Bells palsy

Paralizia bell e caract. de PFP uliaterala cu debut acut(<72 h) fara semne insotiroare, fara istoric
sau examinare care sa sugereze un diagnostic alternativ
Sir Charles Bell a demonstrat faptul ca al saptelea nerv cranian controleaza muschii expresiei
faciale
O pareza faciala periferica slabestee toti muschii faciali ipsilaterali, incluzand m. frontalis si .
orbicularis oculi. Pareza faciala centrala slabeste doar doua treimi din faceisul contralaterall,
evitand m. frontalis.
Pe langa muschh expresiei facale, n. facial asigura sensibilitatea in canalul auditiv extern, pinna,
mastoida si mcoasa palatului; innerveaza muschiul scaritei si glandele lacrimale si glandele
salivare minore; asgura sensibilitatea din cele doua treimi anterioare ale limbii
Fatori care sugereaza prognostic prost includ: DZ, HTA, varsta inaintata, pareza completa, lipsa
ameliorarilor in decurs de 1 luna, durerea non-ear si lacrimatie scazuta.
Cauza exacta a parezei Bell nu e cunoscuta, dar se presupune ca etiologia ar fi o reactivare a
virusului Herpes Simplex tip 1
Redobandirea abilitatii de a fluiera are semnificatie pozitiva in evolutie (presupunand ca
pasientul putea fluiera inainte de debut)
Desi, in mod tipic nu exista pierdere obiectiva a auzului, durerea in jurul urechii si fetei poate
aparea si poate fi chiar severa uneori. Durerea prelungita in jurul acestor arii ar putea sugerea o
cauza alternativa a parezei faciale.
Unii autori sustin ca pareza Bell este de fapt o polineuropatie craniala. Orice alte semne care
implica altceva decat nervi cranieni ar trebui privite ca potentiale red flags, sugerand un alt
diagnostic:
Aproximativ 7% din pacienti vor avea o pareza faciala recurenta
Pentru pareza bell tipica, fara red flags din anamneza sau examinare, nu sunt necesare
investigatii ulterioare, nici macar imagistice.
Daca se va efectua un RMN la un pacient cu pareza Bell (in mod tipic nu e necesar) s-ar putea
observa o accentuare a segmentelor intracanaliculare si labirintice ale n. facial.
Red flags care ar putea pune la indoiala diagnosticul de pareza Bell sunt: debut insidios,
implicarea altor nervi cranieni, vertij concurent sau pierderea auzului, bilateralitate, riscul
pentru boala Lyme sau HIV si cancer.
Boala Lyme este o cauza comuna de pareza faciala endemica in lunile de vara, dar in absenta
unei posibile expuneri si fara alte semne, testari de rutina nu sunt recomandate
Examinarea amanuntita a capului si gatului e importanta la pacientii cu pareza faciala periferica,
cu atentie sporita pentru vezicule de pe suprafata membranei timpanice, a CAE, palatului moale,
indicand herpes zoster(sindromul Ramsay Hunt)
Pareza faciala periferica e cea mai intalnita manifestare neurologica in neurosarcoidoza si e cu
atat mai semnificativa daca e bilaterala.
Pareza faciala periferica poate fi primul semn al unui sindrom Guillan-Barre , cu progresi spre
deficitul motor al membrelor, dar exista o varianta a sindromului G-B care se manifesta prin
pareza bifaciala
 Pentru protectia corneei la pacientii cu pareza Bell se recomanda picturi de ochi lubrefiante,
utilizate in mod frecvent in timpul zilei si un gel lubrefiant ar trebui utilizat pe timpul noptii,
impreuna cu lipirea pleoapei in pozitie inchisa
Academia Americana de Neurologie a emis o recomanare de nivel A pentru folosirea
corticosteroizilor in primele 72 h de la debut pentru a creste sansele de ameliorare. Combinatia
de antiviral si corticosteroid nu aduce o imbunatatire semnificativa a prognosticului si folosirea
acestei asocieri are o recomandare de nivel C, cu un beneficiu modest in cel mai bun caz.
Deficitul motor rezidual dupa pareza Bell poate cauza contractura , lasand impresia ca in repaus
hemifaciesul normal e slabit, cu sant nazolabial mai putin accentuat si fisura palpebrala mai
larga. LA testarea functiei faciale se evidentiaza partea afectata.
Diskinezia (synkinesia) motorie e o complicatie a paraliziei Bell, in mod uzual asimptomatica, dar
daca pune proleme poate fi tratata cu toxina botulinica.
Doua synkinezii secundare includ lacrimatia gustatori (lacrimi de crocodil ) si transpiratia
gustatorie, cunoscuta ca sindromul Frey.