Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Limba Turcă
Limba Turcă
turce
Este o limba turcica (apartine marii grupe de limbi altaice), cu peste 70 de milioane de vorbitori, majoritatea
locuitori ai Turciei. Are mai multe dialecte, iar ca standard este considerat cel din stanbul.
- o caracteristica pe care am sesizat-o inca de la inceput, comparand-o cu celelalte limbi straine pe care le
cunosc, este ca gramatica limbii turce este extrem de regulata, foarte rar aparand exceptii;
- este o limba aglutinanta, adica se adauga la cuvantul de baza diverse sufixe, intr-o ordine prestabilita si
determina numarul, genul sau timpul:
ev evdime (casa la casa mea)
- sufixele se adauga conform respectand regulile armoniei vocalice pe scurt, vocalele din sufixe sunt
determinate de ultima vocala din cuvantul de baza; cand se intalnesc mai multe sufixe, se evita intalnirea
mai multor vocale prin utilizarea literelor de legatura;
- nu exista genuri; atunci cand totusi ar fi necesare, s-a ajuns la solutia de a fi substantive specifice care
denumesc persoanele sau animalele;
- cand este prezent un numeral sau un adverb cantitativ, substantivul e folosit la singular:
kpek kpekler (caine caini)
bir kpek be kpek (un caine cinci caini)
birok kpek (multi caini)
Ka kpek var? Cati caini sunt?
- atributul precede substantivul, daca are sau nu un articol insotitor:
gzel iek (floare frumoas)
gzel bir iek (o floare frumoas)
- verbul se acorda in numar si caz cu substantivul pe care il determina;
- particula de negare deil (adverb care neaga verbul) sta langa cuvantul pe care il determina;
- particula interogativa -mi (- mi/m/m/mu) sta de asemena dupa cuvantul pe care il determina;
- in cazul unei propozitii pronume+verb, pronumele de obicei lipseste si se deduce persoana dupa sufixele
prezente;
- ordinea cuvintelor in propozitie: Subiect + Obiect + Verb; verbul e situat la finaul propozitiei:
Ali bir elma yiyor. (Ali mananca un mar.)
- accentul este de obicei pe ultima silaba, iar in cazul neologismelor pe penultima; pentru substantivele
proprii este mai atipic: stanbul [istanbu], Ankara[akaa].
Armonia vocalica
Armonia vocalica ste un concept extrem de important pentru limba turca. Pentru a putea conjuga un verb
sau pentru a declina un substantiv ori adjectiv, e nevoie sa vedem ce regula se aplica. In limba turca
clasificata ca o limba aglutinanta aceste procese se fac adaugand sufixe la cuvantul de baza, iar aceste
sufixe sunt supuse unor reguli. Mai precis, vocala din sufix(e) este/sunt determinata(e) de ultima vocala a
cuvantului de baza.
ev cas(a)
evler case*
evin casa ta
eviniz casa voastra
evim casa mea
evlerinizin caselor voastre
evlerinizden din casele voastre
evlerinizdendi el/ea era din casa voastra
Evinizdeyim. (Eu) sunt in casa voastra.
Evinizdeymiim. (Eu) as fi fost in casa voastra.
Evinizde miyim? Sunt (eu) in casa voastra? (sursa)
Astfel, cuvantul capata o forma de silabe aproape repetitive, armonioase din punctul de vedere al sunetelor.
Dupa cum am precizat cand am prezentat alfabetul, sunt 8 vocale in limba turca:
AEIOU
Tip (a) care contin vocalele a sau e. Astfel aceste sufixe se armonizeaza cu a, daca ultima vocala a
cuvantului este a, , o, u si cu e, daca ultima vocala a cuvantului este e, i, , .
Observatii:
aceste reguli de armonie nu se aplica in urmatoarele situatii:
> cand avem de a face cu cuvinte compuse (sunt considerate cuvinte separate):
bu+gn>bugn aceasta+zi>astazi
>cand sunt folosite sufixe invariabile precum -iyor, -da;
> cand e vorba de imprumuturi din alte limbi;
> in cazul unor cuvinte vechi trucesti, ca: anne mama sau karde frate/sora, care nu respecta regula
armoniei, avand forme de tipul: ana si, respectiv, karnda.
Litere de legatura
Apar in limba turca unele situatii in care intre cuvantul de baza si sufixe sau doar intre sufixe se insereaza o
litera, in general, cu scopul de a separa vocalele (sursa). Cele trei litere cu rolul de intermediar sunt: - s -, - y
-, - n .
-S
este utilizat pentru substantive, cu sufixele -i, -, -u, - (Sufix de Tip (b), vezi tabelul) pentru persoana a
III-a singular, cu scopul de a marca posesia.
kedi pisica > kedisi pisica lui/ei
emsiye umbrela > emsiyesi umbrela lui/ei
kap usa > kaps usa lui/ei
palto palton > paltosu paltonul lui/ei
araba masina > arabas masina lui/ei
Exceptie: Un caz mai special il reprezinta cuvantul su (apa). Acest substantiv va fi insotit da litera de
legatura de y si nu de s, pentru a evita forma susu. (sursa)
suyun sesi Sunetul apei
-Y
se utilizeaza pentru substantivele care se termina intr-o vocala, iar sufixul care urmeaza incepe tot cu o
vocala.
1. substantiv + sufix predicativ
yi > yiyim. (bine > (Eu) sunt bine.)
Hasta > Hastaym. (bolnav > (Eu) sunt bolnav.)
Fulbolcu > Futbolcuyum. (fotbalist > (Eu) sunt fotbalist.)
Atentie: Litera de legatura y - este utilizate in cazul substantivelor simple, care nu au primit inca
sufixe. In cazul in care un substantiv are deja un sufix terminat intr-o vocala si urmeaza un altul, care incepe
tot cu o vocala, in acest caz se utilizeaza ca litera de legatura -n-.
Daca sunt deja sufixe atasate cuvantului de baza, atunci -da/-de devin -nda/-nde, iar -dan/-den > -ndan/-
nden
kedisi kedisinde [kedi-si-n-de] kedisinden [kedi-si-n-den]
(pisica lui/ei pisicii lui/ei de la pisica lui/ei)
kaps kapsnda [kap-s-n-da] kapsndan [kap-s-n-dan]
(usa lui/ei pe/de la usa lui/ei usii lui/ei de la usa lui/ei)
Postpozitiile generalitati
A invata o limba noua presupune multe corelatii intre elementele stiute din propria limba sau din alte limbi
straine invatate. Fiecare incearca sa faca tot felul de analogii, asocieri, intre elemente deja cunoscute, pentru
a asimila mai usor regulile noii limbi. La fel stau lucrurile si cand vine vorba de prepozitii.
ro:Masa se afla in centrul camerei. Cartea este pe masa. In vaza sunt flori.
tr: Masa odann ortasnda yer almaktadr. Kitap masann zerinde. Vazo iinde iekler vardr.
Prepozitia, conform definitiei din dictionarul nostru, este un element al limbii care precede un cuvant (cel
mai des, un substantiv sau un pronume) si prin care se exprima raporturile dintre elementele unei propozitii.
Ce e mai special in limba turca, e ca nu sunt prepozitii. Locul lor a fost preluat fie de sufixele cazurilor (vezi
Cazurile substantivului), fie de postpozitii.
