CUPRINS

INTRODUCERE.......................................................................................................................................................................2
CAPITOLUL I. CONSIDERAII GENERALE PRIVIND INVIOLABILITATEA VIEII PERSONALE...................4
1.1.

ASIGURAREA DREPTULUI LA INVIOLABILITATEA VIEII PERSONALE N LEGISLAIA NAIONAL.............................4

1.2.

ASIGURAREA DREPTULUI LA INVIOLABILITATEA VIEII PERSONALE N LEGISLAIA INTERNAIONAL.................10

1.3. DEFINIREA NOIUNILOR DE BAZ CU REFERIRE DIRECT LA NCLCAREA INVIOLABILITII VIEII PERSONALE ........13
CAPITOLUL II. CALIFICAREA INFRACIUNII DE NCLCARE A INVIOLABILITII VIEII
PERSONALE N CONFORMITATE CU LEGISLAIA REPUBLICII MOLDOVA....................................................17
2.1. OBIECTUL INFRACIUNII DE NCLCAREA INVIOLABILITII VIEII PERSONALE ...........................................................17
2.2. LATURA OBIECTIV A INFRACIUNII DE NCLCARE A INVIOLABILITII PERSONALE ..................................................22
2.3. LATURA SUBIECTIV A INFRACIUNII DE ESCROCHERIE................................................................................................27
2.4. SUBIECTUL INFRACIUNII DE NCLCARE A INVIOLABILITII PERSONALE ...................................................................30
CONCLUZII............................................................................................................................................................................32
BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................................................................33

INTRODUCERE
Actualitatea temei. Existena i msura n care sunt garantate i respectate drepturile omului
ntr-o societate sunt criterii concludente pentru determinarea rolului omului n societatea respectiv i,
n consecin, a nivelului de dezvoltare al acesteia. Promovarea drepturilor omului este o prioritate a
societii democratice i a devenit, dup proclamarea suveranitii i independenei (n unele cazuri cel
puin formal), o important parte component a politicii Republicii Moldova pe plan intern i extern.
Rspunderea pentru nclcarea inviolabilitii vieii personale este stabilit de art. 177 C.P., care
const din dou alineate: alineatul 1 este prevzut componena de baz, iar n cellalt alineat- tipurile
agravate ale acestei componene de infraciune.
1

n alineatul 1.art. 177 CP nclcarea inviolabilitii vieii personale este definit ca Culegerea
ilegal sau rspndirea cu bun tiin a informaiilor ocrotite de lege, despre viaa personal ce
constituie secret personal sau familial al altei persoane fr consimmntul ei.
n perioada de tranziie a societii spre valorile democraiilor avnasate, unde libertatea
cuvntului i libertatea de informare, constituie pilonii de baz ai democraiei, nclcarea inviolabilitii
vieii personale are tendina de a deveni cea mai rspndit infraciuni contra drepturilor politice, de
munc i altor drepturi constituionale ale cetenilor.
Prezenta lucrare are ca obiect de studiu problematica complex a proteciei juridice a vieii
private a persoanei. n cadrul ei sunt examinate elemente de ordin general-teoretic, care i-au gsit
consacrare normativ-juridic n Republica Moldova, dar i elemente cu titlu de propuneri de legiferare,
precum i elemente de interpretare i aplicare a legislaiei n practica judiciar, inndu-se cont de
doctrina occidental i standardele europene.
Spre deosebire de art. 15 Cod civil, CEDO nu conine un articol care s protejeze direct viaa
privat a persoanei, ci protejeaz, prin art. 10, libertatea de exprimare. Totui, prin stipulaia c
libertatea de exprimare nu poate prejudicia reputaia altuia indirect protejeaz viaa privat a
persoanei.
Scopul i sarcinele prezentei lucrri const n evidenierea rolului pe care l are respectarea
vieii personale prin prisma legislaiei naionale, i anume a Codului Penal, care prin articolul 177
nclcarea inviolabilitii vieii personale i asum n mare parte dreptul de a garanta i proteja penal
dreptul la viaa persoanla a fiecurui cetean.
Pentru realizarea scopului propus au fost trasate urmtoarele sarcini principale:

fundamentarea teoretic a inviolabilitii vieii personale;

determinarea specificului inviolabilitii vieii personale, analiznd comparat situaia n

statele unde funcioneaz un sistem eficient de democraie;

identificarea factorilor motorii i a tendinelor privind protecia inviolabilitii vieii

personale prin compararea abordrilor i experienelor diverselor ri i posibilitatea de
implementare n practica rii noastre;

evaluarea modalitilor de adaptare a politicilor i practicilor de implementare a

inviolabilitii vieii personale la reformele juridice;

Calificarea infraciunii de nclcare a inviolabilitii vieii personale n conformitate cu

legislaia Republicii Moldova.

Drept baz de informare au servit actele legislativ-normative ale Republicii Moldova i ale altor
ri care reglementeaz activitatea sistemului de respectare a drepturilor i libertilor omului,
inviolabilitatea vieii personale i accesul la informaii.
Obiectul cercetrii l constituie articolul 177 al Codului Penal al Repubilicii Moldova.
Metodologia cercetrii s-a bazat pe abordarea sistemic i utilizarea diverselor metode, cele mai
frecvente fiind: normativ, statistic, grafic i dinamic. De asemenea, au fost utilizate i alte metode
de cercetare, cum ar fi: de sintez; analiza logic; compararea; inducia i deducia, aplicate n
dialectica cunoaterii materiei i societii, precum i alte procedee i instrumente de cunoatere
tiinific a proceselor socio-juridice.

CAPITOLUL I. CONSIDERAII GENERALE PRIVIND INVIOLABILITATEA VIEII

PERSONALE
1.1.

Asigurarea dreptului la inviolabilitatea vieii personale n legislaia naional.

Inviolabilitatea vieii personale se afirm ca un drept fundamental al omului nc din cele mai
vechi timpuri, odat cu primele manifestri scrise de libertate, constituind coninutul esenial al
declaraiilor, documentelor politico-juridice i ale actelor vechii Rome i al celor din timpul
feudalismului, formnd mai trziu coninutul fundamental al tuturor "Bill of Rights" i al "declaraiei
drepturilor" adoptate din secolul XVII i pn astzi. n epoca contemporan, recunoaterea libertii
persoanei ca drept fundamental al omului se impune din ce n ce mai puternic, devenind un imperativ
universal dictat de necesitile de progres social. Ca urmare, att pe plan internaional, n Declaraia
universal a drepturilor omului adoptat de Adunarea General a O.N.U. n 1948; n Pactul
3

internaional relativ la drepturile civile i politice, adoptat de aceeai Adunare General n 1966 i n
Convenia European pentru aprarea drepturilor omului, semnat la Roma n 1950 care constituie
expresii ale legitilor, structurilor i proceselor sociale contemporane, ca i pe plan naional, n
Constituie sau n alte acte fundamentale ale statului, inviolabilitatea persoanei primete consacrare
juridic, chiar dac uneori recunoaterea libertii ca drept fundamental rmne sub forma unui simplu
principiu de drept, nefiind asigurate i garaniile materiale i juridice pentru realizarea lor efectiv.
Omul triete n societate, este membru al unei colectiviti i prin consecin ntinderea
drepturilor i libertilor ce i se recunosc, precum i msura nfptuirii lor n fapt, depind de condiiile
concrete economico-sociale, de sistemul politic specific societii n care ele se realizeaz. Departe de a
fi o categorie abstract, inviolabilitatea are un coninut istoric concret, determinat de natura i trsturile
eseniale ale contextului ei economic, social i politic. Afirmarea i recunoaterea dreptului la protecie
se confund, ntr-o lung evoluie, cu lupta dus de omenire pentru dobndirea libertii individului.
ntre primele sale prevederi, Constituia Moldovei consacr garantarea drepturilor i libertilor
fundamentale: dreptul la via, inviolabilitatea individual sub toate formele ei, a contiinei, de
exprimare, de circulaie, la informaie, la asociere i celelalte. Ea mai cuprinde precizarea foarte
important i anume c dispoziiile constituionale privind drepturile i libertile cetenilor vor fi
interpretate i aplicate n concordan cu Declaraia Universal a Drepturilor Omului, cu pactele i cu
celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
Vorbind despre inviolabilitatea persoanei i garaniile ei constituionale i procesual-penale
trebuie s abordm nu sensul filozofic al naturii de inviolabilitate vieii personale ci pe cel juridic al
inviolabilitii ca valoare social promovat, dezvoltat i ocrotit de normele juridice. Aceasta pentru
c personalitatea omului, n toate dimensiunile i valenele sale, i gsete msura afirmrii sale n
libertile pe care ordinea de drept i le asigur.
Personalitatea uman se afirm ca expresie sintetic a unor determinri multiple i complexe, n
sensul c, pe lng determinarea biologic i psihologic, esenial este determinarea social. Oamenii
nu exist ca individualiti izolate, singulare, ci ca indivizi aflai ntr-o continu conlucrare unii cu alii
pentru transformarea mediului social i al lor nii. De aceea n om, ca personalitate, se oglindete un
ntreg ansamblu de trsturi i capaciti psiho-fiziologice, culturale i tiinifice, de caliti morale i
estetice, de aptitudini etc. Omul este aadar, purttorul personalitii iar aceasta se relev ca o nsuire
pe care tinde s-o dobndeasc ntr-o modalitate ct mai deplin posibil. Societatea constituie pentru
fiecare membru al su mediul de dezvoltare, n sensul c fiecare cetean are un statut al su, n care
nmnuncheaz ansamblul drepturilor i ndatoririlor pe care societatea le acord sau le pretinde de la
fiecare. Numai astfel integrat n ansamblul relaiilor sociale, personalitatea poate constitui o unitate
4

armonioas ntre calitile proprii individului respectiv i recunoaterea acestora. Aceast legtur
strns de interese ntre societate i individ asigur echilibrul vieii sociale i progresul social i
individual care, din punct de vedere al individului, i afl n "statutul" su adic n starea sa de
libertate.
Noiunile de inviolabilitatea vieii personale, dei nu formeaz o categorie juridic unic, vor fi
folosite i explicate mpreun, deoarece sunt indivizibile i eseniale pentru fiina uman. ntruct
implic ocrotirea unor valori personale mpotriva unor ingerine din exterior, acest drept
Inviolabilitatea constituie o categorie de drepturi fundamentale a cetenilor, al cror scop este
protejarea persoanei sub toate aspectele sale, adic sub aspectul vieii, al integritii corporale, al
libertii fizice i morale, al demnitii, al traiului personal, al gndirii i sentimentelor sale, atunci cnd
le mprtete altor persoane i nu dorete s devin publice. Aadar, prin inviolabilitatea persoanei
trebuie neles dreptul acesteia de a nu se exercita asupra ei nici un fel de violen. Ca atare,
inviolabilitatea persoanei nu se limiteaz doar la libertatea de micare, la libertatea fizic a acesteia, ci
are o sfer mult mai larg, ea cuprinznd acele valori ale persoanei care se cer a fi aprate de aciuni
violente i care, pe lng libertatea fizic, mai cuprinde dreptul la via, la integritatea corporal,
demnitate etc.
Garantarea inviolabilitii persoanei n procesul penal, care este ridicat la rangul de principiu
constituional, este prevzut i n cazul dispoziiilor din Codul de procedur penal cu valoare de
principiu n desfurarea procesului penal.
Progresul tehnic si, in special, cel al tehnologiilor informationale nu au ocolit Republica
Moldova, determinind intreprinderea unor masuri legislative si organizatorice pentru crearea cadrului
civilizat al dezvoltarii raporturilor sociale in domeniul informational. Pina acum s-a acordat prioritate in
special considerentelor de ordin economic, cadrului normativ pentru infrastructura informationala
(reglementari tehnice, acces, organe regulatorii etc), dar au fost depuse eforturi considerabile si in
vederea asigurarii unui nivel satisfacator de protectie a drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor
antrenate in procesul informational.
Republica Moldova a ratificat Conventia europeana pentru protectia persoanelor in cadrul
prelucrarii automatizate a datelor cu caracter personal (Hotarirea Parlamentului nr. 483-XIV din 02. 07.
1999), iar in virtutea Acordului de Parteneriat si Cooperare cu Comunitatile Europene si Statele lor
Membre (Acordul APC) este incurajata sa intreprinda masuri de coordonare a legislatiei sale si cu
Directiva Uniunii Europene 95/46/EC. Actiunile care au fost intreprinse pina la etapa actuala sint
semnificative, dar nu suficiente pentru a se putea afirma ca legislatia nationala corespunde standardelor
dreptului international si Recomandarilor mentionate.
5

