Fenomene bioelectrice

Notiuni de electrochimie. Potentialul Nernst

Bioelectrogeneza producerea de electricitate n org.vii (aparitia unor fenomene

electrice n tesuturile vii reprezinta una dintre manifestarile fundamentale ale vietii celulelor).

n urma proceselor metabolice care au loc distributii asimetrice ale ionilor

de semne contrare care determina gen 555f51f erarea unor diferente de
potential electric numite potentiale biologice.

Diferentele de potential dau nastere la rndul lor unor biocurenti.

Diferentele de potential exista att n repausul celular (potential de repaus)

ct si n timpul activitatii celulei (potential de actiune).

n organismele vii purtatorii de sarcini electrice sunt ionii iar distributia

ionilor de o parte si de alta a membranei se face inegal.

= 0 + RT ln c + nFV (potentialul chimic)

i = 0 + RT ln ci + n FVi (n mediul intracelular)

e = 0 + RT ln ce + n FVe (n mediul extracelular)

i = e conditia de echilibru

pot. Nernst-Planck (pot.de

electrodifuzie)

Unde:

Vi, respectiv Ve reprezinta potentialul ionilor n interiorul, respectiv exteriorul membranei, R

constanta universala a gazelor, T temperatura, n valenta, F numarul lui Faraday, c e si ci
concentratia ionului n interiorul, respectiv exteriorul membranei.
 Potentialul de electrodifuzie apare ca urmare a difuziei mai rapide a unor ioni
dect a altora.

Diferenta de potential de o parte si de alta a membranei depinde numai de

diferenta de concentratie.

La formarea potentialului de membrana un rol hotartor l au ionii K+.

Aplicnd relatia de mai sus, potentialul de echilibru este dat de relatia:

Obs.

pe baza concentratiilor ionilor de K+ din interior si exterior s-a calculat pentru potentialul
de repaus o valoare de aproximativ -95 mV (fata de valoare determinata experimental -90
mV).

contrib. ntr-o masura mai mica si ceilalti ioni prezenti si avnd n vedere ca se gaseste
ntr-o faza stationara, potentialul de membrana de repaus este redat mai corect de relatia:

Relatia lui Goldmann:

Potentialul de repaus al unei celule vii se masoara prin tehnica microelectrozilor care
au dimensiuni de 0,6
 1.

Membrana excit. se produce o scadere a permeabilitatii pentru ionii K+ si creste

permeabilitatea pentru Na+ potentialul de membrana se modifica.

Initial se produce o reducere a potentialului de repaus la 0, o depolarizare, iar apoi se

polarizeaza n sens contrar, pozitiv n interior si negativ n exterior (proces foarte
rapid).

Originea potentialelor celulare se datoreaza proceselor de oxidare si de reducere.

n procesele de oxidare se desprind electroni de pe substrat. (aceasta desprindere de

electroni este efectuata de catre anumite enzime speciale numite dehidrogenaze).
Electronii si protonii formati trec spre straturile superficiale ale celulei unde se gasesc
oxidazele).

Potentialul de repaus

tehnica microelectrozilor fiecare celula vie este polarizata n raport cu

lichidul interstitial, adica ntre suprafata interna si cea externa a membranei
exista o diferenta de potential numita potential de repaus al membranei
celulare. (se considera potentialul fetei interioare a membranei fata de
potentialul fetei exterioare, socotit ca reper).

Valoarea potentialului de repaus al membranei celulare difera de la specie la

specie si de la celula la celula.

Dupa moartea celulei, diferenta de potential dintre cele doua fete ale
membranei se anuleaza.
 Potentialul de repaus al membranei se datoreaza, n esenta, unei inegalitati
de concentratie, unei asimetrii de repartizare a diferitilor ioni, care exista n
exteriorul membranei celulare (lichidul interstitial) si n interiorul ei (lichidul
intracelular).

Obs.

Dintre ionii care populeaza mediile intra- si extracelular prezinta importanta n special ioni de
Na+, K+ si Cl-, precum si anionii organici cu molecula mare, cum sunt polipeptidele si
proteinele.

Potentialul de actiune

Se realizeaza n urma modificarii polarizarii membranei.

Rezulta o variatie a potentialului electric de membrana prin efluxul de ioni K+

si influxul de ioni Na+. Restabilirea echilibrului initial se face cu consum de
energie.

Excitatia aparuta ntr-un loc pe suprafata membranei celulei excitate este

difuzata pe ntreaga ei suprafata. Fibrele nervoase se bucura cu predilectie de
aceasta proprietate.

Transmiterea influxurilor nervoase ntre doi neuroni se face prin intermediul

sinapselor care au proprietatea de a lasa fluxul nervos sa treaca numai ntr-o
singura directie.

Tipuri de raspunsuri celulare la stimularea electrica

Fazele potentialului de actiune:

depolarizarea

vrful de potential

repolarizarea
 2.

Caracteristicile potentialului de actiune:

1. Legea "totul sau nimic"

n cazul fibrei musculare striate cardiace, daca aceasta este stimulata (excitata)
cu stimuli liminali, fibra da un raspuns maxim si, orict am mari intensitatea
stimulului, raspunsul este acelasi.

Obs.

Aceasta lege nu poate fi aplicata sistemelor cu un grad nalt de organizare ca la receptori sau
neuroni, unde raspunsul este n functie de intensitatea excitantului.

2. Relatia amplitudine-durata

Pentru masurarea excitabilitatii unui nerv sau muschi se folosesc stimuli

electrici rectangulari. Pentru a primi raspuns la o excitatie, trebuie ca
excitantul sa aiba o anumita intensitate si curentul sa dureze un anumit timp.
 3. Perioada refractara

Este de doua feluri: refractara si absoluta.

Perioada refractara absoluta este perioada potentialului de vrf, cnd

membrana se gaseste n perioada de inexcitabilitate, adica nu mai este capabila
sa primeasca noi stimuli, deci nu se pot genera potentiale de actiune
(depolarizari).

Perioada refractara relativa este perioada n care se genereaza potentialul de

actiune daca stimulii sunt ndeajuns de puternici, nsa amplitudinea si viteza de
depolarizare si de declansare a depolarizarii sunt diminuate.

3. Acomodarea

Mecanismul generarii potentialului de actiune:

3. 4.
Propagarea potentialului de actiune de-a lungul membranei excitabile:

Mecanismul propagarii excitatiei este explicat cu ajutorul teoriei cablului.

o Zona excitata B este caracterizata printr-o inversare a polarizarii.

o Ca urmare a acestei inversari apar curenti locali att n interiorul fibrei

ct si n exterior.

o Acesti curenti tind sa excite dintr-o zona excitata si zonele vecine.

o Propagarea se face din aproape n aproape n sensul indicat mai sus,

deoarece zona C care a fost excitata naintea zonei B nu mai este
sensibila la depolarizare pentru ca ea se gaseste ntr-o perioada
refractara.

o Excitatiile se propaga deci ntr-un singur sens

o Viteza impulsului nervos atinge zeci de metri pe secunda n cazul

fibrelor amielinice.

o La fibrele mielinice conducerea (propagarea) excitatiei se face n

salturi si mult mai repede dect n cazul fibrelor amielinice.

o Stratul de mielina este de natura lipo-proteica si deci este un bun

izolant. n acest caz curentii locali trec n afara, prin lichidul
interstitial, fapt ce determina o crestere a conductiei.