CONTRACTUL DE DONATIE

Definitie
Donatia este un contract solemn, unilateral si cu titlu gratuit prin care una din parti,
numita donator, cu intentie liberala isi micsoreaza in mod actual si irevocabil patrimoniul sau
cu un drept (real sau de creanta), marind patrimoniul celeilalte parti, numita donatar, cu
acelasi drept, fara a urmari sa primeasca ceva in schimb (art.801 si 803 C.civ.)2.
Dupa cum rezulta din aceasta definitie, ceea ce caracterizeaza donatia este trecerea
unor valori dintr-un patrimoniu in altul fara echivalent, cu intentia de a face o donatie
(animus donandi). Aceasta intentie, concreti-zata in mcheierea contractului in forma si in
conditiile prevazute de lege, justifica marirea unui patrimoniu in detrimentul altuia,
constituind cauza ei. Precizam, de asemenea, ca donatia - ca varietate a contractelor cu titlu
gratuit - reprezinta o liberalitate, deoarece are ca efect micsorarea patri-moniului donatorului
cu bunul donat, spre deosebire de contractele dezin-teresate (de exemplu, comodatui,
mandatul sau depozitul cu titlu gratuit etc.), prin care nu se micsoreaza patrimoniul celui care
procura altuia un folos, motiv pentru care acestea din urma nu sunt supuse regulilor de fond
si de forma prevazute pentru donatii.

Obiectul donatiei

Conditii. Potrivit dreptului comun, bunul (dreptul) care formeaza obiectul contractului
trebuie sa fie in circuitul civil (art.963 C.civ.), sa fie determinat sau determinabil (art.948 si
964 C.civ.), posibil, licit si sa existe sau sa poata exista in viitor (de exemplu, recolta
viitoare). Dintre bunurile viitoare numai succesiunile nedeschise nu pot forma obiectul
donatiei (art.702 si 965 C.civ.). Dupa deschiderea mostenirii mostenitorul poate instraina
universalitatea dobandita, respectiv cota-parte indiviza, nu numai cu titlu oneros, dar si cu
titlu gratuit, deci prin donatie. In nici un caz, bunurile viitoare nu pot constitui obiectui
darului manual.
Daca bunul donat este individual determinat donatorul trebuie sa aiba calitatea de
proprietar (fie si sub conditie). Daca contractul are ca obiect lucrul altuia, donatia este nula
absolut in toate cazurile (indiferent de solutia ce se admite in materia vanzarii lucrului altuia)
intrucat donatorul se poate abtine sa dobandeasca proprietatea lucrului altuia si deci donatia
contravine principiului irevocabilitatii.
Daca incheierea contractului de donatie este insotita, precedata sau urmata de
incheierea unui alt contract (cu participarea unei alte persoane, straine de donatie), trebuie sa
se stabileasca corect ce se doneaza (quid donat), adica obiectul donatiei, pentru ca
solutionarea problemelor de drept specifice contractului de donatie (capacitatea, revocarea,
reductiu-nea etc.) sa nu se rasfranga asupra celuilalt contract cu privire la care reglementarile
in materie de donatie nu sunt incidente.
Problema se pune in practica in cazul finantarii cumpararii sau construirii unei case;
obiectul donatiei este suma de bani sau casa? Regula este ca, in cazul prestarii unei sume de
bani in vederea achizitio-narii unui imobil, obiectul donatiei este suma de bani . Tot astfel,
daca donatia se realizeaza prin transcrierea dreptului de proprietate asupra (sau si asupra)
altei persoane decat aceea care plateste pretus imobilului, ceea ce se doneaza este pretul
(parte din pret), iar nu imobilul, dar numai daca donatia este concomitenta cu plata pretului
catre vanzator. In schimb, daca transcrierea se face dupa incheierea vanzarii si plata pretului
la care donatarul n-a luat parte, obiectul donatiei il formeaza imobilul .

Conditiile donatiei

Intre persoane prezente

Conform art.813 C.civ. toate donatiile se fac prin act autentic. Deci contractul produce
efecte juridice numai daca consimtamantul ambelor parti este manifestat in forma autentica.
Neres- pectarea acestei forme se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a contrac-tului, indiferent
de persoana donatorului sau donatarului (persoana fizica sau juridica, de drept public sau
privat).
Forma autentica este o masura de protectie a vointei donatorului, care dispune in mod
actual si irevocabil de un drept in favoarea unei alte persoane, fara ca acel element activ sa fie
inlocuit in patrimoniul sau printr-o valoare echivalenta.
Intrucat cerinta formei este prevazuta in mod imperativ, sub sanctiu-nea nulitatii
absolute, deci ad validitatem, dovada existentei unei donatii nu poate fi facuta cu martori,
chiar daca ar exista un inceput de dovada scrisa.
Nulitatea donatiei pentru lipsa formei autentice poate fi invocata de orice persoana
interesata sau de instanta din oficiu si nu poate fi inlaturata in nici un fel. Astfel, de exemplu,
nu poate fi validata printr-un act confir-mativ al donatorului (quod nullum est confirmari
nequit) si nici acoperita printr-un proces verbal incheiat cu prilejul transcrierii imobilului ori
prin alte acte oficiale ulterioare manifestarii de vointa, daca actul juridic initial este nul.
Precizam, de asemenea, ca inzestrarea unui copil in vederea incheierii casatoriei, avand
caracterul unei donatii, nu poate fi facuta decat tot prin inscris autentic. Intrucat parintii nu au
o obligatie civila imperfecta (na-turala) de a-si mzestra copiii, nici executarea benevola a
donatiei in scop in inzestrare, nu poate acoperi nulitatea si deci se poate cere restituirea
prestatiei efectuate in baza actului nul, ca donatie, iar nu valabila ca act de plata facuta in
executarea unei obligatii civile imperfecte.
Pentru ca donatia nula pentru vicii de forma sa produca efecte juridice, ea trebuie sa fie
refacuta in intregime cu respectarea formei cerute de lege (art.1168C.civ.).
In schimb, dupa moartea donatorului, nulitatea unei donatii pentru vicii de forma, cat si
in privinta oricarei alte exceptii, poate fi acoperita prin confirmarea, ratificarea sau
executarea voluntara a donatiei de catre mostenitorii sau reprezentantii donatorului (art.1167
alin.3 C.civ.) daca confirmarea, ratificarea sau executarea este benevola si facuta in deplina
cunostinta de cauza. Renuntarea la efectele nulitatii este opozabila si cre-ditorilor, daca nu
este frauduloasa.
In sfarsit, precizam ca si sarcinile sau conditiile donatiei trebuie sa fie prevazute in
forma solemna.