O particularitate a acestor postpozitii din limba turca e faptul ca se declina adica forma difera, in functie de
persoana, de exemplu (am observat ca se aplica mai mult la singular):
Aceste postpozitii indeplinesc functia prepozitiilor si au forma unor cuvinte independente in text. In general,
apar clasificate in functie de cazul pe care il determina prezenta lor (am observat asta si in limba germana
prepozitii cu dativul, prepozitii cu acuzativul etc.) Ca de exemplu:
O alta clasificare gasita este impartirea in postpozitii primare si secundare (sunt postpozitii compuse; in
limba romana ar fi diferenta dintre n simpla si n fa- compusa)
Negarea in limba turca
29 septembrie 2010 3 comentarii
ca in orice limba, oricat de pozitiv ai fi, nu se poate sa nu existe si situatii in care sa fie necesara exprimarea
unei negatii. in limba turca se poate face acest lucru in mai multe forme, in functie de tipul context sau de
propozitie.
3 folosirea particulei deil(=nu) in propozitiile in care nu exista verb. sufixele pentru persoana si numar se
adauga la particula deil.
O bir doktor deil. El/ea nu este doctor.
Siz Trk deilsiniz. Voi nu sunteti turci.
A FI forma negativa
Ben deilim Eu nu sunt
Sen deilsin Tu nu esti
O deil El/ea nu este
Biz deiliz Noi nu suntem
Siz deilsiniz voi nu sunteti
Onlar deiller Ei/ele nu sunt
4 folosirea sufixului -mi in cazul verbului. este un sufix de Tip (b) care isi schimba forma conform
Regulii armoniei vocalice, avand urmatoarele forme, conform tabelului de mai jos: -mi, -m, -mu, -m.
In general se refera la adjective sau adverbe, care prin dublare fie isi accentueaza sensul, fie il nuanteaza
intr-o alta directie. Sunt mai multe moduri prin care au fost construite. O lista foarte bine pusa la punct a
acestor cuvinte gasiti aici.
Daca unele dintre sunt obtinute prin simpla dublare a cuvantului, ca yava-yava, altele au la baza un alte
seturi de reguli, precum asocierea unui termen care nu are sens in afara expresiei sau inserarea unui m la cel
de-al doilea termen. Cateva exemple, mai jos:
Pentru a putea exprima ora, trebuie mai intai aruncata o privire pe numeralele cardinale, daca e cazul.
Important! in limba turca ce ora e si la ce ora sunt 2 concepte distincte, care se exprima diferit.
Pentru a raspunde la intrebari, sunt mai multe variante ca si in limba romana, unde fie spunem ora si
minutul, fie facem o combinatie intre numerale si cuvinte precum:si, fara, sfert, jumatate.
CE ORA E?
Pentru a spune minutele din intervalul 0-30, folosim urmatorul model:
saat + ora + -(y)i + minutul + geiyor
Observatii:
-(y)i este un sufix Tip(b), care are 4 forme, conform ultimei vocale din numeralul caruia ii este atasat.
se foloseste -y-, daca numeralul se termina cu o vocala;
geiyor are aici sensul de trecut de si il traducem prin si;
saat + ora + -(y)a/e + minute + kala pentru situatiile in care mai sunt minute de la si jumatate pana la fix:
dokuza be kala 9 fara 5 (08:55)
sekize eyrek kala 8 fara un sfert (07:45)
Conjunctia I VE
Mi-e foarte greu sa ma refer la o limba straina, fara sa nu fiu tentata sa fac rapid o comparatie intre celelalte
limbi pe care le-am invatat. In legatura cu aceasta conjunctie i care are o omologie foarte buna in
franceza (et), engleza (and), germana (und), in limba turca ve apar insa unele diferente.
Conjunctia ve este utilizata rar in turca si uneori termenii sunt separati doar de virgula ca in expresia latina
Veni, vedi, vici a lui Cezar. Pe langa situatia aceasta, are si cateva corespondente in alte parti de vorbire, care
se pot traduce cu sensul de i:
A da, de (de asemenea) Sufix Tip (a)
Ben de krmz bir ceket var. Si eu am o geaca rosie.
O da stanbula tren ald. Si el/ea a luat trenul spre Istanbul.
B -p, -ip, -up, -p Sufix Tip (b)
C ile, -la/ -le Sufix Tip (a)
De exemplu, daca dorim sa spunem: eu si cu tine avem 2 variante: ben ve sen sau beninle sen.
Sau: familia mea si cu mine: ailem ve ben/ ailemle ben.
Conjunctia DAR
Ma uit pe ultimul articol postat si constat ca a trecut aproape o luna. Sunt departe de scopul propus, de a
posta macar 2 articole pe saptamana. Am lasat o seama de alte proiecte sa o ia inaintea astuia si imi pare rau.
Sper ca in lunile ramase sa ma revansez si sa recuperez din absenta. Asta pentru ca am decis ca sa mai lucrez
la acest blog pana la sfarsitul anului, urmand ca din 2012 sa ma apuc de invatat portugheza. Asa ca
repede, sa ma pun pe treaba!
In limba turca avem mai multi termeni corespondenti pentru seria noastra de conjunctii adversative
dar/insa/ci, si acesti termeni sunt:
ama
ancak
fakat
yalnz
(Conjunctia adversativ este un tip de conjunctie care introduce in fraza o propozitie adversativ, adica o
propozitie care exprim o opozitie fata de coordonata ei, transformand discutia intr-un sens opus celui
initial.)
yalnz are aceeasi forma si ca adjectiv si ca adverb (=singur). In unele situatii insa, poate indepli si rolul de
conjunctie, cu sensul de dar, numai
ancak si yalnz, spre deosebire de ama si fakat, sunt folosite mai cu seama in situatii in care introduc
propozitii care exprima inferioritatea, lipsa, absenta, obligatia, dezavantajul:
Ahmet aslnda ok iyi bir mimar. Ancak/Yalnz aksilii yznden mterileri karyor. Ahmet este de
fapt un bun arhitect. Dar pierde clienti din cauza temperamentului neplacut.
Conjunctia ORI/SAU
Conform titlului, parea un articol usor. Dar cu limba turca nu merge intotdeauna sa faci presupuneri Spun
asta pentru ca la o simpla cautare am gasit mai multe conjuctii care pot avea, in functie de context, sensul de
ori/sau:
ya da/yada
veya
yahut
veyahut
yoksa
Dar sa le luam pe rand. Prima pe care am invatat-o este ya da, care apare scrisa uneori si ca yada:
yaya, ya da ori ori/ sau sau/fie fie
Ya bunu yaparsan, ya buradan temelli defolursun. Ori faci tu asta, ori mergi sa gasesti mancare.
Bu i ya olacak ya da olmayacak. Aceasta intelegere va functiona sau nu.
Ayenlerin evlerin nnde ya da deniz kysndaki iskelede seni bekleyeceim. Te voi astepta fie in fata
casei familiei lui Ayen, fie pe docul de la mal.
yahut ori/sau
Sana bir elma yahut bir portakal yemek istiyorum? Vrei sa mananci un mar sau o portocala?
In aceasta postare ma voi ocupa de pronumele personale, care la nominativ au urmatoarele forme:
Observatii:
-pentru cazul nominativ, formele de pronume personal au o singura forma pentru persoana a III-a, atat la
singular, cat si la plural; genul subiectului se deduce din context;
-pentru ca sufixele personale ofera detalii la persoana, pronumele sunt absente, nu apar ca subiect in
propozitie (acelasi lucru se intampla frecvent si in limba romana, spre deosebire de limba engleza, de
exemplu, unde mai mereu e cerut un subiect in propozitie):
Yiyorum. > Ben yiyorum. Mananc> Eu mananc.
Yryorsanz. > Sen yryorsanz. Te plimbi. > Tu te plimbi.
astfel ca, utilizarea pronumelor in propozitie este mai mult pentru emfaza:
Siz gensiniz, ben yalym. Tu esti tanar(a), eu sunt batran(a).
