Curs Aptitudini-Abilitati-Interese-Valori Delimitari conceptuale

Cuvinte cheie: Aptitudini (generale, speciale), Capacităţi, Abilităţi, Deprinderi, Achiziţii, Cunoştinţe, Talent, Har,
Supradotare, Inteligenţă, Teste, Testare, Interese, Valori

Aptitudinile – Definiții și concepte

Dacă ar fi să prezentăm unele definiţii ale noţiunii de aptitudine găsim în literatura de

specialitate diverse puncte de vedere, astfel:

1. Aptitudinile se realizează prin procese psihice, „funcţionalitatea acestora constituind cea mai
generală explicaţie psihologică a lor” (P. Popescu-Neveanu)
2. „Aptitudinile sunt însuşiri potenţiale ce urmează a fi puse în valoare atunci când sunt
asigurate condiţiile optime”. (Fl. Ştefănescu Goangă)
3. „Aptitudinea este substratul congenital al unei capacităţi, preexistând acesteia, care va depinde
de dezvoltarea naturală a aptitudinii, de formaţia educativă, eventual, şi de execiţiu; numai
capacitatea poate fi obiectul unei aprecieri directe, aptitudinea fiind o virtualitate”. (H. Piéron)
4. „Vorbim de aptitudine atunci când ne referim la performanţa, la efectul, rezultatul ce se
realizează printr-un anumit proces sau prin anumite configuraţii, structuri de procese. Orice
proces psihic raportat la funcţia sa sau la efectul său dobândeşte caracterul de aptitudine”.
(Roşca, Al., Zörgö, B., p.13)
5. „Aptitudinile sunt însuşirile sau calităţile omului care îl fac apt pentru îndeplinirea cu succes
a unei forme de activitate” (S. L. Rubinstein)
6. „Aptitudine este orice însuşire psihică sau fizică considerată sub unghiul randamentului”.
(Ed. Claparède)
7. „Aptitudinile sunt un ansamblu de însuşiri de ordin instrumental-operţional care diferenţiază
oamenii între ei în ceea ce priveşte maniera de desfăşurare a diferitelor activităţi şi, mai ales,
în ceea ce priveşte randamentul cantitativ şi calitativ al acestora”. (M. Zlate)
8. „Aptitudinea este o formaţiune psihologică complexă la nivelul personalităţii care faciliteză
un comportament eficient al inidividului în cadrul activităţii”. (N. Mitrofan)
9. „Aptitudinea reprezintă potenţialul unei persoane de a învăţa şi obţine performanţă într-un
anumit domeniu”. (G., Lemeni, M. Miclea)
10. „Aptitudinea este o însuşire de personalitate, produs complex al întregii personalităţi, al
întregii experienţe, al vitalităţii fizice, al echipamentului informaţional ori al deprinderii, al
metodelor de muncă, al integrării sau conflictului intereselor, al capacităţilor intelectuale”.
(S. L., Pressey)
11. „Trăsătură individuală imposibil de observat în mod direct şi care poate fi definită prin
caracterul analitic, prin caracterul cognitiv sau chiar prin caracterul său constituţional”.
(Larousse – Marele dicţionar al psihologiei)
1 

 
 Ce constatăm?

1. Caracterul de potenţialitate al aptitudinii,

2. Legătura acestora cu procesele psihice, când vorbim de aptitudini implicit facem trimitere
la noţiunea de performanţă, randament, eficienţă.

3. Nu putem separa procesele psihice de aptitudini, aceeşi realitate privită din perspective
diferite poate fi caracterizată fie proces fie aptitudine.

Exemple

Dacă ne referim la MEMORIE, putem vorbi despre encodare, stocare, reactualizare ca procese
psihice şi despre aptitudini mnezice atunci când cineva este capabil să reţină cu uşurinţă şi să
reproducă corect, fidel cantităţi mari de informaţie.

Vorbind de PERCEPŢIE ne putem referi la comparare, selecţie, combinare, organizare,

construcţie şi creare de informaţii ca procese psihice implicate şi despre aptitudini senzorial-
perceptive dacă ne gândim la cei care diferenţiază uşor şi precis stimuli vizuali, olfactivi,
auditivi etc. Astfel cei care diferenţiază foarte multe nuanţe de culori au o mare capcitate de
discriminare cromatică, de regulă pictorii. Degustătorii de vinuri sunt capabili să identifice cu
mare precizie soiul de struguri, regiunea, natura solului etc decodificând stimuli vizuali (culoarea
vinului, nuanţa, claritatea, limpezimea) şi mai ales stimuli olfactivi şi gustativi.

