clinice
Preceda septicemia, dar nu fiecare bacteriemie trece in septicemie
In unele cazuri evolueaza asimptomatic
Cand apar manifestari clinice, febra este simptomul cel mai frecvent, insotita de
obicei de frison
In bacteriemiile cu germeni gram pozitivi, exotoxinele induc hipotensiune
In bacteriemiile cu germeni gram negativi, endotoxinele produc: inflamatie,
fibrinoliza, alterarea mecanismului de coagulare, hipotensiune
Septicopioemia
Este o forma de infectie acuta in care generalizarea se manifesta pe de o parte
prin fenomene de toxiinfectie mai mult sau mai putin pronuntata, iar pe de alta
parte prin abcese metastatice la distanta de focarul initial
La fel ca si bateriemia, este o forma evolutiva a septicemiei
54. Infeciile chirurgicale. Clasificare. Definiie. Etiologie.
Infectia este rezultatul intrarii, multiplicarii si actiunii metabolice a microorganismelor in tesuturi.
Organismul uman poseda o multitudine de mecanisme locale si generala specifice si nespecifice
care ii confera rezistenta la infectie.
Infectiile chirurgicale sunt infectiile care beneficiaza de tratament chirurgical sau sunt legate de
actul operator..Ele se deosebesc de infectiile medicale si bolile infectioase prin 2 particularitati:
-

Zona infectata nu se rezolva de obicei decat prin incizie si excizie

Sunt in marea majoritate polimicrobiene.

Se clasifica in: infectii locale, generale si specifice.

26

Infectiile legate de actul chirurgical include infectiile plagilor si complicatiile postoperatorii

infectioase locale sau generale precum si infectiile dobandite in spital prin cateterizari si
tratament imunosupresiv. Infectiile pulmonare, urinare pot fi considerate nechirugicale la bolnavi
chirurgicali.
Evaluarea atitudinii chirurgicale, a procedeelor de diagnostic si a metodelor de tratament
a facut necesara stabilirea unor criterii de referinte privind definirea starii de infectie locala si
generala.Plagile au fost clasificate privitor la numarul de bacteria contaminate in
curate
-putin contaminate
-contaminate si
murdare(infectate).
55. Infeciile acute generalizate. Patogenie.
Infectia obisnuita ca virulent care apare la un organism cu capacitate imunologica standard duce
de obicei la localizare. Frisonul, febra, tahicardia si chiar hipotensiunea sunt expresia la prezenta
in sange a macromoleculelor de proteine degradate ce provin din focarul inflamator. Daca
virulenta este crescuta si rezistenta imunologica scazuta apare tendinta la difuziune (generalizarea
infectiei); vor patrunde in sange pe langa proteine degradate, microbii si toxinele lor.
Patrunderea in sange se face pe 2 cai direct, calea sangvina
-indirect prin limfa, vase limfatice si ganglioni.
Pe calea sanguina difuzarea se produce prin vene. Mecanismul consta din descarcare, din
tromboflebita din zona focarului septic. Inflamatia acuta provoaca staza in microcirculatie si
leziuni ale endoteliului vascular. Apare tromoflebita venelor mici, colonizarea cheagurilor cu
germeni, ramolirea acestor microcheaguri, datorata enzimelor microbiene si enzimelor din celule
distruse si producerea microembolilor septici care sunt antenati in circulatie si eventual se fixeaza
la distanta in tesuturi producand metastaze septice.
Pe cale limfatica mecanismul consta din ineficienta organica sau functionala a barierei
ganglionilor limfatici. Microbii care sunt antrenati de fluxul limfatica ajung in sinusurile
ganglionare , unde exista o suprafata mare de expunere la macrofage polinucleare. Retinerea
microbilor. Clearanceul poate fi depasit de numarul mare de microbi, debitul mare al fluxului sau
virulenta crescuta a microbior care produc leziunea inflamatorie a ganglionilor.
56. Infeciile chirurgicale. Abcesul.
Def.: Colecie purulent acut localizat n diverse esuturi sau spaii anatomice, bine
delimitat, caracterizat prin existena unei membrane piogene i a coninutului purulent.
Etio.: Stafilococ 80%, streptococ, E. Colli, Pneumococ, anaerobi.
Anat. Pat.: peretele abcesului (membrana piogen)
- Stratul intern: reea de fibrin, leucocite, microbi.
- Stratul mijlociu: esut conjunctiv
- Stratul extern: esut scleros-barier.
Clinic: Durere semne celsiene i generale
Tumefacie-ramolire central (3-4 zile) cu fluctuen

27

Fistulizare spontan-la tegumente sau ntr-un organ

Dg.: clinic i puncie (puroi).
Dg. Dif.: tumori maligne acute (mastita carcinomatoas)
tumori benigne infectate
abcesul rece infectat
anevrisme superficiale
57. Infeciile chirurgicale. Furunculul.
Definiie: localizarea procesului infecios n foliculul pilos i glanda sebacee adiacent
Etiologie: stafilococie cutanat,
virulen crescut,
persoane tarate (diabet)
Anat-Pat: iniial hiperemie local
la 2-3 zile-tumefacie cu miez necrotic
flicten alb-glbuie centrat de un fir de pr (burbion)
eliminare prin fistulizare n 5-6 zile.
Simptomatologie: local-durere intens
general-febr, frison, cefalee, anorexie
Dg. Dif: ancrul sifilitic, pustula malign.
Complicaii: limfangita, adenoflegmonul, erizipelul, osteomielita, abcese la distan,
recidiva, septicemia.
Tratament: incizie, evacuarea coninutului, fr drenaj
antibiotice, imunoterapie, vaccin, corticoterapie

