COORDONATE ALE EDUCAŢIEI MORAL CIVICE ÎN

ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

1.Definirea conceptului
Specificul educaţiei moral civice este determinat, pe de o parte, de particularităţile
moralei ca fenomen social, care-i conferă conţinutul, iar, pe de altă parte, de condiţiile
sociopsihologice ce sunt implicate în realizarea ei. Raportarea la societate şi raportarea la
subiect, iată cele două cadre de referinţă indispensabile fundamentării pedagogice a educaţiei
morale.
Morala, ca fenomen social, reflectă relaţiile ce se stabilesc între oameni, în ipostaza lor
de subiecţi reali ce se află în interacţiune, într-un context social delimitat în spaţiu şi timp. Ea ne
apare ca o formă a conştiinţei sociale. Natural că nu tot ceea ce ţine de raporturile sociale în
profunzimea lor reprezintă obiect al moralei. Este vorba doar de acele relaţii care anterior au fost
asimilate de conştiinţa socială şi se referă la interacţiunea dintre oameni, ca subiecţi reali.
Caracterul normativ al moralei se impune sub forma unor modele ideale de comportare ce
acţionează din exterior asupra oamenilor, în vederea adoptării şi realizării unor relaţii ce se
înscriu în perimetrul idealului moral promulgat de societate. Morala reflectă deci, atât
manifestări ale relaţiilor concrete dintre oameni, manifestate prin comportament, precum şi
sensul lor ideal, respectiv cum ar trebui să se realizeze aceste relaţii.
,,Morala reflectă întotdeauna acea latură a acţiunii umane în care se întruchipează
relaţiile omului faţă de alţi oameni şi faţă de sine însuşi, în care se rezolvă contradicţiile dintre
oameni, dintre om şi societate” (T. Huszar).
Conţinutul moralei sociale se concretizează în idealul moral, valorile, normele şi
regulile morale. Idealul moral este o prefigurare a sensului general al comportamentului în
funcţie de imperativele sociale. Valorile morale reflectă anumite cerinţe, exigenţe generale ce se
impun comportamentului uman în virtutea idealului moral, iar normele şi regulile morale sunt
considerate ca fiind modele sau prototipuri de comportare morală elaborate de societate şi
aplicabile unei situaţii date. Acestea din urmă se pot exprima sub formă de interdicţii sau
permisiuni.
Viitorii cetăţeni ai unei Europe unite se vor deosebi de alte generaţii , motiv pentru
care finalitatea actului învăţării va fi oarecum diferită: un cetăţean capabil să se adapteze cu
uşurinţă noului, tolerant, iubitor de oameni, de natură, pragmatic şi capabil să convieţuiască în
bune condiţii alături de alte persoane care nu îi semănă întru totul (religie, rasă, cultură etc.)
Cetăţenia înseamnă în acelaşi timp un statut şi un rol. Ca statut juridic şi politic,
cetăţenia reprezintă ansamblul de drepturi şi libertăţi pe care statul le acordă cetăţenilor săi, un
echilibru între drepturi şi îndatoriri, un contract civic între stat şi individ - ca subiect al dreptului,
norme legale care definesc apartenenţa la un organism politic, loialitatea cetăţeanului faţă de
statul care îl protejează şi îi acordă drepturi civice, asigurarea accesului la viaţa publică şi
participarea civică. Ideea educaţiei moral civice a apărut în mintea adulţilor atunci când aceştia
au simţit nevoia să transmită urmaşilor experienţa dobândită, cu scopul de a-i forma pentru viaţă,
ca buni cetăţeni.
 2. Grădiniţa – cadru favorabil de educare moral-civică