Referindu-ne la procese psihice mai complexe precum GÂNDIREA inevitabil ne gândim la

procese de generalizare şi conceptualizare, la prelucrarea, interpretarea, evaluarea, corelarea,
categorizarea informaţiilor etc. Când însă privim din perspectiva capacităţii de a rezolva
probleme diverse cu uşurinţă, într-o manieră originală, într-un timp scurt etc ne referim la
aptitudini intelectuale.

GANDIREA
Procese Aptitudini intelectuale
generalizare şi conceptualizare, capacitatea de a rezolva probleme
prelucrarea, diverse cu uşurinţă
interpretarea,
evaluarea, corelarea, categorizarea
informaţiilor

2 

 
 Concluzii

Aptitudinile şi procesele psihice nu se identifică dar nici nu le putem separa de acestea. Orice
aptitudine implică diverse procese psihice pentru realizarea, manifestarea ei. Există 2 tendinţe
oarecum structurate şi determinate mai ales de raţiuni aplicative (practice):

- de a ne referi la aptitudinile mnezice, senzorial-perceptive, motrice mai degrabă din perspectivă

procesuală şi mai puţin sub aspect funcţional;

- de a pune accent îndeosebi pe latura funcţională, adaptativă atunci când ne raportăm la

aptitudinile speciale (matematice, tehnice, muzicale, artistice, literare, sportive etc), ceea ce
primează în acest caz este randamentul, eficienţa, performanţa obţinută.

Astfel din această perspectivă „orice proces psihic va putea fi privit şi ca o aptitudine (simplă sau
complexă, generală sau specială), fiind raportat la funcţia adaptativă pe care o îndeplineşte ... în
acelaşi timp orice aptitudine va putea fi analizată în raport cu procesele prin care se realizează”
(Roşca, Al., Zörgö, B.) – APLICATIE

Unele aptitudini se pot dezvolta prin învăţare şi exersare, din virtualitate, potenţial transformându-se
în performanţă, dacă individul este plasat în condiţii favorabile şi supus unui antranament adecvat.
Mai întâi se dobândesc abilităţi (informaţii, cunoştinţe declarative şi procedurale), apoi prin
aplicare în practică, exersare, repetare abilităţile devin deprinderi (de ex. aptitudinile mnezice).

Alte aptitudini deşi prin antrenament se mai pot înbunătăţi performanţele sunt mai dificil de
dezvoltat (de ex. capacitatea discriminativă). Acest aspect este cu atât mai accentuat în situaţia în
care există alterări funcţionale (disfuncţionalităţi) la nivel biologic.

Capacităţile

Acest concept apare deseori atât în limbaj obişnuit cât şi în domeniul psihologic atunci când ne
referim la latura instrumental-operaţională a personalităţii umane, în strânsă legătură cu cel de
aptitudine. Există în literatură diverse opinii. Astfel unii consideră că aptitudinea este o
precondiţie obligatorie pentru capacitate (v. H. Piéron).

Pe de altă parte „capacitatea nu are nimic specializat, nimic special; nu este vreo aptitudine sau
trăsătură specifică, ci un mod de funcţionare caracteristic şi eminamente uman, mai explicit
traducându-se: fiinţa umana are capacitatea, latentă dacă nu manifestă, de a se înţelege pe ea însăşi
şi de a-şi rezolva problemele suficient pentru satisfacerea şi eficacitatea necesară funcţionarii
adecvate; de adăugat că are de asemenea o tendinţa să exerseze această capacitate; ca potenţiale,
această capacitate şi această tendinţă sunt inerente oricărui om”. (C. Rogers)
3 

 
 Ceea ce este esenţial pentru exersarea capacităţii sau aptitudinii sunt:

context pozitiv,

condiţii favorabile şi

antrenamentul care pot duce la dobândirea sau îmbunătăţirea unui randament (T. G. Andrews).

