Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Kalokagathon. Cercetare A Corelaţiilor Etico-Estetice 1946 OCR PDF
Kalokagathon. Cercetare A Corelaţiilor Etico-Estetice 1946 OCR PDF
PETRU COMARNESCU
KALOKAGATHON
CERCETARE A CORELATIILOR ETICO-ESTETICE
IN ARTA SI IN REALIZAREA-DE-SINE
BUtURETI
FUNDATIA REGALA PENTAD LITERATURA SI ARTA
- 39, Bulevardul Lacar Catargi, 39
1946[ "
KALOKAGATHON
S'au tras din aceastd carte,
pe hartie de lux, doudz.ci
i ase de exemplare. ne-
puse In comerl, numerotate
deja 1 la 26.
PETRU COMARNESCU
KALOKAGATHON
CERCETARE A CORELATIILOR ETICO-ESTETICE
IN ARTA I IN REALIZAREA-DE-SINE
BUCURE$TI
FUNDATIA REGALA PENTRU LITERATURA $1 ARTA
39, Bulevardul Laacir Catargi, 39
946
P FATAA-
Lucrarea de fata este ,cu adaosurile ce le vom justifica Endatif
traducerea romdneasca a tezei pe care am susfinut-o, pentru doctoratul
In Filosofie, la Universitatea Southern California din Los Angeles,
Statele-Unite ale Americii. O publicam acum, dupd ateitia ani dela
sustinerea ei, pentruca timpul scurs ne-a inteirit convingerea ca ideile
exprimate au reimas in general valabile, iar materialul filosofic, destul
de abundent, nu numai ca slujefte argumentefrii noctstre, dar ceea ce
este poate mai interesant pentru cititorul roman constitue o Enfliti-
fare destul de expresivet f i bogatei a preocuparilor mai vechi f i mai
noua ale filoso filor americani f i englezi,'atat de necunoscuti la noi.
Dincolo de pozitia noastra, cititorul va lua contact, prin aceastei lucrare,
ca bogatia de probleme f i dei a unei lumi de care Encei suntem Endepar-
defi ea, in schimb, este atdt de legata de spiritualitatea fundamen-
talei a gandirii universale, In special hellend, f i la curent cu tot ce se
cugeta f i se creazei vrednic in parile de mare culturd ate Europei.
Nu am publicat lucrarea Endatei &Alga revenirea in tara', pentru
mai multe motive. Intai, am dorit s'o redactam amplilicant pentru
azul lumii dela noi, dar am constatat ca e mai ufor sa scrii din nou ceva
decdt sa-1 prelaci. Ca fi in arhitecturei, innadirile
limpezimii f i proportiei originare. Pentru a o scrie din nou, ne-au
lipsit, cum ne lipsesc acum, o parte din certile americane f i engleze,
pe care doream sd le mai consultant sau acelea care au aptirut rare
timp. Dar In anii ce s'au scurs din ziva In care am luat doctoratul
ca aceastd lucrare 25 Mai 1931 o seamd de idet i lecturi s'au
adunat pentru a Entari sau nuanta cele sustinute aici. Materialul
acesta nou ne-ar fi slujit mai adecvat la o noud redactare a lucrarii
delat daca' ar fi fost introdus in cuprinsul expunerii iniiale. .Rarrul-
nand, in cele din urma', la hotarirea de a Enfatila in romanefte lucrarea
aia cum a lost sustinuta En 1931, am gait solutia de a adauga in notele
6 PREFATA-
clin josul paginilor, parte din acest material nou, consemndnd idei,
observatii fi citate menite sa limpezeascei sau se intreasca anumite
parti ale expunerii noastre. Astlel c'd, In cele ce urmeaza, se Enfeiti-
fuzzes', de 'apt, textul tezei noastre de doctorat, respectat in total fi cu
irimiterile lu initiate in josul paginilor, trimiteri culese cu drepte
petit. Materialul nou, formulat ulterior, a lost ntrodus numai En
notele de os fi este cules cu petit cursive, pentru a se observa mai lesne.
In privinta bibliograliei, am pa strat relerintele textutui initial,
citdnd uneorl pe autorii streini lard de cultura anglo-americana dupa
traducerile engine pe care le-am citit, In vremea elaborarii lucrarii.
Cum fi in limba lor originala ei au aperut intr'attitea editii, indicarea
paginei respective dupei una sau alta din editii nu ar fi ufurat urmei-
rired . Textele clasice in schimb, mai ales acelea ale Grecilor antic,
sunt citate dupa editale universale, ce nu se re/era la pagini, ci la
ceirti, capitole fi ra'nduri numerot ate sistematic. Bibliogralia dela
urma lucrara este cea a tezei, neadeiogdndu-i bibliogralia cartilor utili-
zate pentru notele noui tiparite cursis', acest material nou avand refe-
rintele bibliogra/ice char in cuprinsul notei respective.
Intdrzierea publicarii se mai datorefte fi anilor de reizbo, En care
nu numai ca am lost adesea departe de Endeletnicirile noastre, dar
chiar In reistimpurile, cdnd am fi putut intreprinde operatiile necesare
publica rii, starea sulleteasca ne oprea dela gdndul comunicara acestei
lucrclri publicului romcinesc. Preocuparile estetizante din cartea aceasta,
optimismu-i filosofic, tema insafi a realizarii-de-sine ne stdnjeneau,
puteind aparea ridicole in lata brutalei tragedii care desconsidera pe
om fi idealurile lui permanente. Ins4i Europa din preajma celui de-al
doilea raboi mondial nu mai era recep' tiva /alit de asemenea dei fi
preocupari, fascismul i nazismul tulburdnd contemplatia fi trairea
valorilor supreme fi impuncEnd atitudini anti-humaniste. Ultimii
fapte-opt ani au constituit o besncl dufmclnoasei sau, In tot cazul, nere-
ceptiva PO de preocuparile metafizice, estetice, etice fi logice, chiar
fi and multi nu se lasau aserviti pragmatismului fascist, ceici n,u
gandirea americanei a cunoscut monstruozitatea pragmatismului politic,
ci acele tari euro pene, care ajunsesera la reitacirea de a cred,e col este
(de vcIrat fi bun numai ceea ce e imediat operant, &End imediat rezultate
co nvenabile interesului lor cumplit de particular fi egoist.
In acest rastimp de besncl spirituala, amintirea anilor petrecuti
la studiile din Statele-Unite ne-a aperut cu un nimb fi mai puternic,
PREFATA 7
Dintre profesorii noftri, cel mai aproape ne-a fost Herbert Wildon
Carr, metafizician fi epistemolog englez, care dupd ce-a pro fesat la
Universitatea din Londra, era chemat ca oaspete exceptional la Uni-
versitatea Southern California. Cu H. Wildon Carr, idealist pe linie
prieten cu Bergson fi Croce, pe care 'ti valorificase in Anglia,
el insufi autor al unor arti de care ne ocupeim in cuprinsul lucrarii
de lap, am lucrat aceasta tea fi am avut la cursuri i seminarii cea
mai mare afinitate.
Avem i acum scrisoarea ce ne-a adresat-o, dupd ce i-am trimis
o parte din lucrare, acasd, unde ti retinea boala ce, cureind
plecarea noastrd din America, avea nimiceascd :
Accentuati cu multd tarie, in lucrarea d-voastra, faptul cd intreaga
-lume, afa cum este oglindita En perceptie, este imagina'. Acest f apt a
intregul este imagina' fi o imagina' imi pare foarte Ensemnat, aci ima-
ginatia nu frdmiteaa pur fi simplu imaginile percepute
Cheia oriarei teorii estetice temeinice este, dupa pdrerea mea, auto-
nomia experientii estetice. In perceptia sensibild, intreaga lume este
intuitiv prezenta En lata spiritului. lar En perceptie intreaga referinta
obiectiva a lumii atdrnd de subiectul care percepe. In intelegerea inte-
lectuala' sau logia, referinta obiectivei apartine unui obiect conceptual
independent de cel care percepe. Nu este identitate intre perceptia sen-
sibila fi Entelegerea logia , dei, de bund seama, universul de ref erinta
este acelafi in amandoud. Socot cd procedati foarte bine peistrdnd
teoria estetia i rolul jucat En estetia de atre imaginalie distincte
PO de teoria artei. Kira' deosebi rea dintre cunoafterea estetia fi cea
logicd, o teorie a artei nu este posibild, dar aceastel deosebire nu ne
spune ce este arta in ea Ensa'fi sau ce este filosofia. Intrebuintati, dease-
menea, /carte bine intuitia lui Bergson. E deosebit de folositoare pentru
interpretarea fenomenaliteitii lumii cunoscutei intelectual. In aceasta
privinfei a fenomenalitatii universului material, este important de
observat cd marele principiu al lui Leibniz depinde nu negativ de lipsa
de claritate fi distinctivitate in perceptille monadelor, ci in mod pozitiv
de natura obscuriteitii fi conluziei ce le caracterizeazei. Aceste Ensem-
neiri mi-au venit, citindu-vd teza fi poate v'ar putea fi de folos. Mi-e
teama' a nu sunt mai bine fi nici nu pot spera sa
Al d-voastrei
Herbert Wildon Carr .
pRi FATX 9
Observagile acestea vor avea desigur mai mult Enoles dupd lectura
expunerii noastre, dar ele sugereaza indeajuns nivelul preocuparilor
acestui filoso/ cu barbd albd f i ochi ateit de bldnzi, pentru care ideile
erau tot ateit de reale fi semnificative cdt fi pentru un Leibniz sau
Berkeley. De asemenea, observagile acestea mai arata atenga cu care
profesora anglo-americani cerceteaza lucrdrile studenglor f i grija
reala ce o depun pentru formarea lor temeinicd. N'am sa uit niciodatd
atmosfera din casa soglor Carr, unde adesea se intruneau pro fesorii
de filosofie ai celor doua universitag din regiunea Los Angelesului,
En cadrul 4 Societagi de Metafizicd )>, f i nici serile de muzicd Enalta
f i discugi de arid, animate mai ales de d-na Geraldine Carr, prole-
soard f i ea de istoria artelor la Universitate f i traducatoarea lui Con-
dillac in englezefte.
