GEORGETA ORIAN, Exilul romnesc dup al II-lea rzboi mondial: literatur, probleme, publicatii, raporturi

EXILUL ROMNESC DUP AL II-LEA RZBOI MONDIAL:

LITERATUR, PROBLEME, PUBLICATII, RAPORTURI

Asist. univ. drd. GEORGETA ORIAN

Universitatea 1 Decembrie 1918, Alba Iulia

The present paper intends to study the phenomenon of the Romanian exile after the World
War II in some essential co-ordinates: terminology, periodization, geographical areas, literary
canon, identity problems.

n eseul Avatarii lui Ovidiu, Laurentiu Ulici face un inventar de termeni cu trimiteri mai
mult sau mai putin explicite la notiunea de exil (fug, fugrire, sanctiune, optiune, aventur,
destin, salvare, terapie, revans, refuz, revolt, regsire, motive politice-economice-personale-
psihologice, dor de duc, lehamite, ntmplare, fric, curaj, solutie, lips de solutie) pn la a ajunge
n fata exclamatiei potrivite: Asta e! Exilul ca fenomen.
Simpla acceptare a existentei unei fenomenologii a exilului induce (re)cunoasterea tuturor
elementelor componente: cauze, definitii, perioade, arii geografice, ideologii, grupri si cazuri
particulare, canon literar etc. Faptul c exilul romnesc are istorie este deja acceptat. Exilul de dup
al II-lea Rzboi Mondial suscit un interes aparte datorit complexittii problemelor care-l definesc,
pe de-o parte, iar pe de alt parte, datorit distantei mici la care ne aflm fat de el. Desi din punctul
de vedere istoric, fenomenul poate fi considerat ncheiat, prin consecintele (produsele) sale,
rmne un proces nc n transformare. Materia prim a exilului mai are nc de parcurs o
sumedenie de miscri, dislocri si reasezri, pn la fixarea ntr-o matc definitiv.
Pericolul fundamental, n cercetrile asupra exilului, este elanul crerii miturilor. Tentatia
de a pune n fata cititorului un piedestal gata populat favorizeaz sau pgubeste unele figuri literare,
principala cauz a acestui fenomen fiind (nc) necunoasterea deplin a tuturor aspectelor legate de
scriitorii din afara granitelor trii. Nici literatura din tar, nici cea din exil nu au dreptul absolut al
crerii canonului, fapt care duce la controverse intelectuale si de politic cultural conexe notiunii
de exil.
Unii cercettori (E. Behring) constat chiar o oarecare lips a interesului de definire a
fenomenului, acesta fiind perceput, n ansamblu, doar ca o manifestare, printre altele, a unor grupri
literare.
Mai multi termeni sunt vehiculati n discutiile despre acest segment literar, iar unii
comentatori tin s-i defineasc, tocmai pentru a evidentia nuantele semantice:
EMIGRATIA: motivat personal sau economic; perceput, mai ales sociologic, ca fiind
specific srcimii, muncitorilor. G. Astalos: emigrarea este un act pur economic emigrantul e
un fel de profitor Refugiatul e altceva, iar refugiatul e demn, nu cerseste: Pentru romni, singura
tentativ de emigrare ( ca fenomen organizat si constientizat ) este exodul transilvnenilor din anii
30-40 spre SUA. Celelalte sunt doar aventuri individuale sau de grup. Al Paleologu: Limbajul
comun i confund prea lesne pe emigrati cu emigrantii; sunt fineturi lingvistice nu totdeauna
sesizabile. Engleza si franceza mai utilizeaz termenii banishment, bannissement, avnd n romn
echivalentul surghiun.

