COSMAN ANDREI

GRUPA 10

Behaviorismul traditional despre

obiectul psihologiei

Behaviorismul a fost un curent in psihologie ce a aparut ca reactie la introspectionism,

criticand astfel ambiguitatea, subiectivitatea si elitismul prezent in era introspectionismului.
Dupa cum sugereaza si numele curentului (behavior inseamnand comportament in limba
engleza), behaviorismul s-a axat pe comportament, pe viata psihica exterioara si nu interioara
a omului. Paradigma behaviorismului este usor de inteles, acest lucru fiind unul dintre
obiectivele curentului.

Ca origine, putem afirma ca behaviorismul are radacinile in filosofie, mai exact in

prgamatism. Pragmatisti precum Dewey sustineau ca nu exista idei adevarate, ci numai idei
care devin adevarate pe parcursul activitatii practice a individului. Behaviorismul, de
asemenea, a considerat relevanta doar activitatea exterioara a individului si a cautat diverse
metode de analiza a acesteia, metode empirice, cantitative. Watson, unul dintre cei mai
importanti reprezentanti ai curentului a sustinut ca psihologia trebuie sa intre in randul
stiintelor exacte, naturale, iar pentru a obtine aceasta calitatate, este necesar ca psihologia sa
aiba ca obiect studiul comportamentului uman. Comportamentul devine astfel obiectul central
al psihologiei behavioriste pentru o perioada de aproape jumatate de secol, perioada in care
reprezentanti ai erei precum Watson s-au axat exclusiv pe relatia ce sta la baza tuturor
teoriilor behavioriste: S -> R (stimul -> reactie).

Lovitura de gratie la adresa introspectionismului a fost adusa de John B. Watson prin

lucrarea sa Psihologia asa cum o vede un behaviorist, publicata in revista Psychology
Review. Aceasta lucrare a urmat sa devina asemenea unui manifest al noului curent. Watson a
criticat si s-a declarat ingrijorat de lipsa obiectiviatii si a unor date verificabile in psihologia
introspectionista. Propunerea sa pentru psihologie a fost abandonarea studierii
neverificabilului si constructia unor concepte, a unui obiect si a unor metode de cercetare
stiintifice.

In behaviorismul traditional, tot ce a stat in calea formulei S -> R a fost dat la o parte,
considerat irational si irelevant. Pana si constiinta a devenit un simplu impediment in
conceptia behaviorista, acestia considerand-o irelevanta deoarce nu este masurabila si direct
observabila. John B. Watson a impartit viata pishica a omului in trei clase de organizari
comportamentale: cele viscerale, prin care omul isi exteriorizeaza emotiile precum furia,
frica, agresivitatea, cele motorii (comportamente locomotorii, posturale, manipulative) si cele
laringeale, comportamente verbale datorate activiatii laringelui. Orice alte conceptii
psihologice anterioare behaviorismului precum gandirea, imaginatia, perceptiile au fost
intentionat ignorate sub imperativul obiectivitatii. In behaviorism, obiectivitatea a devenit
zeul suprem iar subiectivitatea adversarul acesteia, asemenea unui fanatism cu caracter
religios.

Desi limitat in perspective, behaviorismul a adus contributii stiintifice semnficiative.

Prin experimente precum cele sustinute de B. F. Skinner si I. P. Pavlov, s-au stabilit concepte
si teorii in domeniul reflexelor conditionate si conditionarii in general ce sunt considerate
valide si acum. Aparenta simplitate a studiilor si concluziilor behavioriste a reusit sa ofere
rezultate empirice si demonstrate stiintific in domeniul comportamentului uman si animal.

Formula limitata dar sfanta pentru behaviorismul clasic, S -> R, a fost reluata in
discutii de cei ce urmau sa fie neo-behavioristii. E. C. Tolman a introdus noi variabile pe care
acesta le-a numit intermediare, dar si notiunea de scop, afirmand ca exista un scop in
comportamentul uman si ca nu este pur arbitrar. Acesta l-a critical pe Watson, sustinand ca a
deteriorat imaginea unitara a omului.

In opinia mea, desi limitat in perspectiva, behaviorismul a fost un pas important in

evolutia psihologiei ca stiinta. Avand in vedere ca a fost un concept reactionar, nu este de
mirare ca behaviorismul s-a opus cu tarie conceptiilor precedente. In timp ce consider dovada
empirica ca fiind temelia oricarei discipline ce se doreste a fi stiinta, behaviorismul a exagerat
in reactia fata de introspectionism prin negarea structurilor ce nu pot fi masurate si direct
observate. In concluzie, realizarile behaviorismului au fost si sunt reale, iar ganditorii
curentului au reusit sa orienteze psihologii spre metoda stiintifica in stabilirea si studiul
obiectului psihologiei.