Esenţa educaţiei morale constă în crearea unui cadru adecvat interiorizării

componentelor moralei sociale în structura personalităţii morale a copilului, elaborarea şi
stabilizarea pe această bază a profilului moral al acestuia în concordanţă cu imperativele
societăţii moderne. În acest sens, scopul fundamental al educaţiei morale constă în formarea
individului ca subiect moral, care gândeşte şi acţionează în spiritul cerinţelor şi exigenţelor
moralei sociale, al idealului, al valorilor, normelor şi regulilor pe care aceasta le incumbă.
Istoria educaţiei, în aria geografică europeană începe cu Orfeu, eroul care a fost un
educator original, izbutind prin farmecul cântecelor sale să înduioşeze inimile oamenilor.
Aceasta este însă numai o legendă. Primele şcoli au avut ca scop educativ pregătirea copiilor
pentru a deveni buni cetăţeni, pentru conducerea statului şi buni militari, pentru apărarea lui.
Pentru ca aceste cunoştinţe să se transforme în conduite, se impune cu necesitate ca acestea să fie
însoţite de anumite trăiri afective, ca suport energetic, componenta cognitivă şi cea afectivă fiind
indispensabile în formarea conştiinţei morale, dar nu şi suficiente. Formarea conştiinţei morale
este un proces lung şi anevoios, iar transformarea acestuia în conduită presupune corelarea
tuturor componentelor sale fundamentale: obiective, conţinut, metode, mijloace, forme de
organizare, metode de evaluare. Îmbinarea tuturor acestora într-un sistem, desprinderea
elementelor de bază, unitatea aspectului teoretic cu cel practic şi fundamentarea actului
educaţional pe principii ştiinţifice reprezintă baza unei educaţii morale corespunzătoare.
Principalele forme prin care se realizează sarcinile educaţiei morale sunt: procesul de
învăţământ, jocul şi activităţile extradidactice.
Grădiniţa de copii este instituţia de învăţământ căreia îi revine rolul decisiv în educarea
şi instruirea copiilor preşcolari. Ea se străduieşte să creeze condiţiile necesare unei dezvoltări
normale pe toate planurile (dezvoltare fizică, intelectuală, socială şi a personalităţii).
Copilul îşi dezvoltă aptitudinile sale în raport cu mediul în care trăieşte, aşa încât primele
noţiuni educative le primeşte în familie, apoi în colectivitate preşcolară, pentru ca şcoala să
consolideze şi să adauge, printr-un amplu sistem educativ o educaţie desăvârşită.
Există, desigur, reguli generale de educaţie, care trebuie respectate în toate cazurile,
deoarece copilul reprezintă o individualitate ce trebuie educat în conformitate cu particularităţile
sale psihice. Educaţia îi favorizează o adaptare mai uşoară la mediul social. Întregul proces
educativ trebuie condus cu grijă, cu afecţiune pentru copil şi în concordanţă cu etapa de
dezvoltare în care se află el, fără a-i depăşi capacitatea de înţelegere. Vârsta preşcolară, atât de
importantă pentru dezvoltarea personalităţii, solicită din partea educatorilor înţelegere şi tact.
Grădiniţa reprezintă pentru mulţi copilaşi posibilitatea de a socializa, de a-şi dezvolta
personalitatea şi creativitatea, de a face faţă următoarei etape din viaţa lor şcolară.
La grădiniţă, copiii deprind normele de conduită civilizată, abilitatea de a îndeplini
diferite sarcini, de a respecta anumite reguli de comportare în grup şi astfel sunt ajutaţi să
colaboreze mai bine cu cei din jur şi să aibă iniţiativă. Celor mici li se îmbogăţeşte vocabularul,
li se dezvoltă gândirea, puterea de concentrare, memoria, dorinţa de cunoaştere şi atenţia.
Comunică mai mult şi nu în cele din urmă, îşi dezvoltă aptitudinile fizice, psihice, artistice.
Copiii din grădiniţă sunt provocaţi prin intermediul jocului să participe la diferite activităţi
din domenii diferite: pictură, sculptură, matematică, dezvoltarea limbajului, să facă mici
experimente în domeniul ştiinţei.
 3. Rolul educatoarei în formarea trăsăturilor de caracter ale preşcolarilor