58. Infeciile chirurgicale. Abcesul glandei Bartolin.

Microbii piococi au ca poarta de intrare orificiul glandei. Tumefactia si roseata se
gaseste la partea posterioara a uneia din labiile mari si se insoteste de adenopatie
inghinala. Fistulizarea spontana este urmata de bartolinita care consta in prezenta a
unei formatiuni mici si dure intre perioade de acutizare si evacuari purulente incomplete.
Prin incizie verticala in pozitie ginecologica se exciseaza glanda impreuna cu cavitatea
abcesului si traiectul fistulos, deoarece simpla incizie este de obicei urmata de
cronicizare.
59. Infeciile chirurgicale. Flegmonul.
Flegmonul - este o inflamaie acut i difuz a esutului conjunctiv, caracterizat prin
propagare, necroza esutului afectat, fr tendin la limitare
Etiol: streptococ, stafilococ, asocieri microbiene.
Anat. Pat.:
- Perioada de invazie (2 zile)-esut superficial infiltrat, edem, limfangit,
adenopatie.
- Perioada de inflamaie ac. (z:2-4)-distrucie cel prin necroza i formarea puroiului
necolectat.
- Perioada de necroz (z:5-6)-supuraie masiv difuz
- Perioada de reparaie-dup eliminarea esuturilor necrozate, prin formarea de
cicatrici vicioase.

28

Clinic: local: - edem dureros, roaa teg., decolare sero-hematic tegumentar, apoi
fluctuen
- stare septic + oc toxico-septic.
Clasificare: superficial subcutanat
subaponevrotic
muscular profund
Forme particulare:
- Flegmonul lemnos al gtului (Reclus): febr, durere+, dispnee, disfagie, congestia feei.
-Flegmonul cervico-toracic: mediastinite, pleurezii, endocardite, flebite, artrite.
Dg.: clinic + puncie
Dg. Dif: erizipelul flegmonos, gangrena gazoas, osteomielita, schirusul, sarcoamele.
Tratamentul:
- Incizii largi, multiple
- Irigarea cu sol antiseptice
- ATB
60. Infeciile chirurgicale. Erizipelul. Diagnostic diferenial. Forme clinice.
Simptomatologie. Tratament.
Def.: este o dermit inflamatorie sub forma unui placard erizipelatos cu periferia mai
ridicat sub forma unui burelet.
Clinic:
- incubaia:ore-5 zile
- debutul: frison, febr, tahicardie, oligurie
- stare z:5-6
- declin- din ziua 6-8
Complicaii: edemul cronic al teg.+ tulburri vasomotorii
Forme Clinice:
- Erizipelul bulos sau flictenular-fa i gambe
- Erizipelul serpinginos-placarde la distan
- Erizipelul hemoragic-extravazri sanguine
- Erizipelul flegmonos-evol. spre supuraie
- Erizipelul gangrenos-scrot, vulv, pleoape, ev. Grav
- Erizipelul recidivant
- Erizipelul mucoaselor-vezicule faringo-amigdaliene
- Erizipelul nou-nscutului-periombilical
- Erizipelul puerperal-zona genital, cu edem masiv.
Dg.: clinic-placardul Erizipelatos
-L, VSH-crescute
Dg,Dif.: dermatite eczematiforme, alergii, eritem, herpesul, angina din scarlatin sau
herpetic.
Complicaii:-locale: abcesul, adenoflegmoane, flebita,
-generale: endocardita, nefrita, artrita, reumatismul, septicemia.
Tratamentul:
- profilactic-trat. corect al leziunilor teg.
- repaus, revulsive, UV
- ATB
- Incizie+drenaj: flegmonizare.

29

61. Infectiile chirurgicale. Limfangita acuta. Definitie. Cauze. Aspect anatomo-clinic.

Tratament
Def.: reprezint inflamaia venelor limfatice ca urmare a ptrunderii germenilor la acest
nivel.
Et.: stafilococul i streptococul
mai rar E. Colli, etc.
Clasificare:
- Limfangita reticular-capilarele limfatice (linii fine roii, hiperemie, edem discret)
- Limfangita troncular-vasele limfatice mari-linii roii (plesnitura de bici), cordoane
dure-sensibile.
Clinic: febr 39-40grC stare toxic
Evol: resorbie-abcedare-gangren
Dg.dif.: erizipelul i tromboflebita superficial
Trat.: plgilor i escoriaiilor, ATB, revulsiv local
62. Infeciile chirurgicale. Abcesul glandei mamare. Mastita postpartum.
Abcesul mamar. Se descriu urmatoarele 3 forme:
-abcesul subcutanar produs printr-o poarta de intrare in regiunea mamara
-chist sau abces al glandei Montgomery
-abcesul glandei mamare, urmare a mastitei acute prin infectia acinilor glandei mamare
Aceasta se petrece de obicei in timpul lehuziei prin contaminare si obstruare a canalelor
galactofore. Se constata ingreunarea sanului care devine voluminous si dureros. Atat
timp cat abcesul si inflamatia sunt intraglandulare, tegumentul este normal. La
propagarea in spatiul preglandular, tegumentul devine rosu-intens si apare fluctuenta.
Prin exprimarea mamelonului se produce lapte si puroi sub forma unei pete galbene pe
compresa.
Extinderea in spatiul retromamar duce la o proeminenta globuloasa a sanului.
Diagnosticul diferential al mastitei acute trebuie facut cu mastita carcinomatoasa si
cu abcesul cronic al sanului precum si celelalte forme de abcese mamare mentionate
anterior.
Tratamentul initial este conservator:
-suspensia sanului
-golirea de lapte prin mulgere si pompa
-aplicare de punga cu gheata