Biz Romenler, sen Trkler. Noi suntem romani, voi sunteti turci.
forma de siz este folosita atunci cand vrem sa ne adresa cuiva intr-o forma mai politicoasa, de
tipul: dumneavoastra (poate fi considerat corespondentul lui Sie din germana);
uneori se adauga sufixul -ler, pronumelor biz si siz, fara a le modifica sensul:
biz>bizler
siz>sizler
formele de plural intuite pentru ben si sen sunt: benler si senler, dar in realitate sunt folosite: biz si siz;
-la persoana a III-a plural, fata de forma presupusa: o+lar>olar, apare o alta: onlar;
Pronumele, in limba turca are forme si pentru celelalte cazuri:
- in cazul dativ, ben si sen, devin bana si sana, fata de formele intuite: bena si sena.
Pronumele demonstrativ
Cele trei forme intalnite sunt:
Singular:
bu - acesta, aceasta
u acesta/acela, aceasta/aceea
o acela, aceea (are si sensul de el/ea pers. a III-a sg.)
Plural:
bunlar acestia, acestea
unlar acestia/aceia, acestea/acelea
onlar aceia, acelea (are si sensul de ei/ele pers. a III-a pl.)
Observatii:
pot avea atat rol de prenume (inlocuind un substantiv), cat si rol de adjective (determinand un substantiv);
prima problema care a apre este cum diferentiem u de bu sau o, ambele avand prin traducere, aceeasi
semnificatie; pe scurt, u se refera la la un obiect situat intre cei doi interlocutori, in timp ce o se refera la
ceva mai indepartat. Foarte frecvent, o apare in discutiile cu referire la alte tari, alte locatii.
u de obicei apare insotit de un gest care indica o anumita directie, la care se refera subiectul; de
asemenea, u se mai poate referi la ceva ca urmeaza sa fie mentionat (si poate fi tradus ca urmatoarele):
u renkler gzel: krmz, yeil ve sar. Urmatoarele culori sunt frumoase: rosu, verde si galben.
ca si adjectivele, pronumele demonstrative pot fi adjective pronominale si pot precede substantivul:
Bu araba mavi. Aceasta masina este albastra.
- in situatia in care pronumele are rol de ajdectiv si determina un substantiv la plural, pronumele
demonstrativ ramane la singular (spre deosebire de limba romana):
Bu arabalar pahal. Aceste (lit. aceasta) masini sunt scumpe.
Cateva exemple:
Biri yemeini yemedi. Unul dintre ei nu si-a mancat pranzul.
Birisi okula gelmedi. Nimeni nu a venit la scoala.
Kimse incinmesin. Sa nu fie nimeni ranit.
ocuklarn tm otobse binsin. Toti copiii sa urce in autobuz.
Pronumele interogative Soru Zamiri
Pronumele interogrative sunt parti esentiale intr-o conversatie. Pentru cei care sunt mai putin familiarizati cu
termenii gramaticali, ma refer in acest articol la cuvinte precum: cine, ce, cum, cat, unde etc.
Din start trebuie facuta o precizare importanta. Ati observat ca timpurile prezinta si o varianta interogativa,
realizata cu particula mi (ca de exemplu). Intr-o propozitie interogativa fie folosim un pronume interogativ,
fie particula mi, dar nu amandoua.
kim cine
impreuna cu diverse sufixe, are forme atat de singular, cat si de plural:
Sg.
kim cine
kime cui
kimin a/al cui?
kimi cine (obiect)
kimde pe cine
kimden de la cine
kiminle cu cine?
Pl.
kimler cine
kimlere cui
kimlerin ale cui?
kimleri cine?
kimlerde pe cine?
kimlerden de la cine?
kimlerle cu cine?
Ordinea sufixelor pentru
un substantiv
Ca sunt multe sufixe in turca, nu e ceva nou. Dar cum le atasam unui substantiv poate deveni o problema
mai complicata. Ordinea este insa importanta, pentru ca in functie de felul in care se termina un
sufix (consoana sau vocala), folosim sau nu litere de legatura.
Sufixe: -li
Bir kahve ltfen./ Bir stl kahve ltfen. O cafea, va rog. O cafea cu lapte, va rog.
- acest sufix mai este utilizat in cazul denumirilor localitatilor sau a tarilor, pentru a arata ca o persoana este
din acel loc sau din acea tara:
- insa exista si situatii cand locuitorii unei zone au denumiri specifice nu spunem Trkiyeli sau
ngilitereli, ci zicem Trk, si, respectiv, ngiliz
Sufixe: -siz
- prin opozitie cu postarea anterioara, -SIZ se foloseste cu sensul opus lui -LI, adica esta adaugat
substantivelor, pentru a le transforma in adjective cu semnificatia de absenta, lipsa, fara:;
este un sufix Tip (b) si are 4 variante, care se folosesc conform armoniei vocalelor:-siz/-sz/-suz/-sz:
Sufixe: -la/-le
- acest sufix -la/-le se adauga fie substantivelor, fie pronumelor si are diverse semnificatii in limba romana,
in functie de context: cu, si, de asemenea;
uakla - cu avionul
trenle - cu trenul
benimle cu mine
sizinle cu tine
- conform regulii armoniei vocalice este un sufix Tip (a) si are 4 forme: -la/-la/-yla/-yle, ultimele doua
folosindu-se cand un sustantiv sau un pronume se termina cu o vocala:dadasyla cu unchiul lui/ei
annesiyle cu mama lui/ei
In cazul in care precede un substantiv propriu, se separa de acesta prin apostrof ():
Mehmetle cu Mehmet
Aliyle cu Ali
In limba turca mai exista si o postpozitie cu aceeasi semnificatie (cu), ile. Aceasta insa nu urmeaza regulile
armoniei vocalice si face ca acelasi lucru sa poata fi exprimat in doua moduri diferite, dar sinonime:
arkadanla = arkadan ile cu prietenul tau
gzlerimle = gzlerim ile cu ochii mei
Daca un cuvant are mai multe sufixe (din cele care marcheaza pluralul sau posesia, de exemplu), particla
-la/-le este situata la finalul cuvantului, dupa celelalte sufixe (in exemplele de mai jos se vede foarte clar
puterea de aglutinare a limbii turce, cand sunt exprimate prin 2-3 sufixe mai multe atribute ale aceluiasi
cuvant, in timp ce in romana folosim 2-3 cuvinte):kedisiyle kedi+si+yle cu pisica sa
kedilersiyle kedi+ler+si+yle cu pisicile sale
eliyle el+i+yle cu mana sa
elleriyle el+ler+i+yle cu mainile sale
* in limba turca, substantivele proprii se separa de sufixe prin utilizarea apostrofului ().
Sufixul -ci
- acest sufix este adaugat formei de singular a substantivelor si ocazional adjectivelor sau adverbelor;
cuvintele astfel formate definesc in general meserii, ocupaii sau alte calitati ale unei persoane, plecand de
la cuvantul de baza;
este un sufix Tip(b) si are formele: -c, -ci, -cu, -c, in general, si -, -i, -u, -, dupa cuvintele care se
termina cu p, , t, k , h , s, .
- popular este folosit in mod pleonastic alaturi de cuvinte care definesc deja ocupatii: kasap in loc de
kasap macelar, garsoncu in loc de garson ospatar etc.;
Sufixe: -lik
Acesta este adaugat unor parti de vorbire (adjective, adverbe, substantive) pentru a forma alte substantive cu
un sens nou, mai mult sau mai putin abstract. Uneori, adaugarea sufixului -lik duce la formarea de cuvinte
noi, cu sensuri multiple, pe care le veti putea deduce din context (vezi mai jos situatia cuvantului yuz
vara).
Ca rol, poate fi omologat sufixului -ness, din engleza si are formele -lik,-lk, -lk, luk (ca sa vezi ce sufix se
utilieaza, in functie de cuvant, vezi tabelul din articolul cu Regula armoniei vocalice).