Principalele acte normative, care reglementeaza protectia drepturilor omului in cadrul

prelucrarii datelor cu caracter personal, sint Legea cu privire la informatica (nr.1069-XIV din 22.06.
2000) si Legea privind accesul la informatie (nr.982-XIV din 11.05.2000). Legea privind accesul la
informatie se refera la drepturile si obligatiile ce decurg din prelucrarea datelor cu caracter personal
doar in limitele obiectului sau de reglementare, si anume sub aspectul accesibilitatii informatiei cu
caracter personal pentru terti si protectiei acesteia in cadrul solutionarii problemei accesului, precum si
sub aspectul garantarii accesului titularului la datele cu caracter personal si posibilitatii inaintarii cererii
de rectificare sau distrugere a datelor eronate, incomplete sau excesive, respectind in aceasta parte
principiile si dispozitiile Conventiei pentru protectia persoanelor in cadrul prelucrarii automatizate a
datelor cu caracter personal.
Legea cu privire la informatica reglementeaza raporturi sociale intr-o arie extinsa. Un reper al
acestei legi ar fi trebuit sa constituie protectia drepturilor si intereselor legitime ale tuturor subiectilor
de drept (persoane fizice, juridice si statul) in cadrul crearii, administrarii, utilizarii resurselor si
retelelor informationale, prestarii de servicii in domeniu. Existind legile speciale cu privire la protectia
secretului de stat si a celui comercial, este normal ca in privinta acestor categorii de informatii Legea cu
privire la informatica sa se limiteze la dispozitii de ordin general si norme de blancheta, insa este
inadmisibila o astfel de abordare in cazul datelor cu caracter personal. Cu toate incercarile de a
transpune in lege spiritul Conventiei pentru protectia persoanelor in cadrul prelucrarii automatizate a
datelor cu caracter personal. Legea cu privire la informatica nu se achita de aceasta sarcina, ratind sa
preia chiar si notiunile definite in Conventie (art. 2), notiuni tehnice, comprehensive si foarte utile
pentru obiectul legii.
Legea cu privire la informatica abunda in norme declarativiste si generalizatoare de genul
urmatoarelor: Persoanele care creeaza si furnizeaza produse informatice sau care presteaza servicii
informatice sint obligate [...] sa asigure si sa garanteze utilizatorilor de produse si servicii ca acestea nu
sint de natura sa afecteze drepturile omului sau Persoanele care activeaza in cadrul sistemelor si
retelelor informatice sint obligate sa asigure protectia si confidentialitatea datelor, cu exceptia celor care
sint determinate ca date publice.... Chiar si atunci cind, aparent, dispozitiile legii au scopul de a
implementa prescriptiile Conventiei, aceasta este facut la un nivel mediocru.
Drept exemplu poate servi art. 17, care prescrie Transferul de date cu caracter personal catre
utilizatori din alte tari nu poate avea loc decit daca acestia asigura un nivel de protectie a datelor
conform legislatiei si reglementarilor in vigoare.

Articolul necesita cizelare pentru a se elimina echivocul pe care-l contine: utilizatorii din alte
tari trebuie sa asigure un nivel de protectie a datelor conform legislatiei in vigoare a Republicii
Moldova sau conform legislatiei statului de resedinta?
O lacuna serioasa a legii nationale este faptul ca nu contine nici minimul reglementarilor art. 12
Fluxurile transfrontaliere de date cu caracter personal si dreptul intern al Conventiei.
Art. 15 al legii, in formula in care este expus, trezeste dubii asupra intentiei autorilor. Alin. (1)
din art. 15 stipuleaza o categorie speciala de informatii, specificata in art. 6 al Conventiei.
Conform Conventiei, aceste informatii pot fi prelucrate in mod automat doar daca dreptul intern
prevede garantiile necesare, iar conform legii, astfel de date pot fi prelucrate si detinute de organe
special constituite si autorizate pentru aceasta si care sint obligate sa ia masuri si garantii
corespunzatoare de protectie si nedivulgare. Ce semnifica sintagma organe speciale; cum si cine le
autorizeaza; cum se poate interpreta textul masuri si garantii corespunzatoare de protectie si
nedivulgare? acestea sint intrebarile la care legea trebuia sa dea raspunsuri certe.
Redactia alin. (2) al aceluiasi articol este si mai confuza: Sint excluse de la detinerea si
prelucrarea in baze de date datele cu caracter secret sau confidential ale altor titulari care au stabilit
caracterul lor, cu exceptia celor autorizate sau obligatorii pentru pastrare potrivit legislatiei. Probabil,
prin datele cu caracter secret sau confidential ale altor titulari care au stabilit caracterul lor legiuitorul
a avut in vedere datele ce constituie secret comercial si datele confidentiale despre persoana, pe care
titularii le considera astfel si in privinta carora au intreprins masuri rezonabile de pastrare a
confidentialitatii.
Cu parere de rau, legea respectiva invedereaza deficiente serioase, care denatureaza efectul de
ansamblu al acesteia, pe care nu le vom trece in revista, deoarece nu tin de subiectele abordate in
prezentul studiu. Pentru cei care considera ca problemele privind protectia persoanelor in cadrul
prelucrarii automatizate a datelor cu caracter personal sint abstracte sau pur teoretice, vom mentiona ca
la etapa actuala in Republica Moldova exista sute de registre automatizate, inclusiv Registrul de stat al
populatiei, registre ale detinatorilor de valori mobiliare, registre ale consumatorilor etc., continutul
carora trebuie reglementat prin legi cizelate conceptual si eficiente.
Legea cu privire la petitionare nr.190-XIII din 19.07.94 Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.4/47 din 08.09.1994. stipuleaz c n procesul examinrii petiiei nu se admite divulgarea
informaiilor privind viaa personal a petiionarului contra voinei lui sau a altor informaii, dac
acestea lezeaz drepturile i interesele lui legitime, precum i a informaiilor ce constituie secrete de
stat, la fel nu se admite elucidarea unor informaii privind personalitatea petiionarului, dac acestea nu
se refer la coninutul petiiei.
7

Legislatia si jurisprudenta nationala sint imperfecte si in ceea ce priveste protectia vietii private
si mecanismele de angajare a raspunderii pentru delictele legate de incalcarea acestui drept. Unele
fapte, care invedereaza violarea grava, prin mijloace social periculoase, de catre unele categorii
profesionale specifice, a dreptului la viata privata, sint incriminate prin Codul cu privire la
contraventiile administrative (art. 199/7 Incalcarea legislatiei privind accesul la informatie si partial
art. 199/3 Incalcarea legislatiei cu privire la petitii) si noul Cod penal (art. 177 Incalcarea
inviolabilitatii vietii personale, art.178 Violarea dreptului la secretul corespondentei, art. 204
Divulgarea secretului adoptiei si partial art. 179 Violarea de domiciliu). Avind insa in vedere lipsa
unei legi cu privire la protectia vietii private, raspunderea civila pentru prejudiciul cauzat prin
incalcarea acestui drept este greu de realizat.
ns din momentul transformrii Republicii Moldova ntr-un stat democratic, n care
demnitatea omului, drepturile i libertile lui, libera dezvoltare a personalitii umane, dreptatea i
pluralismul politic reprezint valori supreme i sunt garantate(Constituia Republicii Moldova, art. 1
alin. 3) s-a impus o abordare conceptual diferit a acestei teme, care era atipic perioadei sovietice.
Transformrile ideologice, ce au luat amploare n special n anii 90, au determinat modificri serioase
ale legislaiei, a nceput un proces de valorificarea drepturilor i libertilor garantate de stat prin prisma
tradiiilor nrdcinate n statele democratice. ntr-un timp relativ scurt, au fost ratificate toate tratatele
de importan major pe plan universal i regional, statul s-a angajat s-i armonizeze legislaia intern
cu standardele impuse de actele internaionale ratificate.O importan particular a avut-o ratificarea
Conveniei pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale 1, numit i Convenia
European a Drepturilor Omului (n continuare abreviat CEDO), nu pentru c aceasta ar conine
prevederi

mai

speciale,

ci

pentru

dispune

de

un

mecanism

eficientdecontrolalmoduluicumsuntrespectate drepturile prevzute de ea.

Constituia2, adoptat la 29 iulie 1994, declar Republica Moldova un stat de drept. Remarcm
c un stat de drept poate fi doar un stat democratic. Ceea ce deosebete un stat democratic, un stat de
drept de un stat totalitar este c primul se ocup de coninutul ordinii juridice structurate, pe cnd al
doilea doar de forma ei. () n statele totalitare, statul este o realitate transcendent; el este n fond
realitatea suprem, mai bine zis realitatea exclusiv. Idee care se autodezvolt, statul totalitar neag
existena drepturilor inerente naturii nsei a individului, neag chiar individualitatea ca realitate
autonom; individul este doar un atom social; drepturile sale sunt concesii statale; totalitarismul se
1

Convenia pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale /Convenia European a Drepturilor Omului CEDO/ adopt. Roma, 4 noiembrie 1950, n vig. din 03.09.53. RatificatdeR.M.prin Hotrrea Parlamentului nr. 1298-XIII
din 24.07.97, publ. M.O. (Tratate internaionale la care R.M. este parte (1990-1998), vol I, p.341)
2
Constituia Republicii Moldova, adoptat la 29.07.1994., publ. n Monitorul OficialalRepubliciiMoldova (M.O.) nr. 1 din
18.08.1994

edific pe ruinele drepturilor omului. Acest lucru nu mai nseamn c drepturile omului nu mai exist
ca realiti formale, constituiile le prevd, dar ele nu mai sunt efective, pentru c statul nu mai este n
principiu minimal i subsidiar, ci un stat ce sufoc societatea civil, tinde s o neantizeze; nu exist
iniiativ non-statal; societatea civil, ceea ce mai subzist din ea, nu are nici o dinamic proprie. Spre
exemplu, Normele tuturor constituiilor sovietice () privind drepturile i libertile cetenilor
sovietici aveau un caracter fictiv, formal. Practica represiunilor n mas i a rfuielilor (ncepnd cu
teroarea revoluionar a comunismului de lupt, epurrile staliniste i represiunile din anii 30-50 i
terminnd cu lupta n anii 60-80 cu cei care gndesc altfel, disidenii i aprtorii drepturilor omului)
au demonstrat convingtor caracterul fictive al drepturilor i libertilor omului n socialism, natura
antijuridic a acestui regim.3
Spre deosebire de practica existent n spaiul moldovenesc, practica occidental pune pe cntar
importana libertii de exprimare n raport cu protecia personalitii. Aplicarea legii nu se mai face
orbete, ci se circumscrie unui proces de apreciere a valorii primordiale n fiecare caz concret. Or,
pedepsele aplicate pentru nclcarea inviolabilitii personale pot avea repercusiuni grave asupra
democraiei. n ceea ce privete drepturile omului, - condiie sine qua non a statului de drept cu ct
se denatureaz mai grav coninutul acestui principiu fundamental, cu att este mai mult vizat existena
statului de drept.4 Art. 1 alin. 3 din Constituie, consacrnd Republica Moldova ca stat de drept, democratic, statueaz c demnitatea omului, drepturile i libertile lui, libera dezvoltare a personalitii
umane, dreptatea i pluralismul politic reprezint valori supreme i snt garantate. A garanta
nseamn mai mult dect a respecta i echivaleaz cu obligaia statului de a crea condiii pentru
implementarea lor real. Este vorba de un astfel de sistem de aciuni sociale, n care drepturile omului i
ceteanului sunt primare, naturale, n timp ce posibilitatea realizrii funciilor puterii statale este
secundar, derivat.Doctrina juridic actual recunoate n calitate de drepturi naturale sistemul de
drepturi civile (personale), politice, economice, sociale i culturale ale persoanei cuprinse n Declaraia
Universal a Drepturilor Omului din 1948 i n alte acte internaionale5.
Cu referire la cele expuse mai sus, nu ezitm nici o clip n a afirma c n statul de drept att
garantarea dreptului la libertatea de exprimare, ct i garantarea dreptului inviolabilitatea vieii
personale sunt fundamentale. Or, valoarea suprem n cadrul statului de drept trebuie s fie omul i

Centrul Acces-info, Chisinau, 2003. Olivia Pirtac, Centrul Independent de Jurnalism

Popescu Adam. Teoria dreptului. B., ed. Fundaiei Romnia de mine, 1999, p. 136
. ., . . . - .
, -., - , 2001, . 276
5

demnitatea lui. Demnitatea uman se realizeaz teoretic i practic prin totalitatea mijloacelor juridice cu
ajutorul crora se asigur reglementarea legal a diferitelor relaii sociale6.
1.2.