Negirmurit respect intelectual pastrez, de asemenea, pro fesorului
Edmund S. Hollands, profesor vizitator dela Universitatea din Kansas,
metafizician neo-platonian f i savant de-o modestie rara, cu chip mereu
Engdndurat, de erou stoic. Hollands a publicat foarte pugn, avdnd
poate conftaro ca tot ce este esengal a lost spus. Erudiga-i uluitoare
o punea in slujba tuturor studenglor, chiar fi in a acelor care veneau
la seminariile-i de 31 etafizicd, Istoria Religiilor f i Etica Antica nu
pentru o cunoaftere desinteresata, ci spre a strange material pentru
predici, ca unii pastori puritani f i prohibigonifti. Cu ateit mai atent
f i binevoitor era profesorul fagi de iubitorii de filosofie. Dela el am
aflat de Warner Fite f i W. R. Sorley sau de visatoarea literatura
irlandeza, ateit de putin cunoscutd: f i astdzi la noi.
Un idealist moderat, dar plin de dinamism f i personalitate era
profesorul Hoernl, epistemolog cunoscut, venit dela Universitatea din
Africa de Sud. L-am apucat En ultimul semestru al federa noastre
la Los Angeles, astfel ca regretdm a nu-i fi putut folosi mai mult spi-
ritul critic, cu care interpreta metodele de cunoaftere.
In continua fronda' la cursuri f i En discugile peripatetice printre
colonadele nouei i coale de Filosofie, am fost cu celebrul pragmatist
F. C. S. Schiller, care, dupd Oxford, gfi Encheia anii de profesor emerit
la Los Angeles, combdteind pe Aristotelts f i logica formala, publiceind
chiar En anii aceia Logica pentru Uz fi continudnd f i En California
celebrele-i atacuri Empotriva lui Bradley, hegelianul englez. Dacd nu-1
prep. ia ca logician pe Aristoteles, En schimb la cursul de Etica Prag-
matica, Aristoteles era modelul demn de urmat. Lipsit de dramatismul
ZO PREFATA.
lui William James, fire malt mai sensibila, urmalul sau englez
C. S. Schiller rameinea un polemist stralucitor, care insd ne-a facut
sa iubim mai ales filosofia fi filosofii pe care ii combeitea.
Intre aceste tabere in opozilie, directorul sau decanul . coalei de
Filosofie, personalistul Ralph Tyner Flewelling pastra o atitudine
cumpanitei, cliatdnd ca prin filosofie sei aduca lumea la credinp reli-
gioasei. Personalismul sau, inrdurit de tradi4ia bostoniana fi a N ouei
Anglii, mai ales de metodism, era pus In slujba teologiei protestante,
cautdnd a indeplini, mutatis mutandis, ceca ce un Maritain facuse
pentru catolicism.
Despre pro fesorul de Filosofie Chinezei, ca fi despre unii profesori
dela Sociologie nu apart aproape nimic de spus. Dar la doi dintre
profesora Scoalei de Sociologie trebue sa ne oprim. Unul e Clarence
Marsh Case, spirit de mare addncime f i buneitate, iubit de Mahatma
Gandhi, care se spune ca plistreaza drept carte de celpeiteii lucrarea lui
Case, Coerctiunea ne-violent. Case fi, din citite, prafesorul Mac
Iver ne-au apropiat cel mai malt. de sociologia americana, pe and
aliii ne-au indepartat, ca exclusivismul lor empiric, cu ignorarea funda-
mentelor filoso fice, cu behaviorismul absurd. Emory S. Bogardus,
directoral ,5'coalei de Sociologie, spirit foarte muncitor fi eminent
pedagog, avea o astfel de formatie behaviorista fi o minte refractara
filosofiei. Ca fi dela pro fesorul Schiller, am invelyat fi dela profesorul
Bogardus sa iubim ceca ce el combeitea f i sa combatem ceca ce el tubea
Cu o tenacitate cam ne7tantifica.
Nu ne oprim la ceilalti profesori fi intelectuali americani sau
englezi, pe care i-am auzit sau urmat dar nu ca student in anii
experienfa americane : Bertrand Russell, John Dewey, T. H. Morgan,
K. Chesterton sau pe stralucitorul profesor de o Ceteilenie dela
Universitatea din Glas&ow, Cecil Delisle Burns, pe care l-am urmat
o par intreaga la cursurile Institutului de Politica Internationalii
dela Williamstown, Noua Anglie, Burns tineind un curs despre civi-
lizage. Statele-Unite invita tot ce are lumea mai stralucitor. In anii
aceia, Einstein preda la ,5' coda Tehnologica fundata de Carnegie,
Toscanini dirija, Menuhin fi Enescu interpretau pe J. S. Bach, Chaplin
reprezenta o Laminae Orafului 0, La Argentina dansa baletul lui
Manuel de Falla, O'Neill scria trilogia Electrei americane, Duke
Ellington fi Louis Armstrong impuneau jazzul hot, un filosof din
Los Angeles tfi construia o casei anume s gazduiasca una din Peiseirile
PREFATX II
2
18 KALOKAGATHON
t.
20 KALOKAGATHON
tarii. Frumusefea, aga cum este data de natura', este superioara tuturor con-
ventiilor artist ului a (1861).
Atribuindu-i o clasificare filosofica, pictorul francez apare in teoriile lui ca
un realist naiv, crezdnd cd arta inregistreazil era sa spunem orbegte umil
4i direct ceca ce vede artistul inafara lui. Din fericire, insclgi arta lui Courbet
pictorul care teoretic nu ingaduia artistului set lcirgeasca expresia naturii, ccici
aria ar fi expresia lumii reale gi vizibile contrazice aceste naivitcifi intelectuale.
Inmorrnfintarea la Ornans, de pilda, are o meiretie-, care depitgegte perceplia
umila a naturii, &mind viziunea aim pid in compozifie. Fire grosolanii gi auto-.
didact, Courbet realistul este un mare artist, care inlocuegte grafiosul cu sen-
sualitatea robusta', ignordnd ca el addncegte realitatea spiritului f i vitalitatea
iar nu obiectele dinafara'. El descoperea in sine f i prin sine, cesa ce
atribuia lumii externe. Millet, inferior ca artist, susfinea ca a aria incepe ad
decline din momentul in care artistul nu se sprijinii direct gi naiv pe naturti.
Mai abil ca formula', pictorul realist american Thomas Eakins observa cd artistul
4 pastreazei un ochiu ascufit asupra naturii fi Ii fun's' uneltele . Pozitia lui Courbet
este impartagita i de alfi doi realigti americani, mai simpli decal Eakins,
'George Caleb Bingham pi George Inness. Ruskin incearcii sci restabileasca pozilia
idealistd, dar accentudnd prea mult aspectul eticist platonian.
Naiva dependenia Mil de naturcl devine un sentiment general remarca
Coldwater cautandu-se a se reproduce natura pur gi simplu fi ne mai 'actin-
du-se seleclii din la belle nature. Chico un impresionist ca Rodin, atclt de spiri-
NATURA. *I ARTINCIALITATE 21
NATURA. SI SPIRIT
Desigur ca nu to0 gnditorii din antichitate au cugetat ca Empe-
docle notiunea .vaga pe care o avem despre natura e un vis
al omului... 1) ci, dimpotriva, Plato 9i Aristoteles, printre multi
al0i,, au incercat tot ce le-a stat in putinta pentru a propune o
explicatie iluminatoare. S'ar putea sustine ca Plato stabile9te nume-
roase analogii intre arta 9.1 natura. El vorbe9te de natura ca despre
o opera de arta. Natura este asemenea artei omene9ti 2). Dar att
fiinta at 9i cunoa9terea i au ratiunea ca principiu. Totul este
facut in vederea unui scop, care e binele sau frumosul. Natura e
cauza necesara, in timp ce celelalte lucruri sunt mijloace sau con-
pentru acest scop 3). Realitatea este o ordine teleologica de
valori 9i, in ultima analiza, realitatea este identica cu ideea sau cu
valoarea de Bine. Rana 9.1 adevarul este cunoscut cnd e iluminat
de ideea de Bine.
Pentru Aristoteles, Natura este (c substanta esentiala a fiintelor
avnd in ele inse9i principiul mi9carii, In msura in care sunt ceca ce
sunt 4). Natura este mi9care 9i viaIa. Tot ceea ce exista activeaza
din necesitatea naturii sale. Totu9i, esenta este aceea care face ca
fiecare lucru sa fie ceea ce este i aceasta in modul necesar. Form
natura sunt teleologice. In viziunea lui Aristoteles, de asemenea,
natura procedeaza ca 9i arta umana, dintr'o idee sau forma, ce este
cauza realizrii materiale 3). Materia nu-i dect o potentialitate,
In timp ce forma este necesitate.