Mai jos, iata cateva exemple:
hasta > hastalk bolnav > boala
mutlu > multluluk fericit > fericire
sa > salk sanatos, drept, dreapta > sanatate
yalnz > yalnzlk singur(a) > singuratate
tuz > tuzluk sare > salina
gz > gzlk ochi > ochelari
sz > szlk cuvant > dictionar
yol > yolluk drum > calatorie
In unele cazuri, adaugarea sufixului -lik duce la formarea de adjective sau adverbe. Se poate traduce prin
pentru, in/pe timpul:
iki kii > iki kiilik doi oameni > pentru doi oameni
yaz > yazlk vara > estival, pentru timpul verii
gn > gnlk zi > zilnic
hafta > haftalk saptamana > saptamanal
Adjectivul (Sfat)
In general, adjectivul descrie atributele, calitatile unui substantiv. In limba turca este plasat inaintea
cuvantului pe care il determina.
krmz rosu
krmz etek fusta rosie
mavi albastru
mavi ev casa albastra
byk mare
byk elma marul mare
In limba turca adjectivul este invariabil, nu apar modificari in functie de gen sau numar.
Majoritatea adjectivelor capata rol de substativ, ca in exemplele:
hasta > bir hasta bolnav > un bolnav
byk > byklerim mare, batran > batranii (in sensul de parintii)
Krmz temiz. Cel rosu e curat.
In situatia in care un adjectiv apare inaintea substantivul, sensul se schimba, devenind o declaratie:
etek krmz fusta e rosie
ev mavi casa e albastra
elma byk marul e mare
Pentru ca in mod frecvent la persoana a III-a singular nu se foloseste sufixul (vezi a fi), utilizarea
particulei -dir se face in situatia in care se doreste o accentuare, o pronuntie cu emfaza:
Var si yok
sunt doua adjective care sunt utilizate des in limba turca. desi cand m-am decis sa scriu acest post, lucrurile
pareau relativ simple, documentarea mi-a aratat ca nu e chiar asa
Observatii:
atat pentru singular, cat si pentru plural se folosesc formele var/yok.
desi este foarte frecvent utilizat la persoana a III-a singular, dar poate primi si sufixe care sa indice alte
persoane, precum si alte timpuri (asta intr-o postare viitoare);
cand var e folosit la persoana I si a II-a isi schimba sensul in a participa, a fi inclus in ceva:
Toplantda varm. Eu particip la intalnire.
Yemekte varsnz. Tu participi la cina.
este situat mereu la sfasitul propozitiei;
cand apar intr-o intrebare, raspunsul la intrebare va fi var sau yok (si nu da sau nu)
Caddede krmz bir araba var m? Var/Yok Este vreo masina rosie pe strada? Da (Este)/Nu (Nu este)
cand au sensul de a avea, subiectul este la genitiv:
ocuun babas var > copilul are un tata
copilul tata are
pentru ca yok functioneaza ca forma negativa pentru var, deil nu apare impreuna cu var; exita un numar
redus de exceptii pentru care deil insoteste var/yok, pentru a accentua intr-o maniera dura semnficatia
propozitiei:
ok i var deil, ama ben yorgunum. Nu e mult de munca, dar ma simt obosit(a).
yok apare si in expresia yok yere = nicaieri
- apar impreuna in expresia uzuala ne var? ne yok?, care se traduce punctual: ce este? ce nu este, dar
formal inseamna ce mai faci?/cum iti merge?
Gradele de comparatie
Ca si in limba romana, si in limba turca, atat adjectivul cat si adverbul au grade de comparatie. Atributele
unei actiuni sau insusirile unui obiect pot fi comparate cu altele. Gradele de comparatie sunt forme pe care le
ia adjectivul sau adverbul pentru a arata in ce masura un obiect poseda o insusire in raport cu alte obiecte sau
cu alte momente ale existentei sale; in limba turca se exprima prin termeni care preced adjectivul sau
adverbul. Fac acum o scruta prezentare in limba romana pe care o voi folosi ca model pentru limba turca:
Gradul pozitiv: exprima o insusire a obiectului fara a o raporta la un alt obiect sau la alt moment flori
rosii, mers rapid.
Gradul comparativ: exprima insusirea unui obiect in raport cu insusirile unui alt obiect, stabilind raporturi
de egalitate sau inegalitate;
-de superioritate (mai frumos)
-de egalitate (la fel de frumos)
-de inferioritate (mai putin frumos)
Gradul superlativ - relativ: exprima insusirile la cel mai inalt sau cel mai scazut grad, prin comparatie cu
alt obiect;
-de superioritate (cel mai frumos)
-de inferioritate (cel mai putin frumos)
-absolut: arata gradul cel mai inalt sau mai scazut grad,fara a compara obiectul (foarte/extraordinar de
frumos)
Exemplele care urmeaza se folosesc atat pentru adjective, cat si pentru adverbe.
Gradul pozitiv se refera la adjectivele in forma lor absoluta sau declinata: gzel frumos
Bu gzel bir gl. Acesta este un trandafir frumos.
Comparativul de superioritate se obtine prin utilizarea termenului daha, corespondetul lui mai din limba
romana: daha gzel mai frumos
Bu daha gzel bir gl. Acesta este un trandafir mai frumos.
Comparativul de egalitate se obtine prin utilizarea termenului kadar ca, la fel ca, ca si:
Kar kadar beyaz. Este alb ca zapada.
Daca sunt 2 substantive care urmeaza sa fie comparate, ordinea in propozitie este urmatoarea:
substantiv1 substantiv2* kadar adjectiv
sau
substantiv1 de** substantiv2 kadar adjectiv
(de are aici sensul de asemenea)
Elbise etek kadar gzel. Rochia si fusta sunt la fel de frumoase.
Elbise de etek kadar gzel. Rochia este la fel de frumoasa ca fusta.
Observatii:
*Substantiv2 poate fi inlocuit si de un pronume simplu, precum: ben, sen, bu, u sau unul posesiv: benim,
senin, bunun, unun.
** de desi se scrie separat, se comporta ca un sufix Tip(a) si are 2 forme;
Comparativul de inferioritate: se obtine prin adaugarea daha az mai putin decat inaintea adjectivului:
daha az gzel mai putin frumos decat
Bu plaka kupa daha az gzel. Farfuria e mai putin frumoasa decat cana.
Superlativul de superioritate se obtine cu ajutorul lui en cel mai: en gzel cel mai frumos
Gl en gzel iek. Trandafirul e cea mai frumoasa floare.
Superlativul de inferioritate: se obtine folosind en az cel mai putin inaintea adjectivului; en az gzel cel
mai putin frumos
Dkkanda daha az gzel kuma elbise. Cea mai putin frumoasa haina din magazin e rochia.
Superlativul absolut se obtine cel mai frecvent folosind ok foarte: ok gzel foarte frumos
Bu gl ok gzel. Acest trandafir este foarte frumos.
In mare parte mi se pare o lectie relativ usoara. Pe scurt, un adjectiv trecut prin toate gradele, arata cam asa:
gzel
daha gzel
daha az gzel
en gzel
en az gzel
ok gzel
Dar ca sa nu va faceti iluzii prea mari ca intelegeti care-i treaba cu turca, mai completez lectia cu niste
observatii. Asadar, trebuie sa stiti ca si in limba turca, ca si in limba romana se mai folosesc si alte cuvinte
care nuanteaza diverse forme de comparatie si care se folosesc de asemenea in fata adjectivului/adverbului:
fazla prea
daha fazla prea mult
kadar iyi la fel de bun ca
-dan daha iyi mai bun decat
en iyisi cel ami bun
pek az foarte putin
ok az cel mai putin
daha ok mai mult, supra-
Mai sunt si o seama de termeni cu origine arabica si persana, dar voi reveni cu un articol doar pentru acesti
termeni. Va recomand sa va uitati si pe articolele indicate ca sursa pentru lamuriri suplimentare si exemple.