Primele zile pot provoca haos în sufletul celui mic, deoarece brusc sau aproape brusc va
descoperi faptul că nu va mai sta cu mama toată ziua, că nu el este “centrul universului” şi că
trebuie să asculte de cineva străin, să suporte încă 20 sau 30 de copii educaţi mai mult sau mai
puţin până în acest moment, că trebuie să împartă jucăriile cu ceilalţi şi că nu i se vor îndeplini
nicidecum toate poftele. De aceea, nu putem lăsa copilul să se orienteze singur în multitudinea de
fapte şi atitudini ce se manifestă în jurul său, ci este necesar să organizăm o ambianţă pozitivă.
Modificarea deprinderilor este o muncă anevoioasă, de durată şi îi marchează pe cei mai
mulţi copii, atât de strâns legaţi de mamă la vârsta aceasta. De aceea, părinţii trebuie să le facă
trecerea mai lină şi mai pe înţelesul copilului. Mulţi părinţi renunţă, dar de această etapă se vor
lovi şi anul următor sau peste doi ani, şi cu cât copilaşul creşte cu atât îi vor schimba mai greu
obiceiurile. Copilul trebuie încurajat cu multă răbdare şi înţelegere, cu fermitate totodată, dar mai
ales cu infinită dragoste. Trebuie lăudat când reuşeşte să se descurce singur, când îşi respectă
programul sau deprinderile sănătoase, şi trebuie să i se explice de ce este trimis la grădiniţă.
Copiii nu trebuie minţiţi sau ameninţaţi cu grădiniţa, nu trebuie să li se spună “ei, lasă că
la grădiniţă o să vezi tu ce înseamnă să asculţi!” pentru că vor avea reticenţă numai la auzul
cuvântului “grădiniţă”. În acelaşi timp, relaţia cu “doamna” are un impact decisiv asupra
copilului. Educatoarea este cel mai important actor de pe scena vieţii preşcolarului.
Personalitatea acesteia, atitudinile, modul de a gândi şi de a acţiona influenţează hotărâtor
atmosfera şi mediul în care se formează copilul.
Să ne imaginăm aşadar o persoană prietenoasă, înţelegătoare, calmă, cu o fire deschisă,
veselă, cu simţul umorului, iubindu-şi profesia şi lumea atât de imprevizibilă a copilăriei. O
persoană echilibrată, capabilă să-şi evalueze cu obiectivitate posibilităţile şi capacităţile, aptă să
comunice eficient cu copiii, în aşa fel încât aceştia să-şi însuşească cu uşurinţă cunoştinţele,
priceperile şi deprinderile fireşti vârstei lor.
Continuând procesul de socializare început în familie, grădiniţa oferă preşcolarului
cadrul de valorificare a potenţialului psiho–social . La intrarea în grădiniţă , copilul se află în
perioada celor mai bogate acumulări cantitative şi calitative . În această instituţie educatoarea
îndrumă copiii să diferenţieze binele de rău, ceea ce este permis de ceea ce nu este permis.
Făcând saltul de la mediul familial la cel instituţionalizat, copilul este orientat spre ceea
ce trebuie să facă şi să devină într-un context social, relaţional. Se adaugă treptat conturarea
sentimentului de apartenenţă la acest spaţiu geografic, familiarizarea cu fapte şi evenimente
deosebite din istoria poporului român.
Necesitatea de a începe educarea cât mai de timpuriu este justificată şi de faptul că la
vârsta preşcolară se formează cu cea mai mare uşurinţă automatismele ce stau la baza
deprinderilor de comportare. Printr-o muncă educativă constantă şi susţinută, aceste componente
se transformă treptat în trăsături relativ stabile ale personalităţii sale. De pildă, deprinderea de a
mulţumi ori de câte ori primeşte ceva, cea de a saluta, de a asculta pe ceilalţi când vorbesc, fără
a-i întrerupe, sau de a îndeplini cerinţele adultilor fără comentarii inutile, au ca şi consecinţă
