ADAPTAREA COPILULUI LA MEDIUL SCOLAR

SUCCESUL SI INSUCCESUL SCOLAR

Copilul este un mic univers , iar cresterea si

devenirea lui
ca adult reprezinta un drum lung si sinuos, plin de urcusuri si
coborsuri, al carui aspect central l reprezinta personalitatea
n toate aspectele ei.
nca de la nastere, fiinta umana ncepe un amplu proces
de nvatare, pe care l continua pna n momentul n care
trece n nefiinta. Asadar, nvatarea, reprezinta conceptul
cheie n jurul caruia graviteaza dezvoltarea si devenirea
umana.
Celebrului aforism a cunoaste nseamna a putea,
civilizatia actuala i raspunde cu aspiratia spre o
personalitate armonios dezvoltata. Acest deziderat este
posibil de nfaptuit doar prin eforturi sustinute de nvatare,
prin preocupare si daruire a omului spre evolutie si spre
idealuri nalte.
Universul nvatarii umane are atasat atributul
superioritatii. Superioritatea omului nsusi pare sa fi fost
rezultatul actiunii conjugate a mai multor legitati, ntre care
cea continuta n esenta nvatarii a intrat adnc si
semnificativ n psiho- si sociogeneza lui. Pe buna dreptate se
aprecia ca singurul lucru cu totul caracteristic care se poate
spune despre fiintele omenesti este ca ele nvata. nvatatul
este att de profund nradacinat n om nct a devenit
aproape involuntar, specializarea noastra ca specie este
specializarea n nvatare(J. S. Bruner, 1967)
n ansamblul dezvoltarii sale, omul parcurge mai multe
etape ce cuprind aspecte asemanatoare pentru toti indivizii
aflati n limitele vrstelor respective. Aceste etape poarta

numele de stadii, derulndu-se ntr-o succesiune logica si

legica, si fiind analizate si studiate atent de catre psihologie,
deoarece cunoasterea principalelor aspecte si caracteristici
ale omului la diferite vrste, reprezinta piatra de temelie
pentru o buna analizare a lui.
Unul dintre aceste stadii l reprezinta cel al micii
scolaritati, sau cea de-a treia copilarie ce se desfasoara ntre
6/7 - 10/11 ani.acest stadiu este unul de achizitie masiva a
experientei general adaptative pentru viata, analizndu-se n
primul rnd din perspectiva adaptarii scolare si a nvatarii,
considerate ca procese definitorii n structurarea fiintei
umane.
n ansamblul dezvoltarii, vrsta scolara apare ca o
etapa cu relativa stabilitate si cu posibilitati de adaptare mai
usor de realizat. Progresele obtinute sunt mai constante si se
manifesta n toate compartimentele dezvoltarii psihice si
fizice.
n dezvoltarea fizica se constata o fortificare generala a
organismului. Coloana vertebrala se ntareste mai mult,
creste cantitatea de calciu n compozitia chimica a oaselor,
dar la pozitia si statul n banca se va tine seama de faptul ca
osificarea scheletului nu este terminata. Cerintele scolare
obliga la un antrenament specific, mai ales al muschilor
scurti, care, prin miscari fine de coordonare, vor fi antrenati
ntr-o dezvoltare armonioasa cu muschii lungi. Dezvoltarea
mai intensa a muschilor lungi face ca miscarea generala a
corpului, alergarea spre exemplu, sa se manifeste ca o
necesitate deosebita, n timp ce miscarile fine, scurte de
coordonare obosesc repede mna copilului.
Transformarile treptate ce se produc n gndirea si
comportamentul scolarului pun n evidenta o noua structura
mintala. Gndirea se desprinde de datele perceptiei globale
intuitive si ncepe sa se manifeste o tendinta de decentrare.
Decentrarea intervine atunci cnd copilul, depasindu-si
egocentrismul, realizeaza o reflectare adecvata, prin actiuni
tot mai eficace asupra obiectului. Are loc perceperea relatiilor
care prilejuiesc ntelegerea cauzalitatii si folosirea mai
corecta a legaturiloe logice. Cu toate acestea gndirea
ramne
predominant
concreta.
Gndirea
realizeaza