Adverbul Zarflar
- ca parte de vorbire, adverbul, atat in romana, cat si in turca, determina un verb; este folosit frecvent in turca
si ne ofera detalii despre momentul in care are loc actiunea, unde si in ce mod;
majoritatea adjectivelor pot fi folosite ca adverbe:
gzel > Bu gzel elbise./O ok gzel ark sylyor.
frumos > Aceasta este o rochie frumoasa./ Ea canta foarte frumos.
iyi > Ben iyiyim./Bu iyi bir kitaptr.
bun/bine > Sunt bine. Aceasta carte este foarte buna.
- in general orice adjectiv poate fi folosit ca adverb; in unele situatii insa, adjectivul sufera o transformare, in
sensul ca i se adauga sufixul ce (atentie! daca cuvantul se termina cu o consoana dintre urmatoarele:
f,s,t,k,,,h,p, ce devine -e):
yava / yavaa lent/usor
In relatia pronume demonstrative adverb: bu, u si o pot deveni si ele adverbe, prin adaugarea sufixului
re (un sufix care se conformeaza regulilor armoniei vocalice):
bu > bura acesta > acest loc
u > ura acesta/acela > acesta/acel loc
o >ora acel > acel loc
pentru a putea fi utilizate, trebuie insa sa primeasca sufixe:
Buras souk. Acest loc e rece.
uras temiz. Acest/acel loc este curat.
Oras rahat. Acel loc e confortabil/placut.
- prin adaugarea altor sufixe personale, bu, u si o se refera la parti ale corpului:
Oran nasl?
Buram iyi.
Cum te simti acolo? (in acea parte a corpului)
(Acolo) sunt bine.
-insa cea mai frecventa utilizare a adverbe a bura, ura si ora este ca adverbe de loc:
burada aici
urada aici/acolo
orada acolo
burandan de aici
urandan de aici/acolo
orandan de acolo
O alta varianta de a determina un adverb de timp este ca acesta raspunde la intrebarea cand (s-a intamplat)?
Astfel, in limba turca, rolul de adverb de timp poate fi preluat de substantive, in forma absoluta, de le
nominativ:
ne zaman cand
(ne = ce, zaman = timp)
- in alte situatii, adverbele de timp se obtin din substantive + sufixul predicativ pentru a fi, de la pers. a III-a
sg.:
akamlar seara (akam sear )
geceleri noaptea (gece noapte)
sonralar dupa aceea (sonra dupa)
- se mai obtin adverbe de timp prin adaugarea unor sufixe (cel mai des intalnite sufixe sunt cele pentru
locativ: -da/-de), dar si unele grupuri de sufixe plus un alt cuvant::
-n ex: kn iarna, in timpul iernii
-e degin, -e dek, -e kadar ex. sonuna kadar pana la sfarsit/capat (sonun capat, kadar pana)
-leyin ex: sabahleiyn dimineata; akamleiyn seara
-de bir
-den beri/nce/sonra
-lerce (pentru aceste sufixe trebuie sa revin cu exemple)
- cuvintele gemi (trecut) sau gelecek (viitor) plus cuvinte asociate cu timpul, precum: ay, hafta, yl;
- de asemenea hangi (care) insotit de cuvinte asociate cu timpul, precum: ay, dakika, gn, hafta, saat, yl,
zaman;
- cuvintele duble, precum:
zaman zaman din timp in timp
heme hemen aproape
gnden gne zilnic
- forma veche de instrumental adica plus sufixele -in/-n/-un/-n (un caz care nu mai apare in limba turca
moderna):
ilkin in primul rand
gzn toamna
yazn vara
Numeralul cardinal
Ca si in limba romana, in limba turca avem un numeral cardinal (unu, doi, trei) si unul ordinal (primul, al
doilea, al treilea). Ce este insa special in cazul limbii turce, este faptul ca substantivele, desi au forma de
plural, cand sunt insotite de un numeral, se folosesc la singular:
kpek caine
kpekler caini
iki kpek doi caini
sfr 0 alt 6
bir 1 yedi 7
iki 2 sekiz 8
3 dokuz 9
drt 4 on 10
be 5
- pentru a exprima un numar format din zeci si unitati, se utilizeaza denumirea pentru zeci si apoi cea pentru
unitati, fara particula si asa cum e in limba romana (douazecisipatru).
on 10
yirmi 20
otuz 30
krk 40
elli 50
altm 60
yetmi 70
seksen 80
doksan 90
yz (sau bir yz) 100
on 10
on bir (sau onbir) 11
on iki (oniki) 12
on (on) 13
on drt (ondrt) 14
on be (onbe) 15
on alt (onalt) 16
on yedi (onyedi) 17
on sekiz (onsekiz) 18
on dokuz (ondokuz) 19
yirmi 20
yirmi bir (sau yirmibir) 21
Observatii:
forma sufixului este -inci dupa consoane si -nci dupa vocale;
este un sufix de Tip (b) asta inseamna ca in functie de ultima vocala a cuvantului de baza, formele pot fi:
-inc, -inci, -incu, -inc (vezi tabelul);
in scris, numeralele ordinale apar fie intregi, fie prescurtate sub forma N'(i)nci sau N. (cu punct dupa cifra
spre a le deosebi de numeralele cardinale, ca si in limba germana);
in cazul unui numeral compus, sufixul se adauga ultimului element, si nu fiecaruia in parte;
pentru drt apare o transformare a lui t in d:
Exemple:
bir birinci/ 1inci /1. /ilk unu primul, ntiul
iki ikinci 2nci/ 2. doi al doilea, secund
nc / 3nc / 3. trei al treilea etc.
drt drdnc / 4nc / 4.
be beinci / 5inci / 5.
altn altnc / 6nc or 6.
on onuncu / 10uncu / 10.
Alte observatii:
uneori, primele sase numerale ordinale arabe pot insoti numele unor suverani din vechime; acestea sunt:
VERBUL
Verbul
- gasim si aici verbul situat, in cele mai multe cazuri, la finalul propozitiei.
Forma pe care o gasim in dictionar este infinitivul, care in turca apare marcat prin 2 sufixe: -mak sau -mek,
conform Regulii armoniei vocalice Sufix de tip (a) (vezi tabelul).
Indepartand marca infinitivului -mak/-mek, se obtine radacina verbului, careia i se adauga sufixele
necesare pentru a obtine diversele timpuri, forma negativa sau interogativa. Aceste sufixe se vor adauga intr-
o ordine specifica si conform, desigur, Regulii armoniei vocalice, in cele mai multe cazuri, fiind sufixe de
Tip (b).
In limba turca sunt si moduri si timpuri, dar mai sunt si sufixele. Iar pe langa astea, forma unui timp poate fi:
afirmativ pozitiva, afirmativ negativa, interogativ pozitiva sau interogrativ negativa cand nu e suficienta
inversarea subiectului cu predicatul, ca in engleza (I am/ I am not/ Am I? Aint I?). Astfel avem, pentru
bilmek a sti la prezent, pers. I sg.:
biliyorum eu stiu
bilmiyorum eu nu stiu
biliyor muyum? stiu eu?
bilmiyor muyum? nu stiu eu?
Nu mai aduc si diatezele in discutie, ca va sperii de tot. Dar ca sa va linistesc putin, pot sa recomand o sursa
de verificare a timpurilor, foarte buna: un conjugator de verbe: WinMekMak (l-am mai pus pe blog cu alta
ocazie).