apariţia unei atitudini constante de politeţe şi respect faţă de cei din jur.
Educarea caracterului copiilor preşcolari presupune realizarea a trei sarcini
fundamentale, care trebuie să constituie pentru educatoare puncte de plecare pentru întreaga
muncă educativă. Aceste sarcini sunt: educarea trăsăturilor pozitive de caracter (dragostea pentru
adevăr, sinceritatea, cinstea, curajul, modestia, optimismul şi încrederea în forţele proprii,
sociabilitatea, independenţa, spiritul critic şi autocritic, generozitatea, blândeţea, politeţea,
respectul, bunul simţ, ordinea, disciplina, devotamentul, recunoştinţa, punctualitatea,
conştiinciozitatea, discreţia, umanismul, delicateţea, principialitatea, colectivismul, prietenia,
hărnicia, sentimentul datoriei, al mândriei patriotice, puritatea morală etc.); educarea însuşirilor
voliţionale şi înlăturarea defectelor de voinţă şi de caracter, lupta împotriva lor.
Cele negative, ce trebuie frânate prin activităţile de educaţie moral civică ar fi:
pasivitatea, lenea, egoismul, îngâmfarea, lăudăroşenia, invidia, imprudenţa, linguşirea,
neglijenţa, necinstea, hoţia, înşelăciunea, făţărnicia, viclenia, indiscreţia, obrăznicia, dispreţul,
insultarea, dezordinea, ura, răutatea, nerecunoştinţa, neascultarea, tergiversarea, timiditatea,
delăsarea etc.
Trăsăturile manifestate de copii nu au stabilitate. Prin intermediul muncii educative,
cele pozitive pot fi accentuate, iar cele negative diminuate şi treptat, înlăturate.
Educaţia pentru om şi societate se desfăşoară în cadrul unui proces interdisciplinar
zilnic cuprinzând forme de organizare multiple. Activitatea educaţională în grădiniţă se
desfăşoară sub cele trei forme de organizare : jocuri şi activităţi didactice alese, activităţi de
dezvoltare personală şi activităţi pe domenii experienţiale cuprinzând toate domeniile de
activitate.
În cadrul activităţilor de observare: „Copilul”, „Familia mea”, „Obiecte de uz
personal” etc. copiii îşi însuşesc şi consolidează cunoştinţe şi deprinderi sociale.
Lecturile după imagini : „De ziua bunicii”, „Camera copilului”, ,,Împreună cu familia”
etc. constituie o bună ocazie pentru copii de a-şi aprofunda manifestările afective faţă de colegi,
prieteni, adulţi, sesizând legătura între membrii familiei şi relaţiile ce se stabilesc între aceştia.
Memorizările : „Doi fraţi cuminţi”, „Fapte bune”, „Acasă” etc. aprofundează nivelul
cunoaşterii relaţiilor interumane generând atitudini pozitive faţă de familie .
Poveştile, povestirile create: „ Prietenul meu ”, „ Scrisoare de la mare”, „ Nuieluşa de
alun ” etc. contribuie la precizarea locului în familie, grădiniţă, în grupurile de copii, înţelegând
sarcinile şi drepturile pe care la au .
Jocurile didactice : „Te rog să–mi dai !”, „Ce lipseşte de la masă ?”, „Când , cum şi cui
oferim flori” ş.a. consolidează deprinderile sociale , dezvoltă comportamente adecvate diverselor
situaţii de interacţiune socială , punându-l pe copil să interacţioneze respectând regulile grupului.
Jocurile şi activităţile pe arii de stimulare, cât şi cele din cadrul activităţilor de
dezvoltare personală consolidează cunoştinţele, deprinderile de autonomie personală în activităţi
zilnice ca: spălat, îmbrăcat, servit masa, deprinderea de a fi ordonat, civilizat.
Jocurile de rol: „ De-a familia ”, „ În vizită ”; „ De-a pietonii ” ş.a. au consolidat
normele de comportare, colectivul de copii marcând pozitiv personalitatea fiecăruia .
Copiii de astăzi sunt cetăţenii societăţii informatice. Ei trebuie să gândească şi să