121
GEORGETA ORIAN, Exilul romnesc dup al II-lea rzboi mondial: literatur, probleme, publicatii, raporturi

DIASPORA: provine din vocabularul istoriei Bisericii si, etimologic, se defineste ca fiind
dispersarea unei etnii n lume. Termenul nu este agreat de toti comentatorii deoarece acceptarea lui
ar nsemna recunoasterea unei legturi, a unor raporturi normele, de colaborare, cu tara de origine,
ceea ce nu este valabil pentru perioada la care ne referim.
AZILUL: induce ideea unei limitri temporale, n vederea unei ntoarceri acas, dup ce
situatia care a determinat plecarea se va fi ameliorat. Multi dintre exilatii nostri au crezut, initial, c
va fi vorba doar de o absent de ctiva ani, de azil deci, si nu de exil definitiv.
EXILUL: termenul care pare s surprind cel mai bine perioada literar 1945 1989 din
afara granitelor trii. Este conditionat politic, ideologic si presupune discriminarea, urmrirea,
(amenintarea cu) nchisoarea drept cauze. Exist ntotdeauna, n cazul exilatilor, un aici (alctuit din
amenintri la adresa fiintei) si un acolo (definit de problemele de integrare, neadaptare, excludere,
dorint de revenire).
Din acest punct de vedere, nu apartin exilului nume ca: Iulia Hasdeu, Anna de Noailles,
Elena Vcrescu sau Martha Bibescu, ale cror motive de a prsi Romnia au fost personale.
De asemenea, cazuri speciale sunt considerate cele ale scriitorilor romni de origine
evreiasc, emigrati n Israel (ntoarcere acas, dar exil artistic) si ale scriitorilor romni din
Basarabia, Bucovina sau Banatul srbesc (rezistenta prin cultur ntr-un teritoriu cruia i apartin).
Alti termeni utilizati n contextul mentionat sunt: exilul interior (scrisul subversiv,
revendicarea dreptului individual la interpretri religioase proprii, pornind de la dimensiunea
antropologic a termenului), exilul din exil (adesea, realitatea vestic nu corespundea asteptrilor.
Este cazul celor care au ajuns ntre intelectualii de stnga din Franta!), disidenta.
Definitiile exilului sunt numeroase, de cele mai multe ori metaforice, uneori patetice, alteori
fcute n necunostint de cauz. Am retinut dou:
Stefan Augustin Doinas: Fars tragic a Istoriei, pe care unii foarte putini au puterea de
a o transforma n destin, exilul este mrturia imposibilittii de a ne naste a doua oar, dovada c ne
zbatem mereu n placenta existentei noastre originare.
George Astalos: Exilul este o fierbere interioar permanent, pe care dezrdcinatul o
oculteaz n ochii celor cu care vine n contact. Pentru c exilatul, cum spune anecdota, e cineva
care a pierdut totul, n afar de accent.

Laurentiu Ulici distinge dou perioade caracterizate prin concentratia mare de plecri, pe
care le interpreteaz statistic: cam 50 scriitori au prsit tara n perioada 1945-1949 ( prigoana
regimului comunist, n faza sa stalinist, mpotriva a tot ceea ce reprezenta trecutul burghezo-
mosieresc) si aproximativ 200 scriitori au plecat ntre 1972-1989. Ar nsemn, asadar, c peste 12%
din totalul scriitorilor romni s-au exilat, procent mai mare dect n orice alt tar sud-est
european.
Eva Behring alege deceniul drept criteriu de periodizare si distinge trei valuri ale exilului:
Anii 40-50: Mircea Eliade, C. V. Gheorghiu, V. Horia, Aron Cotrus, Pamfil Seicaru,
Emil Cioran, Horia Stamatu, George Usctescu, Stefan Baciu, Alexandru si George
Ciornescu, Virgil Ierunca si Monica Lovinescu.
Anii 60-70: Dumitru Tepeneag, Paul Goma, Petru Popescu, Matei Clinescu, Virgil
Nemoianu, I. Negoitescu, Virgil Tnase, I. P. Culianu, S. Damian, Gelu Ionescu,
Gabriela Melinescu, Sanda Golopentia.
Anii 80: Norman Manea, Ion Caraion, Dorin Tudoran, Matei Visniec, Bujor
Nedelcovici, Nicolae Balot, Mircea Iorgulescu etc.
Rmne oarecum neclar situatia din perioada 1950-1960, precum si cazul lui Petru Dumitriu,
copilul alintat al Romniei socialiste din anii 50.
Observatie: exilul se consider ncheiat d.p.v. cronologic abia n 1996 (alternanta la
guvernare!).
122
GEORGETA ORIAN, Exilul romnesc dup al II-lea rzboi mondial: literatur, probleme, publicatii, raporturi