Asigurarea dreptului la inviolabilitatea vieii personale n legislaia internaional.

Din legislaia internaional, care poate avea relevan i pentru legislaia privind protecia vieii
personae din Republica Moldova puetm meniona urmtoarele:

Recomandarea (89) 2 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei catre Statele membre

privind protectia datelor cu caracter personal utilizate in scopul angajarii.
Conform acestei Recomandri Viata privata si demnitatea umana a angajatilor, in special

posibilitatea relatiilor sociale si individuale legate de locului de lucru, ar trebui sa fie respectate atunci
cind se colecteaza si se utilizeaza datele cu caracter personal in scopul angajarii.
Conform legislatiilor si practicilor nationale si, daca e cazul, conform conventiilor colective,
patronii ar trebui in prealabil sa informeze sau sa consulte angajatii lor sau reprezentantii acestora
despre introducerea sau modificarea sistemelor automatizate pentru colectarea si utilizarea datelor cu
caracter personal cu privire la angajati. Acest principiu se aplica de asemenea si pentru introducerea sau
modificarea procedeelor tehnice destinate sa controleze miscarile sau productivitatea angajatilor.
Acordul angajatilor sau reprezentantilor lor ar trebui sa fie cercetat inaintea introducerii sau modificarii
unor astfel de sisteme sau procedee cind procedura de consultare mentionata in paragraful 3.1 reveleaza
o posibilitate de a prejudicia dreptul la respectarea vietii private si a demnitatii umane a angajatilor, cu
atit mai mult cu cit alte garantii corespunzatoare nu sint prevazute de legislatia sau practica nationala.

Recomandarea (86)1 a Comitetului de Ministri al Consiliul Europei catre Statele membre

privind protectia datelor cu caracter personal utilizate in scopul securitatii sociale.
Respectarea vietii private a persoanelor trebuie sa fie garantata in timpul colectarii, inregistrarii,

utilizarii, transferului si conservarii datelor cu caracter personal utilizate in scopul securitatii sociale. In
cadrul fiecarei institutii de securitate sociala trebuie sa fie prevazute masuri de control suficiente pentru
a garanta protectia datelor. Alineatul 2.1 enunta principiul respectarii vietii private care trebuie garantat
la toate etapele prelucrarii datelor, inclusiv conservarea, datorita masurilor de control adecvate. Este
vorba despre o dispozitie generala aplicabila altor alineate ale Recomandarii.

. . n
. 2- , 1 ( ), . .: .
., -., - , 2000, 311

10

In dispozitiv se recomanda guvernelor statelor membre sa se asigure o larga difuzare a

Recomandarii in autoritatile responsabile de gestionarea sistemului de securitate sociala. Este oportun
ca autoritatile sa constientizeze rolul pe care il au in garantarea protectiei datelor si sa puna accentul pe
responsabilitatea lor in acest sens. Guvernele statelor membre ar putea participa la realizarea masurilor
de control care au fost suficient analizate in alineatul 2.2 pentru a garanta protectia datelor de
exemplu supravegherea efectuata de un organ de control independent sau numirea unei persoane
responsabile de protectia datelor in fiecare institutie de securitate sociala. Statele membre ar putea gasi
si alte metode pentru elaborarea masurilor corespunzatoare de control.

Dreptul la respectarea vietii private si de familie prin prisma art. 8 al Conventiei europene
pentru Drepturile Omului. Comentariu.
Articolul 8 al Conventiei europene pentru Drepturile Omului stipuleaz urmtoarele, c orice

persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a
corespondentei sale. La fel nu este admis amestecul unei autoritati publice in executarea acestui drept
decit in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o
societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea
economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori
protejarea drepturilor si libertatilor altora.
Jurisprudenta privind dreptul la respectarea vietii private cuprinde o serie de subiecte, care
variaza de la culegerea si memorizarea informatiei, accesul la informatiile cu caracter personal,
reglementarea utilizarii numelor patronimice la protejarea integritatii fizice si morale. Intrebarile cu
privire la corespondenta, in care unele aspecte specifice se refera la viata privata, reprezinta obiectul
unei sectiuni separate de la finalul acestei teze.
In toate tarile capitolul acesta este de o importanta majora. Aceasta este demonstrat, de
asemenea, si prin existenta in toate tarile in cauza a legilor cu privire la viata privata sau a prevederilor
respective care sunt incluse in legile cu privire la acces.
In Regatul Unit divulgarea informatiilor fara consimtamantul tertei parti (intereselor private a
partilor terte) despre orice persoana este considerata drept facilitarea invaziei in viata privata
neautorizata.
In SUA viata privata acopera informatii personale, medicale si altele, a caror divulgare ar
constitui o invazie clara neautorizata in viata personala. Insa numai indivizii au interese private, dar nu
si persoanele juridice. Legea cu privire la viata privata din 1974 reglementeaza de asemenea accesul la
documente de interes personal. Legea din Virginia face o detaliere mai minutioasa si merita a fi
cercetata.
11

In Canada informatia personala este definita in Legea cu privire la viata privata, iar divulgarea
neautorizata se exclude.
In Danemarca si Olanda se protejeaza interesele private unde se cere pastrarea secretului din
cauza importantei speciale a subiectului. De exemplu, opiniile personale privind politica si discutiile
interne.
Insa in Franta se ofera protectie numai accesului la documente personale, in afara documentelor
non-nominative, ceea ce inseamna documentul care nu contine o apreciere au evaluare a persoanei
identificabile.
Siguranta si securitatea individului, publicului si a societatii, precum i informatia furnizata in
conditii de confidentialitate este prezenta explicit practic in toate legile, de exemplu, in Regatul Unit nu
se divulga informatia acordata conform garantiilor statutare, a caror confidentialitate este protejata, si
fara consimtamantul furnizorului. De asemenea, informatia confidentiala medicala, in cazul in care
divulgarea acesteia va prejudicia sanatatea fizica si mentala a persoanei. In Olanda se exclude de
asemenea, si informatia despre procesul de producere a datelor despre companii, furnizate de orice
persoana (fizica sau juridica) in conditii de confidentialitate7.
Aspectul protectiei vietii private8 interpretate pe larg, se contine obligatoriu in reglementarea
legislativa a dreptului de acces la informatie. Prin interpretarea larga se intelege obligatia pozitiva
impusa guvernului de a proteja dreptul la viata privata a persoanei si dreptul pozitiv al persoanei de a
interveni, dupa caz, din initiativa proprie, invocand argumentele alegatei prejudicieri a vietii private.
Obligatia pozitiva a guvernului se refera, pe o parte, la nedivulgarea neautorizata a informatiei,
atingand interesele personale si notificarea persoanei vizate in vederea participarii la luarea deciziei
asupra deschiderii informatiei date. Aceasta se realizeaza legislativ in mod diferit: in unele tari prin
intermediul prevederilor legilor de acces la informatie de utilitate publica (Canada) in altele prin
intermediul unei legi speciale Legea cu privire la viata privata, insa complementara la prima lege
(SUA, Australia). Pe de alta parte, dreptul pozitiv al persoane prevede dreptul de rectificare a
informatiei de caracter personal detinute de guvern. Aceasta componenta se realizeaza in functie de
dezvoltarea interna a societatii, insa tot mai mult legiferat. Se implementeaza prin intermediul aceleiasi
legi cu privire la accesul la informatie de utilitate publica (Canada) si prin intermediul legilor cu privire
la viata privata (SUA, Australia).

7
8

Centrul Acces-info, Chisinau, 2003. Olivia Pirtac, Centrul Independent de Jurnalism

Centrul Acces-info, Chisinau, 2003. Olivia Pirtac, Centrul Independent de Jurnalism

12

Aspectul de protejare a vietii private, indiferent de realizarea acestuia, va contine obligatoriu

urmatoarele elemente: dreptul la consimtamant al persoanei ale carei interese sunt atinse in procesul de
deschidere a informatiei, dreptul de a participa in procesul de luare a deciziei in calitate de parte egala,
dreptul de a i se pastra anonimatul in cazul furnizarii informatiei confidentiale si in conditii de
confidentialitate, dreptul la control si rectificarea datelor incorecte sau depasite asupra persoanei,
dreptul de neautoidentificare in procedura de luare a deciziei asupra deschiderii informatiei, dreptul de
a fi utilizate date despre persoana in datele colectate cu consimtamantul acesteia, etc. Aceste drepturi au
efect de recoset astfel incat avand forta si fiind aplicabil si in relatiile dintre persoanele private.
1.3. Definirea noiunilor de baz cu referire direct la nclcarea inviolabilitii vieii personale
Constitutia Republicii Moldova consfinteste respectarea si ocrotirea vietii intime, familiale si
private (art. 28). Ocrotirea vietii private este garantata si prin art. 29 si 30 din Constitutie, care statueaza
inviolabilitatea domiciliului si secretul corespondentei. Dreptul la inviolabilitatea vietii private are mai
multe aspecte. Cel mai frecvent este acuzat de incalcarea acestui drept statul insusi, organele si
institutiile sale. Noul Cod penal si noul Cod civil ale Republicii Moldova protejeaza dreptul la
inviolabilitatea vietii private.
Astfel, art. 15 al Codului civil stipuleaza: Drepturile personale nepatrimoniale si alte valori
nemateriale sint aparate in cazurile si in modul prevazut de prezentul cod si de alte legi, in limita in care
folosirea modalitatilor de aparare a drepturilor civile reiese din esenta dreptului incalcat si din
caracterul consecintelor acestei incalcari. In aceeasi masura consideram aplicabile art.1422,1423 si
1424,care reglementeaza reparatia prejudiciului moral, marimea compensatiei pentru prejudiciul moral
si termenul de prescriptie. Aceste dispozitii vor fi aplicate la fel ca in cazul lezarii onoarei si demnitatii.
De asemenea, sint aplicabile articolele care se refera la reparatia prejudiciului material. Prejudiciul
moral si prejudiciul material vor fi reparate in cazul in care dreptul la inviolabilitatea vietii private va fi
incalcat cu vinovatie. Pentru apararea dreptului la reparatia prejudiciilor se instituie termenul de
prescriptie de 3 ani (art. 1424).
Conform art. 267 alin. (2) din Codul civil, apararea dreptului in esenta sa (excluzind cererile
privind repararea prejudiciilor) este imprescriptibila. Incalcarea inviolabilitatii vietii personale face
obiectul art.177 din noul Cod penal: (1) Culegerea ilegala sau raspindirea cu buna-stiinta a
informatiilor, ocrotite de lege, despre viata personala ce constituie secret personal sau familial al altei
persoane fara consimtamintul ei - se pedepseste cu amenda in marime de pina la 300 unitati
conventionale sau cu munca neremunerata in folosul comunitatii de la 180 la 240 de ore. (2)
13