cunoasterea cu ajutorul unor operatii logice concrete,

obiectuale. Astfel, din intuitiva gndirea devine operationala,
n jurul vrstei de 10 ani putndu-se vorbi despre un stadiu
notional al gndirii.
Capacitatea de cunoastere sporeste si datorita
memoriei, ale carei posibilitati cresc rapid, acum conturnduse diferitele tipuri de memorie: vizuala, auditiva,
chinestezica. Tot acum se manifesta si primele aptitudini cu
caracter general ce potenteaza succesul scolar.
Concomitent se produc schimbari, se formeaza
atitudinea fata de munca, ce se releva prin capacitatea de a
duce la bun sfrsit o sarcina nceputa si de a obtine un
rezultat. Scolarului i place actiunea si totodata doreste sa
aiba succes.
Viata sociala a scolarului este si ea intensa. Acum este
vrsta prieteniei, a camaraderiei. Se face simtita nevoia
elevului de a trai n colectiv, de a participa la activitati
comune. Tine de grupul clasei care reprezinta un grup social
viu.
O data cu integrarea n colectivitatea scolara, ncepe si
familiarizarea cu cerintele vietii sociale. El asimileaza treptat
reguli de conduita individuala si colectiva, n functie de care
si regleaza atitudinile si relatiile cu alte persoane.
Asadar, la intrarea n scolaritate, copilului i se vor
organiza si dezvolta strategii de nvatare, i se va constientiza
rolul atentiei si repetitiei, si va forma deprinderi de scris-citit
si calcul. nvatarea tinde tot mai mult s ocupe un loc major n
viata de fiecare zi a scolarului, lund treptat locul jocului ca
activitate principala.
Scoala creeaza capacitti si strategii de nvatare care
contribuie la structurarea identitatii si a capacitatilor proprii,
specifice fiecarui individ.
Primii patru ani de scoala, chiar daca au fost pregatiti
prin frecventarea gradinitei, modifica regimul, tensiunea si
planul de evenimente ce domina n viata copilului. Asimiarea
continua de cunostinte mereu noi, dar mai ales
responsabilitatea fata de calitatea asimilarii lor, situatie de
colaborare si competitie, responsabilitatea si disciplina fata
de munca, caracterul evident al regulilor implicate n viata

scolara creeaza sentimente sociale si largeste viata

interioara a copilului. Procesul de adaptare se intensifica si se
centreaza pe atentia fata de un nou adult si nu se mai
limiteaza la parinti. Acest adult - nvatatorul sau nvatatoarea
- ncepe sa joace un rol de prim ordin n viata copilului, el
fiind reprezentantul marii societati, cel ce vegheaza la
exercitarea regulilor societatii si scolii, dar si cel care
antreneaza
energia
psihica,
modeleaza
activitatea
intelectuala a copilului si organizeaza viata scolara, impune
modele de a gndi si de a actiona.
Daca n perioada prescolara copilul se manifesta
spontan, este expansiv, cu o mare dominatie a expresiei n
toate reactiile sale, la trecerea n scolaritate el nvata ca
trebuie sa se exprime doar atunci cnd este solicitat. Astfel
devine tot mai activa constituirea vorbirii interioare, n
universul interior aparnd reactii afective legate de
raspunsul propriu, lumea interioara devenind foarte bogata.
Tinnd cont de toate aceste aspecte, trebuie precizat
faptul ca intrarea n scolaritate reprezinta un prag cu multe si
importante aspecte psihologice, care marcheaza adaptarea
scolara si imprima directia generala a ntregii perioade pe
care individul o va petrece n scoala.
Psihologii compara socul scolarizarii, ca importanta cu
cel al nasterii, sau cu cel al pubertatii.
Un rol important n adaptarea cu succes a copilului n
scoala l are frecventarea gradinitei, precum si modul n care
viata scolara este prezentata de adulti, n speta de parinti.
Copilul trebuie nvatat ca scoala nu este o modalitate de
constrngere, de ncetare a jocului, de ngradire totala a
activitatilor libere att de iubite n gradinita, ci dimpotriva, ea
reprezinta o continuare fireasca a activitatii copilului, care a
evoluat si care acum este capabil sa joace jocuri mult mai
elaborate dect cele din gradinita, sa nteleaga sarcini mai
complexe deoarece a crescut, iar posibilitatile sale sunt
altele.
Pentru a veni n sprijinul unei adaptari optime a copiilor
n scoala, se apeleaza la mentinerea unei strnse legaturi
ntre cele doua institutii att de asemanatoare si att de
deosebite n acelasi timp, prin efectuarea de vizite, de