-pansamente umede ( ceai de musetel, acid boric 40% ) aplicate pe tegumente

protejate cu jecolan si antibioterapie
La aparitia fluctuentei si constituire neta a abcesului se face incizie radiara, drenaj si
ablactare.
Pt abcesele profunde incizia si drenajul se face in santul submamar.
63. Infeciile chirurgicale. Hidrosadenita. Definiie. Etiologie. Faze clinice. Tratament.
Definiie: reprezint localizarea furunculului la nivelul glandelor sudoripare ale axilei,
reg. perianale, sau areolei mamare.
Etiologie: stafilococul auriu
Anat.-Pat.- tendin la confluen, cu abcedarea sau flegmonizarea axilei, stadii
evolutive diferite.
Simptomatologie: - durere, impoten funcional
- tumorete de culoare roie, ferme-confluente- fistulizate, limfangit.

30

Tratament: repausul regiunii, pansamente revulsive

incizie linear, eliptic, excizie, toalet, meaj
64. Infeciile chirurgicale. Sinusul pilonidal.
Sinusul pilonidal este o cavitate umpluta cu par dezvoltata in hipodermul regiunii
coccigiene care comunica la piele prin una sau mai multe fistule. Atunci cand aceste
fistule se astupa apare un abces foarte dureros. Leziune similara se mai intalneste la
mana de frizeri care sunt obligati sa manuiasca frecvent foarfeca.
Tratamentul definitiv consta in incizie cu excizie , hemostaza si drenaj.
65. Infeciile chirurgicale. Abcesul. Definitie. Etiologie. Faze clinice evolutive.
Def.: Colecie purulent acut localizat n diverse esuturi sau spaii anatomice, bine
delimitat, caracterizat prin existena unei membrane piogene i a coninutului purulent.
Etio.: Stafilococ 80%, streptococ, E. Colli, Pneumococ, anaerobi.
Anat. Pat.: peretele abcesului (membrana piogen)
- Stratul intern: reea de fibrin, leucocite, microbi.
- Stratul mijlociu: esut conjunctiv
- Stratul extern: esut scleros-barier.
Clinic: Durere semne celsiene i generale
Tumefacie-ramolire central (3-4 zile) cu fluctuen
Fistulizare spontan-la tegumente sau ntr-un organ
Dg.: clinic i puncie (puroi).
Dg. Dif.: tumori maligne acute (mastita carcinomatoas)
tumori benigne infectate
abcesul rece infectat
anevrisme superficiale
66. Infectiile chirurgicale. Celulita localizat
67. Infeciile chirurgicale. Abcesul perianal. Fistulele perianale.
Abcesul perianal reprezinta colectie de puroi dezvoltata in regiunea perianala, produsa
prin infectarea glandelor anale. Sunt descries 5 dispozitii anatomice:
-submucos
-subcutanat
-intermuscular
-ischiorectal
-pelvi-rectal
Se manifesta ca o tensiune dureroasa in regiunea anala intensificata de defecatie, iar la
examinare care trebuie efectuata cu blandete in pozitiile genupectorala si insotita si de
tuseu rectal se va constata infiltratie inflamatorie sau fluctuenta. Evolutia naturala se
face spre aparitia unei fistule perianale cornice.
Tratamentul in faza acuta consta in incizie si drenaj cu mese.
Fistule perianale sunt de patru tipuri: intersfincteriana, transfincteriana, suprasfincteriana si
extrasfincteriana.
Fistulele cele mai frecvente sunt intersfincteriana si transfincteriana.
Fistula extrasfincteriana este mai putin frecventa si intalnita numai la pacientii care au avut mai
multe operatii.
O fistula superficiala este o fistula care nu are nici o legatura cu sfincterul sau glandele perianale

31

si nu face parte din clasificarea Parks.