Natura este (< un sistem de fiinte vii, vazute ca o unitate, in care
materia, desvoltndu-se din ce iu ce mai progresiv, dela forma la
Aristoteles, Metafizica, Cartea V, cap. IV.
') Plato, Sofistul, p. 265.
9 Plato, Timaeus, pp. 46, 48.
') Aristoteles, Metalizica, Cartea V, cap. IV.
1 J. Chevalier, La Notion du Ncessaire chez Aristote et chez ses prdces-
sears, pp. 127, 128.
26 KALOKA GATHON
este panorama unei vieli contiente tinzand tot mai mult spre
expresie i manifestaIie 1).
Pentru astfel de gAnditori, lumea naturii e continua cu lumea
omului. Dar nu numai pentru un ganditor mistic, ca Edward Car-
penter, este natura un tot, In care tot ceea ce 9tim este ca lucrurile
pe care le vedem sunt forme 0 aratari a ceca ce numim materie )).
Aceea0 poziIie o deiin 0 oameni de tiinIa ca Eddington, 0 cu
acest astronom 0 filosof intram in ultima parte a argumentarii
noastre referitoare la natura.
Fie ca pornim dela Eu sau dela non-Eu, observam ca lumea
aa cum ne apare este produsul spiritelor noastre. Spiritul
nu are numai o foil& selectiv' asupra realitaIii, ci 0 una construe-
tiva. Atunci cand Eddington spune ca elementele cele mai simple
ale lumii 9tiinIifice nu 10 gsesc corespondeme imediate (counter-
parts) in experiema cotidiana i ca le intrebuinfam pentru a con-
strui lucruri care au corespondeme, el subliniaza de fapt deo-
sebirea dintre lumea tiimific 0 lumea familiara noua 2).
Atunci In ce consta natura? In atomii Fizicei sau in percemille
spiritului nostru? In relaIiile dintre energie, moment ori presiune
sau in activitatea spiritelor umane?
Aceste chestrani s'au pus deabia In ultimii ani, ca o consecinIa
a progresului Fizicei i ca o incercare de corespundere filosofica
fata de noile descoperiri i interpretri ale lui Einstein, Lobat-
chewsky, Riemann 0 alIii. Actualmente, spaIiul 0 timpul nu mai
Bunt privite ca factori constanIi, ci drept co-variante relative la
un observator. In noua concemie tiimifica a lui Einstein, fiecare
eveniment este coordonat de patru dimensiuni: trei ale spaIiului
0 una a timpului, iar fiecare sistem spaIio-temporal 10 are propria
lui geometrie. Astfel de concepIii resping teoriile mecanicei clasice,
potrivit careia once punct este fixat in mod absolut, in raport cu
oricare alt punct, prin trei coordonate. Mai mult inca, asemenea
concepIii nu mai susIin geometria universala a unui sistem absolut.
Geometria euclidiana poate opera inteun sistem imaterial, in care
eurbura e zero, dar nu 0 acolo unde exista materie, pentruca, po-
trivit nouei teorii, oriunde este materie, exista 0 eurbura 3).
Edward Carpenter, The Art of Creation, p. 30.
A. S. Eddington, The Nature of the Phy9ical World, p. 239.
H. W. Carr, The General Principle of Relativity, p. 25 sq.
',UTERI 51 ARTIFICIALITATE 29
3
34 KALOKAGATHON
rece altfel nu ar putea sa fie izvorul a tot ceea ce este real in po-
sibil 1).
Dupa cum ne putem da seama, aceasta concemie metafizica
are avantajul de a explica ceca ce este mai fundamental in natura
noastra 0, totodata, ea este in concordarga aa dupa cum argu-
menteaza i dovedwe in opera sa 9i profesorul H. Wildon Carr
ca'4tiinIa actuala 2). Daca luarn asupr-ne aceasta viziune idea-
lista, urma'nd in larga masura pe Leibniz at 0 interpretarea mo-
derna' 0 configurwpa teoriei monadelor, datorit profesorului H.
Wildon Carr 3) observam ca multe aspecte ce apar contradictorii
0 opuse, din lipsa unei inIelegeri metafizice, devin coherente i
temeinice. Desigur, nu vrem sa spunem ca, in cadrul acesta, totul
poate fi rezolvat. Dar, celelalte capitole ale lucrarii de faIa vor
dovedi speram ca in acest cadru metafizic Etica i Estetica
vor fi mai lesne i mai limpede explicate, iar contra diicpile i opo-
ziIiile fragmentare, subliniate la inceputul acestui capitol, vor fi
In mare masura rezolvate. Din aceasta cauz, in ceca ce privqte
existenTa lui Dumnezeu, 1'1 vom urma pe Leibniz, fiind convini
ea lumea moralei 0 a esteticei cer un creator inteligent, a carui
graiie 0 prietenie pot explica putinIa elevaIiei i desavar0rii pe
parn'ant.
NATURA 1 A RTIFICIALITATE
Daca lumea e o societate de suflete care traesc in diferite grade
de claritate 0 distincTie de idei, natura nu este nimic altceva decat
ideile lor tot ata't de reale ca 9i ideile concepute In filosofia idea-
lista. Daca elevatia monadelor 0 fericirea lor atrna de ideile lor
pi de gradul de iluminare 0 expresie pe care il gasesc, atunci lesne
fa4elegem ca ideile 0 imaginile nu sunt ni9te iluzii, ci sunt reale,
ca In alte contexte, 0 perceplia 0 gAndirea.
Toate produsele monadelor sunt naturale, din punctul de vedere
-al Intregului, 0 artificiale, din punctul de vedere al fiecarei monade.
9 Leibniz, Monadologia.
H. Wildon Carr, LPibniz.
9 H. Wildon Carr, A Theory of Monads (Outlines of the Philosophy of the
Principle of Relativity).
9 H. Wildon Carr, The Monadology of Leibniz.
H. Wildon Carr, Cogitans Cogitata.
NATURA $1 ARTIFICIALITATE 37
Ibid., p. 155.
W. Vyilson, When a Man comes to Himself, pp. 11-12.
3) Lessfng e The Educa tion of The Human Race * in Harvard Classics, Vol.
32, pp. 195 sq.
Sainte-Beuve e Montaigne * In Harvard Classics., vol. 32, p. 116.
NATURA FRUMUSETII 45
6
50 KALOKAGATHON
40
52 KALOKAGATHON
1) Ibid., p. 8.
9 Ibid., p. 18.
54 KAL OKA GATE ON
bid., p. 535.
2) H. Bergson, Matter and Memory, p. 239.
a) H. Wildon Carr, Th- Philosaphy of Change, p. 31.
NATURA FRUMUSETII ss
pentru a primi sau pentru a transmite miscarea, dar e incapabila
de a crea sau de a pastra gandirea. Recoleclia purd pe care o reali-
zeaza memoria e unica si nu poate fi repetita, contrastand cu habitu-
rile trupesti si cu mecanismele-i motrice. A invata pe dinafara
este a creea un mecanism cerebral ; inseamna a incepe constructia
unui modebin stare de a fi repetat de mai multe ori. Celalalt fel
de memorie este adevarata reprezentare, inregistrand fiecare mo-
ment al duratei, ca pe un moment 'Ink si ca pe un act ce nu
poste fi repetat. A confunda automatismul memoriei-obisnuingi
cu unicitatea i reprezentarea imaginativa' a memoriei-recoleclie
este desigur o mare eroare, tot asa de mare cum ar fi aceea de ta
confunda mentalul cu cerebralul sau alegerea cu necesitatea.
Incadrand aceste distinctii subtile in limitele imaginei i actiunii,
creerului i spiritului, Bergson considera' intrepatrunderea lor ca un
fenomen endosmotic. Perceptia este pentru corp, ceea ce memoria
este pentru spirit. Perceptia pur' e materie ; memoria pura este spirit.
In actiune se intalnesc ambele, prec-um in durata intalnim spiritul
si materia, iar in existenta noastr personala sufletul
corpul.
Dar cunoasterea noastra consta din imagini si nu din senzatii.
Ceea ce percepem sunt imagini 0 ele nu pot fi alcatuite numai din
impresii sau din stimulii ce ii avem in momentul perceptiei. De aici,
concluzia ca memoria si nu perceptia este faptul primordial. Memoria
exista chiar daca nu suntem constienti de ea, din cauza ea ea este
o relatie de cunoastere esential caracteristica naturii noastre spiri-
tuale. Recolectia e ceea ce a incetat de a mai exista memoria
reveland spiritul
Imaginile-memorie infatiseaza pictural toate evenimentele tre-
cute, cu liniile, colorile si locul lor in timp. Aceste imagini-memorie
trec printr'un progres dinamic in perceptie, devenind in ea actuale.
Mai mult cleat atat: perceptia primara inseamna un discernamant
al utilului in calitatea lucrurilor. Ea este rezultatul unui proces
disociativ al spiritului nostru, care percepe asemanarile dintre indi-
vizii care seaman'a unul cu altul. Imaginile nu sunt create de viziuni
cerebrale. i cu atat mai mult pot fi ele produse ale memoriei (# a inf-
Visa nu inseamna a-ti aminti ). Imaginile sunt stari originare si intre
ele si perceptii nu este deca't o deosebire de grad. 0 imagine poate
6o KALOKAGATIION
5
66 KALOKAGATHON
rilor atunci &and au produd unele din operile lor, legate totu0 de
aceste facultgi, de care dac nu dispuneau fizic sau exterior,
le realizau luntric, prin imaginape.