Din ce am studiat eu aseara, pe scurt pot spune ca in limba turca, un timp se formeaza astfel:
Unde I, II sau III inseamna:
Atentie: unele din aceste terminatii sunt sufixe Tip (b), care isi schimba forma conform regulii armoniei
vocalice.
Dar schema asta nu pare asa complicata, nu? Si totusi, unde-i problema? E in faptul ca limba turca foloseste,
pe langa aceste sufixe, cateva in plus. Adica in loc de 2-3-5-7 cuvinte romanesti, in limba turca este unul
singur care include mai multe sufixe, adaugate intr-o anumita ordine. De exemplu, avem acelasi verb, a sti,
la persoana I sg.):
biliyorum eu stiu
bileceim eu voi sti
bilmiim se spune ca stiam
bilebilmiim s-a spus ca as fi putut sti/ s-ar fi putut sa stiu
bilemesem daca nu pot sti
bilmemeliuim nu trebuie sa stiu
Se formeaza astfel:
radacina verbului + -r- (-ar-/-er-)+ terminatii
-im
-sin
-
-iz
-siniz
-ler
Observatii:
daca radacina unui verb se termina intr-o vocala, se adauga direct -r-:
-daca radacina verbului se termina cu o consoana, atunci intre consoana respectiva si -r- se adauga o vocala
(a sau e), conform Regulilor armoniei vocalice:
bin > biner (binmek a calari)
dn- > dner (dnmek a roti)
et- > eder (etmek a face)
yap- > yapar (yapmak - a face)
sun- > sunar- (sunmak a prezenta)
la aceasta regula sunt 13 exceptii mai precis radacina a 13 verbe, care este monosilabica si care face ca
intre radacina si r sa se intercaleze i, , u sau ; majoritatea acestor verbe se termina in l sau r.
bil- > bilir (bilmek a sti)
gel- > gelir (gelmek a veni)
ver- > verir (vermek a da)
gr- > grr (grmek a vedea)
l- > lr (lmek - a muri)
al- > alr (almak a lua)
lal- > kalr (kalmak a sta)
san- > sanr (sanmak a gandi, a presupune)
var- > varr (varmak a ajunge a nimeri)
bul- > bulur (bulmak a gasi, a descoperi)
dur- > durur (durmak a sta)
ol- > olur (olmak - a deveni, a fi, a se intampla)
vur- > vurur (vurmak a lovi, a ciocani)
FORMA AFIRMATIVA:
imek i + mek
i + iyor iiyor
iiyor + terminatii
Terminatiile:
-um uz
-sun -sunuz
/ -lar
Observatii:
-iyor este un sufix Tip(b), in care prima litera se armonizeaza cu ultima vocala a radacinii verbului si are
astfel 4 forme (-iyor, -yor, -uyor, -yor), asa cum puteti observa din exemplele de mai sus;
terminatiile -um, -uz, -sun si -lar se armonizeaza cu litera o din -iyor;
FORMA NEGATIVA: se adauga sufixul -me radacinii verbului, apoi -iyor si terminatia;
Observatii:
-me se termina cu o vocala si pentru ca in limba turca se evita intalnirea a 2 vocale, aici are loc eludarea
-e-ului.
Important:
-di are in realitate mai 8 forme, mai intai pentru ca este un sufix Tip (b), si apoi pentru ca daca un cuvant
setermina in urmatoarele consoane p, , t, k , h , s, , iar sufixul care trebuie adaugat incepe cu d, aceasta
devine t si astfel -di poate fi avea una dintre formele:
-di /-d/-d/-du
-ti /-t /-t/-tu
FORMA AFIRMATIVA
yemek yedim a manca am mancat
imek itin a bea ai baut
kmak kt a iesi a iesit
grmek grdk a vedea am vazut
rtmek rttnz a acoperi ati acoperit
komak kotular a alerga au alergat
FORMA NEGATIVA
Radacina verbului + -me* + -di + terminatii
de conjugat
- -me e un sufix Tip (a) si are formele -me/-ma;
2. Daca intrebarea este in forma negativa, atunci sufixul de negare me este imediat langa radacina
verbului si verbul are urmatoarea forma:
Radacina verbului + -me* + -di + terminatii
de conjugat
Later edit: in 25 martie 2012, Adicsx a facut cateva corecturi, pentru care ii multumesc si il felicit pentru
atentie. Editez postarea conform justelor lui observatii:
Cand formulam o intrebare si ne referim la un anumit termen propozitiei, altul decat verbul, particula
interogativa mi urmeaza imediat dupa cuvantul pe care il determina. Veti intelege mai bine dupa ce urmariti
exemplul de mai jos:
Ali dn stanbula gitti. Ali a plecat ieri la Istanbul.
Ali dn stanbula gitti mi? Ali a plecat ieri la Istanbul?/ A plecat ieri Ali la Istanbul?
Ali dn stanbula m gitti? Ali a plecat ieri la Istanbul?/ La Istanbul a plecat ieri Ali?
Ali dn m stanbula gitti? Ali a plecat ieri la Istanbul?/ Ieri a plecat Ali la Istanbul?
Ali mi dn stanbula gitti? Ali a plecat ieri la Istanbul?
Ultimile 4 propozitii pot fi traduse identic in romana, diferentierea facandu-se pe baza intonatiei. In unele
cazuri se poate pune la inceput de propozitie cuvantul la care face referire intrebarea. Astfel ca, in absenta
unui context, in scris, romana apare mai putin specifica decat turca.
Cand construim o intrebare si folosim cuvinte precum kim cine, nerede unde, ka cate, ne ce, nu mai apare
in propozitie particula interogativa mi:
Kim geldi? Cine a venit?
Dn akam nerede yednz? Ieri seara unde ati mancat?
Adam ka lra verdi? Barbatul cate lire avea?
FORMA AFIRMATIVA:
Ex: imek i + mek
i + -ecek iecek
iecek+ terminatii
Terminatiile:
-um uz
-sun -sunuz
/ -lar
Observatii:
viitorul se formeaza plecand tot de la radacina verbului, careia i se adauga sufixul -(y)ecek si apoi
terminatiile pentru fiecare persoana in parte;
cand dupa -(y)ecek urmeaza un alt sufix, care incepe cu o vocala, -(y)ecek devine -(y)ece;
-(y)ecek este un sufix Tip(a), care se armonizeaza cu ultima vocala, avand formele: -(y)ecek sau -(y)acak;
sufixele personale, cu exceptia persoanei a III-a plural (care e Tip(a)), sunt sufixe Tip(b) si se armonizeaza
cu ultima vocala din -(y)ecek;
FORMA NEGATIVA: se adauga sufixul -me radacinii verbului, apoi -(y)ecek si terminatia;
gelmeyeceim eu nu voi veni
satmayacaksn
srmeyecek
yazmayacaz
alamayacaksnz
komayacaklar
Observatii:
- -me este un sufix Tip(a);
-me se termina cu o vocala si pentru ca in limba turca se evita intalnirea a 2 vocale, se floseste litera de
legatura -y-;
Observatii:
se foloseste -y- litera de legatura, atunci cand se intalnesc 2 vocale;
la pers. a III-a mu se foloseste la final, separat;
Sufixele predicative A FI
Sunt acele sufixe care indica starea unei persoane, numarul si persoana subiectului si indeplinesc functia
verbului a fi.
Sufixele predicative pentru PREZENT afirmativ sunt:
-(y)im
-sin
-dir
-(y)iz
-siniz
-dirler
De mentionat ca sunt Sufixe tip (b), conform Regulii armoniei vocalice (vezi tabelul) si isi modifca forma in
functie de ultima vocala a radacinii cuvantului de baza.