Intre absenti
In cazul in care contractu de donatie se incheie intre absenti, prin oferta si acceptare
separate, atat oferta de a darui, cat si acceptarea trebuie sa fie facuta in forma autentica, altfel
nu vor produce efecte juridice, fiind nule absolut cu toate consecintele si regulile de mai sus
aratate (art.814 alin.l C.civ.).
Pentru validitatea donatiei acceptata printr-un inscris separat, se mai cere ca acceptarea
sa aiba loc in timpul vietii donatorului (art.814 alin2. C.civ.). In caz de moarte a donatorului
mai inainte de acceptare (cu care se echivaleaza situatia cand acesta devine incapabil), oferta
devine caduca.
Bineinteles, si donatarul trebuie sa fie in viata in momentul acceptarii, cand se realizeaza
acordul de vointa necesar in vederea incheierii contrac-tului. Daca donatarul inceteaza din
viata inainte de acceptare, mostenitorii sai nu pot accepta donatia deoarece autorul lor nu le-a
putut transmite nici un drept, iar oferta de donatie s-a facut intuitu personae. Cu atat mai
puternic cuvant, creditorii nu ar putea accepta donatia (nici in timpul vietii donatarului) pe
calea actiunii oblice (dreptul de a accepta fiind exclusiv personal, implicand aprecieri de
ordin moral) si nici ataca refu-zul acceptarii donatiei pe calea actiunii pauliene, pentru ca
donatarul nu-si micsoreaza patrimoniul, ci pierde numai ocazia de a-l mari.
Pe langa aceste conditii, pentru ca donatia acceptata prin inscris separat sa produca
efecte, se mai cere ca actul de acceptare sa fie comunicat (notificat) donatorului, in timpul
vietii lui (art.814 alin.2 C.civ.) si inainte de a fi devenit incapabil. Pana in momentul primirii
comunicarii donatorul poate revoca donatia (oferta de donatie). Revocarea poate fi nu numai
expresa, ci si tacita. Astfel, faptul ca, inainte de comunicarea actului de acceptare, donatorul
vinde lucrul care urmeaza sa faca obiectul donatiei, constituie o revocare tacita. (Revocarea
nu trebuie sa fie notifi-cata donatarului).
Statul estimativ
Daca donatia are ca obiect bunuri mobile, corpo-rale sau incorporale, pe langa
conditiile examinate se mai cere ca obiectele mobile donate sa fie trecute intr-un stat
estimativ semnat de donator si donatar si care sa cuprinda descrierea si evaluarea, cel putin
globala, a lucrurilor mobile daruite (art.827 C.civ.).
Statul estimativ poate sa fie cuprins in chiar corpul inscrisului de do-natie, dar partile
pot intocmi si un inscris separat sub semnatura privata , nefiind necesara redactarea lui in
forma autentica; insa inscrisul trebuie sa fie semnat de ambele parti.
Darurile manuale si donatiile indirecte sunt scutite de formalitatea statului estimativ.

Donatia de imobile
Daca donatia are ca obiect un imobil, cerintele de forma trebuie sa fie respectate in
toate cazurile, iar nu numai in cazul terenurilor(art.2 alin 1 din L.nr.54/1998).In schimb,
dreptul de preemptiune (art.48-49) nu este aplicabil in cazul donatiei.
In ceea ce priveste publicitatea imobiliara, precizam ca inscrierea in cartea funciara nu
afecteaza validitatea contractului.

Capacitatea partilor
 Incapacitati de a primi
1. Persoanele fizice neconcepute si organizatiile care n-au dobandit personalitatea
juridica nu au capacitatea de a primi donatii. Copilul conceput (infans conceptus) poate fi
gratificat (art.808 C.civ.).
2. Cetatenii straini (persoanele juridice straine) si apatrizii nu pot primi donatii avand
ca obiect dreptul de proprietate asupra terenurilor (art.41 alin.2 din Constitutie) .
3. Medicii si farmacistii, inclusiv persoanele care practica ilegal medicina , care au
tratat pe o persoana in boala din care moare (acea boala fiind cauza mortii), nu pot primi
donatiile ce bolnavul a facut in favoarea lor in cursul acestei boli. Aceasta dispozitie se aplica
si preotilor care au asistat pe donator din punct de vedere religios in cursul ultimei boli
(art.810 alin.1 si 3 C.civ.).
Sunt exceptate de la interdictia vizata, si deci sunt valabile, donatiile remuneratorii,
daca sunt potrivite cu starea materiala a donatorului si cu serviciile prestate de donatar
(art.810 alin.2 C.civ.).In literatura de specialitate se recunoaste si validitatea donatiei facuta
medicului de catre bolnavul care este sotui lui
4. Minorii si interzisii au dreptul de a primi donatii, dar nu au exercitiul acestui drept.
In principiu, donatia facuta unui incapabil sau cu capacitate de exercitiu restransa se accepta
prin reprezentantii sai legali sau cu incuviintarea prevazuta de lege. In cazul minorului cu
capacitate de exercitiu restransa art.815 C.civ. trebuie sa fie interpretat - dupa parerea noastra
- in sensul ca nu numai tutorele sau parintii, dar si ascendentii minorului pot incuviinta
accepta-rea. Dar daca donatia contine si element oneros (donatie cu sarcini sau sub conditie),
deci acceptarea constituie un act de dispozitie, ea trebuie sa fie, in toate cazurile, autorizata in
prealabil de autoritatea tutelara
5. Surdo-mutul care nu stie sa scrie nu poate accepta o donatie decat cu asistarea unui
curator special numit de autoritatea tutelara (art.816 C.civ.comb. cu art. 152 si 159 C.fam.),
care va avea rolul de interpret al vointei surdo-mutului (surdului sau mutului) in sensul art.61
alin.2 din Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr.36/1995.
6. Donatiile facute statului (organelor de stat, institutiilor bugetare, unitatilor
administrativ-teritoriale, regiilor autonome sau societatilor co-merciale cu capital majoritar
de stat) urmeaza sa fie acceptate dupa cum urmeaza:
- donatiile oferite ministerelor, altor organe sau institutii centrale care depind direct de
Guvern, precum si unitatilor bugetare care fac parte din sistemul acestora se accepta de
ministrul sau conducatorul organului ori institutiei centrale de stat;
- donatiile oferite unitatilor administrativ-teritoriale se accepta, dupa caz, de consiliul
judetean sau al municipiului Bucuresti;
- donatiile oferite regiilor autonome sau societatilor comerciale cu capital majoritar de
stat se accepta de conducatorii acestora insa, daca sunt de interes national, cu autorizatia
prealabila a organului tutelar,iar daca sunt de interes local, cu autorizatia consiliului judetean
sau al municipiului Bucuresti, dupa caz.
Daca bunul care formeaza obiectul donatiei (sau legatului facut prin testament)
urmeaza sa intre in domeniul public al statului sau unitatii administrativ-teritoriale, dreptul de
proprietate publica se dobandeste prin acceptarea liberalitatii de Guvern, de consiliul judetean
sau de consiliul local, dupa caz (art.7 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si
regimul juridic al acesteia).
Cat priveste persoanele juridice care nu sunt de stat, acceptarea donatiilor (inclusiv a
darurilor manuale) se face prin organele abilitate sa incheie actejuridice in numele si pe
seama persoanei juridice, respectiv prin persoanele imputernicite in acest scop. In cursul
constituirii, liberalitatile facute in scopul formarii patrimoniului necesar se accepta de
persoanele imputernicite (prin actul constitutiv) sa desfasoare procedura de dobandire a
personalitatii juridice.