E un fapt cunoscut ca in 1.794 Beethoven a cantat la prima vedere
0 in tempo just o lucrare complet necunoscut lui. Intrebat de un
spectator cum e cu putinia un asemenea lucru, dat fiind ca nu putea
vedea toate notele din presto, Beethoven i-a raspuns : # Nu e necesar
s le vezi. Cand cite0i- repede, nu observi greelile de trpar, chiar
cand sunt foarte multe 0 n'are nicio importanIa in ce masura cunoti
limbajul in care este exprimata opera . Prin acest exemplu, Hugo
Riemann in lucrarea sa Elements of Musical Aesthetics dorete
sa sublinieze ca ansamblul campului tonal nu poate fi imparpt
intr'un numar limitat de sunete cu intonalie diferit 1). Armonia
e un intreg spiritual continuu 0 acei care 10 dau seama de aceasta
pot selecta unele fragmente unitare pentru anumite scopuri.
Dat fiind ca ne gsim in domeniul muzical ne oprim Inca puIin
la un punct privind procesul crealiei muzicale.
Dupa Henry Cowell o fiecare calitate tonala conceptibil, fiecare
frumuseIe de nuanf, fiecare armonie sau disarmonie sau once numr
de melodii simultane pot fi ascultate fra sforIare de catre compo-
zitorii incercaIi ; ei pot asculta nu numai sunetul fiecarui instrument,
dar 0 un infinit numar de sunete, care acum nu pot fi produse
de niciun instrument 2).
Cowell pare s ilustreze perfect tot ce s'a susIinut aci. Mai mult,
atunci cand spune, in acela0 loe, ca # ideile muzicale ap cum
imi trec prin minte sunt o oglind perfecta a emo%iilor momentului,
sau a momentelor pe care mi le reamintesc el subliniaz, de fapt,
continuitatea imaginaVei in care aa dup.& cum evidenIiaza 0
Bergson percepIia 0 memoria, dei distincte in mod analitic,
sunt imbinate. Scopul muzicii nu este numai s trezeasca imagi-
naIia aa cum spune Koestlin in Estetica lui, cat s utilizeze aceast
universala facultate uman care este imaginalia 0 pe care Croce
o consider& drept un aspect obipuit, dar valoros al naturii noastre.
Intorcandu-ne iara0 la teoria jocului, putem sa-i recunowem
importanIa estetica, daca prin joc in/elegem, ca 0 Schiller, expresia
2) Hugo Riemann, Elements d'Esthtiyue musicale.
2) Henry Cowell, The Proc ess of Musical Creation i in American Journal
of Psychology, 1926.
NATURA FRUMUSETH 73
intreaga noastr viat este vis nu poate fi infirmat . 1). Dar noi
sustinem, deasemeni, cA 0 echival ntul e adevdrat. Nu se poate in-
firma prEtenIia de realitate a imaginaIiei.
Arta este devoTiune i responsabilitate. Pentru a crea, artistul
trebue s fie convins de importanIa real a misiunii lui. In obiec-
tivarea imaginaVei, putem spune pentru a vorbi ca Rodin
a (c citim sufletul artistului . Aceast citire este ideal, aci influ-
enIa numai stimuleaz ideile, nu le 0 creazd. (Un artist ca Andr
Gide mrturisea: 4 influenIa aq putea spune c nu creaz6 nimio
trezete numai 2). Judecata esteticd este ideea noastr sau parti-
ciparea ideal, prin analogie cu imaginalia noastr, la imaginaIia
artistului. Aceast participare, aa dup cum am vzut, e descris
in mai multe feluri dintre care, cel mai isbutit ni se pare sistemul
empatiei, dar numai pentrucA avem in noi calitatea sintetic a imagi-
na-tiei putem, prin analogie 0 conaturalitate, s intuim operele de art&
executate de allii. Arta celorlalIi ne inspira, pentrucd putem sd fim
inspirali. InTelegem # vorbirea tainia a florilor 0 a lucrurilor mute :
Celui dont les penses comme des alouettes,
Vers les cieux le matin prennent un libre essor,
Qui plane sur la vie et comprend sans effort
Le langage des fleurs et des choses muettes ... a).
numai pentruc imaginatia are o semnificaVe imediat 0
personalk poate fi obiectivat. Aceasta se mai poate exprima 0
In modul urmtor: numai pentruca faptul estetic exist In noi
InOne, putem selecta sau avem .ce selecta pentru obiectivarea noastr.
Aceast selecIie este ipso facto o fixare intelectual, o interventie
conceptual In cm4tiinIa realitIii imaginapei. Dup cuan se exprim
D. W. Prall Inteun alt context: # noi nu percepem In-tea-at un
obiect cAt ii intuim aparenIa i atunci cnd prsim aceast supra-
faV pentru a ptrunde mai adnc in semnificaTia lui sau mai larg
In relaIiile lui, ne deprtam de atitudinea tipic estetica 4).
De fapt, noi ne deprtm, in procesul obiectivrii, dela contem-
plaIia imediat a faptului imaginativ sau a aqiunii luntrice pentru
3) F. C. S. Schiller, Logic for Use, P. 132.
Andr Gide, Prtextes, p. 32.
Baudelaire, Les Fleurs du Mal (glevation).
') D. W. Prall, Aesthetic Judgement, p. 20.
G.
S4 KALOKAGATHON
Tdlcul spiritual al artei, fie cd arta este socotitei un exerciliu spiritual sui-
generis sau exprimarea conftiintei umane Intr'un mod specific sau un act de cu-
noaftere esencial, preocupd terneinic pe intelectualii noftri de frunte. N'avern
decdt s cercetdm luzriri atilt de deosebite ca orientare fi metodei, ca Principii de
Estetic, de G. Cillinescu ; Dela Metoda la cunoaqterea literar, de Basil Mun-
teanu ; Aspecte din Teatrul Contemporan, de Alice Voinescu, fi Modalitatea
Esteta a Teatrului, de Carnil Petrescu, pentru a vedea cum, pornind dela o
arid anumad poesia sau teatrul acefti autori ajung la considerarea funda-
mentelor creafiei estetice, purulnd problema legciturii dintre arid fi naturd,
sentiment, dintre spontaneitate fi artificiu, dintre intelectualitate fi intuifie. In
genere, atitudinea esteticienilor fi criticilor noftri este de a explica fi nuana creaCia
artisticd Kea de ajutorul metalizica fi chiar al unei filoso f a complexe, reduciind
pe cd t cu putinp explicatale la fenomenele concrete ale tehnicii i expresiei res-
pective. Totufi, adesea consideraliile acestea ajung la estetica filoso ficFi nu data
aduc interesante interpretciri de ordin metal izic, dovedind cum, mai ales in arid,
spiritul este silit sci se intoardi mereu a.supra lui nsui, ca prin oglindiri dare
fi suficiente cunoctscit taiga fi puterile creatoare.
Cdt privefte orientarea spre realitatea socialii a artei, fi aceasta se ivefte in con-
sidera(ale unora dintre esteticienii fi criticii noftri, urmlind ca pe viitor scl se jacii
fi in aceastd directie progrese la fel de impuncitoare ca azelea dobandite prin ackin-
cirea cunoaftera strict estetice.
CAPITOLUL III
RATIUNE. SI IMAGINATIE
Rariunea alege imaginile, desfdandu-le pentru scopuri anumite.
Rariunea ne caluzete s descifrm ceea ce este util i ceea ce
poate fi aplicat in acriunile noastre, precum i ceca ce poate fi
luat drept adevOrat. Rariunea cAlOuzete activitatea practicO, pre-
cum 0 activitatea logic6. Rariunea este aceea care face alegerea
In majoritatea acriunilor noastre. Rariunea este 0 iubire, deoarece
cunoscOnd pe ceilalri inrelegem, iar a inrelege insemneaz4 a iubi.
oamenii le doresc 0 le cred bune, este mai adevkat sau mai demn
de dorit, Binele sau Binele Suprem? sau, intr'o forma' 0 mai gpe-
cializata a chestiunii ce o introduce intuilia morala, care-i
relaIia de grad dintre Binele pe care-I numim virtute, calitkile
conduitei i caracterul pe care oamenii /1 recomanda i Iladmira',
fa-VA de alte lucruri bune i demne de dorit? 1).
Etica greaca, de0 deductiva ra/ional, era tot atat de activa
de practica, pe cat Estetica greaca. Grecii au inceput a prqui con-
structiile morale ca pe n4te opere de arta. Nobil i josnic, potrivit
nepotrivit, erau primele lor valorificari, care, in prezent, par a
apartine mai de graba Esteticei, deck Eticei 2).
Habitudinea moral a Grecilor era o realizare a armonioaselor
forme vii in care elementele biologice, sociale i estetice trebuiau
gasite In aceea0 msura ca i cele ralionale i etice.
