Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Luceafarul de Mihai Eminescu COMENTARIU LITERAR
Luceafarul de Mihai Eminescu COMENTARIU LITERAR
Cea de a cincea varianta este cea definitiva 17417m1211r , cea mai frumoasa
stilizare si cea mai bogata n simboluri: "n cadrul de basm se nalta expresia
cea mai desavrsita a lirismului erotic si' filozofic al lui Eminescu", spunea Tudor
Vianu.
STRUCTURA POEMULUI:
Poemul "Luceafarul" este alcatuit din 392 de versuri, dispuse n 98 de catrene,
fiind dominat de existenta a doua planuri: unul universal-cosmic si altul uman-
terestru. Alcatuind patru tablouri, gndite ca entitati distincte. Trebuie sa
evidentiem, de asemenea, pe parcursul ntregului poem si ipostazele
omului de geniun raport cu ipostazele ideii de femeie.
Primul tablou din structura poeziei este o poveste fantastica de iubire intre
Luceafar (geniu, fiinta superioara) si fata de imparat (aflata la varsta cand poate
fi tulburata de Zburator; dar si simbol al omului comun). Dragostea lor poate fi
vazuta ca o atractie a contrariilor, caci Catalina aspira spre absolut in timp ce
Luceafarul doreste sa cunoasca concretul. Visul tinerei fete trebuie interpretat
drept criza puberala, dorinta de realizare prin dragoste ce este rezolvata
mitologic prin motivul Zburatorului. Cadrul desfasurarii acestei idile este atat
cosmic cat si teluric, in timp ce atmosfera este grava, solemna. Gesturile celor
doi sunt protocolare pentru ca ei apartin unor lumi total diferite.
Tabloul ne prezinta o fantastica poveste de iubire intre doua fiinte apartinind
unor lumi diferite. Contemplind de la fereastra dinspre mare a castelului
Luceafarul de seara se indragosteste de o preafrumoasa fata de imparat. Fata la
rindul ei este cuprinsa de acelasi sentiment. In conceptia fetei Luceafarul este
un spirit, pentru chemarea caruia trebuie o formula magica de descintec.
Descifrind alegoria, putem spune ca sensul ei este ca paminteanul aspira catre
absolut.In timp ce spiritul aspira simte nevoia concretului. Pentru a-l putea
chema linga ea fata foloseste descintecul: "Cobori in jos Luceafar blind ..." .
Fiintele supranaturale au posibilitatea de a metamorfoza. Intocmai ca in basm,
Luceafarul, la chemarea fetei se arunca in mare si preschimbat intr-un tinar
palid, cu parul de aur si ochi scinteietori, purtind un gulgiu vinat, incununat cu
trestii apare in fata fetei ca un inger, ca un zeu. O invita pe fata in palatele lui
de pe fundul oceanului unde toata lumea s-o asculte pe ea. Metamorfoza
Luceafarului pune la contributie mituri cosmogonice, asfel la prima intrupare
Luceafarul are parintii cerul si marea:"- Din sfera mea venii cu greu
Ca sa te-ascult s-acuma.
si soarele e tatal meu.
Iar noaptea-mi este muma."
Din nou o cheama pe fata n lumea lui, oferindu-i de data aceasta cosmosul, pe
cerurile caruia ea va fi cea mai stralucitoare stea. Fata l refuza si de aceasta
data, desi frumusetea lui o impresioneaza puternic:
"- O, esti frumos, cum numa-n vis
Un demon se arata.
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata"
Ideea apartenentei geniului la nemurire este exprimata sugestiv, cu claritate n
strofa urmatoare:
"- Dar cum ai vrea sa ma cobor? Au nu-ntelegi, tu oare. Cum ca eu sunt
nemuritor. si tu esti muritoare?"
Fata nsa nu poate accede la lumea lui si nici nu-l poate ntelege ("Desi vorbesti
pe nteles/ Eu nu te pot pricepe", asa ca i cere sa devina el muritor, sa vina el
n lumea ei:
"Dar daca vrei cu crezamnt Sa te-ndragesc pe tine, Tu te coboara pe pamnt,
Fii muritor ca mine."