Primul val al exilului este de provenient conservatoare (simpatizantii si adeptii miscrii

legionare, partizanii maresalului Antonescu, monarhistii, traditionalistii, n general), si alege drept
centru Madridul si nu oboseste s demonstreze c Vestul decade, nefiind capabil de Traditie. n
acest prim val se poate vorbi despre grupri de exil. (Ideea de grupare presupune existenta
unei asociatii, a unei reviste, a unui cadru ideologic, chiar a unor lideri de opinie. Acest fenomen
este specific mai ales generatiei printilor, deoarece la generatia fiilor se constat mai mult
demersuri individuale sau preocuparea strict pentru afirmare n plan stiintific).
Cele mai consistente grupuri sunt n:
Spania: Aron Cotrus, Alexandru Gregorian, Alexandru Busuioceanu, Alexandru Ciornescu,
Vintil Horia, George Usctescu, Traian Popescu, Radu Enescu, Aurelio Rut etc.
Franta: Basil Munteanu, Emil Cioran, Eugen Ionescu, C. V. Gheorghiu, Mircea Eliade, N.
Caranica, V. Ierunca, M. Lovinescu. G. Astalos, Paul Goma, Matei visniec, B. Nedelcovici,
Dinu Flmnd etc.
SUA: M. Eliade, I. P. Culianu, Petru Popescu, N. Manea, Matei Clinescu, Sanda
Golopentia etc.,
dar figuri importante se afl si n Italia, Elvetia, Portugalia, Germania, Olanda, Suedia, America de
Sud, Canada, Australia.
Comunicarea cultural n exil este motivat de scopuri comune. Dou sunt, n principal,
intentiile grupurilor de exilati: vointa de a decide si ei, din exterior, asupra identittii culturale a
romnilor (cu att mai mult cu ct de afar se vedea mai bine!) si de a intermedia relatii ntre
cultura romn si cultura trii-gazd.
O dat cu acceptarea faptului c exilul va fi de lung durat se diversific si conceptia asupra
exilatului si a rolului su. Astfel, pe lng conservarea traditiei si delimitarea categoric de literatura
realist-socialist din tar, actul comunicrii n exil mai presupune: creatii artistice proprii, marcate
de conditiile specifice exilului; cultivarea si studiul limbii nationale; recuperarea si prezentarea
dintr-o perspectiv opus celei oficiale a unor autori romni ajustati (Mihai Eminescu, Lucian
Blaga, Vasile Voiculescu); actualitatea literar din tar si ecouri ale acesteia n tara-gazd. Toate
acestea se realizeaz prin:
Asociatii: LAssociation Franco-Roumaine; Centre Roumain de Recherches;
Fundatia Regal Universitar Carol I; Cenaclul de la Neuilly; Institutul Romn de
Cercetri si Biblioteca Romneasc din Freiburg; Societatea Academic Romn de
la Roma; Cenaclul Apozitia si Centrul Cultural Romn de la Munchen; Asociatia
Cultural Hispano-Romn din Salamanca; Asociatia Cultural Romneasc si
Fundatia Cultural Romn de la Madrid; Asociatia Romnilor din Canada;
Academia Romno-American de Stiinte si Arte etc.
Edituri: Limite, Ethos, Destin, Carpati, Casa Pribegiei etc.
Reviste: Cahiers France-Roumanie; Caietele Inorogului; Revista Scriitorilor
Romni; nsirte, Mrgrite; Luceafrul; Caete de Dor; Orizonturi; Destin etc.
Observatie: n exilul actual, fenomenul continu (exemplu: Asociatia International a Scriitorilor
si Oamenilor de Art Romni LiterArt XXI, care editeaz revista Origini / Romanian Roots,
Atlanta, Georgia).

