Problema dificultii alegtorilor de a influena direct activitatea UE este etichetat

drept deficitul democratic si nu a putut fi depita, in ciuda eforturilor Uniunii Europene de

a acorda puteri sporite singurei instituii aleasa direct de ctre cet enii europeni, Parlamentul
European.
Deficitul democratic al Uniunii Europene este un concept politic i politologic, care
desemneaz lipsa unei legitimiti populare a Uniunii Europene n comparaie cu sistemele
politice ale statelor naionale care o compun.1 Pentru autorul Williams Shirley, deficitul
democratic reprezint distana dintre puterile transferate la nivelul Comunitii i controlul
Parlamentului ales asupra acestora2, iar in viziunea lui Archer acesta reprezint trecerea
puterilor de decizie de la nivelul naional la cel al UE, fr sa aib loc ntrirea controlului
parlamentar al corpurilor executive.3 Aceste trei abordri sugereaz faptul ca problema
deficitului democratic ar putea fi rezolvata prin creterea puterilor PE sau prin acordarea
legislaturilor naionale un control mai mare asupra instituiilor Uniunii Europene.4
Tratatul de la Lisabona reprezint rezultatul obinut din modificarea Tratatelor de la
Maastricht i a celui de la Roma. Acest tratat este o entitate capabil s abordeze problemele
la nivel global. Tratatului i s-a oferit personalitate juridic proprie, prin articolul 6, dar Carta
drepturilor fundamentale nu este inclus ca atare n acesta. Tratatul de la Lisabona se bazeaz
pe 3 principii fundamentale, i anume cel al democraiei reprezentative, democraie
participativ i cel al egalitii democratice. Democraia participativ face referire la forma
unei noi iniiative ceteneti.
De la intrarea n vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European poate propune
modificri ale tratatelor; anterior, puteau face astfel de propuneri Consiliul, guvernele statelor
membre sau Comisia. n mod normal, astfel de propuneri ar impune convocarea Conven iei,
1 https://ro.wikipedia.org/wiki/Deficitul_democratic_al_Uniunii_Europene
2 Shirley, Williams, Sovereignty and Accountability in the European Community,
apud John, McCormick, S intelegem Uniunea Europeana.O introducere concisa,
Codecs, Bucuresti, 2006, p. 190.
3 Clive Archer, The European Union: Structure and Process, apud John,
McCormick, S intelegem Uniunea Europeana.O introducere concisa, Codecs,
Bucuresti, 2006, p. 190.
4 http://europolity.eu/wp-content/uploads/2014/05/Vol.2.2.-2008.-Research.pdf,
pp.39-40.

care ar recomanda amendamente unei CIG. Cu toate acestea, Consiliul European poate
decide, dup obinerea aprobrii Parlamentului, s nu convoace o conven ie [articolul 48
alineatul (3) al doilea paragraf din TUE] Parlamentul European este compus din
reprezentanii cetenilor Uniunii, nu din reprezentanii populaiei statelor(articolul 189
din Tratatul CE). Competenele legislative ale PE s-au extins prin noua procedur legislativ
ordinar, care nlocuiete fosta procedur de codecizie. Printre altele, procedura legislativ
ordinar se aplic acum n peste 40 de domenii noi de politic, numrul total crescnd la 73.
Noua procedur bugetar creeaz o egalitate deplin ntre Parlament i Consiliu n ceea ce
privete aprobarea bugetului anual. Parlamentul European trebuie s i dea acordul asupra
noului cadru financiar multianual (procedura de aprobare). PE este cel care numete acum
preedintele Comisiei, cu majoritatea membrilor si, la propunerea Consiliului European,
care este obligat s aleag un candidat cu majoritate calificat pe baza rezultatului alegerilor
europene. PE continu s aprobe colegiul comisarilor (Comisia). Numrul maxim de deputa i
europeni a fost stabilit la 751.
Desi puterea Parlamentului European de a refuza Comisia si chiar de a o concedia pare o
adevarata contributie democratica la procesul de numire a executivului UE, faptul ca PE nu
poate respinge un membru individual, ci numai Colegiul desemnat in bloc, inseamna ca
aceasta putere este mai putin utila decat pare, fiind subminata de propria-i finalitate. 5 O alta
problema a PE este aceea ca, in ciuda incercarilor de a-i atrage pe cetatenii europeni prin
autopromovare, critica la adresa elitismului si secretelor altor institutii, si numirea unui
Ombudsman in vederea protejarii intereselor sale, Parlamentul Eurpean este o institutie
deseori ignorata, prea putin iubita, avand o majoritate interna de tendinte integrationiste, care
nu reflecta de fiecare data realitatea opiniilor politice din statele membre. Situatia care
reflecta cel mai bine acest lucru este prezenta la vot foarte redusa in cadrul alegerilor pentru
PE.6 Un alt aspect care intareste problema deficitului democratic este faptul ca, desi multe
dintre deciziile importante asupra continutului si asupra acceptarii sau respingerii noilor legi
si politici sunt luate in cadrul intalnirilor Consiliului de Ministri si al reprezentantilor
permanenti la Bruxelles, acestea au loc cu usile inchise. Prin urmare, aceleasi decizii care
la nivel national sunt luate de catre adunari alese, care raspund in fata alegatorilor, sunt

5 McGiffen, Steven P. Uniunea Europeana: ghid critic, Monitorul Oficial, Bucuresti,

2007, p.22
6 Idem, p. 26

adoptate la Bruxelles fara consultarea opiniei publice si a electoratului european. 7 De

asemenea, si in cazul Consiliului European ne confruntam cu aceeasi situatie, in care deciziile
sunt luate de liderii statelor membre, fara consultarea cetatenilor europeni. Un exemplu
edificator in acest sens este faptul ca, Tratatul de la Maastricht a fost negociat in mare masura
cu usile inchise, si, desi acesta aducea modificari importante structurii si obiectivelor UE, el a
fost supus referendumului in doar trei state membre.8

7 http://europolity.eu/wp-content/uploads/2014/05/Vol.2.2.-2008.-Research.pdf
8 McCormick, 2006, pp.192-193.