Puterea de sacrificiu a omului de geniu n numele mplinirii idealului absolut este
ilustrata de intensitatea sentimentului de iubire, care duce la renuntarea la
nemurire
Luceafarul pleaca spre Demiurg pentru a-i cere acestuia dezlegarea de
nemurire, "S-a rupt din locul lui de sus/ Pierind mai multe zile."
Tabloul al IV-lea Ne duce din nou n planul terestru dar si n cel universal
cosmic.Hyperion devenit din nou Luceafar se ntoarce pe cer si si revarsa din
nou razele asupra Pamntului.n acest tablou avem un foarte frumos pastel
terestru care contrasteaza cu pastelul cosmic din partea a 3-a. Luceafarul
descopera pe cararile din crnguri sub siruri lungi de tei doi tineri ndragostiti
care sedeau singuri. Fata l vede si l cheama sa-i lumineze norocul. Oamenii
snt fiinte trecatoare. Ei au doar stele cu noroc n timp ce Luceafarul nu
cunoaste moarte. Mhnit de cele ce vede, Luceafarul nu mai cade din nalt la
chemarea fetei ci se retrage n singuratatea lui constatnd cu amaraciune:"Ce-ti
pasa tie chip de lut /Daco-i fi eu sau altul?/Traind n cercul vostru strmt/
Norocul va petrece/Ci eu n lumea mea ma simtNemuritor si rece".
Resemnarea n "lumea lui", nemuritor si rece, este resemnarea ideala la care
tinde orice om superior cu constiinta ridicarii lui din conditia umanului.
Raspunsul final al Luceafarului este constatarea rece, obiectiva, a diferentelor
fundamentale ntre doua lumi antonimice: una traind starea pura a
contemplatiei, cealalta starea instinctualitatii oarbe n cercul strmt al norocului,
al sansei de a se mplini sau a nesansei.
n structura poemului exista elemente care apartin celor trei genuri litarare:
liric, epic si dramatic.
Lirismul provine din muzicalitatea formei, din trairile personajelor, dar si din
prezenta unor specii apartinnd genului liric: pastelul terestru si cosmic,
meditatia si elegia.n ceea ce priveste genul dramatic, trebuie sa distingem ntre
aspectul tehnic al termenului si cel al continutului; ca tehnica dramatica, poemul
este alcatuit din mai multe scene n care modalitatea esentiala de exprimare
este dialogul - din punctul de vedere al continutului, vorbim de framntarile
dramatice ale personajelor ntre ceea ce sunt ele-n realitate si ceea ce vor sa
fie.De genul epic apartine schema epica, caracterul narativ al poemului.Limbajul
artistic poate fi definit prin cteva particularitati:
* limpezimea clasicii este data de absenta podoabelor stilistice, epitetele alese
de poet dovedind preocuparea acestuia pentru claritatea descrierii, Eminescu
folosind cele mai potrivite cuvinte pentru conturarea ideilor:
- epitetul popular "o prea frumoasa fata" a fost ales dupa un lung sir de
ncercari: "un ghiocel de fata", "un vlastarel de fata", "o dalie de fata", "un
gangure de fata, o pasere de fata", un canaras de fata", "un giuvaer de fata"
etc;
- folosirea putinelor adjective (89 n tot poemul) este particularizata
prin frecventa acelorasi cteva: mndru, frumos, mure, blnd,, dulce, viu sau
prin formarea unora noi, cu prefixul etc. ne: nemarginit, nemuritor, nespus,
negrait, nemiscator etc.
Morala Luceafarului Eminescian nu este alta decat cea desprinsa din inegalabilul
basm romanesc Tinerete fara batranete si viata fara de moarte adica faptul ca
omul asa cum este el creat este in incapabilitatea de a-si depasi conditia de
muritor .