Sunt autori care consideră că aptitudinea şi capacitatea sunt acelaşi lucru. Ar putea fi oarecum
forţat să privim aşa pentru că aproape toţi oamenii pot de exemplu cânta, desena dar sunt puţini
sunt cei care o fac frumos, cu succes. În alte situaţii se lărgeşte foarte mult sfera aptitudinilor
incluzând diverse aspecte psihice – cunoştinţe, deprinderi, tonusul/vitalitatea, capacităţi, interese
(S. L., Pressey), ceea ce duce la o confuzie conceptuală.

Abilităţile: „Competenţă dobândită, care conduce la niveluri de performanţă ridicate în

realizarea unei atribuţii sau a unei categorii de atribuţii”. (Larousse – Marele dicţionar al
psihologiei)

Sunt cunoştinţe declarative şi procedurale1. Desemnează substratul constituţional sau dobândit

al unor însuşiri psihice de mare randament de care dispune cineva. (Dicţionar Enciclopedic). Încă
din antichitate şi până azi găsim practici de educare a harului (constau în ritualuri inițiatice unde
persoana este expusă la încercări deosebite care îl solicitau peste nevoile zilnice de
supraviețuire). Scopul lor este de „a dezvolta abilităţi altfel embrionare, în sisteme de educare a
abilităţilor prin antrenamente susţinute sau în formarea abilităţilor în sisteme de formare-
selectare pe trepte de formare”.

Educarea abilităţilor personale este un aspect este un aspect care ţine esenţialmente de
dezvoltarea umană.

Prin exersarea şi aplicare se automatizează, devin deprinderi.

Sunt transferabile între diferite tipuri de sarcini, activităţi.

Acest concept este îndeosebi folosit atunci când ne referim la acele aspecte care ţin preponderent
de „manualitate” (aspecte motrice, tehnice, artistice, sportive) şi mai puţin atunci când facem
trimitere la aspecte care ţin de competenţa intelectuală. Dintre abilităţile cele mai studiate de
specialişti (mai ales din domeniul psihologiei dezvoltării) sunt cele motrice (dobândirea şi
dezvoltarea lor).

                                                            
1
 Cunostintele sunt clasificate (in psihologia cognitiva) in doua mari categorii: (1) cunostinte declarative, despre fapte 
si evenimente, exprimate in enunturi de genul “ce este ceva” si (2) cunostinte procedurale, despre moduri de actiune, 
care se refera la “cum sa faci ceva”. 

4 

 
 Deprinderile: „Manieră de a se comporta sau de a acţiona, în domeniile motor şi intelectual,
dobândită prin învăţare şi, mai ales, prin repetiţie”. (Larousse – Marele dicţionar al psihologiei)

Sunt moduri de acţiune, de operare, tehnici de execuţie a unor activităţi şi presupun o

operare eficientă cu informaţiile, cunoştinţele. Ca urmare a exersării sunt automatizate. Ele
exercită o influenţa pozitivă asupra dezvoltării aptitudinilor şi reciproc. Ele sunt de asemenea
transferabile între diferite tipuri de sarcini, activităţi.

Exemplu: ....................................................

5 

 
 Unele dintre abilitățile și deprinderile generale care sunt în prezent apreciate și valorizate de
angajatori sunt prezentate în tabel (Miclea și Lemeni, 2004):

Categorii de abilități Exemple

Abilități de comunicare – exprimarea, Facilitarea discuțiilor, furnizarea feedback-ului,

transmiterea și interpretarea cunoștințelor perceperea mesajelor nonverbale, intervievare,
și ideilor exprimare adecvată, negociere, sumarizare,
redactare, realizare de prezentări, vorbire în public,
formulare de întrebări, abilități de conversație

Abilități interpersonale – interacțiune Abilități de ascultare, sensibilitate la nevoile

optimă cu oamenii, influențare, celorlalți, empatie, acordarea suportului, încrederea
înțelegerea nevoilor celorlalți acordată celorlalți, cooperare, consiliere,
persuasiune, rezolvarea conflictelor, muncă în echipă

Abilități de planificare și rezolvare de Identificarea problemelor, elaborarea de strategii,

probleme – proiectare în viitor, abilitatea anticiparea consecințelor, analiza alternativelor,
de a identifica și conceptualiza nevoile și fixarea scopurilor, definirea nevoilor, perseverență,
problemele și generarea de soluții monitorizare metacognitivă a demersurilor,
dezvoltarea strategiilor de evaluare, abilități
decizionale și de organizare a timpului