Raspindirea informatiilor mentionate in alin.(1): a) intr-un discurs public, prin mass-media; b) prin
folosirea intentionata a situatiei de serviciu - se pedepseste cu amenda in marime de la 200 la 500
unitati conventionale sau cu arest de pina la 6 luni. Codul penal imputa responsabilitate pentru
urmatoarele infractiuni: violarea dreptului la secretul corespondentei (art.178), violarea de domiciliu
(art.179), divulgarea secretului adoptiei (art. 204), accesul ilegal la informatia computerizata (art.259).
Mentionam, de asemenea, ca persoana vatamata prin raspindirea unei informatii se va apara invocind
normele juridice privind protectia vietii private numai in cazul in care aceasta informatie este adevarata.
In cazul in care ea nu este adevarata, va intenta o actiune privind apararea onoarei, demnitatii si
reputatiei profesionale in temeiul art. 16 din Codul civil.9
n Hotrrea Plenului Curii Supreme de Justiie Cu privire la aplicarea legislaiei despre
aprarea onoarei, demnitii, reputaiei profesionale ale cetenilor i organizaiilor10 din 27 martie
1997, modificat la 20 decembrie 1999 i 19 iunie 2000 (ncontinuare- Hotrrea Plenului CSJ), n pct.
2 se explic: prin noiunea de informaie se nelege orice relatare cu privire la un fapt, o opinie sau
o idee sub form scris, de sunet i/sau imagine.
Alt condiie pentru aprarea vieii private este ca informaia s fierspndit. Legislaia nu
explic noiunea de rspndire, totui n doctrina i jurisprudena moldoveneasc este tradiional
interpretarea expus de Plenul CSJ (pct. 15): publicarea n pres () difuzarea unor asemenea
informaii n emisiunile radiofonice i televizate, demonstrarea n programele de cronic
cinematograficinalte mijloace de comunicare, n caracteristicile de serviciu, precum i n discursurile
publice sau comunicarea lor n alt form, inclusiv oral, ctorva sau cel puin unei persoane; ()
demonstrarea (afiarea n locurile

publice a placardelor, lozincilor, fotografiilor, a altor opere,

expunerea acestor informaii n foilevolante, caricaturile difuzate ().

Comunicarea unor astfel de informaii persoanei la care ele se refer nu poate fi considerat
rspndirea lor. Aceast enumerare nu era exhaustiv nici pentru perioada cnd a fost elaborat, cu att
mai puin azi, cnd modalitile de rspndire se diversific permanent, ca urmare a progresului
tehnologic. Ca i n cazul informaiilor cu caracter defimtor, considerm c enumerarea deplin a
modalitilor de rspndire, ce ar cdea sub incidena art. 177 Cod Penal, ar fi inoportun, deoarece ar
avea un impactrestrictiv asupra proteciei vieii private.
Se consider c i atunci cnd este comunicat doar unei persoane, categoria aceasta de
informaii poate cauza prejudicii morale substaniale i, n cazul necorespunderii lor realitii, exist
temei pentru a pune problema dezminirii. Nu se consider rspndire comunicarea lor direct persoanei
9

Mass-media si legislatia. Analiza. Opinii. Propuneri., (rom. , eng. , rusa). Centrul Acces-info, Chisinau, 2003. Olivia
Pirtac, Centrul Independent de Jurnalism
10
Mass-media si legislatia. Analiza. Opinii. Propuneri., (rom. , eng. , rusa). Centrul Acces-info, Chisinau, 2003.

14

vizate, deoarece, pe de o parte, nu s-a influenat aprecierea social, iar pe de alt parte, aceast persoan
nu poate fi obligat s-i schimbe prerea pe cale judiciar 11. Doctrina juridic consider aceast
problem discutabil, deoarece chiar dac n acest caz nu putem vorbi de rspndire n sensul art. 177
Codul Penal, totui contiina faptului c o informaie fals este deinut de cel puin un om poate crea
persoanei vtmate numeroase emoii negative. De aceea s-a propus a oferi persoanei interesate dreptul
de a nainta o aciune pentru a se interzice rspndirea acestor informaii 12. Suntem de acord c o astfel
de aciune ar putea oferi persoanei garanii suplimentare de a se apra de pericolul de a fi vtmat, dar
pe de alt parte, o astfel de aciune ar putea fi sursa multor abuzuri, n special cnd informaia urmeaz
a fi rspndit prin mijloacele de informare n mas. Astfel, cu scopul de a se apra de unele materiale
critice, unii funcionari (alte persoane) prin abuz ar putea obine interdicii prealabile asupra unor
publicaii, eventual rezervndu-i timp pentru a fabrica contraprobe sau, pur i simplu, salvndu-se ntro perioad crucial de informaia respectiv (nainte de alegeri, de exemplu). n condiiile existente n
R.Moldova o astfel de aciune ar constitui o lovitur serioas asupra libertii presei i ar periclita
controlul societii asupra autoritilor.
De asemenea, pct. 2 al Hotrrii Plenului CSJ stipuleaz c nu pot fijudecateconformdispoziiilor
prevzute pentru aprarea vieii private litigiile tiinifice,adicaciuniledespredezminirea informaiilor
cu caracter tiinific. Dei se refer la articolul din vechiul Cod civil, innd cont de similitudinea
acestuia cu cel din noul Cod civil (art. 15), concluzionm n mod firesc c aceast hotrre a Plenului
CSJ va suferi foarte puine modificri de coninut, atunci cnd va fi adaptat la noua legislaie civil.
Presupunem c se va conserva i aceast recomandare.
Urmtoarea condiie pentru aprarea vieii private este ca informaiile rspndite s nu
corespund realitii. Informaiile care lezeaz viaa privat i corespund realitii i cele care nu corespund realitii, dar nu lezeaz viaa privat nu cad sub incidena articolului 15 Cod civil. n evoluia
legislaiei moldoveneti a existat o perioad (ntre anii 1991 i 1999) cnd era suficient ca informaia s
nu corespund realitii (fr a fi i defimtoare), ca s poat surveni rspunderea n baza articolelor
din Codul civil ce vizau aprarea vieii private13. n mod rezonabil s-a renunat la aceast abordare
conceptual a problematicii, care era inoportun din mai multe puncte de vedere. n plus, i titlul
aprarea vieii private era doar parial relevant pentru coninutul articolului.
n interpretrile mai vechi14 sintagma corespunderea realitii se aprecia n dou aspecte:
11

.. . , 1966, , p. 15
. : ., Op. cit., p 737
13
A se vedea art. 7 Cod Civil din 1964 n redacia Legii nr. 639-XII din 10.07.1991, precum i n redacia Legii nr. 71-XIII
din 22.04.1994, M.O. nr. 5 din 30.04.1994
14
A se vedea, de ex., .. . , 1966, p. 8
12

15

1. Corespunderea comunicrii despre fapt, aciune, eveniment realitii, adic o comunicare

obiectiv despre fapte.
2. Corectitudinea aprecierii morale a faptelor.
Adic aciunea putea

fi satisfcut, dac faptul comunicat nu a existat n realitate, sau

descrierea lui era denaturat, sau faptului i era dat o apreciere neadecvat.15
Astzi, prin prisma jurisprudenei Curii Europene, dac expresia este calificatcajudecat de
valoare, atunci ea nu poate fi dezminit n ordinea prevzut pentru fapte (cu condiia c judecata de
valoare este bazat pe fapte expuse corect). Este de datoria legislatorului s includ aceast regul n
actele normative interne. Din pcate, pentru moment, art. 177 Codul Penal, ct i art. 15 din Codul civil
nu corespunde n totalitate standardelor europene: n particular, el nu pune problema diferenierii
faptelor de judecile de valoare, admind astfel dezminirea judecilor de valoare.

CAPITOLUL II. CALIFICAREA INFRACIUNII DE NCLCARE A INVIOLABILITII

VIEII PERSONALE N CONFORMITATE CU LEGISLAIA REPUBLICII MOLDOVA.
2.1. Obiectul infraciunii de nclcarea inviolabilitii vieii personale
n teoria dreptului penal este cvasiunanim acceptat ideea, precum c obiectul general al tuturor
infraciunilor l constituie relaiile sociale aprate de legea penal16.
Totui, autorul Boico A.I., spre exemplu, este de prerea c prin obiect al infraciunii trebuie de
neles relaia social sau interesul susceptibile de aprarea legii penale17 Oricare interes rezult dinntrun drept subiectiv, iar dreptul subiectiv este parte component a coninutului relaiilor sociale. Aadar
interesul reprezint un element derivat al relaiilor sociale.
15

.. Op. cit. p.31, .., Op. cit., p. 60.

Cudreanov V. N. Teoreticeskie osnov cvalificaii prestuplenie. Moskva, 1963, p. 1966
17
Comentarii c Ugolovnomu codexu Rosiiscogo Federatii/ Pod red. BoicoA.I.- Rostov- na- Donu: Fenix, 1996, p.46
16

16

Datorit faptului c relaia social este un fenomen ce reprezint un anumit sistem, ea poate
exista numai n integritatea sa . De aceea dac componentele unui sistem se modific sau se pierde unul
din elementele respective ale sistemului, n consecin se modific sau se pierde unul din elementele
respective ale sistemului, n consevcin se modific sau i nceteaz existena nsi relaia social.
n concluzie, constatm c obiectul general al tuturor infraciunilor l constituie relaiile sociale
aprate de legea penal.
n teoria dreptului penal prin obiect generic al infraciunilor se nelege grupul de relaii sociale
omogene, asupra crora atenteaz infraciunile asupra crora atenteaz infraciunile prevzute de
articolele incluse n unul i acelai capitol al Prii Speciale a Codului penal18.
n literatura de specialitate exist preri dintre cele mai diverse privitor la obiectul generic al
infraciunilor contra drepturilor politice, de munc i altor drepturi constituionale ale cetenilor.
n urma argumentelor prezentate, apare concluzia c dac am reduce volumul obiectului generic
al infraciunilor contra drepturilor politice, de munc i altor drepturi constituionale ale cetenilor la
Dreptul la informatie si dreptul persoanei la viata privata n sens subiectiv, acest volum va fi ngust n
mod nentemeiat. Anume de aceea categoria de informaie, n calitate de obiect generic al grupului
corespunztor de infraciuni, trebuie analizat nu sub aspectul juridic, ci sub aspect social.
Deseori instantele judecatoresti din tara si din strainatate sint puse in situatia de a gasi un
echilibru intre diferitele dispozitii privind drepturile fundamentale ale omului. In domeniul
informational problema cea mai stringenta este instituirea unui echilibru intre dreptul la viata privata si
dreptul la libertatea de exprimare (inclusiv dreptul la informatie). De retinut in context dispozitia art. 19
alin. (3) din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, conform careia exercitarea
libertatii de opinie si libertatii de a primi sau de a comunica informatii poate fi supusa anumitor limitari,
stabilite in mod expres prin lege si care constituie masurile necesare:
a) respectarii drepturilor sau reputatiei altora;
b) apararii securitatii nationale, ordinii publice, sanatatii sau moralitatii publice.
Dispozitii similare contin Declaratia Universala a Drepturilor Omului (art.19 si 29), Conventia
Europeana pentru Drepturile Omului (art. 10) si Constitutia Republicii Moldova (art. 32 si 54).
Nu se vor confunda incalcarea dreptului la viata privata si lezarea onoarei si demnitatii, chiar
daca intre aceste categorii exista o interconexiune strinsa. Lezarea onoarei si demnitatii se poate
produce prin difuzarea informatiilor defaimatoare, care nu corespund realitatii, pe cind incalcarea
dreptului la viata privata poate sa se manifeste printr-o multitudine de actiuni si inactiuni, inclusiv