Fistulele sunt mai dese din cauza bolii Crohn sau operatiilor anorectale.
Tratamentul este concentrat pe eliminarea cailor primare si secundare, pentru prevenirea
recurentei si pentru pastrarea continentei.
Tratamentul administrat depinde de anatomia fistulei, in cazul in care este vorba de o fistula
simpla cu un defect al mucoaselor scazut poate fi cercetat pentru a identifica defectul mucoasei
la linia dintata, apoi tractul poate fi deschis.
Acest lucru este posibil numai in cazul in care sfincterul extern nu este implicat.
Daca exista o fistula extrasfinteriana, partea de jos este deschisa, defectul mucoasei, care se
pozitioneaza in rect, este inchis chirurgical.
68. Infeciile chirurgicale. Carbunculul
Definiie: este o aglomerare de furunculi cu aspect de fagure i flegmonizarea
esuturilor subiacente
Localizare: Spate, ceaf, zone bogate n foliculi piloi (diabetici)
Simptomatologie:
- iniial-tumor roie violacee dur i dureroas
- dup 3-4 zile-fistule din care se elimin dopuri necrotice
-durere, febr, frison, anorexie
Tratament:
- incizie (linear, scar, cruce)
- excizie
- meaj
- antibiotice
69. Gangrena progresiv i circumscris
Gangrena progresiva
- este o gangrena tisulara ce se dezvolta in plagile suturate
- apare ca o mica dehiscenta dureroasa, cu centrul ulcerat
- leziunile se extind la tesuturile din jur
- tratament: excizia larga pana in tesut sanatos + antibioterapie sistemica
Gangrena circumscrisa
- este o ulceratie cu margini subminate si fundul gangrenos
- fara tendinta de vindecare
- supureaza cronic si poate dura ani
- de obicei este implicat streptococul anaerob
70. Infeciile stafilococice i clostridiale.
Infectiile stafilococice
Stafilococii formeaza o parte din flora permanenta a pielii si nazofaringelui
Pot produce o mare varietate de infectii
Mai frecvent apar - STAPHYLOCOCCUS AUREUS
- STAPHYLOCOCCUS EPIDERMIS (stafilococul alb)
Bolile cronice (DZ, malnutritiile, stari alergice sau toxice) potenteaza efectul
infectant al stafilococilor
Pielea este locul cel mai obisnuit al infectiilor stafilococice (infectii cutanate,
furuncul, carbuncul)

32

 Infectiile stafilococice intraspitalicesti (germeni cu rezistenta selectionata) sunt

dificil de combatut
Infectiile clostridiale
Infectii ale tubului digestiv
- se gaseste in flora mixta a tubului digestiv
- participa activ in fiziopatologia unor infectii grave precum: apendicite
necrotice, peritonite, ocluzii prin strangulatie, infarcte intestinale, colecistite gangrenoase
- alaturi de gangrena tisulara apar manifestari generale (stari toxice, soc,
insuficiente de organ)
- infectiile gangrenoase ale plagilor sunt datorate in special Clostridiei
perfringens (! Dg. diferential cu gangrena streptococica in care nu apar manifestari
generale)
Infectii urogenitale
- pot apare dupa operatii ca: nefrectomie, prostatectomie, avorturi sau
acte obstetricale
- gangrena gazoasa uterina:
- extrem de grava, cu manifestari toxice generale timpurii
(hipotensiune, icter, tahicardie, soc, dureri pelvine, scurgeri vaginale fetide, oligoanurie)
- tratament: masuri antisoc, antibioterapie masiva
(Penicilina de prima intentie), oxigenare hiperbara, histerectomie, tratamentul
insuficientei renale.

71. Prevenirea infeciilor n activitatea chirurgical

1.Conditii de pastrare impuse in sala de operatie(reducerea numarului de persoane, a miscarii si a
vorbitului) si sistemele de filtrare a aerului si curentii laminari cu presiune pozitiva fata de
coridoare
2.Spalarea mainilor cu perie timp de 5 min este suficienta pentru inlaturarea murdariei si
epidermului descuamat cu conditia sa folosim apoi hexaclorofen, povidon-iodine, clorhexidine,
mai ales daca se face zilnic si se respecta regula de a proteja mainile de plagile foarte contaminate
in activitatea de salon
3. Manusile de cauciuc correct imbricate protejeaza atat pacientul cat si chirurgul. In operatii
lungi 30% din manusi au orificii. Manusile trebuie schimbate dupa timpii foarte septici.
4. Izolarile si campurile sa fie din tesatura deasa si sa nu fie umede caci favorizeaza infectia prin
capilaritate.Cele adezive din plastic se folosesc numai pentru a izola fistule, ACN sau plagi
infectate, altfel poate sa creasca chiar numarul de supuratii prin intretinerea microbilor si umezelii
intre ele
5. Dusul preoperator cu antiseptic (clorhexidina) a bolnavului, indepartarea parului prin radere
chiar inainte de operatie pregatirea pielii prin spalare cu sapun cu actiune germicida 5-10 si
aplicarea alcoolului iodat sau clorhexidinei ca si utilizarea halatului, mastii si bonetei de catre
chirurg sunt considerate masuri foarte importante.
6. Trebuie scurtat timpul de spitalizare preoperator care creste contaminarea cu flora microbiana
virulent proprie spitalului, de asemenea trebuie indepartate infectiile tegumentelor sau alte infectii
de la distant, trebuie oprit fumatul si trebuie corectate actiunile ce se insotesc de imunodepresie,
obezitate si denutritie

