Diagnosticul sarcinii

• Semne clinice generale de prezumţie

• Manifestări neuropsihice:

• iritabilitate;

• somnolenţă;

• fatigabilitate

• Manifestări digestive:

• sialoree;

• greţuri;

• modificări ale apetitului;

• schimbarea preferinţelor pentru anumite alimente;

• constipaţie

• Manifestări urinare (nespecifice şi inconstante):

• polakiurie;

• disurie

• Manifestări cutanate:

• pigmentarea feţei care în partea a doua a gestaţiei îmbracă aspectul tipic de “mască gravidică”;

• pigmentarea liniei albe abdominale în special segmentul pubo-subombilical;

• dilataţii venoase periferice, în special în zonele declive ale membrelor inferioare şi regiunea
vulvo-perineo-anală.

• Modificări la nivelul glandelor mamare:

• creşterea progresivă în volum a sânilor;

• accentuarea pigmentaţiei areolare;

• accentuarea desenului venos superficial (reţeaua venoasă descrisă de Haller);

• hipertrofia glandelor sebacee descrisă ca tuberculii lui Montgomery

 • Diagnosticul sarcinii în trimestrul I
• Amenoreea,

• Modificări vulvare:

• Modificări de volum, consistenţă, formă şi contractilitatea a uterului

• Amenoreea, este un semn funcţional important, în nici un caz de certitudine - prezent în multe
alte circumstanţe etiopatogenice.

• Modificări vulvare:

- pigmentaţia labiilor mici;

- discret edem vulvar;

- accentuarea reţelei venoase vulvare

- leucoree

• Modificări de volum, consistenţă, formă şi contractilitatea a uterului.

- Colul uterin, manifestă un proces de ramolisment care apare mai întâi periorificial şi cu extensie
centrifugă. Culoarea exocolului are o tentă violacee iar glera cervicală este opacă

- Corpul uterin, creşte progresiv astfel încât mărimea acestuia este comparată cu o mandarină la şase
săptămâni de gestaţie, o portocală la opt săptămâni şi un grapefruit la 12 săptămâni, capătă un aspect
globulos (în mod normal are formă piriformă) astfel încât se palpează digital prin fundurile de sac
vaginale (semnul Noble).

- Secundar procesului de imbibiţie caracteristic gestaţiei, istmul uterin se suplizează, permiţând

aproprierea degetelor vaginale şi abdominale ale examinatorului (semnul Hegar ).

- Corpul uterin are o consistenţă păstoasă în sarcină astfel încât palparea digitală lasă amprentă (semnul
lui Bonaire)

- Obişnuit, în prima decadă de sarcină nidaţia şi dezvoltarea oului se produce la nivelul unuia dintre
coarnele uterine dând un aspect asimetric uterului (semnul Piscacek

- In timpul examinării palpatorii uterul se contractă, micşorându-şi volumul şi crescând

consistenţa.

- Colul uterin

• Examene complementare

• Explorarea ecografică
• Testele imunologice de sarcină

• Explorarea ecografică

• Evidenţiază sacul ovular în cavitatea uterină, fiind deci singura metodă care pune diagnosticul
pozitiv de sarcină intrauterină încă de la 4,5 săptămâni de gestaţie;

• Precizează evolutivitatea sarcinii prin identificarea butonului embrionar, cu activitate cardiacă,

de la şase săptămâni de gestaţie;

• Aduce date preţioase în evaluarea vârstei sarcinii în primul trimestru, prin măsurarea
diametrului sacului ovular sau a lungimii embrionului;

• Testele imunologice de sarcină

• Se bazează pe prezenţa în sângele şi urina maternă a hormonului corionic gonadotrop (HCG) şi

folosesc principiile reacţiei antigen-anticorp.

• Aceste teste se pozitivează la aproximativ 10 zile după fecundaţie

• Dozarea β-HCG-ului,

• specifică pentru secreţia vilozitară hormonul fiind identificat la opt zile după fecundaţie prin
metode radioimunologice.

• Este o explorare importantă în suspiciunea de sarcină molară şi în diagnosticul diferenţial al

sarcinii extrauterine de sarcina intrauterină.

Prelevarea de vilozitati coriale;

• Diagnosticul diferenţial al sarcinii în primul trimestru.

• Amenoreea

• Volumul uterin

• Amenoreea

• amenoreea de cauze generale sistemice;

• amenoreea psihică;
• amenoreea de cauze endocrine;

• amenoreea de receptor.

• Volumul uterin

• tumorile de ovar;

• fibromiomul uterin;

• globul vezical;

• tumori rectale sigmoidiene retroperitoneale pelvine

• sarcina extrauterină

• Biopsia vilozitara

• Studiul cariotipului care se face imediat cu rezultat rapid , şi pe culturi de celule trofoblastice.

• Diagnosticul maladiilor metabolice.

• Semnele şi diagnosticul sarcinii în trimestrul al II-lea

• Semnele generale

• Semne clinice locale

• Examene complementare

• Semnele generale

• Semnele generale sunt identice în mare parte cu cele din primul trimestru, dar unele îşi modifică
importanţa sau chiar dispar (hiperemeza vomismentele) iar altele se accentuează progresiv cu
vârsta sarcinii (modificările mamare, cutanate, constipaţia şi tulburările urinare). Se adaugă
creşterea progresivă în greutate.

• Semne clinice locale

• Creşterea volumului abdominal la trei 3 luni de gestaţie uterul măsoară 9 cm, la 5 luni 20 cm, la
6 luni 24 cm.