Litera (-y-) care apare este litera de legatura atunci cand cuvantul de baza se termina intr-o vocala, pentru a
evita intalnirea celor 2 vocale cea a cuvantului de baza si cea a sufixului.
Pers. I, sg. formele sufixelor, in functie de ultima vocala a cuvantului de baza, sunt:
-(y)im
-(y)m
-(y)m
-(y)um
In limbajul uzual se omite acest sufix. Se utilizeaza mai degraba pentru emfaza. Genul persoanei se deduce
din context.
Pers. I, pl. formele sufixelor, in functie de ultima vocala a cuvantului de baza, sunt:
-(y)iz
-(y)z
-(y)z
-(y)uz
Pentru persoana a III-a plural, practic sa adauga marca pluralului -lar/-ler, ca Sufix Tip (a).
In limbajul uzual se foloseste doar -ler/-lar. Se utilizeaza mai degraba pentru emfaza. Genul persoanelor se
deduce din context.
Acesta este un articol ajutator la cel cu Acuzativul. Urmatoarele verbe determina ca substantivul
(pronumele) sa fie in acest acuzativ:
Verbe cu dativul
Daca tot am reusit sa adun o seama de verbe pentru acuzativ si pentru ca sursele sunt la indemana, prezint
mai jos si cateva verbe care cer dativul. Inca nu am invatat suficient incat sa pot spune daca e valabil in orice
context sau numai uneori, dar le pun aici, urmand ca, in timp, sa revin cu noi puncte de vedere.
almak a obtine
atmak a arunca
ayrlmak a lasa, a pleca
bahsetmek a mentiona
bakmak a privi
bezmek a fi obosit
bkmak a se plictisi
kmak a iesi
dnmek a se intoarce
faydalanmak a folosi
gemek a trece
gelmek a veni
getirmek a aduce
haberi olmak a fi constient de, a avea cunostinta de
holanmak a placea
inmek a descinde
istemek a cere
kalkmak a se ridica
korkmak a se teme, a avea frica
kovmak a concedia, a da afara
memnun olmak a fi bucuros
nefret etmek a uri
zr dilemek a se scuza
satn almak a cumpara
sklamak a asigura
sz etmek a mentiona
phelenmek a suspecta
usanmak a fi satul de
utanmak a se rusina, a se jena
vazgemek a renunta
Prezenta acestui sufix indica faptul ca o anume actiune poate fi facuta sau ca va fi facut tot posibilul
pentru a indeplini actiunea precizata la forma afrimativa, desigur. In fapt, acest sufix este compus din 2
elemente distincte:
- (Y)E + BIL (derivat istoric din verbul bilmek = a sti)
Ca traducere in limba romana, verbul de conjugat va fi la invinitiv sau conjunctiv, verbul care isi schimba
forma este a putea.
Ce trebuie retinut e ca prima parte se conformeaza armoniei vocalice, in timp ce a doua isi pastreaza forma,
fiind un sufix inflexilbil. Astfel incat sunt patru forme posibile.
Pt. verbe a caror radacina se termina intr-o vocala:
- YEBIL
YABIL
Pt. verbe a caror radacina se termina intr-o consoana:
-EBIL
-ABIL
Pentru exercitiu, va sugerez sa luati cateva verbe (cevaplamak = a raspunde, kapamak = a inchide,
yapmak = a face, renmek = a invata), sa incercati sa vedeti ce forme capata la prezent si aorist, si apoi
sa va corectati cu WinMekMak (se descarca rapid, gratuit).
Substantivul
Pluralul substantivelor
Sunt si cateva exceptii mai ales in cazul cuvintelor de origine araba sau persana:
vaat vaatler promisiune promisiuni
kalp kalpler inima inimi*
saat saatler ora-ore
harf harfler litera-litere
rol roller rol-roluri (sursa)
Tot ca exceptie mai sunt unele cuvinte din limba turca veche, unde sifixele iz, z, uz si z sunt folosite
pentru forma de plural.
ikiz gemeni
ggs piept
boynuz coarne
gz ochi (doi ochi)
O alta forma de plural estie in -an, -en si inca mai apare in unele cuvinte turcesti (aceste sufixe sunt inca
utilizate in zona Altay a Turciei):
orman padure
Exceptie:
saat saatler ora ore; forma de plural este asfel (si nu saatlar, cum probabil v-ati imaginat), deoarece este
un cuvant preluat din araba si face execeptie;
ATENTIE!
daca un substantiv este precedat de un numeral cardinal se foloseste la singular:
kpek caine
kpekler caini
iki kpek doi caini
Genurile substativului
- nici pronumele personal, la persoana a III-a (o/onlar) nu are forme diferite pentru feminin, masculin sau
neutru, de aceea, este extrem de important contextul, pentru a intelege la cine/ce se refera o anumita
propozitie;
- in cazul in care totusi e necesara specificarea clara a genului, pentru persoane, sunt utilizati termenii
kadn/kz (femeie/fata) pentru feminin:
kz talebe studenta
kadn garson ospatarita
karde/ kz karde frate sau sora/sora
arkada/kz arkada prieten/prieten (aici cred ca se poate face o paralela cu termenii din engleza:
friend/girl-friend)
- pentru animale (in special pentru cele domestice), in general, sunt denumiri specifice pentru cele doua
forme, de feminin si masculin:
aygr/ksrak armasar/iapa
boa/inek taur/vaca
- cand nu apare aceasta distinctie, se folosesc termenii erkek, pentru masculin si dii pentru feminin:
erkek kedi/dii kedi motan/pisica
erkek kpek /dii kpek caine/catea
Cazurile substantivului sim durumlarda
- in limba turca sunt 6 cazuri si ca sa fie mai usor, voi declina un substantiv simplu: ev casa
- pentru a evita intalnirea a doua vocale se folosesc litere de legatura; astfel se utilizeaza -n- pentru G si -y-
pentru Ac si D;
sufixul pentru plural se adauga radacinii cuvantului, inaintea sufixului pentru caz cum se poate observa
si mai sus;
nu intotdeauna analogiile intre cazurile limbii romane si ale limbii turce sunt valabile si ma refer aici la
ablativ, locativ, care in romana sunt incluse in acuzativ;
ca o sumarizare a regulilor dupa care se face declinarea substantivelor, urmariti tabelul urmator:
Intr-un alt articol despre cazurile substantivelor am gasit urmatoarea clasificare:
- forma absoluta fara sufix forma cuvantului din dictionar;
- forma i marcheaza substantivul ca fiind subiectul unei actiuni;
- forma e implica semnificatia unei directii (asemenator prepozitiilor la, spre);
- forma de implica semnificatia unei pozitii (asemenator prepozitiilor in , pe, la);
- forma den implica semnificatia prepozitiei de la
- in limba turca un substantiv poate avea una din aceste 5 forme, care iau nastere prin adaugarea de sufixe;
acesta sufixe inlocuiesc unele dintre prepozitiile pe care le folosim noi pentru a marca un anumit caz;
- o precizare importanta trebuie facuta: al doilea caz (forma -i), subiectul trebuie sa fie unul specific
substantivul trebuie sa fie articulat cu articol hotarat; se poate face o analogie cu limba engleza, in functie de
prezenta sau absenta articolului the, ca in exemplul urmator:
Bir kedi grdm. Am vazut o pisica. (in acest caz, desi pisica e subiectul actiunii, substantivul este la
forma absoluta, nefiind un subiect specific);
Kediyi grdm. Am vazut pisica. (in acest caz, substantivul a primit sufixul (+litera de legatura), deoarece
este un subiect specific se presupune ca a mai fost la un moment dat mentionata aceasta pisica);
Desi am mai prezentat pe blog cazurile substantivului (smin hlleri), mi-am propus ca in urmatoarea
perioada sa dezbat fiecare caz, mai pe larg, in cate un articol. Va fi destul de complex, pentru ca vreau sa
includ cat mai multe materiale din sursele care apar la finalul acestei postari.