Abilități de utilizare a tehnologiilor Procesarea informațiilor în diverse programe

informatice – utilizarea sistemelor informatice – utilizarea programelor statistice, a
informatice ca suport de lucru în diverse internetului, a sistemelor de operare specifice
tipuri de sarcini anumitor sarcini

Abilități de investigare și manipulare Identificarea resurselor, colectarea informațiilor și

de date – explorarea surselor de extragerea informațiilor relevante, gândire critică,
informații și utilizarea eficientă a formulare de ipoteze și dezvoltare de teorii,
informațiilor sintetizarea informațiilor, organizare, cateorizare,
sumarizare de informații

Abilități fizice – folosirea corpului și a Repararea echipamentelor, manipularea concretă a

instrumentelor pentru a rezolva diverse instrumentelor și aparatelor de lucru, coordonare
sarcini motorie, capacitate de efort fizic

6 

 
 Calitatea abilităţilor şi deprinderilor de a fi transferabile presupune posibilitatea de a fi utilizate
şi în alte contexte (sarcini, activităţi) decât cele în care au fost deprinse. Gradul lor de
transferabilitate diferă în funcţie de specificitatea, specializarea lor. De exemplu abilitaţile şi
deprinderile legate de utilizarea calculatorului, care au un grad mare de generalitate pot fi
aplicate în activităţi foarte diverse (educaţie, cercetare, predare, studiu etc). Alte abilităţi şi
deprinderile adiacente, de exemplu interpretarea la un instrument muzical, abilităţi tehnice etc
(avand un caracter specific) au o arie redusă de transfer. Putem remarca influenţa, rolul
contextului social-istoric în ceea ce înseamnă dezvoltarea şi transferul unor abilităţi/deprinderi
(de exemplu în anii ‘90 transferul legat de utilizarea tehnicii informatice, a calculatorului avea
încă o arie relativ restrânsă).

Exemple: scris-cititul, calculul matematic, redactarea unui text, formularea unor mesaje,
deprinderi ortografice etc.

Aptitudine Abilitate Deprindere

Verbală De comunicare: - Facilitarea dialogolui
- Exprimare - Feedback adecvat
- Transmitere - Sesizarea şi decodificarea comportamentului, mesajelor
nonverbale
- Interpretarea
- Exprimare adecvată, claritate, fluenţă
informaţiilor - Concluzionare, sumarizare
- Stimularea, întreţinerea conversaţiei
- Formularea de întrebări adecvate, intervievare
- Uşurinţa de a vorbi în public
- Realizarea de prezentări

Exemplu de test pentru a masurara Intelegerea Verbala

Subiectilor li se poate pune o caseta cu o inregistrare. Caseta este ascultata o singura data timp in
care subiectii pot lua notite. Apoi li se aplica un test, itemii fiind codati cu raspunsuri multiple.
Aspectele evaluate sunt:
1) Continutul mesajului,
2) Intelegerea semnificatiei conversatiei,
3) Intelegerea si memorarea informatiilor din discurs,
4) Evaluarea semnificatiilor emotionale ale mesajelor,
5) Urmarea instructiunilor si
6) Un scor total care vizeaza intelegerea