33

7. Reducerea microbilor din colon prin neomicina + eritromicina oral si spalarea colonului de
materiile fecale prin clisma sau purgative trebuie sa preceada operatiile elective.
8. Antibiotice profilactice se administreaza intravenos cu indicatii bine definite cu o ora inainte de
operatie, repetate daca operatia dureaza mai mult de 4 ore sau daca pierderea de sange este
importanta si se continua in maximum 24 de ore postoperator.Cele mai utilizate sunt
cefalosporinele.
9. Tehnica chirurgicala. Trebuie evitate in mod deosebit distrugerea tisulara prin manevre brutale
si inutile, lasarea sangelui sau cheagurilor in campul operator sau plaga dupa terminarea operatiei.
De asemenea se evita uscarea tesuturilor. Se utilizeaza drenaje inchise aspirative si se face irigatie
cu ser fiziologic. Pt reducerea densitatii microbiene si a particulelor necrotice.
72. Panariiile: definiie, etiologie, clasificare
Definitie: infectiile degetelor
Etiologie: stafilococcus aureus
Clasificare
Panaritiile fetei palmare a degetelor
1. Panaritii superficiale
- panaritiul eritematos
- panaritiul cutanat (subepidermic, flictenular)
2. Panaritii profunde
- panaritiul subcutanat
- panaritiul in buton de camasa
- panaritiul tendineal
- panaritiul osos
- panaritiul articular
Panaritiile fetei dorsale a degetelor
1. Panaritiile regiunii unghiale
- panaritiul periunghial (eponichia)
- panaritiul subunghial (eponichia cu abces subunghial)
2. Panaritiile antracoide
73. Panariiile superficiale
Panaritiul eritematos
- localizat de obicei la nivelul plicilor de flexiune ale degetelor
- poarta de intrare = o microleziune la acest nivel
- simptomatologia variaza de la durere discreta (usturime si tensiune), pana la
frison, febra si alterarea starii generale in formele mai rebele
Tratament:
- impachetari umede, calde
- in limfangitele alarmante se asociaza antibiotice
Panaritiul cutanat (subepidermic, flictenular)
- din panaritiile superficiale
- debut cu senzatia de arsura vie la nivelul degetului, uneori insotita de pulsatii
- manifestarile dureroase diminua in 1-2 zile cand apare flictena
- ! diagnostic diferential cu panaritiul in buton de camasa
- poate apare si limfangita cu mers ascendent, insotita de frison si febra
Tratament:
- in formele de inceput pansamente umede, calde

34

- la aparitia flictenei se excizeaza epidermul cu inspectia atenta a dermului

denudat pentru a observa un eventual orificiu de fistula ce poate conduce spre un
panaritiu subcutanat (care se va trata separat, dupa principiile de tratament ale
panaritiului profund)
- antibioterapie daca exista limfangita
74. Bursita subacut (higroma): simptomatologie i tratament
Bursita subacuta este o tumefactie fluctuenta si nedureroasa la nivelul unei regiuni
unde exista in mod natural sau poate fi dedusa posibilitatea formarii unei burse. In
cavitatea bursei se gaseste un lichid sero-citrin. Cauza este reprezentata de o solicitare
intensa.
Localizarea frecventa este prerotuliana, infrarotuliana, olecraniana, a tuberozitatii
anterioare a tibiei, acromiala, ischiatica, achiliana, din halucele valg si deget in ciocan.
Tratamentul consta in eliminarea cauzei, evacuarea prin punctie a tesutului seros,
bandaj compresiv si imobilizare timp de 7 zile in pozitie functional. In caz de recidiva se
face extirparea burse sau protejarea regiunii cu inele in scopul de a suprima
compresiunea locala.
75. Bacteriemia
Este definita ca prezenta de scurta durata, tranzitorie, a unor bacterii in torentul
sanguin, insotita sau nu de semne clinice
Preceda septicemia, dar nu fiecare bacteriemie trece in septicemie
In unele cazuri evolueaza asimptomatic
Cand apar manifestari clinice, febra este simptomul cel mai frecvent, insotita de
obicei de frison
In bacteriemiile cu germeni gram pozitivi, exotoxinele induc hipotensiune
In bacteriemiile cu germeni gram negativi, endotoxinele produc: inflamatie,
fibrinoliza, alterarea mecanismului de coagulare, hipotensiune
Tratament:
Cand apar manifestari clinice antibioterapie, corectata in functie de
hemocultura, 5 zile, cu posibilitatea de prelungire
76. Tetanosul
Este o toxiinfectie acuta data de bacilul tetanic (Clostridium Tetani)
Conditii favorizante in producerea tetanosului:
Plagi prin intepaturi, plagi contuze, cu devitalizari mari tisulare si retentie
de corpi straini, murdarite cu pamant
Asocierea cu alti microbi aerobi sau anaerobi
Crearea conditiilor anaerobe
Contaminarea suprafetei de incizie a ombilicului la nou nascuti
Simptomatologie:
Perioada de incubatie variaza dupa diferiti autori intre 2 si 54 zile
Perioada de debut: cefalee, durere locala, oboseala, insomnie, intarzierea
procesului de vindecare
Stadiul de boala manifesta:
Contracturi tonice dureroase la nivelul musculaturii striate si
clonice paroxistice
Trismusul cel mai banal si precoce semn
Facies caracteristic ras sardonic

35

Opistotonus, emprostotonus, pleurostotonus sau ortotonus

Temperatura normala sau usor crescuta (T peste 40 grade
prognostic grav)
Tulburari respiratorii (fenomene asfixice grave, pneumonie de
aspiratie)