Dup o prim perioad de derut (perioad n care s-a constatat si s-a acceptat faptul c
exilul nu are sanse s devin azil, deci va fi de durat), n rndul exilatilor se contureaz un oarecare
consens cultural. Avnd la nceput un ton misionar (revista Destin), acest curent de opinie vine cu
o prim ntrebare fundamental legat de identitatea cultural: ce fel de valori trebuie pstrate?! Nu
este de neglijat faptul c multi provin de la Gndirea si din trirism, deci valorile fundamentale
de popor si natiune (comunitate etnopsihologic) sunt puse pe primul loc. Primeaz o puternic

123
GEORGETA ORIAN, Exilul romnesc dup al II-lea rzboi mondial: literatur, probleme, publicatii, raporturi

identitate (etnic), notiunile de ordine, umanitate, onestitate, valorile crestine fundamentale (iubire,
sperant, credint) si cutarea unui sens transcendental al vietii. Se contureaz o pozitie evident
critic fat de acele traditii vest-europene care provin din filosofia cartezian si se ntemeiaz pe
individualism si liberalism.
E. Behring structureaz fenomenul identittii culturale n exil pe 3 niveluri (lund drept
criterii: gradul schimbrii limbii, productivitatea literar si strategia scriitoriceasc) dup cum
urmeaz:
nencrederea fat de posibilitatea integrrii n cultura si traditiile trii-gazd:
mentinerea, n principiu, a limbii romne ca limb a literaturii; orientarea ctre
relatiile si publicul din Romnia (ex.: Paul Goma, Ion Caraion, I. Negoitescu).
acceptarea unei identitti culturale duble, resimtit ca duplicitar: stpnirea si
utilizarea idiomului natal, ca si a celui de exil, n egal msur; orientarea n acelasi
timp ctre cititorul din patrie, ct si ctre cel din tara de adoptie (ex.: M. Eliade, G.
Usctescu, V. Horia, M. Lovinescu, V. Ierunca, fratii Ciornescu, N. Manea, D.
Tepeneag)
desprinderea de identitatea originar, asimilarea n noul mediu n concordant cu
folosirea consecvent a limbii din tara de exil, orientarea ctre cititorul din tara-
gazd (ex.: Emil Cioran negatia total si ruptura de identitatea sa romneasc;
Petru Popescu integrare neproblematic, fr repudierea explicit si categoric a
originilor culturale).
Se poate lesne constata c a doua categorie circumscrie cei mai multi membri. Asimilarea
limbii cunoaste mai multe etape, desprinzndu-se, ca numitor comun, faptul c eseul, critica sau
publicistica sunt mai usor accesibile noului idiom, n timp ce pentru literatur rmne predilect
limba matern.
Ctre sfrsitul anilor 50 se produce o repliere a exilului. Unele grupuri din tar reprosau
exilului c, prin izolarea liber aleas, si-a pierdut dreptul de a reprezenta n strintate cultura
national si c a devenit complice la tragedia national. (G. Usctescu, Nou itinerar, n Destin,
1956)
Astfel, actualitatea verbelor a pstra, a apra, a transmite scade, n detrimentul lui a crea.
Marea provocare este aceea de a crea o lume romneasc n domeniul spiritualittii pure, o
cultur a exilului n dimensiune temporal, de vreme ce spatiul natural este refuzat. Acum se pune
problema productivittii literare, aspect care de multe ori presupune si coordonatele existentei
materiale. Este vorba si de o emancipare estetic: o art a exilului aflat la polul opus al directivelor
oficiale. Renuntarea la autohtonismul provincial si delimitarea de perioada de nceput, evident
traditionalizant, au ca efect o lrgire (nuantare chiar) a conceptelor estetice. (Mircea Eliade:
anistoricitatea, noul umanism, omul universal; Emil Cioran: nihilismul)
n anii 80 se impune un nou concept: est-etica (incluznd, fireste, esteticul, prioritate
declarat si de politica cultural oficial). Asadar, n msura n care se poate vorbi de existenta unui
canon specific exilului, acesta s-ar baza pe o profund concordant ntre etic si estetic. Un criteriu
de valorizare deloc neglijabil este si contextualizarea international, inserarea competent a
proceselor literare romnesti n relatiile universale (Monica Lovinescu, Matei Clinescu, Virgil
Nemoianu, Sorin Alexandrescu, I. Negoitescu, Sanda Golopentia etc.).
Pentru scriitorii mai tineri, care publicaser deja n tar, exist si o alt problem de
adaptare: tipul de lector. Trecerea de la scrierea camuflat la un evantai de posibilitti devine
descumpnitoare. Scrisul subversiv (exilul interior) crease deja un anumit tip de cititor, initiat,
care stia s-l descifreze. n exil, dispare asadar senzatia de complicitate, satisfactia creatorului care
reuseste s treac opera la cititor pe deasupra cenzurii. Fat de un cititor strin, o astfel de politic
literar era inutil.

