CURSUL NR.

4
ANUL II IUDR

STRUCTURI STATIC DETERMINATE

4. EFORTURI SECTIONALE LA CADRE STATIC DETERMINATE

4.1 DEFINIREA EFORTURILOR SECTIONALE
Dupa determinarea reactiunilor, toate fortele exterioare care actioneaza asupra structurii devin
cunoscute. In structura se dezvolta forte interioare care pot fi puse in evidenta prin efectuarea unor
sectiuni complete. Se lucreaza in ipoteza in care fiecare parte a structurii este deschisa (nu contine
contururi inchise).
Fortele care se manifesta in interiorul sectiunilor se numesc eforturi sectionale sau mai simplu eforturi.
Eforturile sectionale sunt deci forte de legatura interioare (actiuni reciproce intre cele doua parti ale
structurii) si se determina prin exprimarea echilibrului oricareia dintre cele doua parti (conform
teoremei echilibrului partilor).

P1

P1
A

p=const.

p=const.

p=const.

P1

HA

VB

VA

fata din
stanga

HA

VA

N
N

II

-S

HA

II

p=const.
T

fata din
dreapta

VB

VA

p=const.

P1

p=const.

-S

VB

Figura 4.1 Evidentierea eforturilor sectionale intr-o sectiune oarecare I

Pentru structura din figura 4.1 se considera o sectiune I. Deoarece structura considerata a fost deschisa
aceasta sectiune determina doua parti I si II care vor fi legate printr-o incastrare interioara in I.
Eforturile sectionale sunt tocmai fortele de legatura din incastrarea interioara. Ele sunt actiuni reciproce
intre cele doua parti.
Prin reducerea fortelor exterioare de la stanga sectiunii in raport cu centrul de greutate al sectiunii se
obtin eforturile de pe fata din dreapta sectiunii. Prin reducerea fortelor exterioare de la dreapta sectiunii
in raport cu centrul de greutate al sectiunii se obtin eforturile de pe fata din stanga sectiunii.
1

Daca se modifica pozitia sectiunii se modifica si valorile eforturilor sectionale N, T si M. Rezulta ca

aceste valori sunt functie de pozitia sectiunii. Prin reprezentarea grafica a acestor functii se obtin
diagramele de eforturi N, T si M. Acestea se vor reprezenta pe axele barelor structurii.
Pentru stabilirea conventiei de semne consideram un element de lungime dx, ca in figura 4.2.
T

N
M

dx

Forta axiala, N, este pozitiva cand intinde

elementul de lungime dx.

Forta taietoare, T, este pozitiva cand

roteste in sens orar.

Momentul incovoietor, M, este pozitiv

cand intinde fibrele inferioare ale barei.

+
M

N
T

Semnele eforturilor sectionale sunt legate de

deformatiile pe care acestea le produc in
vecinatatea sectiunii, astfel:

Figura 4.2 Conventia de semne

4.2 DISCONTINUITATI GEOMETRICE
In cazul sistemelor de bare, datorita configuratiilor geometrice particulare ale axelor cu discontinuitati
locale (noduri), diagramele de eforturi vor prezenta, de asemenea discontinuitati, chiar daca pe anumite
intervale incarcarile exterioare au o variatie continua. Discontinuitatile geometrice sunt de doua feluri:
(i) discontinuitati de fibra; (ii) discontinuitati de nod.
p [kN/m]

4.2.1 Discontinuitati de fibra

Se considera structura din figura 4.3. Cu toate ca forta p [kN/m]

este continua, pe diagramele de eforturi sectionale N si T, in
punctul C, vor aparea discontinuitati, adica salturi. In acelasi
timp valoarea M ramane constanta. Se scriu ecuatiile de
proiectie pe directia N2 si pe directia N1, precum si ecuatia de
momente in C:
N2: N1 cos T1 sin N 2 0 N 2 N1 cos T1 cos
N1 sin T1 cos T2 0 T2 N1 sin T1 cos
T2:
M1 M 2
MC:

N2

M2

T2

M1
A

N1

T1

Figura 4.3 Discontinuitate de fibra

4.2.2 Discontinuitati de nod

180 kNm

10 [kN/m]

VD=45 kN

10 [kN/m]

10 [kN/m]

Se considera structura din figura 4.4. Desi bara ABC are o incarcare constanta, diagramele N si M sunt
discontinue in punctul B, deoarece bara BD actioneaza asupra barei ABC cu o forta si un moment.