acţioneze în alt fel decât au făcut-o părinţii lor. Această schimbare este mai mult decât o
schimbare de tip mecanic a sistemului de referinţă. Dacă o comparăm cu trecerea de la gândirea
geocentrică la cea heliocentrică, realizăm numai parţial dimensiunea schimbării la care suntem
martori.
O mai bună estimare a situaţiei are în vedere transformarea calitativă a societăţii
omeneşti. În termeni filozofici ea presupune că nu mai acordăm materiei rolul esenţial în univers.
Acest loc privilegiat este acum ocupat de informaţie.
Se consideră că există o vârstă de aur a copilăriei plasată undeva între 4 şi 5 ani,
caracterizată prin capacitatea maximă de dezvoltare a creierului.
 Singura soluţie pe care societatea actuală o poate oferi viitorilor adulţi este un
învăţământ preşcolar corespunzător în acest scop.
Nu va mai dura mult şi vom constata fie o ridicare a grădiniţelor la nivelul
universităţilor, fie o deschidere a universităţilor pentru preşcolari. Vom avea atunci parte de
grădiniţe asemănătoare cu cele din Occident. Activităţile liber creative permit preşcolarilor să
aducă în jocurile lor realitatea , mediul de viaţă . Prin implicarea educatoarei în jocurile copiilor
aceasta îi poate pune în faţa unei situaţii problemă (joc de rol “În vacanţă”- problematizarea :
copilul de lângă camera ta este de culoare, cum reacţionezi ? ).
Tot în cadrul activităţilor liber creative desfăşurate le alegerea copiilor , preşcolarii îşi
exersează toleranţa , înţelegerea , comunicarea şi alte trăsături de caracter necesare unui viitor
cetăţean democratic.
În cadrul activităţilor frontale, prin temele propuse, copiii dobândesc, tot prin
intermediul jocului , cunoştinţe despre normele de comportament civilizat, existenţa unor alte
culturi, popoare etc:
- educarea limbajului (poveşti , poezii, creare de poveşti)
- educatie pentru om şi societate (discuţii, jocuri de rol, cântece: Prietenii mei, Natura,
Animalele, Aşa da, aşa nu!)
-activitate artistico plastică, activitate practică : desene, picturi, colaje, modelaj etc.
- educatie fizică : jocuri sportive, dansuri specifice anumitor zone culturale etc.
Democraţia participativă în sistemul de învăţământ preşcolar presupune implicarea
celor instruiţi în alegerea temelor propuse de educatoare, prin participare directă (discuţii de
grup) sau indirect, prin discuţii cu părinţii preşcolarilor, profesori, reprezentanţi ai autorităţii
locale, personalităţi din diverse domenii de activitate etc. Aceştia pot constitui pentru copii
adevărate exemple, modele comportamentale, cu o mare putere de influenţă asupra copiilor. În
alegerea modelelor comportamentale de orice tip se va ţine cont de: conţinutul acestora, valoarea
lor emoţională, semnificaţia pe care o au pentru copii, accesibilitate, capacitatea de receptare şi
experienţa de viaţă a copiilor.
Rudolf Steiner spunea: ,,Două cuvinte magice indică natura raporturilor copilului cu
mediul său fizic înconjurător. Acestea sunt: imitaţie şi exemplu.” Pentru copii, omul matur este
persoana care ştie totul, care are experienţă multă, care nu greşeşte. De aceea, imitarea lui îl
încântă, le dă încredere, siguranţa că nu greşesc.
Exemplul are o mare putere de influenţă asupra copiilor datorită caracterului său
intuitiv. El se adresează în mod nemijlocit simţurilor copilului, îl ajută să perceapă realitatea vie,
concretă. De multe ori sute de cuvinte nu reuşesc să facă înţeles ceea ce un exemplu concret
convinge într-o clipă.