Incapacitati de a dispune
Minorii si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca nu pot incheia contract de
donatie, in calitate de donatori, nici prin reprezentantii legali (parinti sau tutor) si nici
personal cu incuviintarea ocrotitorului legal (si chiar daca s-ar obtine autorizatia autoritatii
tutelare-art.129 alin. 1-3 si art. 133 alin.3 comb. cu art. 105 alin.3 si 147 C.fam.). In practica
se recunoaste insa validitatea darurilor obisnuite facute de minor sau, in numele sau, de
ocrotitorul legal (de exemplu, cu ocazia unor aniversari, de ziua femeii etc.) daca sunt
potrivite cu posibilitatile celui ocrotit. In aceste conditii se recunoaste validitatea darului,
chiar daca minorul a actionat singur; lipsa incuviintarii sau autorizatiei nu poate fi invocata.
9. In favoarea tutorelui, minorul nu poate dispune prin donatie nici dupa ce a ajuns la
majorat, cat timp autoritatea tutelara n-a dat tutorelui descarcare pentru gestiunea sa (art.809
C.civ. si art. 141 C.fam.). De la aceasta regula face exceptie situatia cand tutorele este
ascendentul minorului.
Momentul cand capacitatea este ceruta
Reguli aplicabile. In ceea ce priveste momentul la care trebuie sa ne raportam pentru a
aprecia capacitatea partilor, nu se pun probleme daca donatia se realizeaza printr-un singur
act. Daca donatia se incheie prin acte separate (intre absent), donatorul trebuie sa fie capabil
in momentul facerii ofertei (cand isi manifesta vointa de a dona), in momentul acceptarii ei
de catre donatar (cand se realizeaza acordul de vointe) si in momentul primirii comunicarii
actului de acceptare, caci donatia produce efecte numai din acest moment (art. 814alin.2
C.civ.).
Cat priveste pe donatar, el trebuie sa fie capabil in momentul acceptarii. In momentul
facerii ofertei (desi problema este controversata) consideram ca donatarul nu trebuie sa fie
capabil, intrucat oferta este un act unilateral al donatorului. lar in momentul receptarii
notificarii de catre donator problema capacitatii donatarului nu se pune; desi art.814 alin.2
C.civ. roman - referitor la efectele donatiei - a eliminat cuvintele "a 1'egard du donateur"
(art.932 alin.2 C.civ. francez), totusi vizeaza numai comunicarea actului de acceptare in
timpul vietii "donatorului", "a celui ce daruieste".
Sanctiunea incapacitatilor speciale de a face si de a primi donatii
Nulitatea contractului. Potrivit art.812 C.civ., "dispozitiile in favoarea unui incapabil
sunt nule...".Cu toate ca formularea sugereaza sanciunea nulitatii absolute se admite ca
nerespectarea incapacitatilor -atat de a face, cat si de a primi donatii - se sanctioneaza, de
regula, numai cu nulitatea relativa a contractului, nulitatea putand fi invocata de cel ocrotit
(prin ocrotitorul legal, daca este cazul) sau de succesorii sai in drepturi .
In unele cazuri insa, cand incapacitatile sunt dictate de interese de ordine publica,
sanctiunea este nulitatea absoluta a contractului. Astfel, donatiile facute persoanelor juridice,
daca n-au fost acceptate in conditiile prevazute de lege. Tot astfel, donatia avand ca obiect
dreptul de proprietate asupra terenului de orice fel, daca donatarul nu este cetatean roman
(art.41 alin.2 din Constitute).
Controversata este problema sanctiunii aplicabile in cazul donatiilor facute medicilor,
farmacistilor sau preotilor. Consideram ca sanctiunea nulitatii absolute isi poate gasi
justificarea si in acest caz, deoarece interdictia este conceputa in art.810 C.civ., ca o
dispozitie prohibitiva (nu numai de ocrotire), ca o regula generala de aparare a prestigiului
profesiei de medic sau de preot. lar in cazul persoanelor care practica ilegal medicina, fapta
ce constituie infractiune, in orice caz se impune sanctiunea nulitatii absolute.
Donatia va fi nula, respectiv anulabila, chiar daca partile - pentru a ocoli dispozitiile
privind incapacitatile speciale - au recurs la deghizare sau la interpunere de persoane, caci
actul care sincer incheiat ar fi nul, ramane nul si daca a fost simulat.

Irevocabilitatea donatiilor

Clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii

- Conditiile potestative. Cu toate ca dreptul transmis prin donatie
poate, in principiu, sa fie conditional, adica supus unei conditii suspensive sau rezolutorii,
cazuale ori mixte, totusi caracterul de irevocabilitate nu permite stipularea unei conditii
suspensive sau rezolutorii potestative din partea donatorului (art.822 C.civ.). Astfel, o donatie
este nula nu numai cand este facuta sub conditie pur potestativa (a carei realizare depinde
exclusiv de vointa donatorului), ci se admite ca ea este nula chiar daca este facuta sub o
conditie simpla potestativa din partea donatorului (a carei realizare, pe langa vointa lui,
depinde si de circumstance exterioare care insa nu pot actiona in afara vointei lui).
- Plata datoriilor vi itoare nedeterminate. Este nula donatia care
impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta in viitor si a caror
valoare n-a fost specificata prin actul de donatie (art.823 C.civ.), intrucat donatorul ar fi liber
sa revoce donatia contractand datorii pana la concurenta valorii bunurilor donate (chiar daca,
in fapt, nu contracteaza datorii).
- Dreptul de a dispute de bunul donat. Conform art.824 C.civ., in cazul in care
donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de un bun sau de o suma determinata din bunurile
daruite, donatia este nula cu privire la acel bun sau suma, chiar daca donatorul moare fara a fi
dispus de ele; bunul sau suma se transmite mostenitorilor donatorului.
Precizam insa ca reintoarcerea nu poate fi stipulata in favoarea unei alte persoane decat
donatorul insusi (nici chiar in favoarea mostenitorilor sai), intrucat ar constitui o substitutie
fideicomisara conditionala prohibita de lege.

Principiul irevocabilitatii donatiilor

Liberalitatile intre vii sunt, prin esenta lor irevocabile. Aceasta irevocabilitate,
reglementata prin texte speciale (art.801 si 822-824 C.civ.), care actioneaza descurajant
pentru donator si contribuie la siguranta circuitului civil, nu este cea prevazuta pentru toate
contractele (art.969 C.civ.) si care rezulta din principiul ca, o data incheiat, contractul are
forta obligatorie intre partile contractante (este "legea partilor") si nu poate fi revocat
(desfacut, desfiintat sau modificat) prin vointa uneia dintre ele (irevocabilitate de gradul I).
Evident, forta obligatorie a oricarui contract actioneaza si in cazul contractului de donatie, in
sensul ca -odata incheiat - nu poate fi desfiintat prin vointa uneia dintre parti, fie si donatarul.
Dar irevocabilitatea donatiilor are un caracter special, particular, mai accentual decat
forta obligatorie a oricarui contract, in sensul ca in materie de donatii (indiferent daca s-au
realizat in forma autentica, deghizata, indirecta sau dar manual) irevocabilitatea priveste nu
numai efectele, ci insasi esenta contractului, fiind o conditie de validitate pentru formarea lui
(irevocabilitate de gradul II). Astfel fiind, orice clauza sau conditie a carei indeplinire atarna
de vointa donatorului si care i-ar da posibilitatea de a zadarnici sau micsora, direct sau
indirect, foloasele gratuite pe care contractul le creeaza pentru donatar sunt incompatibile cu
esenta donatiilor, atragand nulitatea lor absoluta (art.822 C.civ.).
Sanctiunea nulitatii loveste contractul in intregime, iar nu numai clauza incompatibila
cu principiul irevocabilitatii si chiar daca aceasta clauza nu a fost cauza determinanta si
impulsiva a liberalitatii. Cu toate acestea, daca donatia este divizibila si clauza o afecteaza
numai in parte, pentru rest, efectele contractului se mentin. Iar daca, dupa moartea
donatorului, succesorii sai in drepturi - in cunostinta de cauza - confirma sau executa
donatia, nu mai pot invoca nulitatea pentru a cere restituirea bunului donat (art. 1167 alin.3
C.civ.).