18

Gauhman L. D. Obiect prestuplenia, Lectia, MoskvaAcademia MVD, R. F. , 1992, p.20

17

raspindirea unor informatii care, desi corespund realitatii, tin de domeniul vietii private si nu puteau fi
publicate sau divulgate decit cu consimtamintul subiectului pe care-l privesc.
Incalcarea dreptului la viata privata, sub aspectul abordat in acest studiu, se poate manifesta prin
colectarea, prelucrarea, stocarea neautorizata si divulgarea fara temei legal a informatiilor despre viata
personala, familiala, intima, despre starea sanatatii si alte aspecte ale vietii particulare a omului.
Dispozitia constitutionala este elocventa prin laconismul ei: Statul respecta si ocroteste viata
intima, familiala si privata (art.28). Norma poate fi interpretata diferit: recunoasterea caracterului
absolut al dreptului la viata privata si neadmiterea sub nici o forma a imixtiunilor in acest domeniu si
constatarea faptului ca aceasta norma impune obligatii doar statului. Multe din reglementarile legislative in vigoare argumenteaza incalcarea dreptului la viata privata prin ratiuni de interes public, care
sint prioritare. Cu un anumit grad de relativitate, distingem urmatoarele categorii sociale si juridice in
domeniul vietii private: secretul personal, intimitatea personala (secretul individualitatii, secretul
identitatii sociale, secretul datelor biografice, secretul datelor medicale); secretul familial
(confidentialitatea raporturilor familiale, secretul adoptiei); secretul corespondentei (inclusiv existenta
corespondentei, continutul acesteia si contactele).
Analizind problema din punct de vedere practic, vom elucida o serie de situatii ipotetice cu
referire la protectia vietii private, in scopul elaborarii unor modele juridic argumentate pentru
comportamentul jurnalistului. Vom observa ca lipsa unei legi privind protectia vietii private se rasfringe
negativ atit asupra capacitatilor si mijloacelor de protectie a dreptului la viata privata, cit si asupra
garantiilor exercitarii dreptului la libera exprimare. Or, chiar si pentru profesionistii in domeniul
jurisprudentei este extrem de dificil de a stabili limita cind se aduce atingere vietii private a persoanei si
cind se aduce atingere unui interes public prioritar.
Daca ne-am conduce doar dupa art. 4 din Legea presei, care statueaza ca: Publicatiile periodice
si agentiile de presa publica, potrivit aprecierilor proprii, orice fel de materiale si informatii, tinind cont
de faptul ca exercitiul acestor libertati ce comporta datorii si responsabilitati este supus unor formalitati,
conditii, restringeri si unor sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate
democratica [...] pentru a impiedica divulgarea unor informatii confidentiale..., raspunsul ar fi
afirmativ si categoric.
Astfel, Legea presei constituie o bariera legala in exercitarea unor atributii caracteristice
profesiei de jurnalist. Sa presupunem ca jurnalistul detine informatii veridice despre hobby-ul unei
persoane, care consta in confectionarea la domiciliu a substantelor explozive. Insusi faptul de a avea un
hobby nu este condamnabil, dar avind in vedere ca prin acesta se urmareste un scop criminal si se pune

18

in pericol viata, sanatatea si bunurile altor persoane, potentialul pericol social devine prioritar dreptului
la ocrotirea vietii private si indreptateste atentionarea opiniei publice.
Cu parere de rau, in contextul art. 4 din Legea presei si art. 177 din noul Cod penal, situatia
jurnalistului in cazul descris devine absurda. Legea Federatiei Ruse cu privire la mijloacele de
informare in masa stipuleaza o exceptie pentru jurnalisti (dispozitia nu se extinde asupra celorlalti
cetateni), care consta in dreptul jurnalistului de a dobindi, pastra si difuza informatii despre viata
privata, daca aceasta serveste interesului public.
Legea Republicii Moldova privind accesul la informatie, fiind reformatoare si argumentata
doctrinar, prevede posibilitatea divulgarii informatiilor cu caracter personal in cazul in care interesul
public prevaleaza (art. 8 alin. (8), dar face aceasta in contextul obiectului sau de reglementare si nu
poate fi aplicata pentru rezolvarea situatiei particulare descrise mai sus.
Dupa cum s-a mentionat anterior, neexistind o lege cu privire la protectia vietii private, nu sint
reglementate domeniul vietii private a individului si consecintele juridice ale integrarii sociale a
acestuia. Informatia despre savirsirea unor fapte social periculoase, conform legii, nu poate fi
secretizata, decit in cazuri specifice, expres prevazute de lege, de exemplu in scopul protectiei
intereselor anchetei.
Pentru moment, raspunsul la intrebarea formulata nu poate fi argumentata juridic. In opinia
noastra, persoana suspectata sau acuzata de savirsirea unei infractiuni nu poate impiedica difuzarea
informatiilor ce permit identificarea sa, inclusiv imaginea vizuala, pe motivul protectiei dreptului la
viata privata, or, interesul public pentru descoperirea crimelor indreptateste actiunea jurnalistului,
facind posibila aparitia de noi martori, inclusiv persoane care sa ofere inculpatului un alibi, de victime
necunoscute anchetei, dovezi etc. In astfel de cazuri insa legea impune sa se utilizeze cu maxima atentie
termenii juridici, evitindu-se termenii gen criminal, infractor pina la pronuntarea sentintei de
instanta judecatoreasca. In plus, din considerente de etica profesionala, in cazul neadeveririi faptelor, se
va comunica in cadrul aceleiasi rubrici, la care a fost plasata informatia anterioara, despre achitarea
persoanei respective sau despre sistarea procesului in privinta acestuia.
Jurnalistul, care colecteaza informatii despre viata privata a persoanei, urmeaza sa preintimpine
si sa solicite acordul persoanei vizate sau al reprezentantilor sai legali. In cazul in care vrea sa obtina
informatii de alt gen, jurnalistul de asemenea este obligat sa avertizeze cetateanul sau persoana publica
asupra efectuarii inregistrarilor.
Aflarea persoanei in locurile publice, discursurile publice ale persoanei etc. nu pot fi atribuite la
domeniul vietii private a acesteia. In consecinta, nu este necesara o permisiune expresa.

19

Manifestatiile in masa au scopul de a atentiona opinia publica asupra unor probleme, prin
urmare, pentru efectuarea inregistrarilor nu este necesar acordul participantilor. La cererea persoanelor
prinse in obiectiv, comportamentul carora denota ca ei nu se identifica cu participantii la manifestatie,
materialul va fi redactat prin mijloace tehnice disponibile.
Legea nu face distinctie (decit cu unele exceptii, una dintre care o vom analiza aici) intre viata
privata a cetatenilor simpli si cea a functionarilor publici, aparind-o in mod egal. Daca jurnalistul
patrunde in mod ilegal in domiciliul sau resedinta persoanei, indiferent de statutul acesteia, el se face
raspunzator de incalcarea art. 177 Incalcarea inviolabilitatii vietii personale si art. 179 Violarea de
domiciliu din noul Cod penal. Totodata, daca patrunde in mod legal in domiciliul sau resedinta
persoanei, dar efectueaza filmari fara acordul acesteia, jurnalistului i se imputa raspundere doar in
temeiul

art.

177.

Daca jurnalistul filmeaza proprietatea, inclusiv casa, santierul de constructie etc. fara sa patrunda ilegal
in casa si da publicitatii informatiile respective cu identificarea persoanelor la care se refera, el este
actionat in judecata in temeiul art. 177 din Codul penal. O derogare de la aceasta regula prevede Legea
privind declararea si controlul veniturilor si al proprietatii demnitarilor de stat, judecatorilor,
procurorilor, functionarilor publici si a unor persoane cu functie de conducere (nr.1264-XV
din19.07.2002), care in art. 13 stabileste caracterul public al anumitor informatii. Art. 13 alin. (1) da
lista functiilor publice, detinatorii carora sint obligati sa faca declaratii de venit, raspunzind exigentei
absolut legale privind instituirea controlului societatii asupra surselor de venit ale functionarilor publici.
Raspunderea penala, conform Legii nr. 1264-XV, este aplicabila unor fapte de un pericol social
redus, fapt ce intra in contradictie cu insusi conceptul de infractiune. In alte tari, insa, raspunderea
penala, incriminind incalcarea inviolabilitatii vietii private, prevede citeva elemente calificative
obligatorii pentru incadrarea faptei in contextul infractional: faptele ce incalca dreptul la viata privata
trebuie sa fi fost savirsite din motive josnice; aceste fapte trebuie sa fi cauzat un prejudiciu drepturilor
si intereselor legitime.
Persoana cu functie de raspundere si functionarul public (aceste notiuni nu sint sinonime), ca si
orice alta persoana, se pot opune efectuarii unor inregistrari (audio, video, foto) doar daca prin aceasta
li se lezeaza dreptul la viata privata. Or, exercitarea obligatiilor de serviciu nu poate fi atribuita sub nici
o forma la domeniul vietii lor private, prin urmare nu este necesar acordul lor pentru efectuarea
filmarilor.
Totodata, in cazul in care, in cadrul unei discutii sau interviu, jurnalistul urmareste scopul de a obtine
informatii de la persoana cu functie de raspundere sau functionar, el trebuie sa atentioneze persoana

20

respectiva asupra efectuarii inregistrarilor (ceea ce nu inseamna ca jurnalistul trebuie sa solicite

consimtamintul ei).
Conform Legii presei, mijloacele tehnice ale jurnalistului pot fi ridicate numai in cazul in care
servesc drept proba intr-o cauza penala. De asemenea, mijloacele juridice de protectie a dreptului de
proprietate servesc drept o buna garantie pentru inviolabilitatea bunurilor jurnalistului, inclusiv a
informatiei detinute de el. Aceasta este o latura a problemei. Nu trebuie sa facem abstractie insa de
metodele prin care se obtine informatia, de exemplu, obtinerea acesteia prin metode ilegale constituie o
incalcare grava a drepturilor omului. Conform art.13 al noului Cod civil, oricarei persoane i se permite
protejarea drepturilor si intereselor sale legitime prin autoaparare. Astfel, nu sint ilicite actiunile
persoanei care, in scopul autoapararii, ia, sustrage, distruge sau deterioreaza un bun [...] daca nu se
poate obtine asistenta organelor competente si daca, fara o interventie imediata, exista pericolul ca
apararea dreptului sa devina imposibila sau substantial ingreuiata. Autoapararea nu trebuie sa
depaseasca limitele necesare inlaturarii pericolului.
Asadar, aprecierea legalitatii actiunilor persoanei depinde, in fiecare caz concret, de caracterul
pericolului social pe care-l prezinta atit metoda si circumstantele in care s-a efectuat inregistrarea, cit si
actiunea de distrugere a informatiei. si, desigur, in toate cazurile, persoana care considera ca jurnalistul
prin actiunile sale i-a lezat dreptul la viata privata poate sa-l actioneze in judecata in vederea restabilirii
dreptului incalcat (inclusiv prin ridicarea si distrugerea informatiei) si repararii prejudiciului material si
moral cauzat.
Obiectul nemijlocit exista la orice infractiune, ca factor necesar al acesteia, obiectul material nu
exista la orice infractiune, ci numai la acelea la care valoarea sociala ocrotita consta sau se exprima ntro entitate materiala. Astfel, amenintarea sau va-tamarea relatiilor sociale are loc prin intermediul acestei
entitati, care este obiectul material al infraciunii. Un astfel de obiect material nu exista la infraciunile
contra drepturilor politice, de munc i altor drepturi constituionale ale cetenilor.
Aadar, prin obiect nemijlocit al infraciuniise neleg relaiile sociale concrete, aprate de o
anumit norm juridico- penal mpotriva anumitor infraciuni.
n teoria dreptului penal se face clasificarea obiectului nemijlocit n obiect nemijlocit de baz i
obiect nemijlocit suplimentar.Obiectul nemijlocit de baz l formeaz asemenea relaii sociale , pe care
legislatorul, n procesul de creare a normei jurididce, a urmrit s le pun sub ocrotirea legii penale.
Obiectul nemijlocit suplimentar l formeaz astfel de relaii sociale, care, meritnd ntr- o
msur anumit aprare de sine stttoare, sunt ocrotite de legea penal numai n virtutea faptului c
sunt puse n pericol real de cauzare a daunei n cadrul comiterii infraciunii contra obiectului nemijlocit