Evul Mediu a dat desvoltare numai legilor i res-
trictive preconizate de Evrei, de stoici i mai presus de toate de
catre doctrina sublima a lui Iisus, dar Impreuna cu acestea, nobi-
limea i cavalerismul au eontinuat o morala estetica, similara cu
aceea a vechilor Greci. Sensul onoarei a cunoscut o extraordinara
desvoltare in aceasta perioada, in care Regii i Principii cultivau
ceea ce era nobil, onorabil, incantegtor i frumos, tot atat de mult
ca i ceca ce era sfeint, divin, drept i bun. In Evul Mediu, conceptia
aristrocratica a raIiuniii devine religioasa, iar dorinIele armonioase
sunt luate drept criterii ale conduitei nobile. In aceasta perioada
gustul i tactul sunt criterii morale. Omul era judecat ca fiind un
nobil 0 un gentleman, dupa capacitatea sa de gust 9i fru-
moase. Codul onoarei, duelurile, ace/e <ctournois, manierele nobile
sunt calauzite mai de graba de principii estetice, deck de ra%ionale
principii etice 3).
1) Henry Sidwick, The Methods of Ethics, p. 94.
t) Datoram profesorului F. C. S. Shhiller unele din sugestiile privitoare la
elementul estretic in morala greacd, facute In cadrul prelegerilor sale despre
Etica pragmatica, la Universitatea Southern Californiei, In primavara anu-
lui 1930.
8) Aspect tipic kalokagathonic, pe care nu l-am putut In deajuns cerceta fi do-
vedi, dar pe care-1 enunolm ca o problema' deschisci, ni se pare a avea compor-
tarea cavalerilor medievali.
Nu numai omul grec credea In estetizarea viefii fi a comportdrii, coreldnd
mereu Binele fi Frumosul, dar fi cavalerismul medieval urmirea stilizarea vielii
ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI $1 COMPORTARII 97
7
98 KALOKAGATHON
faptelor, care prin natura lor sunt legate de societatea in care s'au
produs, omul uita lucrurile care privesc sufletul, suflet ce apartine
in primul rand individului vi numai apoi societtii.
Dar, dac toate acestea sunt adevkate ; daca omul este plin
de vanitate, in cea mai mare parte a vietii lui, daca ia ca msura
a capacitatii sale relative, societatea in care trete, nu vedem de
ce este atka ipocrizie, de ce atta teama de a se recunoavte in mod
rational ceea ce atkia oameni au profesat de secole in ordinea so-
cial : tendinta de a ajunge mai sus, cu once prep
Nu intelegem de ce se comit atkea ipocrizii vi imposturi, cu
buna vti nt sa fara, in ceea ce privevte metodele reuOtei. De
ce oare atka contradictie, de pild, in aprecierile noastre asupra
snobismului ?
Acest snobism, care a existat vi mai exista Inca in aproape fie-
care om vi fiecare societate, are, ca oricare alta valoare relativa,
vi aspecte bune vi aspecte rele. Vom indrzni sa spunem: din punctul
de vedere al acelora care judeca vieata numai sub aspectul tempo-
rar, snobismul este o calitate a crei valoare o recunosc cu greu.
Singurul lucru care rmne dupa un om, in societate, este ceca
ce cred ceilalti despre el. Pentru societate, valoarea unui om consta
In idei generale vi vagi pe care ceilalti le asociaza cu numele sat'.
Omul de azi o vtie prea bine. Suntem prea multi pentru a ne
cunoavte temeinic. Despre multi avem doar parerile bune sau rele,
pe care le-am primit dela altii. Ne raudara cu controlul pe care-I
exercitm, dar putem atk de putin controla ! De aceea, epoca
noastra nu poate face deck cu greu deosebirea intre un om care
face binele din convingere i datorie i altul care il face din vanitate.
Impostorii profita de aceasta imposibilitate vi, la fel cu elevii lenei,
dar devtepti, ne dau o falsa impresie despre valoarea lor real.
Astfel, evalukile noastre la prima vedere par dubioase, mai ales
and uitam, dupa cum spune Profesorul Flewelling, ea # ne trim
vietile noastre exterioare, cu obiceiuri vi maniere conventionale
vi cteodata o vieata interioar cu totul diferita, cu dorinte adnci 1).
Ca snobul este un om rnediocru care se straduete sa para su-
perior; sau un nobil din initiativ personaba; un om care, prin
ambitie, vrea sa dea societatii impresia ea este un erudit ; o per-
$
114 KALOKAGATHON
IMAGINATIE SI CONDUITA.
Cicero credea c disciplina de a teal cum trebue era t cea mai de-
puna din
din toate artele 1).
Aceast art de a trai pare sa fie rezultatul imaginaliei 0 al gu-
stului estetic i numai apoi este caluzin ea de raIiune. Putem
vorbi despre arta de a treii, ap cum vorbim despre arta, adica inTe-
legand ca aceasn infrumuseIare este o derivaIie a imaginaTiei este-
tice, cu care se imbina multe alte elemente, astfel ca rezultatul
sa fie o persoana cu gust ales, maniere placute, conduit buna
rafune nobila.
Bunul gust pare a fi o calitate naturala, care trebue desvoltata
social. El este imediat i prezent in toate desvoltatele judecali ulte-
rioare. Este un fel de simfrnant care caluzete aprecierea imagi-
naIiei. Este un fel de satisfacIie imedian, pe care unii o numesc
placere, de0 aceast placere nu este nici raPonal, nici sensuala.
Este intuilia a ceea ce este armonios. Sau, cum Il definqte Sainte-
Beuve, gustul este # facultatea clare i perfecte, extragerea
elementelor Frumosului 2).
Aceast facultate spiritual, fiind insu0 produsul imaginaTiei
estetice, este o judecata sui-generis. Este subiectiv i totu0 se poate
obiectiva. Kant insu0 a soluPonat antinomia gustului ca factor
imediat i bazat pe concepte demonstrand adevrul afirmaIiei
ca judecata de gust se bazeaza pe un concept despre care nu se
poate ti rumie i nu se poate dovedi nimic, in ceea ce privqte obiec-
tul sau 8). Aceasta insemneaza c gustul poate fi discutat, cum do-
re;te Bosanquet, i chiar educat, dar nu poate fi dovedit i cunoscut
In substratu-i cel mai adanc. Putem gsi idei similare 0 la alti au-
tori, ca de pild la Edmund Burke, care, incercand s defineasca
gustul ca facultatea mirri ce formeaza judecata asupra operelor
de imaginaVe i de art frumoas, crede ca # gustul (oricare ar fi el)
se poate imbunanIi, ap cum ne imbunanlim judecata, prin ex-
tinderea cunoaterii, printr'o atenlie susIinuta asupra obiectului
ce ne intereseaza i printr'un exerciIiu repetat 4). D. W. Prall
crede, de asemeni, ea judecata estetica este o judecata # care inre-
gistreaza, in primul rand, suprafata discriminat a frumusetilor,
9 Montaigne; loc. cit., p. 60; Cicero, Tuse. Qu.
9 Saike Beuve, t Montaigne Harvard Classics, vol. 32, p. 112.
9 Kant, Critique of Judgment, p. 230 sq.
4) Edmund Buike, s On taste 5 Harvard Classics, vol. 24, Pp. 13, 26.
120 KALOKAGATHON
I) Le but le plus haut de l'art est de produire une motion esthtique d'ux
caractre social a. M. Guyau, L'art au point de vue Bociologique, p. 21. Tolstoi,
el 1nsui, pare sa fi Imprumutat multe din ideile sale despre art& din aceasta
carte, dei nu o citeaza de loc In Ce este Arta?, dar citeaza alta opera a lui Guyau,
Problmes de l'Esthticue contemporaine. Parerea aceasta este expusa de Alfred
Fouille, in cartea sa La Morale, l'Art et la Religion d'aprs Guyau, p. VIII.
ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI $1 COMPORTARII 129
9
CAPITOLUL IV
FRUMO SUL SI B INELE
Viata practica este terenul pe care se tntalnesc exptesia libera
a imaginatiei, scopul salvrii religioase, aplicarea cunoWerii teo-
retice i indeplinirea datoriei sociale. In vieata de toate zilele,
toate aceste idealuri i teluri se impletesc, dar depinde de individ
ca aceasta fuziune sa fie armonioasa i ierarhic. Individul este
msura propriilor sale I eluri i mijloace, iar inteligenta i intuitia
sa le pot distinge i evalua la justa lor Insemnatate.
De fapt, inteligenta este calitatea d:scriminatoare O. f. n-drt in
fiinta noastra 1). Sau, cum spune Jacques Maritain, este ((capa-
citatea de a sesiza universalul, de a deosebi esenta lucrurilor, de a
urma cu docilitate intorsaturile i fat mecele (dlicatesses) realului 2).
Dar pin folosirea la maximum a tuturor a cestor InsuOri, per-
sonalitatea omeneasca 10 realizeaza astfel nu numai actiunile prae-
e Faptul de a trcli este in el insusi bun si pleicut... Dar acela care vede per-
cepe cd vede ; iar acela care aude percepe cii aude ; f i acela care merge percepe cd
merge... (alci) este ceva in noi care percepe propria noastrit actiune, asifel cd
noi putem simti cei simiim si putem cunoaste di cunoastem. Dar a simti cci sinifins
eau cunoaftem este a simti al existeim, deoarece existenta inseamnd a simti f i a
cunoafte.... lar a simli ell' trifiefti este un lucru pia cut in sine, viata fiind bund,
dela sine, iar a simli prezenta in noi twine a ceca ce-i dela sine bun este (cu ade-
vdrat) pleicut. Prin urmare, laptul de a triii este vrednic mai ales pentru oatnenii
buni, pentru ei eTistenla fiind band f i plcicutd, ceici pleicerea ei o capcitel din con-
stiinta lduntricii a ceca ce este bun in sine (Aristoteles, Etica NicomacheanA,
Cartea IX, Cap. IX, 1170 b).