7 

 
 Tabel sintetic
Achiziţiile/
Aptitudinile Abilităţi Deprinderile
Cunoştinţele
- Apar, se formează pe baza - Competenţă - Apar, se formează pe baza - Idei, informaţii,
potenţialităţilor, presupun dobândită, cunoştinţe potenţialităţilor, presupun raţionamente, toate
învăţare, exerciţiu declarative şi învăţare, exerciţiu noţiunile cu privire
procedurale la o relitate
- Corespund unor modele - Prin aplicare în - Corespund unor modele
determinate genetic, unor practică şi exersare determinate genetic, unor
modele determinate de mediul devin deprinderi modele determinate de mediul
natural şi social-istoric natural şi social-istoric
- Înseamnă potenţial, - Presupun exerciţiu, - Se transmit prin
capacitatea de dezvoltare în automatizare, tehnică de diverse metode
viitor execuţie, modalitate de pedagogice, în
operare procesul instructiv-
educativ
- Cuprind toate procesele - Se referă doar la acţiunile,
necesare pentru relizarea unei tiparele comportamentale
activităţi, în diverse condiţii formate prin exerciţiu
- Cu cât sunt mai dezvoltate cu - Automatizarea, exerciţiul - Exersează diferite
atât este mai complexă duce la scaderea proceselor procese psihice care
structura funcţională implicate intră în structura
unor aptitudini
- Dezvoltarea unei aptitudini - Prin interferenţă şi transfer - Ajută ladezvoltarea
duce la perfecţionarea celor (posibil datorită generalizării) proceselor psihice,
prezente, dă posibilitatea este facilitată dezvoltarea la formarea
restructurării vechilor aptitudinilor (existenţa unor aptitudinilor iar
deprinderi şi creării unor variate deprinderi, creşte acestea faciliteăză
configuraţii noi sau a unor posibilitatea de a găsi noi asimilarea
deprinderi noi soluţii prin combinarea(re-) achiziţiilor noi (rol
acestora formativ)
- Unele aptitudini nu depind - Lipsa unor deprinderi nu se - Un volum mare de
atât de mult de învăţare şi în asociază întotdeauna cu cunoştinţe nu
consecinţă nu sunt influenţate absenţa aptitudinii implică prezenţa
mult de deprinderi unei aptitudini
- Determină flexibilitate în - Trebuie învăţate
rezolvarea problemelor, fac activ, conştient,
posibilă asimilarea mai uşoară înţelegându-le
a cunoştinţelor

8 

 
 Talent, Har, Geniu, Supradotare

Talentul (harul) este capacitatea cuiva de a obţine performanţe superioare, randament

ridicat în diverse domenii (matematică, ştiinţe sociale, artistic etc), este „o continuare a
aptitudinii, o treaptă superioară de dezvoltare a acesteia, caracterizat nu numai prin efectuarea cu
succes a unei activităţi, ci şi prin capacitatea de a crea opere originale”. (Ş. Zisulescu)

Geniul

Cel care a folosit pentru prima dată termenul de geniu este Francis Galton (1869), referindu-se la
acele persoane cu abilităţi şi performanţe intelectuale superioare. Ş. Zisulescu defineşte geniul ca
„cea mai înaltă formă de dezvoltare a aptitudinilor, dispunând de o extraordinară capacitate
creatoare, capabilă de produse deosebit de originale, creând epocă în domeniul său de activitate”.
Trăsăturile definitorii a ceea ce înţelegem de obicei prin geniu sunt: capacitate creatoare mare,
originalitate, idei şi produse ale activităţii sale noi, spectaculoase, avangardiste, noi
structuri conceptuale.

Supradotat: „se spune despre o persoană, un subiect şi, mai ales, un copil ale căror capacităţi
intelectuale sunt cu mult meste medie”. (Larousse – Marele dicţionar al psihologiei)

Acest concept este introdus de Lewis M. Terman (cel care introduce în SUA prima versiune a
Scalei de Inteligenţă Stanford-Binet) ca o alternativă le cel de geniu, care a iniţiat un studiu
longitudinal asupra copiilor supradotaţi („gifted children”). El îi considera ca fiind supradotaţi pe
cei care se plasau în urma măsurătorilor cu testul de inteligenţa Standford-Binet în intervalul de
1%. În identificarea supradotării era folosit un singur criteriu şi anume inteligenţa. P. A. Witty
(1936) este cel care intuieşte că testele de inteligenţă NU pot surprinde potenţialul creativ, el
afirmând că supradotat este „orice copil care are performanţe remarcabile şi consistente în
orice domeniu”.

Există cercetători care utilizează conceptele de talent şi supradotare ca sinonime în timp ce alţii
fac diferenţieri între aceste concepte, ca urmare a nuanţărilor venite dinspre teoriile ierarhice ale
inteligenţei (v. inteligenţa).

La ora actuală nici o definiţie a supradotării nu este unanim acceptată, dar toate semnaleză
„potenţialul aptitudinal, inteligenţa, performanţa şi necesitatea serviciilor educaţionale
diferite” (Stănescu M.L., 2002)

9 

 
 Interesele: „variabilă ipotetică ce explică dispoziţia pozitivă mai mult sau mai puţin intensă a
indivizilor faţă de diverse obiecte din mediu, ca şi dispoziţiile lor faţă de activităţi, profesii şi
diferite domenii ale cunoaşterii”. (Larousse – Marele dicţionar al psihologiei)

Reprezintă preferinţe cristalizate ale unei persoane pentru anumite domenii de cunoştinţe sau
de activitate şi de asemenea mai presupune interes cognitiv (curiozitate). Sunt factori
motivaţionali esenţiali în toate activităţile umane.