Revocabilitatea donatiilor
Revocabilitatea donatiilor intre soti
Reguli speciale. in ceea ce priveste contractul de donatie incheiat intre soti (deci in
timpul casatoriei), poate avea ca obiect numai bunurile proprii ale sotului donator si care
devin astfel bunuri proprii ale sotului donatar, daca nu s-a stipulat intrarea lor in comunitate,
"ceea ce inseamna prefacerea dreptului de proprietate exclusiva a sotului donator intr-un
drept de proprietate devalmase a ambilor soti". Evident, donatorul poate dona si cota-parte
ideala ce-i apartine din dreptul de proprietate asupra unui bun ce nu formeaza obiectul
comunitatii sau dreptul asupra unei mosteniri deschise (universalitate sau cota-parte indiviza
asupra universalitatii), care este bun propriu al sotului-mostenitor (art.311it.b din C.fam.).
Referitor la donatiile dintre soti, Codul civil prevede anumite reguli speciale
derogatorii de la regulile generale aplicabile donatiilor. Cea mai importanta regula speciala
(celelalte fiind subsecvente) vizeaza derogarea de la principiul irevocabilitatii donatiilor.
Potrivit art.937 alin.l C.civ., "orice donatiune facuta intre soti in timpul maritagiului este
revocabila".
1. DreptuI de revocare fiind de esenta donatiilor dintre soti, nu este necesar sa fie
stipulat in actul de donatie si nu poate fi inlaturat printr-o stipulatie contrara. Aceste donatii
sunt valabile chiar daca s-au facut sub conditie potestativa, chiar daca se impune donatarului
obligatia de a plati datoriile nedeterminate ale donatorului si chiar daca donatorul si-a
rezervat dreptul de a dispune de bunurile daruite (art.826 C.civ.). Nici reintoarcerea
conventionala nu este aplicabila; in caz de predeces al donatarului (si descendentilor lui), cu
sau fara aceasta clauza, oricum donatorul poate revoca donatia. Tot astfel, donatiile intre soti
nu se revoca de drept pentru survenienta de copil (art.937 alin.3 C.civ.). In timpul vietii
donatorului nu este cazul a se aplica nici regulile privitore la revocarea donatiei pentru
neexecutarea sarcinii sau pentru ingratitudine; el o poate revoca ad nutum si fara a invoca
cauzele prevazute de lege. In schimb, dupa moartea donatorului, cand donatia devine
irevocabila, mostenitorii lui pot cere revocarea pentru neexecutarea sarcinilor sau pentru
ingratitudine potrivit regulilor pentru aceste cauze legate de revocare.
2. Cat priveste modurile de revocare, ea nu trebuie sa imbrace forma unei actiuni in
justitie si poate fi atat expresa (de ex., prin act notarial sau prin testament), cat si tacita,
implicita, constand intr-un act ulterior al donatorului din care rezulta vointa acestuia de a
revoca dona-tia (de exemplu, legatul cu titlu particular, avand ca obiect bunul donat, facut
prin testamentul care nu prevede, expres, revocarea). Este insa necesar sa existe o identitate
exacta intre bunul care a format obiectul donatiei si obiectul revocarii.
3. Pentru a asigura posibilitatea revocarii unilaterale, legea interzice sub sanctiunea
nulitatii absolute donatiile mutuale, reciproce intre soti facute in acelasi act (art.938 C.civ.) si
donatiile deghiza- te sau facute prin interpunere de persoane, chiar daca nu aduc atingere
rezervei succesorale (art.940 alin.2 C.civ.), prezumandu-se ca sunt persoane interpuse copiii
sotului donatar dintr-o alta casatorie (sau din afara casatoriei ori adoptat numai de acesta) si
acele rude ale sotului donatar (rude in linie directa si pana la gradul IV inclusiv pe linie
colaterala) fata de care, in ipoteza deschiderii mostenirii, deci a mortii lor in momentul
incheierii contractului de donatie, el ar fi avut vocatie (chemare) succesorala legala concreta,
utila (art.941 C.civ.).

Donatiile simulate

Donatiile deghizate
1. Notiune. Reguli aplicabile. Donatia este deghizata cand conform actului public apare
incadrata intr-o operatiune juridica cu titlu oneros. Deci in acest caz, actul public este simulat,
neadevarat, si ascunde o donatie (deghizare totala, prin care se ascunde natura gratuita a
contractului secret ).
Avand insa in vedere faptul ca donatia deghizata constituie o adevarata donatie, ea este
supusa si regulilor de fond prevazute special pentru donatii (capacitate, irevocabilitate de
gradul II, reductiune, raport, revocare in cazurile prevazute de lege). Deci, pentru donatia
deghizata se aplica aceleasir'eguli de fond care s-ar aplica si daca donatia ar fi aparenta.
2. Forma. Controversata este problema ce forma trebuie sa imbrace aceste contracte;
forma autentica ceruta de lege pentru validitatea donatiilor sub sanctiunea nulitatii absolute
sau forma contractului care deghizeaza donatia, ceruta de lege, de regula, numai ad
probationem? De exemplu, contractul prin care se transmite cu titlu gratuit dreptul de
superficie asupra unei case sub aparenta unei vanzari-cumparari urmeaza sa fie incheiat in
forma autentica (prevazuta de lege pentru donatii) sau poate fi incheiat sub forma unui act
sub semnatura privata, stiut fiind ca, pentru instrainarea cu titlu oneros a constructiilor (fara
instrainarea terenului aferent), legea nu prevede cerinta formei autentice?
3. Dovada. Cat priveste proba deghizarii (indiferent de forma in care s-a incheiat actul
aparent), se aplica regulile din materia simulatiei, deci partile si succesorii lor universali ori
cu titlu universal (art.l175 C.civ.) o pot dovedi prin contrainscris sau inceput de dovada scrisa
- art.1197 C.civ. - care poate fi completata cu martori si prezumtii (potrivit regulilor de
dovada a contractelor), in schimb tertii (inclusiv succesorii cu titlu particular si creditorii
chirografari ai partilor) prin orice mijloace de proba. Reamintim ca, in aceasta materie,
mostenitorii rezervatari sunt terti, pentru ca se prezinta in apararea unui drept propriu, iar nu
dobandit prin mostenire de la defunct, actionand deci nu ca succesori universali.
Pentru a usura dovada deghizarii, legea (art.845 C.civ.) prevede in favoarea
mostenitorilor rezervatari o prezumtie relativa potrivit careia instrainarea cu titlu oneros
facuta unui succesibil in linie dreapta (ruda in linie directa descendenta sau ascendenta,
inclusiv rudenia civila rezultand din adoptie) reprezinta o donatie deghizata (supusa
reductiunii), dar numai daca instrainarea s-a facut cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei
rente viagere, iar deghizarea nu este invocata de un mostenitor in linie dreapta care sa fi
consimtit la incheierea actului.
 Donatiile prin interpunere de persoane
Notiune. Reguli aplicabile. In cazul donatiei prin interpunere de persoane simulatia nu
vizeaza natura gratuita a contractului, ci persoana adevaratului donatar. Se recurge la aceasta
forma a simulatiei, de exemplu, in cazul in care adevaratul donatar este incapabil sa
primeasca liberalitati de la donator sau gratificarea sa ar provoca ecouri nefavorabile in
familia donatorului. Din aceasta cauza, contractul aparent se incheie cu o persoana interpusa,
prin contrainscris precizandu-se persoana adevaratului donatar.
In aceasta varietate a simulatiei nu se pun probleme in legatura cu forma contractului;
deoarece contractul care se incheie cu persoana interpusa este o donatie, neindoielnic trebuie
sa fie incheiat in forma autentica, realizandu-se astfel scopul ocrotirii donatorului si a familiei
sale. Sunt aplicabile, evident, si conditiile de fond prevazute pentru donatii, care urmeaza sa
fie apreciate si avute in vedere in raport cu adevaratul donatar (capacitatea, revocarea pentru
cauzele prevazute de lege, reductiunea etc.).
Datorita dificultatilor de dovada a simulatiei (la care se recurge mai ales pentru a ocoli
incapacitatile speciale prevazute in materie de donatii) legea (art.812 C.civ.) prezuma absolut
ca sunt persoane interpuse parintii, descendentii si sotul persoanei incapabile (de exemplu, a
tutorelui, medicului, cetateanului strain etc.) si care devin - prin intermediul prezumtiei -
persoane incapabile de a primi donatii de la donator.