4. Obiective vizate în cadru activităţilor de educaţie pentru om şi societate

Dintre cele trei categorii de obiective precizate în taxonomia lui Bloom –

cognitive, afective şi senzorio-motorii – cel mai greu de definit şi de operaţionalizat sunt cele
afectiv-emoţionale. Pentru a se scoate în evidenţă aspectul social, esenţial în educaţia
preşcolarului, se preferă denumirea de obiective socio-afective. O bună definire şi
operaţionalizare a obiectivelor poate determina eficienţa actului educativ în toate etapele sale:
proiectare, organizare, desfăşurare şi evaluare.
 Obiectivele cadru pentru această categorie de activitate sunt:
- Cunoaşterea şi respectarea normelor de comportare în societate; educarea abilităţii de a intra în
relaţie cu ceilalţi;
- Educarea trăsăturilor pozitive de voinţă şi caracter şi formarea unei atitudini pozitive faţă de
sine şi faţă de ceilalţi;
- Cunoaşterea unor elemente de istorie, geografie, religie care definesc portretul spiritual al
poporului român;
Din acestea derivă cele de referinţă şi apoi cele operaţionale, care ţin cont de
conţinuturi, performanţa elevului şi factorul timp.

OR 1: Să cunoască şi să respecte normele necesare integrării în viaţa socială, precum şi reguli de

securitate personală;
Exemple de comportamente:
- să accepte şi să respecte regulile de convieţuire în grup;
- să manifeste spirit de echipă şi să colaboreze la realizarea unei activităţi în comun;
- să-şi prezinte membrii familiei, colegii, prietenii, vecinii;
- să se prezinte, să se descrie;
- să cunoască şi să respecte reguli referitoare la circulaţia rutieră;
- să cunoască şi să aplice reguli referitoare la igiena personală;
- să cunoască şi să aplice reguli privind protecţia vieţii proprii şi a celor din jur, a mediului
înconjurător.

OR 2: Să-şi adapteze comportamentul propriu la cerinţele grupului în care trăieşte (familie,

grădiniţă, societate);
Exemple de comportamente:
- să asculte şi să respecte alte păreri;
- să înveţe să aştepte într-o situaţie dată;
- să-şi cunoască responsabilităţile în microgrupul din care face parte;
- să accepte şi să ofere sprijin;
- să manifeste grijă şi toleranţă faţă de personae cu nevoi speciale;
- să dobândească autonomie în activitatea zilnică;
- să respecte normele de convieţuire în viaţa socială,

OR 3: Să aprecieze în situaţii concrete unele comportamente şi atitudini în raport cu norme

prestabilite şi cunoscute;
Exemple de comportamente:
- să-şi aprecieze propriul comportament în raport cu persoane, personaje şi situaţii
cunoscute;
- să-şi adapteze comportamentul la diferite situaţii;
- să conştientizeze consecinţele pozitive şi negative ale actelor sale asupra sa şi a
celorlalţi;
OR 4: Să trăiască în relaţie cu cei din jur stări afective pozitive, să manifeste prietenie, toleranţă,
armonie, concomitent cu învăţarea autocontrolului;
Exemple de comportamente:
- să respecte promisiunile făcute;
- să manifeste dezacord faţă de atitudinile negative;
- să manifeste sinceritate, încredere, curaj în raport cu sine şi cu ceilalţi;
- să accepte diversitatea de opinii şi atitudini;
- să aibă atitudini tolerante faţă de alte persoane care aparţin diferitelor confesiuni şi/sau
categorii minoritare;

OR 5: Să descrie şi să identifice elemente locale specifice ţării noastre şi zonei în care locuieşte;
Exemple de comportamente:
- să cunoască numele ţării de origine şi al localităţii natale;
- să cunoasca adresa la care locuieşte (domiciliul);
- să cunoască numele capitalei ţării noastre;
- să cunoască însemnele ţării (steag, stemă, imn) şi să manifeste respect faţă de acestea;
- să exprime atitudini pozitive faţă de ţară şi popor;
- să descrie şi să recunoască evenimente importante tradiţionale, religioase, culturale şi
istorice;
- să cunoască şi să respecte tradiţiile culturale naţionale şi minoritare, să participa afectiv
la sărbătorile laice şi religioase ale familiei şi ale comunităţii;
- să facă distincţia dintre o zi obişnuită şi o zi de sărbătoare.
Aceste obiective şi modalităţile de realizare a lor nu se limitează la o singură disciplină, ele
pot fi relizate pe întreg parcursul anului, la toate categoriile de activitate. Un factor de reuşită în
realizarea lor este apelarea la convingerea raţională, bazată pe explicarea conceptelor şi normelor
de conduită, împletită cu convingerea afectivă, bazată pe intuirea sentimentelor, dar şi cu
convingerea voliţională, bazată pe exersarea în acte pozitive, pe formarea deprinderilor şi
obişnuinţelor.
 BIBLIOGRAFIE