Dezvolarea, cristalizarea lor este determinată atât de factori genetici (potenţial aptitudinal) cât şi
de oportunităţile de învăţare (jocurile, activităţile în care sunt antrenaţi copiii, instrumentele,
materialele pe care le au, oportunităţile care li se oferă). În urma experienţelor pe care le are
copilul „va învăţa” să prefere unele activităţi în favoarea altora.

Exemple: .......................................................

Din perspectiva psihologiei diferenţiale2 INTERESELE sunt dispoziţii relativ stabile, au cauze
multiple individuale şi sociale, sunt diferite de la o persoană la alta şi foarte important pot fi
relativ independente de aptitudinile şi/sau cunoştinţele dintr-un anumit domeniu. Apropiat
ca sens mai este întâlnit conceptul de valoare (credinţă împărtăşită de o persoană) şi cel de
atitudine (dispoziţie personală, internă, stabilă, durabilă a unui individ).

O grupare a intereselor în viziunea lui Holland (1979), este prezentată în tabelul următor:
Interesele  Caracteristici Posibile profesii 

Realiste (R)  Tipul  practic,  tendinţa  de  a  se  îndrepta  spre  Mecanic,  arheolog,  inginer 
activităţi  care  presupun  manipularea  obiectelor,  mecanic,  tâmplar,  constructor, 
uneltelor,  maşinilor,  îi  place  să  construiască,  să  tehnician  dentar,  electrician, 
repare, îi plac activităţile practice.  fermier,  pompier,  bijutier, 
optician, poliţist, instalator etc.  

Investigative (I)  Tipul  curios,  raţional,  presupun  o  atracţie  pentru  Antropolog,  biolog,  chimist, 
cercetare, investigare în variate forme şi în diverse  fizician,  informatician,  inginer 
domenii,  preferă  activităţi  care  pun  accent  pe  de  sistem,  economist,  geograf, 
creativitate, originalitate.  geolog,  consultant 
management,  farmacist, 
psiholog etc. 

Artistice (A)  Tipul neconvenţional, sensibil, preferă  mediile mai  Designer  în  publicitate,  de 

puţin  structurate,  preferă  activităţile  în  care  se  modă,  de  interioare,  actor, 
poate  exprima  creativ  şi  oferă  posibilitatea  de  arhitect,  profesor  de  teatru, 
autoexpresie.  dans,  jurnalist,  fotograf, 
grafician, editor etc. 

                                                            
2
 Se ocupă cu cercetarea diferenţelor comportamentale ale diferitelor persoane sau a unor grupuri diferite de indivizi 
plasaţi în aceeaşi situaţie.     

10 

 
 Sociale (S)  Tipul suportiv, responsabil, tendinţa de a se implica  Antrenor,  profesor,  psiholog, 
în  activităţi  care  necesită  relaţionare  asistent medical, medic, poliţist, 
interpersonală,  preferă activităţi  prin care poate  îi  coafor,  asistent  social,  logoped 
poate  ajuta  pe  ceilalţi  sa‐şi  rezolve  diverse  etc. 
probleme, preocupat de starea celorlalţi, sociabil. 

Antreprenorial  Îi  place  să domine,  are  dorinţă  de  putere şi  statut  Manager,  publicitate,  vânzător 
social,  se  pricepe  să  vorbească,  are  energie,  este  de  automobile,  agent  de 
Întreprinzător 
entuziast, încrezător în sine, convingător.  asigurări,  jurnalist,  avocat, 
(E)  procuror,  agent  de  turism, 
Tipul de persoană cu iniţiativă, preferă activităţi în 
relaţii cu publicul etc 
care  are  posibilitatea  de  coordonare  a  propriei 
activităţi sau a altora. 