Donatiile indirecte

Notiune
Conditii de fond si de forma. "Donatiile" indirecte sunt acte juridice incheiate
(nesimulat) cu intentia de a gratifica (de aceea sunt supuse regulilor de fond prevazute pentru
liberalitati), dar infaptuite pe calea unui act juridic diferit de contructul de donatie. Prin
urmare, spre deosebire de donatia deghizata - care este o adevarata donatie deoarece
contractul aparent nu are o existenta reala, nu corespunde vointei reale a partilor -, in cazul
"donatiei" indirecte actul care se incheie (altul decat donatia) este real, voit de parti, dar prin
intermediul lui se realizeaza indirect o gratificare, o liberalitate.
Rezulta ca "donatiile" indirecte sunt supuse numai regulilor de fond -nu si de forma -
ale donatiilor. In schimb, actul prin intermediul caruia se realizeaza indirect liberalitatea,
trebuie sa fie incheiat cu respectarea conditiilor de forma (daca este cazul) si de fond
prevazute de lege pentru acel act.
In cazul acestor acte nu sunt aplicabile nici dispozitlile art.814 C.civ. referitoare la
acceptarea donatiei facuta prin act separat. In masura in care acceptarea este necesara pentru
realizarea donatiei indirecte, ea urmeaza regulile prevazute pentru actul care-i serveste drept
suport juridic.
Actele cele mai intrebuintate pentru realizarea unei "donatii" indirecte sunt: renuntarea la un
drept, remiterea de datorie si stipulatia in folosul altuia.
Renuntarea
Renuntarea la un drept nu este, prin ea insasi, o liberalitate (poate fi si cu titlu oneros).
Dar daca renuntarea este facuta cu intentia de a gratifica (ex animo donandi), atunci are ca
rezultat facerea unei liberalitati. Prin urmare, numai existenta intentiei de a gratifica da
nastere unei donatii indirecte. Donatia este de fapt un act accesoriu al operatiei principale
care este renuntarea si de care va profita persoana chemata in puterea legii de a beneficia de
dreptul respectiv (de exemplu, renuntarea la o mostenire de care va profita comostenitorul
orimostenitorul subsecvent, renuntarea la uzufruct de care va profita nudul proprietar;
renuntarea la legat de care va profita colegatarul sau mostenitorul grevat de executarea
legatului etc.).
Remiterea
Remiterea de datorie, prin care un creditor - cu acordul debitorului - renunta, total sau
partial, cu titlu gratuit la valorificarea unui drept de creanta (art.1138-1142 C.civ.), constituie
o donatie indirecta. In acest caz, debitorul realizeaza un folos gratuit, o imbogatire, care
corespunde cu valoarea creantei ce ar fi trebuit sa plateasca creditorului.
Stipulatia
Stipulatia in favoarea unei terte persoane, facuta cu intentia de a gratifica (donandi
causa), reprezinta tot o donatie indirecta scutita de formele prevazute pentru donatii. Donatia
indirecta realizata pe calea stipulatiei pentru altul prezinta insa si alte particularitati fata de
regulile generale ale donatiilor.