21

de baz.19
n urma acestor precizri absolut necesare este fireasc concluzia c diferenierea obiectului
generic i a obiectului nemijlocit anume a acestui grup de infraciuni, i anume infraciuni contra
drepturilor politice, de munc i altor drepturi constituionale ale cetenilor, i n cazul nostruinfraciunea de nclcarea inviolabilitii vieii personale,

este artificial, cu toate c n privina

celorlalte grupuri de infraciuni, de exeplu a celor economice, diferenierea dat pare a fi justificat. 20.
Parctica juridic din RM deocamdat nu a tangeniat aceast problem. Deci, obiectul nemijlocit al
infraciunii de nclcarea inviolabilitii vieii personale este informaia privind viaa personal sau,
altfel spus, relaiile sociale de informare.
Este imposibil, opernd numai cu un bun determinat, s stabilim obiectul nemijlocit al
infraciunii, s nelegem esena infraciunii i orientarea social a acesteia. Fr calificarea naturii
relaiilor sociale, a cror expresie material este obiectul material, bunul, nu este posibil nici
nelegerea infraciunii, nici estimarea pericolului social, nici calificarea just a faptei.21
2.2. Latura obiectiv a infraciunii de nclcare a inviolabilitii personale
Prin latura obiectiv a infraciunii trebuie neleas manifestarea exterioar a conduitei socialpericuloas n form activ (aciune) sau pasiv (inaciune), consecinele negative, legturade
cauzalitate dintre fapt i consecine, precum i timpul locul, circm, circumstanele, metoda i alte date
detalizante, indicate uneori n textul legii penale.22
Conduita social- periculoas este comportamentul contient al omului care nele valoarea faptelor
sale i este capabil s le dirijeze.
Manifestarea exterioar a conduitei este format din micrile corporale mecanice, supuse legilor
mecanicii i care produc modificri n lumea nconjurtoare.
Codul penal deosebete dou forme ale conduitei social- periculoase- aciunea i inaciunea.
Aciunea este conduita social- periculoas volitiv i activ a omului. Inaciunea este conduita socialpericuloas volitiv i pasiv, care const n nesvrirea de ctre persoan a acelor aciuni, pe care ea
trebuie i putea s le svreasc n virtutea obligaiilor aflaten sarcina ei.
Latura obiectiv a infraciunilor contra drepturilor politice, de munc i altor drepturi
constituionale ale cetenilor se caracterizeaz, n mare parte, prin aciuni, i anume, prin culegerea
19

Monitorul Oficial al R. Moldova, 1994, Nr. 1

Revista naional de drept, Nr. 9, 2002, articol Sergiu Brnz
21
Revista Naional de drept, nr.7, 2002, articol Sergiu Brnz
20

22

Revista national de drept, nr. 7, 2002, articol Sergiu Brnz

22

ilegal i rspndirea cu bun tiin a informaiilor despre viaa personal ce constituie secret personal
sau familial al altei persoane fr consimmntul ei.
Din punct de vedere a laturii subiective nclcarea inviolabilitii vieii personale se exprim ca
fapt social- periculoas, care reprezint o aciune, svrit prin folosirea intenionat a situaiei de
serviciu, sau ntr- un discurs public i prin mass- media.
Consecinele negative ale infraciunii de nclcarea inviolabilitii vieii personale reprezint
cazarea unei pagube determinate, indicat n legea penal, obiectului nemijlocit ca rezultat al svririi
faptei social periculaose.
Majoritatea infraciunilor contra drepturilor politice, de munc i altor drepturi constituionale
ale cetenilor nu au componen material, latura lor obiectiv fiind format din trei elemente
structurale: fapta social- periculoas descris de legea penal; consecinele negative prevzute n
dispoziia normei de drept penal, care se exprim n form de prejudiciu material; legtura cauzal ntre
fapt i consecinele aminitite.
n ceea ce privete metoda svririi infraciunii, aceasta are nsemntatea unui subelement
obligatoriu n situaia n care este indicat n mod expres n dispoziia normei penale. Aceast
caracteristic aparine, nainte de toate tuturor categoriilor de infraciuni contra drepturilor politice, de
munc i altor drepturi constituionale ale cetenilor, tuturor formelor de sustragere.
Specificul nclcarea inviolabilitii vieii personale se manifest, anume, prin metoda de
svrire a acesteia. Spre deosebire de multe alte infraciuni, caracterizate prin metoda fizic
(operaional), n cazul nclcarea inviolabilitii vieii personale metoda de acionare a fptuitorului
poart un caracter informaional, fie se bazeaz pe raporturile speciale de ncredere, care s- au stabilit
ntre victim i fptuitor, sau prin folosirea intenionat a situaiei de serviciu.
Ca aciune principal n cazul de nclcarea inviolabilitii vieii personale trebuie recunoscut
procesul de rspndire a informaiilor ce constituie secret personal sau familial, condiionat de
nelciune sau abuz de ncredre din partea fptuitorului. Anume aceste acte aflate ntr- o legtur
reciproc, reprezint semnele faptei social- periculoase din cadrul laturii obiective a nclcarea
inviolabilitii vieii personale.
Potrivit specificului metodei de svrire a nclcarea inviolabilitii vieii personale, pot fi
evideniate dou tipuri ale infraciunii examinate:
1. rspndire a informaiilor ce constituie secret personal sau familial printr- un discurs public,
prin mass- media;
2. rspndire a informaiilor ce constituie secret personal sau familial prin folosirea intenionat a
situaiei de serviciu.
23

Referitor la componena de nclcarea inviolabilitii vieii personale, rspndirea informaiilor

printr- un discurs public, prin mass- media capt caracter social- periculos numai din cauza c
constituie metoda de rspndire a informaiilor ce constituie secret personal sau familial.
Rspndirea informaiilor printr- un discurs public, prin mass- media din cadrul nclcarea
inviolabilitii vieii personale se deosebete de orice alt rspndirea informaiilor printr- un discurs
public, prin mass- media doar prin aceea c ea este folosit la rspndirea informaiilor ce constituie
secret personal sau familial. n acest caz, datorit caracterului obiectului nemijlocit i, implicit, al
scopului trasat de fptuitor, este determinat coninutul nelciunii i, uneori forma acesteia. Numai n
acest sens se poate vorbi despre rspndirea informaiilor printr- un discurs public, prin mass- mediaa
din cadrul nclcarea inviolabilitii vieii personale.
Pe masura ce mass-media se informatizeaza, proces ce poate fi caracterizat ca global si
inevitabil, riscurile de conflict intre dreptul la viata privata si libertatea exprimarii devin mai acute.
Aplicarea regulilor protectiei datelor cu caracter personal in informatiile detinute de catre mijloacele de
informare in masa da nastere unor serioase dificultati si intrebari, ca de exemplu:

agentiile de presa si redactiile transmit si receptioneaza in fiecare zi mii de informatii, flux

ce nu poate fi dirijat fara ajutorul unor structuri informatizate. Art. 5 lit. (d) al Conventiei
pentru protectia persoanelor in cadrul prelucrarii automatizate a datelor cu caracter personal
cere utilizatorilor sa supravegheze ca datele personale sa fie exacte si, daca este necesar,
actualizate. Este practic imposibil sa ne imaginam in ce mod ar putea fi realizata aceasta
prevedere in activitatea mijloacelor de informare in masa, iar legea care nu poate fi
executata este mai periculoasa decit inexistenta legii;

cum poate fi aplicat principiul colectarii loiale si licite in tehnicile jurnalismului de

investigatie?

ar putea oare persoana vizata sa-si exercite drepturile cind datele cu caracter personal sint
colectate si inregistrate de catre mass-media? Este ea autorizata sa rectifice informatiile
eronate inregistrate in arhivele electronice?

cum poate fi reglementat accesul direct al publicului la bazele de date ale presei?

Nu se pot da raspunsuri simple la aceste intrebari. Unii experti invoca art. 9 alin. (2) lit b) al
Conventiei, conform caruia partile contractante pot deroga de la principiile fundamentale ale protectiei
datelor cu caracter personal, atunci cind aceasta este prevazut de legea statului si constituie o masura
necesara intr-o societate democratica pentru protectia persoanei vizate sau libertatilor altei persoane.
Aceasta exceptie autorizeaza partile contractante sa excluda datele prelucrate de catre mass24

media din cimpul de aplicare a legislatiei privind conditiile prelucrarii automatizate a datelor personale,
in scopul protectiei libertatii de exprimare (libertatii presei). Totusi, afirma acesti experti, in cazul
adoptarii acestei solutii, este necesar sa se gaseasca drepturi compensatoare pentru persoana vizata, dat
fiind faptul ca dreptul de acces, rectificare si stergere ii sint refuzate, iar mediile nu sint obligate sa
respecte exigentele cu privire la calitatea datelor, impuse altor utilizatori. Statele semnatare ale
Conventiei pentru protectia persoanelor in cadrul prelucrarii automatizate a datelor cu caracter personal
nu au adoptat o solutie unica, unele pasind pe calea extinderii legislatiei cu privire la protectia datelor
asupra informatiilor detinute de mass-media, iar altele optind pentru solutia oferita de exceptia descrisa.
Deocamdata, nu exista o lege nationala privind protectia informatiei cu caracter personal.
Ratificarea, in anul 1999, a Conventiei pentru protectia persoanelor in cadrul prelucrarii automatizate a
datelor cu caracter personal nu este suficienta pentru numeroasele cazuri si situatii ce tin de viata
privata a persoanei.
Avind in vedere angajamentul pe care si l-a asumat statul nostru prin ratificarea Conventiei
mentionate, urmeaza sa fie adoptata cit mai curind o lege care sa reglementeze obligatiile mijloacelor
de informare in masa in contextul prelucrarii datelor cu caracter personal.
O a doaua form a metodei de svrire a infraciunii de nclcarea inviolabilitii vieii
personale, mult mai puin rspndit, este folosirea situaiei de serviciu. nclcarea inviolabilitii vieii
personale are aspecte asemntoare i cu componentele de infraciune prevzute de art. 84 i 177 prim.
CP. Delimitarea infraciunilor respective de nclcarea inviolabilitii vieii personale se efectueaz n
baza unor astfel de criterii ca obiectul material al infraciunii i orientarea inteniei. Cele comise
reprezint infraciunea prevzut de art. 84 sau de 177 prim. CP.
Un anumit specific reprezint delimitarea

nclcarea inviolabilitii vieii personale de

sustragerea prin abuz de serviciu. Aceast metod a sustragerii poate include folosirea nelciunii. n
afar de aceasta abuznd de situaia sa de serviciu, fptuitorul abuzeaz n acelai timp, de ncrederea ce
i s- a acordat de aceea deosebirea infraciunii date de nclcarea inviolabilitii vieii personale const n
principal, n faprul c subiectul ei este persoan cu funcii de rspundere care i folosete situai a de
serviciu pentru a sustrage averea.
Merit atenie problema delimitrii nclcarea inviolabilitii vieii personale de cauzarea de
pagube materiale prin nelciune sau abuz de ncredere. 23, a crei metod de svrire este aceeai ca
i la nclcarea inviolabilitii vieii personale, deosebirea principal a faptei respective de nclcarea
inviolabilitii vieii personale const n faptul c pricinuirea pagubei materiale prevzute de art. 194
CP, nu este legat de trecerea creiva averi a proprietarului ctre fptuitor, obinnd profit patrimonial
23