Diagnostic diferential:
Trismusul din alte afectiuni (artrita temporomandibulara, afectiuni alveolodentare acute, parotidite, flegmoane cervicale, etc)
Contracturile din hipocalcemii sau intoxicatii cu stricnina
Redoarea de ceafa va fi diferentiata de: torticolis, meningite, morb Pott
Tratament:
Profilactic:
Se face in primul rand prin imunizare activa cu anatoxina tetanica
Imunizare pasiva cu ser antitetanic sau Ig antitetanice umede
Curativ:
Masuri de protectie nespecifice
Curatirea chirurgicala a plagilor
Aseptizarea plagii
Administrare de antibiotice
Masuri de protectie specifica:
Administrare de ATPA (0,5ml i.m.)
Complicatii:
Stop respirator sau asfixie
Bronhopneumonie
Fracturi vertebrale prin tasare
Anemie
Epuizare
Prognostic boala grava adesea cu sfarsit letal (mortalitate 30-60%)
77. Infeciile stafilococice. Gangrena strepotococic hemolitic. Fasceita
necrozant. Gangrena cutanat Meleney
Fasceita necrozanta
-

este o infectie grava, cu risc mortal

manifestarea caracteristica = necroza extensiva a fasciei superficiale ce se

extinde si la tesuturile vecine, dand fenomene toxice generale

in 90% din cazuri sunt implicati streptococii beta-hemolitici sau stafilococii

producatori de coagulaze

elementele principale de diagnostic sunt: necroza extensiva a fasciei superficiale,

celulita si edemul

pielea supraiacenta este hiperemica, cu flictene sau bule

Tratament:
- incizii multiple liniare ale ariei afectate

36

- antibioterapie sistemica pre- si postoperator

- debridari repetate daca febra se mentine
- sutura secundara la 5-10zile
Ulcerul Meleney
- ramane ca un focar activ de streptococi
- poate complica orice plaga sau act chirurgical
- poate cauza in anumite conditii pneumonii, pelviperitonite, septicemii
Tratament:
- incizie-excizie larga
- antibioterapie locala si sistemica cu penicilina
78. Miozita streptococic. Celulita crepitant clostridial. Gangrena gazoas
Clostridial
Gangrena gazoasa. Este un flegmon necrozant al tesutului muscular produs de specii
de clostridia in asociere cu germeni aerobi piogeni. Toxina contine lecitinaze care distrug
membrane celulara.
Sursele de infectie sunt repr de plagile traumatice si de plagile operatorii, colice,
urinare, ginecologice. Factorii favorizanti sunt plagile neregulate, anfractuase, cu atritii
muscular si corpi straini; mai ales daca se adauga ischemie arteriala, frigul, oboseala,
subnutritia.
Semnele clinice locale constau din durerea precoce cauzata de distensia muschiului in
teaca, edemul cu senzatia de pansament prea strans dar fara semne inflamatorii
evidente. Tegumentele palide si reci iar la aparitia necrozei apar pete brun rosietice ce
se extend centrifug. In plaga exudat cenusiu-fetid si bule de gaz. La palpare crepitatii.
Se constata evolutie rapida catre radacina extremitatii, daca este cazul.
Semnele generale constau in febra, tahicardie care nu corespunde febrei, hipotensiune,
oligurie, subicter, agitatie, dezorientare.
Profilaxia consta in tratamentul corect al plagilor contaminate sau infectate.
Tratamentul curative cuprinde debridare larga si irigatii cu apa oxigenata, excizia
tesutului muscular afectat sau amputatia. Antibioterapia si serul antigangrenos constituie
tratamentul medical. A fost propusa oxigenoterapia hiperbara (3atm).

37

79. Complicaiile postoperatorii. Anormaliti ale strii mintale.

-anxietate, agitatie ( se va exclude hypoxemia, hemoragia)
-convulsii (epilepsie dar si delirium tremens si tulburari metabolice grave)
-tremor
-coma (AVC)
-dezorientare, halucinatie
In general disfunctiile mintale se datoreaza la 3 cauze:
1 medicamentoase (analgetice, anestezice)
2 leziuni specific (tumori cerebrale, abcese, tromboza, si hemoragie cerebrala)
3 tulburari fiziologice (modificari de electrolitemie, glicemie; uremie si hiperamoniemie)
80. Complicaiile postoperatorii. Complicaiile plgilor.
-hematom, serom
-infectiile plagii
-dehiscenta
-evisceratia
81. Complicaii postoperatorii. Tromboza venoasa profund.
TROMBOZA VENOAS A PROFUNDA
3 factori sunt responsabili de aparitia trombozei venoase (triada Virchow):
Staza venoasa - cea mai importanta dar nu este suficienta
Afectare endoteliala - discutabila
Hipercoagulabilitate
Conditii asociate cu un risc crescut de tromboza venoasa:
-Chirurgie (procedee ortopedice, toracice, abdominale si genitourinare)
-Neoplasme (pancreas, plaman, ovar, testicol, tract urinar, san, stomac)
-Traumatisme (fracturi ale coloanei vertebrale, pelvis, femur, leziuni medulare)
-Imobilizarea (IMA, ICC, AVC, convalescenta postoperatorie)
-Sarcina, utilizarea estrogenilor
-Stari de hipercoagulabilitate (antitrombina III, proteina C, S, mieloproliferari, CID)
-Tromboze venoase profunde precedente
Clinic
-Durere
-Edem
-Cresterea temperaturii cutanate
-Eritem unilateral al piciorului
-Uneori cianoza (phlegmasia cerulea dolens) sau paloare tegumentara (phlegmasia
alba dolens)
-Febra persistenta sau subfebrilitati vesperale
Diagnostic
-Simptomatologia clinica
-Semnul Homans pozitiv (durere in gamba la dorsoflexia piciorului)
-Ultrasonografia venoasa bidimensionala
-Tehnici pletismografice (masoara modificarire capacitantei venoase in timpul
manevrelor fiziologice)
-RMN
-Venografie
Complicatii
-Embolia pulmonara
-Sindromul de insuficienta venoasa cronica