Donatii manuale

Notiune
Darul manual reprezinta o categorie speciala de donatie pentru validitatea careia se cer
doua elemente: a) acordul de vointa pentru a transfera si dobandi un drept cu titlu gratuit si b)
traditiunea, predarea efectiva si reala (materiala) a bunului daruit. Deoarece darul manual este
un act (iar nu fapt) juridic, acordul partilor constituie temeiul juridic al transferarii valorii din
patrimoniul donatorului in patrimoniul donatarului. Iar "traditiunea" este exteriorizarea
acordului, inlocuind (dupa unii autori reprezentand) forma solemna prevazuta de lege pentru
donatii si de natura a atrage atentia donatorului asupra gravitatii contractului pe care il
incheie.
Validitatea darurilor manuale este consacrata prin art.644 C.civ. care, la modurile de
dobandire a proprietatii (prin exceptie de la art.971 C.civ.), prevede si traditiunea.
Reprezentarea
Reprezentarea in cazul darului manual. Darurile manuale facute persoanelor care au
capacitatea de a primi o donatie, insa nu au exercitiul acestui drept, sunt valabile prin
traditiunea bunurilor facute reprezentantilor lor legali, respectiv cu incuviintarea
ocrotitorilor, iar daca contin si element oneros cu autorizatia autoritatii tutelare. Predarea-
primirea se poate face si printr-un reprezentant conventional, mandatar, caci posesiunea se
poate transmite sau dobandi prin intermediul altuia.
Reguli
Reguli de fond aplicabile. Darul manual deroga de la regulile de forma ale donatiilor,
insa este supus acelorasi reguli de fond ca si celelalte donatii (liberalitati), inclusiv principiul
irevocabilitatii. Darul manual poate fi insotit si de clauze accesorii; sarcini ori conditii,
scutire de raport etc.
Traditiunea
Traditiunea reala este un element esential al darului manual, iar nu un mod de
executare a contractului. Astfel, o simpla oferta verbala sau chiar constatata prin inscris sub
semnatura privata a unui dar manual, acceptata - fie si in scris - de donatar, nu constituie un
dar manual. 0 asemenea intelegere este nula absolut ca donatie (din lipsa formei autentice).
Iar daca oferta si acceptarea s-au facut in forma autentica suntem in prezenta unei donatii
obisnuite (avand ca obiect, de exemplu, un autoturism), iar nu de dar manual. Prin urmare,
darul manual se poate realiza numai prin traditiune. Daca insa obiectele pe care donatorul
voieste sa le daruiasca se afla deja in mainile donatarului (de exemplu, cu titlu de depozit,
imprumut etc.), darul manual se poate perfecta prin declaratia donatorului ca intelege sa le
daruiasca, acceptata de donatar
De asemenea, predarea unei sume de bani - direct sau prin virament -unitatii care
construieste sau vinde donatarului o locuinta are caracterul unui dar manual pentru a carui
validitate nu este necesara forma autentica si nici inmanarea efectiva a sumei in mainile
donatarului .
Constituie dar manual si depunerea unei sume de bani la CEC (sau alta unitate
bancara) pe numele unei alte persoane, daca aceasta depunere nu s-a facut cu alt titlu (plata
unei datorii, acordarea unui imprumut etc.) .
Tot astfel,poate constitui dar manual depunerea de catre parinti a unei sume de bani la
CEC pe numele copilului lor minor (sau major), astfel incat - devenind fara nici o alta
formalitate proprietatea copilului (chiar daca in libret s-a prevazut o clauza de imputernicire
in favoarea unuia dintre parinti) - nu mai fac parte din bunurile comune ale sotilor si nu
formeaza obiectul partajului la incetarea comunitatii, afara numai daca se dovedeste ca
depunerea pe numele copilului nu s-a facut cu intentia ca suma in cauza sa iasa din
patrimoniul comun al sotilor si sa intre in patrimoniul copilului. Prin urmare, sarcina probei
revine celui care contesta intrarea sumei in patrimoniul copilului (minor sau major). Pana la
dovada contrara, caracterul de liberalitate (donatie) a depunerii se prezuma, copilul fiind
titularul libretului.
Prin urmare, producandu-se o asa-numita "dematerializare" a traditiunii bunurilor,
darul manual se poate realiza prin forme moderne, care nu implica o predare efectiva,
materiala a bunului donat, dar asigura totusi transferul efectiv al valorilor dintr-un patrimoniu
in altul.
In schimb, nu constitute dar manual (si, bineinteles, nici donatie in general) predarea
unui libret nominalizat pe numele donatorului ori a altei persoane, dar netransferat pe numele
donatarului, pentru ca simpla predare a unui titlu nominativ nu implica transferul dreptului
asupra sumelor. Dreptul nu poate fi considerat transmis cata vreme donatarul nu are nici o
posibilitate legala sa dispuna de sumele inscrise in libret.
Obiectul
Obiectul darului manual. Datorita faptului ca traditiunea reala este un element esential
al darului manual, numai bunurile mobile corporate susceptibile de traditiune pot forma
obiectul darurilor manuale. Nici imobilele, nici mobilele incorporale (drepturi de creanta,
drepturi de create intelectuala, fond de comert etc.) nu pot forma obiectul unui dar manual,
pentru ca nu sunt susceptibile de a fi transferate si dobandite printr-o predare si primire
efectiva.
Fac exceptie titlurile la purtator -asimilate mobilelor corporale- si biletele de banca,
pentru ca transmiterea acestora are loc de la mana la mana.
Evident, nu pot forma obiectul darului manual nici bunurile viitoare, deoarece predarea
presupune detinerea materiala (corpus) a bunului, deci existenta lui actuala.
Darurile de nunta
Problema darurilor de nunta. 0 precizare se mai impune in legatura cu asa-numitele
"daruri de nunta"(notiune neprevazuta in legislatie), dar care reprezinta aplicatii relativ
frecvente ale darului manual.
In legatura cu aceste daruri de nunta, s-a decis ca ele urmeaza a fi considerate bunuri
comune ale sotilor in cote egale, chiar daca au fost facute de parintii unuia dintre soti,
deoarece sunt dobandite in timpul casatoriei si pentru ca se "presupune intentia (mentiunea)
dispunatorului ca ele sa devina comune" .Numai daca donatia se face (de parintii unuia dintre
soti) nu cu ocazia serbarii nuntii, ci ulterior, bunul se considera ca fiind propriu .
Pe de alta parte insa, s-a decis ca - in principiu - bunurile dobandite de catre soti in
timpul casatoriei prin donatie sunt bunuri proprii, afara numai daca dispunatorul a aratat
(expres sau cel putin exprimat neechivoc) ca a inteles sa gratifice pe ambii soti.
In solutionarea acestei probleme controversate, consideram ca trebuie sa avem in
vedere numai dispozitiile legale existente sii numai diferentierile cuprinse in texte.
Astfel, prin derogare de la regula comunitatii bunurilor dobandite de catre oricare
dintre soti in timpul casatoriei (art.30 C.fam.), sunt calificate bunuri proprii ale fiecarui sot
"bunurile dobandite in timpul casatoriei prin... donatie, afara numai daca dispunatorul a
prevazut ca ele vor fi comune"(art.31 lit.b C.fam.).
Observam ca legea excepteaza de la regula comunitatii donatiile, fara a distinge dupa
forma lor de realizare (act autentic, donatie simulata sau indirecta ori dar manual). Tot astfel,
legea nu distinge in functie de momentul realizarii donatiei; cu ocazia serbarii nuntii sau la o
alta data (dar, evident, in timpul casatoriei). De altfel, daca s-ar face exceptie (de la excepfie)
pentru "darurile de nunta", de ce nu s-ar excepta si darurile facute cu ocazia aniversarii
casatoriei (de ex., la un an, la nunta de argint sau de aur etc.). In sfarsit, legea nu distinge in
functie de persoana donatorului (parinti sau alte rude mai apropiate sau mai indepartate in
grad - frati-surori, unchi-matusi - ori persoane fara legatura de rudenie cu unul dintre soti).
Rezulta ca asemenea diferentieri nu se justifica in drept, caci ubi lex non distinguit, nec
nos distinguere debemus. Astfel fiind, bunurile dobandite prin donatie - inclusiv darurile de
nunta - devin bunuri proprii ale fiecarui sot, daca dispunatorul nu a dispus ca ele sa devina
comune. Dupa cum s-a subliniat mai recent in practica Curtii Supreme de Justitie, "bunurile
dobandite prin donatie sunt proprii, pentru a fi respectata vointa donatorului, care, daca nu a
dispus altfel, nu poate fi presupus ca a inteles sa avantajeze si sotui celui gratificat"'.
Dovada darului manual
Cu toate ca darul manual se perfecteaza prin faptui predarii si, ca atare, fiind o
chestiune de fapt poate fi dovedita prin orice mijloace de proba, pentru donator si succesorii
sai, in vederea dovedirii actului juridic al darului manual, ad probationem se cere existenta
unui inscris sau inceput de dovada scrisa care poate fi completata cu martori sau prezumtii,
conform regulilor generale in materie de probe (art.1191 si urm. C.civ.). Astfel, daca
donatorul cere revocarea pentru neexecutarea sarcinii ori pentru ingratitudine sau daca
intervine revocarea de drept pentru survenienta de copil si se cere restituirea bunului donat.
La fel daca succesorii sai in drepturi cer revocarea donatiei. In schimb, daca mostenitorii
rezervatari sau cei indreptatiti la raport cer reductiunea ori raportul donatiei, prezetandu-se cu
un drept propriu, iar nu in calitate de succesori in drepturi, ei pot dovedi darul manual cu
orice mijloc de proba, la fel ca si orice alti terti.

