Consideraţii energetice cardiace

Pentru furnizarea energiei de pompare a inimii, energia sub formă chimică se poate determina
din măsurarea cantităţii de oxigen absorbit de miocard. Se deduce, de asemenea, un randament
energetic (metabolic) relativ ridicat, de ordinul 10 – 20 %. Mare parte din energie chimică
furnizată de inimă serveşte aşadar la pulsarea sângelui în scopul consumului energetic al
muşchiului cardiac în repaus, iar în contracţie izovolumetrică devine considerabil. Aceasta este
sarcina statică.
Sarcina de ejecţie ventriculară este determinată prin evaluarea ariei sub curba presiune – volum
(Fig. 1).
Explicaţie:
- lucrul mecanic/sarcina este egal cu forţa F deplasată pe o lungime l: L  F  l
- aria sub bucla P – V este egală cu integrala P·dV astfel:
arie _ buclă   PdV  P  dV  PVinjectiv
F F
- presiunea este egală cu: P  
S l2
- volumul corespunde cu: V = l3
F
- deci: arie _ bucla  2  l 3  F  l
l
- arie_buclă = W

Fig. 1. Reprezentarea schematică a relaţiei P – V a ventriculului stâng: EP – energia potenţială a

ventriculului stâng la sfârşitul ejecţiei, WE – sarcina de ejecţie sistolică, APV – aria preiune –
volum (EP + WE).

Traseul diagramei presiune – volum corespunde unei bucle închise parcurse în sens pozitiv
(trigonometric) şi deci aria reprezintă sarcina mecanică furnizată de miocard.
Din evaluarea ariei buclei P – V rezultă energia necesară:
W  10.500mmHgcm3 sau, deoarece 1mmHg  13.6 103  9.81103  133.41Pa
W  10.500 133.41  1.4J
Durata unei bătăi cardiace este de circa T = 0,9 sec, puterea ventriculului stâng este:
P  W / T  1.4 / 0.9  1.55W
Se admite că puterea ventriculului drept este circa 1/6 din cel al ventriculului stâng, iar puterea
mecanică a inimii este de 1,8 W. Aceasta este valoarea calculată la omul în repaus. În cazul
exerciţiului intens, debitul poate fi multiplu de 4 şi puterea de 1,5 ceea ce face ca puterea să fie
multiplă de 4 1.5  6. De asemenea se poate calcula valoarea maximă a P = 12,6 W.

Concluzii
Utilizarea buclelor presiune – volum pentru caracterizarea performanţei pompei cardiace:
- permite o separare între ceea ce este determinat prin condiţiile de sarcină şi ceea ce este
determinat prin propietăţile ventriculului;
- clarificarea relaţiei între proprietăţile diastolice şi proprietăţile sistolice;
- analiza cuplajului între proprietăţile mecanice ale ventriculului stâng şi cele ale sistemului
arterial ce permite precizarea volumelor de ejecţie sistolică;
- permite calculul modificărilor sarcinii de ejecţie sistolică produsă de variaţiile ventriculului
stâng.
În realitate sarcina reală furnizată de miocard este puţin superioară celei care dă aria buclei P –
V, deoarece nu se ţine cont de energiile cinetice.