Alexandru,J., (1992), Cunoaşterea copilului preşcolar, R. A. a Imprimeriilor Coresi, Bucureşti;

Dima, S., (coord.), (1998), Copilăria-fundament al personalităţii, Ed. Coresi, Bucureşti;

Dumitrana, M.,(2000), Copilul, familia şi grădiniţa, Ed, Compania, Bucureşti;

Chircev, A.,(1983), ,,Condiţiile formării noţiunilor, convingerilor şi atitudinilor morale în raport

cu comportamentul”, în Psihologia educaţiei şi dezvoltării, Ed. Academiei, Bucureşti;

Grama, D., (1983), Preferinţa interpersonală, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti;

Ionescu,M., Radu, I., (1995), Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca;

Preda,V., Dumitrana, M.(coord.), (2000), Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa

de copii şi Regulamentul învăţământului preşcolar, Editura V&I Integral, Bucureşti;

Rudică, T., (1990), Maturizarea personalităţii, Ed, Junimea, Iaşi;

Toma, I., (1981), ,,Particularităţi ale formării conştiinţei şi conduitei morale a copiilor”, în
Modernizarea învăţământului primar, E.D.P., Bucureşti;

Tucicov, A., (1982), ,,Educaţia morală”, în Probleme fundamentale ale pedagogiei, E.D.P.,
Bucureşti;

Revista învăţământului preşcolar, nr. 1-2/2000, Educaţia în anul 2000, Ed. Coresi, Bucureşti:

Revista învăţământului preşcolar, nr. 1-2/2001, Educaţia în anul 2001, Ed. Coresi, Bucureşti;

Revista învăţământului preşcolar, nr. 1-2/1994, Iacob, L., De la individualitate la personalitate,

Verza, E., Condiţiile dezvoltării şi cunoaşterii personalităţii copilului, Ed. Coresi, Bucureşti;

Revista de pedagogie, nr. 11/1984, Neşteanu, V., Comportamentul moral al elevilor, nr.7/1990,
Pedagogia Waldorf şi educaţia preşcolară.

Kristen,A., Saifer,S., (1997), Educaţia şi cultivarea democraţiei, metode pentru preşcolari,

E.D.P., Bucureşti.
 UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE

CATEDRA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

SPECIALIZAREA P.I.P.P. SATU-MARE

COORDONATE ALE EDUCAŢIEI MORAL-CIVICE ÎN

ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

REFERAT – TEORIA ŞI PRACTICA EDUCAŢIEI MORAL-CIVICE

PROFESOR
CUC SORIN
STUDENT
BORTEŞ (DRĂGAN) ANTOANETA DELIA

SATU-MARE, 2009
 COORDONATE ALE EDUCAŢIEI MORAL-CIVICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PREŞCOLAR

Cunoscând faptul că vârsta preşcolară este favorabilă formării deprinderilor de comportare

civilizată, că acum apar şi se dezvoltă trăsăturile de voinţă şi caracter, că această vârstă este
decisivă în conturarea viitoarei personalităţi a omului, am dorit să studiez şi să aprofundez
această temă.
Trăim într-o societate în care valorile morale s-au demonetizat, în care banul dictează şi
aproape orice se poate vinde şi cumpăra, în care tinerii cu greu îşi pot găsi rostul, drumul spre
împlinire şi în care viaţa spirituală se deteriorează treptat.
De aceea îmi doresc să pot face ceva pentru generaţia de mâine, viitorii cetăţeni ai
Europei unite, pentru ca drumul lor spre integrare în viaţa socială să fie mai neted.
Am pus în practică şi am experimentat cu succes la grupele şi clasele la care am predat
această problematică, dându-i pondere diferită, în raport cu eficienţa educativă a fiecărui aspect,
în funcţie de vârsta pe care o aveau copiii.

CUPRINS:

1. Definirea conceptelor;

2. Grădiniţa- cadru favorabil de educare moral-civică;

3. Rolul educatoarei în formarea trăsăturilor de caracter ale preşcolarilor;

4. Obiective vizate în cadrul activităţilor de educaţie pentru om şi societate;

5. Repere bibliografice.