124
GEORGETA ORIAN, Exilul romnesc dup al II-lea rzboi mondial: literatur, probleme, publicatii, raporturi

Nu se poate vorbi de o veritabil estetic a exilului. Dac n plan individual se mai pot
stabili urme ale unui eventual mit personal, n plan colectiv este destul de greu de stabilit un
numitor comun. Totusi, exist o corelatie ntre situatia de exilat si literatura creat n acest cadru.
Inevitabil, apar unele puncte comune: reflectia asupra destinului personal; exilul si exilatul/dictatura
si dictatorul; peisajul natal spatiu-matrice; copilria; evenimente si mituri din istoria national.
n ultimul deceniu, procesul de integrare a literaturii exilului n canonul national e n plin
desfsurare. Integrarea comport editri, reeditri, traduceri, includerea n dictionare si antologii,
simpozioane etc. n perioada 1945-1989, circulatia informatiei literare din tar n exil si invers nu a
fost sistat n totalitate (un rol important l-a avut n acest sens postul de radio Europa Liber, prin
cei doi critici, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca). Existau chiar unele contacte, tolerate oficial, cu
anumite institutii si cercuri din exil. Pentru reliefarea specificului national, regimul vrea chiar s
profite de pe urma recunoasterii internationale a unor nume ca: Mircea Eliade, Eugen Ionescu,
Emil Cioran, Vintil Horia, Alexandru Busuioceanu, fratii Ciornescu. Dou fenomene se produc
din aceste motive: pe de o parte, autorii interzisi care se bucur de recunoasterea international au
parte de o oarecare acceptare din partea regimului (Mircea Eliade); pe de alt parte, n rndurile
exilului se contureaz o oarecare atitudine elitist (Madrid): adevrata literatur national se
creeaz n exil!
Pledoaria pentru necesitatea integrrii exilului n cultura si literatura national a nceput
imediat dup 1989. Este un fapt deja acceptat si recunoscut. Deficitul de informatie nu mai poate fi
invocat. Exist colectii speciale (Ithaca, Totalitarism si literatura Estului, Crtile exilului, Eseisti
romni din exil etc.), se public literatura de sertar, fapt caracteristic pentru toate fostele tri
socialiste.
n cei patruzeci si cinci de ani de dictatur, sau conturat trei segmente literare distincte, care
acum trebuie cumva mpcate, pentru a ncpea ntre copertele unei singure istorii literare:
literatura oficial, exilul, disidenta. Categoric, reprezentantii celor trei arii de creatie nu pot fi
judecati cu aceleasi unitti de msur. Pentru literatura exilului exist anumiti semnificanti:
statutul social dobndit n tara de adoptie, existenta material, influenta idiomului local, limba de
creatie, motivatia actului creator (paradigma exilului atac scriitorul n cel mai vulnerabil punct al
su: procesul de creatie).
Controversele n legtur cu literatura exilului continu, mai mult sau mai putin justificate.
Desi nu se mai poate vorbi de exil (motivele au ncetat s existe!), totusi exilatii nu se ntorc acas;
mai mult, exist critici la adresa celor rmasi. O tipologie a rencadrrii ar arta cam n felul
urmtor:
ntoarcere definitiv (nu avem exemple);
prezenta continu n viata cultural a trii, prin publicri, editri, interviuri,
simpozioane, dar cu domiciliul n exil (Dumitru Tepeneag, Norman Manea s. a.)
reintegrare nereusit sau refuzat (Paul Goma)
Un progres care se poate deja constata este acceptarea ideii de unitate a literaturii nationale,
precum si schimbarea perceptiei unei tabere fat de cealalt. Mai rmn de lmurit problema
canonului si apartenenta la una din literaturi pentru scriitorii bilingvi.