Convenţional  Este  stabil,  are  respect  faţă  de  lege,  autorităţi,  îi  Asistent  administrativ,  contabil, 
displac  muncile  fizice,  preferă  activităţile  bine  casier,  operator  calculator, 
definite,  structurate,  are  autocontrol  puternic,  nu  analist  financiar,  secretară, 
caută roluri de lider, vrea să ştie ce se aşteaptă de  bibliotecar,  operator  telefonie 
la el.  etc. 
Tipul  ordonat,  sistematic,  preferă  activităţi 
derulate într‐un context bine definit 

Un test românesc care evaluează interesele este Chestionarul de Evaluare a Intereselor (CEI), 
construit  având  la  bază  teoria  lui  Holland  (itemii  sunt  grupaţi  în  şase  scale  corespunzătoare 
celor şase tipuri de interese). 
Testul  poate  fi  folosit  în  domeniul  consilierii  şi  orientării  în  carieră,  în  domeniul  psihologiei 
muncii, pe persoane cu vârsta cuprinsă între 16 şi 62 de ani, din populaţie normală (non‐clinică) 
şi face parte din bateria integrată COGNITROM ASSESSMENT SYSTEM (CAS, CAS++, 2009).  
 
Detalii suplimentare: www.cognitrom.ro 
 
 
Un  test  adaptat  pe  populţia  românească  destinat  evaluării  intereselor  este  testul  SDS,  Self‐
Directed  Search),  bazat  pe  tipologia  Holland.  Scopul  principal:  evaluarea  în  vederea  consilierii 
profesionale.  
Alt  instrument  este  Chestionarul  de  Interese  Vocationale  Jackson  (JVIS,  Jackson  Vocational 
Interest Survey). Profilul JVIS cuprinde 34 de scale de interese, care se împart în scale de Roluri 
de  muncă  şi  scale  de  Stiluri  de  muncă.  De  asemenea,  profilul  JVIS  calculează  indici  de 
similaritate  cu  un  numar  de  32  de  clase,  grupe  ocupaţionale  şi  350  de  profiluri  ocupaţionale, 
precum  şi  scoruri  pe  10  teme  ocupaţionale  generale.  Profilul  JVIS  oferă  si  corespondenţa  cu 
tipologia lui Holland. 
Date suplimentare: www.testcentral.ro 
 
 
 
11 

 
  
Interesele  se  manifestă  prin  comportamente  de  apropiere  față  de  anumite  activități  și  pot  fi 
identificate atât pe baza unor inidcatori calitativi (de exemplu, trăirea emoșțională resimțită de 
o persoană atunci când realizează o anumită activitate), cât și cantitativi (de exemplu, frecvența 
activităților de același tip în care se angajează o persoană), după Miclea și Lemeni, 2004. 

Indicatori calitativi Indicatori cantitativi

 Atenție focalizată pe activitate (concentrare  Frecvența crescută a activităților specifice

în timpul realizării activității) domeniului de interes (realizare activității
chisr și în timpul liber)
 Afectivitate pozitivă ce acompaniază
realizarea activității (plăcerea de a realiza o  Persistența în timp a preferinței pentru
anumită activitate) anumite activități (manifestarea preferinței
pentru cel puțin 6 luni în ultima perioadă de
 Menținerea unei tendințe de apropiere față
timp
de activitate (dorința de a se reîntoarce la
activitatea respectivă)  Intensitatea de manifestare (nivelul minim
de stimulare necesar pentru declanșarea
 Implicare în realizarea activității (atitudine
activității)
activă în realizarea activității)
 Persistența în activitate (cât timp continuă
să facă activitatea respectivă)

12 

 
 Caracteristici personale şi domenii ocupaţionale, exemple (după Lemeni, G., Miclea, M.,
„Consiliere şi orientare”, Ed. ASCR, Cluj-Napoca, 2004)