art. 194 CP

25

din contul averii proprietarului, subiectul nu trece n posesia sa nsi averea acestuia ci rspndete
informaii care pot cauza pagume materiale i morale.
Atit Consiliul Europei, cit si autoritatile legislative ale Uniunii Europene (Comitetul de Ministri
si Parlamentul European) au adoptat acte normative si Recomandari privind acelasi subiect, protectia
datelor cu caracter personal, in scopul armonizarii legislatiilor din diferite state. Conform art. 5 al
Conventiei pentru protectia persoanelor referitor la prelucrarea automatizata a datelor cu caracter
personal, datele cu caracter personal care constituie obiectul prelucrarii automatizate urmeaza a fi:
obtinute si prelucrate in mod corect si legal; inregistrate pentru scopuri determinate si legitime si a nu fi
utilizate intr-un mod incompatibil cu aceste scopuri; adecvate, pertinente si neexcesive in comparatie cu
scopurile pentru care au fost inregistrate; exacte si, acolo unde este necesar, actualizate; pastrate sub o
forma ce permite identificarea subiectilor datelor respective pentru un termen nu mai mare decit cel
necesar scopurilor pentru care au fost inregistrate datele.
Conventia delimiteaza in mod special o categorie de date cu caracter personal extrem de
sensibile si prescrie ca informatiile referitoare la originea rasiala, opiniile politice, convingerile
religioase si alte convingeri, precum si datele referitoare la sanatate sau la viata sexuala, pot fi
prelucrate in mod automat numai daca dreptul intern prevede garantiile necesare. Conventia stipuleaza
aceleasi conditii si pentru datele privind condamnarile penale (art. 6).
In vederea asigurarii unei protectii eficiente a datelor cu caracter personal inregistrate in fisiere
automatizate, se prescrie luarea masurilor de securitate pentru prevenirea pierderii, distrugerii
accidentale sau neautorizate a acestora, precum si contra accesului, modificarii sau difuzarii
neautorizate (art. 7).
i, in sfirsit, art. 8 al Conventiei obliga statele membre sa adopte garantii suplimentare pentru
persoanele vizate, stabilind ca orice persoana trebuie sa aiba posibilitatea: de a cunoaste atit existenta
fisierului automatizat de date cu caracter personal, scopurile sale principale, cit si identitatea si
resedinta permanenta sau sediul principal al proprietarului fisierului; de a obtine intr-un termen
rezonabil si fara aminare sau cheltuieli excesive atit confirmarea existentei sau inexistentei in fisierul
automatizat a datelor cu caracter personal ce o vizeaza, cit si comunicarea acestor informatii intr-o
forma inteligibila; de a obtine, dupa necesitate, rectificarea sau distrugerea (stergerea) datelor in cazul
in care acestea au fost prelucrate cu incalcarea dispozitiilor legale, ce asigura efectul principiilor
articolelor 5 si 6 ale Conventiei; de a face recurs in cazul in care nu i se raspunde la o cerere de
confirmare sau, dupa caz, de comunicare, de rectificare sau de stergere a datelor.
Componena infraciunii, prevzut de art. 177 CP, este nematerial, ceea ce nseamn c la
calificarea nclcarea inviolabilitii vieii personale este obligatorie stabilirea urmtoarelor elemente
26

structurale ale laturii obiective:

1. fapta social- periculoas, care are forma aciunii ce const din rspndirea informaiilor printrun discurs public, prin mass- media;
2. consecinele negative, care se exprim n prejudiciul material real, cauzat proprietarului sau altui
posesor;
3. legtura cauzal dintre fapta social- periculoas i consecinele negative indicate.
nclcarea inviolabilitii vieii personale se consider infraciune consumat atunci, cnd deja a
fost cules i rspndit textul informaiei. ns Legea nu prevede survenirea de consecine negative
pentru victime.
2.3. Latura subiectiv a infraciunii de escrocherie.
Latura subiectiv a oricrei infraciuni reprezint o parte a lumii interioare spirituale a persoanei
care a svrit fapta social- periculoas. Ea se caracterizaez prin vinovie, motiv i scop.
Vinovia este atitudinea psihic a persoanei, prevzut de legea penal, sub form de intenie
sau impruden, fa de fapta svrit i consecinele acesteia. 24 Combinrile raportului intelectualvolitiv fa de fapt i consecinele acesteia creaz temeiul pentru diferenierea vinoviei n forme
(intenie i impruden), iar n continuare pe tipuri (intenie direct i indirect, sinencredere exagerat
i neglijen).
Pentru majoritatea infraciunilor contra drepturilor politice, de munc i altor drepturi
constituionale ale cetenilor vinovia se manifest prin intenie direct, adic fptuitorul n cazul
svririi acestor infraciuni i d seama de caracterul social- periculos al faptei sale, prevede
consecinele ei negative i dorete survenirea acestor consecine.
Ambele tipuri de intenie, att direct ct i indrect sunt caracteristice pentru latura subiectiv
a infraciunilor prevzute de art. 177 CP.
Latura subiectiv a nclcarea inviolabilitii vieii personale se caracterizeaz prin intenie
direct i scop cupidant.
Fptuitorul i dseama de rspndirea informaiilor printr- un discurs public, prin massmedia, folosind pentru aceasta n calitate de metode nelciunea sau folosirea situaiei de serviciu,
prevede cauzarea prejudiciului material real al proprietarului sau al altui posesor al averii respective i
dorete aceasta.
Aa cum am artat i mai sus latura subiectiv a nclcarea inviolabilitii vieii personale se
24

Scuratov, I. I. , Lebedev V. M., op. Cit, p. 35

27

caracterizeaz prin intenie direct. Conform art. 17 al CP se considerc infraciunea a fost svrit
cu intenie dac persoana care a svrit- o i d seama de caracterul prejudiciabil al aciunii sau a
inaciunii sale, a prevzut urmrile ei prejudiciabile, le- a dorit sau admitea, n mod contient,
survenirea acestor urmri.
n CP nu se definete clar noiunea de vinovie, ns ea poate fi dedus din art. 17- 18 al CP.
Vinovia reprezint atitudinea psihic a persoanei, o atitudine contient i volitiv n procesul
comiterii infraciunii, care, mpreun cu motivul i scopul, constituie latura subiectiv a infraciuniii.
Dispoziia art. 17 al CP reproduce ntocmai definiia inteniei ca form a vinoviei, prevzut
n art. 8 al CP din 1961.
nelegerea caracterului prejudiciabil al faptei i prevederea urmrii ei constituie elementul
intelectiv al inteniei, iar dorina sau admiterea n mod contient a survenirii urmrii prejudiciabile
reprezint elementul ei volitiv.
nelegerea caracterului prejudiciabil al faptei svrite nglobeaz reprezentarea n contiina
persoanei a obiectului infraciunii, a aciunii sau inaciunii prin care se realizeaz activitatea
infracional.
Art. 17 CP nu cere cunoaterea de ctre fptuitor i a caracterului ilicit al faptei, adic prevederea
ei ca infraciune n legea penal. ns gradul prejudiciabil al unor fapte prevzute de CP ca infraciuni
eate legat, n primul rnd, de nclcarea de ctre fptuitor a unor legi, reguli, interdicii sau activiti
ilegale.
Un alt aspect al elementului intelectiv este acela al prevederii urmrii prejudiciabile a faptei cu
intenie direct. Svrind fapta cu intenie direct, persoana prevede nu numai posibilitatea survenirii
reale a urmrii prejudiciabile, ci, de regul i inevitabilitatea survenirii ei.
Elementul volitiv al inteniei se caracterizeaz printr- o anumit atitudine volitiv fa de
urmarea prejudiciabil. Persoana care activeaz cu intenie direct dorete survenirea urmrii
prejudiciabile i i depune voit eforturile pentru atingerea rezultatului dorit. Spre deosebire de intenia
direct, la svrirea infraciunii cu intenie indirect, persoana, prevznd posibilitatea survenirii reale
a urmrii prejudiciabile, nu o dorete, ns o admite n mod contient. Are, deci o atitudine de
indiferen, de nepsare fa de procedura urmrii prejudiciabile.
Delimitarea inteniei directe de intenia indirect are importan teoretic i practic. Motivul i
scopul infraciunii relev faptul c persoana care o svrete urmrete i dorete o anumit finalitate.
n astfel de cazuri persoana activeaz numai cu intenie direct.
n cele din urm vom concluziona c infraciunea de nclcarea inviolabilitii vieii personale
se efectueaz prin intenie direct, persoana fiind contient de la bun nceput de motivul i scopul
28

aciunilor sale de a rspndi informaii despre viaa pesonal a victimei.

Infraciunea de nclcarea inviolabilitii vieii personale presupune i intenia premeditat,
aceasta fiind un alt tip de intenie prevzut de leagea penal. Intenia premeditat presupune un anumit
interval de timp de la apariia ideii de a svri infraciunea pn la realizarea ei. De regul, n acest
interval de timp, plnuiete i se pregtete n vederea svririi infraciunii, crendu- i condiii
favorabile pentru realizarea ei. n astfel de cazuri, intenia premeditat sporete gradul prejudiciabil al
fapteii al fptuitorului.
Dup gradul de concretizare a inteniei, svrirea infraciunuii de nclcarea inviolabilitii
vieii personale, uneori se produce prin intenie concret. n cazul acesta persoana prevede i dorete
survenirea unui rezultat bine determinat. De exemplu faptuitorul tie c victima are anumite intenii
politice i rspndete cu bun- tiin secret personal sau familial al acesteia pentru ai periclita
implicarea n campania electoral.
Deci, n concluzie, avem c latura subiectiv a infraciunii const n totalitatea condiiilor cerute
de lege cu privire la atitudinea psihic a infractorului fa de fapta svrit, pentru ca acea fapt s
constituie infraciune.
Semnul principal ce intr n structura laturii subiective a oricrei infraciuni este vinovia. n
cazul nostru infraciunea de nclcarea inviolabilitii vieii personale poart caracterul de vinovie
intenionat.25
2.4. Subiectul infraciunii de nclcare a inviolabilitii personale
Subiectul al infraciunii, potrivit regulii generale, este recunoscut individul caracterizat prin
dou aspecte ale personalitii sale- vrst i starea sntii psihice.26
Subieci ai infraciunilor prevzute de Capitolul al treilea al Prii Speciale a Codului penal pot
fi persoanele fizice- ceteni ei RM, apatrizi sau ceteni strini (dac nu dispun de imunitate
dilomatic), care au mplinit o anumit vrst. Limita superioarde vrst pentru tragere la rspundere
penal este stabilit de legea penal.
Conform art. 21 al CP alin. (2), persoanele fizice care au vrsta ntre 14 i 16 ani sunt pasibile
de rspundere penal, iar n cazul temei noastre de cercetare, acest alineat este relevant doar pentru
vrsta de 16 ani.
CP al RM recunoate ca subiect al infraciunii deopotriv cu persoana fizic, i persoana
25

CP al R. Moldova, Comentariu, Centrul de drept al avocailor, Chiinu, 2003, art.17 CP

Boico A. I. , op. Cit., p. 163

26

29

juridic.27 n CP subiectul infraciunii apare i sub denumirea de infractor 28, de persoan care a svrit
o infraciune29, de persoan vinovat de svrirea infraciunii 30, de fptuitor31, autor, organizator,
instigator sau complice (art. 42 CP).
Subiect al infraciunii poate fi att persoana carea svrit o infraciune consumat, ct i cea
care comite o infraciune neconsumat (art. 25 27 CP).
n alin. 1 al art. 21 CP sunt indicate semnele ce caracterizeaz n general persoana fizic ca
subiect al infraciunii. Acestea sunt: vrsta cerut de lege i responsabilitatea. Pentru ca o persoan s
poat fi subiect al infraciunii, ea trebuie s fi atins, n momentul comiterii infraciunii, o anumit limit
dobndete capacitile psihice care- i dau posibilitate de a contientiza aciunile sale i de a i le putea
stpni.
Din alin 1. art. 21 rezult c minorul care nu a mplinit vrsta de 14 ani, din punct de vedere
penal nu poate fi subiect al infraciunii. Aceasta nseamn c, pn la atingerea vrstei de 14 ani, din
punct de vedere penal inexistena responsabilitii persoanei fizice este absolut. i n nici un caz nu se
va putea dovedi existena ei.
Vrsta general pentru tragerea la rspundere penal a persoanei fizice este de 16 ani. Minorii
ntre vrsta de 14 ani i 16 ani poart rspundere penal numai pentru svrirea infraciunilor indicate
expres n alin. 2 al art. 21.
Subiectul infraciunii de nclcarea inviolabilitii vieii personale este persoana fizic
responsabil, care la momentul comiterii infraciunii a atins vrsta de 16 ani. Un grad sporit de
dificultate o reprezint problema delimitrii nclcarea inviolabilitii vieii personale de nclcrile
normelor juridice civile.
n cazul dat trebuie luate n vedere urmtoarele mprejurri, n primul rnd folosirea situaiei de
serviciu i rspndirea informaiilor printr- un discurs public sau prin mass- media din cadrul
infraciunii de nclcarea inviolabilitii vieii personale, ca metode de rspndire a informaiilor ce
constituie secret personal sau familial. n al doilea rnd, este necesar ca, deja, n acest moment
fptuitorul s aib intenia rspndirii informaiilor.