BIBLIOGRAFIE

125
GEORGETA ORIAN, Exilul romnesc dup al II-lea rzboi mondial: literatur, probleme, publicatii, raporturi

Mircea Anghelescu, Cmasa lui Nessus, Cartea Romneasc, 2000.

George Astalos, Fie pinea ct de rea, tot mai bine-i la Paris. Interviuri 1989-1994,
Bucuresti, Editura Fundatiei Culturale Romne, 1996.
George Bjenaru, ntre sublim si tragic. Eseuri literare, nsemnri, convorbiri, Bucuresti,
Editura Cerna, 1998.
Eva Behring, Scriitori romni din exil 1945 1989. O perspectiv istorico-literar,
traducere din limba german de Tatiana Petrache si Lucia Nicolau, revzut de Eva Behring si
Roxana Sorescu, Bucuresti, Editura Fundatiei Culturale Romne, 2001.
Fnus Bilesteanu, Personalitti culturale romnesti din strintate, dictionar, Romnia
Press, [f.a.].
Mihai Cimpoi, Critice, II. Centrul si marginea, Craiova, Fundatia Scrisul Romnesc,
2002.
Silvia Constantinescu, Exil. Oameni si idei, Editura Curierul Romnesc, [1995].
Anton Cosma, Romanul romnesc contemporan 1945 1985, Presa Universitar Clujean,
1998.
Vasile C. Dumitrescu, O istorie a exilului romnesc (1944-1989) n eseuri, articole, scrisori,
imagini etc., selectia textelor, ngrijirea editiei, indice de nume, cuvnt introductiv de Victor Frunz,
Bucuresti, Editura Victor Frunz, 1997.
Nicolae Florescu, ntoarcerea proscrisilor, Bucuresti, Editura Jurnalul literar, 1998.
Nicolae Florescu, Noi, cei din pdure! reevaluri critice ale literaturii exilului, Bucuresti,
Editura Jurnalul literar, 2000.
Gh. Glodeanu, Incursiuni n literatura diasporei si a disidentei, Editura Libra, Bucuresti,
1999.
D. Micu, Istoria literaturii romne. De la creatia popular la postmodernism, Bucuresti,
Editura Saeculum I.O., 2000.
Mircea Popa, Convergente europene, Oradea, Editura Cogito, 1995.
Mircea Popa, Rentoarcerea la Ithaca, Editura Globus, [f.a.].
Nicoleta Slcudeanu, Graffiti, Cartea Romneasc, 1999.
Eugen Simion, Convorbiri cu Petru Dumitriu, Iasi, Editura Moldova, 1994.
Gabriel Stnescu, Tara si exilul. Crti, oameni, fapte, ntmplri, Criterion Publishing,
1999.
Cornel Ungureanu, La Vest de Eden. O introducere n literatura exilului, vol. I-II, Timisoara,
Editura Amarcord, 1995-2000.

126
GEORGETA ORIAN, Exilul romnesc dup al II-lea rzboi mondial: literatur, probleme, publicatii, raporturi

Cornel Ungureanu, Mircea Eliade si literatura exilului, Bucuresti, Editura Viitorul

Romnesc, 1995.
* * * Dictionarul esential al scriitorilor romni, coord. Mircea Zaciu, Marian Papahagi,
Aurel Sasu, Bucuresti, Editura Albatros, 2000.
* * * Literatura diasporei, antologie comentat, alctuit de Florea Firan si Constantin M.
Popa, Craiova, Editura Poesis, 1994.
* * * O radiografie a exilului romnesc corespondent emis si primit de Grigore
Nandris, editia si prefat de I. Oprisan, Editura Dacia, 2001.
* * * Romni n stiinta si cultura occidental, Academia Romno-American de Stiinte si
Arte, Davis, 1992.
* * * Vocile exilului, Editie ngrijit de Georgeta Filitti, Bucuresti, Editura Enciclopedic,
1998.
Secolul 20, revist de sintez, Bucuresti, nr. 10-11-12/1997, 1-2-3/1998, Exilul.
Destin. Revist de cultur romneasc, Madrid, 1951-1972.

127
GEORGETA ORIAN, Exilul romnesc dup al II-lea rzboi mondial: literatur, probleme, publicatii, raporturi

128