In ajar de anticiparea cartezianii a argumentului prin care existen (a se inve-
dereazei din cugetare f i percepfie pasa jul acesta aristotelian are f i insemndlatea
de a invedera bucuria ce o produce constiinia Binelui in noi insine, prin f nsdfi
cortftiin(a a existam f i activiim. Euforia aceasta are deopotrivii o naturei esteticd,
precum si intelectualci, dacei addncim temeinic implicaiile gdndirii aristoteliene.
Jacques Maritain, Trois Reformatiurs, p. 6.
9.
132 KALOKAGATHON
1) Ibid., p. 190.
9 W. G. Sumner, Folkways, p. 59.
9 Kant, Critique of Judgment, p. 189.
FRUMOSUL SI BINELE 135
Dar aici intalnim una di tre cele mai mari dificult4i ale pro-
blemei. Daca Frumosul este prielnic Binelui, nu implica oare acea-
sta o subordonare a faptului estetic far de faptul etic? Nu apare,
Cu alte cuvinte, Frumosul, ca o functie a Binelui i deci ca lipsit
de autonomie?
inversand chestiunea, nu reiese ca daca o actiune morala
devine frumoasa (cum erau actiunile moralei greceti) autonomia
Binelui dispare? 1).
Ibid., p. 297.
0 pozitie apropiata de cea a lucritrii de /ad are profesorul dela Universi-
tatea Princeton, Warner Fite, autorul ceirtii Moral Philosophy: The Critical
View of Life (edi(ia englezit purtdnd titlul An Adventure in Moral Philosophy,
ed. Methuen, London). Critiaind o seam's' din non-sensurile moralei filoso/ice
fi moralei carente, alirmeind o tipic americand bucucie de a trcli fi a Entelege viata,
Warner Fite reactioneazd Empotriva Empartirii spiritului pe compartimente sau
In forme separate, ironizdnd moda sau mania a caracteristic latines de a sili spi-
ritul ed tresiasces sau numai estetic, sau numai logic, sau numai economicefte sau
numai etic. Reactiunea Empotriva acestei mutiliri devine din ce In ce mai susti-
nutd, date% ca reinstaurarea conceptiei humaniste fi cu idealul omului Entreg
fi armonios.
Fite revendial prezenta caliteitii morale In orice mifcare a spiritului, s mora-
litatea cuprinzdnd tot ceca ce este Ensemnat En caracterul uman fi In personal tate.
Ldrgind considerabil cdmpul etic, afa cum fi noi El lrgim prin corelatia ca
celelalte valori, dar firefte En alt cadru fi cu alte proced,ee, legate de idealismul grec
fi modern fi de humanismul kalokagathonic, elemente fundamentale In conceptia
noastrd fi care lipsesc din critica lisi Fite, acest /iloso/ american delinefte mora-
litatea ca trdirea conftientii a viefii (self-conscious living of life), recunoscdnd
variabilitatea idealurilor morale potrivit conditiilor de viald fi Endeletnicirilor
fiecirui individ, dar urmdrind peste tot atitudinea died.
V iata orneneascd este suma tuturor valorilor, iar local este peste
tot, atribuind moralei un aspect generic, afa cum procedeazd Croce ca estetica,
afezdnd-o ca bazd a oricdrei experiente consiente. Moralitatea, inteligenta, fru-
musetea stint expresii ale yielii qi aceste valori au fi la Fite panda comune fi
chiar contopiri. Nu-i adevdrat cd moralitatea este t pur obiectives* iar frumu-
FR1JMOSUL DINELE 145
Ibid., 88.
Fowler, op. cit., p. 94.
In.semnatatea lui Anthony Ashley Cooper, al treilea duce of Shaftesbury,
este departe de a fi indeajuns cunoscutd, mai ales la noi. Numerofi gdnditori
poefi ca Leibniz, Kant, Voltaire, Diderot, Leasing, Mendelsohn, Wieland, Herder
au lost inspira fi de acest neo-platonician, care aduce inceputului veacului al
XVIII-lea mesajul helenismului fi dumnezeescul culi al Frumuselii.
Citind pe Shaftesbury ai aceiagi impresia, ca la Plato, uneori, cd The mu-
setea este cams tainic, prin care poti participa la Binds suprem, cd frumusefea
este o foriii ce te indreaptd spre adeviir, conjerind un complex entusiasm tn tap
vielii fi a realitlii ultime. Entusiasmul apare ca dragoste de frumusefe si ca acti-
vitate esteticd.
La jet de interesant, dar mai puf in personal, este urmaful fri apdreitorul lui
Shaftesbury, Francis Hutcheson, al dirui tratat Inquiry concerning Beauty,
Order, Harmony, and Design (1725) precede tratatul Printelui Andri (1741)
152 KALOKAGATHON
Ii
162 KALOKAGATHON
taTile date nou sau semenilor notri, trebue sa avem, prin con-
templalie, simOmantul lor imediat. Contempla-Pa ne releva' ceea
ce are valoare, n sensul de bun, adevrat, frumos, dar aqiunea fi
verifica valoarea prin satisfacIia conferit. Valoarea este expe-
riem, sau mai bine zis, exprese satisicicutcl. Ra-liunea este o valoare,
aa cum este i imagina-0a. Una este o valoare de cunoWere, cea-
lalt estetic. Etica este o valoare complexa, rezultatul cooperrii
dintre raiune, imaginalie i voine. sau concepte, imagini i iubire.
li.
164 KALOKA GATHON
cu natura ; omul poate gandi pentrucd ideile lui sunt in armonie Cu lucrurile ;
el poate intrebuinra pentru scopurile lui 'miele natura pentrucd forra lui sta in
armonie ca forra universala , scopurile lui nu se pot ciocni niciodatti, multa vreme,
dusmanos ca scopurile natura D.
Insusi Plato a recurs la participare s pentru a evita ruptura absoluta filtre
lumea adevitrate fi lumea aparenfelor, pentru a impcica pe Parmenide
care nu are ochi dedil pentru cea dintai cu pdrerea care nu atribue existenfa
decrit celei de a doua... Termenul de imitarle, pe care Plato fl substitue, adesea,
termenului de participafie, este departe de a lamina adeveirata-i natura... lar
compara fia platoniana mire model fi copie nu ne ingiadue de a sesiza destul de
ciar ceca ce este propriu participariei, anume de a constitui intr'adevdr
noastra, in cursul rtnei stradanii, prin care, creindu-ne esertra nocrstril eterna, noi
giihdim a nu lace nimic altceva dectit de a o regasi. Participarea este, fard indo-
ialit, imitafie, asa cum bine a simrit Plato, dar este fi mai mult, fiind fi invenfie.
Este imitarie pentruca-i subordonatcl unei reallfati ce o depiggegte. Dar ne darn
seama cd in imitarie sunt grade atril c'e di/ente. Imitarea unui obiect deja rea-
lizat rut-i dedil cea mai evidenta si mai grosolana forma a imitariei, pe aind
imitarea unei tarife de catre alta este ceva mult mai gingaf. Aici avem, mai fruta,
imitarea comportara ei sensibile, devertind apoi, incettil cu incetul, imitarea inten-
rionalitclrii ei tainice fi, In once caz, aceasta imitare presupune o readaptare ori-
ginald. Dar adevarata imitare este aceea prin care noi incerccim, fie prin gandire,
fie prin acriune, de a lace ca lucrurile sci semene ideilor. mai ales sulletut
nostru t'icen-4'm 844 modelan; d2pd ele. Dar astfel ne dam searna cd termenul
imitafie nu mai este la local lui, avara/ a lace cu o participare adevaraid, In
care ideea devine a noastrii, gasind in noi Intruparea, finand de noi ceca ce o face
sil fie in lame fi primind dela noi o viecifig insperfectii gi manifestii INTurnai
prin participare se statorniceste legatura In/re pasivitatea fiinfei mete psihologice
fi Acial metalizic de care ea &cima si care interneiaza larga mea adevitrata
(Louis Lavelle, De l'Ac te, Fernand Aubier, 1937, pp. 168-169).
Participarea valorilor etice la cele estetice fi invers, chiar daca in alte relarii
fi proporlii, este o necesitate pentru onstruirea-de-sine caca fi pentru creara;
estetica.
IDEALUL ESTETIC AL ARMONIEI SI TEORIA VALORILOR 165
prin harul lui Dumnezeu. Arta este devo/iune activa fa/5. de tot
ceca ce avem vrednic sadit in natura noastra.
o Practicarea moralei, trebue sa ne amintim intotdeauna, nu
este o chestiune de estetic ; este o chestiune de arta 1). Asa incheie
Havelock Ellis lucrarea Dance of Life, 0 cu concemia lui, mul/i
esteticieni noi par sa fie de acord, pentruca, inpreuna cu el, cer ca
Estetica sa fie o partea metafizica a oricarei trairi productive 2).
