folosite pe un avion, satelit artificial sau naveta spatiala. Sistemele avionice include comunicatiile, navigatia, afisajul si managementul multiplelor sisteme si sute de sisteme care sunt instalate pe aeronava pentru a indeplini diferite functii individuale. Acestea pot fi simple, precum proiectorul unui elicopter de politie, sau mai complicate, precum sistemul tactic pentru detectarea unei aeronave. Termenul avionica provine din imbinarea cuvintelor aviatie si electronica.
Avioanele F-104 Starfighter initiale, erau echipate cu un
radar de baza AN/ASG-14T, TANCAN si un radio UHF AN/ARC-34.
Acronimul TANCAN se refera la un sistem tactic de
navigatie aeriana, fiind un sistem de navigatie folosit de avioanele militare. El ofera utilizatorului directia si distanta catre o statie amplasata pe pamant sau pe o nava. Reprezinta, de fapt, o versiune mult mai precisa a sistemului VOR/DME, care ofera informatiile in aviatia civila. Panoul de control tipic de la bord al sistemului TANCAN este alcatuit din butoane tip switch pentru a seta canalul (corespunzator frecventei statiei dorite), modul operational pentru fiecare functie (Transmisie/Receptie pentru a capta directia si distanta, sau doar pentru Receptie pentru a capta directia, dar nu si distanta). Capabilitatea acestuia a fost dezvoltata mai tarziu, incluzandu-se un mod Aer-Aer, in care doi utilizatori pot primi informatii relative. In functie de instalatie, modul Aer-Aer poate furniza distanta, viteza relativa a celeilalte unitati si directia (care este mai putin precisa decat directia specifica pentru Sol-Aer).
TANCAN functioneaza in banda de frecvente 960-1215
MHz. Teoretic, comparativ cu VOR-ul, TANCAN ar trebui sa aiba o precizie de 9 ori mai ridicata, insa in realitate aceasta crestere a preciziei este de aproximaiv 3 ori.
Aeronavele Starfighter din generatiile mai noi sunt
echipate cu un radar mult mai avansat, Autonetics NASARR (North American Search And Ranging Radar). Tot odata, ele dispun de un sistem de navigatie inertial, un sistem de vedere in infrarosu si un computer de procesare a datelor preluate din aer.
Sistemul de navigatie inertial (LN-3) este un sistem
dezvoltat in anii 60 de Litton Industries. El este dispus pe versiunile Lockheed F-104 Starfighter folosite ca avion de lupta in fortele europene.
Un sistem de navigatie inertial este un sistem care
determina continuu pozitia unui vehicul cu ajutorul masuratorilor facute in intregime inauntrul vehiculului, folosindu-se instrumente sensibile. Acestea sunt accelerometre, care detecteaza si masoara acceleratia vehiculului si giroscopuri, care participa la mentinerea accelerometrelor intr-o orientare adecvata.
Concurenta in rachete a Razboiului Rece a dus la
dezvoltarea unoi sisteme inertiale mici, usoare si foarte precise. Independent de mediul inconjurator, sistemul inertial asigura informatii cu privire la viteza si pozitie in mod clar si instantaneu, pentru toate manevrele, pe langa faptul ca ofera informatii de atitudine si directie. LN3-2A a fost primul sistem inertial de navigatie suficient de mic, usor si precis pentru a fi montat pe un avion de lupta performant.
Primele modele F-104 (de la A la F) nu au fost echipate cu
un astfel de sistem. Acesta a fost introdus incepand cu F- 104G, in anul 1959, pentru Fortele Aeriene Europene cu capabilitati tactice de luptator/bombardier. LN3 a oferit avionului F-104G capabilitatea de a naviga la o altitudine mica in conditii meteo defavorabile si de a lansa arme nucleare la o distanta de 1000 km cu cea mai buna precizie posibila, acest lucru fiind vital in programul F- 104G.
Sistemul LN-3 poate acoperi performantele de zbor ale
avionului F-104G cu o altitudine de la 0 la 70.000ft, viteza de la 0 la 2+ Mach si acceleratii de la -5g la +9g.
Descrierea functionala a LN3-2A necesita cunostintele de
baza a unor principii de navigatie inertiala, pentru a intelege aplicabilitatea lor pe acest sistem. Componenta principala a sistemului este platforma fixa, pe care sunt montate trei accelerometre si doua giroscoape. Acceleratia avionului in orice plan sau directie este masurata de accelerometre si integrata de computer, pentru a obtine viteza. Viteza este, la randul ei, integrata, pentru a obtine distanta. Cu un punct de referinta cunoscut, reprezentand pozitia initiala a avionului in raport cu pamantul, aceste date pot fi comparate cu distanta si directia parcursa, aflandu-se distanta si sensul catre destinatie.
Inainte de a porni navigatorul inertial, pilotul trebuie sa
introduca coordonatele punctului de start in panoul Control Aliniere, dispus in consola din dreapta a avionului F-104G. Prima actiune in procedura de start este de a roti butonul de selectare a modului de pe panoul Control Navigatie Inertial din Off in Standby.
Infrarosul (IR) reprezinta o energie radianta invizibila, o
radiatie electromagnetica cu o lungime de unda mai mare decat a luminii vizibile.
Imaginie termice in infrarosu sunt folosite in mod extins
pentru scopuri militare si civile. Aplicatiile militare include gasirea tintei, supraveghere, vedere nocturna, ghidare si patrulare. Intrebuintarile civile sunt analiza termica, monitorizarea mediului, inspectia la nivel industrial, comunicatii wireless pe distante mici, spectroscopie si prognoze meteo.
Spre finalul anilor 60, Lockheed a dezvoltat o versiune
mult mai avansata a Starfighter-ului, F-104S, pentru utilizarea ca avion de interceptare de Fortele Aeriene Italiene. F-104S a fost echipat cu NASARR R21-G cu indicator de tinta aflata in miscare si un radar cu unde continue, pentru ghidarea rachetelor, incluzand AIM-7 Sparrow si Selenia Aspide. Avionica acestor rachete- ghidate a impus inlaturarea tunului interior.
La jumatatea anilor 80, avioanele F-104S satisfaceau
standardetele ASA (Aggiornamento Sistemi dArma, sau modernizarea sistemului de armament) cu un radar mult imbunatatit si mai compact, FIAR R21G/M1.
Indicatorul de tinta aflata in miscare (MTI Moving Target
Indicator) este un mod de operare a unui radar, cu scopul de a distinge tinta in raport cu mediul inconjurator, folosindu-se de faptul ca tinta se afla in miscare. Acest fenomen are la baza efectul Doppler. Pentru o secventa de pulsatii radio, tinta in miscare isi va schimba distanta fata de sistemul radar. Astfel, perioada in care unda se intoarce de la tinta va fi diferita pentru pulsatii succesive, ceea ce nu este valabil si pentru mediul inconjurator, stationar, pulsatiile intorcandu-se in aceeasi perioada. Astfel se evidentiaza tinta.
Radarul MTI poate fi specializat, in functie de diferitele
misiuni si medii in care activeaza:
AMTI airborne MTI
GMTI ground MTI
sau poate exista un mod combinat:
SMTI stationary and moving target indicator.
Radarul cu unde continue reprezinta un tip de sistem
radar unde o radio-energie continua cu frecventa stabila si cunoscuta este transmisa si apoi receptata din orice obicet care o reflecta. Acestea folosesc efectul Doppler, care fac radarul imun la interferente produse de obiectele stationare mari sau cele care se misca lent.