• Percepţia mişcărilor active fetale . Mişcările fetale active pot fi percepute începând din luna a 5-
a de sarcină.

• Semne clinice locale

• Decelarea auditivă a zgomotelor cardiace fetale

• Colul uterin, este ascensionat

• Segmentul inferior este neformat

• Examene complementare

• Explorarea ecografică

• Biopsia vilozitara

• Amniocenteza precoce

• Explorarea ecografică

• dezvoltarea normală a produsului de concepţie, conform vârstei de gestaţie, prin aprecierea

elementelor de morfometrie fetală (DBP, LF, CA);

• localizarea placentei, gradul de maturare şi dimensiunile acestuia

• cantitatea şi aspectul lichidului amniotic.

• Biopsia vilozitara

• Studiul cariotipului care se face imediat cu rezultat rapid , şi pe culturi de celule trofoblastice.

• Diagnosticul maladiilor metabolice.

• Amniocenteza.

• Determinarea cariotipului

• Diagnosticul infecţiilor fetale (toxoplasmoză, CMV, etc).

• Dozarea α fetoproteinei şi electroforeza colinesterazei pentru diagnosticul defectelor de

închidere a tubului neural.

• Amniocenteza

• Diagnosticul maladiilor metabolice.

• Diagnosticul unei infecţii în caz de ruptură prematură a membranelor.

• Dozarea enzimelor digestive pentru diagnosticul mucoviscidozei şi a stenozelor digestive.

• Cordonocenteza(indicatii).

• Bilanţul ICIF care cuprinde efectuarea cariotipului, diagnosticul unor infecţii congenitale şi
aprecierea echilibrului acido-bazic (17).
• Determinarea cariotipului fetal pe culturi de limfocite.

• Diagnosticul prenatal al unor infecţii (rubeolă, toxoplasmoză, CMV, varicelă, infecţia cu

parvovirusuri).

• II

• Determinarea anemiei fetale prin izoimunizare Resus şi exanghinotransfuzie „in utero”. Această
metodă a scăzut mortalitatea fetală prin izoimunizare Rh la 1%.

• Diagnosticul unor boli ce privesc hemostaza fetală; hemofilia, boala von Willebrand,
drepanocitoza, talasemia.

• Diagnosticul aloimunizărilor fetomaterne în sistem plachetar HPA1. (În trombocitopenia

autoimună fetală diagnosticată la 37 de săptămâni este indicată naşterea prin operaţie
cezariană.)

• Diagnosticul vârstei de sarcină

• Date anamnestice şi clinice;

• Date paraclinice.

• Date anamnestice şi clinice

• Data ultimei menstruaţii

• Primele mişcări fetale

• Înălţimea uterului

• Înregistrarea ritmului cardiac fetal

• Înregistrarea ritmului cardiac fetal se efectuează prin fonocardiografie, electrocardiografie fetală

şi ultrasonografie.

• Date paraclinice

• Ecografia, aduce elemente esenţiale care coroborate cu datele clinice şi anamnestice concura la
diagnosticul de vârstă al sarcinii. Se apreciază mărimea fătului utilizând măsurarea diametrului
biparietal, a lungimii femurului şi a circumferinţei abdominale, care sunt comparate cu grafice
speciale ce reprezintă relaţia între aceste dimensiuni şi vârsta de gestaţie, la sarcina cu evoluţie
normală.

• Examinarea gravidei în ultimul trimestru de sarcină

• Examenul clinic general

• Examenul abdomenului.

• Pelvimetria externă

• Examenul vaginal cu valve,

• Tactul vaginal

• Pelvimetria interna

• Explorări complemetare

• Examenul clinic general

• Stabileşte înălţimea, greutatea gravidei şi oferă un bilanţ clinic general pe aparate şi sisteme
care coroborat cu datele examenului efectuat la luarea în evidenţă, oferă posibilitatea aprecierii
adaptării organismului matern ca sistem la starea de gestaţie şi aduce date utile în stabilirea
prognosticului sarcinii.

• Examenul abdomenului

• Inspecţia,

• Dimensiunile uterului ,27 cm la 7 luni, 30 cm la 8 luni şi 33 cm la 9 luni

• circumferinţei abdominale care la termen este de 92 cm, măsurată la nivelul ombilicului.

• Palparea obstetricală

• Palparea obstetricală I

• Palparea obstetricală II

• Pelvimetria externă

• Diametrul bispinos

• Diametrul bicret

• Diametrul bitrohanterian

• Rombul lui Michaelis

• Examenul vaginal cu valve

• poziţia,

• lungimea şi orientarea colului,

• aspectul orificiului cervical extern,

• starea membranelor,

• eventuale scurgeri leucoreice, sanghinolente sau de lichid amniotic,

• malformaţii, cicatrici sau tumori cervicovaginale.

• Tactul vaginal

• elasticitatea perineului si a vaginului

• lungimea şi consistenţa colului,

• starea orificiilor cervicale

• la debutul travaliului, scurtarea şi ştergerea colului.

• segmentul inferior

• palparea transsegmentală poate oferi relaţii despre prezentaţie, poziţie şi raportul prezentaţiei
cu strâmtoarea superioară.

• Pelvimetria interna

• arcul pubian

• liniile nenumite,

• distanţa dintre spinele sciatice şi

• diametrul promonto-subpubian (conjugata anatomică).

• Explorări complemetare

• Explorarea ecografică

• Amniocenteza tardivă

• Amnioscopia

• Cordonocenteza