Rttiene Souriau, In studiul au sur l'objet d'une science naissante,
L' Avenir de l'Esthetique sugereaza ca Estetica sa fie stiima formelor,
deoarece o orice speculaTie relativa la forma, este de natura este-
tica 3). Sora M. Basiline a studiat sistemele si judeca/ile primilor
filosofi greci, ca entit4i estetice, deoarece pentru ea, o once judecata
este estetica, prin aceea ea aduce o unitate, din datele ce le are
si o satisfac/ie cercettorului iar o sistemele sunt constituite, nu
pe o teorie a cunoasterii, ci pe o baza a Esteticii ; permanentul este
o unitate a unor par/i /inute intre ele, prin anumite principii, ca
simetria, echilibrul, propor/ia, potrivit acestora intervenind schim-
brile 4).
Daca Estetica este ftiinta inter-rela(iilor armonioase, dupa cum
se pretinde ca este, atunci studiul realizrii morale, ca proces armo-
nios, trebue sa aib un Inceput tocmai aici.
Intreprinderea noastr se sfirseste cu aceasta sugestie preten-
Voasa pentru vkoare cercetri. Am urmarit-o si noi, mai mult sau
mai pu/in, In relaVile dintre Metafizica, Etica' si Estetica. Din con-
fluen/a apelor, am incercat sa deosebim unde puterea Bineilui se
retrage In Frumos, iar Frumosul in Bine, ca astfel sa demonstram un
adevr, care nu va Imbatrni niciodata si anume ca o msura si
simetria sunt frumuse/e si virtute In toata lumea 6).
Educarea sufletului care-este personal itatea absoarbe In uni-
tatea sa armonioas toate aceste ape, dupa cum personalitatea lui
IiAns Hristos, prin spiritul sail universal, a fost o capabila de a
Imbratisa si regenerea toute lucrurile 6).
12
L CaRTI
Aliotta A., The Idealistic Reaction against Science, Macmillan and Co., Lon-
don, 1914.
Anstruther-Thompson C. and Vernon Lee, Beauty an,11 Ugliness. The Bodley
Head, London, 1912.
Aquinas Thomas Saint, Summa Theologica, Part I, Burus Oates and Wash-
bourne, London, 1920.
Aristotle, Ethica Eudemia, translated by J. Solomon, Clarendon Press, Ox-
ford, 1925.
Ethica Nicomachea, tr. by W. D. Ross, Clarendon Press, Oxford, 1925.
Metaphysics, tr. by W. D. Ross, Clarendon Press, Oxford, 1925.
Poetics, tr. by J. H. Butcher, Macmillan, London 1920.
Bahr, Hermann, Expressionism, tr. by R. T. Gribble, Frank Henderson, London.
Baldwin, M. J. Genetic Theory of Reality, G. P. Putnam's Sons, New-York, 1915.
Basiline M. Sister, The Aesthetic Motif from Thales to Plato, Schwartz, Kirwin
and Fauss, New-Xork, 1921.
Bell Clive, Art, Chatto And Windus, London, 1928.
Civilization, Harcourt, Brace Co., New-York, 1928.
Bergson, Henri, Creative Evolution, tr. by A. Mitchell, H. Holt, Nevv-York, 1911.
Matter and Memory, tr. by Nancy Margaret Paul and W. Scott Pal-
mer, Allen Unwin, London.
Mind-Energy, tr. by H. Wildon Carr, H. Holt, New-York, 1920.
Bibesco, Princesse, Au Bal avec Marcel Proust, Librairie Gallimard, Paris, 1928.
Blaga, Lucian, Filosof ia Stilului, Cultura National5, Bucarest, 1924.
Blondel, Maurice, L'Action, F. Alcan, Paris, 1893.
Bogardus, S. E., A History of Social Thought, J. R. Miller, Los Angeles, 1923.
Bosanquet, Bernard, A History of Aesthetic, G. Allen Unwinn, London, 1917.
Three Lectures on Aesthetic, Macmillan, London.
Bougl, Charles, Lecons de Sociologie sur l'volution des V aleurs, A. Colin,
' Paris, 1922.
Boutroux, gmile, La Nature et 'Esprit, Librairie Philosophique, J. Vrin,
Paris, 1926.
Bowne, Borden Parker, Metaphysics, American Book Co., New-York.
Bridges, Robert, The Testament of Beauty, Oxford University Press, New-
York, 1930.
12*
18o BIBLIOGRAFTE
Calkins, Mary Whiton, The Good Man and the Good, Macmillian, New-York, 1918.
Carpenter, Edward, The Art of Creation, G. Allen Unwinn, London.
Carr, Herbert Wildon, A Theory of Monads, Macmillan, London, 1922.
Cogitans Cogitata 'University of Southern California, Los Angeles, 1930.
Leibniz, Little Brown Co., Boston, 1929.
The General Principles of Relativity, Macmillan, London.
The Monadlogy of Leibniz, University of Southern California, 1930.
The. Philosophy of Benedetto Croce, Macmillan, London, 1917.
The Philosophy of Change, Macmillan, London, 1914.
Carritt, E. F., The Theory of Beauty, Macmillan, New-York, 1919.
Chambers, Frank P., Cycles of Taste, Harvard University Press, Cambridge ,
1928.
Chevalier, Jacques, La Notion du Ncessaire chez Aristote et chez ses prdces-
seurs, F. Alcan, Paris, 1915.
Cicero, De finibus malorum et bonorum, Heinemann, London, 1 914.
Clarke, Mary Evelyn, A study in tlu3 Logic of Value, University of London
Press, 1929.
Confucian Annalects.
Cooley, C. H., Social Process, Ch. Scribner's Sons, New-York, 1927.
Cousin, Victor, Du Vrai, du Beau et du Bien, Didier Co., Paris, 1858.
Croce, Benedetto, Aesthetic as Science of expression and general linguistic, tr.
by Douglas Ainslie, Macmillan, London, 1922.
Diogenes, Laertius, Lives of Eminent Philosophers, 2 vol., tr. by R. D. Hicks,
W. Heinemann, London, 1925.
Doren, Maik Van, An Anthology of World Poetry, Albert and Ch. Boni, New-
York, 1928.
Ducasse, Curt Jchn, The Philosophy of Art, Lincoln MacVeagh, New-Yolk, 1929.
Eaton, Howald O., The Austrian Philosophy of Values, University of Okla-
homa Press, Norman, 1930.
E ddington, A. S., The Nature of the Physical World, Macmillan, New-York, 1929.
Ellis, Havelock, The Dance of Life, Houghton Mifflin Co., Boston, 1923.
Emerson, Ralph 1/1 aldo, The Conduct of Life, J. N. Dent, London, 1915.
Fawcett, Edwaid Douglas, The World as Imagination, Macmillan, London, 1916.
Pite, Warner, Moral Philosophy, Lincoln MacVeagh, Ncw-Yoik, 1925.
Flaccus, Louis W., The Spirit and the Substance of Art, F. S. Crofts, New-
York, 1926.
Flewlling, Ralph Tyller, Bergson and Personal Realism, The Abbingdom Press,
New-York, 1920.
Creative Personality, Macmillan, New-York, 1926.
Forkel, Johann Nikolaus, Johan Sebastian Bach, Harcourt, Brace and Co.,
Ncw-Yoik, 1920.
Fotheringam, James, Studies of the Mind and Art of Robert Browning, H. Mar-
shall and Sons, /London, 1900.
Fouille, Alfred, La Morale? L'Art et la Religion d'aprs Guyau, F. Alcan, Paris.
BIBLIOGRAPII ItSY
Meumann, Dr. E., Einfhrung in die Aesthetik der Gegenwart, Quelle u. Meyer,
Leipzig, 1919.
Sistemul Esteticei, Roumanian translation by I. Gabrea, Casa $coa-
lelor, Bucarest, 1926.
Moore, G. E., Philosophical Studies, Kegan Paul, Trubner Co., London, 1922.
Morris William, Hopes and Fears for Art, Roberts Brothers, Boston, 1882.
Muirhead, J. H., Contemporary British Philosophers (Personal Statements),
Macmillan, New-York.
Mumford, Lewis, The Golden Day, Boni and Liveright, New-York, 1926.
Miinsterberg, Hugo, The Principles of Art Education, The Pray Educational
Co., New-York, 1904.
Nietzsche, Friedrich, The Birth of Tragedy, tr. by William Hausmann, T. N.
Foulis, London.
Nenitesco Stefan, atora Artei ca Filosofie a Istoriei, 3 vol., Bucarest, 1925.
Osborn, Henry Fairfield, Man Rises to Parnassus, University of Princeton
Press, 1928%
Men of the Old Ston,e Age, Ch. Scribner's Sons, New-York, 1924.
Ovid, Metamorphoses, W. Heinemann, London, 1916.
Parker, Dewitt, The Principles of Aesthetics, Silver Burdett Co., New-York, 1920.
Perry, R. B., General Theory of Value, Logman's Green, New-York, 1926.
Plato, The Dialogues of Plato, 5 vols., tr. by B. Jowett, Oxford University
Press, 1924.
Plotinus, The Ethical Treatises, tr. by Stephen Mackenna, The Medici Society,
London and Boston, 1926.
Pope, .E'ssay on Man, Clarendon Press, Oxford, 1904.
Prall, D. W., Aesthetic Judgement, T. Cromwell, New-York, 1929.
Puffer, Ethel D., The Psychology of Beauty, Houghton, Mifflin and Co., 1905.
Radulescu-Motru C., Curs de Psihologie, Cultura Nationalii, Bucarest, 1923.