38

sindromul posttrombotic
Tratament
Profilactic heparina microdozata nefractionata, heparina in doze ajustate, HGMM
-Repaus la pat cu membrul inferior in pozitie procliva, comprese revulsive locale
Medicamentos: Anticoagulante
-Minim 6 saptamani in tromboflebita profunda de gamba. A la long in caz de
recurenta si paraneoplazii
-Tromboliza
Nu exista dovezi ca este mai eficienta decat anticoagulantele pentru prevenirea
emboliei
-Administrat precoce poate diminua posibilitatea dezvoltarii sindromului postflebitic
Chirurgical
-Trombectomie chirurgicala
-Intreruperea mecanica sau compartimentarea fluxului sanguin catre VCI
82. Complicaiile postoperatorii. Complicaiile respiratorii. Insuficiena renal
acut. Complicaiile hepato-biliare.
Complicatii respiratorii:
-atelectazia
-pneumonia
-infectia respiratorie acuta
-sindromul de disfunctie respiratory acuta
Insuficienta renala acuta: se caracterizeaza prin faptul ca rinichii in mod brusc nu-si mai
indeplinesc functia. In mod normal rinichii filtreaza produsii de metabolism (deseurile) si mentin
nivelul normal de apa, sare si minerale (electroliti) din sange. Cand rinichii nu mai functioneaza,
produsii de metabolism, lichidele si electrolitii se acumuleaza in organism, ceea ce poate duce la
o situatie ce pune viata in pericol.
Complicatiile hepato-biliare: Icterul postoperator
Icterul = sindrom caracterizat clinic prin coloraia galben a tegumentelor, mucoaselor i
sclerelor, coloraie dat de bilirubin, (produs normal de metabolism al hemului) care are afinitate
special pentru fibrele de elastin (densitate mare a acestora n sclere).pentru fibrele de elastin
(densitate mar
83. Complicaii postoperatorii. Febra. Infecia.
Febra postoperator (peste 38C) -infectiile plagii
-infectii pulmonare
-infectii urinare
-infectiile cateterului
Infectia:
-abdominala: -abcesul intraabdominal
- peritonita
-toracica- infectia intratoracica: pneumonii, TBC pulmonary, empiem pulmonar,
mediastinite

39

84. Monitorizarea postoperatorie (stare general, local, regula celor patru

orificii).
Aprecierea starii generale:
-febra
-mobilizarea la pat
-TA si puls
-respiratie
-comportament
Aprecierea starii locale:
-durere spontana si la mobilizare
-aspectul plagii operatorii
Regula celor 4 orificii: se vor cerceta toate datele subiective si obiective legate de
functiile aparatelor terminate cu cele 4 orificii: gura, nas, anus, meat urinar
85. Complicaii postoperatorii: enumerare.

pot fi clasificate:
Dupa timp:

imediate

precoce

tardive

dupa interpretarea fiziopatologica:

mecanice

functionale

septice
dupa modul de manifestare:

locale

generale

dupa gravitate:

minore

majore

letale

din punct de vedere etiopatogenic:

complicatii ce tin de actul operator

complicatii ce tin de actul anestezic

complicatii ce tin de boala de baza

complicatii ce tin de bolile coexistente

complicatii ce tin de calitatea materialelor folosite

complicatii ce tin de tratamentul si ingrijirea postoperatorie

40

86. Pregtirea preoperatorie. Riscul operator. Definiie. Pregtirea general i

special (tegumente, colon, stomac).
Pregatirea psihica

mentinerea moralului pacientului

explicarea bolii si a interventiei ce urmeaza a fi efectuata, pe intelesul

bolnavului

explicarea modului cum va decurge operatia si alternativele acesteia

administrarea de sedative si tranchilizante

explicarea tipului anesteziei

Pregatirea biologica

se face in functie de rezultatele clinice si paraclinice si de urgenta actului

operator

descoperirea factorilor de risc crescut (pulmonari, cardiaci, renali,

diabetici, gravide) face utila obtinerea avizului de la specialistii in domeniu

analize biochimice obligatorii: HLC, grup si Rh, electrolitii serici, uree,

creatinina, glicemie, probele hepatice, sumar de urina, alaturi de Rx
toracic si EKG. Acestea pot fi completate de alte investigatii specifice, in
functie de complexitatea cazului.

