Am lucrat pentru o scurta perioada intr-o Asociatie, stiti voi la care ma refer.

Ne-am despartit
oarecum pentru "lipsa de identificare cu valorile asociatei". Idea e ca in ciuda publicitatii si
mijloacelor media de care dispun, inauntru e vopsit "leopardul". In primul rand ca terapeutii
sunt foarte, dar foarte prost platiti. Prieteni care lucreaza ca terapeuti ABA pe-afara mi-au
spus referitor la acest aspect ca li se pare "slavery" sau "voluntariat indemnizat". Si, surpriza,
se face "economie" sacrificand nu doar salariile terapeutiilor, (adica oamenilor care tin pe
umeri „afacerile” de genul acesta), ci pana si serviciile de salubritate!! In centrul in care am
lucrat eu (se lucreaza permanent luni-vineri, in intervalul 8-20, uneori chiar si sambata
dimineata), (aproximativ 20 terapeuti, in 15 cabinete, cu aprox. 50 beneficiari) exista un
singur angajat care lucreaza aprox 4 h pe saptamana,DOAR lunea si joia, motiv pentru care,
terapeutii (mostly, specialisti cu studii superioare) trebuie sa faca over-time neplatit pentru
"igienizarea" spatiilor. Motiv pentru care este in permanenta mizerie! In plus nu exista masuri
de siguranta pentru copii, prizele sunt neprotejate si se afla la nivelul copiilor, geamurile nu au
plase, anagajatilor nu li se face un minimum de analize sau investigatii medicale la angajare,
astfel incat copiii pot lua contact cu persoane purtatoare de, cam orice, inclusiv HIV, Hepatita
si TBC. Cat despre terapie, well aici e si mai si: psihologii cu formare in cognitiva sunt
discreditati din start, ca si cum ar avea un handicap, iar principalul obiectiv al terapiei mi s-a
spus ca este "frustrarea celui mic". Din punctul coordonatorilor centrului, un copil care nu
plange la terapie inseamna ca nu este tratat corespunzator. Asa ca anagajatii ideali sunt cei
care se conformeaza cu aceste rigori: copii sunt manipulati brutal si bruscati, limbajul
terapeutului este dispretuitor, oricum "aceast tip de terapie se stie ca scade stima de sine a
copilului". Terapeutii lucreaza strict "programul" stabilit de catre coordonator, fara a avea
acces la investigatii sau evaluari, nici macar la nivelul intelectual al copilului. Lucram „on
blind” fara sa cunoastem macar diagnosticele asociate. Aceste detalii nu conteaza, mi s-a spus
atunci cand le-am solicitat. Iar in relatie cu parintii, care "ti se urca in cap", dialogul cat mai
limitat!! "Feed-back" 5 minute pe zi, suficient! Long story, short: eu nu mi-as duce copilul,
fereasca-ma Dumnezeu!!, aici unde am lucrat! No way, Jose! Ma simt responsabila sa
devoalez aceste adevaruri pentru ca am trecut pe-acolo si am fost absolut oripilata de ce se
intampla in spatele "bling-bling"-ului, iar oamenii care apeleaza la aceste servicii nu sunt cu
nimic vinovati si au dreptul sa fie informati. Urmeaza sa explorez restul de Asociatii din
domeniu pentru ca sub nici o forma nu imi permit sa raman cu aceasta imagine dezolanta a ce
inseamna ONG dedicata terapiei ABA in Romania lui 2017.
So help me God!