Personalismul Energetic, Casa Scoalelor, Bucarest, 1927.
Ribot, Th., Essai sur l'Imagination cratrice, F. Alcan, Paris, 1931.
Riemann Hugo, glments d'Esthtigue musicale, French Translation by G.
Humbert, F. Alcan, 1906.
Rodin, Auguste, Art, tr. from the French of Paul Gsell, by Mrs. Romily Fedden,
Hodder and Stougton, London.
Rolland Romain, Beethoven, tr. by B. Constance, Kegan Paul, London, 1924.
Beethoven the Creator, V. Gollancz, London, 1929.
Ruskin, John, Lectures on Art, Clarendon Press, Oxford, 1870.
Russell, Bertrand, Mysticism and Logic, Longmans, Green Co., London, 1921.
Our Knowledge of the External World, Open Court, Chicago, 1915.
Santayana George, The Life of Reason, 5 vols., Reason in Art, vol. 4, Ch. Scrib-
ner's Sons, New-York, 1928.
The Sense of Beauty, Scribner's Sons, New-York.
Schiller, Ferdinand Canning Scott, Logic for Use, Harcourt Brace Emd Co., 1930.
o
Schiller, Friedrich von, Essays Aesthetical and Philosophical, G. Bell and Sons,
London, 1875.
BIBLIOGRAFIE i$13
Schopenhauer, The World as Will and Idea, 3 vols., tr. by R. B. Haldane and
J. Kemp, Kegan Paul Treuch, Treubner, London.
Sailles, Gabriel, Essai sur le Gnie dans l'Art, F. Alcan, Paris, 1911.
Schlegel, Friedrich von, The Aesthetic and Miscellaneous Works, G. Bell, Lon-
don, 1889.
Shaftesbury, Characteristich, 3 vols., 1744, 1745.
Second Characters, University Press, Cambridge, 1917.
Sidgwick, Henry, The Methods of Ethics, Macmillan, London, 1874.
Smith, Norman Kemp, 'Prolegomena to an Idealist Theory of Knowledge, Mac-
millan, London, 1924.
Solovyof, Vladimir, The Justification of the Good, tr. by Nathalie Duddington,
Macmillan, New-York, 1918.
Sorley, W. R., Moral Values and the Idea of God, Caxnbridge University Press,
1921.
Souriau, ttienne, L'Avenir de l'EsthAtitique, F Alcan, Paris, 1929.
Spencer, Herbert, The Principles of Psychology, 2 vols., William and Norgate,
London, 1881.
Stace, W. T., The Meaning of Beauty, Grant, Richards and Humphrey, Lon-
don, 1929.
Sfout, G. F., A Manual of Psychology, W. B. Clive, London, 1913.
S umner, W. G., Folkways, Ginn and Co., Boston, 1906.
Taylor, A. E., Epicurus, Constable, London, 1911..
Thackeray, The Book of Snobs, Belford, Claike, Chicago.
Thayer, Alexander Wheelock, The Lite of Ludvig van Beethoven, The Beethoven
Association, New-York, 1921.
Tolstoi, What is Art? tr. by A. Maude, Cromwel and Co., New-York.
Valry, Paul, Eupalinos ou l'Architecte ; 'Ame et la Danse, Nouvelle Revue
Francaise, 1924.
Vasari, Giorgio, The Lijes of the Painters, Sculptors and Architects, 4 vols.,
Everyman's Library.
Viano Tudor, Dualismul Artei, Bucarest, 1925.
Volkelt, Johannes, Kunst und Volkserziehung, C. H. Bechsche, Miinchen, 1911.
Wang Yang-Ming, The Philosophy of, tr. by F. G. Henke, The Open Court,
London, 1916.
Watson, John, Schelling's Transcendental Idealism, S. C. Griggs Co., Chicago,
1892.
Wildenband, Dr. Wilhelm, A History of Philosophy, tr. by J. Tufts, Macmillan,
New-York, 1926.
Wilson, G. A., The Self and its World, Macmillan, New-York, 1916.
Wilson, Woodrow, When a Man comes to .FI imsel I, Harpers, New-York, 1915.
Wittgenstein, Ludwig, Tractatus Logico-Philosophicus Harcourt, Brace and
Co., New-1 o k. 1922.
Whitehead, A. N. The Concept of Nature, University Press, Cambridge, 1920.
Worringer, Yvilhelm, Formprobleme der Gotik, R. Piper Co., Miinchen.
184 BIDLIO GRAF iE
U. ARTICOLE
Burke, Edmund, e On Taste 0, Harvard Classics, Vol. 24.
Burns, Cecil De Lisle, 4 The Spiritual Power and Democracy *, The Interna-
tional Journal of Ethics, Oct. 1929.
Case, Clarence Marsh, e Toward G stalt Sociology *, Sociology and Social
Research, Sept,-Oct, 1930.
What is Social Progress D in Bogardus, A History of Social Tlwugt.
Cohen Morris, $ Vision and Technique in Philosophy *, The Philosophic
Review, March 1930.
Collingwood, R. G., e Plato's Philosophy of Art *, Mind, 1925.
Comarnesco Petru, 4 Specifieul Romanesc In cultura gi arta 0, Acliune
Reacliune, Bucarest, 1930.
Cowell, Henry, a The Process of Musical Creation 0, The American Journal of
Psychology, April 1926.
Davis, Frank, A nineteenth century Fragonard: A. Renoir 0, The Illustrated
London News, June 12, 1930.
Durkheim, E., e Jugements de valeur et jugements de ralit 0, Revue de Metha-
physique et de Morale, 1911.
Ellis, Carlyle, 4 Rodin: A Self-revelation 0, Everybody's Magazine, Nov., 1912.
Gaultier, Jules de, 4 De l'thique l'Esthtique travers la Mystique 0,
Revue Philosophique, Mai-Juin 1928.
4 Les elements esthtiques de la moralit 0, Revue Philosophique,
Mars-Avril 1930.
Hessen Sergius, Die Tragoedie der Guten in Br*.der Karamazoff 0, Der Rus-
sische Gedardce, I, 1929.
Hornle, Alfred R. F., 4 Image, Idea and Meaning 0, Mind, January 1907.
Hollands, Edmund S., 4 Nature and Spirit 0, The International Journal of
Ethics, July 1925.
Lessing, e The Education of the Human Race 0, Harvard Classics, Vol. 32.
Lipps, Th., 4 Einfhlung, innere Nachahmung und Organempfindungen 0,
Archiv fiir die Gesamte Psychologie, I. Band, 1903.
Weiteres zur Eifafhlung 0, Archiv far die Gesamte Psychologie,
IV. Band, 1905.
Montaigne, e Education of Children *, Harvard Classics, Vol. 32.
Oppell, Baron von, 4 The Reality of Beauty s, Hibbert Journal, Jan. 1930.
Ralea Mihail, e Definitia Omului 0, Viata Romdneascd, Iassy, Roumania, 1928.
Randle, H. N., 4 Sense-data and sensible Appearances in Size-distance Per-
ception 0, Mind, July 1922.
Sainte-Beuve, e Montaigne 0, Harvard Classics, Vol. 32.
Schiller, Ferdinand Canning Scott, e Relevance s, Mind, April 1912.
Schiller, Friedrich von, 4 Letters upon the Aesthetic Education of Man s,
Harvard Classic, Vol. 32.
Starbuck, Edwin Diller, tc The Intimate Senses as Sources of Wisdom 0, The
Journal of Religion, March 1921.
CUPRINSUL Pag.
Prefatii
Capitolul
NX'PLRA $1 ARTIFICIALITATE
Peisajul furtunos al gandirii contimporane. 13
"Metoda cercetarii noastre 20
Natura i spirit 25
Eul, ca parte a Naturii 32
Natura i Artificialitate 36
Capitolul II
NATURA FRUMUSETII
Eul i posibila-i periedie In expresia-de-sine 42
Frumusetea ca spiritualitate imaginativ 51
Arta-oglinda metafizica a universului
Consideratii psihologice i epistemologice asupra imaginatiei
Realitatea activitatii estetice 67
Teoria expresionista a artei, ca generalizare i baza pentru alte explicaii 60
Arta ca joe 70
Arta ca proces empatic ........ 74
Obiectivarea imaginatiei estetice . 76.
Excelenta universala a actului estetic 85
Capitolul III
ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI $1 COMPORTARII
Ratiune i imaginatie
Imaginatie, ratiune i Bine 91
0 exaluare a snobismului ca model inferior de comportare estetica 90
Imaginatie i conduita 116
Gustul estetic i comportarea etica 118
Stilul ca manifestare social-estetica 122
Capitolul 1V
FRUMOSUL $1 BINELE
Vieata morala ca traire corqtientii a imaginatiei 132
Imaginatia In conflict cu mores qi nit cu binele etic 134
Frumosu conducand la Bine 135
i86 CUPRINSUL
PAg.
Capitolul V
IDEALUL ESTETIC AL ARMONIEI *I TEORIA VA LOR1LOR
Citeva observaiii privitoare la teoria valorilor 158
Contemplatie, actiune si armonie 163
Perfectia armoniei estetice in realizarea omului si artistului 171
Bibliografie 174
1.10NITORUL OFICIAL
4MPRIMERIILE STATULUI
IMPRIMERIA NATIONALA
4RUCURESTI, 1946
C 34.602.