Efectele intre parti

Reguli generale
Efectul translativ al contractului. Ca efect al donatiei, dreptul care formeaza obiectul
contractului se transmite din patrimoniul donatorului in patrimoniul donatarului. Donatia
poate avea ca efect si stingerea unui drept si a obligatiei corelative (remitere de datorie).
 Daca dreptul transferat este o creanta, operatia intervenita intre parti se analizeaza ca o
cesiune de creanta cu titlu gratuit, aplicandu-se regulile corespunzatoare (art. 1391 si urm.,
C.civ.), cu derogarile care rezulta din natura gratuita a transferului.
Cel mai frecvent, obiectul contractului il constituie un drept real. In acest caz, ca si in
materie de vanzare, transmiterea sau constituirea dreptului opereaza prin efectul realizarii
acordului de vointa (art.971 C.civ.) in forma prevazuta de lege (forma autentica sau forma
actului juridic care realizeaza indirect donatia, in aceasta din urma ipoteza, de regula, solo
consensu), dar neconditionat de predarea bunului care formeaza obiectul donatiei, cu exceptia
darurilor manuale care se realizeaza prin traditiune.
Obligatiile donatorului
1. Obligatia de predare. Dupa incheierea contractului donatorul este obligat sa predea
bunul daruit potrivit clauzelor stabilite si sa-l pastreze pana la predare, raspunzand de pieirea
sau deteriorarea lui provenita din culpa sa. In cazul darului manual, evident, problema
obligatiei de predare nu se pune.
2. Obligatia de garantie. Cazuri in care exista. Spre deosebire de vanzator, in principiu
donatorul nu datoreaza garantie pentru evictiune (art.828 alin.1 C.civ.) si nici pentru vicii
ascunse, deoarece contractul este cu titlu gratuit .
Obligatiile donatarului
Regula. Donatia cu sarcini. Cand donatia este pur gratuita, donatarul nu are nici o
obligatie, ci numai o indatorire denumita traditional "de recunostinta" care, in cazurile anume
determinate de lege, este sanctionata prin posibilitatea data donatorului de a revoca donatia
pentru cauza de ingratitudine .
Altfel se pune problema daca donatia este cu sarcina (sub mode). Dupa cum se stie,
sarcina este o obligatie impusa donatarului, care - dupa acceptarea donatiei - este tinut s-o
execute. Desi sarcina se aseamana cu o conditie rezolutorie (intrucat nici una, nici alta nu
afecteaza nasterea dreptului si in caz de realizare a conditiei sau de revocare a donatiei pentru
neexecuarea sarcinii efectele sunt retroactive), ele nu trebuie sa fie confundate, deoarece
regimul lor juridic este diferit, cel putin sub doua aspecte:
- in cazul conditiei rezolutorii, chiar daca este potestativa din partea donatarului, nu se
creeaza nici o obligatie pentru el, fiind liber sa actioneze cum doreste, fara riscul de a-si
vedea angajata raspunderea, caci conditia (rezolutorie) este numai o modalitate care, in caz
de realizare, desfiinteaza dreptul afectat de ea. In schimb, sarcina obliga pe donatar, in caz de
neexecutare putandu-se recurge la masuri de executare, creditorul avand dreptul la actiunea in
executare;
- conditia opereaza de drept (art. 1019), in schimb revocarea (rezolutiunea) donatiei
pentru neexecutarea sarcinii trebuie sa fie ceruta justitiei (art.832 C.civ.).
Sarcina, ca si conditia, nu trebuie sa fie imposibila, ilicita sau imorala, potrivit regulilor
generale. Ea poate fi prevazuta fie in favoarea donatorului (de exemplu, plata unei datorii),
fie in favoarea unei terte persoane (cand se analizeaza ca o stipulatie pentru altul
reprezentand o donatie indirecta grefata pe o donatie directa, daca stipulatia este facuta
donandi causa), fie in favoarea donatarului insusi (de exemplu, efectuarea unei calatorii de
studiu). In acest din urma caz, obligatia se justifica numai daca donatorul are vreun interes,
cel putin moral, la executarea sarcinii. Altfel obligatia donatarului fata de el insusi nu ar putea
avea o existenta juridica (decat, eventual, ca o conditie). In cazul sarcinii stipulate in favoarea
donatarului insusi, donatia este de fapt pur gratuita, insa cu posibilitatea revocarii pentru
neexecutare. Numai in cazul sarcinii stipulate in favoarea donatorului sau a unui tert donatia
inceteaza sa fie liberalitate in masura sarcinii.
 Intrucat donatia cu sarcini este, in limita sarcinii, un contract sinalagmatic (si cu titlu
oneros), in caz de neexecutare intervin efectele specifice contractelor sinalagmatice. Astfel,
se poate cere indeplinirea prestatiei care formeaza obiectui sarcinii cu daune-interese si
donatarul nu ar putea, fara consimtamantui donatorului, deci fara un nou contract, sa se
libereze de sarcina, abandonand bunurile daruite.
Dar se poate alege si o alta cale; revocarea (rezolutiunea) donatiei pentru neexecutarea
de obligatii. In caz de neexecutare partiala sau executare cu intarziere instanta este chemata
sa aprecieze gravitatea nerespectarii obligatiilor de catre debitor si, in functie de imprejurari,
poate dispune rezolutiunea contractului (in cazuri temeinic justificate rezolutiunea partiala),
eventual cu acordarea unui termen de gratie.

Opozabilitatea efectelor contractului fata de terti

Reguli aplicabile. Ca si in materie de vanzare, opozabilitatea fata de terti este ingradita;

in privinta bunurilor mobile prin exceptia trasa din art. 1909-1910 C.civ. (combinat cu art.972
C.civ.) prevazuta in favoarea tertului dobanditor de buna-credinta si posesor al lucrului
daruit; in ce priveste transferul gratuit al unui drept de creanta prin formalitatea notificarii sau
acceptarii conform regulilor de la materia cesiunii de creante, iar in privinta transmisiunilor
gratuite de imobile prin formalitatea inscrierii dreptului in cartea funciara (art.22 si urm.,
art.61 si 72 din Legea nr.7/1996).
In principiu, se aplica deci regulile generale. In privinta publicitatii imobiliare opereaza
insa si anumite dispozitii speciale (art.819 C.civ.):
Astfel, - spre deosebire de actele cu titlu oneros, a caror inopozabilitate din cauza
neinscrierii in cartea funciara este limitata - neinscrierea in cartea funciara a dreptului real
imobiliar dobandit prin donatie poate fi invocata "de orice persoane ce au interes la aceasta"
(art.819 C.civ.), inclusiv dobanditorul cu titlu gratuit care a inregistrat cererea de inscriere
mai intai si creditorul chirografar. Rezulta ca donatia neinscrisa in cartea funciara este
opozabila numai partilor contractante si succesorilor lor universali si cu titlu universal (nu si
succesorilor cu titlu particular sau creditorilor chirografari). Prin urmare, in aceasta materie
se largeste cercul tertilor; succesorii cu titlu particular si creditorii chirografari nu au calitatea
de avanzii sai cauza (habentes causam), ci aceea de terti.
Pe de alta parte, art.819 C.civ. contine o restrictie cu privire la persoanele care, desi
interesate sa o faca (si cu toate ca, potrivit regulilor generale, ar avea calitatea de a invoca
inopozabilitatea), nu sunt totusi admise a invoca lipsa de inscriere in cartea funciara si
anume, (pe langa parti si succesorii lor universali si cu titlu universal) acele persoane carora
lipsa de inscriere li se poate imputa ca o culpa si succesorii lor universali sau cu titlu
universal. Astfel, reprezentantii minorului sau ai celui pus sub interdictie. De asemenea,
ascendentii care, potrivit art.815 C.civ., au acceptat donatia facuta unui minor sau interzis.