corectia tarelor biologice: anemie, coagulopatii, hipoproteinemie,

dezechilibre hidroelectrolitice

pacientii diabetici cu antidiabetice orale vor fi trecuti pe terapie cu

insulina in preopereator
Pregatirea chirurgicala

masuri de igiena uzuale: spalare generala, raderea larga a parului de pe

zona ce urmeaza a fi operata, clisma preoperatorie sau administrarea de
laxative

pregatirea aparatului sau organului pe care se va face interventia:

aspirarea secretiilor, intubatie selectiva pentru interventiile pe

aparatul respirator

aspirarea continutului eso-gastric, pregatirea colonului si rectului

pentru interventiile digestive

toaleta vaginala, mesa vaginala cu betadina pentru interventiile in

sfera genitala

tratamente profilactice preoperatorii

pregatirea echipei operatorii si de anestezisti-reanimatori

In urgentele majore, intreaga pragatire preoperatorie se desfasoara in sala de operatii,
fiind de tip terapie intensiva si urmareste asigurarea functiilor vitale ale pacientului.

87. Complicaii postoperatorii. Disfuncia traiectului digestiv.

Reprezinta un eveniment nedorit si negativ in evolutia bolnavului

pot tine de actul operator propriu-zis, de actul anestezic, pot apare ca urmare a
unor dezechilibre generale prilejuite de operatie sau anestezie sau sunt urmarea
inlantuirii a numeroase leziuni si alterari functionale

pot fi clasificate:
Dupa timp:

imediate

precoce

tardive

dupa interpretarea fiziopatologica:

mecanice

41


functionale

septice
dupa modul de manifestare:

locale

generale

dupa gravitate:

minore

majore

letale

din punct de vedere etiopatogenic:

complicatii ce tin de actul operator

complicatii ce tin de actul anestezic

complicatii ce tin de boala de baza

complicatii ce tin de bolile coexistente

complicatii ce tin de calitatea materialelor folosite

complicatii ce tin de tratamentul si ingrijirea postoperatorie

88. Monitorizarea bolnavului chirurgical

1. MONITORIZAREA HEMODINAMICA
Se poate realiza prin metode neinvazive: masurarea TA, FC, EKG
In conditiile in care acestea se dovedesc insuficiente, se pot utiliza
metode invazive:
Cateterismul arterial cu masurarea TA continue (in cazul
pacientilor socati, cei cu risc crescut supusi la interventii mari,
anestezii cu hipotensiune controlata, cei ce necesita recoltarea
frecventa de sange arterial, pacienti cu hiperventilatie controlata)
Cateterismul venos central cu masurarea PVC (determinarea
statusului de hidratare, determinarea unei disfunctii a VD,
tamponada cardiaca)
Cateterismul artereri pulmonare cu masurarea presiunilor din
circulatia pulmonara (in caz de soc, oligurie, la pacientii cu risc
operator crescut, interventii pe cord sau vasele mari,
politraumatisme, arsuri grave, complicatii c-v postoperatorii,
ARDS, IM complicat cu edem pulmonar, HT pulmonara)
2. MONITORIZAREA RESPIRATORIE
Monitorizarea clinica evalueaza frecventa si amplitudinea respiratiilor,
tipul de respiratie spontana
O deosebita importanta in aprecierea functiei respiratorii o are radiografia
pulmonara
La pacientul cu insuficienta respiratorie, care respira spontan se va
urmari si capacitatea vitala si gazele sanguine
La pacientul ventilat artificial se va urmari atat functia ventilatorului, cat si
functia respiratorie a pacientului:
Controlul aparatului
Monitorizarea de baza a functiei respiratorii
Gazele respiratorii
Monitorizarea mecanicii pulmonare si a schimbului de gaze
Monitorizarea respiratorie va urmari:
Masurarea volumelor si capacitatilor pulmonare
Masurarea CO2 endexpirator
Monitorizarea mecanicii pulmonare si a schimbului de gaze

42

3.

4.

5.

6.

Monitorizarea gazelor sanguine

Masurarea continutului de oxigen al sangelui
pulsoximetria
MONITORIZAREA SNC
consta in observarea:

pierderilor neurologice focale

evaluarea starii de constienta:

pacient treaz

pacient somnolent

sopor

comatos, cu aprecierea gradului comei pe baza scorului Glasgow

(motricitate oculara, raspuns motor, raspuns verbal)
Pentru aprecierea statusului neurologic se poate recurge la:
EEG
CT cerebral
Masurarea presiunii intracraniene
Punctia lombara si examinarea LCR
MONITORIZAREA FUNCTIEI RENALE
diureza
testele functiei glomerulare (uree, creatinina, clearance creatinina)
testele functiei tubulare (functia de excretie a Na, indexul de insuficienta renala)
MONITORIZAREA METABOLICA
estimarea catabolismului
evaluarea metabolismului bazal
monitorizarea temperaturii
MONITORIZAREA ECHILIBRULUI FLUIDO-COAGULANT
testul Quick
timp tromboplastinic partial
timp trombinic
determoinarea fibrinogenului
timp de sangerare

Monitorizarea bolnavului chirurgical urmareste:

combaterea durerii postoperatorii

terapia sedativa

combaterea varsaturilor si a parezei intestinale

profilaxia bolii tromboembolice

supravegherea functiilor vitale

terapia antimicrobiana

ingrijirea regiunii operate

Ingrijiri specifice fiecarui tip de interventie chirurgicala

43