27

Art. 21 modificat prin Legea 211- XV din 29. 05. 2003 n vigoare din 12. 06. 03 i Legea nr. 305- XV din 11 iulie 2003
privind modificarea CP alRM (MO nr. 153- 154 din 22 iulie 2003)
28
alin 2 art. 1 CP
29
alin. 1 art. 6, alin 1 art. 11, art. 17, art. 18 CP etc.
30
Alin.2 art. 10, alin. 2 art. 51 CP etc.
31
Alin 1, art. 26, art 27 CP

30

CONCLUZII
Potrivit art.8 din Convenia European a Drepturilor Omului, orice persoan are dreptul s se
respecte viaa privat i de familie, domiciliul i corespondena i intrezice amestecul unei autoriti
publice n exercitarea acestui drept, dect n unele cazuri de excepie.
Problematica aprrii vieii private rmne a fideosebitde complex, fiind marcat de
imposibilitatea elaborrii unor norme care s permit maximum de obiectivitate i echitate n aplicarea
lor.
Prezint dificultate stabilirea unei granie echitabile ntre dreptul la libera exprimare i dreptul la
viaa personal. Democratizarea continu a societii impune realizarea unei concilieri ntre aceste
drepturi, aa nct protecia dreptului la onoare, demnitate i reputaie profesional s nu afecteze
substanial libertatea de exprimare i s nu-i amenine calitatea de fundament al societii democratice.
Pentru a asigura aceast finalitate,este necesar a aplica regulile stabilite prin jurisprudena Curii
Europene a Drepturilor Omului drept criterii pentru aprecierea legitimitii restrngerii libertii de
31

exprimare. n acelai timp, nu putem vorbi despre obligaia aplicrii necondiionate a standardelor
europene sau a experienei rilor cu o democraie avansat. La orice aplicare a dreptului trebuie s se
pun n balan valorile pe care acesta le protejeaz n societatea respectiv, la momentul respectiv sau
n perspectiv.
n final, menionm nc o soluie, care a fost deja aplicat n unele ri i care, n opinia mea,
este preferabil i pentru rezolvarea problemelor complexe legate de nclcarea inviolabilitii vieii
personale n R. Moldova: adoptarea unui act special cu privire la nclcarea inviolabilitii vieii
personale, care s reglementeze minuios domeniul, incluznd n legislaia naional norme conforme
standardelor europene cu privire la libertatea de exprimare.

BIBLIOGRAFIE
ACTE JURIDICE ALE REPUBLICII MOLDOVA
1. Cauza Amihalachioaie v. Moldova, hot. din 20.04.04, Monitorul OficialalRepublicii Moldova
(M.O.) 150-155, 2004
2. Cauza Busuioc v. Moldova, hot. din 21.12.04, www.echr.coe.int
3. Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 06.06.2002, M.O. nr. 82-86 din 22 iunie 2002
4. Codul civil, aprobat prin Legea R.S.S. Moldoveneti din 26 decembrie 1964, B
1964, nr.36, art.81 (abrogat)
5. Codul de procedur civil al R. Moldova nr. 225-XV din 30.05.2003, M.O. 111-115 din
12.06.2003
6. Codul de procedur civil, 26.12.1964, Vestile RSSM, 1964, nr.10, art.42 (parial abrogat)
7. Codul de procedur penal al R. Moldova nr. 122-XV din 14.03.2003, M.O. 104-110 din
07.06.2003
32

8. Codul de procedur penal, aprobat prin Legea R.S.S. Moldoveneti din 24.03.1961 (publ. Vestile
R.S.S.M., 1961, nr.10, art. 42) (abrogat)
9. Codul electoral nr. 1381-XIII din 21.11.97, M.O. nr.81/667 din 08.12.1997
10. Codul penal al R. Moldova, adoptat prin Legea nr. 985-XV din 18.04.2002, publicat n M.O. nr.
128-129 din 13.09.2002
11. Codul penal, 24.03.1961, aprobat prin Legea R.S.S. Moldoveneti din 24 martie 1961 (publ.
Vestile R.S.S.M., 1961, nr.10, art. 41) (abrogat)
12. Constituia Republicii Moldova, adoptat la 29.07.1994., M.O. nr. 1 din 18.08.1994.
13. Convenia pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale, adopt. Roma, 4
noiembrie 1950, n vig. din 03.09.53. Ratificat prin Hotrrea Parlamentului nr. 1298-XIII din
24.07.97, publ. M.O. (Tratate internaionale la care R.M. este parte (1990-1998), vol I, p.341)
14. Declaraia Universal a Drepturilor Omului, adoptat la 10 decembrie 1948.
ratificatprinHotrreaParlamentuluinr217-IIdin28.07.90,publ.M.O.(Tratate internaionale la care
R.M. este parte (1990-1998), vol I, p.11)
15. Decizia Consiliului Coordonator al Audiovizualului despre necesitatea corespunderii condiiilor
de difuzare a publicitii, teleshopping-ului i sponsorizrii cu prevederile actelor normative n
vigoare nr. 74 din 22.12.04, M.O. nr. 242-245/529 din 31.12.2004
16. Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10.02.2000, M.O. nr. 57-58, 18.05.00
17. Legea cu privire la informatizare i la resursele informaionale de stat nr. 467-XV din 21.11.2003,
M.O. nr. 6-12/44 din 01.01.2004
18. Legea despre statutul deputatului n Parlament din 07.04.94, M.O. nr. 4, 1994
19. Legea presei nr. 243-XIII din 26.10.1994, M.O. nr. 2 din 12.01.95
20. Legea privind accesul la informaie nr. 982-XIV din 11.05.2000, M.O. nr. 88-90, 28.07.00

ACTE JURIDICE CU CARACTER DE RECOMANDARE

1. Declaraia privind libertatea discursului politic n media (adopt. de Comitetul de Minitri al
Consiliului Europei la 12.02.2004)
2. Declaraia cu privire la difuzarea de ctre mass-media a informaiilor privitoare la
procedurile penale (adopt. de Comitetul de Minitri al Consiliului Europei la 10.07.2003)
3. Hotrrea Plenului Curii Supreme de Justiie din 19 iunie 2000 Privind aplicarea n practica
judiciar de ctre instanele judectoreti a unor prevederi ale Conveniei pentru aprarea
drepturilor omului i libertilor fundamentale publ. Buletinul CSJ nr. 9-10 (2000).

33

4. Recomandarea Rec(2003)13 cu privire la difuzarea de ctre mass-media a informaiilor

privitoare la procedurile penale (adopt. de Comitetul de Minitri al Consiliului Europei la
10.07.2003)
5. Rezoluia (74) 26 privind dreptul la replic situaia individului n raport cu presa (adopt. de
Comitetul de Minitri al Consiliului Europei la 02.07.1974), publ. n Recommandations et
declarations adoptees par le Comite des Mini-stres du Conseil de l-Europe dans le domaine
des media, Strasbourg, 2000.
6. Rezoluia 1003(1993) privind etica jurnalismului (adopt. de Adunarea Parlamentar a
Consiliului Europei la a 42-a sesiune ordinar), publ n Recommendations & Resolutions
adopted by the PA of the CoE in the media field,Directorate General of Human Rights,
Strasbourg 2000.
BIBLIOGRAFIE
1. Article 19. DefiningDefamation-PrinciplesonFreedomofExpressionandProtection of
Reputation. London, July 2000
2. Article 19. Accesul la eter. Principii ale libertii de expresie i reglementrii audiovizualului.
Londra, Martie 2002, www.article19.org
3. Article 19. Mass-media i libertatea de exprimare. Chiinu, editura ARC, 1997
4. Bae Sergiu. Drept civil. Chiinu, FEP TipografiaCentral,1997
5. Berger Vincent. Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului, Bucureti, 1998.
6. Cucereanu Drago. Ghid juridic n problemele mass-media. Chiinu, Centrul de Drept al
Avocailor, 2003
7. DEX. Dicionar explicativ al limbii romne. Academia romn. Institutul de lingvistic
Iorgu Iordan, ed II. Univers Enciclopedic, Bucureti, 1996
8. Dicionarul limbii romne moderne, elab. Institutul de lingvistic din Bucureti al Academiei
R.P.R., sub direcia D. Macrea, Bucureti, ed. Academiei Republicii Populare Romne, 1958
9. Dogaru I., Dnior C.C. Drepturile omului i libertile publice. Chiinu, editura Zamolxe,
1998.
10. Dogaru I., Dnior D.C., Dnior Gh. Teoria General a Dreptului. B., Editura
tiinific,1999
11.
Drepturile omului. Ghidul ziaristului. Acte naionale i internaionale (extrase).
Chiinu, Acces-info, 2004
12. Hotrri ale Curii Europene a Drepturilor Omului, ed. ngrijit de Monica Macovei. Iai,
ed.Polirom, 2000

34

13. Jurisprudence relative a l-article 10 de la Convention europeenne des droits de l`homme.

Strasbourg, Conseil de lEurope, 2000
14. Libertile mass-media n Republica Moldova, elab sub direcia Uniunii Jurnalitilor din
R.M. Chiinu, ed. Princeps, 2000
15. Macovei M. Libertatea de exprimare. Ghid privind punerea n aplicare a articolului 10 al
Conveniei Europene a Drepturilor Omului. Manuale privind drepturile omului, nr. 2,
Consiliul Europei, 2001. Editat n Republica Moldova, 2003
16.
Mass-media i legislaia. Analiz. Opinii. Propuneri. Chiinu, Universul, 2003
17. Media and democracy. Strasbourg, Conseil de lEurope, 1998.
18. Odagiu V., Ostaf S. Legislaia cu privire la mass-media n Republica Moldova.
Chiinu, ed. Universitas, 1999.
19.
Popescu Adam. Teoria dreptului. B., ed. Fundaiei Romnia de mine,
1999
20. Rbca Eugeniu, Spinei Vasile. Alegerile parlamentare. ntrebri i rspunsuri.
Chiinu, Acces-info, 2005
21.
Runcan Miruna. Introducere n etica i legislaia presei. B., ed. All, 1998
22.
Seche Luiza, Seche Mircea. Dicionarul de sinonime al limbii romne.
Ed. Academiei Republicii Socialiste Romnia, 1982
23.
Sinteza practicii judiciare (1989-1999). Responsabil de ediie Victor
Puca. Chiinu, ed. Museum, 2000
24. . . ( . .). .
2- , 1 ( ), ., -
, 2000
25. . . ( . .).
. , ., . ,
1999
26. .
-.: , 1998 ( : . 11)
27. .. . . . - .
-, 2002

35