Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Chișinău 2017
Denumirea :“ Eseu despre om – o introducere în filosofia culturii umane “
Autorul: Ernst Cassirer
Locul de ediție: București 1994, HUMANITAS
Traducere: de Constantin Cașman
Pagini: 318
Constituită din 2 părți : I Ce este omul ?
A) Criza cunoașterii de către sine a omului
B) O cheie pentru natura omului , simbolul
C) De la reacțiile animale la răspunsurile umane
D) Lumea umană a spațiului și a timpului
E) Fapte și idealuri
II Omul și cultura
f) Difiniția omului nîn termeni ai culturii umane
g) Mitul și religia
h) Limbajul
i) Arta
j) Istoria
k) Știința
l) Rezumat și concluzie
Date despre autor
Ernst Cassirer (n. 1874, Breslau – 1945, New York) a fost un filozof german
neokantian. S-a născut la Breslau, in Germania (astăzi Wroclaw, Polonia), într-o
familie de evrei înstăriți. A început prin a studia dreptul la Universitatea din Berlin
(1892), dar s-a reorientat către literatură și filozofie, urmând și cursuri de istorie,
filologie și știinte la universitățile din Leipzig, Heidelberg si München.
Din 1896 a fost unul din studenții lui Herman Cohen la Universitatea din Marburg, la
„scoala neokantiană“ al carei exponent de seamă a devenit mai târziu. În 1899 a
obținut doctoratul, iar în 1906 un post de Privatdozent la Berlin.
Reputatia lui a crescut constant: in 1914 a primit Medalia „Kuno Fischer“ a
Academiei din Heidelberg pentru lucrarea Das Erkenntnisproblem. Dupa război a
ocupat un post de profesor titular la proaspat infiintata Universitate din Hamburg.
Anii de profesorat la Hamburg au marcat trecerea lui Cassirer de la marile teorii ale
filozofiei (concretizate in monumentala Das Erkenntnisproblem in der Philosophie
und Wissenschaft der neueren Zeit, 3 vol., 1906–1920 si Substanzbegriff und
Funktionsbegriff, 1910) la limbă, mituri, artă și cultură.
Opera lui principală în această direcție, Philosophie der symbolischen Formen, a fost
publicată în trei volume: Die Sprache (Zur Phänomenologie der sprachlichen Form) în
1923, Das mythische Denken in 1925 si Phänomenologie der Erkenntnis în 1929.
În Filozofia formelor simbolice Cassirer a aplicat principiile gândirii kantiene în
directia elaborarii unei teorii a culturii prin care afirma ca limba, miturile, religia, arta,
stiinta sunt forme simbolice, de unde si conceptul de om ca "animal simbolic".
În ciuda climatului politic nefavorabil, Cassirer a fost ales rector al Universitatii din
Hamburg in 1929 – primul evreu promovat în aceasta functie într-o universitate
germana.
Dupa venirea naziștilor la putere, a plecat in Anglia, unde a predat doi ani la Oxford,
apoi a acceptat un post la Universitatea din Goteborg (Suedia). În 1935 a primit
cetățenia suedeză. După ocuparea Franței se va stabili in SUA, unde a petrecut un an
la Yale ca visiting professor, apoi a ținut cursuri la Columbia University și la
University of California din Los Angeles. S-a stins din viata în aprilie 1945 .
Ernst Cassires- unul dintre cei mai mari filosofi ai sec xx-lea prezintă în acest eseu
rezultatul cercetărilor lui de o viață asupra realizărilor culturii ale omului , bazîndu-se
pe numeroase date științifice, antropologice, istorice. Cassirer examinează eforturile
omului de a se înțelege pe sine și de-a trata problemele universului său prin crearea și
folosirea simbolurilor. El analizează formele simbolice majore : limbajul, mitul, arta,
religia, istoria și știința.
„ Eseu despre om ... „ este o interpretare unică a crizei intelectuale din timpurile
noastre și un apel strălucit la capacitatea omului de-a rezolva problemele umane prin
folosirea curajoasă a minții sale
Rezumat și concluzii
“ O filosofie a culturii pleacă de la presupunerea că universul culturii umane
nu este un simplu agregat de fapte vagi și deșarte“ ( pag.306, parteaII, cap.12)
“ Limbajul , mitul , arta religia , știința sînt elementele și condițiile constitutive
a formei superioare de societate “ ( pag 307, partea II, cap 12)
“Frumosul este unic și incomparabil, el este opera geniului “ ( pag.313, partea
II, cap 12)
“ Cultura umană considerată ca un întreg poate fi descrisă ca procesul
autoeliberării progresive a omului“( pag.314, partea II, cap.12)
Reflecțiile personale