45 kN

HA =60 kN

HA =60 kN

160 kNm

4
A

20 kNm

20 kN

45 kN

60 kN

VA=45 kN

VA=45 kN

Figura 4.4 Discontinuitate de nod

4.3 VERIFICAREA DIAGRAMELOR DE EFORTURI

10 [kN/m]

Verificarea diagramelor de eforturi are la baza conditia de echilibru static al nodurilor interioare. Pentru
structura din figura 4.4 se prezinta diagramele de eforturi in figura 4.5. Se izoleaza nodul interior B si
pe barele concurente in nod se reprezinta valorile eforturilor sectionale ca in figura 4.6.

C
D

20 kNm

20 kN

+
4

180 kNm

N
A

60 kN

160 kNm

45 kN

45 kN

Figura 4.5 Diagrame de eforturi

20 kN

Pentru nodul B se verifica ecuatiile de echilibru static:

20 kNm

45 kN
180 kNm
160 kNm
20 kN

45 kN

Figura 4.6
Eforturi sectionale pe nodul B

0 20 20 0

Y 0 45 45 0

0 20 160 180 0

In ecuatiile de proiectie intra doar fortele axiale si fortele taietoare.

In ecuatiile de moment intra doar momentele incovoietoare. De aici
rezulta ca diagramele N si T pot fi verificate separat de diagrama M.
Echilibrul nodurilor interioare nu se utilizeaza la determinarea
eforturilor sectionale ci se pastreaza pentru verificarea lor.

4.4 RELATII DIFERENTIALE INTRE EFORTURI SI INCARCARI PENTRU BARE DREPTE

Relatiile urmatoare sunt aplicabile la orice structura alcatuita din bare drepte, indiferent daca este static
determinata sau static nedeterminata.
Se considera un element de lungime dx, izolat dintr-o bara dreapta. Pe fetele elementului de lungime dx
se aplica eforturile sectionale, considerate pozitive, corespunzatoare celor doua sectiuni. Elementul de
lungime dx este incarcat cu sarcina elementara pdx, aplicata pe directie oarecare, avand componentele
pndx si ptdx pe directie normala (n) si respectiv paralela (t) la axa barei. Cantitatile dN, dT si dM
reprezinta variatiile eforturilor sectionale pe lungimea dx.
Ecuatiile de echilibru static sunt:
(4.1)
(4.2)

pndx
ptdx

T
N

T+dT

(4.3)

A
M

B
dx

N+dN
M+dM

Figura 4.7 Diagrame de eforturi

2

In relatia (4.3) termenul pn dx / 2 se neglizeaza ca infinit mic de ordin superior. Relatiile (4.1) (4.3)
sunt relatiile generale intre eforturi si incarcari. Prin intermediul acestor relatii se stabilesc corelatii
directe intre legea de variatie a incarcarii si configuratia diagramelor. Astfel:

Derivata fortei axiale intr-o sectiune este egala cu intensitatea componentei tangentiale a
sarcinii in dreptul acelei sectiuni luata cu semn schimbat.
Derivata fortei taietoare intr-o sectiune este egala cu intensitatea componentei normale a sarcinii
in dreptul acelei sectiuni, luata cu semn schimbat.
Derivata momentului incovoietor dintr-o sectiune este egala cu taietoarea din acea sectiune.

In aplicatiile practice, cazul curent intalnit este cel al fortelor actionand normal pe axa barei drepte.
Notand cu p intensitatea sarcinii in sectiunea curenta, relatiile anterioare devin:
dN
0
dx

dT
p
dx

dM
T
dx

d 2M

p
2
dx

(4.4)
Rezulta ca forta axiala ramane constanta in lungul axei elementului de lungime dx. Pentru o lege de
variatie a incarcarii p f x data de un polinom in x de un anumit grad, ecuatia curbei care margineste
diagrama T va avea un grad mai mult, iar ecuatia curbei care margineste diagrama M va avea un grad
mai mult decat diagrama T, deci 2 grade mai mult decat p f x .

Daca, de exemplu, p f x 0 , forta taietoare este constanta deoarece dT / dx 0 , iar momentul

incovoietor variaza liniar.