Interese Abilitati Valori Caracteristici de Activitati si

personalitate domenii
profesionale
Realiste Aptitudini mecanice, Traditie, realism, Conformist, sincer, Operare cu
Masini unelte, aer dexteritate, simt practic onest, supus, echipamente,
liber coordonare manuala materialist, natural, folosirea uneltelor,
si digitala consecvent, practic, constructie, reparatie
modest, timid, stabil,
econom Sofer, operator,
masinist, fermier
Investigative Aptitudini Independenta, Analist, precaut, Munca de laborator,
Stiinta, teorii, idei, matematice, verbale, curiozitate, invatare, critic, curios, rezolvare de
date de analiza dezvoltare independent, probleme abstracte,
introvertit, metodic, cercetare
modest, precis,
rational, rezervat Medic, chimist,
matematician, biolog
Artistice Aptitudini artistice, Frumos, Complex, Compozitie
Autoexprimare, arta expresivitate originalitate, dezordonat, muzicala, scris, arta
artistica independenta, emotional, expresiv, vizuala
imaginatie idealist, imaginativ,
lipsit de abilitati Muzician, poet,
practice, impulsiv, sculptor, scriitor
independent,
intuitiv,
nonconformist,
original
Sociale Aptitudini verbale, Cooperare, Convingator, Predare, consiliere,
Oameni, munca in comunicare, generozitate, servicii cooperant, prietenos, suport social
echipa, servicii ascultare, intelegere in favoarea celorlalti generos, saritor,
idealist, centrat pe Profesor, consilier,
probleme, amabil, terapeut
responsabil, sociabil,
cu tact, intelegator
Antreprenoriale Aptitudini verbale, Asumarea riscului, Curajos, ambitios, Vanzare,
Afaceri, politica, abilitatea de a-i statut, competitie atrage atentia, mnagement,
conducere, influenta motiva si directiona dominant, energic, negociere
pe ceilalti impulsiv, optimist,
cauta placerea, Manager, politician,
popular, increzator agent de vanzari
in sine, sociabil,
vorbaret
Conventionale Aptitudini Orgnizare, Conformist, Organizare, operare
Organizare, date matematice, stabilitate, eficienta constiincios, atent, pe computer,
aptitudini conservator, inhibat, aplicarea unor
functionaresti, supus, ordonat, proceduri
atentie la detalii consecvent, eficient,
practic, controlat, Scriitor, bibliotecar,
lipsit de imaginatie, functionar
eficient
Valorile: constituie nucleul central al organizării atitudinilor (H. Newcomb, R. Turner,
Converse), ele ghidează, orientează comportamentele şi le susţin. Unii cercetători le abordeză ca
„realităţi psihologice naturale” care se asimileză în procesul dezvoltării (J. Piaget, L. Kohlberg),
alţii consideră valorile drept „realităţi sociale externe” (Bandura, Sweder, Much) pe care copilul
învaţă să şi le însuşească, le internalizeză prin procesul educativ şi prin comunicare.
13 

 
Bibliografie

Antoci, D., „Raportul dintre aptitudinile pentru arta plastică şi cele generale în perioada de şcolaritate”,
Teză de doctorat, 2006
Atkinson, R., L., Atkinson, R., C., Smith, E., E., Bem, D., J., „Introducere în psihologie”, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 2002
Benito, Y., „Copiii supradotaţi”, Ed. Polirom 2003
Claparède, E. „Comment diagnostiquer les aptitudes chez les écolier”, Paris, Flammarion, 1929
Graham, John, R., Naglieri, Jack., A., Weiner, Irving B., „Handbook of Psychology – Assessment
Psychology”, by John Wiley&Sons, Inc., Hoboken, New Jersey, 2003
Larousse – Marele dicţionar al psihologiei, Ed. Trei 2006
Lemeni, G., Miclea, M., „Consiliere şi orientare”, Ed. ASCR, Cluj-Napoca, 2004
Luca, A., „Particularităţi în evoluţia psihosocială a părinţilor adolescenţi şi optimizarea asistării lor
sociale într-o perspectivă rogersiană”, Lucrare de licenţă, Bucureşti, 1995
Mitrofan, N., „Note de curs – Psihodiagnoza aptitudinilor şi inteligenţei”, 2007
Reynolds, William, M., Miller, Gloria, E., Weiner, Irving B., „Handbook of Psychology – Educational
Psychology”, by John Wiley&Sons, Inc., Hoboken, New Jersey, 2003
Roşca, Al., Zörgö, B., „Aptitudinile”, Ed. Ştiinţifică”, Bucureşti, 1972
Schaffer, H., R., „Introducere în psihologia copilului”, Ed. ASCR, Cluj-Napoca, 2007
Sidney, L., Pressey, F., Robinson, John, E., Horrocks, „Psychology in Education”, New-York, Harper &
Row, 1959
Stănescu, M., L., „Instruirea diferenţiată a elevilor supradotaţi”, Ed. Polirom, 2002
Urbina, S., Testarea psihologică, Edit. Trei, 2009
Zisulescu, Ş., „Aptitudini şi talente”, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1971
Zlate, M., „Fundamentele psihologiei”, Ed. Universitară, 2006

Adrese web
http://www.cnaa.acad.md/
http://ro.wikipedia.org

15