colaborari, de schimburi, ce oun prescolarii n legatura

directa att cu scolarii, ct mai ales cu nvatatorul, al carui
rol determinant l-am remarcat deja.
Tot n acest scop, programele analitice pentru clasa I
sunt concepute n asa fel nct sa cuprinda foarte multe
activitati recreative, momente de destindere in cadrul orei
clasice, tocmai pentru a evita ncarcarea informationala si de
a feri noii elevi de stres scolar.
Daca toate aceste lucruri sunt respectate, se ajunge cu
siguranta la o adaptare scolara de succes a copilului, ceea ce
duce la cresterea sigurantei si ncrederii de sine, deci la
succes scolar. Nevoia de competitie si de colaborare amintita
anterior a copilului, vine sa sprijine acest succes, copilul
dorind sa fie remarcat ca fiind printre cei mai buni,
transformnd aceasta ntr-un perpetuum mobile interior al
motivatiei sale pentru succes. Motivatia este deosebit de
importanta mai ales n mica scolaritate, cnd copilul nu este
capabil sa constientizeze faptul ca a nvata este un lucru
folositor mai ales pentru devenirea ulterioara, el avnd
nevoie de ceva care sa-l stimuleze pe moment. Acest lucru
depinde foarte mult de nvatator si de tactul cu care el stie sa
foloseasca nebanuitele resurse ale copiilor si sa le canalizeze
n directia dorita - aceea a obtinerii succesului scolar. De
altfel, dupa opinia personala, cred ca nu exista dascali (la
orice nivel de nvatamnt) care nu-si cunosc meseria sau
care o fac mai putin bine, ci exista numai dascali cu sau fara
har, cu sau fara tact si daruire pentru aceasta meserie
nobila.
La polul opus pentru adaptarea cu succes la viata
scolara se afla insuccesul scolar, care duce, de cele mai
multe ori la esec scolar. Cauzele sunt numeroase si diverse ncepnd cu cele de ordin genetic, psihointelectuale, sau de
natura psihosociala.
Frecventa cu care se produce acest lucru n mediile
scolare si mai ales aspectul de fenomen cronicizat ne
determina sa-l privim cu mare responsabilitate. Un esec
scolar cronicizat este periculos, deoarece determina efecte
negative att n plan psihologic individual - respectiv o
imagine de sine aterata, pierderea ncrederii n capacitatile

proprii - ct si n plan social, fiindca acesta stigmatizeaza,

induce o marginalizare a copilului n cauza.
Insuccesul scolar are efecte devastatoare asupra
copiilor de vrsta scolara mica, reprezentnd debutul unui
viitor adult cu diverse probleme. Acest aspect poate avea un
caracter episodic, sau poate deveni un fenomen de durata.
La aceasta vrsta, cauza principala a insuccesului o
reprezinta inadaptarea scolara, survenita cel mai adesea din
motivul nefrecventarii gradinisei, sau datorat provenientei
din familii cu o istorie tulbure.
Insuccesul poate avea grade diferite de amplitudine redus cnd se nregistreaza doar la o anumita arie
curriculara, sau extinsa cnd se nregistreaza la mai multe. El
reprezinta, n mare masura, o notiune subiectiva, deoarece
autoaprecierea si nregistrarea si interpretarea rezultatelor
obtinute tine de nivelul de aspiratie al fiecaruia.
La intrarea n scoala se cere avizul medicului privitor la
dezvoltarea bio-fizica a copiilor, lucru asupra caruia medicii
cabinetelor scolare, sau cei de familie ar trebui sa se aplece
cu cea mai mare seriozitate, deoarece de aceasta apreciere
depinde debutul scolaritatii copilului. Daca un copil cu
diverse afectiuni ascunse, sau mai greu de sesizat primeste
acordul de a merge la scoala, iar aici vanregistra insuccese,
cu siguranta viata si activitatea sa scolara va fi compromisa,
sau pusa sub auspicii nu tocmai favorabile.
Este de recomandat ca nscrierea n documentele
scolare n clasa I sa se faca mai trziu, tocmai pentru a putea
depista aceste cazuri de copii care dintr-un motiv sau altul nu
pot face fata rigorilor scolare, si pentru care masura cea mai
corecta este amnarea debutului scolar. Aici intervine din
nou nvatatorul, care trebuie sa dovedeasca o buna
cunoastere a particularitatilor de vrsta ale copiilor, dar mai
ales sa ncerce sa le depisteze pe cele individuale. O cauza
mai putin ntlnita de insucces scolar, deriva din pierderea
interesului pentru informatiile transmise, datorata existentei
unei baze de cunostinte vasta a copilului, fata de limitele
normale. Acesta considera scoala si activitatise desfasurate
ca fiind plictisitoare, drept pentru care si pierde interesul
ceea ce duce la ramneri n urma ulterioare, deci la insucces.