Acuzativul in turca marcheaza obiectul definit de verb, acesta fiind o persoana, o vietate sau un lucru.
Aceastea poarta marca specificului, adica sunt fie descrise in detaliu, fie s-a mai facut referire la acestea in
trecut. Reiau exemplu de mai jos, care este edificator:
In limba turca nu exista articolul hotarat si practic se poate considera ca acuzativul corespunde acestei
absente. De exemplu, in limba romana avem:
o cas articol nehotarat
casa (aceea, ceva specific) articol hotarat
Cum se formeaza?
Substantivului sau pronumelui in acuzativ i se adauga sufixul (y)# Tipul b, conform armoniei vocalice.
2. Daca radacina unui cuvant se termina cu o consoana, cu exceptia: , k, p, t, se adauga unul din sufixele: i,
, u,
sabah sabah diminea dimineaa
program program program programul
gnah gnah pcat pcatul
aktr aktr actor actorul
mizah mizah umor umorul
snr snr grani grania
avu avuu sergent sergentul
saray saray palat palatul
Cazuri speciale:
A. Cuvintele terminate printr-o vocala si care prin adaugarea sufixului, duc la formarea de grupri de trei
litere, vocala-consoana-vocala, prima vocala din grup se pierde:
az az > az gur gura
vakit vakt timp-timpul
gnl gnl suflet sufletul
ehir ehri oras orasul
(ca si la resim resmim imagine imaginea mea )
B. Substantivele proprii se separa de sufixe prin apostrof. Chiar daca se termina intr-o consoana precum , k,
p, t, nu se comporta ca substantivele comune, ci isi pastreaza forma. Doar adaugam apostroful si sufixele
corespunzatoare, precedate sau nu de -y-:
Marmaris Marmarisi
Meri Merii
stanbul stanbulu
Mehmet Mehmeti
Yunanistan Yunanistan
Marmara Marmaray
Bulgristan Bulgristan
C. Sunt si unele cuvinte care nu sunt de orgine turca si care nu se comporta conform regulii armoniei
vocalice. Acestea formeaza acuzativul astfel:
Acest articol are doua parti: mai intai prezint cum se formeaza dativul, iar mai apoi, in ce conditii este
utilizat.
In limba turca, pentru substantivele in cazul dativ se adauga sufixele urmatoare, conform regulii armoniei
vocalice:
-e/-a cand radacina se termina cu o consoana sau cand substantivul are deja un sufx care se termina cu o
consoana (vezi si ordinea sufixelor pt. substantiv);
-ye/-ya numai cand radacina se termina cu o vocala (nu mai are alt sufix); -y- este litera de legatura
(buffer letter in engleza);
-ne/-na doar atunci cand substantivul in dativ are deja alt sufix care se termina intr-o vocala;
k ka iarna
arkada arkadaa prieten
snf snfa clasa
okul okula scoala
liman- limana port
polis polise polotie, politist
sabah- sabaha dimineata
kalem - kaleme creion
Cand litera de legatura -y- este adaugata unui substantiv care se termina cu o vocala, face ca sufixul sa ia
forma: -ye, -ya
banka bankaya banca
tepe tepeye deal
ansiklopedi ansiklopediye enciclopedie
ayna aynaya oglinda
kedi kediye pisica
su- suya apa
Daca discutam despre o extensie substantivul are deja un alt sufix, si la final are o consoana, adaugam -e
sau -a:
ev evim ev-im-e evime casa casei mele
gl gller gl-ler-e gllere trandafir trandafiri trandafirilor
Utilizam litera de legatura -n-, cand adaugam sufixul dativului dupa un alt sufix, terminat cu o vocala: -ne,
-na
kedi kedisine pisica pisicii ei
baba babalarna tata tatalui lor
Aceasta modificare a literei de legatura, de la -y- la -n- ajuta ascultatorul sa-si dea seama daca acel
substantiv mai are deja alte sufixe sau nu.
Situatii speciale:
Cuvintele care au o vocala intre 2 consoane, de obicei pierd vocala:
resim resme tablou
vakit vakta timp
karn- karna abdomen
ehir ehre oras
Substantivele proprii un un statut special. In prmul rand ca sufixul se separa prin aportrof (). In al doilea
rand, nu se aplica regulile valabile pentru literele: k p t . Se adaugasufixele a, e sau ya, ye dupa caz,
conform armoniei vocalice:
Britanya Britanyaya
Ankara Ankaraya
Marmaris Marmarise
Kbrs Kbrsa Cipru
Bulgristan Bulgristana Bulgaria
Exista si cateva cuvinte, imprmutate din alte limbi, care reprezinta exceptii de la regula armoniei vocalice,
cand formeaza dativul:
petrol petrole petrol
dikkat dikkate atentie
saat saate ora, ceas
normal normale
sembol sembole simbol
Cazul dativ, prezent in limba romana (raspunde la intrebarea cui? ), are in limba turca un rol putin diferit.
Inglobeaza insa alt tip de substantive, si anume pe cele din urmatoarele situatii:
a) Substantivul este subiectul indirect al unui verb:
mektubu Aliye gnderdim am trimis scrisoarea lui Ali
ocua bir palto alacaz vom cumpara un palton copilului/ pentru copil
b) Substantivul are semnificatia unei actiuni a unei directii de deplasare, corespunzator sensului
prepozitiilor la, spre (Comparativ cu limba engleza, se poate spuna ca acest caz tine locul prepozitiilor
to/for la, catre/pentru):
Trkiyeye dndler s-au intors in Turcia
yere dt a cazut pe pamant
ieyi masaya koydu a pus sticla pe masa
bir ormana gizlendiler s-au ascuns in padure
sandalyeye oturdum m-am asezat pe scaun ( Atentie: pentru a spune stateam pe scaun sandalyede
oturuyordum, se foloseste locativul, care va fi prezentat intr-o postare ulterioara)
c) Substantivul este scopul actiunii:
renci snava hazrlanyor studentul se pregateste pentru examinare
d) Pretul unui obiect
bunu kaa aldin? cat ai platit pe asta?
Acest caz grupeaza substantivele care reprezinta conditia miscarii de indepartare, plecarea de la Sufixele
pentru ablativ sunt echivalentul prepozitiilor din, de la sau from, by, via din engleza. Pe scurt, ablativul se
obtine prin adaugarea sufixelor de mai jos, care vor respecta regula armoniei vocalice:
-dan/-den se adauga cuvintelor, indiferent de litera finala, cu exceptia h, , f, s, t, k, p, consoane tari.
-tan/-ten cand radacina se termina in: h, , f, s, t, k, p, . Un pont, pentru a retine mai usor aceste litere
este propozitia: hi fstk paa! (fistic deloc, paa!), care le include pe toate.
-nden/-ndan de adauga unui cuvant care are deja alt sufix si care termina cu o vocala.
ha hatan cruce
sonu sonutan rezultat
f
snf snftan clasa
raf raftan raft
s
prens prensten prin
makas makastan foarfeca
t
alet aletten unealta
edebiyat edebiyattan literatura
k
meslek meslekten profesie
yatak yataktan pat
p
hesap hesaptan nota (de plata)
arap araptan vin
ta tatan piatra
k ktan iarna
Substantivelor proprii li se aplica aceleasi reguli, cu diferenta ca sufixul este separat de substantiv, printr-un
apostrof ():
Topkap Topkapdan
Meri Meriten
Yunanistan Yunanistandan Grecia
Trkiye Trkiyeden
Antalya Antalyadan