Cauze de revocare
Revocarea pentru ingratitudine
1. Cauze. Ele sunt limitativ enumerate de art. 831 C.civ.:
a) atentat la viata donatorului. Nu se cere o condamnare penala, este suficient sa se
stabileasca intentia de a ucide, intentia manifesta a autorului de a curma viata donatorului.
Uciderea din culpa nu este cauza de revocare;
 b) delicte, cruzimi sau injurii grave. Gravitatea faptelor se apreciaza de instanta . Se
cere insa ca fapta sa fi fost savarsita cu intentie,
c) refuzul de alimente, ceea ce presupune ca donatorul a avut nevoie si a cerut alimente
de la donatar, care - avand posibilitatea - a refuzat sa dea (a refuzat "fara cuvant"). Refuzul nu
este sanctionat cu revocarea daca donatorul avea rude (sau alte persoane) obligate si in
situatia de a-i acorda intretinere. In ceea ce priveste cuantumul, alimentele nu trebuie sa
treaca peste valoarea darului si, in consecinta, daca acesta piere fortuit donatarul poate refuza
acordarea lor. In toate cazurile, refuzul nejustificat de alimente este sanctionat numai prin
posibilitatea revocarii donatiei; donatorul nu are actiune in justitie pentru a cere intretinere de
la donatar. Tot astfel - asemanator obligatiei civile imperfecte (naturale) - nici donatarul nu
are actiune in restituirea (prin echivalent) a prestatiilor efectuate de bunavoie (art. 1092 alin.2
C.civ.), chiar daca existau persoane in stare si obligate la intretinere potrivit legii. Spre
deosebire insa de obligatiile naturale, atitudinea negativa a donatarului constand in refuzul de
alimente are o sanctiune specifica; actiunea in revocarea donatiei pentru ingratitudine.
2. Actiunea in revocare pentru ingratitudine este o pedeapsa civila si se caracterizeaza
prin urmatoarele:
a) Este o actiune strict personala si deci poate fi intentata numai de persoana impotriva
careia faptele au fost savarsite, adica numai de catre donator. Implicand dezlegarea unei
probleme morale de vinovatie si de iertare sau de aplicare a pedepsei, actiunea nu poate fi
exercitata nici de catre creditorii donatorului, pe calea actiunii oblice (art.974 C.civ.), si nici
de catre mostenitorii lui (desi actiunea are caracter patrimonial). In mod exceptional,
mostenitorii devin titularii actiunii in revocare:
- daca a fost intentata de donator, dar acesta a decedat inainte de terminarea procesului;
- daca donatorul a decedat inainte de expirarea termenului in care actiunea putea fi
intentata (art.833 alin.2 C.civ.).
b) Fiind vorba de aplicarea unei pedepse, ceea ce nu se produce niciodata de drept
(art.832 C.civ.), titularul actiunii (donatorul sau, in conditiile aratate, mostenitorul lui) -
cunoscand faptul de ingratitudine - il poate ierta pe donatar (dar nu poate renunta la actiunea
in revocare cu anticipatie, inainte de producerea actelor sau faptelor de ingratitudine, de
exemplu, in contractul de donatie).
c) Actiunea nu se poate intenta decat in contra autorului faptului de ingratitudine. Daca
el moare fara ca actiunea sa fi fost intentata sau terminata ea se stinge, adica nu poate fi
pornita, dar nici macar continuata impotriva mostenitorilor donatarului (art.833 alin.2 C.civ.).
Daca sunt mai multi donatari, actiunea in revocare nu poate fi admisa decat impotriva acelor
care s-au facut vinovati de ingratitudine .
d) Deoarece actiunea in revocare pentru ingratitudine nu este o actiune in rezolutiune
(cum este revocarea pentru neexecutarea sarcinii) sau in constatarea desflintarii de drept a
contractului (ca in cazul revocarii pentru survenienta de copil), ci o actiune in restituire cu
caracter de pedeapsa - deci esentialmente personala - admiterea actiunii nu produce efecte
retroactive fata de terti. Inseamna ca drepturile dobandite de terti (fie si cu titlu gratuit)
inainte de intentarea actiunii sau, in cazul imobilelor, inainte de efectuarea publicitatii cererii
de revocare raman neatinse (art.834alin.1 C.civ.).
In privinta fructelor, legea (art.834 alin.2 C.civ.) prevede ca ele se restituie numai de la
data cererii de revocare (desi de la comiterea faptului, donatarul ar trebui sa fie tratat ca un
posesor de rea-credinta. Dispozitia se explica numai prin faptul ca pana in momentul
introducerii cererii nu se stie care va fi atitudinea donatorului: il va ierta sau nu). Toate
donatiile (facute prin act autentic, dar manual etc.) sunt supuse revocarii pentru cauza de
ingratitudine.
 Revocarea pentru survenienta de copil
1. Domeniu de aplicare. Donatia se revoca de drept in cazul in care donatorul nu avea
nici un copil sau alt descendent in momentul incheierii contractului de donatie si posterior i
se naste ("dobandeste") un copil din casatorie sau din afara casatoriei (copil legitim sau
natural, in terminologia C.civ., art.836). Revocarea se produce oricare ar fi felul sau valoarea
donatiei (directa, indirecta, dar manual etc.). Face exceptie donatia intre soti, care - fiind
revocabila prin vointa sotului-donator - nu este supusa revocarii de drept pentru nastere de
copil (art.937 alin.3 C.civ.).
2. Natura juridica. Revocarea pentru nasterea unui copil opereaza de drept (art.836
C.civ.). Deoarece aceasta revocare se produce mai mult in interesul copilului, ea nu poate fi
inlaturata printr-o clauza contrara din contractul de donatie sau printr-un act de renuntare
ulterior nasterii copilului, expresa ori tacita, sau de confirmare din partea donatorului (art.839
C.civ.). Evident, exista posibilitatea refacerii donatiei dupa nasterea copilului, dar cu
respectarea conditiilor prevazute de lege (forma autentica, dar manual cu traditio brevi manu
etc.), donatie care nu va mai fi revocabila pentru survenienta de copil.
3. Conditii. Pentru ca revocarea sa se produca trebuie sa fie indeplinite doua conditii.
a) In primul rand, se cere ca donatorul sa nu aiba vreun copil sau alt descendent in
viata in momentul incheierii contractului de donatie. Existenta unui copil conceput in
momentul donatiei nu impicdic revocarea de plin drept prin nasterea copilului dupa
incheierea contractului (art 837 C.civ.), caci copilul conceput este considerat nascut (infans
conceptus pro nato habetur) numai de cate ori este vorba de interesele (avantajele, drepturile)
sale (quotiens de commodis eius agitur - art.7 din Decretul nr.31/1954), or in acest caz nu
este in interesul sau sa fie considerat nascut.
Daca donatorul avea in momentul incheierii contractului un copil declarat disparut -
desi acest copil este socotit a fi in viata (art. 19 din Decr.nr.31/1954) - nasterea ulterioara a
unui copil atrage revocarea, caci pentru ca revocarea sa nu opereze, art.836 C.civ. cere ca
donatorul sa aiba un copil "existent" in timpul facerii donatiei, ori cel declarat disparut - desi
prezumat a fi in viata - este, prin definitie, o persoana a carei existenta este putin probabila,
ceea ce il poate determina pe donator sa faca donatia. Pe de alta parte, disparutul este socotit
a fi in viata pentru ca, de regula, prezumtia opereaza in interesul lui. In cazul de fata,
prezumtia ar opera in detrimentui lui. Bineinteles, daca s-a declarat prin hotarare
judecatoreasca moartea copilului, el nu mai este "existent".
b) A doua conditie este ca donatorului sa i se nasca un copil, fie si postum (dupa
moarte). Conditia este indeplinita, dupa cum am vazut, daca copilul nascut dupa incheierea
contractului a fost conceput la acea data. Durata vietii copilului este indiferenta; revocarea se
produce de drept prin nastere, chiar daca el moare inainte de intentarea actiunii in restituire.
4. Problema adoptiei. in legatura cu conditiile revocarii pentru survenienta de copil, se
mai pune problema ce efecte produce, in aceasta materie, adoptia? Problema este
controversata.
a) Potrivit unei pareri, existenta unui copil adoptat "impiedica revocarea donatiei,
deoarece este asimilat copilului din casatorie"'. Autorul are in vedere faptui ca raporturile
adoptatorului cu copilul adoptat (si descendentii sai) sunt asimilate cu legaturile de rudenie
rezultand din filiatia fireasca, si aceasta indiferent daca adoptia a fost cu toate efectele unei
filiatii firesti (cu efecte depline) sau cu efecte restranse (art.75 si 79 C.fam., articole abrogate
pentru viitor prin O.U.G. nr.25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, modificata prin
Legea nr.87/1998 pentru aprobarea O.U.G. nr.25/1997).
In consecinta, potrivit acestei pareri, daca donatorul avea un copil adoptat in momentul
donatiei, nasterea sau adoptarea unui alt copil dupa incheierea contractului nu atrage
revocarea. lar daca donatorul n-a avut nici un copil in momentul contractarii, adoptarea unui
copil dupa momentul donatei are drept efect revocarea donatiei.
5. Efecte. Revocarea pentru survenienta de copil produce efecte retroactive de la data
incheierii contractului de donatie. Deoarece donatia se desfiinteaza retroactiv, revocarea
produce efecte nu numai impotriva donatarului si succesorilor sai (universali, cu titlu
universal sau cu titlu particular) care au dobandit mortis causa, dar si in privinta tertilor
dobanditori prin acte intre vii ai bunurilor daruite; resoluto iure dantis, resolvitur ius
accipientis. Insa, potrivit regulilor generale, in cazul mobilelor tertul dobanditor de buna
credinta va putea opune exceptia prevazuta de art. 1909-1910 C.civ., iar in cazul imobilelor
uzucapiunea de 10-20 ani. Posesorul care nu indeplineste conditiile necesare poate invoca
numai uzucapiunea de 30 de ani.
Daca donatia revocata pentru survenienta de copil era cu sarcini, revocarea nu se
produce decat in limita folosului pur gratuit procurat donatarului.