nca o data, trebuie mentionat rolul covrsitor al dascalului,

tocmai pentru a da fiecaruia ct poate duce, dar totodata sa
se ncadreze an cele cerute de standardele curriculare
impuse.
Dintre masurile de prevenire a aparitiei insuccesului si a
esecului scolar, am putea mentiona:
sporirea
rolului
nvatamntului
prescolar,
deoarece jumatate din insuccesele prezente, si
au originea n diferentele prezente la debutul
scolaritatii,
cauzate
de
nefrecventarea
gradinitei;
stabilirea unor relatii strnse de parteneriat ntre
scoala si familie, deoarece, dupa cum am
precizat, pentru multi elevi facorii insuccesului
se afla n familie;
sprijinirea scolii, care trebuie sa asigure resurse
materiale si umane corespunzatoare unui
nvatamnt de calitate;
dascalul reprezinta piesa de baza n actiunea de
asigurare a reusitei scolare;
o mai buna si atenta examinare a copiilor de
catre medic la debutul scolaritatii si ndrumarea
spre scoli speciale acolo unde este cazul, dar
specificarea existentei unor probleme ce trebuie
avute n vedere, acolo unde exista, dar pot fi
ameliorate daca sunt cunoscute si tinute sub
observatie.
n concluzie, problema adaptarii scolare a copilului de
vrsta scolara mica este una majora, deoarece de aceasta
adaptare, de succesul sau insuccesul nregistrat de elev n
acest moment, depind toate performantele scolare viitoare
ale acestuia. O mare nsemnatate o are familia, modul n
care copilul percepe scoala ca pe ceva constructiv, antrenant
si provocator, frecventarea gradinitei, dar nu n ultimul rnd
priceperea si tactul pedagogic al nvatatoarei.
n acest sens, ministerul de resort a propus o serie de
masuri menite sa ndrume cadrele didactice spre
autodepasire prin formare continua. De asemenea, n cadrul

nvatamntului preprimar a fost instituita acea grupa

pregatitoare, al carei rol este tocmai acela de a prentmpina
insuccesul copiilor si a carei frecventare este obligatorie.
Cu alte cuvinte, adaptarea copilului la viata scolara se
poate face cu succes daca sunt cunoscute si respectate
cteva aspecte de baza ale succesului , si evitate pe ct
posibil cele ale insuccesului, cu exceptia cauzelor de natura
endogena. Chiar si n acest din urma caz, se poate ajunge
macar la o ameliorare a adaptarii, daca exista bunavointa si
colaborare ntre familie, scoala, medic, psihopedagog. Iata
numai un motiv, care se dovedeste a fi suficient pentru
existenta n fiecare scoala a unui psiholog de formatie.
BIBLIOGRAFIE:
Cretu.T. - Psihologia vrstelor , ed. Universitatii,
Bucuresti, 1994
Schiopu, U. - Psihologia generala si a copilului E. D. P.
Bucuresti, 1989
Nicola, I. - Pedagogie, E. D.P. Bucuresti, 1988.
Morand de Jouffrei, P. - Psihologia copilului Teora, 1999
Iacob, L. Rudica, T. - Psihologie scolara
- nvatamntul primar, ed. Discipol, Bucuresti, nr.1,
2002
Tanasescu, I. - Psihologia vrstelor - curs